luni, 13 decembrie 2021

 6. /15 DECEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM


ADOLF DE HERZ

A. de Herz
A de Herz 1912.png
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboală pulmonară[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg
traducător
poet
textier[*] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimDinu Ramură  Modificați la Wikidata
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
A. de Herz (Dinu Ramură)

Adolf Edmund George de Herz (n. 15 decembrie 1887, București – d. 10 martie 1936), uneori redat ca Hertz sau Herț, a fost un dramaturg și publicist român, jurnalist literar, poet, autor de nuvele, actor, traducător. Este fiul lui Edgar von Herz si al Mariei (născută Kereszteyi).[1] A fost descendentul unei familii evreiești, asimilate în cultura română, din nobilime, cu rădăcini în Austro-Ungaria. A fost căsătorit cu Lilly Tănăsescu, interpretă de operetă și fiica actorului craiovean Ion Tănăsescu.[2]

Studii[modificare | modificare sursă]

După școala primară, urmată în particular, a studiat la Liceul Gheorghe Lazăr din București, Școala militară din Iași (pentru doi ani), apoi Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde a primit aprecieri favorabile de la profesori ca Titu Maiorescu, Mihail Dragomirescu și Pompiliu Eliade.

Activitate literară[modificare | modificare sursă]

A debutat ca poet încă din liceu, scriind versuri pentru romanțe. În producțiile teatrale de început, Herz a fost un tradiționalist, inspirat de Alexandru Davila, dramaturg, precum și de școala literară de la Sămănătorul, însă ulterior s-a îndreptat spre literatura neoclasică și estetism. "Comediile de salon", jucate la Teatrul Național din București au fost inspirate din diferiți autori, între care Roberto Bracco, Henri Lavedan și Haralamb Lecca, culminând ca popularitate cu "Păianjenul". George Călinescu a apreciat că "Industria teatrală a lui A. de Herz s-a putut remarca temporal doar printr-o anume încordare scenică. "Păianjenul" e o văduvă onestă (virgină) care ține să treacă drept depravată, izbutind a impune...o altă imagine despre sine decât realitatea."[3] La începutul Primului Război Mondial a fost și editorul unor reviste.

A mai semnat: a. d. h., A de H., -h-, H., Dinu Ramură (Sămănătorul, 1906; Luceafărul, Sibiu, 1906-1907; Vieața nouă, 1907-1908; Convorbiri critice, 1908), Puck (Rampa, 1913; Rampa nouă ilustrată, 1915), A de Coeur (Scena, București, 1917-1918), Mira Dăianu (Scena), Dinu (Scena). A mai colaborat la Adevărul; Adevărul literar și artistic; Convorbiri critice; Convorbiri literare; Gândirea; Viața românească și altele.[4] A tradus din Chamberlain, Viața lui Richard Wagner și o monografie a lui Romain Rolland despre Beethoven.

În 1921, A. de Herz a fost numit director al revistei „Adevărul literar și artistic”, pe care a condus-o până în prima parte a anului 1925, când locul lui a fost luat de tânărul gazetar și prozator, Mihail Sevastos.[5] A fost secretar literar al Teatrului Național din București și președinte al Societății scriitorilor dramatici. Aflat la conducerea Teatrului Național din Craiova (între anii 1930 și 1935) a depus eforturi pentru construcția clădirii unui nou teatru. Totuși, "Cei de la Craiova i-au montat o cabală, actorii l-au huiduit, unii i-au strigat chiar ceva despre evrei, bănuinduâ-l că ar putea fi, și a trebuit să-și ia geamandanul cu manuscrise și să plece."[6] După un an, în 1936, a murit de o boală de plămâni.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Domnița Ruxandra, 1907;
  • Floare de nalbă, 1908;
  • Noaptea Învierii, 1909;
  • Când ochii plâng. A fost odată, 1911;
  • Păianjenul, 1913;
  • Bunicul, 1913;
  • Cuceritorul, 1914;
  • Sorana (în colab. cu Ioan Al. Brătescu-Voinești), 1916;
  • Caricatura sub ocupație, 1918;
  • Vălul de pe ochi, 1918;
  • Mărgeluș, 1921;
  • Șeful gării, 1924;
  • Seară pierdută, 1925;
  • Aripi frânte, 1925;
  • Omul de zăpadă, 1927;
  • Noapte bună, 1928;
  • Încurcă-lume, 1929;
  • Om discret și alte povestiri vesele, 1931.

Amanta este o piesă de teatru bazată pe Încurcă-lume.[7]





DIONISIE VITCU

Dionisie Vitcu
Dionisie Vitcu.jpg
Date personale
Născut (83 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Ibănești, Botoșani, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
politician Modificați la Wikidata
Alte premii
Ordinul național „Pentru Merit”
Ordinul Național „Serviciul Credincios” Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dionisie Vitcu (n. 15 decembrie 1937, comuna Ibănești, județul interbelic Botoșani) este un actor român, care a fost ales ca deputat de Iași în legislatura 1992-1996, pe listele partidului FDSN.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dionisie Vitcu s-a născut la data de 15 decembrie 1937 în comuna Ibănești (județul Botoșani). A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București la clasa prof. Constantin Moruzan, Ion Cojar, Radu Penciulescu (1959-1963).

A debutat scenic în anul 1963 cu rolul Cercetaș din piesa “Noaptea e un sfetnic bun“ de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, teatru în care va rămâne până în 1967. Începând din anul 1968, Dionisie Vitcu este actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași până în anul 1992.

Rolul său cel mai cunoscut este cel al logofătului Ioan din filmul "Cucoana Chirița" (1986), în regia lui Mircea Drăgan, film în care a jucat alături de mari nume ale filmului românesc ca Dem Rădulescu, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Jean Constantin, Ștefan Tapalagă, Cezara Dafinescu, Rodica Popescu Bitănescu, Adrian Păduraru, Iurie Darie etc.

Începând din anul 1990 este cadru didactic la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. În anul 2004 a obținut titlul științific de Doctor în științe umaniste al Universității Al. I. Cuza, calificativ “Magna cum laude”, cu teza de doctorat: “G. Ciprian – Dramaturg și romancier între “mister” și “absurd”, sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte. Este membru C.N.E.A.A - comisia Ahitectură - Arte.

În legislatura 1992-1996 a fost deputat PDSR de județul Iași în Parlamentul României. În această calitate, a făcut parte din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă al Camerei Deputaților.

Din anul 2006 a revenit pe scena Teatrului Național din Iași.

Dionisie Vitcu este căsătorit și are un copil.

Activitate literară[modificare | modificare sursă]

Dionisie Vitcu scrie poezie din anii de liceu. El a debutat după 1990, în revista „Timpul”, cu poezia “Mai este …”. A colaborat la revistele: “Dacia Literară”, “Convorbiri Literare”, “Poezia”, “Cronica”, “Candela Moldovei”, “Lumină lină”(SUA) etc. În anul 2000, debutează editorial la Ed. Junimea din Iași cu "Cartea lui Guliță".

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Cartea lui Guliță (Ed. Junimea, 2000)
  • Cu traista-n băț printre parlamentari (Ed. Danaster, 2001)
  • Actorul (Ed. Junimea, 2002)
  • Cartea Ancuței (Ed. Pamfilius, 2002)
  • Din călimara unui actor (Ed. Universitas XXI, Iași, 2004)
  • Din cuibul lebedelor sau răcnetul unui actor lucrat (Ed. ”Alfa” Iași, 2004)
  • Actorul cu mârțoaga – Memorialistică, G. Ciprian (Ed. Princeps Edit, Iași, 2006)

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții obținute[modificare | modificare sursă]

  • Diploma Școlilor de Artă (1959 – 1960),
  • Ordinul "Meritul Cultural", Clasa I (1971),
  • Ordinul "Meritul Cultural", Clasa a IV-a (1974),
  • Diploma de Onoare a Festivalului de Artă (București -1960 și Iași-1975),
  • Diploma de Popularitate (Galați, 1982),
  • Diploma Bacovia (1983),
  • Premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin (Brașov, 1984),
  • Premiul ATM (1986),
  • Diploma revistei "Convorbiri literare" (1987),
  • Premiul revistei "Cronica" din Iași (1991),
  • Trofeul Dionysos - Gala UNITER cu studenții Universității de Arte “George Enescu” Iași (1996)
  • Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler (16 ianuarie 2002), „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”.[2]
  • Societar al Teatrului Național, prin ordinul Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2878 /08.12.2003 (2003)
  • Diploma de onoare a Societății Române de Radiodifuziune (2003)
  • Membru de onoare a Cineaștilor din Republica Moldova (2003)
  • Diploma de excelență a Universității de Arte “George Enescu” (2003)
  • Diploma de onoare și Medalia jubiliară 145 de ani de învățământ artistic modern la Iași (2003)
  • Premiul anului 2005, pentru spontaneitatea hazului său popular plin de originalitate, acordat de Societatea umoristică “Păcală”, revista “Harababura” (2005)
  • Premiul la Salonul International de carte, Chișinău, aprilie 2007, Actorul cu mârțoaga – Memorialistică, G. Ciprian (2007)




ION BOSTAN

Regizorul Ion Bostan.

Ion Bostan (n. 15 decembrie 1914, Cernăuți – d. 29 mai 1992, București) a fost un regizor de filme documentare român.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Un minut (1949)
  • Pentru industrializare, pentru socialism (1949)
  • Pagini din lupta partidului (1950)
  • Canalul Dunăre Marea Neagră, o construcție a păcii (1951)
  • Calea belșugului (1952)
  • Baia Mare (1953)
  • Centenarul Nicolae Bălcescu (1953)
  • Pentru pace și prietenie (1954)
  • Pictorul Nicolae Grigorescu (1955)
  • Ciocârlia (1955)
  • Doina Oltului (1956)
  • Dansuri românești (1956)
  • Obiceiul primei hore (1956)
  • Theodor Aman (1956)
  • Cetatea Histria (1956)
  • Uciderea pruncilor (1957)
  • Bucureștii de altădată (1958)
  • Livenii lui Enescu (1958)
  • Jad, cuarț, agată (1959)
  • Din trecutul pământului (1959)
  • Lacul cu nuferi (1959)
  • Mărturii despre Enescu (1959)
  • Adevărul despre Adam (1960)
  • Calea spre belșug și fericire (1961)
  • Printre pelicani (1962)
  • Voroneț (1962)
  • Urme pe zăpadă (1962)
  • Lacuri glaciare (1962)
  • Lumea din bezna (1963)
  • Delta necunoscută (1963)
  • Sub aripa vulturului (1963)
  • Dracul cu scripcă (1964)
  • Callatis (1964)
  • Prietenul meu, Max (1965)
  • Pârvu Mutu Zugravul (1965)
  • Marea Sarmatică - Marea Neagră (1966)
  • Oaspeți de iarnă (1967)
  • Mărășești 1917-1967 (1967)
  • Stârcul pasăre reptilă (1967)
  • Histria, Heracleea și lebedele (1968)
  • Pe urmele unui film dispărut (1968)
  • Dialog El Greco-Bach (1969)
  • Omul din Lună (1969)
  • Puii în primejdie (1969)
  • Sturionii se pescuiesc pe furtună (1969)
  • Arta epocii de piatră (1969)
  • Cerul Alunișului (1970)
  • Formarea și evoluția paleo-geografică a pământului românesc (1970)
  • Singur printre pelicani (1970)
  • Geneza unei lumi (1970)
  • Pelicanii (1971)
  • Oameni și locuri (1971)
  • Sturionii și scrumbiile migratoare (1971)
  • Păsări din cele patru puncte cardinale (1971)
  • Pești și pescari (1971)
  • Întâlnirea cu cerul (1972)
  • Și medicii au început să filmeze (1972)
  • Stelele cu coada - cometele (1972)
  • Delta Dunării (1972)
  • Pădurea scufundată (1972)
  • Și pe aici au trăit mamuții (1973)
  • Pietre din cer (1973)
  • Pescăruși cu aripi curate (1973)
  • Dracula - legendă și adevăr (1973)
  • Satul cu lebede (1974)
  • Vestigii (1974)
  • Neagoe Basarab (1974)
  • Marele zbor (1975)
  • Arhipelaguri de stele (1975)
  • Robinson de bună voie (1975)
  • Spre alte planete (1976)
  • Se întorc berzele (1976)
  • Cerul străbunilor (1976)
  • În lumea rațelor sălbatice (1977)
  • Stelele - nașterea, viața și moartea lor (1977)
  • Rinul își caută drumul spre mare (1978)
  • Sfera lui Pitagora (1978)
  • Și totuși se misca (1978)
  • Impresii din Deltă (1978)
  • La pescuit printre pelicani și nuferi (1978)
  • Luna azi (1979)
  • Marele Univers (1979)
  • Puterea instinctului (1979)
  • Petrodava (1980)
  • Pagini de tracologie (1980)
  • Și păsările se pot înțelege (1980)
  • Mesaje spre univers (1981)
  • Dinozaurii (1981)
  • Ciclul Delta Dunarii - sanctuar al naturii... Delta insolită
    • Steaua noastra, Soarele (1980)
    • Morunul urias (1981 )
    • Sulina, vechea poartă a Dunării (1981)
    • Aur, argint și istorie (1982)
    • Migrația păsărilor (1982)
    • Pescarușii lui Hitchcock (1982)
    • O îndeletnicire milenară pescuitul (1983)
    • În jungla verde de sub apă (1983)
    • Insule plutitoare (1983)
    • Pretutindeni freamăt de aripi (1983)
    • Stejari și liane (1983)
    • Se întorc pelicanii (1985)
    • Balena de piatră (Insula Popina) (1985)
    • Când înfloresc nuferii (1985)
  • Cometa Halley revine (1984)
  • Originea sistemului solar (1985)
  • Treceau în zbor cormoranii (1986)
  • Sub cupola planetariului (1986)
  • Cum s-a format universul (1986)
  • Penajul colorat - o podoabă (1987)
  • Când se adună păsările (1987)
  • Planeta Terra pe traiectoria ei galactică (1987)
  • Glasuri în desișuri (1988)
  • Acolo unde zboară uliul și șoimul (1988)
  • Grija pentru pui (1988)
  • Misterul cometelor (1988)
  • Amprentele vieții (1989)
  • În pragul cosmosului (1989)
  • Păsări ocrotite (1989)
  • Soarele azi (1989)
  • Ciclul „Splendoarea frescelor sfinte”
    • Țara de Sus 1990 - 1991
    • Voroneț 1990 - 1991
    • Humor 1990 - 1991
    • Arbore 1990 - 1991
    • Moldovița 1990 - 1991
    • Sucevița 1990 - 1991
    • La răscruce de ceruri (1992)

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Sub aripa vulturului (Mamaia, 1964)
  • Marea Sarmatică, Marea Neagră (Teheran, 1968)
  • Histria, Heracleea si lebedele (Novi Sad, 1969)
  • Stârcul, pasăre - reptila (Rio de Janeiro, 1970)
  • Pădurea scufundată (ACIN 1972)
  • Pădurea scufundată (Teheran, 1973)
  • Pescăruși cu aripi curate (ACIN 1973)
  • Robinson de bună voie (ACIN 1975)
  • Vin berzele (ACIN 1976)
  • Premiu pentru întreaga activitate (ACIN 1979)
  • Preludiu (ACIN 1983)
  • Freamăt de aripi (ACIN 1983)
  • Când se adună păsările (ACIN 1987)
  • Penajul colorat (ACIN 1987)
  • Glasuri în desișuri (ACIN 1988)



CRISTIAN IOAN

Cristian Ioan

Regizor artistic

Numele şi prenumele: CRISTIAN IOAN

Data şi locul naşterii: 14  decembrie 1950, Călăraşi

Stare civilă: căsătorit, tatăl unui băiat, Mihai, născut în 1982

Funcţia:

1.       Director general al Teatrului Naţional Târgu-Mureş

2.       Director al Festivalului Internaţional “Teatru Imagine”

3.       Preşedinte al Fundaţiei “Teatru Imagine”

4.       Membru cotizant în “Informal European Theater Meeting” cu sediul în Bruxelles

5.       Membru în Comitetul Director al Ligii Pro Europa

 

Studii:

            1969 – 1972                  IATC “I.L.Caragiale” – Facultatea de regie – teatru

                                                                                                Clasa Prof. Radu Penciulescu

            1972 – 1975                  IATC “I.L.Caragiale” – Facultatea de actorie

                                                                                                Clasa Prof. Octavian Cotescu

            1984 – 1986                  IATC “I.L.Caragiale” – studii postuniversitare

                                                                                                Clasa Prof. Ion Cojar

Calificare:

1.       Actor

2.       Regizor

 

Cariera şi experienţa profesională:

1975 – 1986     Actor la teatrul Naţional Târgu-Mureş

1986 – 1987     Regizor la Teatrul Naţional Târgu-Mureş

din 1984   Spectacole la teatrele din ţară: Târgu-Mureş, Braşov, Arad, Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Galaţi, Piteşti, Bucureşti

1986 – 1987  Regizor la Teatrul Naţional Târgu-Mureş

din 1987  Director  general şi regizor la Teatrul de Nord Satu Mare

1987  Premiul pentru regie la Festivalul Teatrului pentru Tineret

1990  Membru UNITER

1991  Membru în juriu la Festivalul Internaţional de Teatru Ujgerod – Ucraina

1992   Iniţiator al Festivalului “Teatru Imagine”, ajuns la a VIII-a ediţie

1993    Membru INFORMAL EUROPEAN THEATRE MEETING şi participări la Open Forum-urile din Stokholm, Viena, Bruxelles, Sevilla, Bergen, Budapesta, Sofia, Lisabona, Helsinki, Barcelona

1993     Spectacole montate în strainătate: Bruxelles (Belgia), Nitra, Presov (Slovacia), Bonn (Germania), Viena (Austria)

1993    Membru al delegaţiei României în schimbul de experienţă managerial – cultural din Anglia, la invitaţia Guvernului Marii Britanii

1994 – 1995 Director general la Teatrul de Stat din Oradea

1995   Membru în juriul Festivalului “Theatre European Region” Hradec Kralove – Republica Cehă

1995  Invitat la festivalul Internaţional de Teatru Aarhus – Danemarca

1995   Stagiu de specializare în manageriat cultural la Bruxelles – trimis de Ministerul Culturii

1996   Iniţiator şi fondator al Fundaţiei “Teatru Imagine”

1996   Membru în juriu la Festivalul Internaţional “Teatro Umbria” – Perugia, Italia

1998   Stagiu de o lună la Paris la invitaţia Ministerului Culturii francez în domeniul managementului cultural

din 2000 Director general la Teatrul Naţional Târgu-Mureş

2001   Profesor la Universitatea de Artă Teatrală Târgu-Mureş

Articole şi eseuri despre fenomenul teatral şi despre personalităţi teatrale în ziare şi reviste de specialitate din ţară şi de peste hotare. Nenumărate interviuri la posturile de televiziune din România şi străinătate.

2004 - Decorat cu Ordinul Meritul Cultural in rang de Cavaler de presedintele Romaniei

 

Limbi străine:

Franceză

Italiană

Rusă

Engleză

 

Interese personale:

Promovarea multiculturalităţii şi pluralismului, a toleranţei şi a renaşterii omului prin artă

 

SPECTACOLE DE TEATRU REGIZATE ÎN ŢARĂ

 

ARAD

1989: “FAMILIA ANTICARULUI” de Carlo Goldoni

BUCUREŞTI

1993: “BIGAMUL” de Ray Cooney, la TEATRUL MIC,

2003: “MAŞINĂRIA CEHOV” de Matei Vişniec la TEATRUL NAŢIONAL BUCUREŞTI

2004: „ LUCREŢIA BORGIA” de Victor Hugo la TEATRUL NAŢIONAL BUCUREŞTI

BAIA-MARE

1988: “FLUTURI FLUTURI” de Aldo Nicolaj

BRAŞOV

1993: “PROCES PENTRU UMBRA UNUI MĂGAR” de Friedrich Dürrenmatt

GALAŢI

1999: “GAIŢELE” de Al. Kiriţescu

IAŞI

2004: „PEER GYNT” de Henrik Ibsen

ORADEA

1993: “TREI GEMENI VENEŢIENI” de Antonio Matiuzzi

PITEŞTI

2000: “ARRIVIDERCI, LIVORNO” de Carlo Goldoni

RÂMNICU VÂLCEA

1994: “DRAGOSTEA LUI DON PERIMPLIN ŞI A BELISSEI ÎN GRĂDINĂ” de F.G. Lorca

SATU-MARE

1986: “HAINA CU DOUĂ FEŢE” de Stanialav Stratiev

1987: “PITICUL DIN GRĂDINA DE VARĂ” de D.R.Popescu

1988: “TRILOGIA VILEGIATURII” de Carlo Goldoni

1988: “CUM SE CUCERESC FEMEILE” de Woody Allen

1989: “EUROPA APORT VIU SAU MORT” de Paul Cornel Chitic

1997: “PETRU” de Vlad Zografi

1998: “ROBESPIERRE” de George Astaloş

1999: “O SCRISOARE PIERDUTĂ” de I.L. Caragiale

TÂRGU-MUREŞ

1984: “O SĂRBĂTOARE PRINCIARĂ” de Teodor Mazilu

1997: “SCANDAL ÎN CULISE” de Michael Frayn

1999: “TREI GEMENI VENEŢIENI” de Antonio Matiuzzi

2000: “AMORPHE  d’OTTEMBURG” de Jean Claude Grümberg

2001: “CÂNTĂREAŢA CHEALĂ” de Eugen Ionesco

2002: “VARIAŢIUNI ENIGMATICE” de Eric-Emmanuel Schmitt

2003: “CONU LEONIDA FAŢĂ CU REACŢIUNEA” de I.L.Caragiale

2003: “REGINA IOCASTA” de Constantin Zărnescu (coproducţie realizată cu Compania Renata

           Scant, FRANŢA)

2004: „ROMÂNIE DRAGĂ, ELVEŢIA MEA”  de Cornel Udrea

2005: „ELISABETA, DIN ÎNTÂMPLARE O FEMEIE” de Dario Fo

2006: „ MANOLE” SAU „DARUL DE A IUBI”

2006: „PRINS ÎN PLASĂ” de Ray Cooney

2008: „MIRANDOLINA” Adaptare liberă de Cristian Ioan după „Hangiţa” de Carlo Goldoni

TÂRGU JIU    

 2009: „FELIA” de Jean-Daniel Magnin

 

SPECTACOLE DE TEATRU REGIZATE ÎN STRĂINĂTATE

 

AUSTRIA: “VRĂJITOARELE DIN SALEM” de Arthur Miller

BELGIA: “ROMEO ŞI JULIETA” de William Shakespeare

FRANŢA: “REGINA IOCASTA” de Constantin Zărnescu

GERMANIA: “POVESTEA URŞILOR PANDA SPUSĂ DE UN SAXOFONIST CARE AVEA O

            IUBITĂ LA FRANKFURT” de Matei Vişniec

SLOVACIA: “UNU ŞI CU UNU=TREI” de Ray Cooney

                    “CÂNTĂREAŢA CHEALĂ” de Eugen Ionesco

                    „ PRINS ÎN PLASĂ” de Ray Cooney

       „DUBLA REZERVARE” de Ray Cooney


CONSTANTIN POPESCU

Constantin Popescu
Date personale
Născut (47 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescenarist
regizor de film Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Constantin Popescu Jr., pe numele său real Constantin C. Popescu este un regizor și scenarist român.

Filmografie - regizor[modificare | modificare sursă]

Filmografie - scenarist[modificare | modificare sursă]

  • Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
  • Apartamentul (2004)
  • Lotus (2004)

Filmografie - producător[modificare | modificare sursă]

  • Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
  • Prea târziu (1996)

Filmografie - producător executiv[modificare | modificare sursă]

  • Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)


la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

PERIOADA ROMANTICĂ 8. louis spohr

 PERIOADA ROMANTICĂ 8. Louis Spohr

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...