14 IUNIE 2018

ISTORIE PE ZILE 14 Iunie

Evenimente

·         1158: Prima atestare documentara a orasului bavarez München. Numele orașului este legat de o colonie (în locul numit Petersbergl) a unor călugări. Nu se cunoaște data exactă a fondării așezării. Prima atestare documentară datează din 1158  în latina medievală, villa Munichen, în timpul lui Henric Leul  (Heinrich der Löwe), duce de Saxonia. O jumătatate de secol mai târziu localitatea a primit statut de cetate și a fost fortificată.

·         1285: A doua invazie mongola in Vietnam: fortele vietnameze conduse de printul Tran Quang Khai din Dinastia Tran, distrug cea mai mare parte a flotei invadatoare mongole, in batalia de la Chuong Duong.

·         1574: Ioan Vodă cel Viteaz este înfrânt și apoi ucis de turci la Reușeni

·         1634 - Rusia şi Polonia semneaza Tratatul de Pace de la Polianov.

·         1642 - Prima lege cu privire la invatamantul obligatoriu in America a fost votata in Massachusetts.

·         1645: Bătălia de la Naseby (14 iunie 1645) este o bătălie decisivă în Războiul civil din Anglia, între Armata Noului Model a Parlamentului şi armata regalistă a lui Carol I. Cele două armate s-au întâlnit la Naseby, la sud de Leicester, şi s-au desfăşurat în şiruri paralele. Armata regalistă, alcătuită din 10.000 de oameni, comandată de prinţul Rupert, a forţat o parte din cavaleria Parlamentului să se retragă, dar apoi s-a dezlănţuit în urmărirea ei, lăsând descoperită infanteria regalistă. Armata parlamentară, condusă de Oliver Cromwell, mai disciplinată, s-a regrupat şi a contraatacat, obţinând astfel victoria şi luând 4.000 de prizonieri. Lipsit de cei mai buni soldaţi, Carol nu a mai făcut faţă Armatei Noului Model într-o bătălie în câmp deschis şi a pierdut războiul.

·         1667: In timpul celui de al doilea război anglo–olandez, marina olandeza, sub comanda amiralului  Michiel de Ruyter, a bombardat și apoi capturat orașul Sheerness, infiltrandu-se pe râul Tamisa la Gravesend, apoi în sus râul Medwayla Chatham, unde au ars trei nave mari și zece nave mai mici și a   capturat navele „Unity” și „Royal Charles”, mândria  flotei engleze. Raidul a dus la un final rapid al războiului, care s-a incheiat cu o pace favorabilă pentru olandezi. A fost una dintre cele mai grave infrangeri din istoria Marinei Regale britanice și  de armata britanică in general.

·         1775: Este decretata  de către Congresul Continental  infiintarea Armatei Statelor Unite.

·         1777: Drapelul Statelor Unite ale Americii independente (The Stars and Stripes), este adoptat de Congres.

·         1789:  Prima cantitate de whiskey distilat din porumb este produsa   declericul american RevElijah Craig. Bautura a fost  numita Bourbon, deoarece Rev Craig  a trăit în comitatul Bourbon, din statul Kentucky.

·         1800: Bătălia de la Marengo. Armata austriacă a fost înfrântă de armata franceză comandată de Napoleon I, împărat al Franței (1804-1814 și 1815). Bătălia de la Marengo a avut loc pe 14 iunie 1800 în apropierea localităţii italiene Alessandria şi a constituit bătălia cea mai importantă a Războiului celei de-a doua Coaliţii. În ciuda succesului iniţial al austriecilor, care reuşiseră să învingă armata franceză până la începutul după-amiezii, sorţii bătăliei s-au schimbat în mod dramatic, astfel că, până seara, francezii au câştigat o victorie decisivă. Bătălia a început atunci când comandantul austriac, generalul Melas a lansat un atac concentrat asupra forţelor franceze ale Primului Consul Bonaparte. Acesta din urmă îşi divizase trupele, trimiţând un puternic detaşament sub comanda generalului Desaix pentru a repera forţele austriece, despre poziţia cărora nu se ştia anterior nimic. Astfel, atacul austriac este surprinzător şi francezii sunt copleşiţi numeric. Nici măcar şarja de cavalerie eroică a generalului Bessières nu poate opri atacul austriac, care reuşeşte să străpungă linia franceză, oblingându-i pe aceştia să se retragă, spre ora 14. Continuând să împingă înapoi armata franceză, armata austriacă îşi expune flancul, tocmai atunci când Desaix, rechemat de urgenţă pe câmpul de bătălie, soseşte cu toate forţele sale, dinspre sud. Desaix se pune în fruntea infanteriei sale şi atacă, ordonând de asemenea o şarjă violentă a cavaleriei, sale, comandate de generalul de brigadă Kellermann. Atacul combinat dă imediat rezultate, respingând armata austriacă, surprinsă total de apariţia neaşteptată a întăririlor franceze, dar generalul Louis Charles Antoine Desaix este ucis în acţiune.

·         1807: În războiul celei de A Patra Coaliții, armata franceză  condusa de imparatul Napoleon, a învins-o pe cea rusă în bătălia de la Friedland in Prusia Orientala.

·         1818: Apare  „Uyt curent Italien, Duytslandt & c”, primul ziar dn Țările de Jos scris  în limba olandeză.  Acesta era publicat  în Amsterdam si aparea saptamanal, sub patronajul lui  Joris Veseler.

·         1821: Badi VII, rege al Sennarului din 1805, preda fara lupta  tronul și regatulsău lui Ismail Pașa, general al Imperiului Otoman, punand capat  existenței acestui regat sudanez intemeiat in anul 1504. Acest sultanat, cunoscut în tradiția sudaneza ca Sultanatul albastru, a fost un stat din nordul Sudanului, numit Funj după etnia dinastiei conducatoare sauSinnar (sau Sennar), după capitala sa, care a stapanit  o regiune importantă denord-estul Africii.

·         1834  - Hartia abraziva a fost patentata de catre Isaac Fischer Jr, Springfield, Vermont.

·         1846: Un grup de colonisti americani din Sonoma, proclama   California republica. Cativa ani mai tarziu, la 9 septembrie 1850, California va devenit al 31- lea stat din componenta  S.U.A.

·         1848: A avut loc unificarea guvernelor constituite la Islaz si Bucuresti si formarea guvernului provizoriu al Revolutiei pasoptiste. Guvernul revolutionar de la Bucuresti, nou constituit, a decretat infiintarea steagului national in culorile rosu, galben si albastru, cu deviza ”Dreptate Fratie”, a decis desfiintarea pedepsei cu moartea, desfiintarea rangurilor civile si infiintarea ”gvardiei civile”. Totodata, Vasile Alecsandri a publicat in revista brasoveana ”Foaie pentru minte, inima si literatura”, poezia ”Hora Ardealului”.

·         1848. Vasile Alecsandri a publicat, în revista brașoveană „Foaie pentru minte, inimă și literatură", poezia „Hora Ardealului". Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova — d. 22 august 1890, Mircești, județul Roman, România) poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

·         1873: Arheologul amator german Heinrich Schliemann a descoperit orasul antic legendar cantat in Iliada lui Homer, pe dealul din apropierea localitatii Issarlik din Turcia. Site-ul include 9 straturi corespunzătoare a 9 orase diferite. Schliemann a donat ceea ce el a numit “comoara lui Priam” Muzeului din Berlin, în 1881.

·         1880 - Guvernul Statelor Unite ale Americii a recunoscut independenta de stat a Romaniei, stabilind relații diplomatice, la nivel de agenție diplomatică, pentru ca două luni mai târziu acestea să fie ridicate la nivel de legație. Relațiile diplomatice au fost întrerupte la 12 decembrie 1941 și au fost reluate, la 7 februarie 1946, la nivel de legație.
La 1 iunie 1964, relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost ridicate la nivel de ambasadă.

·         1900: Hawaii devine teritoriu al Statelor Unite

·         1904 - În această zi în Spania s-au pus bazele companiei Hispano Suiza, producător de automobile de lux şi motoare de avion. În spatele acestei mărci se afla generalul Emilio de Cuadra şi inginerul elveţian Marc Birkigt. La Cuadra a avut ambiţia de a crea maşini şi înainte de 1900, producând maşini electrice în Barcelona, dar odată ce l-a cunoscut pe elveţian a trecut la automobile cu combustie internă. Tot în aceeaşi locaţie a început şi producţia de automobile de lux, iar în 1911 compania s-a extins şi în Franţa, cu o uzină în suburbiile Parisului. După Primul Război Mondial Hispano Suiza a introdus în 1916 modelul H6, un automobil de lux, care i-a adus o reputaţie chiar mai exclusivistă decât a Rolls-Royce. Ba chiar Rolls-Royce avea mai multe soluţii preluate sub patent de la exclusivistul constructor spaniol, inclusiv frânele asistate mecanic şi considerate cele mai bune din lume la acea vreme. Al Doilea Război Mondial a însemnat stagnarea producţiei de automobile şi reorientarea spre motoarea de avion, dar fabricile nu au fost îndeajuns de eficiente pentru a livra propulsoare pentru armata franceză.Terminarea Războiului nu a repus în funcţie producţia de automobile, ci Hispano Suiza a rămas doar companie aeronautică. La Salonul din acest an de la Geneva numele Hispano Suiza a fost readus la viaţă de un producător independent, dar La Hispano Suiza Fábrica de Automóviles SA, deţinătorii denumirii, au anunţat că vor lua măsuri împotriva folosirii frauduloase a numelui.

·         1905 - A avut loc răscoala marinarilor de pe crucișătorul rus “Potemkin”, din flota Marii Negre. Potemkin („Prințul Potemkin din Taurida”) a fost o navă de luptă construită pentru Flota imperiului rus al Marinei Negre. Ea a devenit faimoasă atunci când echipajul sa răzvrătit împotriva ofițerilor în iunie 1905 (revoluția din acel an), care este acum privită ca un prim pas către Revoluția Rusă din 1917.

·         1933: In Germania lui Hitler intra in vigoare o lege privind sterilizarea persoanelor handicapate.

·         1935: În portul Constanța sosește vasul "Prințesa Maria" cu rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir și cu câteva arhive din Tezaurul României care a fost trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Arhivele au constat în registrele contabile ale unor bănci, state de servicii ale funcționarilor Ministerului Agriculturii, bancnote românești tipărite în 1917 la Moscova și nici un document istoric.

·         1940: Armata germana ocupa capitala Frantei si o declara ”oras deschis”. În primăvara anului 1940 trupele franceze au fost izolate în partea de nord a țării, printr-o îndrăzneaţă iniţiativă a lui Hitler, care folosind puternice forțe motorizate ale celebrelor divizii de tancuri Panzer, va obţine separarea trupelor franco-belgiene din Flandra, de restul armatei franceze. De altfel "Blitzkfiegul" german va fi nimicitor, victoriile venind una după alta în faţa unui adversar incapabil să opună o rezistenţă fermă, iar aceasta uimitoare viteza de mișcare a trupelor germane va conduce la izolarea a peste 140.000 soldați francezi la Dunkerque, care cu greu au fost salvați de vasele britanice. Astfel, după anihilarea armatei franceze în nordul țării, trupele germane aveau undă verde pentru a înainta spre Paris, lucru pe care îl vor face pe 14 iunie 1940, când vor intra în capitala Franței și vor decreta starea de asediu. Ocupaţia germană a fost un şoc teribil pentru locuitorii parizieni care s-au dezmeticit cu greu și şi-au pus speranţa în Rezistența Franceză condusă de generalul Charles de Gaulle. Referitor la ocupația germană asupra Parisului există o legendă conform căreia, Hitler nu ar fi reușit niciodată să urce pe Turnul Eiffel, deoarece lifturile au fost intenționat scoase din uz de către francezii, ce nu doreau să se supună noilor autorități.  De altfel, furia lui Hitler  față de acest lucru a fost maximă , iar dinamitarea Turnului Eiffel, a Luvrului, a celebrei catedrale Notre Dame, a Domului Invalizilor și a altor monumente arhitectonice pariziene, a fost o realitate în planurile lui Adolf Hitler. Și oricât de incredibile pot părea astăzi toate aceste lucruri, totuși este un adevăr în faptul că în cel de Al Doilea Război Mondial , Parisul a avut un salvator, în persoana generalului german Dietrich von Choltitz, guvernatorul militar al orașului, care în ultimele zile ale ocupației germane asupra capitalei franceze, nu a executat ordinul lui Hitler de distrugere a Parisului și astfel, au fost salvate numeroase monumente arhitectonice pariziene, ce au intrat pentru totdeauna în patrimoniul universal.

·         1941 - Al doilea război mondial: A patra deportare majoră a polonezilor către Siberia: 300.000 dintre aceia ce evitaseră deportările precedente şi copii din taberele de vară şi olfelinate. În timpul celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a ocupat o zonă întinsă în estul Poloniei, (așa numita Kresy), încă 5,2 – 6,5 milioane de polonezi devenind astfel cetățeni sovietici, (din cei aproximativ 13,5 milioane de locuitori ai teritoriilor anexate). Istoricii mai discută încă despre cifra exactă a deportaților polonezi din aceste teritorii, aprecierile variind între 500.000 și 1,7 milioane de polonezi transferați în zone îndepărtate ale URSS-ului sau morți în timpul acestui proces. Pe 30 martie 2004, șeful Arhivei FSB (Seviciul Federal de Securitate al Rusiei), generalul Vasili Khristoforov, a dat o cifră considerată exactă a acestor deportări. În conformitate cu cele spuse de el, în 1940 au fost deportați 297.280 de polonezi, urmați în iunie 1941 de încă 40.000. El nu a pus la socoteală și victimile execuțiilor directe ale polonezilor în timpul ocupației din 1939 – 1940. (Vezi și Masacrul de la Katyn). După încheierea celui de-al doilea război mondial, cei mai mulți polonezi din Kresy au fost expulzați în Republica Populară Polonia, dar, în conformitate cu statisticile oficiale, 1,3 milioane de polonezi au rămas să trăiască în continuare în URSS. Unii dintre ei au fost motivați poate de credința tradițională poloneză că vor redeveni proprietarii pământurilor pe care trăiau. Altora li s-a interzis să emigreze în Polonia.

·         1953 - lovitura Militara a generalului Gustavo Rojas Pinilla în Columbia.

·         1962: La Paris, s-a infiintat Organizatia Europeana de Cercetari Spatiale, redenumita mai tarziu Agentia Spatiala Europeana.

·         1966: Vaticanul anunta abolirea „indexului cartilor prohibite”,Index Librorum Prohibitorum, instituit in anul 1557.

·         1967: China testează prima sa bombă cu hidrogen

·         1982: Fortele militare argentiniene s-au predat unitatilor britanice din Insulele Falkland, luand astfel sfarsit Razboiul Malvinelor.

·         1985: semnarea Tratatului de la Schengen, privitor la suprimarea controalelor la frontierele europene

·         1990: Urmare a evenimentelor din 13 iunie, circa 10.000 de mineri din Valea Jiului au descins în București pentru a „restabili ordinea”. Au fost atacate sediile partidelor din opoziție, lideri ai acestora, facultăți, studenți (14-15 iunie 1990). „Ortacii” au venit la chemarea lui Ion Iliescu, ales presedinte al Romaniei la 20 aprilie 1990, cu scopul de a sprijini autoritatile in conflictul cu manifestantii din Piata Universitatii. Au fost atacate sediile partidelor din opoziție, lideri ai acestora,facultati, studenți (14-15 iunie 1990). Au fost devastate Universitatea Bucuresti, precum si sediile unor partide (PNL, PNTCD), redactii de ziare si locuinte ale unor oameni politici, printre care si Ion Ratiu. Evenimentele au starnit indignarea opiniei publice internationale si au dus la pierderea simpatiei Occidentului, pe care Romania le-a castigat prin Revolutia din decembrie 1989. Pe langa sutele de raniti, au existat morti, disparuti, arestari fara mandate. In ciuda cumplitelor violente, Iliescu le-a multumit ortacilor condusi de Miron Cosma. La sase zile dupa incidente, la 20 iunie 1990, Ion Iliescu a rostit juramantul de investitura ca presedinte al Romaniei.

·         1990 - Franta, Germania si BENELUX au semnat Conventia de la Schengen, privind libera circulatie a persoanelor.

·         1991: La intrarea în Parcul Libertății din București a fost ridicată o cruce în memoria victimelor din 13-15 iunie 1990

·         1994 - România a participat ca observator permanent la Adunarea parlamentară a Uniunii Europei Occidentale (UEO) de la Paris.

·         1998 - A avut loc zborul inaugural al cursei TAROM, Bucureşti-Satu Mare-New York.

·         2001 - China, Rusia, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan si Uzbekistan formeaza Organizaţia de Cooperare Shanghai.

·         2002 - A fost inaugurata Casa Nationala ”Nicolae Titulescu ”, cu ocazia implinirii a 120 de ani de la nasterea diplomatului roman.

·         2004: Miniștrii Afacerilor Externe din statele membre ale UE au aprobat, la Luxemburg, cadrul politico-juridic necesar creării primei Agenții europene pentru armament

·         2005: Salvamontistul sibian Teodor Tulpan, cel de-al doilea român care a ajuns pe Everest, începe expediția pe cel mai înalt vârf din Peru, Huascaran

Nașteri

·         1444:  Se naste astronomul si matematicianul indian  Kelallur Nilakantha Somayaii,  reprezentant  de seama al Scolii din Kerala; (d. 1544).  Una dintre operele sale cele mai influente a fost tratat astronomic global Tantrasamgraha finalizat în 1501. El a compus, de asemenea, un comentariu elaborat  numit Aryabhatiya Bhasyain care vorbeste despre serii infinite de funcții trigonometrice și probleme dealgebră și geometrie sferică.

·         1479 - Giglio Gregorio Giraldi, poet italian (m. 1552).

·         1657 - Cornelis Cruys, [Niels Olsen Creutz], amiral olandezo-norvgian.

·         1736: S-a nascut la Angoulême in Franța, Charles Augustin de Coulomb (d. 23 august 1806, Paris), un  fizician  francez cunoscut pentru descoperirea legii care-i poarta numele: definiția forței electrostatice de atracție sau respingere. In cinstea lui   Unitatea din Sistemul Internațional pentru sarcină a fost numita ”coulomb”.

·         1811: S-a nascut  scriitoarea americana  Harriet Beecher Stowe; (d. 1896). Harriet Beecher Stowe  este cunoscuta in intreaga lume pentru romanul sau “Coliba unchiului Tom” (1852) in care a  descris viata sclavilor  afro-americani din America. A fost si o luptatoare pentru abolirea pedepsei cu moartea si a  scris mai mult de 20 de cărţi, inclusiv romane, trei memorii de călătorie, şi numeroase  articole in presa vremii, prin care i-a  sensibilizat  contemporanii  sai asupra problemelor  sociale stringente ale epocii sale.

·         1811: Jozef Lies, pictor flamand (d. 1865)

·         1818: S-a născut Vasile Alecsandri.  "Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice" (V.Alecsandri "Epigonii") Vasile Alecsandri - poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator la Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea, s-a născut la  14 iunie 1818 (data naşterii dată de poet şi acceptată de unii istorici literari este însă de 21 iulie 1821) la Bacău.  În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămînînd cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hîrlău, iar în februarie 1841, Cinovnicul şi modista, ambele preluate după piese străine. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai tîrziu în ciclul "Doine" şi care sunt foarte strîns legate de modelul popular din care au luat naştere. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămînalul Propăşirea, în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul "Doine şi lăcrimioare", iar la 11 ianuarie se reprezintă piesa "Iorgu de la Sadagura", comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mînjina o cunoaşte pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgosteşte şi căreia, după moartea timpurie 1847, îi dedică poezia "Steluţa" şi apoi întreg ciclul de poezii "Lăcrămioare". După înfrîngerea mişcării paşoptiste este exilat, şi după ce călătoreşte prin Austria şi Germania; se stabileşte la Paris, unde se întîlneşte cu alţi militanţi munteni; din perioada exilului datează poeziile "Adio Moldovei" şi "Sentinela română". În 1849 pleacă, împreună cu ceilalţi exilaţi la Braşov, apoi în Bucovina, în toamna aceluiaşi an, la Paris. Scrie primele cîntecele comice ("Şoldan Viteazul", "Mama Angheluşa") şi cîteva scenete comice şi muzicale. Se întoarce în ţară în luna decembrie. Din 1860 se stabileşte la Mirceşti, unde rămîne pînă la sfîrşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice. Alecsandri şi Junimea. În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost pînă la sfîrşitul vieţii. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române, devenită Academia Română. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871, poetul trimite două cîntece care au însufleţit marea masă de oameni: "Imn lui Ştefan cel Mare" şi "Imn religios" cîntat la serbarea junimei academice române. În acelaşi an Titu Maiorescu publică în "Convorbiri literare" studiul Direcţia nouă în poezia şi proza românească în care spune: „În fruntea noii mişcări e drept să punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută, poetul, culegătorul cîntecelor populare păruse a-şi fi terminat chemarea literară (...). Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse în izolare la Mirceşti, şi iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat în literatura ţării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor ... “ Pastelurile. Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868, în diverse numere ale Convorbirilor literare. Astfel de încercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric cunoscută - în această formă - numai în literatura română, creată şi dusă la celebritate de Alecsandri însuşi, într-un ciclu de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate în revista Convorbiri literare, în cea mai mare parte între 1868 şi 1869. Pastelul preia de la poezia descriptivă a primilor romantici nu numai ideea corespondenţei dintre sentiment şi tabloul de natură, ci şi pe aceea a privirii unui peisaj sub unghiul mişcător al marilor cicluri naturale, al anotimpurilor, care îl luminează şi-l însufleţesc mereu de altă viaţă, în alte nuanţe; pe de altă parte, supune descrierea unui proces de obiectivare caracteristic poeziei post romantice, încercînd să o apropie de trăsăturile unei opere plastice. Pastelul este mai degrabă un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul înseamnă un desen în creion moale, uşor colorat). Acest tip de poezie manifestă preocupare pentru satisfacerea unor exigenţe specifice: compoziţie, colorit, echilibru. Alecsandri a dat formă concretă unei tendinţe care preexista în poezia românească (găsim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toţi poeţii sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetică: Alexandru Macedonski, George Coşbuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu. Pastelurile lui Alecsandri evocă natura aşa zis domestică, adică tot ce constituie cadrul obişnuit al unei vieţi patriarhale, idilice. Autorul dramatic. În perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mirceşti, scrie drama istorică romantică"Despot-Vodă". Premiera a avut loc în octombie 1879 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Piesa fusese citită în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflîndu-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-a jucat drama "Despot-Vodă". La Montpellier este premiat pentru poezia "Cântecul gintei latine". Scrie feeria naţională "Sînziana şi Pepelea". Începe să lucreze în 1882 la piesa "Fantîna Blanduziei", pe care o va termina anul următor. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa "Fîntana Blanduziei" este reprezentată la Teatrul Naţional din Bucureşti. Scrie şi citeşte în cenaclul Junimea drama "Ovidiu". În 1885, Teatrul Naţional prezintă drama "Ovidiu" a lui Vasile Alecsandri. În 1886, Titu Maiorescu a publicat în "Convorbiri literare" articolul Poeţi şi critici; acesta se încheie cu o privire sintetică asupra operei lui Alecsandri: „A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deştepta din mişcarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acţiunilor sale literare“. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890, după o lungă suferinţă, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti.

·         1832: S-a născut Nikolaus August Otto, inventator german (d. 1891). Nikolaus August Otto (n. 10 iunie 1832, Holzhausen an der Haide, Nassau; d. 26 ianuarie 1891, Köln) inventator german. A locuit în Franța unde s-a interesat de mașinile cu gaz ale inginerului francez Etienne Lenoir. Otto a fost inventatorul primului motor cu combustie internă care ardea în mod eficient combustibilul direct într-o cameră cilindrică cu piston mobil, mișcarea efectuându-se de-a lungul generatoarei cilindrului. Deși fuseseră inventate și alte motoare cu combustie internă (de exemplu, de către Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi separați. Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja discutat la data invenției lui Otto, dar el a fost primul care l-a pus în practică.

·         1835 - Nikolai Grigorievici Rubinstein, pianist, dirijor si pedagog rus . A contribuit intr-o masura hotaratoare la infiintarea Conservatorului din Moscova al carui director a fost pana la moarte (m. 11/23.03.1881).

·         1864: S-a nascut medicul psihiatru, neurolog si neuropatologist german Alois Alzheimer, cunoscut pentru descrierea maladiei care ii poarta numele. Alois Alzheimer (n. 14 iunie 1864, Marktbreit am Main – d. 19 decembrie 1915, Breslau) a fost un psihiatru și neuropatolog german. A descris pentru prima dată o formă de demență degenerativă, cunoscută până azi după numele său ca Boala Alzheimer.

·         1868 - Karl Land Steiner (Austria), a descoperit că sângele uman se poate clasifica în grupe în 1901; a explicat reacţia antigen-anticorp şi reacţiile alergice; spre sfârşitul vieţii a descoperit factorul Rh în sânge; în 1930 a primit Premiul Nobel pentru descoperirea grupelor sangvine (a murit la 26 iunie 1943 în urma unui atac de cord).

·         1870 - S-a născut printesa Sofia a Prusiei, regină a Greciei, soţia regelui Constantin I al Greciei (d. 1932).

·         1875: Ion Dragoslav, prozator român (d. 1928)

·         1882: S-a născut Ion Petrovici, filosof și memorialist român (d. 1972). Ion Petrovici (n. 2/14 iunie 1882, Tecuci – d. 17 februarie 1972, București) a fost un filozof român, eseist, memorialist, scriitor, orator și om politic, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, fost Ministru al Educației Naționale.

·         1883: Gheorghe Ciprian, dramaturg și actor român (d. 1968)

·         1884: Ioachim Botez, scriitor român (d. 1956)

·         1899: George Călinescu, scriitor, critic literar român (d. 1965)

·         1899:  Vasile Aftenie, episcop greco-catolic, deținut politic (d. 1950)

·         1899 – S-a născut Yasunari Kawabata, scriitor japonez, laureat al Premiul Nobel (d. 1972).

·         1901 - Alexandru Badauta, prozator, memorialist si eseist; este considerat intemeietorul cinematografiei documentare romanesti si al Oficiului National de Turism (m. 18.05.1983).

·         1909 - S-a născut Burl Ives (Burle Icle Ivanhoe Ives), actor şi cântăreţ american.

·         1910: Rudolf Kempe, dirijor german (d. 1976)

·         1918: T.M. Aluko, scriitor nigerian

·         1920: S-a nascut la Brasov dirijorul si compozitorul roman Mihai Brediceanu;

·         1929 - S–a născut Ernesto „Che” Guevara, teoretician şi tactician al războiului de guerilă, figură marcantă a Revoluţiei cubaneze (1956–1959). A fost capturat la 8 oct. 1967, în apropierea localităţii Vallegrande, din Bolivia (m.09.10.1967).

·         1931: Béla Abody, scriitor, critic literar, traducător, redactor maghiar (d. 1990)

·         1931:  Eugen Trofin, antrenor de handbal din România (d. 2009)

·         1936 - S-a născut actorul Cornel Coman (din filmografie: “Dragostea incepe vineri”, “Padurea nebuna” "Buzduganul cu trei peceţi", "Ecaterina Teodoroiu", "Cireşarii") (m.16.01.1981).

·         1941: S-a nascut Vasile V. Vasilache (Vasile Vasilache jr.), compozitor şi pianist român, fiul popularului actor Vasile Vasilache, membru al cuplului de comedie antebelic Stroe si Vasilache.

·         1941 - S-a născut Julie Felix, cântăreaţă americană, cu activitate în Anglia.

·         1943 - S-a născut Muff Winwood, basist şi producător britanic (Spencer Davis Group).

·         1944 – S-a născut regizorul Serban Creanga (din filmografie: “Proprietarii”, “Labirintul”, “Clipa de ragaz”).

·         1945 - S-a născut Rod Argent, clăpar, vocalist şi compozitor britanic (Zombies, Argent).

·         1946: S-a nascut Donald Trump, afacerist american, președintele SUA. Donald John Trump (n. 14 iunie 1946) este un investitor și om de afaceri american, vedetă de televiziune, om politic și autor de cărți de literatură motivațională. Președinte și CEO (director general executiv) al companiei Trump Organization, o companie imobiliară americană. Trump este, de asemenea, fondatorul Trump Entertainment Resorts, companie ce operează numeroase cazinouri și hoteluri din întreaga lume. Este gazdă și coproducător al emisiunii TV Ucenicul (en. „The apprentice”), lansată în februarie 2004 de NBC.

·         1949 - S-a născut Alan White, baterist britanic (Plastic Ono Band, Yes). Alan White (născut pe 14 iunie 1949) este un baterist englez de rock and roll cunoscut pentru activitatea de 34 de ani în trupa de rock progresiv Yes. White a apărut pe peste 50 de albume ale unor artiști precum John Lennon, George Harrison, Joe Cocker, Ginger Baker și The Ventures.

·         1949: S-a nascut Harry Turtledove, istoric și scriitor american. Harry Norman Turtledove (n. 14 iunie 1949, Los Angeles) este un scriitor american de romane științifico-fantastice, ucronice și de fantezie. În 1995 a câștigat premiul Hugo pentru cea mai bună nuvelă pentru „Down in the Bottomlands„. „Must and Shall” a fost nominalizată în 1996 la premiul Hugo pentru cea mai bună nuveletă.

·         1950: S-a nascut Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury. Dr Rowan Douglas Williams, membru al Academiei Britanice (născut la 14 iunie 1950) e arhiepiscop de Canterbury, mitropolit al provinciei cu același nume, întâistătătorul Bisericii Anglicane, președintele Comuniunii Anglicane, un teolog, poet, și lector universitar. Este căsătorit cu teoloaga Jane Williams, având doi băieți, și locuiește la Chalbury, unde oficiază duminica la biserica parohială, atunci când nu se află în deplasare.

·         1952 - S-a născut Jimmy Lea, basist, vocalist şi compozitor britanic (Slade).

·         1953: S-a nascut Hanna Laslo, actriță israeliană de comedie și de varietăți. Hanna Laslo , născută la Jaffa la 14 iunie 1953) este o actriță israeliană de comedie și de varietăți (stand up comedy). Fiică a unei familii de evrei supraviețuitori ai Holocaustului din Polonia (din ghetoul Lodz), ea a obținut premiul de interpretare feminină la Festivalul de la Cannes in anul 2005, pentru rolul Hanna Ben Moshe din filmul Free Zone al regizorului Amos Gitaï Ea a jucat într-un mare număr de filme, programe de televiziune, spectacole de varietăți. A devenit vestită în țara ei prin limba ei ascuțită, și prin prezența ei scenică pregnantă în orice rol pe care îl joacă, a creat, între altele, personaje umoristice precum Savta Zafta (Bunica Bătaie) și femeia de servici Clara. A fost căsătorită de două ori și are doi fii din prima căsătorie cu producătorul Aviv Ghiladi.

·         1956: S-a nascut Gianna Nannini, cântăreață italiană. Gianna Nannini (n. 14 iunie 1956) este o cântăreață italiană. Discografia Giannei Nannini cuprinde 16 albume de studio, 4 compilații, fiecare lansat la un interval de aproape 10 ani. Discografia sa cuprinde de asemenea discuri single și videoclipuri muzicale.

·         1959: S-a nascut Alexandru Darie, regizor român

·         1959 - S-a născut Nick van Eede, vocalist şi compozitor britanic (Cutting Crew).

·         1961 - S-a născut Radu Florescu, poet roman

·         1961 - S-a născut Boy George (O'Dowd), vocalist şi compozitor britanic (Culture Club).

·         1963 - S-a născut DeGarmo Chris, chitarist şi compozitor american (Queensryche).

·         1965: Mihaela Adriana Rusu, politician român

·         1969: S-a nascut campioana germană de tenis Steffi Graf. Stefanie Maria Graf (n. 14 iunie 1969, Mannheim) este o fostă jucătoare germană profesionistă de tenis. Ea a câștigat de 22 de ori marile turnee internaționale de tenis „Grand Slam” care cuprind „Australian Open”, „French Open”, „Wimbledon” și „US Open”. Timp de 377 de săptămâni a fost jucătoarea numărul unu de tenis în lume. În 1988 a câștigat toate cele 4 turnee Grand Slam cât și Jocurile Olimpice, fiind până în prezent singura care a câștigat așa-numitul „Golden Slam” (adică toate cele patru turnee „Grand Slam” și „Jocurile Olimpice” în același an).

·         1974: Viorel Burlacu, interpret, compozitor, muzician român din Basarabia

·         1976: Massimo Oddo, fotbalist italian

·         1979: Mihai Cristian Apostolache, politician roman

·         1981: Elano, fotbalist brazilian

·         1982: Lang Lang, pianist chinez

·         1984: Siobhan Donaghy, fondatoare a grupului britanic Sugababes

·         1991: Kostas Manolas, fotbalist grec

Decese

·         767: A decedat marele jurist arab  Abou Ḥanīfah (n. 699), fondator al scolii hanafite  de drept islamic.

·         1548: A decedat compozitorul francez Carpentras (Elzéar Genet) (n.cca. 1470 ), ramas faimos prin „Lamentatiile”sale, pastrate in repertoriul Corului papal inca din secolul XVI.

·         1574: Ioan Voda cel Viteaz a fost domnul Moldovei, (1572-1574), (n.1521),  este înfrânt și apoi ucis de turci la Reușeni.

·         1594: Orlando di Lasso, compozitor flamand (n. 1530 sau 1532)

·         1746: Colin MacLaurin, matematician scoțian (n. 1698)

·         1837 - A murit poetul Giacomo Leopardi, unul dintre cei mai importanti poeti ai secolului XIX (n. 29.06.1798).

·         1886 - A murit dramaturgul A.N.Ostrovski, intemeietor al teatrului national rus (2.06.1886 - stil vechi) (n. 12.04.1823).

·         1903: Carl Gegenbaur, anatomist german (n. 1826)

·         1911: Johan Svendsen, compozitor norvegian (n. 1840)

·         1915 - A murit Ion N. Lahovari, diplomat, memorialist si orator ( m. 14/27.06.1915; n. 1848).

·         1920 - A murit Max Weber, filosof si sociolog, cunoscut prin lucrarea sa “Etica protestanta si spiritul capitalismului” (n. 21.04.1864). Maximilian Weber (n. 21 aprilie 1864 – d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic și sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei și administrării publice. El și-a început cariera la Universitatea din Berlin, și mai târziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena și la Universitatea din München. A fost o persoană influentă în politica germană contemporană, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles și membru al comisiei însărcinate cu susținerea Constituției de la Weimar. S-a ocupat în principal cu studiul sociologiei religiilor și a guvernului, dar prin munca sa a adus contribuții și în domeniul economiei.

·         1926: Mary Cassatt, pictoriță americană (n. 1844)

·         1927 - A murit scriitorul Jerome K. Jerome (“Trei intr-o barca”) (n. 2.05.1859). Jerome Klapka Jerome (n. 2 mai 1859, Walsall, Staffordshire – d. 14 iunie 1927, Northampton) a fost un eseist, romancier și umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric Trei într-o barcă (Three Men in a Boat – to Say Nothing of the Dog). S-a născut și a crescut în sărăcie la Londra, într-o casă, care este astăzi un muzeu dedicat lui. Alte titluri cunoscute sunt: colecția de eseuri „Gândurile trândave ale unui pierde-vară” și „Trei pe două biciclete„, o continuare a romanului „Trei într-o barcă„. Prin proza sa umoristică, a manifestat înțelegere pentru slăbiciunile omenești și capacitatea de a descoperi partea comică a neplăcerilor domestice. A fost unul dintre fondatorii revistei The Idler.

·         1932: Nicolae Vermont, pictor român (n. 1866)

·         1932 - A murit Constantin Coanda, general si om politic, tatal savantului Henri Coanda; a fost membru al delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris (1919) si presedinte al Consiliului de Ministri in perioada 24.10-29.10.1918 (n.4.03.1857).

·         1936 - A murit Maxim Gorki (Alexei Peskov), prozator şi dramaturg rus (piese de teatru: “Azilul de noapte”, trilogia autobiografică “Copilăria mea”, “La stăpîni”, “Universităţile mele”) (n.16.03.1868). Alexei Maximovici Peșkov (n. 16 martie 1868 (S.N. 28 martie)– d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki, a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură și activist politic. S-a născut în orașul Nijni Novgorod și a murit la Moscova. Din 1906 până în 1913 și din 1921 până în 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri. După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească țara.

·         1940 - A murit regizorul american George Fitzmaurice. A realizat filme de succes cu actori celebri (Rudolf Valentino, Greta Garbo, R. Colman) (n.13.02.1885).

·         1946: John Logie Baird, inginer și inventator scoțian (n. 1888)

·         1968 - A murit Salvadore Quasimodo, poet italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, unul dintre principalii reprezentanti ai scolii ermetice italiene (n. 20.08.1901). Salvatore Quasimodo, unul dintre marii poeti pe care i-a dat Sicilia, a fost de asemenea critic literar , editor şi traducător. S-a născut în Modica, lângă Ragusa în sud-estul Siciliei , în 1901, fiu al unui feroviar Salvatore a studiat iniţial ingineria si a avut mai multe locuri de muncă în domeniul construcţiilor. Romancierul Elio Vittorini, l-a incurajat sa scrie si in 1938, Quasimodo a devenit editor de revistă şi, mai apoi în 1941, profesor de literatură în Milano. “Şi deodată este seara” , publicata în 1942, rămâne cea mai citita carte a lui. Dupa anii 1920.opera lui Quasimodo poate fi divizată, stilistic şi tematic, în perioada nostalgica de dinainte de război şi existenţialista in perioada de dupa război. El a fost unul dintre fondatorii “Ermetismul,” in stil italian, cu rădăcini în şcoala simbolista franceza. Salvatore Quasimodo a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1959. Este puţin cunoscut faptul că el a tradus, de asemenea, poezie epică greacă şi latină în limba italiană. Viaţa lui personala a fost interesanta şi într-un sens a fost reflectata si in poezia sa. A fost arestat si inchis scurt timp pentru a se fi opus fascismului. Ca mulţi antifascişti, s-a alăturat dupa razboi partidului comunist, dar a demisionat atunci când partidul l-a indemnat sa scrie poezii politice. Prima lui sotie a murit în 1948,iar Quasimodo s-a recăsătorit cu o dansatoare italiana faimoasa . Ultima sa lucrare, ”A da şi a primi“, a fost publicata în 1966. Quasimodo a murit la Napoli, în iunie 1968.

·         1970: Nifon Criveanu, mitropolit al Olteniei (n. 1889)

·         1979: Moare Cristian Mateescu, inginer si profesor la Politehnica din Bucuresti si Institutul de Construcutii unde a predat discipline de mecanica constructiilor si hidrotehnica. A fost redactor-sef la revista “Hidrotehnica”, membru corespondent (1955) apoi membru titular (1974) al Academiei Romane. S-a facut remarcat cu “Amenajarea rationala a Ialomitei superioare” – 1927, proiectul pentru blocul Aro-Patria si a colaborat la planul de electrificare a Romaniei.

·         1986 - A murit scriitorul Jorges Luis Borges, considerat cel mai important scriitor latino-american contemporan (“Fictiuni”, “Istoria universala a infamiei”), (n. 24.08.1899). Jorge Luis Borges (n. 24 august 1899 la Buenos Aires – d. 14 iunie 1986 la Geneva, Elveția; de fapt Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist argentinian, faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filozofice și metafizice cu temele clasice ale fantasticului .Adjectivul “borgezian” definește concepția despre viață privita ca o ca poveste (“fiction”), ca minciună, ca operă contrafăcută si dată drept adevarată (ca în faimoaselel sale recenzii de cărți imaginare).

·         1995 - A decedat renumitul chitarist și cântăreț irlandez Rory Gallagher (n. 1949)

·         2007: A decedat Kurt Waldheim, fost un diplomat și politician austriac, care ocupat posturile de Secretar General al Națiunilor Unite între 1972 și 1981, si de președinte al Austriei între 1986 și 1992. (n. decembrie 1918). La scurt timp dupa ce a devenit presedinte al Austriei a fost acuzat de crime savarsite in timpul celui de-al doilea razboi mondial impotriva evreilor din Grecia si impotriva partizanilor iugoslavi, motiv pentru care a fost declarat personna non grata in S.U.A si in numeroase tari europene. Cu toate acestea si-a dus pana la capat mandatul de presedinte al Austriei.

·         2008 - Muzicianul suedez de jazz Esbjörn Svensson a murit. A fost membru al formaţiei E.S.T.; în 2001 au lansat albumul "Good Morning Susie Soho", iar în 2007 "e.s.t. live in hamburg". (n. aprilie 1964)

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Proroc Elisei; Sf. Ierarh Metodie Mărturisitorul, patriarh al Constantinopolului 
• În calendarul romano-catolic:  Sf. Prooroc Elisei, profet israelit; Ss. Valeriu și Rufin, martiri.
• În calendarul Greco-catolic: Sf. Eliseu, profet († 856 î.Hr.); Sf. Metodiu, arhiepiscop († 847).
• În calendarul evanghelic: Grigore de Nyssa, mitropolit din Sivas.  Grigore de Nyssa (n. ca. 330/335 – d. după 394) a fost un teolog creștin din secolul al IV-lea, fratele lui Vasile cel Mare, prieten cu Grigore de Nazianz. Cei trei formează în cadrul părinților greci ai Bisericii grupul părinților capadocieni. Grigore de Nyssa este cunoscut prin faptul că în rezolvarea diferitelor probleme de filozofie și teologie a căutat să găsească răspunsuri în armonie cu credința, răspunsuri care în același timp răspundeau cerințelor rațiunii umane. Biserica îl amintește la 10 ianuarie.
• SUA: Ziua drapelului național. Este ziua in care, in anul 1777, Congresul american a adoptat drapelul Statelor Unite, cu treisprezece stele și treisprezece dungi, reprezentând cele treisprezece foste colonii britanice devenite state federale. Cele treisprezece colonii (în engleză, The Thirteen Colonies) au fost treisprezece colonii ale Imperiului britanic din America de Nord, separat delimitate, cartografiate și guvernate care s-au revoltat împreună împotriva Imperiului britanic, au semnat Declarația de Independență în 1776, devenind state suverane și independente, alcătuind ulterior entitatea statală federală a Statelor Unite ale Americii.
• Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud: Ziua Eliberării (seit 1982). Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud (în engleză South Georgia and the South Sandwich Islands, prescurtat SGSSI) este un Teritoriu britanic de peste mări format din arhipelagurile Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud situate în Atlanticul de Sud. Insulele nu au populație nativă, și singurii locuitori sunt ofițerul guvernului britanic, cercetători și personal auxiliar al bazelor de cercetare antartică britanice. Argentina revendică insula Georgia de Sud din 1927 și insulele Sandwich de Sud din 1938 unde a avut o bază navală între 1976 și 1982. Insulele au fost ocupate de către armata argentiniană în timpul războiului din Insulele Falkland dar au fost recuperate de Regatul Unit.

• Ziua Internațională a Donatorilor de Sânge (WHO), din anul 2005

RELIGIE ORTODOXĂ 14 Iunie

Sf Proroc Elisei; Sf Ier Metodie Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Elisei.

Acesta a fost fiul lui Safat, din Aelmut, din pământul lui Ruben, şi pentru el s-a făcut semn, căci atunci când s-a născut el în Galgala, juninca cea de aur ce era în Silom a zbierat tare, încât s-a auzit şi în Ierusalim. Iar preotul a zis, din pricina arătării, că prooroc s-a născut astăzi în Ierusalim, care va strica cele cioplite, şi va zdrobi cele vărsate. Şi a făcut Dumnezeu multe semne prin mâna proorocului Elisei. Deci murind, a fost îngropat în Samaria, în Sevastopoli. Acesta a proorocit pentru venirea Domnului, şi a vindecat apele din Ierihon, care erau sterpe şi sărate, zicând: „Acestea zice Domnul: vindeca-voi apele acestea”, şi s-au vindecat. A înviat şi morţi, şi a curăţit de lepră pe Neeman Sirianul, şi a făcut de s-a umplut de lepră Ghiezi, sluga lui, pentru iubirea de argint a lui, şi pentru neascultare. Şi mort fiind, a înviat pe un mort şi a despărţit curgerea Iordanului, lovindu-l cu cojocul lui Ilie (prăznuit pe 20 iulie); încă şi alte multe minuni a făcut.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Metodie, arhiepiscopul Constantinopolului. Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut în Sicilia, într-o familie bogată. Având vocaţia de a-I sluji lui Dumnezeu, Metodie s-a retras de tânăr într-o mănăstire din insula Kios, pe care a renovat-o din resursele proprii. În vremea iconoclastului Leon Armenianul (813-820), Metodie ocupa înalta funcţie numită în greacă „apokrisiaros” ( adică avocat pe probleme bisericeşti) sub Sfântul Patriarh Nichifor (prăznuit în 2 iunie). Acesta l-a trimis într-o misiune papală la Roma şi a rămas acolo. Între timp Leo l-a îndepărtat de la patriarhie pe Nichifor înlocuindu-l cu iconoclastul Teodot din Melissinea, care era poreclit „Kassiter” (adică „omul de tablă”) (815-822). După moartea lui Leo Armeanul, Metodie s-a întors ca prezbiter şi a luptat fără încetare împotriva ereziei iconoclaste.

Împăratul Mihail cel Bâlbâit (820-829) s-a dovedit la început părtinitor al celor întemniţaţi pentru venerarea icoanelor, eliberându-i din închisoare, dar s-a răzgândit după o vreme şi a reînceput persecuţia împotriva ortodoxiei. Sfântul Metodie a ajuns după gratii într-o temniţă din Akrita. După moartea lui Mihail, conducător a fost Teofil (829-842), care deşi iconoclast şi el, l-a eliberat totuşi pe Sf. Metodie din temniţă, dovedindu-se un om de caracter şi literat, care l-a apreciat pe Metodie pentru erudiţia sa. Văzându-se liber, Sf. Metodie a reluat lupta împotriva ereticilor, tolerat fiind o vreme de împărat.

Dar, după o înfrângere într-o luptă cu arabii, Teofil şi-a vărsat nervii pe Metodie, spunând că Dumnezeu l-a pedepsit pentru că a lăsat un închinător la icoane să stea în preajma lui. Metodie a încercat să-l facă să înţeleagă că Dumnezeu îl pedepseşte tocmai pentru insulta adusă sfintelor icoane. Dar sfântul n-a obţinut decât ordinul de a fi torturat. Fiind lovit mai mult în faţă, păgânii i-au rupt falca şi i-au lăsat cicatrice îngrozitoare pe faţă. Metodie a fost transferat pe insula Antigonos şi închis într-o peşteră adâncă împreună cu doi tâlhari, unde a stat fără să vadă lumina zilei timp de şapte ani, până la moartea împăratului Teofil. În tot acest timp, sfinţii mărturisitori Teodor şi Teofan Poetul (prăznuiţi în 27 decembrie), care erau de asemenea întemniţaţi, îi trimiteau lui Metodie versuri de încurajare iar Metodie le răspundea tot în versuri.

După moartea lui Teofil, fiul acestuia Mihail al III-lea (842-867) a ajuns împărat, dar nefiind destul de matur, Imperiul Bizantin a fost condus de fapt de mama acestuia, împărăteasa Teodora, închinătoare la icoane.

Împărăteasa a încercat să extirpe erezia iconoclastă şi a dat ordin să fie eliberaţi toţi cei închişi pentru că s-au închinat la icoane. Ereticul Annios, patriarhul de atunci a fost înlăturat şi Sf. Metodie a fost făcut patriarh în locul lui. Apoi s-a organizat un sinod local la Constantinopol, prezidat de Sf. Metodie, în anul 842, în care s-a reintrodus închinarea la icoane şi s-a stabilit sărbătoarea anuală a triumfului ortodoxiei. „Sinodikonul Ortodoxiei” compus de Sf. Metodie se cântă în prima duminică din Postul Mare. În încercarea de a-i mânji reputaţia şi de a distruge iubirea enoriaşilor pentru el, păgânii au scos zvonuri cum că sfântul şi-ar fi încălcat castitatea. Însă blasfemiatorul a fost prins şi ruşinat în faţa tuturor. Ultimii ani ai sfântului au trecut cu pace, cu multă trudă în slujba Bisericii, renovând biserici ruinate de eretici, recuperând sfinte moaşte împrăştiate de păgâni şi mutând sfintele moaşte ale Patriarhului Nichifor de la locul întemniţării înapoi la Constantinopol.

Sfântul Metodie a murit în anul 846. El a fost apropiat duhovniceşte de Ioanichie (prăznuit în 4 noiembrie), care a proorocit că acesta va deveni patriarh şi că va muri în acel an. Pe lângă „Sinodikonul Ortodoxiei,” sfântul a mai întocmit un set de reguli pentru cei convertiţi la Ortodoxie, trei ritualuri de căsătorie, mai multe pastorale şi imnuri bisericeşti.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 14 Iunie

A.  PLĂCINTE, GUSTĂRI

Plăcintă cu cacao

·       foi de plăcintă

·       3 ceşti borş

·       3 ceşti zahăr

·       2 ceşti ulei

·       1 kg făină

·       2 linguriţe bicarbonat stins în oţet

·       Mirodenii

·       2 – 3 linguri cacao

Se bat bine cu mixerul, până se înghit uleiul, borşul, zahărul, mirodeniile şi bicarbonatul.

        Se adaugă făina şi se bate în continuare până se omogenizează compoziţia.

        Se toarnă în tava unsă şi tapetată cu făină peste stratul de foi de plăcintă unse cu ulei.

        Se opresc câteva linguri din compoziţie care se amestecă cu cacao şi se vor pune deasupra ultimului rând de foi unse cu ulei.

        Se dă la cuptor o oră la foc potrivit.

       

B.  SALATE

Salată de fasole teci conservată

·       1 kg fasole fideluţă conservată

·       ½ ceaşcă ulei

·       3 linguri oţet

·       Sare

·       Piper

·       1 linguriţă muştar

·       1 ceapă tăiată feliuţe

·       2 căţei usturoi pisaţi

·       Mărar fin tocat

·       2 ardei copţi şi tăiaţi feliuţe

·       2 roşii

Se scurge fasolea de zeamă.

        Se amestecă bine uleiul cu oţetul, sarea, piperul, usturoiul pisat şi muştarul şi se toarnă peste fasole.

        Se garniseşte cu ceapă, ardei, mărar şi roşii tăiate felii.

C.  SOSURI

Nici azi nu este necesar să pregătim un sos separat.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de ştevie

Ingrediente: 1 ceapă, 2 morcovi, 1 ţelină, 3-5 cartofi, 3-4 linguri orez, 2 legături de ştevie, 2 legături leuştean, suc de roşii.

Preparare: Ceapa se toacă fin, ţelina se rade, iar cartofii se taie cubuleţe şi toate se călesc în puţin ulei. Se adaugă apa şi se lasă să fiarbă, apoi se adaugă orezul, ştevia tocată fin, leuştean şi spre sfârşit se pune sucul de roşii.

E.  MÂNCĂRURI

Ciuperci cu verdeaţă

·       1 kg ciuperci

·       1 ceaşcă ulei

·       2 legături ceapă verde

·       2 legături usturoi verde

·       1 legătură mărar

·       1 legătură pătrunjel

·       Sare

·       Piper

Se spală, se taie, se fierb şi se strecoară ciupercile.

        Într-o oală se călesc ceapa şi usturoiul tocate mărunt şi când sunt aproape rumenite se adaugă ciupercile şi 2 linguri de apă şi se mai ţin pe foc mic încă 5 minute, amestecând să nu se lipească.

        Se adaugă sarea, piperul şi, la sfârşit, verdeaţa tocată fin.

F.  DULCIURI

Chec cu nuci

·       5 ceşti făină

·       2 ceşti zahăr

·       1 ceaşcă ulei

·       ¾ ceaşcă nucă măcinată

·       2 ceşti suc de portocale

·       1 lingură scorţişoară

·       1 lingură coajă de portocală

·       1 linguriţă praf de copt

·       1 linguriţă bicarbonat

Se bate zahărul cu uleiul şi se adaugă celelalte ingrediente pe rând, iar la sfârşit făina, în care s-au amestecat praful de copt şi bicarbonatul.

        Se coace la foc potrivit în formă unsă şi tapetată aproximativ o oră.

ARTE 14 Iunie

MUZICĂ 14 Iunie

Compozitorul francez Carpentras (Elzéar Genet)

Elzear Genet,Carpentras: Lamentations du Prophete Jeremie: 

Orlando di Lasso, compozitor flamand

Nikolai Grigorievici Rubinstein, pianist, dirijor si pedagog rus

Nikolai Grigorjewitsch Rubinstein - Tarantella op. 14: 

Johan Svendsen, compozitor norvegian

Burl Ives (Burle Icle Ivanhoe Ives), actor şi cântăreţ american

Burl Ives – 

Rudolf Kempe

Rudolf Kempe conducting Brahms: Symphony No.2: 

Mihai Brediceanu

Vasile Vasilache Jr

Julie Felix, cântăreaţă americană

Muff Winwood, basist şi producător britanic (Spencer Davis Group).

The Spencer Davis Group - 

Rod Argent, clăpar, vocalist şi compozitor britanic (Zombies, Argent).

The Zombies 

Alan White, baterist britanic (Plastic Ono Band, Yes).

Jimmy Lea, basist, vocalist şi compozitor britanic (Slade).

Jimmy Lea & Slade: 

Nick van Eede, vocalist şi compozitor britanic (Cutting Crew).

Nick van Eede & Cutting crew: 

Boy George (O'Dowd), vocalist şi compozitor britanic (Culture Club).

Culture Club - 

DeGarmo Chris, chitarist şi compozitor american (Queensryche).

Queensrÿche - 

Viorel Burlacu, interpret, compozitor, muzician

Viorel Burlacu 

Lang Lang, pianist chinez

Siobhan Donaghy, fondatoare a grupului britanic Sugababes

Sugababes Greatest Hits 2015: 

Rory Gallagher, chitarist și cântăreț irlandez

.

Esbjörn Svensson – E.S.T.

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Beautiful Accordion Love Songs Instrumental - Soft Relaxing Romantic Accordion Intrumental Music

Demis Roussos Greatest Hits - Best Songs of Demis Roussos - Demis Roussos Full Playlist 2018

Brahms - Concerto in Re Marriore Op. 77

Enrique Iglesias Greatest Hits 2018 | Best Songs Of Enrique Iglesias 2018

Sergey Grischuk - Echo of Silence - You're With Me

POEZIE 14 Iunie

Vasile Alecsandri

Biografie Vasile Alecsandri

Nastere: 21 iulie 1821, Bacau
Deces: 22 august 1890, Mircesti

Vasile Alecsandri a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman, membru fondator al Academiei Romane, creator al teatrului romanesc și a literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei și apoi a Romaniei de-a lungul intregului secol al XIX-lea.

Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei Cozoni. Parintii sunt oameni cu stare, si-i vor asigura o crestere aleasa, poetul invatand mai intai cu dascalul maramuresan Gherman Vida, apoi in pensionul francezului Cuenim. Dupa unii cercetatori, anul nașterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Locul nașterii sale este incert, deoarece nașterea s-a petrecut in timpul refugiului familiei Alecsandri in munți din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se considera ca s-a nascut undeva pe raza județului Bacau. Și-a petrecut copilaria la Iași și la Mircești, unde tatal sau avea o moșie și unde a revenit pe intreaga durata a vieții sale sa-și gaseasca liniștea. A inceput invațatura cu un dascal grec, apoi cu dascalul maramureșean Gherman Vida.

A studiat in casa parinteasca cu calugarul maramureșean Gherman Vida și la pensionul francez al lui Cușnim, apoi, intre 1834 și 1839, la Paris, unde se consacra mai ales literaturii, dupa citeva incercari nereușite in domeniul medicinei, in cel juridic și cel ingineresc. Dupa inapoierea in Moldova, participa la toate inițiativele tovarașilor sai de generație: director al Teatrului din Iași impreuna cu C. Negruzzi si M. Kogalniceanu. A luat parte la mișcarea revoluționara de la 1848 din Moldova, redactind unul din documentele ei programatice și a petrecut un an de exil in Franța. Inapoiat in țara, ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor Moldova si Muntenia, se numara printre devotații lui Al. I. Cuza și e trimis de acesta in Franța, Italia și Anglia, pentru a determina marile puteri sa recunoasca faptul dublei sale alegeri.

Debutul literar se realizeaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta, care apare in revista „Dacia literara " din mai-iunie 1840. Dupa intoarcerea in tara ocupa functii insemnate in sfera culturii si a politicii (conduce un timp Teatrul National din Iasi, organizeaza si conduce reviste, dupa Unire este ministru de externe si diplomat itinerant), de numele lui fiind legate toate evenimentele importante ale mijlocului de secol XIX: Revolutia romana de la 1848, Unirea Principatelor s.a. Are incercari in limba franceza; in limba romana se ilustreaza prin creatii rezistente in toate genurile literare, chiar si in domeniul filologic.

Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționara din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumita in epoca „revolta poeților”). La 27 martie 1848, la o intrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptata o petiție in 16 puncte adresata domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactata de catre Vasile Alecsandri.

La 18 ianuarie 1844 are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primita de public cu deosebita caldura. impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Ion Ghica, scriitorul se afla in fruntea revistei Propasirea. Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele O primblare la munti si Istoria unui galben.
Aflat pentru cura la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. Da la iveala fiziologia Iasii in 1844.

A murit in 22 august 1890 la Mircesti, unde este inmormantat si se afla si cavoul familial.

22 August 1890 Vasile Alecsandri se stinge din viata la Mircesti. Este inmormantat la 26 august in gradina casei, daruita in 1914 Academiei, de catre sotia poetului. Deasupra mormantului a fost ridicat un mausoleu din initiativa Academiei, in 1928. intreg ansamblul a devenit muzeu memorial.

Prin activitatea sa foarte vasta, acoperind intregul spatiu de exprimare literar, Alecsandri este „capul de pod" al literelor romanesti de la mijlocul secolului al XlX-lea, cel mai de seama creator depana la Eminescu. El il continua pe Asachi in calitate de intemeietor, fixeaza in literatura noastra noi specii literare, se apropie de literatura populara pe care o impune, consfintind curentul epocii, atentiei creatorilor si cultivatorilor de limba. In poezie se manifesta bipolar, manuind cu aceeasi usurinta diapazonul clasic cat si cel romantic. Vastitatea operei sale, realizata intr-o jumatate de secol, sugereaza in acelasi timp si varietatea ariei tematice incorporate in ea: lirica erotica, patriotica, de inspiratie folclorica sau peisagista, epica in versuri de varii dimensiuni, de la cantec la poem epic, de la legenda versificata la balada haiduceasca. Toate aceste manifestari poetice nu mai fac necesara, aproape, incercarea de apropiere a poetului de estetica clasica sau cea romantica; criticul literar Pompiliu Constantinescu afirma dealtfel ca „Alecsandri nu apartine nici tipului romantic, nici tipului clasic; el este mai curand un tip autohton, de simtire idilica si gratioasa, de lirism senin si usor, de o anume contemplativitate etnica, incadrata si in limitele temperamentale ale scriitorului si intre conditiile fizice si sufletesti ale unui peisagiu". Criticul literar George Calinescu ii considera proza ca partea cea mai durabila a operei sale, si totusi si o parte din poezia sa a rezistat timpului; mai ales aceea pornita nu din chietismul clasic-autohton ci din ,Jiori", din „groaza", dintr-o sensibilitate acutizata.

Opera:

Comedii

Chirița in Iași sau doua fete ș-o neneaca (1850)
Chirița in provinție (1855)
Chirița in voiagiu (1865)
Chirița in balon (1875)

Proze

Istoria unui galben
Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența
Iașii in 1844
Un salon din Iași
Romanii și poezia lor
O primblare la munți
Borsec
Balta-alba
Calatorie in Africa.
Un episod din anul 1848

Poezie

Pasteluri, 1868
Poezii populare. Balade (Cantice batranești), 1852
Poezii populare. Balade adunate și indreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853
Doine și lacramioare, 1853

Drame

Cetatea Nemțului
Lipitorile satelor
Sgarcitul risipitor
Despot Voda, drama istorica
Fantana Blanduziei
Ovidiu

Hora Unirei a fost publicata in revista „Steaua Dunarii", 9 iunie 1856. Miezul iernei a fost publicata in „Convorbiri literare", 1 februarie 1869-Malul Siretului a fost publicata in revista „Convorbiri literare", 1 mai 1869. Pohod na Sybir 2. fost publicata in revista „Convorbiri literare", 1 decembrie 1871.

Hora Ardealului

                        Hai să dăm mână cu mână

                        Cei cu inima română,

                        Sa-nvârtim hora frăţiei

                        Pe pământul României!

                        Ardelean, copii de munte!

                        Ian rădică-acum cea frunte

                        Şi te-nsuflă de mândrie

                        Ca-mi eşti fiu de Românie!

                        Au sosit ziua dreptăţii!

                        Ziua sfânt-a libertăţii!

                        Bradu-n munte înverzeşte,

                        Romania-ntinereşte.

                        Ardeleni! lumea ne vede!

                        Muma dragă-n noi se-ncrede

                        Ca de-acum românu-n lume

                        A fi vrednic de-al sau nume.

                        Ura, fraţi, în fericire!

                        Ura, fraţi, într-o unire

                        Sa-nvârtim hora frăţiei

                        Pe pământul României!

Deșteptarea României

1848

Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalţă pân' la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lungă salutare
Cătr-un falnic viitor?

Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
Ce pătrunde şi răzbate
Orice suflet omenesc?

Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!
Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit.
Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie!
Sculaţi toţi cu bărbăţie,
Ziua vieţii a sosit!

Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare,
Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
Se cerc vesel ca să zboare
Către soarele ceresc!

Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?
Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire,
La obşteasca fericire,
La obştescul viitor?

Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
Şi la caru-i de trufie
Să ne-njuge ea pe noi?

Până când în ţara noastră tot străinul să domnească?
Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?
La arme, viteji, la arme! faceţi lumea să privească
Pe câmpia românească
Cete mândre de români!

Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie
Şi de-acum pe vecinicie
Cu toţi mâinile vă daţi!

Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastră să jertfim!

Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind,
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire moştenind. 

Dan căpitan de plai

Frunza verde de malai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, soiman de plai,
C-a ucis el multi dusmani,
Un vizir si patru hani.
Frunza verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tatarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, capitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)

I

Batrânul Dan traieste ca soimul singuratic
În pestera de stânca, pe-un munte paduratic,
Privind cu veselie cum soarele rasare,
Dând viata luminoasa cu-o calda sarutare,
Privind cu jale lunga cum soarele apune...
Asa si el apus-a din zile mari si bune!
Vechi pustnic, ramas singur din timpul sau afara,
Ca pe un gol de munte o stânca solitara,
Dincolo din morminte el trist acum priveste
O tainica fantasma ce-n zare s-adânceste,
Fantasma dragalasa a verdei tinereti
Ce fuge de rasuflul geroasei batrâneti,
Si zice: "Timpul rece apasa-umarul meu
Si cât m-afund în zile, tot simt ca e mai greu!
O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasa!
Când, când s-a toci oare a vremii lunga coasa!"
Apoi el pleaca fruntea si cade în visare,
Iar muntii, albi ca dânsul, se-nclina-n departare.
Ai timpilor eroici imagine augusta,
Pe când era el tânar, lumea-i parea îngusta
Pentru bine, si larga, prea larga pentru rau!
El ar fi vrut-o buna ca bunul Dumnezeu.
Deci îi placea sa-nfrunte cu dalba-i vitejie
Pe cei care prin lume purtau bici de urgie,
Si mult iubea când tara stiga: "La lupta, Dane!"
Sa vânture ca pleava ostirile dusmane.
Atunci a lui mânie ca trasnetul era,
În patru mari hotare tuna si fulgera,
Iar tara dormea-n pace pe timpii cei mai rai
Cât Dan veghea-n picioare la capatâiul ei.
Ades el pleca singur prin codri fiorosi,
În care luceau noaptea oteluri si ochi rosi,
Si daca murgu-i sprinten da-n laturi sforaind,
Viteazul cu blândete îl dezmierda graind:
"N-aibi grija, mai soimane! eu am si duc cu mine
O vraja rea de dusmani si buna pentru tine".
Si murgu-si lua calea în liniste deplina
Prin codri fara drumuri si fara de lumina.
Iar vulturii carpatici cu zborul îndraznet
Faceau un cortegi falnic eroului drumet.

Încrederea-nfloreste în inimile mari!

II

Batrânul Dan asculta graind doi vechi stejari
Crescuti dintr-o tulpina pe culmea cea de munte
S-având ca o coroana un secol pe-a lor frunte.
"O! frate, zice unul, un vânt în miez de noapte
Adusu-mi-a din vale lung vaiet, triste soapte!...
E sabie în tara! au navalit tatarii!
S-acum în balti de sânge îsi joaca armasarii!"
"Asa! raspunde altul, colo în departare
Zarit-am asta-noapte pe cer lumina mare!
Ard satele române! ard holdele-n câmpii!
Ard codrii!... Sub robie cad fete si copii.
Si-n fumul ce se nalta cu larme zgomotoase
Zbor suflete gonite din trupuri sângeroase!"
Batrânul Dan aude, suspina si nu crede!
Dar iata ca pe ceruri din patru parti el vede
Trecând un stol de vulturi urmati de uli gramada,
Atrasi în orizonturi de-a mortii rece prada.

Un fulger se aprinde în ochii lui pe loc.
"La lupta, Dane! tara-i în jar, tara-i în foc!"
Batrânul Dan desprinde un palos vechi din cui,
Si palosul luceste voios în mâna lui.
Batrânul Dan pe sânu-i apasa a lui mâna
Si simte ca tot bate o inima româna.
El zice cu mândrie, naltând privirea-n sus:
'Pe inima si palos rugina nu s-a pus.
O! Doamne, Doamne sfinte, mai da-mi zile de trai
Pân' ce-oi strivi toti lupii, toti serpii de pe plai!
Fa tu sa-mi para numai atunci palosul greu,
Când inima-nceta-va sa bata-n pieptul meu,
S-atunci inima numai de-a bate sa încete
Când voi culca sub tarna a dusmanilor cete!"
Apoi el strânge chinga pe zdravenele-i sale,
Îsi face-o cruce, pleaca si se coboara-n vale.

III

În scurtele rastimpuri când soarele declina
Si noaptea-si pune stema feerica, stelina,
E un moment de pace în care, neoprit,
Se pierde doru-n umbra amurgului mâhnit.
Atunci zareste ochiul minunile din basme,
Acele legioane de tainice fantasme
Care-ntre zi si noapte apar în loc oprite
Cu mantii lungi si albe de-a lungul învelite.
Asa apare-n sesuri maretul om de munte,
Calcând cu pasi gigantici pe urme mai marunte!
Nu stiu de el copacii tineri, crescuti pe maluri,
Dar râul îl cunoaste si scade-a sale valuri,
Sa treaca înainte viteazul Dan la lupta.
Si astfel tot el pasa pe cale ne-ntrerupta
Pân' ce soseste-n seara la casa lui Ursan.

Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan,
Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros si lat,
Cu bratul de barbat, cu pumnul apasat,
E scurt la grai, naprasnic, la chip întunecos.
El e de peste Milcov pribeag misterios.
Toti care stiu de dânsul spun multe, dar soptind,
Si cale de o zare îl ocolesc grabind,
Desi-i place sa creasca sirepe herghelii,
Razlete pe întinsul câmpiilor pustii.
Pe vremea lui, sub ochii lui Stefan, domn cel mare,
Intrând în dusmani singur ca vieru-n stuhul tare,
A prins pe hanul Mârza din fuga cu arcanul;
Iar Stefan, de la dânsul în schimb luând pe hanul,
I-a zis: "Ursane frate! sa-ti faci ochirea roata,
Si cât îi vedea zare, a ta sa fie toata!"*
De-atunci el sta de paza în mijlocul câmpiei
Si nime nu s-atinge de zmeii hergheliei.

Drumetul intra, zice: "Bine-am gasit, Ursane!..."
Un aspru glas raspunde: "Bine-ai venit, mos Dane!
Ce vânt te-aduse-aice?"
"Vânt rau si de jelire!
Ne calc' pagânii, frate, si tara-i la pieire!"
Ursan tresare, geme, s-aprinde-n gândul sau.
Dan zice: "De pe munte venit-am sa te ieu,
Sa mergem".
"Dar! sa mergem!" adauga Ursan
Si mult cu drag priveste grozavu-i buzdugan.
Apoi un corn apuca si buciuma în vânt.

IV

Deodata se aude un tropot pe pamânt,
Un tropot de copite, potop rotopitor!

Ursan cu al sau oaspe în fund, spre soare, cata,
Si vad sub cerul luciu, în zarea-nflacarata,
Zburând o herghelie de armasari zmeiosi,
Cu coamele în vânturi, cu ochii scânteiosi,
Si-nfiorând câmpia de-o aspra nechezare.
Un voinicel în floare, pe-un alb fugar calare,
Îi mâna c-un harapnic ce-n urma lor pocneste
Si ca un sarpe negru prin aer se-nvârteste.
Ursan le-atine calea si caii stau în loc.
Apoi catre voinicul ce poarta busuioc
El zice: "Fulgo! prinde-mi pe murgul cel tintat,
Mos Dan si eu la Nistru ne ducem pe luptat!"
"Dar eu, întreaba Fulga, eu sa nu-mi cerc puterea?"
"Tu sa ramâi aice ca sa-mi pazesti averea."

Frumos odor e Fulga! si nalta-i e faptura!
Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura,
Si parul sau de aur în creti lungi se lasa
Ca pe strujanul verde un caier de matase.
El are glas puternic în gura rumeoara
Si mers cu leganare de gingasa fecioara.
Oricine-1 vede-n soare cu pelita lui alba,
Purtând la brâu un palos si pe grumaji o salba,
Se-ntreaba: ce sa fie, fecior de zmeu, ori fata?
Iar când pe sub altita camasii înfirata
Zareste la lumina doi crini iesiti în unda,
Doi pui în neastâmpar de lebada rotunda,
Rapit de dor, el cade pe gânduri câte-un an!...

Voinicul e viteaza copila-a lui Ursan.
Ea intra-n herghelie cu pasul îndraznet
Si merge drept la murgul salbatic si razlet,
Zicând lui Dan ce-n treacat îi da povatuiele:
"Mos Dane! tu cu-a tale si eu cu ale mele!"
Sirepul o zareste, ridica narea-n vânt,
Încrunta ochiul, bate copita de pamânt,
Zburleste coama, salta, în laturi se izbeste;
Dar Fulga zvârle latul, de gât îl arcaneste
Si repede ca gândul, s-arunca usurel,
Îi pune mâna-n coama si-ncaleca pe el.
Gemând, el sare-n aer pe patru-a lui picioare,
Azvârle, se framânta, se spumega-n sudoare
Si-n zbor plecând deodata, nebun de groaza, murgul
S-afunda-n largul spatiu si spinteca amurgul...
Dar când steluta lunii apare viu la lume,
Copila se întoarce cu murgul alb de spume
Si zice: "Iata calul! El stie-acum de frâu
Ca palosul de mijloc si mijlocul de brâu."
Ursan cu drag raspunde: "Aibi parte de noroc!"
Apoi cu Dan batrânul, arzând de mare foc,
Încaleca si-n umbra dispar ca într-un nor...
Iar Fulga-i urmareste cu sufletul în dor.

V

E noaptea înstelata, e calda, linistita!
Se pare ca din ceruri pe lumea adormita
Pluteste-o lina, dulce, divina îndurare,
Dar ea nu poate stinge avântul de turbare
Ce duce calaretii pe-ntinderea pustie,
Precum doi spectri gemeni mânati de-o vijelie.
Ei zbor tacuti sub ochii stelutelor trezite
În orizontul negru ce-i soarbe si-i înghite.
S-afund mereu în taina noptii; dar gândul lor
De mult e cu tatarii în lupta de omor.
Otinta de lumina prin umbra viu înoata.
Ea creste, se înalta pe zare ca o roata
Si umple de vapaie cerestile abisuri.
Paduri, movile, râuri apar cazute-n visuri,
Dar leul de la munte si vierul de pe vale
Nu vad prin vis de sânge decât Moldova-n jale.
"E rosie luna!" zice din doi cel mai batrân.
"E luna însetata de sânge de pagân!"
Raspunde cel mai aspru... Si puii lor de zmei
Se duc tragând doi spectri de umbra dupa ei.
Se duc vârtej ca gândul plecat în pribegie,
Se duc pân' ce-a lor umbra întinsa pe câmpie
Le trece înainte si pân' ce se lovesc
În ochi cu faptul zilei... Atunce se opresc.

Si iata-i pe o culme nocturnii calatori,
Lucind sub cerul palid în mantie de zori!
Ei lasa jos pe coasta sa pasca armasarii
Si stau privind în vale cum fac pârjol tatarii.
Cinci sate ard în flacari pe câmp, si fumul lor
Se-ntinde ca o apa, pluteste ca un nor
De-a lung pe sesul umed, si zboara sus în aer,
Ducând cu el un vuiet de larma si de vaier.
Prin fum se zaresc umbre fuginde, ratacite,
Copii marunti, si mame, si fete despletite,
Si cai scapati în fuga, si câini, si boi în turme,
Goniti de tatarimea ce calca pe-a lor urme.
Ici, colo, se vad cete în lupta înclestate,
Miscari de brate goale în aer ridicate,
Luciri de arme crunte patate ros cu sânge
Pe care-o raza vie din soare se rasfrânge.
Apoi din vreme-n vreme o ceata luptatoare
Se-mprastie cu graba, lasând cadavre-n soare!
Iar lânga Nistru, multa urdie tatareasca
Naprasnic se ucide cu gloata româneasca.

Dan zice: "Mai Ursane! acolo e de noi!
Acolo râde moartea în crâncenul razboi.
Acolo sa dam proasca, sub ochiul cel de sus,
Tu dinspre faptul zilei, si eu dinspre apus,
Si cale sa deschidem prin aprigul dusman...
La lucru-acum, fârtate! la lucru, mai Ursan!"
"Amin si Doamne-ajuta!" Ursan voios raspunde,
Si-n gloata fiecare ca viforul patrunde.

VI

Ursan naval' s-arunca în neagra tatarime,
Croind o pârte larga prin deasa ei multime.
Sub mâna-i buzduganul, unealta de pieire,
Ca un balaur face în juru-i o rotire,
Un cerc de moarte-n care amar de cine-i prins
Sarmanu-nchide ochii si soarele-i s-a stins!

În laturi, înainte, în urma-i totul moare!
Zbor creierii din tidve sub ghioaga zdrobitoare,
Si-n urma, si-mprejuru-i, si-n laturi semanate
Zac sute de cadavre cu capete sfarmate.
Si astfel ne-mpacatul Ursan mereu lucreaza,
Si spre apus prin sânge mereu înainteaza.
Ca dânsul, Dan batrânul, erou întinerit,
Tot vine dupa palos spre mândrul rasarit.
El intra si se-ndeasa în gloata tremurânda
Ca junghiul cel de moarte în inima plapânda,
Si palosu-i ce luce ca fulger de urgie
Tot cade-n dreapta, -n stânga si taie-n carne vie...
Fug toti si pier din cale-i!... El striga: "Steie fata
Cui place vitejia, cui s-a urât de viata!"
Dar nime nu-ndrazneste la glasu-i sa apara,
Caci el se-nainteaza precum un stâlp de para,
Si cine-1 vede falnic, aprins, cu fruntea sus,
Îi pare ca alt soare se-nalta din apus.
Si astfel ambii oaspeti ai mortii ne-mpacate
Cosesc la vieti în floare pe straturi sângerate
S-ajung ei fata-n fata prin apriga furtuna,
Si armele lor ude crucis le împreuna.
"Noroc pe, Ursane!"
"Si pe, tot noroc!"
Dar n-a sfârsit cuvântul Ursan si cade-n loc,
Strapuns de o sageata ce-i intra-n piept adânc.
El scapa buzduganul, se pleaca pe oblânc
Si greu se prabuseste c-un geamat de pe cal.

Tatarii ca zavozii pe dânsul dau naval'!
"În laturi, litfe!" striga la ei viteazul Dan,
Punându-se de paza la capul lui Ursan.
Cu calu-n mâna stânga, cu pala-n mâna dreapta,
Amenintând cu ochii tatarii, mi-i asteapta
Precum asteapta zimbrul de lupi înconjurat
Sa-i zvârle cu-a lui coarne pe câmpul spaimântat.
Dar nici gândesc pagânii sa deie piept cu el,
Caci palosu-i naprasnic e vultur de otel.
Retrasi în jur deoparte, nemernici, sperieti,
Ei scot din a lor arcuri un vifor de sageti,
Si Dan, lovit în coaste, sopteste cu oftare:
"Ursane, pentru tine de-acum nu e scapare!"
Zicând, el cade-aproape, se sprijina-ntr-o mâna
Si palosul lui tine în loc ceata pagâna.

O! Dane capitane! puterile-ti slabesc
Si norii pe deasupra-ti trecând se învârtesc.
Tu mori! si tatarimea s-apropie de tine!

Dar iata din pustiuri un alb vârtej ca vine
Si trece prin urdie ca printr-un lan de grâu.
E un voinic calare pe-un cal ce n-are frâu,
Voinic, în brâu cu palos si pe grumaz cu salba.
E Fulga, ce apare ca o fantasma alba
Si grabnic pe-al ei tata rapeste din gramada,
Apoi cu el dispare ca soimul cu-a sa prada.

"Alah!" racnesc tatarii catând cu groaza-n urma...
Dar ce vad ei deodata, caci glasul lor se curma?
Ei vad curgând pe dealuri arcasii din Orhei
Ce vin cu-o falca-n ceruri, aprinsi ca niste zmei!
Un lung fior de spaima patrunde într-o clipa
Prin deasa tatarime ce-i gata de risipa,
Si toti pe loc la fuga plec iute, se duc orbi,
Cum pleaca din câmpie un nor întins de corbi.
Amar e de razletul ce-n urma lor ramâne!
Si cade, mic sau mare, pe mâinile române!
În fata cu românul nu-i mila, nu-i iertare,
Nici chiar în sân de mama nu poate-avea scapare.
O stiu de mult tatarii, o stiu de la batrâni
Si fug, nevrând s-asculte de sefi, de-ai lor stapâni
Tot omul vede moartea s-alearga-nspaimântat.
Cel viu uita si lasa pe mortul ne-ngropat
Si far-a-ntoarce capul se duce-orice pagân,
Ca-n umbra fiecarui s-avânta un român!

Iar hanu-si smulge barba, îsi rupe salul verde
Privind urdia-ntreaga în clipa cum se pierde.
Sub ochii lui în lacrimi, pe câmpul cel de lupte
Apar gramezi de lesuri, gramezi de arme rupte,
De cai ucisi, de care, de corturi risipite,
Si tuiurile oastei de oaste parasite!

O! pas cumplit al soartei! Tot ce-i era de fala,
Cai, steaguri, cete mândre, stralucitoare arme,
Cladiri de visuri nalte, magie triumfala,
A fost de-ajuns o clipa ca totul sa se darme!

VII

Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul sau,
Luând pe Dan ranitul ca prada si trofeu.
El merge de se-nchide în cortu-i, umilit,
Precum un lup din codri ce-a fost de câini gonit.
Trei zile, trei nopti hanul nu gusta-n suflet pace.
Întins ca un cadavru jos pe covor el zace,
Dar când revine, palid, din lunga-i desperare,
În ochii lui trec fulgeri de cruda razbunare.
El striga sa-i aduca sub cort pe Dan batrânul.

Desi cuprins de lanturi, maret intra românul!
"Ghiaur! zice tatarul cu inima haina,
Ce simte firul ierbii când coasa e vecina?"
"Ea pleaca fruntea-n pace, raspunde capitanul,
Caci are sa renasca mai frageda la anul!"

Ghirai cade pe gânduri, lasându-si capu-n piept,
Si, îmblânzindu-si glasul: "O! Dan, om întelept!
Te stiu de mult pe tine, cunosc al tau renume
Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.
Pe multi tatari cuprins-ai de-ai mortii reci fiori!
Acum îti veni rândul si tie ca sa mori.
Priveste! lânga usa calaul te pândeste
Cu streangul si cu pala ce-n mâna-i zânganeste.
Un semn, si capu-ti zboara la câini si la vulturi,
Si suiletu-ti se pierde în lumea de ghiauri.
Dar însa îmi fac mila de ani si de-a ta minte,
Gândind la batrânetea ce-apasa-al meu parinte,
Si vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta
De vrei tu sa te lepezi acum de legea ta!"

Crestinul Dan, batrânul cu suflet luminos,
Înalta-a lui statura si zice maiestos:
"Ceahlaul sub furtuna nu scade musuroi!
Eu, Dan, sub vântul soartei sa scad pagân nu voi.
Deci, nu-mi convine viata miselnic câstigata,
Nici pata fardelegii în fruntea mea sapata.
Rusinea-i o rugina pe-o arma de viteaz,
Un vierme ce manânca albeata din obraz.
Cui place sa roseasca, roseasca... eu nu vreu
Nici pata pe-a mea arma, nici pe obrazul meu.
Alb am trait un secol pe plaiul stramosesc
Si vreau cu fata alba senin sa ma sfârsesc,
Ca dupa-o viata lunga, ferita de rusine,
Mormântul meu sa fie curat si alb ca mine!
Asa m-a deprins Stefan, usoara tarna-i fie!
La trai fara mustrare si fara prihanie.
Nu-mi trebuie-a ta mila, nu vreau a tale daruri.
Tu îmi întinzi o cupa mult plina de amaruri,
Departe ea de mine!... mai drept e ca sa mor!...
Iar daca ai tu cuget si-ti pasa de-al meu dor,
Ghirai, ma lasa, lasa în ora mortii grele
Sa mai sarut o data pamântul tarii mele!"

Uimit, Ghirai se scoala, cu mâna lui desface
Unealta de robie sub care leul zace,
Cumplitul lant ce-l leaga cu strânse noduri sute,
Si zice grabnic: "Tata, ia calul meu si du-te!"

Batrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece,
Si-n aerul Moldovei se umila pieptu-i rece,
Si inima lui creste, si ochii-i plini de jale
Cu drag privesc prin lacrimi podoaba tarii sale.
Sarmanu-ngenuncheaza pe iarba ce straluce,
Îsi pleaca fruntea alba, smerit îsi face cruce
Si pentru totdeauna saruta ca pe-o moaste
Pamântul ce tresare si care-1 recunoaste...
Apoi el se întoarce la hanul, intra-n cort,
Suspina, sovaieste si, palid, cade mort!

Iar hanul, lung privindu-1, rosteste cu durere:
"O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere,
Având o viata verde în timpul tineretii
Si alba ca zapada în iarna batrânetii!... 

Radu Florescu

Scurtă biografie

Istoricul american de origine română Radu Florescu s-a născut la 22 octombrie 1925, în București.

A plecat în Marea Britanie, înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, unde tatăl său era ambasador. Aici a studiat la Universitatea Oxford.

S-a stabilit în jurul anilor '50 în Statele Unite ale Americii, unde și-a continuat studiile la Indiana University. Și-a urmat vocația, devenind doctor în istorie cu teza ''The Struggle against Russia in the Romania Principalities'' (''Lupta împotriva Rusiei în Principatele Române''), extrem de bine primită în mediile academice.

Personalitate a lumii științifice internaționale, a fost profesor emerit de istorie la Boston College și fondator și director al Centrului de Studii Est Europene (East European Research Center) (1986-2008) de la Boston College. În ultimii ani, el a oferit burse studenților români talentați pentru a studia în zona Boston.

A fost numit Consul onorific la Boston de către Ministerul român al Afacerilor Externe (1996).

A publicat numeroase studii istorice fundamentale pentru domeniile abordate. A predat la Boston College un curs intitulat ''Istoria legendelor'', fiind preocupat de modul în care se poate folosi legenda pentru a face loc adevărului istoric.
A scris despre Vlad Țepeș, în colaborare cu Raymond T. McNally, colegul său, utilizând, cu această ocazie, ''mitul lui Dracula'' pentru a introduce adevăruri istorice despre domnitorul român.

Primul roman, bestseller-ul ''În căutarea lui Dracula — O istorie adevărată a lui Dracula și legendele cu vampiri''/ ''In Search of Dracula: A True History of Dracula and Vampire Legends'' a fost publicat în 1972. Publicată de NYGraphic Society și, ulterior, de Little-Brown, cartea a fost tradusă în 15 limbi și a constituit sursă de inspirație pentru șase documentare realizate în diverse țări. Și cel de-al doilea volum ''Dracula, Prințul cu multe fețe; viața și timpurile sale'' / ''Dracula — Prince of Many Faces; His Life and His Times'' (1989) s-a bucurat de un mare succes editorial. În următorii ani, cei doi istorici au mai scris și alte volume legate de personalitatea domnitorului român.

Pe lângă numeroase articole academice și lucrări istorice, Radu Florescu a publicat în 2004, la Editura Militară, o monografie despre unul dintre strămoșii săi, generalul Ioan Emanoil Florescu (1819-1893) — ''Generalul Ioan Emanoil Florescu: organizator al armatei române moderne''. Recent, Radu Florescu a încheiat, împreună cu profesorul Matei Cazacu, o carte despre istoria familiei sale, ''Legăturile de sânge ale lui Dracula: O saga a familiei Florescu'' (Hamilton Books, 2013).

A fost căsătorit cu Nicole, și au avut împreună patru copii — Nicholas (Houston, Texas), John (New York City și București, fondatorul Studioului Chainsaw Europe, companie de post-producție audio-video din România, parte a grupului de comunicare Centrade Saatchi&Saatchi), Radu (București, CEO la Saatchi&Saatchi, una dintre primele persoane care au pus bazele industriei publicității românești la începutul anilor '90) și Alexandra (Lobkowicz, Praga), precum și 13 nepoți.

A murit la 18 mai 2014, la Mougins, în Franța, în urma unor complicații pulmonare.

Poveste de dragoste

vine lupul cel tînăr şi mă caută
ştiu că pot să-l ţintesc în frunte
zile în şir stau la pîndă
îl aştept în vizuina lui pînă ce trupul
îmi miroase a lup.
îl aştept aici
el sigur mă caută acasă între cei patru pereţi
doarme în patul meu
se gîndeşte la mine
îmi iubeşte femeia. seară de seară
mă aşteaptă la masă
uneori se plictiseşte atît de rău
încît începe să urle. 

Între mine și cer

port larma sîngelui pe străzile albite
de soare - singur la capătul nopţii mărşăluind
după steaua mea mincinoasă
nu există soare acolo unde fragii negri
adîncesc pămîntul în oase.
între mine şi cer o fereastră
ca un animal viu îmi copie chipul.
copacii negri atîrnă de cer aidoma unor
nervi uriaşi răsfrînţi peste patrie.
singur la capătul nopţii larma sîngelui
sfîrşeşte într-o blană de vulpe
între mine şi cer fragii negri. 

Despre casa mea

despre casa mea tot mai mulţi spun că e o nălucire
atunci din tată în fiu cei care au vorbit au
văzut cum regatul se surpă. neputincioşilor a strigat
regele
neputincioşilor pe voi nu am să vă iert.
despre casa mea tot mai mulţi spun că e o nălucire
şi au pornit s-o cotrobăie.

Adrian Păunescu - Scrisoare Către Guvernul României

Adrian Păunescu - Adio, Mamă Patrie, Adio!

Adrian Paunescu - Pacient

TEATRU/FILM 14 Iunie

 Cu Cornel Coman (din filmografie: “Dragostea incepe vineri”, “Padurea nebuna” "Buzduganul cu trei peceţi", "Ecaterina Teodoroiu", "Cireşarii")

Biografie Cornel Coman

Actorul Cornel Coman s-a născut la 14 iunie 1936, in comuna Vizantea-Livezi, judetul Vrancea. A studiat la Liceul Unirea din Focșani si in 1963 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A fost actor al Teatrului Bulandra din capitală si a jucat in piese ca Anchetă asupra unui tînăr care nu a facut nimic, Pescărușul de Cehov, Antoniu și Cleopatra, Iulius Cezar de W. Shakespeare, Centrul înaintaș a murit în zori etc.

Debutul in cinematografie a avut loc in 1966, cu filmul Diminetile unui baiat cuminte.

A fost casatorit cu Letitia Maria Coman si a avut un fiu. A murit la 5 mai 1980 in București, la varsta de 44 de ani.

În anul 1981 i s-a decernat post mortem premiul ACIN pentru întreaga activitate.

Filme cu Cornel Coman

Vezi filme

·         Anul 1848 (1982)

·         Totul pentru fotbal (1982) - Foarta

·         Iancu Jianu, haiducul (1981)

·         Al treilea salt mortal (1980)

·         Ancheta (1980)

·         Detasamentul Concordia (1980)

·         Iancu Jianu, zapciul / Iancu Jianul, zapciul (1980)

·         Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) - spătarul Petrea a Catincii

·         La rascrucea marilor furtuni (1980)

·         Avaria (1978)

·         Das verschollene Inka-Gold (1978)

·         Ecaterina Teodoroiu (1978) - Col. Jipa

·         Pentru patrie (1978) - Marele Duce Nicolae al Rusiei

·         Buzduganul cu trei peceți (1977) - Stoichita

·         Fata buna din cer (1977) - sef de proiect

·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Marele Duce Nicolae

·         Valentin si Valentina / (1977)

·         Casa de la miezul noptii (1976)

·         Douasprezece ore inainte de amurg / (1976) - maistrul constructor Sandu Iftodie

·         Prin cenușa imperiului (1976) - Spelbul

·         Speranta nu moare in zori / (1976)

·         Ultimele zile ale verii (1976)

·         Alarmă în deltă (1975) - Vlad

·         Comedie fantastica / Comedie fantastică (1975) - Profesorul

·         Pe aici nu se trece (1975) - Ionescu

·         Pescărușul (1974) - Doctorul Evgheni

·         Trecătoarele iubiri (1974)

·         Trei scrisori secrete (1974)

·         Felix și Otilia (Serial TV) / Felix și Otilia (1973) - dublaj voce Leonida Pascalopol

·         Hotul invizibil / (1973) - comisarul

Dragostea începe vineri

Dragostea incepe vineri, filme romanesti full: 

Buzduganul cu trei peceţi (1977): 

Ecaterina Teodoroiu 

Pădurea nebună

Padurea nebuna: 

Regizorul Serban Creanga (din filmografie: “Proprietarii”, “Labirintul”, “Clipa de ragaz”).:

Biografie Șerban Creangă

Serban Creanga s-a nascut pe 14 iunie 1944. A absolvit regia de film la "Institutul de Arta Dramatica si Cinematografica Ion Luca Caragiale" din Bucuresti in 1968.

In 2004 a facut un film documentar-artistic despre faptele eroice savarsite de piloti romani sanitari femei, in Al Doilen Razboi Mondial, de "Escadrila alba", in care mai multe tinere au salvat viata a peste 1500 de soldati romani de pe ambele fronturi, de Est si de Vest, eroina fiind Marina Dragescu, care a fost onorata si decorata abia 60 de ani dupa acel eveniment.

Filme regizate de Șerban Creangă

·         Distinctii militare românesti (2000)

·         Clipa de răgaz (1986)

·         Labirintul (1980)

·         Speranta (1979)

·         Proprietarii (1973)

·         Asteptarea (1970)

·         Căldura (1969)

Clipa de răgaz

Clipa de ragaz (1986): 

Maxim Gorki (Alexei Peskov), prozator şi dramaturg rus (piese de teatru: “Azilul de noapte”, trilogia autobiografică “Copilăria mea”, “La stăpîni”, “Universităţile mele”)

Biografie Maxim Gorki

Alexei Maximovici Peșkov (în limba rusă Алексей Максимович Пешков, n. 16 martie 1868 (S.N. 28 martie)– d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki (Максим Горький), a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură și activist politic. S-a născut în orașul Nijni Novgorod și a murit la Moscova. Din 1906 până în 1913 și din 1921 până în 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri. După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească țara.

Alexei Maximovici Peșkov s-a născut la Nijni Novgorod, la 28 martie stil nou 16 martie stil vechi1868. A rămas orfan la vârsta de nouă ani și a fost crescut de bunica sa, o excelentă povestitoare. La moartea ei, tânărul Alexei Maximovici a încercat să se sinucidă, în decembrie 1887. Apoi, a rătăcit pe jos prin tot Imperiul Rus, timp de cinci ani, lucrând în diferite locuri și acumulând o mulțime de impresii pe care le va folosi mai târziu în operele sale.

Maxim Gorki^[2] a fost pseudonimul său literar. Gorki s-a împrietenit cu Lenin după ce s-au întâlnit în 1902. Câtă vreme a fost închis, pentru scurt timp, în fortăreața Petru și Pavel^[3] în timpul revoluției eșuate din 1905, Gorki a scris piesa de teatru Copiii soarelui, care avea acțiunea plasată în timpul epidemiei de holeră din 1862, dar care trata de fapt evenimentele contemporane.

În timpul primului război mondial, apartamentul lui din Petrograd s-a transformat în centrul de comandă al bolșevicilor, dar, în cele din urmă, relațiile lui cu comuniștii s-au deteriorat. La numai două săptămâni de la victoria Revoluției din Octombrie el scria: „Lenin și Troțki n-au nici cea mai vagă idee despre drepturile omului. Ei sunt deja corupți de otrava murdară a puterii, asta se vede după lipsa de respect nerușinată față de libertatea cuvântului și față de alte libertăți civice pentru care a luptat democrația”. Scrisorile lui Lenin către Gorki din 1919conțin amenințări: „Te sfătuiesc să-ți schimbi anturajul, vederile, acțiunile, altfel viața și-ar putea întoarce fața de la tine”.

În august 1921, prietenul său Nicolai Gumiliov, coleg-scriitor și soțul Annei Ahmatova, a fost arestat de CEKA din Petrograd pentru vederile monarhiste. Gorki s-a deplasat personal la Moscova, a obținut chiar de la Lenin personal ordinul de eliberare al lui Gumilov, dar, la întoarcerea la Petrograd, a aflat că prietenul său fusese deja împușcat. În octombrie, Gorki a emigrat în Italia, având ca motiv oficial deteriorarea stării de sănătate: suferea de tuberculoză.

Potrivit lui Alexandr Soljenițîn, reîntoarcerea în Uniunea Sovietică a lui Gorki a fost motivată de interese materiale. În Sorrento, lui Gorki i-au lipsit banii și gloria. El a vizitat URSS de câteva ori după 1929, iar, în 1932, Stalin personal l-a invitat să se repatrieze, oferta fiindu-i acceptată. În iunie 1929, Gorki a vizitat Solovki, (curățată pentru această ocazie) și a scris un articol pozitiv despre Gulagurile care aveau deja o proastă reputație în occident.

Reîntoarcerea lui Gorki din Italia fascistă a fost o victorie propagandistică majoră a regimului sovietic. El a fost decorat cu Ordinul Lenin și i s-a dat o reședință de lux în Moscova (fosta proprietate a milionarului Riabușinski, în zilele noastre devenită Muzeul Gorki), și o casă de odihnă în suburbii. Una dintre străzile centrale ale Moscovei, Trevskaia, a primit numele lui, la fel ca și orașul lui natal.

Cel mai mare avion din lume de la mijlocul deceniului patru al secolului trecut, Tupolev ANT-20 (fotografie), a fost numit de asemenea Maxim Gorki. Avionul a fost folosit pentru scopuri propagandistice în dese zboruri demonstrative pe deasupra capitalei.

În 1933, Gorki a publicat o carte dezonorantă despre Belomorkanal, canal realizat exclusiv cu munca forțată a deținuților din Gulag, prezentat ca un exemplu de „reabilitare de succes a foștilor dușmani ai proletariatului”.

Odată cu creșterea represiunii staliniste și îndeosebi după moartea lui Serghei Kirov, Gorki a fost plasat în mod neașteptat sub arest la domiciliu în casa sa din Moscova. I se aduceau în fiecare zi o ediție specială a ziarului Pravda în care nu se găsea nicio știre despre arestări sau epurări.

Maxim Gorki a murit în iunie 1936, la scurt timp după moartea subită a fiului său, Maxim Peșkov, survenită în mai 1935. Ambele decese au fost privite cu suspiciune în epocă, dar zvonurile de otrăvire nu au putut fi niciodată demonstrate. Stalin și Viaceslav Molotovs-au numărat printre cei care au purtat pe umeri coșciugul lui Gorki în timpul funerariilor.

În timpul procesului lui Buharin din 1938, una dintre învinuirile aduse a fost și aceea că Gorki a fost ucis de un agent NKVD din subordinea lui Nikolai Ejov.

Orașul natal al lui Gorki a reprimit, în 1990, vechiul nume de Nijni Novgorod.

Cele mai importante lucrări

Scrieri autobiografice

·         1913 – 1914: Copilăria (Детство)

·         1915 - 1916: În lume (В людях)

·         1923: Universitățile mele (Мои университеты).

Romane

·         1899: Foma Gordeev (Фома Гордеев), unde sunt descrise figuri tipic burgheze

·         1900 - 1901: Cei trei (Трое)

·         1907: Mama (Мать), unde este descrisă participarea la lupta revoluționară a unei femei ai cărei fii fuseseră arestați

·         1908: O confesiune (Исповедь)

·         1909: Vara (Лето)

·         1909: Orășelul Okurov (Городок Окуров)

·         1910: Viața lui Matvei Cojemeakin (Жизнь Матвея Кожемякина)

·         1925: Întreprinderile Artamonovilor (Дело Артамоновых)

·         1925 - 1936: Viața lui Klim Samgin (Жизнь Клима Самгина).

Schițe și povestiri

·         1892: Makar Ciudra (Макар Чудра)

·         1894: Celkaș (Челкаш)

·         1895: Cântecul șoimului (Песня о Соколе)

·         1897: Malva (Мальва)

·         1898: Schițe și povestiri (Очерки и рассказы), prima scriere a lui Gorki, care cunoaște un succes extraordinar și care descrie evidențiază brutalitățile la care sunt supuși cei defavorizați ai soartei

·         1899: Douăzeci și șase de bărbați și o fată (Двадцать шесть и одна)

·         1901: Cântecul păsării furtunii (Песня о Буревестнике).

Teatru

·         1902: Azilul de noapte (На дне) , alte titluri: Din adâncuri, Fundătura, dramă ce înfățișează tabloul sumbru al lumii declasaților

·         1905: Copiii soarelui (Дети солнца).

Memorialistică

·         Amintiri despre Tolstoi, Cehov și Andreev

Maksim Gorki – Ana:

Maxim Gorki - Azilul de noapte

Un caz clinic - Dino Buzzati

GÂNDURI PESTE TIMP 14 Iunie

Vasile Alecsandri - Citate: