Greatest Hits Golden Oldies - Classic Oldies Playlist Oldies But Goodies...

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 1 AUGUST 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE

Fața 2: TEATRU/FILM; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE

TEATRU/FILM 1 August

Cu Valeria Seciu

Biografie Valeria Seciu

Valeria Seciu este o actriță de teatru, film, radio și televiziune. A urmat cursurile Institutului de Teatru din București, la clasa lui A. Pop Marțian, între 1960-1964, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu cel care, ulterior, avea să-i devină soț.

A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipând-o pe Veronica Micle. În același an și-a făcut, de asemenea, debutul în film, jucând în pelicula Casa neterminată, regizată de Andrei Blaier. După doi ani petrecuți la Cluj, unde a interpretat două roluri, în Androcle și leul de G.B. Shaw și Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, a revenit în echipa Teatrului Național din București, pe care, cu excepția câtorva colaborări, nu a mai părăsit-o până în 1978, când s-a alăturat trupei Teatrului Mic. Aici, sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa maturizare artistică, la contactul cu regizoarea Cătălina Buzoianu și în parteneriate legendare de scenă cu actorii Ștefan Iordache și Gheorghe Visu. Marile roluri din această etapă le-a creat în spectacole precum Să îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul și Margareta, Niște țărani, Cerul înstelat deasupra noastră, Doamna cu camelii.

La începutul anilor 1990 a înființat și condus Teatrul Levant, una dintre primele instituții independente de gen apărute după căderea regimului comunist, continuând însă să joace și la Teatrul Mic, cu realizări notabile: recitalul Arta iubirii sau rolul Arkadina, din Pescărușul deCehov, ambele în regia Cătălinei Buzoianu. De numele Teatrului Levant este legată o altă colaborare inspirată a actriței cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul Pelicanul, după August Strindberg (1994), montat într-un spațiu neconvențional (un depozit al Sălii Dalles). Din 2000 până în prezent a urcat mai rar pe scenă, fiecare apariție reprezentând însă un succes de public și de critică, două dintre creațiile sale recente (Esme Allen în Cum gândește Amy de David Hare, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic, 2006, și Gloucester în Lear, după W. Shakespeare, regia Andrei Serban, Teatrul Bulandra, 2008) fiind răsplătite cu premii acordate de Uniter. O altă distincție importantă, medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, i-a fost atribuită actriței în 2000 de către președintele statului pentru merite deosebite în promovarea și interpretarea operei poetului, mai cu seamă prin intermediul spectacolului Trecut-au anii, recital de poezie și muzică susținut ani de-a rândul pe diverse scene alături de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și de clarinetistul Aurelian Octav Popa. Pe lângă rolurile interpretate pe scenă sau ecran, ea a dat viață multor personaje la teatrul radiofonic.

În 2010 a apărut în filmul Aurora, semnat de Cristi Puiu.

Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru; acesta este astăzi călugăr la Muntele Athos, purtând numele de Monahul Daniil; el se numără printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr. „Binefăcătoarea”)

Filme cu Valeria Seciu

Vezi filme

·         Plimbare (2013) - dna. Naum

·         Roxanne (2013) Trailer

·         Sunt o babă comunistă (2013) - dna. Stroescu Trailer

·         Despre oameni și melci (2012) - Tatiana Trailer

·         Aurora (2010) - Puşa Trailer

·         Vocea umana (1990) - Ea

·         Escapada (1986)

·         Adela (1985)

·         Furtună în Pacific (1985)

·         Dragostea și revoluția (1983)

·         Imposibila iubire (1983)

·         Lumini și umbre: Partea II (1982)

·         Lumini și umbre: Partea I / Lumini și umbre (1981)

·         Blestemul pământului Blestemul iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) - Savista Trailer

·         Buna seara, Irina! / Buna seara, Irina (1980) - proiectanta Irina Ionescu, sotia lui Victor

·         Vânătoarea de vulpi (1980)

·         Înainte de tăcere (1978) - Ana

·         Curcanii / (1977)

·         Casa de la miezul noptii (1976)

·         Douasprezece ore inainte de amurg / (1976) - Lia, sora lui Sandu

·         Instanța amână pronunțarea (1976) - Anca Moga

·         Nimeni nu moare (1976)

·         Recitindu-l pe Shakespeare / (1976)

·         Speranta nu moare in zori / (1976)

·         Tănase Scatiu (1976) - voce Sasa

·         Pescărușul (1974) - Nina Zarecinaia

·         Un august în flăcări (1973)

·         Parașutiștii (1972)

·         Asediul (1970)

·         Surorile Boga (1968)

Cu Adina Popescu

Biografie Adina Popescu

Adina Popescu s-a născut la 10 septembrie 1978, în Bucureşti. A absolvit Regie de Film, însă de la 18 ani a lucrat ca reporter şi jurnalist cultural, ulterior redactor, la Dilema veche. 

Prima ei carte pentru copii, Doar un zbor în jurul lumii, a apărut în 1999. Interesată în primul rând de literatura pentru copii, a mai publicatMiriapodul hoinar şi alte poveşti, Mari poveşti româneşti pe înţelesul celor mici, Aventurile lui Doxi în benzi desenate, în colaborare cu Alexandru Ciubotariu, dar şi un Manual de şpagă în cadrul campaniei „Nu da şpagă“ (2001).

În 2015, a publicat Povestiri de pe Calea Moşilor, o carte iniţial destinată adulţilor, dar în ea s-au regăsit şi copiii dornici să descopere o maşină a timpului care să-i poarte în anii 1980. 

Trilogia fantastică O istorie secretă a Ţării Vampirilor a câştigat în 2013 Marele Premiu al concursului de creaţie literară Trofeul Arthur. Adina a scris această carte în trei volume în aproape 10 ani, timp în care a mai scris despre bone, gunoieri, pescari, vecini care dau muzica prea tare, biciclişti, ambasadori, scriitori, ciobani şi alte reportaje narative, la graniţa cu ficţiunea.

Filme cu Adina Popescu

·         Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011) - Rodica Trailer

·         Cu inima indoita (2006) - Mariana

·         La urgență (2006) - Coca

·         Die letzte Station / Ultima gară (1999)

·         Lansarea (1984)

·         Alo, aterizează străbunica! (1981)

·         Ultima noapte de dragoste (1980) - dublaj voce Lena Gheorghiu

·         Capcana (1979)

·         Cumpăna (1979)

·         Nea Mărin Miliardar (1979) - camerista

·         Pentru patrie (1978) - Maria Cerchez

·         Mania (1977)

·         Râul care urcă muntele / Raul care urca muntele (1977)

·         Ana / (1976)

·         Domnisoara Nastasia (1976) - Niculina

·         Serenada pentru etajul XII (1976) - Mihaela

·         Singurătatea florilor (1975) - Tanta

·         Când trăiești mai adevărat (1974)

·         Capcana (1974)

·         Dragostea începe vineri (1972) - Sanda Dobrescu

·         Căsnicia nu-i o joacă - Anisoara

Cu Horaţiu Mălăele

Biografie Horațiu Mălăele

Cunoscutul actor Horațiu Mălăiele s-a născut la 1 august 1952, in Târgu Jiu, județul Gorj.

A învățat la Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu si a avut prima expoziție personală de desene la casa de cultură din oraș in clasa a 12-a. Intenționa sa urmeze Institutul de Arte Plastice din capitală dar a absolvit in 1975 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorului Octavian Cotescu. A fost repartizat la Teatrul Național din Piatra Neamț si a jucat in spectacole ca Tinerețe fără bătrânețe de Eduard Covalli, cu rolul lui Dorde pentru care a primit premiul de interpretare, in Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Muntele de D.R. Popescu, Eulenspiegel de Charles de Coster, etc.
S-a mutat in capitală si a jucat pe scenele Teatrelor Nottara, Odeon, Național, Bulandra din capitala, in roluri ca Fadinard din Palăria florentină de Eugene Labiche, Profesorul din Lecția de Eugen Ionescu, Vanea din Unchiul Vanea de A.P. Cehov, Tartaglia din Regele Cerb de Carlo Gozzi, etc.

Din 1982 a regizat spectacole de teatru ca O sărbătoare princiară de Theodor Mazilu, Puricele de Georges Faydeau, Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, pentru care a obținut premiul Festivalului Comediei Romanești in 1994, Hotel de Tray Cooney, etc.
A debutat in cinematografie in anul 1974, cu filmul Muntele ascuns.
A regizat 2 episoade din serialul TV Ministerul comediei, apoi filmele Palaria si Nunta mută.
A expus in peste 30 de expoziții caricaturile pe care le realizează, a publicat cartea autobiografică Horațiu despre Malaiele, conduce publicația Satirul
Este căsătorit si are 2 fii.

Filme cu Horațiu Mălăele

Vezi filme

·         Moromeții 2 (2017) - Ilie Moromete

·         Sunt un orb (2017)

·         Funeralii fericite (2013) - Lionel Trailer

·         Las fierbinți (2012) - moş Peleuş

·         Ultimul corupt din România (2012) - Titel Pangică Trailer

·         Undeva la Palilula (2012) - Poştaşul Trailer

·         Dacă bobul nu moare (2010) - Cornel Trailer

·         Poker (2010) - Titel Trailer

·         L'armée du crime / Armata crimei (2009) - Dupont Trailer

·         Dragoste pierdută (2008) Trailer

·         Vine poliția! (2008) - Traian Corbescu

·         Logodnicii din America (2007) - Willy Trailer

·         O scurtă poveste (2007) - Povestitorul

·         Ticăloșii (2007) - Primul Ministru al Romaniei, Pompi Trailer

·         La urgență (2006)

·         Casatorie imposibilă / Căsătorie imposibilă (2004) - Titi

·         Damen Tango (2004) - Mircea

·         Magnatul (2004) - Horaţiu

·         Adio, Europa! (2003)

·         Ambasadori, căutam Patrie (2003) - Titi

·         Maria (2003) - Milco

·         Amen. / Amen (2002) - Fritsche

·         Les percutés / Țăcăniții (2002)

·         Noro (2002) - Scapino

·         In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura (2001) - Militianul

·         Casatorie imposibila / (1999)

·         Față în față (1999)

·         Fii cu ochii pe fericire (1999)

·         Ministerul comediei (1999)

·         Frumosii nebuni ai marilor orase / (1998)

Cu Silvia Dumitrescu Timică

Biografie Silvia Dumitrescu Timică

Silvia Dumitrescu s-a născut la data de 29 octombrie 1902 în orașul Craiova. A jucat ca actriță pe scenele de teatru timp de 75 ani, începându-și cariera la Teatrul Ventura din București. Începând din anul 1947, Silvia Dumitrescu a devenit actriță a Teatrului Național "I.L. Caragiale" din București. A fost căsătorită cu actorul George Timica (1886-1954).

A jucat și într-un număr mic de filme, în special de televiziune. Unul din rolurile sale memorabile a fost cel al Coanei Eleonora Arbore din piesa 'Micul infern' de Mircea Ștefănescu. Piesa a avut premiera la Teatrul Nottara în martie 1977. Ultima reprezentație a avut loc în 1992 când artista împlinise 90 de ani.

S-a retras din activitate în anul 1992, la vârsta de 90 ani. A decedat la data de 1 august 1999 în orașul Bucuresti, în urma unei hemoragii cerebrale.

Silvia Dumitrescu a fost o legendară actriță română de teatru și film.

Filme cu Silvia Dumitrescu-Timică

·         Scorpia (1973)

·         Bădăranii (1960) - Marina

·         Furtuna (1960)

·         Momente "Caragiale" - Tren de placere / (1958) - "Grandmaman" Anica

·         Odessa in fiamme / Odessa în flăcări (1942) - Ana, sotia lui Ion

   

GÂNDURI PESTE TIMP 1 August

Herman Melville - Citate:

SFATURI UTILE 1 August

Părinții calmi, au copii calmi: 9 reguli pe care le respecta parintii buni | Eu stiu TV

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 1 AUGUST 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE

ARTE 1 August

Fața 1: MUZICĂ; POEZIE

MUZICĂ 1 August

Sax Love Song - Greatest Love Songs Collection - Smooth Jazz Saxophone For Study, Work, Relaxation

Rumba - Chacha - Samba - Tango 2020 - Super Relaxing Instrumental Music - Best Spanish Guitar Music

ХИТЫ 2020 - Самая известная русская песня 2020 - Лучшая русская музыка 2020 года

Populer Country Love Songs 2020 ❤ Romantic Country Music Ever ❤ Country Love Song Collection

POEZIE 1 August

Pantelimon Halippa

Biografie

HALIPPA Pantelimon, se naste la 1 aug. 1883, satul Cubolta, judetul Soroca, Basarabia - moare in 30 apr. 1979, Bucuresti. 
Poet si publicist. 

Primele invataturi in limba romana le-a deprins in casa parinteasca. 

Seminarul Teologic din Edinct si Chisinau; Facultatea de Stiinte Naturale si Agronomice a Univ. din Dorpat (Estonia), intrerupta din cauza izbucnirii revolutiei (1905); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Iasi.

Debuteaza cu poezii in limba rusa. in revista pentru elevi a Seminarului Teologic din Chisinau (1901). 

A semnat si cu pseudonimul P. Basara-beanu, P. Cubolteanu etc, spre a-si ascunde identitatea de cenzura timpului. A condus si Cuvint moldovenesc (1913-l921), Viata Basarabiei ti ziarul CU acelasi nimic, la Chisinau (1922-l940) si Bucuresti (1940-l944). Deputat de Soroca. vicepresedinte si presedinte al Sfatului Tarii (1918), ministru in mai multe rinduri, seful Partidului National Taranesc din Basarabia. Arestat si inchis (1950). a fost predat autoritatilor sovietice si condamnat la douazeci si cinci de ani munca silnica. Membru corespondent al Acad. (1918); membru al U-niunii Scriitorilor. Colaboreaza la revista Arhiva. Revista stiintifica ..V. Adamachi", Viata Romaneasca si la cele basarabene. A publicat diverse lucrari cu caracter economic, istoric ori geografic, dupa model luminist. Traduce din poezia lui Puskin si Lermontov. A lasat in ms Amintirile unui mosneag de 92 de ani. Poetii si prozatorii basarabeni. Proverbe moldovenesti din Basarabia. Poezia lui Pantelimon Halippa (Flori de pirloaga, 1921; Chitarepamintului. 1940) este un reflex al miscarii de redesteptare nationala de la inceputul sec, cintata cu patima, dar fara posibilitati artistice. intreaga activitate politica si a consemnat-o in Cronica vietii mele. ms de 1480 p.

Inteleasa ca datorie morala, poezia lui Pantelimon Halippa repeta citeva teme si obsesii tipice liricii profetice si vindicative. Fiind o expresie autentica a suferintei, versurile din Flori de pirloaga (1921) si Chitarepamintului (1940) nu sint, in schimb, si produsul unei originalitati artistice pe masura, ele hranindu-se adesea din zonele traditionalismului minor. Poetul e, dupa stereotipice genului, alesul care cinta jalea multimii, anuntind desteptarea iminenta si prefacerea: 

„Si eu cint atuncea viata Moldovenilor din sate, Ce orbecaiesc prin ceata De dureri nenumarate" (Poezie-datorie).

Tonul e lipsit de accentele puternice ale poeziei mesianice, incit poetul devine un hibrid intre profet si rapsod. Poezia se confunda, prin urmare, cu improvizatia sterila: 

„Sufla vint de primavara (] Si ne-aduce veste-n tara Despre scumpa libertate" (Vestirea libertatii).

Nota sociala si nationala este evidenta, implicarea in istorie aduce in atentie evenimente concrete, legate, de regula, de realitatea provinciei natale, ca in poezia Anului . Nu lipseste nici poezia-rugaciune, care dezvaluie condamnarea la suferinta in asteptarea mintuirii divine (In miez de noapte). Patetismul e credibil, artistic insa figuratia poetica e precara. Poemul, redus la discurs, abunda in clisee. Tema insasi se banalizeaza, fiindca lipseste transfigurarea. Mai verosimila si mai plina de dramatism este impresia de suferinta colectiva, de plins incurabil: 

„Durerea lumii el plingea Si lumea-i raspun-dea-n suspinuri, Caci chinul lui se infratea Cu a multimii grele chinuri" (Poetul-luptator).

Inferioara poeziei sociale este cea de natura si de dragoste. Idilismul prolifereaza, imaginatia poetica e absenta, ideea e redusa la enunt, de unde si retorismul iminent. Rarele secvente care surprind atmosfera de intimitate naturista (Toamna in gradina) nu pot compensa bucuria exaltata care pastiseaza extazul cosbucian: 

„Tot cuprinsu-i o minune Si tu om, matur pe-aice Nici un chip n-ai a nu spune: Sint nimic, dar sint ferice! " (Lan de griu).

Lirica de dragoste dulceaga, sentimentala, abuzeaza de diminutive si rime previzibile, dupa modelul popular („nourasi de horbotele", „odorul meu gingas si drag"). in aceasta linie, poezia lui Pantelimon Halippa e o adaptare a romantismului la samanatorism. Retine atentia, in schimb, o plingere dupa pamintul pierdut, de o amaraciune resemnata. Poetul apare aici in ipostaza unui Ioan fara Tara, vagabondind melancolic: 

„Cindva si eu o tara-aveam! 
Ca-n paradis/in codri cu poeni traiam 
Dar a fost vis!

[] 
Azi vagabond, mereu la drum, 
Intr-un abis 
As vrea sa cad, sa ma fac scrum 
Ce jalnic vis!" (Amaraciune), 

In Cintarepamintului, nota sociala si politica e si mai pronuntata, exprimata insa cu aceleasi mijloace modeste. Ceea ce anima poezia lui Pantelimon Halippa si-i confera o unda de tulburare, desi artisticeste ea pare anacronica, este nota de implicare in suferinta colectiva, comunicata pe un ton de lamentatie.

OPERA: Basarabia sub imparatul Alexandru I (1812-l825), Chisinau, 1914; Flori de pirloaga (1912-l920), pref. de M. Sadoveanu, Iasi, 1921; O aivintare (inuta in Parlamentul tarii. Bucuresti, 1924; Soia. Sfaturi pentru tarani, Chisinau, 1939; Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chisinau, 1939; Cinta-re pamintului. Chisinau, 1940; Munca si invatatura, Chisinau, 1940; Basarabia. Schita geografica, Chisinau, f.a.

REFERINTE CRITICE: St. Ciobanu, Cultura romaneasca in Basarabia, 1923; G. Calinescu, Istoria .

Gellu Naum

Biografie Gellu Naum
Gellu Naum (n. 1 august 1915, Bucureşti — d. 29 septembrie 2001, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi pe plan european.

S-a născut la 1 august 1915 în Bucureşti, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărăşeşti.
În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul.
Între 1933 şi 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universităţii din Bucureşti, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde îşi continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog şi filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.

Întors în ţară în 1939, va fi mobilizat şi trimis pe frontul de Răsărit.
În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 şi 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucureşti".

După 1947, în condiţiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă iar pentru Gellu Naum începe o lungă perioadă de privaţiuni şi tăcere. Îşi câştigă existenţa din traduceri (Denis Diderot, Samuel Becket, Stendhal, Franz Kafka etc.).
După 1968, regimul comunist îi acordă din nou dreptul de a publica. Scrie succesiv o serie de volume care îi aduc o binemeritată, dar târzie recunoaştere. Este invitat să ţină lecturi publice în Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia.

Opera sa este tradusă în principalele limbi internaţionale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ş.a.).
Ca şi André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârşitul vieţii credincios modului suprarealist de a trăi şi de a scrie poezia, ceea ce dovedeşte că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opţiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.

Volume poezii

Drumeţul incendiar
Libertatea de a dormi pe o frunte, 
Vasco de Gama, 
Culoarul somnului,
Poem despre tinereţea noastră, 
Soarele calm, 
Athanor, 
Poeme alese, 
Copacul-animal, 
Tatăl meu obosit. 
Poeme alese, 
Descrierea turnului, 
Partea cealaltă, 
Malul albastru, 
Faţa şi suprafaţa urmat de Malul albastru. 
Focul negru, 
Sora fântână, 
Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor, 
Ascet la baraca de tir, 
Calea şarpelui, 
Despre identic şi felurit. 

Răspântia

Ce prapaditi eram doamne si ce ne mai iubeam
ca niste linguri de lemn nedesfacute înca din trunchiul lor comun
duceam mâncarea la gura unuia si altuia ne daruiam
seminte de floarea soarelui într-un cornet facut dintr-o bucata de ziar
stateam la o raspântie cu un fior pe noi
o singura fiinta umplea tot cerul si pamântul
soaptele ei erau tunete ne contineau

ce prapaditi eram în noi se afla un copil ne prefaceam ca doarme
baiatul asta este mama mea spuneai
uita-te la cozorocul lui scrie pe el numele meu (l-a scris înainte de a ma naste)
nu-i asa ca scrie numele meu oricare numele nostru de prapaditi
se preface ca doarme e si el continut da-i câteva seminte
trece prin noi si creste crede ca se continua
si ce ne mai iubim ne tinem strâns ni se lipesc genele
pe când copilul asta doarme în descrierea lui
sa nu vorbesti asa spuneam fiindca prapaditul asta sunt eu s-a spus si la radio pe de alta parte
si ce ne mai iubim ce ne continem în fiinta aceea monstruoasa în vastitatea ei
uite îti dau tot cornetul citeste-mi stirile
si ce s-a mai îngalbenit hârtia ce s-au mai întunecat literele
doamne ce prapaditi suntem si ce ne mai iubim 

Acolo lângă mal

Acolo lânga mal sub mânastire
o fata îi ardea suturi unuia cu palarie gri
eu m-am oprit Habar n-aveam de ce
(poate nefericita mea nevoie de-a reintra în cauzalitati pierdute)
ea m-a simtit si s-a întors spre mine Avea o geanta extraordinara
Ma jerpelitule mi-a zis ce te holbezi asa Nu vezi ca facem dragoste

Eu m-am întins pe iarba Luceam pe dinauntru
ala scâncea zicea Te rog goneste-l

As fi putut sa le raspund urât sau chiar sa le înec motocicleta
pesemne însa ca luceam atât de tare
ca ochii lor au început sa lacrimeze
si fata ca un fluture s-a înaltat de la pamânt Plutea spre mine
venea ca o mireasa oarba ca un cires ceva în genul asta

oricum mi-era egal Pluteam si eu
cerul se ridica din ce în ce mai sus
ala scâncea ziea Te rog goneste-l 

La urma urmei

La urma urmei îmi amintesc perfect ziua
când cele sapte mame ale mele m-au nascut

(unica primordiala aceea care
cunoscuse bucuriile zamislirii
nu mai stia nici sa scrie nici sa citeasca
bratele ei octogenare ma leganau
si pentru ca pe umeri i se cuibarise
pisica cu patru ochi a mortii
eu ma sileam sa fiu cât mai usor)

celelalte sase cântau
transfigurate de durerile facerii
eu dormeam înca senin în fiecare din ele
dormeam ghemuit în coapsele si în genunchii lor
dormeam pur în materna lor puritate
aveam acolo si pâine si lapte si miere
si amintiri de la Amsterdam
si lumea se croia de jur împrejur linistita
o lume cu pesti si cu trestii în apele zilei a patra
cu omul de Hotel-Alger care îsi pierduse gura în ziua a sasea
o lume cu sori si zapezi în ziua a noua

dar bratele mamei octogenare erau ostenite
(pisica torcea abia auzita pe umerii ei)
si eu am vrut sa fiu cât mai usor

atunci m-am asezat lânga foc
sedeam acolo în costumul meu de geomant
miscam încet crenguta de alun
si încercam sa fiu cât mai usor chiar lânga foc

celelalte cinci au tacut
îndurerate de neasteptatul meu gest
de ce — le-am spus — de ce ma priviti asa
bratele mamei mele batrâne au ostenit
si eu vroiam sa fiu cât mai usor
as fi intrat sa ma culc într-un mar
dar nu vroiam sa complic continua voastra maternitate

ele au clatinat mustratoare din cap
si s-au închis în mutenia lor

apoi în ziua a zecea
au început sa latre câinii
si martorii au intrat tiptil în odaie