8. /1 IANUARIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
XAVIER CUGAT
Xavier Cugat ( catalană: [ʃəβiˈe kuˈɣat]; 1 ianuarie 1900 [1] – 27 octombrie 1990) a fost un muzician și lider de trupă spaniol care și-a petrecut anii formativi înHavana, Cuba. Violonist și aranjor pregătit, a fost o figură principală în răspândireamuzicii latine. ÎnNew York Citya fost liderul orchestrei rezidente laWaldorf-Astoriaînainte și dupăal Doilea Război Mondial. A fost, de asemenea, caricaturist și restaurator. Documentele personale ale lui Xavier Cugat sunt păstrate înBiblioteca de Catalunya.
.jpg?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc)
Viata si cariera
Cugat sa născut Francisco de Asís Javier Cugat Mingall de Bru y Deulofeu [2] înGirona,Catalonia, Spania, în 1900 (deși mai târziu va pretinde că sa născut în 1901). [2] Familia sa a emigrat în Cuba când el avea trei ani. [3] A studiat vioara clasică și a lucrat ca violonist la vârsta de nouă ani într-un cinema mut pentru a-și plăti educația. A fost violonist prim-catedră pentru Orchestra Simfonică a Teatrului Nacional. Când nu juca, la început să deseneze caricaturi. [4] Pe 6 iulie 1915, el și familia sa au sosit în New York City cuSS Havana. Cugat a apărut în recitaluri cuEnrico Caruso, cântând solo la vioară. [2]
În anii 1920, a condus o trupă care cânta des la Cocoanut Grove, un club dinLos Angeles. Prietenul lui Cugat,Charlie Chaplin, a vizitat clubul pentru a dansa tangoul, asa ca Cugat a adaugat tango-uri la spectacolele trupei. [5] Văzând cât de popular devenea dansul, Cugat la convins pe proprietar să angajeze dansatori sud-americani care să dea lecții de tango. Și aceasta a devenit populară, iar Cugat a făcut pe dansatori să facă parte din orchestra sa. În 1928 și-a transformat actul în filmul Xavier Cugat and His Gigolos . [5] [6]
A lucrat pentruLos Angeles Timesca caricaturist. Caricaturile lui au fost sindicalizate la nivel național. Au apărut în revistaPhotoplaydeschis cu numărul din noiembrie 1927, sub denumirea „de Bru”. Fratele său mai mare,Francis, a fost un artist de notă, care a pictat coperta pentru romanul luiF. Scott Fitzgerald , Marele Gatsby. [7]
În 1931, Cugat și-a dus trupa la New York pentru deschiderea în 1931 a hoteluluiWaldorf-Astoria. El la înlocuit pe Jack Denny ca lider al trupei rezidente a hotelului. Timp de șaisprezece ani, a condusOrchestra Waldorf-Astoria, care a făcut navetă între New York și Los Angeles în cea mai mare parte a următorilor 30 de ani. Unul dintre gesturile sale marca a fost să țină unchihuahuaîn timp ce este flutura bagheta cu celălalt braț. [8]
Cariera sa muzicală a dus la apariția în filmeleIn Gay Madrid(1930),You Were Never Lovelier(1942),Week-End at the Waldorf(1945),Bathing Beauty(1944),Holiday in Mexico(1946),A Date with Judy(1948),Pe o insulă cu tine(1948) șiChicago Syndicate(1955). [5]
Cugat a deținut și opera restaurantul mexican Casa Cugat dinWest Hollywood. Restaurantul era frecventat de celebrități de la Hollywood și avea doi chitariști cântători care vizitează fiecare masă și cerere cântau melodiile preferate ale mesenilor la. [9] Restaurantul a început să funcționeze în anii 1940 și sa închis în 1986. [10]
Exteriorul restaurantului și o reprezentare fantă a interiorului și-a găsit pot fi găsite în scena din filmul din 1949., Fiica lui Neptun,în care Cugat are un rol important jucându-se pe sine. O scurtă scenă care se învârte în jurul restaurantului poate fi văzută și în filmul anterior din 1943.The Heat's On, cu Cugat în rolul său.
Moarte
Cugat și-a petrecut ultimii ani în Barcelona, Catalonia, Spania, locuind într-o suită la Hotel Ritzes. A murit deinsuficiență cardiacăla vârsta de 90 de ani laBarcelonași a fost înmormântat înGirona, natală . El a fost inclus postum înInternational Latin Music Hall of Fameîn 2001. [11]
Căsătorii
Cugat a fost căsătorie de cinci ori. Prima sa căsătorie a fost cuRita Montaner(1918–20), a doua a fost cu vocalista trupei Carmen Castillo (1929–44), a treia cu actrița Lorraine Allen (1947–52), a patra cu cântăreațaAbbe Lane(1952–64). ), și a cincea lui la chitaristul spaniol și actrița de benzi desenateCharo(1966–78).
Înregistrări
Cugat a înregistrat pentruColumbia(anii 1940 și 1950 și Epic),RCA Victor(anii 1930 și 1950),Mercury(1951–52 și anii 1960) șiDecca(anii 1960).Dinah Shorea făcut primele înregistrări ca vocalist cu Cugat în 1939 și 1940 pentru RCA Victor. În 1940, înregistrarea lui „Perfidia” a devenit un hit. Cugat a urmat îndeaproape tendințele, făcând recorduri pentru conga,mambo,cha-cha-chasitwistcând aceste dansuri erau populare. Mai multe melodii pe care le-a înregistrat, inclusiv „Perfidia”, au fost folosite în filmeleWong Kar-wai Days of Being Wildsi2046 .. În 1943, „Brazilia” a fost cel mai de succes hit al lui Cugat. A petrecut șapte săptămâni pe locul 2 în topul revistei Billboard National Best Selling Retail Records, în spatele pieseilui Harry James „ I’ve Heard That Song Before”. [12] În anii 1950 a făcut mai multe înregistrări cu soția sa, cântărețulAbbe Lane.
Orchestra sa a inclusDesi Arnaz,Lina Romay,Abbe Lane,Tito Rodriguez,Yma Sumac,Miguelito Valdés, [5] Frank Berardi, Gene Lorello, George Lopez, Glenn E. Brown, Henry Greher, Isabello Marerro, James English, John Haluko, Joseph Gutierrez, Luis Castellanos, Manuel Paxtot, Oswaldo Oliveira, Otto Bolívar, Otto Garcia, Rafael Angelo , Richard Hoffman, Robert De Joseph și Robert Jones.
Discografie
- Doamna în roșu (RCA Victor, 1935) [13]
- One, Two, Three, Kick – Congas (Victor, 1941)
- Rhumbas preferate ale lui Cugat (Columbia, 1945)
- În Santiago, Chile (Tain't Chilly At All) (Columbia], 1948)
- Siesta (Columbia, 1948)
- Buchete tropicale (Columbia, 1949)
- Relaxing with Cugat (Columbia, 1952)
- Dancetime with Cugat (RCA Victor, 1953)
- Cugat's Favorite Rhumbas (Columbia, 1954)
- Ole! (Columbia, 1955)
- Mambo la Waldorf (Columbia, 1955)
- Cha Cha Cha (Columbia, 1955)
- Cugatango! (record de 10 inchi) (Columbia, 1956)
- Bread, Love and Cha Cha Cha (Columbia, 1957)
- Valsuri dar de Cugat! (Columbia, 1957)
- Mambo! (Muzică pentru iubitorii de latină) (Mercury, 1957)
- Regele joacă niște ași (RCA Victor, 1958)
- Calvalcade Cugat (Columbia, 1958)
- Cugat în Spania (RCA Victor, 1959)
- Beat latină! (RCA Victor, 1959)
- Chile Con Cugie (RCA Victor, 1959)
- Ritmurile latine ale lui Xavier Cugat (Harmony, 1960)
- Cugat în Franța, Spania și Italia (RCA Victor, 1960)
- The Best of Cugat (Mercury, 1961)
- Viva Cugat! (Mercur, 1961)
- Twist with Cugat (Mercury, 1962)
- Cugat joacă hituri continentale (Mercury, 1962)
- Cele mai populare hituri din filme, așa cum a fost stilat de Cugat (Mercury, 1962)
- Cugat joacă hituri continentale (Mercury, 1962)
- Cocktailurile lui Cugi (Mercury, 1963)
- Bunătățile de aur ale lui Cugat (Mercury, 1963)
- Cântă muzica lui Ernesto Lecuona (Mercury, 1964)
- Trandafiri de la miezul nopții (Decca, 1968)
- Cocktailurile lui Cugi (Mercury, 1963)
- Caricaturi Cugat (Mercur, 1964)
- The Cugat Touch (Springboard, 1976)
Xavier Cugat The Best Of Xavier Cugat HQ Music Full Album
| Radu Șerban | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Caracal, Olt, România |
| Decedat | (56 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor compozitor de coloană sonoră[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Radu Serban (n. 1 decembrie 1927, Caracal – d. 6 februarie 1984, București) [2] a fost un compozitor român de muzică ușoară.
Radu Șerban a urmat liceul Ioniță Asan din Caracal, oraș situat în acel timp în vechiul județ Romanați. Și-a continuat studiile la Conservatorul de Muzicâ din București.
Compozițiile sale se remarcă prin armonie și orchestarație. Sentimentele compozitorului pot fi simțite și prin titlulurile melodiilor compuse de acesta, Orașul meu natal, Strada, A fost prietenul meu, Ilustrate cu flori de câmp, respectiv Prieten drag, melodie special compusă pentru interpreta Pompilia Stoian.
Unul din compozitorii de frunte ai României postbelice, Radu Șerban a decedat în anul 1984, la vârsta de numai 57 de ani .
Astăzi, Casa de Cultură a municipiului Caracal îi poartă numele, iar începând cu anul 1990 festivalul muzical omonim aduce anual zeci de interpreți și compozitori pe scena celui de-al doilea oraș al județului Olt.
Compozitii de muzica usoara[modificare | modificare sursă]
- Prieten drag - Pompilia Stoian
- Parfumul străzilor - Mihaela Mihai
- Băiatul care aduce flori - Anca Agemolu
- Altă dată - Ștefan Banică
- De când mă știu - Adrian Romcescu
- Dacă tu ai fi floare - Dan Spătaru
- Dacă iubești cu adevărat - Roxana Matei
- Ai apărut ca o poveste - Corina Chiriac
- Primavară, primavară - Mihaela Mihai
- Seara - Margareta Pâslaru si Anda Călugăreanu
- Strada - Margareta Pâslaru si Ion Dichiseanu
- Această taină să ramână între noi - Margareta Pâslaru
- Balada - Margareta Pâslaru in duet cu Marina Voica
- Ce știi tu - Margareta Pâslaru
- Dacă fetele - Margareta Pâslaru
- De ce ai venit, de ce ai plecat - Margareta Pâslaru
- Două rândunici - Margareta Pâslaru
- Încă nu e târziu - Margareta Pâslaru
- Iubire absurdă - Margareta Pâslaru
- Iubire, iubire - Margareta Pâslaru
- La un pas de fericire - Margareta Pâslaru
- O trestie doar - Margareta Pâslaru
- Orice om - Margareta Pâslaru
- Uitarea - Margareta Pâslaru
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Muzică de film[modificare | modificare sursă]
- Un surîs în plină vară (1964)
- Diminețile unui băiat cuminte (1967)
- De trei ori București (1968)
- Balul de sîmbătă seara (1968)
- Bariera (1972)
- Păcală (1974)
- Ilustrate cu flori de cîmp (1975)
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
- Prin cenușa imperiului (1976)
- Toate pînzele sus (serial TV, 1977)
- Iarba verde de acasă (1977)
- Trepte pe cer (1978)
- Totul pentru fotbal (1978)
- Rîdeți ca-n viață (1985)
Actor[modificare | modificare sursă]
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
Premii[modificare | modificare sursă]
În 1970 reprezintă România la primul Festival Pop de la Tokyo cu melodia Iubire absurdă și primește Premiul Sony pentru creație iar Margareta Pâslaru primește Premiul Mitsukoshi pentru interpretarea piesei. Cu această ocazie Margareta Pâslaru a fost invitată să înregistreze melodia premiată în limbile japoneză si română la Casa de discuri Victor. Compozitorul Radu Șerban a primit în 1976 Premiul pentru muzică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru muzica din filmul Prin cenușa imperiului.[3]
Radu Șerban - Prieten Drag
Biografie
Tinereţe
Născut laMarsilia, Franța, [1] Pourcel a început să învețe vioara la vârsta de șase ani. Mai târziu, Pourcel a studiat vioara la Conservatorul din Marsilia, dar și tobe pentru că iubeajazz-ul și a petrecut un an laParisla Conservator.
Până în 1931, lucra ca violonist în mai multe teatre din Marsilia, căsătorie-se cu Odette opt ani mai târziu. Apoi a devenit directorul muzical pentruLucienne Boyer, cu care a plecat într-un turneu mondial.
Cariera: inregistrare
Un emigrat înStatele Uniteîn 1952, dar sa întors în Franța anul următor pentru a înregistra „Blue Tango” și următorul „Limelight”. În 1954, Pourcel a înregistrat primul săualbum la casa de discuriPathé-Marconi , cu care va înregistra un total de nou album într-o perioadă de trei ani. În 1956, a înregistratversiuneasa a hituluiThe Platters „ Only You”, care sa vândut în peste trei milioane de exemplare până în 1959 și a primit undisc de aur. [2] A atins vârful pe locul 9 în clasamentul pop Billboard din Statele Unite în timpul unei curse de 16 săptămâni.
- Succes de Films, album instrumental de orchestră
Dirijarea
Între 1956 și 1972, a fost dirijor pentru Franța laEurovision Song Contest, cu excepția anilor 1957 și 1968. Patru dintre melodiile pe care le-a dirijat au câștigat primul loc pentru Franța. Drept urmare, Franța a devenit cea mai mare țară de succes din primii ani ai concursului, până când Luxemburg și-a egalat cele patru victorii în 1973.
În 1958, Pourcel a început săînregistreze muzică clasică. Seria sa de Pages Célèbres la determinat să conducăOrchestra Simfonică din Londra, Societatea de Concerte pentru Conservator, Orchestra BBC laRoyal Festival HallsiOrchestra Lamoureuxla Salle Pleyel din Paris. În 1961, a compus împreună cu PaulMauriat hitul„Chariot”, care a fost înregistrat dePetula Clarkși urmat dePeggy Marchca „I Will Follow Him”. Cântecul a devenit tema principală afilmului,Sister Act.
În 1975, la cerereaAir France, Pourcel a compus un imn pentru noul lor avion supersonic,Concorde. [3]
Pourcel a înregistrat 250 de albume, peste 3000 de cântece și a dirijat orchestre celebre precumLondon Symphonic Orchestra,BBC OrchestrasiOrchestre des concerts Lamoureux. A creat seria Amour Danse et violons (54 de albume) și seria clasică Pages Célébres . Primele sale înregistrări din 1956 până în 1962 au fost lansate sub seria Originals .
Pourcel a înregistrat până în 1995 cuEMI.
A murit la 12 noiembrie 2000 laNeuilly-sur-Seine, la vârsta de 87 de ani, dincauza bolii Parkinson. Fiica sa Françoise Pourcel, are grija de moștenirea sa muzicală.
Premii
A fost recompensat cu următoarele distincții:
- 1956: Marele Premiu al Discului Francez
- 1957: Grand prix du disque dinBrazilia
- 1963: Discul de aur înVenezuelaDiscomoda
- 1965: Amsterdam: Premiul Edison pentru orchestrații sale de muzică pop
- 1966: Record de aur pentru vânzările sale în Franța
- 1968: Disc de aur înColumbiapentru Disco Mundo
- 1969: Grand Prix du disque al Academiei Charles Cros din Paris
- 1969: Disc de aur înJaponiapentru albumul Continental Tango
- 1970: Record de aur înJaponiapentru albumul Adoro , cu „Adoro”
- 1972: Festivalul de muzică de la Tokyo; Premiul pentru aranjator
- 1973: Guacaipuro de Oro înVenezuela
- 1973: Disc de aur înJaponiapentru albumul For Your Lovely Baby
F r a n c k P o u r c e l 1
GHEORGHE GHEORGHIU colaj
| Constantin Marin | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Urleta, Bănești, Prahova, România |
| Decedat | (85 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | compozitor dirijor |
| Modifică date / text | |
Constantin Marin (n. , Urleta, Bănești, Prahova, România – d. , București, România) a fost un muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral român, fondator, dirijor și director pe viață al Corului Național de Cameră Madrigal 47 de ani, între 1963 și 2011. A fost un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și muzica tradițională românească. Activitatea sa a fost apreciată entuziast de critici muzicali din întreaga lume, fiind distins cu numeroase premii și distincții interne și internaționale.
Uneori numele său a fost scris Marin Constantin (Marin este numele său de familie).
Și fiul său, Ion Marin, a devenit tot dirijor (austriac).
Studii[modificare | modificare sursă]
A absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală (secția Dirijat Coral) a Conservatorului de Muzică din București (1944-1949) studiind cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie), Vasile Popovici (istoria muzicii), Florin Eftimescu (pian), Ștefan Popescu (cor), Teodora Stroescu (canto) și Facultatea de Pedagogie, Psihologie și Filozofie a Universității din București (1945-1949), sub îndrumarea profesorilor G.G. Antonescu, Mircea Florian, Dimitrie Gusti, Mihail Ralea, Tudor Vianu.
În 1985 a obținut titlul de doctor în muzicologie la Academia de Muzica Gh. Dima din Cluj-Napoca, sub conducător de doctorat, compozitorul și muzicianul Sigismund Toduță.
În 1994, a fost numit Doctor Honoris Causa la Academia de Muzica Gh. Dima.
Activitate[modificare | modificare sursă]
Dirijor si compozitor, Constantin Marin a fondat Corul Madrigal în 1963 (www.madrigal.ro), fiind un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc precum și muzica tradițională românească.
Înainte de a crea Corul National de Camera "Madrigal," (www.madrigal.ro),Marin Constantin s-a dedicat muzicii, debutând ca dirijor de coruri studențești și de amatori precum Corul Universității și Corul Sindicatului Învățământ din București (1949-1951). A fost asistent la Facultatea de Filosofie din București (1948-1952). Din 1954 a fost șeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creației Populare (1954-1955), director general, dirijor al Ansamblului UTC din România (1951-1974), director adjunct al Direcției muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), apoi profesor la catedra de dirijat de cor la Conservator (din 1960, iar în ultimii ani profesor consultant). Între 1966-1969 a fost directorul general al Operei Române.
Maestrul Constantin Marin a fost membru al Uniunii Compozitorilor (din 1956), fiind autorul multor piese corale. A fost fondator al Corului Universității din București (1948), a Capelei Corale "Gheorghe Cucu" (1958) și al Corului Național de Cameră Madrigal (1963).
Din 1963 până la moarte, Marin Constantin a fost dirijor și director pe viață al Corului Național de cameră Madrigal. Din 7 iulie 1963, când a avut loc primul concert la Brașov, a fost dirijorul, fondatorul și directorul Corului „Madrigal” al Conservatorului București, un ansamblu de excepție, care s-a făcut cunoscut prin numeroase turnee întreprinse de-a lungul anilor în toată lumea. Cu Corul Madrigal a susținut peste 4000 de concerte în țară și în lume, în festivaluri: George Enescu (România), Bordeaux (Franța), Viena (Austria), Handel (Germania), UNICEF (Franța), Toamna Varșoviană (Polonia, Anul Marcian (Veneția, Italia), Primăvara la Praga (Cehia), Musica Antiqua Europae Orientalis (Polonia, Ohridsko Leto și Belef (Belgrad), Olanda etc. Palmaresul Corului National de Camera Madrigal se identifica cu cel al dirijorului sau, Marin Constantin, și întreaga activitate de 47 de ani este mereu împreună. (www.marinconstantin.org).Marin Constantin și corala sa, Madrigal, au prezentat muzica corala românească, tradițională și contemporană, pe cele mai mari scene ale lumii, la Carnagie Hall, în 1969, la sediul Națiunilor Unite (www.uno.org), Mla Basilica San Marco din Veneția în 1994 invitați în An Marcian de Vatican, la Pantheon, de Ziua Națională a României, în 1996, și în săli de spectacole și aule universitare din mai toate țările europene, Japonia, Statele Unite. Câteva filme ale Televiziunii Române documentează câteva turnee, cel mai cunoscut este Madrigal pentru Japonia, realizat de Iosif Sava și Viorel Sergovici în 1991(https://www.youtube.com/watch?v=DpI8WwGYYfg).
Discografie[modificare | modificare sursă]
În 1969 a înregistrat cu Corul Madrigal primul disc de Colinde, la Electrecord, disc care a fost prezentat numai pentru export, ți a fost ascultat în România doar începând din decembrie 1989, în timpul revoluției. Colindele Madrigalului lui Marin Constantin au devenit legendare ți au făcut parte din istoria lui Marin Constantin și a corului său Madrigal, așa cum atesta Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania.
În 1985 a creat și înregistrat zece discuri sub titlul „Arta construcției și interpretării corale” reprezentând teoria sa, psihotehnica, pentru dirijat coral. Cele zece discuri sunt prezentate de Marin Constantin și exemplificările realizate de Corul Madrigal sub conducerea sa, și sunt reeditate de Electrecord în 1995.
Discografia lui Marin Constantin și a Corului Madrigal sub conducerea sa este enormă: 40 de CD-uri și înregistrări cu Corul Madrigal, dintre care majoritatea promovând muzica românească tradițională și contemporan.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
A fost subiectul filmului Cântecele Renașterii, de Mirel Ilieșiu care a obținut Palme D'Or în 1969 la Cannes.
A participat împreună cu Corul Madrigal în peste 36 de filme artistice, documentare și de televiziune atât în România cât și în alte țări.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Contribuția în domeniul muzicii corale, ca dirijor și compozitor, i-a fost recunoscută prin premii și distincții: premii la Concursul internațional al Festivalului Mondial al Tineretului (București -1953, Moscova -1957, Viena -1959), Premiul Criticii Muzicale Germane (Germania, 1971), „Il Sagitario d'Oro” (Italia, 1976), Diploma de onoare și Premiul „Grand Due Adolf” (Luxembourg, 1979), Premiul excepțional A.T.M. (1983) pentru tratatul „Arta construcției și interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambasador UNESCO'” (1992), titlul „Omul Internațional al Anului” (1990, 1992, 1994), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhală a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (2000), Premiul pentru „Vocația măiestriei artistice”, oferit de Fundația Balcanii și Europa (2006). Pentru întreaga activitate este menționat în prestigiosul „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.
A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[1]
Creația muzicală/artistica[modificare | modificare sursă]
- A fost cel mai semnificativ promotor al muzicii românești contemporane, colaborând cu cei mai importanți compozitori români contemporani: Myriam Marbe, Irina Odagescu; Șerban Nichifor; Cornel Țăranu; Sorin Vulcu; Corneliu Cezar; Dinu Petrescu; Dan Buciu; Mihai Moldovan; Gheorghe Bazavan; Alexandru Pascanu; Pascal Bentoiu, Anatol Vieru; Stefan Niculescu; toți oferind lucrări cu dedicație pentru Marin Constantin și Corul Madrigal. Cele mai multe lucrări s-au cântat în prima audiție la Festivalurile George Enescu (www.enescu.ro) din 1964 până în 2009.,
- Compoziții: Majoritatea compozițiilor se împart în trei categorii: coruri patriotice, coruri de copii, și coruri mixte reflectând tradițiile românești. Colecțiile de compoziții sunt cuprinse în special în colecția CORURI. București, Edit. Muzicală, 1987 (Cuprinde: a). CORURI PENTRU COPII: TOȚI COPIII ROMÂNIEI; CĂLĂUZA NOASTRĂ; CÂNTEC PENTRU PACE; CÂNTEC PENTRU COPII; TREPTELE ȚĂRII; POMIȘORUL; HORA MARE; ÎN VACANȚĂ; b). CORURI MIXTE CU ACOMPANIAMENT DE PIAN: MEREU ÎNAINTE; SLAVĂ ȚIE, ROMÂNIE; PARTID STEGAR; TINERI NI-S ANII; STUDENȚIE, STUDENȚIE; MÂNDRU SUNT DE TINE, BUCUREȘTI; COLIND PENTRU ȚARA MEA; POPORULUI SLAVĂ; c). CORURI MIXTE A CAPPELLA: SUITĂ PRAHOVEANĂ; HORĂ LA ROMÂNI; CÂNTEC DE LEAGĂN; CÂNTEC DE DOR; RIDICĂ-TE, NEGURIȚĂ!; DÂMBOVIȚĂ, APĂ DULCE, IN MEMORIAM; HETEROS – studiu coral heterofon); PESTE PLAIUL ROMÂNIEI, cor mixt, versuri de Viorel G. Cozma; RÂNDURI LA OASTE, cor mixt, versuri de Ion Socol
- Ultimele sale compoziții au fost: HETEROS (1989), poem coral heterofon, cor mixt (Electrecord, MUZICĂ CONTEMPORANĂ I – ELCD 131);OM DE GHEAȚĂ (1991) , cor mixt, versuri de Adrian Păunescu; GORUNUL (1992) , cor mixt, versuri de Lucian Blaga. După Viorel Cosma - Muzicieni români. Lexicon.
