luni, 30 septembrie 2019
duminică, 29 septembrie 2019
MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MARȚI 1 OCTOMBRIE 2019
Bună dimineața, prieteni! A venit Brumărel!
Să mulțumim Domnului că ne-a arătat și astăzi lumina zilei și să-L rugăm să ne ocrotească de cel rău! Doamne ajută-ne!
Nu uitați, materialele prezentate zilnic de mine vă sunt destinate gratuit! Citiți-le și cu siguranță veți avea câte ceva de învățat din ele!
Eu sunt aici pentru toți prietenii mei și îmi voi continua misiunea cât timp va dori Domnul să fac această muncă!
De astăzi introduc unele schimbări; e bine să le vedeți!
De astăzi introduc unele schimbări; e bine să le vedeți!
DESPRE BRUMĂREL
Venirea lunii octombrie, denumită Brumărel în calendarul popular, deoarece începe să cadă bruma, anunță venirea sezonului rece. Lucrările din această perioadă au în vedere pregătirea pentru iarnă.
Brumărel este ultima lună dinaintea sosirii zăpezilor, este considerată și ultima șansă de a termina treburile specifice, cunoscute ca ”Muncile lui Brumărel”. Acestea erau împărțite după tipurile de activitate, astfel: în bătătură, se repara acoperișul casei, se dregeau celelalte stricăciuni; era măcinată făina pentru iarna întreagă; se puneau în pivniță, pe grătare și în nisip, pătrunjel, morcovi, țelină, sfeclă, iar în paie, bostani. Țăranii de altădată știau că acum fierb vinurile. Treceau vitele la nutreț uscat, duceau două-trei scroafe la vier.
* Gromovnicul lui Brumărel
Înainte de a porni la treabă, oamenii satelor de altădată consultau semnele vremii specifice lui Brumărel. În această lună, bătrânii satelor priveau cu atenție cerul și pământul, iar observațiile meteorologice pe care le făceau erau luate în seamă de întreaga comunitate.
Străbunicii aflau că va fi iarnă timpurie dacă frunzele copacilor cădeau în prima parte a lunii, iar dacă ploua mocănește, ei știau că vor fi viscole năpraznice în decembrie.
Pe de altă parte, dacă bruma acoperea câmpurile și mai și fulguia din când în când, spuneau că prima lună a anului viitor va fi însorită, întocmai ca primăvara.
Cerul lui octombrie avea – și are – și el semnele lui, care așteaptă să fie citite și înțelese.
Bunicii, împreună cu nepoții, căutau, la vreme de seară, ”stelele ce se numesc Cloșca”. Ei explicau nepoților localizarea ei pe cer: ”În jurul stelei mari cu foc roșu e alcătuirea Taurului, în cap cu îngrămădirea de steluțe. Aceasta-i Cloșca cu pui”.
Tainele timpului erau descifrate astfel: dacă înainte de apusul acestei constelații era vreme bună, însemna că vara viitoare va fi timpurie și plină de rod.
Dacă la apusul ei ploua, însemna că ”va fi roadă de mijloc la semănături”.
Unii spuneau că, de or să fie ploi după apusul constelației, era semn clar că vara se va lăsa așteptată.
Citind cerul înstelat, pomii, comportamentul animalelor, oamenii pământului, fiii Geei, cunoșteau de cât fân au nevoie, când trebuia să semene pământul, câte lemne de foc să-și pregătească pentru iarnă.
Se spunea că va fi iarnă grea dacă, în noaptea de ”Sâmedru”, oile se culcă grămadă, șoarecii de câmp se retrag spre sat, nucii și gutuii sunt prea încărcați de rod.
Dacă tuna în octombrie, era semn de iarnă blândă, iar ceața deasă însemna zăpadă din belșug la sfârșit de an.
* Tradiții – Nunta oilor
Perioada cuprinsă între 29 septembrie și 14 octombrie este denumită, conform volumului ”Tradiții și Obiceiuri Românești”, vara târzie sau Vara lui Mioi.
Există o legendă care spune că, pe vremuri, trăia un cărăuș sărac, pe nume Mioi. El s-a rugat lui Dumnezeu să-i mai dea câteva zile de vară, ca să termine de treierat grâul. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de el și i-a îndeplinit rugămintea. Se pare că legenda are un sâmbure de adevăr, deoarece ține cont de realitățile satului.
În luna octombrie, se desfășoară o serie de activități importante: se însămânțează pământul pentru recolta ce va să vină, se îngrijesc pomii din livezi și se primenește gospodăria.
Vara lui Mioi mai poartă denumirea de ”Nunta Oilor” sau ”Năpustitul Berbecilor”. La Vinerea Mare, pe 14 octombrie, se amestecau berbecii (arieții) cu oile, pentru împerechere, datina fiind numită, după activitatea respectivă, Năpustirea Berbecilor, Nunta Arieților sau Nunta Oilor.
BRUMĂREL – de Ion Pillat
Cu soarele azi galben ca fagurii de miere,
În jurul meu se-nchide un măr boltit de mere.
Din ram eu rup ca-n basme un rod de aur și
O, pom vrăjit de toamnă, nu poți să mă reții.
Prin ramuri desfăcute ușor de mîna mea,
Zăresc comoara viei și-odihna ei mă vrea.
Sub un butuc de viță rămîn culcat pe spate -
Privesc în gol la cerul cu ape neschimbate.
În mîna iau ciorchina cu bob de chilimbar
Și o ridic spre soare, sus. Raza lui cu jar
Fantastic o pătrunde : un lampion aprins ;
Îi sug lumina dulce și focu-i m-a cuprins.
Beau soare. Dar un piersic cu brațul gol m-agață
Și îmi lipsește sînul, pietros și mic, pe față.
Eu îl sărut cu dinții, și poama lui cu sînge
Stropește pătimașa iubire ce o frînge.
O, toamnă, vrăjitoare mai tare decît moartea
La tine intru-n slujbă cît mă va ține soarta.
Dă-mi frunza ta ce sună cu galbenii din lună,
Dă-mi pe covorul foilor iar coborîtul oilor ;
Dă-mi în zăvoi sitarii, pe miriște ogarii,
Și peste zarea drumului, albastru, sulul fumului ;
Dă-mi în iatac sulfină, pe ceruri dă-mi lumină,
Și scîncetul cucoarelor pe liniștea ogoarelor ;
Și dă-mi un muc stufos, la umbră să stau jos,
Să scriu pe fruntea gliei tot calendarul viei.
Cu soarele azi galben ca fagurii de miere,
În jurul meu se-nchide un măr boltit de mere.
Din ram eu rup ca-n basme un rod de aur și
O, pom vrăjit de toamnă, nu poți să mă reții.
Prin ramuri desfăcute ușor de mîna mea,
Zăresc comoara viei și-odihna ei mă vrea.
Sub un butuc de viță rămîn culcat pe spate -
Privesc în gol la cerul cu ape neschimbate.
În mîna iau ciorchina cu bob de chilimbar
Și o ridic spre soare, sus. Raza lui cu jar
Fantastic o pătrunde : un lampion aprins ;
Îi sug lumina dulce și focu-i m-a cuprins.
Beau soare. Dar un piersic cu brațul gol m-agață
Și îmi lipsește sînul, pietros și mic, pe față.
Eu îl sărut cu dinții, și poama lui cu sînge
Stropește pătimașa iubire ce o frînge.
O, toamnă, vrăjitoare mai tare decît moartea
La tine intru-n slujbă cît mă va ține soarta.
Dă-mi frunza ta ce sună cu galbenii din lună,
Dă-mi pe covorul foilor iar coborîtul oilor ;
Dă-mi în zăvoi sitarii, pe miriște ogarii,
Și peste zarea drumului, albastru, sulul fumului ;
Dă-mi în iatac sulfină, pe ceruri dă-mi lumină,
Și scîncetul cucoarelor pe liniștea ogoarelor ;
Și dă-mi un muc stufos, la umbră să stau jos,
Să scriu pe fruntea gliei tot calendarul viei.
ISTORIE PE ZILE 1 Octombrie
Evenimente
Nașteri
* 1207: Henric al III-lea (1 octombrie 1207 – 16 noiembrie 1272) a fost fiul și succesorul lui Ioan al Angliei ca rege al Angliei pentru 56 de ani din 1216 până la moarte sa. Contemporanii îl cunoșteau sub numele de Henry de Winchester. A fost primul copil-rege de la domnia lui Ethelred.
* 1671: Luigi Guido Grandi (n. 1 octombrie 1671 la Cremona - d. 4 iulie 1742 la Pisa) a fost un călugăr, preot, filozof, matematician și inginer italian.
* 1685: Carol al VI-lea (în germană Karl VI.) (n. 1 octombrie 1685, Viena - d. 20 octombrie 1740, Viena) a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman din 12 octombrie 1711 și până la moarte, totodată rege al Ungariei sub numele de Carol al III-lea, rege al Boemiei sub numele de Carol al II-lea, principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold I și tatăl împărătesei Maria Tereza. A făcut parte din Casa de Habsburg.
* 1790: Henry H. Chambers (n. 1 octombrie 1790 – d. 24 ianuarie 1826) a fost un politician american al partidului Democrat-Republican, care a servit ca senator de clasa III al Senatului Statelor Unite ale Americii din partea statului Alabama începând cu 4 martie 1825 până la decesul său. După deces, a fost înlocuit temporar cu Israel Pickens (care a fost numit), până când următorul senator de Alabama, John McKinley, a putut fi ales.
* 1903:
* 1912: André Cavens (n. 1 octombrie 1912 – d. 9 aprilie 1971), originar din Brussels, Uccle, a fost un regizor, producător și scenarist belgian.
* 1926: Valentina Halitov (n. , Chișinău, Regatul României – d. ) a fost un medic infecționist de copii din Republica Moldova.
* 1207: Henric al III-lea (1 octombrie 1207 – 16 noiembrie 1272) a fost fiul și succesorul lui Ioan al Angliei ca rege al Angliei pentru 56 de ani din 1216 până la moarte sa. Contemporanii îl cunoșteau sub numele de Henry de Winchester. A fost primul copil-rege de la domnia lui Ethelred.
În timpul minoratului său, guvernarea țării a fost asigurată de Guillaume de Marechal și Hubert de Bourg. Henric a fost foarte evlavios și a păstrat o vie recunoștință papei pentru protecția acordată pe vremea minorității sale. S-a recunoscut vasalul acestuia și a favorizat încălcările Romei în dauna clerului englez. Nepopularitatea regelui s-a accentuat treptat timp de 30 de ani.
Anglia a prosperat în timpul domniei lui iar marele său monument este Westminster.
| Henric al III-lea | |
 Efigia regelui Henric al III-lea la Westminster Abbey, c. 1272 |
A studiat filozofie și teologie sub egida Ordinului iezuit. A devenit matematicianul de curte al margrafului de Toscana Cosimo al III-lea de' Medici.
În 1709 vizitează Anglia, unde este numit Fellow of the Royal Society. Din 1714 până la sfârșitul vieții activează ca profesor la Universitatea din Pisa.
A studiat strofoida. A descoperit curba logaritmică, trasând graficul acesteia, pe care a publicat-o în 1701. În 1699 a demonstrat geometric problema lui Viviani.
A studiat curba loxodromă a conului care este o anumită curbă elicoidală și a stabilit că această linie curbă apare la intersecția unui con cu un cilindru a cărui bază e o spirală logaritmică.
| Luigi Guido Grandi | |
 |
Deși a fost desemnat rege al Spaniei, în urma Războiului de succesiune spaniolă a trebuit să renunțe la tronul Spaniei, cu toate că a rezistat asediului Barcelonei timp de mai bine de un an. În anul 1711 a fost ales împărat romano-german.
După Pacea de la Passarowitz (1718) și până la Tratatul de la Belgrad (1739) a fost și suveran al Olteniei
Arhiducele Carol (botezat Carolus Franciscus Josephus Wenceslaus Balthasar Johannes Antonius Ignatius), al doilea fiu al împăratului Leopold I și a celei de-a treia soții, Eleonor Magdalene de Neuburg, s-a născut la 1 octombrie 1685. Tutorele său a fost Anton Florian, Prinț de Liechtenstein. A fost educat într-o ambianță ce a păstrat vie în memorie amenințarea otomană.
În urma decesului regelui Carol al II-lea al Spaniei, în 1700, fără moștenitori direcți, Carol se autodeclară rege al Spaniei — ambii erau membri ai Casei de Habsburg.[2] Războiul de succesiune spaniol care a urmat și care l-a pus pe tronul Spaniei pe candidatul Franței, Filip, Duce de Anjou (nepotul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței), a durat aproape 14 ani. Regatul Portugaliei, Regatul Angliei, Scoției și Irlandei și majoritatea Sfântului Imperiu Roman au susținut candidatura lui Carol.[3] La 18 ani, în 1703, este trimis de tatăl său în Spania să-l alunge de pe tron pe nepotul lui Ludovic al XIV-lea, un Bourbon. Carol al III-lea, așa cum era cunoscut, ajunge la Madrid însă nu reușește să se mențină pe tron. Reușește să domnească timp de șase ani doar în Catalonia, pînă la moartea fratelui său, Iosif I, Împărat Roman, apoi s-a întors la Viena să-și asume coroana imperială.[4] Regatul Unit al Marii Britanii, nedorind să vadă Austria și Spania în uniune personală, și-a retras sprijinul din coaliția austriacă, și războiul a culminat cu Tratatele de la Utrecht și Rastatt trei ani mai târziu. Fostul tratat, ratificat în 1713, l-a recunoscut pe Filip ca rege al Spaniei, însă Regatul Napoli, ducatul Milanului, Țările de Jos austriece și Regatul Sardiniei - toate anterior bunuri spaniole - au fost cedate Austriei.[5] Pentru a preveni o uniune între Spania și Franța, Filip a fost obligat să renunțe la drepturile sale la succesiunea tronului bunicului său. Carol a fost extrem de nemulțumit de pierderea Spaniei, și, ca rezultat, el a imitat ceremonialul de curte spaniol habsburgic și adoptarea îmbrăcăminții monarhului spaniol.
Urmându-i la tron fratelui său este proclamat împărat sub numele de Carol al VI-lea. Decis să înlăture fatalitatea și neuitând stingerea habsburgilor spanioli, Carol anunță Consiliul la 19 aprilie 1713 că statele monarhiei erau "indivizibile și inseparabile". Promulgă "Pragmatica Sancțiune" un document prin care spune că dacă ar avea numai fete, acestea ar urma să moștenească prin dreptul de primogenitură, la fel ca băieții. Dacă murea fără să aibă copii, coroana urma să revină fiicelor fratelui său, Iosif I.
Pentru următorii douăzeci de ani, Carol a solicitat aprobarea Sancțiunii de către celelalte puteri europene. Ei au impus termeni aspri. De exemplu, Marea Britanie a cerut ca Austria să elimine Compania Ostend.[6] În total, Marea Britanie, Franța, Saxonia-Polonia, Republica olandeză, Spania,[7] Veneția,[8] Statele membre ale Bisericii,[8]Prusia,[9] Rusia,[8] Danemarca,[9] Savoia-Sardinia,[9] Bavaria,[9] și Dieta Sfântului Imperiu Roman[9] au recunoscut Sancțiunea. Mai târziu, Franța, Spania, Saxonia-Polonia, Bavaria și Prusia s-au răzgândit.
În 1716, după opt ani de căsătorie fericită cu Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel, soția sa naște un băiat, Leopold. Din nefericire, după șase luni copilul a murit. Un an mai târziu, s-a născut Maria Tereza. Contemporanii au scris că la ceremonia botezului, Carol, în ciuda eforturilor, a părut supărat de sexul copilului. Anul următor soția sa a mai născut o fiică, Maria Anna.
Din anul 1708 a fost căsătorit cu Elisabeta Cristina, fiica ducelui Ludovic Rudolf de Braunschweig-Wolfenbüttel, cu care a avut patru copii:
- Leopold (n. aprilie 1716 - d. noiembrie 1716)
- Maria Tereza (n. 13 mai 1717 - d. 29 noiembrie 1780)
- Maria Ana (n. 26 septembrie 1718 - d. 16 decembrie 1744)
- Maria Amalia (n. aprilie 1724 - d. aprilie 1730)
În amintirea fortificării cetății Alba Iulia în timpul său, denumirea germană a orașului a devenit Karlsburg, alături de cea tradițională de Weißenburg. Poarta a III-a a cetății Alba Iulia, cea pe care se află statuia ecvestră a împăratului, se numește Poarta Carol și a fost reprezentată pe o bancnotă de 5.000 de lei, emisiunea 1993.
| Carol VI & III | |
_-_Portr%C3%A4t_Kaiser_Karl_VI.jpg) Carol al VI-lea în simbolurile regale ale Ordinului lânii de aur; pictură atribuită lui Martin van Meytens |
| Henry H. Chambers | |
 |
* 1912: André Cavens (n. 1 octombrie 1912 – d. 9 aprilie 1971), originar din Brussels, Uccle, a fost un regizor, producător și scenarist belgian.
Cariera sa artictică a debutat în 1961 ca regizor și producător al dramei Există câte un tren pentru orice oră (Il y a un train toutes les heures). Având-o în rolul principal pe Evelyne Axell, pelicula a fost nominalizată pentru Ursul de aur la cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin din 1962.
În 1965, a regizat filmul La présence désolée. Cavens s-a reîntors la film în 1968 cu filmul dramatic Michaella pentru care a regizat și a scris scenariul .
* 1912: Adolf Haimovici (n. 1 octombrie 1912, Iași – d. 1 ianuarie 1993, Iași) a fost un matematician român de etnie evreiască[1] fratele mai mic al academicianului Mendel Haimovici.
A urmat cursurile primare la școala Gh. Asachi, apoi studiile secundare la Liceul Național, pe care le-a absolvit în 1930. După absolvire s-a înscris la Facultatea de științe din Iași, secția Matematică și Fizică-Matematică, pe care a absolvit-o în 1934.
Și-a susținut teza de doctorat în 1938 sub conducerea lui Alexandru Myller cu un subiect de geometrie diferențială apoi, datorită faptului că regimul lui Ion Antonescu a interzis evreilor să frecventeze școlile de stat, până în anul 1945 a predat la școli evreiești din învățământul secundar. În 1945 și-a început cariera universitară la Facultatea de Matematică a Universității «Al. I. Cuza» din Iași, unde în 1981 i s-a acordat titlul de profesor emerit al Universității.[2]
În anul școlar 1946-1947 a fost profesor la Liceul Național din Iași, predând - între altele - la clasa a VIII-a științifică.[necesită citare]
A decedat la 1 ianuarie 1993, la Iași.
| Adolf Haimovici | |
 |
A absolvit liceul „Principesa Dadiani”. A învățat la Institutul de Medicină din Chișinău în anii 1945–1950, făcând parte din prima promoție de absolvenți a instituției.[1] A făcut specializare la Institutul de Medicină nr. 2 din Moscova în 1960 și 1975, cât și la Institutul de Pediatrie (boli infecțioase) din Leningrad în 1983.[2]
Primul loc de muncă a fost în 1950–1951 la Leova, unde a lucrat ca oftalmolog. A făcut apoi secondariat clinic ca asistentă a catedrei boli infecțioase la copii în anii 1951–1953, după care își începe tot aici activitatea didactică ca asistent. În 1962 a susținut teza de doctor în medicină și a devenit șef al cursului de Boli infecțioase la copii, al cărui fondator era.[1] A devenit șefă de catedră în 1967, concomitent decan al Facultății de Pediatrie și Medicină Preventivă. În perioada 1981–1986 a fost prorector al Institutului de Medicină din Chișinău, actuala Universitate de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” (USMF). În 1980 primește la Institutul Central de Epidemiologie din Moscova titlul de doctor habilitat, iar în 1983 devine profesor universitar.[2] A început să lucreze ca profesor propriu-zis în 1991. Din 1997 până în 2012 a fost profesor consultant al catedrei Boli infecțioase la copii.[1]
A lucrat în domeniul diagnosticării, profilaxiei și tratamentului bolilor infecțioase la copii.[2] A contribuit la studierea infecțiilor gastrointestinale la copii, patogeniei și imunologiei acestora, munca sa fiind un factor important în lupta cu scarlatina, poliomielita, difteria, hepatita virală etc. în Moldova.[1] A publicat peste 300 de publicații științifice și a organizat o școală de infecționiști pediatri.[1] A fost Președinte a Societății Infecționiștilor din Republica Moldova, cât și specialist principal al Ministerului Ocrotirii Sănătății în domeniul bolilor infecțioase la copii. A participat la numeroase congrese internaționale, la Moscova, Belgrad, Iași, Tbilisi ș.a.[2]
Valentina Halitov a fost decorată de două ori cu Ordinul Insigna de Onoare(d), în 1971 și 1981. În 1995, Președintele Republicii Moldova Mircea Snegur i-a conferit Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincție de stat.[2] În 2013, Senatul universitar al USMF a hotărât ca Clinica de Boli infecțioase la copii să poarte numele Valentinei Halitov.[3] Un an mai târziu, la Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase la Copii a fost dezvelit basorelieful medicului infecționist
* 1935: Julie Andrews (n. ,] Walton-on-Thames, Regatul Unit) este o actriță britanică de film, câștigătoarea premiului Oscar pentru rolul din filmul muzical Mary Poppins.
Numele ei la naștere a fost Julia Elizabeth Wells, fiind câștigătoarea premiilor BAFTA, Emmy, Grammy și Oscar. Julie Andrews este recunoscută ca actriță, cântăreață și autoare. A devenit celebră după ce a jucat în piese de teatru pe Broadway, cum ar fi "My Fair Lady", "Camelot", și în filme muzicale ca "Mary Poppins"(1964) și "Sunetul muzicii"(1965). În 2001, a revenit pe ecrane în filmul "Princess Diaries" și continuarea lui, "Princess Diaries 2: logodnă regală" și apoi în filmul de animație "Shrek". În 2005, Julie Andrews a debutat ca regizor al filmului "The Boyfriend", în care a și debutat în 1954 pe Broadway.
* 1936: Duncan Edwards (n. 1 octombrie 1936 — d. 21 februarie 1958) a fost un fotbalist englez. Născut în Dudley, West Midlands, a semnat cu Manchester United în iunie 1952 ca amator, devenind profesionist pe 1 octombrie 1953. A făcut parte din Busby Babes, aripa tânără a lui Manchester United, formată de antrenorul Matt Busby la mijlocul anilor '1950, și a fost unul din cei opt fotbaliști decedați în urma Dezastrului aerian de la München. Cei care l-au văzut pe Edwards jucând pretind că ar fi putut ajunge unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria jocului.
* 1942: Constantin Frățilă (n. 1 octombrie 1942 în București – d. 20 octombrie 2016[3]) a fost un fotbalist român. A fost golgeter în sezonul Diviziei A 1963-1964, marcând același număr de goluri ca și Cornel Pavlovici, 19.
Numele ei la naștere a fost Julia Elizabeth Wells, fiind câștigătoarea premiilor BAFTA, Emmy, Grammy și Oscar. Julie Andrews este recunoscută ca actriță, cântăreață și autoare. A devenit celebră după ce a jucat în piese de teatru pe Broadway, cum ar fi "My Fair Lady", "Camelot", și în filme muzicale ca "Mary Poppins"(1964) și "Sunetul muzicii"(1965). În 2001, a revenit pe ecrane în filmul "Princess Diaries" și continuarea lui, "Princess Diaries 2: logodnă regală" și apoi în filmul de animație "Shrek". În 2005, Julie Andrews a debutat ca regizor al filmului "The Boyfriend", în care a și debutat în 1954 pe Broadway.
A jucat în numeroase filme, dintre care cele mai celebre sunt:
| Julie Andrews | |||||
| |||||
Pe 4 aprilie 1953, a devenit cel mai tânăr fotbalist care a jucat în prima divizie engleză, debutând în meciul lui Manchester United cu Cardiff City. A devenit apoi o figură centrală a Busby Babes. La vârsta de 18 ani și 183 de zile, a debutat pe plan internațional într-un meci Anglia-Scoția, pe 2 aprilie 1955, devenind astfel cel mai tânăr debutant în naționala Angliei de după al doilea război mondial. Recordul lui a rezistat timp de 43 de ani, până când Michael Owen a debutat pentru Anglia în 1998. Recordul a fost din nou doborât de Wayne Rooney, și apoi de Theo Walcott. Edwards a jucat în 175 de meciuri pentru Manchester United, marcând 21 de goluri, și 18 meciuri pentru naționala Angliei, unde a marcat 5 goluri.
| Duncan Edwards | |||
|---|---|---|---|
 |
* 1943: Jean-Jacques Annaud (n. 1 octombrie 1943, Draveil, Franța) este un regizor francez. El a început cariera ca regizor prin anii 1960, cu filme de reclamă pentru televiziune. Abia prin anul 1970 a început să regizeze filme cinematografice, primul lui film fiind La Victoire en chantant o satiră a colonialismului care în anul 1977 a fost distins cu premiul Oscar, Amantul este un alt film regizat de el care a fost premiat.
Filmografie:
* 1946: Coca Bloos (n. 1 octombrie 1946, Piatra Neamț, județul Neamț) este o actriță română de teatru, televiziune, voce și film.
Filmografie:
- 1976: La victoire en chantant
- 1979: Coup de tête
- 1981: La guerre du feu - Războiul focului
- 1986: Il nome della rosa
- 1988: L’ours
- 1992: L’Amant
- 1995: Wings of Courage
- 1997: Seven Years in Tibet
- 2001: Enemy at the Gates
- 2004: Deux frères
- 2007: Sa majesté Minor
- 2011: Or Noir
| Jean-Jacques Annaud | |
 |
Teatru:
- 2006 -Gertrude - Hamlet, album de familie după Shakespeare/ Műller/ Rilke/Majakovski, un spectacol de Claudio Collova
- 2005 -Elena Ceaușescu - O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu de Th. Denis Dinulescu, regia Alexandru Tocilescu
- 2004 -Omul care trăiește pe trotuar- Paparazzi de Matei Vișniec, regia Mihai Lungeanu
- 2004 -89.89 …fierbinte după '89, scenariu și regia Ana Mărgineanu
- 2001 -Danica Cvorovic- Spionul balcanic de Dusan Kovacevic, regia Claudiu Goga
- 1999 -Mumia- Sonata fantomelor de August Strindberg, regia Cătălina Buzoianu
- 1999 -Georgette- Școala femeilor de Molière, regia Alexandru Dabija
- 1998 -Ubu - „Azi mă...UBU” după A. Jarry, la Teatrul LUNI de la Green Hours (Premiul Special de Interpretare la Festivalul HUMORROR -1999)
- 1998 -voce în Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia de Matei Vișniec, regia Răzvan Ionescu
- 1997 -Doamna Hardcastle- Noaptea încurcăturilor de Oliver Goldsmith, regia Petru Vutcărău
- 1996 -Ricardito Pita?a- Moartea mănâncă banane de Alfonso Zurro, regia Jean Dussaussoy
- 1994 -Macaria- Sfârșitul Troiei de Walter Jens, regia Vlad Mugur
- 1993 -Persoana cu roaba- Dacă dă Dumnezeu și plouă de Denis Dinulescu și Nicolae Mateescu,regia Dan Micu
- 1992 -Mama- Jacques și stăpânul său de Milan Kundera, regia Petre Bokor
- 1992 -Madame Pichard- Fazanul de Georges Feydeau, regia Emil Mandric
- 1991 -Sostrata- Mătrăguna de Niccolo Machiavelli, regia Dan Micu
- 1991 -Marta- Elisabeta, din întâmplare o femeie de Dario Fo, regia Mihai Lungeanu
- 1991 -Loulou- Monștrii sacri de Jean Cocteau, regia Cornel Todea
- 1991 -Japonezul, Nell- Mlaștina de Caryl Churchill, regia Andreea Vulpe
- 1990 -Madam Panchiana- Piațeta de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete
- 1990 -Elvira- Don Juan de Molière, regia Dragoș Galgoțiu
- 1989 -Vecina- Maidanul cu dragoste de G.M.Zamfirescu, regia Grigore Gonța
- 1988 -Doamna- Cameristele de Jean Genet, regia Alexandru Darie
- 1986 -Flavia- Amurgul burghez de Romulus Guga, regia Dan Pița
- 1985 -Hangița/ Madge- "Îndrăgostiții din Tesalia" de George Peele, regia Dan Pero Manescu
Filmografie:
- Crud și gătit (2014)
- Loverboy (2011)
- Și caii sunt verzi pe pereți (2011)
- Visul lui Adalbert (2011)
- Eva (2010)
- 15 iulie (2010)
- O zi obișnuită de sâmbătă (2009)
- Palmele (2008)
- Schimb valutar (2008)
- Dolina (2007)
- Maestrul din umbră (2006)
- A fost sau n-a fost? (2006)
- Attack Force / Lovitură de maestru (2006)
- Mașini (2006) - Dna. Rege (voce, vers. română)
- Întoarcerea (2006)
- Mammoth / Mamutul (2006) - Olive
- Nevroze nocturne (2006)
- Still Center / Buricul pământului (2005)
- Magnatul (2004)
- Căsătorie imposibilă (2004)
- Visul lui Liviu (2004)
- Ambasadori, căutăm Patrie (2003)
- Examen (2003)
- Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)
- Zbor deasupra unui cuib de curci (2003)
- Mătrăguna (2002)
- Occident (2002)
- The Wild Dogs (2002)
- După-amiaza unui torționar (2001)
- Dincolo (2000)
- Față în față (1999)
- Terminus Paradis (1998)
- Divorț... din dragoste (1992)
- Schimbarea la față (1995)
- Terente - Regele bălților (1995)
- Această lehamite (1994)
- Crucea de piatră - ultimul bordel (1994)
- E pericoloso sporgersi (1993)
- Patul conjugal (1993)
- Casa din vis (1991)
- Vinovatul (1991)
- Secretul armei... secrete! (1988)
* 1956: Andrus Ansip, (n. 1 octombrie 1956, Tartu), este un om politic eston, prim-ministru al republicii între 2005 și 2014. Este, de asemenea, liderul Partidului Reformist Eston, care face parte din coaliția guvernamentală.
* 1957: Luminița Cioabă (numele real este Maria Mihai) (n. 1 octombrie 1957, orașul Târgu Cărbunești, județul Gorj) este o scriitoare română de limbă romani.
Andrus Ansip a absolvit facultatea de chimie de la Universitatea din Tartu. Între 1998 și 2004, a fost primar al orașului Tartu, al doilea oraș din Estonia ca mărime. Ansip a fost ales ca prim-ministru pe 23 martie 2005, iar în 4 decembrie 2013 a devenit cel mai vechi șef de guvern în funcție din Uniunea Europeană. La începutul anului următor, a renunțat la funcție și a fost înlocuit cu Taavi Rõivas.
| Andrus Ansip | |
 |
Luminița Cioabă s-a născut la data de 1 octombrie 1957 în orașul Târgu Cărbunești (județul Gorj), fiind fiica bulibașei romilor căldărari, Ion Cioabă. Dorind să-și desăvârșească studiile, s-a opus unei căsătorii la o vârstă timpurie (cum este obiceiul la rromii căldărari), proiectată de familia sa. A absolvit Liceul de filologie "Octavian Goga", Școala Populară de Artă, secția de Regie și Actorie și apoi Facultatea de Filologie din Sibiu.
Luminița Cioabă este o cunoscută poetă de limba romani, cărțile ei fiind traduse în limbile română și engleză. A devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România.
 | Dar principala mea preocupare este scrisul. Încerc să aduc la lumină toată frumusețea sufletului acestui popor minunat pe care oamenii, din necunoaștere, l-au marginalizat. Noi nu suntem numai o etnie, suntem un popor întreg. Misiunea mea nu este ușoară și, din acest motiv, am publicat volumele de poezie în română, engleză, germană și în limba romanes. În limba romanes am publicat poeziile tocmai pentru că rromii au nevoie de cunoaștere și de aprofundare a literaturii orale pe care au purtat-o mii de ani în sufletul lor, gen de literatură mult mai prețioasă decît salbele de aur. (...) Întotdeauna m-am mândrit că aparțin acestui popor, m-am mândrit că sunt țigancă, iar cei din jurul meu m-au apreciat. Pentru cei care nu cunosc foarte bine termenii se simt jigniți că sunt numiți țigani. Eu folosesc termenul țigan în poeziile mele și consider că nu este jignitor. | — Luminița Cioabă |
Luminița Cioabă a cules o parte din folclorul țiganilor și l-a prelucrat, în felul în care au făcut-o, în secolul al XIX-lea, scriitorii români pentru folclorul românesc.
Una dintre cele mai cunoscute cărți ale ei este volumul de nuvele "Țara pierdută", dedicat "celor care și-au dus viața de-a lungul timpului având Cerul acoperiș, iarba pământului răsărind în sufletul drumurilor lungice nu se termină nici Dincolo de Cer", carte publicată în limbile romani, română, engleză și germană. Povestirile prezintă diferite teme literare din mitologia proprie culturii rrome: povestea neamului în Țiganca și privighetoarea, aceea a macului roșu, a primăverii care e "ziua împăcării" în Crâng de mesteceni, ritualul mesei în șatră în Meralda, drumul, cântecul și libertatea în Țara Pierdută și Insula de aur, dragostea în Savia, Blestemul ursului, Floarea de trandafir sălbatic, Regina nopții și floarea de piatră.
| Poezia mea se adresează tuturor celor care iubesc acest gen. Dacă reușesc să dăruiesc poezia pe care o port în suflet, și acest dar este primit, este un lucru minunat. Trebuie să afirm cu mare regret că astăzi, în România, s-a uitat ce înseamnă poezia, oamenii nu mai au timp pentru o asemenea preocupare. A fi poet este un lucru extraordinar. Acest har este dăruit de la Dumnezeu.[1] | — Luminița Cioabă |
Pe lângă activitatea literară, deține funcția de președinte a Fundației Social-Culturale a Rromilor "Ion Cioabă", participă la seminarii și la întâlniri cu organizațiile non-guvernamentale. A editat și conduce revistele "Neo Drom" și "Divano Rromano" în municipiul Sibiu.
Luminița Cioabă a realizat și două filme documentare: „Lacrimi Rromane” („Iasfa Romane”) - 2006, care prezintă în 52 minute, pe baza mărturiilor supraviețuitorilor, tragedia deportării rromilor în Transnistria și "Amintiri din șatră".
Cărți publicate
- O angluno la phuveako – Rădăcina Pământului (Editura Neo Drom, Sibiu, 1994) - poezii
- O manuãi kai bitinel briãînd – Negustorul de ploaie (Editura Neo Drom, Sibiu, 1997) - poezii
- Ghid de conversație român - țigănesc (Editura Teora, București, 2000)
- Curs intensiv de limba rromani (Editura Neo Drom, Sibiu, 2001)
- Țara pierdută (Editura Etape, Sibiu, 2002) - povestiri
- Deportarea în Transnistria. Mărturii (Editura Neo Drom, Sibiu, 2006)
- Lacrimi Rome (Editura Ro Media 2006)
- Tragedia Romilor deportați în Trasnistria 1942-1945 (Editura Polirom 2009)
- Poezii de ieri și azi (Fundația "Ion Cioaba")
- Sufletul Pământului (Editura CNCR 2016)
- Testament pentru Cer ( Editura Carmel 2017)
Piese de teatru
- Blestemul șarpelui
- Delila
- Macul roșu
Premii
- Premiul "Nichita Stănescu" pentru cel mai bun volum de poezie "Earth Root"
- Amico Rom - Premiul I triplu la Festivalul Internațional al Rromilor pentru (Poezie - pentru volumul de poezie "Earth Root
- Dramaturgie - pentru piesa de teatru "Blestemul șarpelui
- Proză scurtă - pentru nuvela "Istrate")
- Premiul "Creionul de aur al Papuszei" 2010 Polonia
- Premiul pentru "Cariera literară" 2015 Italia
Filme documentare
Lacrimi Romane 2005 ( relizat in limba romaii - subtitrat in română ,engleză si germană)
Romano Illo ( eromanes si subtitrat in engleza)
Intre traditie si lege (romana)
* 1967: Petru Godiac (n. 1 octombrie 1967, Talmaza, raionul Ștefan Vodă) este un politician român-moldovean, luptător pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul conflictului din Transnistria. Începând cu luna aprilie 1992, s-a alăturat și a ajutat în luptele armate pe membrii așa-numitului grup „Ilașcu”, alături de Ilie Ilașcu, Alexandru Leșco, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc și Valeriu Garbuz, fiind arestat în iunie 1992 și condamnat de curtea supremă a Republicii Moldovenești Nistrene, nerecunoscută internațional, la doi ani de detenție pentru ajutorul dat luptătorilor din Grupul ,,Ilașcu" în timpul războiului de pe Nistru. Godiac a fost eliberat la 12 iunie 1994, după ce și-a ispășit condamnarea. După ce s-a tratat un timp îndelungat, Petru Godiac, părăsit de soție, s-a stabilit definitiv în România, la Cluj Napoca.[1]
El a fost decorat prin decret prezidențial cu cea mai înaltă distincție de stat din Republica Moldova, Ordinul Republicii
* 1969: Zachary Knight "Zach" Galifianakis[1] (n. 1 octombrie 1969)[2] este un actor și comic american. El s-a consacrat prin filme ca trilogia The Hangover (2009-2013), Due Date (2010), The Campaign (2012) și Birdman (2014).
Galifianakis s-a născut în Wilkesboro, Carolina de Nord, Statele Unite,[2] în familia lui Mary Frances (născută Cashion) și a lui Harry Galifianakis.[3] Mama sa are origini scoțiene, iar bunicii de pe linia tatălui, Michael "Mike" Galifianakis și Sophia Kastrinakis, au fost imigranți din Creta, Grecia.[4][5] Zach are o soră mai mică pe nume Merritt și un frate mai mare pe nume Greg.[6] Un unchi de-al său, Nick Galifianakis, este politician. Zach a absolvit Wilkes Central High School, apoi a intrat la North Carolina State University, dar nu a absolvit-o
| Zach Galifianakis | |||||
.jpg) Zach Galifianakis în 2012
| |||||
Este artistă a poporului Federației Ruse (2012)[5][6] și dublă laureată a premiului de Stat al Federației Ruse (2004, 2014).
Ciulpan s-a născut în familia de ingineri a lui Naili Ahmetovici Hamatov și Marina Galimullovna Hamatova[7]. În traducere din limba tătară numele Ciulpan înseamnă "steaua zorilor"[8]. De etnie este tătară, cu toate acestea, nu posedă limba tătară[9][10]. În tinerețe a adoptat creștinismul[10][11].
Fratele său mai mic, Samil Hamatov (n. 1985), de asemenea, este actor.
În 2014, la jocurile Olimpice de la Soci a fost una dintre cei care au purtat drapelul jocurilor Olimpice la ceremonia de deschidere[12].
Este pe locul al 14-lea în "top 100 cele mai influente femei din Rusia", conform revistei Огонёк, publicat în martie 2014
| Ciulpan Hamatova | |
  |
Cel de-al doilea material discografic de studio, Bittersweet, a fost lansat în anul 2003. De pe acesta a fost promovat discul single „Breathe”, care a atins poziția cu numărul 70 în Billboard Hot 100, însă a devenit un hit în Europa, ocupând locul 1 în clasamentele din Irlanda,[5] Regatul Unit[5] și România.[6] Un al doilea single, „Make Me Wanna Scream”, a fost lansat în Europa, însă nu a avut succesul predecesorului său, ocupând poziții de top 10 doar în România.[7] Bittersweet a intrat în clasamentele din Europa și America de Nord, având un parcurs modest.[8]
În prezent, artista înregistrază melodii pentru cel de-al treilea album de studio, I Am Blu, a cărui lansare se dorește a fi programată pentru anul 2013.
Cobb s-a născut pe data de 1 octombrie 1976 în Providence, Rhode Island, Statele Unite ale Americii.[9] Tatăl ei a fost un baschetbalist care a jucat în NBA,[10] descendent al tribului Narragansett și al unei persoane din Capul Verde.[11] Mama artistei, Susi Franco, care avea origini italiene și germane, a fost cântăreață de muzică jazz.[12] Ea i-a indus fiicei sale pasiunea pentru muzică.[9]
Părinții s-au despărțit când ea era mică. Interpreta declară despre că mama ei nu își permitea să angajeze o bonă pentru Blu și pentru frații săi, Adam, Tino, Nick, Kelli și Summer,[13] aceștia fiind nevoiți să o acompanieze la concertele susținute, copii așteptându-și părintele în culise.[9] Tiffany reușea să părăsească spațiul unde își petrecea timpul, furișându-se spre a o vedea pe mama sa în timpul interpretărilor.[9] În adolescență, aceasta a început să scrie cântece, afirmând despre textele sale faptul că acestea „provin din suferință și din relațiile eșuate”.[9] În 1995 a traversat o perioadă financiară delicată, din cauza căreia a pozat nud în revista Black Tail,[10][14] pentru care a mai pozat și în 2002.
| Blu Cantrell | |
 Blu Cantrell aflată la petrecera premiilor Oscar.  |
Diana Haddad este una dintre cele mai populare și de succes cântărețe din lumea arabă încă din anii 1990. Odată cu prima sa melodie, Saken lansată în 1996, a devenit una dintre cele mai de succes și ce mai bine vândută cântăreață din lumea arabă. Haddad nu se limitează doar la un singur stil de muzică, ea știind cum să reprezinte o gamă largă de stiluri musicale, plecând de la cele mai ritmate cântece până la cele mai romantice. Haddad a cunoscut faima încă din anul 1993. În timp ce înregistra primul său album, a apărut la show-ul de televiziune arab, Studio El Fan în Beirut interpretând cântecul popular libanez scris de Elias Abou Azala Tayr El Yammameh care va fi inclus în primul său album, Saken.
Haddad s-a născut într-o familie cu tatăl, Joseph Haddad, creștin maronit și mama, Mouna Haddad, care provenea dintr-o familie musulmană șiită, într-un oraș mic, Bsalim, din Liban, pe data de 1 octombrie 1976
Diana Haddad provine dintr-un oraș din sudul Libanului, Maghdouche. Ea este cea de-al treilea copil din cei 5 frați și surori. A crescut în Kuwait până în 1990, atunci când Războiul din Golf a ajuns și în Kuwait. S-a căsătorit cu un director TV emiratez, mult mai în vârstă decât ea, Suhail Al Abdoul, pe la jumătatea anilor ’90, pentru ca pe 19 iulie 1996 să dea naștere primului său copil, Sophie. Cel de-al doilea copil a cuplului, Mira, a venit pe lume în 2007. Diana Hadad a regretat faptul că s-a căsătorit la o vârstă atât de fragedă, susținând că nu ar încuraja pe nimeni să facă ceea ce a făcut ea iar fetele ar trebui să fie mature și pregătite psihic pentru acest pas. Divorțul sau nu a fost public, ea rămânând în termeni buni cu fostu său soț, Suhail Al-Abdou.[6] Spre sfârșitul anilor 2009, în timp ce călătorea spre Liban împreună cu șoferul său, în Beirut, aceștia au fost atacați de niște bandiți militari armați care cereau tuturor din mașină să iasă afară. În ciuda atmosferei periculoase, șoferul lui Haddad a refuzat să asculte ordinele jefuitorilor și a reușit să scape de aceștia. Haddad a spus că pentru ea acesta a fost un incident traumatic și nu a reușit să doarmă câteva zile din cauza fricii și a anxietății.
De când s-a convertit la Islamul șiit, Haddad se descie ca fiind „un musulman privat care totuși observă”, care se roagă, citește din Coran și postește în luna Ramadanului. Au existat zvonuri care susțineau că Haddad a îmbrățișat sufismul (o interpretare mistică a Islamului) în mijlocul divorțului, zvonuri pe care ea le neagă vehement.[7] Au existat zvonuri conform cărora ea a părăsit Islamul pentru a se întoarce la creștinism (zvonuri negate din nou) ea susținând că nu este nimic ofensiv de vreme ce ea “respectă toate religiile” continuând să susțină că este un musulman devotat, dedicat credinței sale
| Diana Haddad | |
.jpg) |
* 1981: Júlio César Baptista, cunoscut ca Júlio Baptista (n. 1 octombrie 1981, São Paulo, Brazilia) este un fotbalist aflat sub contract cu CFR Cluj. Julio Baptista evoluează pe postul de mijlocaș ofensiv sau chiar și atacant la echipa sa de club. A jucat și la echipa națională de fotbal a Braziliei între 2001-2010.
| Júlio Baptista | |||
|---|---|---|---|
.jpg) |
| Cariba Heine | |
 |
Decese
· 1499: A murit filosoful italian Marsilio Ficino (n.19 octombrie 1433), unul dintre cei mai influenți filosofi umaniști ai Renașterii italiene. Este întemeietorul faimoasei Academii platoniciene si primul traducător al operei filosofului antic grec Platon, în limba latina.
· 1578: Ioan de Austria, fiul nelegitim al împăratului Carol Quintul (n. 1547). Ioan al Austriei (cunoscut și ca Don Juan de Austria, n. 24 februarie 1547, Regensburg – d. 1 octombrie 1578, Bruges), principe, general și amiral spaniol.
· 1684: Pierre Corneille, dramaturg francez, creatorul tragediei clasice în Franța (n. 1606). Pierre Corneille (n. 6 iunie 1606, d. 1 octombrie 1684) scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine.
· 1899 - A încetat din viaţă Anton Bacalbaşa, ziarist, prozator şi traducător român, creatorul personajului literar Moş Teacă (n. 1865).
· 1935: A decedat generalul roman Grigore Crăiniceanu, specialist în fortificaţii, cu deosebite merite în timpul Războiului de independenţă (1877) şi al celui de reîntregire naţională (1916-1918). De numele său se leagă punerea bazelor “Revistei armatei” (1883) şi ale “Cercului publicaţiunilor militare” (1889); membru al Academiei Române (n.1852).
· 1972 - A murit Louis Seymour Bazett Leakey, arheolog şi antropolog englez de origine kenyană. A realizat lucrări ştiinţifice semnificative cu privire la originile omului pe continentul Africa şi Asia (n.07.08.1903).
Sărbători
· Ziua Internațională a Medicului
· Ziua Internațională a Muzicii
· Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă (Rezolutia nr. 45/106 a Adunarii Generale a ONU din 1991).
· Ziua Mondială a Arhitecturii
· Ziua Mondială a Habitatului
· Ziua scafandrului roman. La 1 octombrie 1976 s-a înfiinţat Centrul de scafandri Constanţa, prima unitate de scafandri militari româna. Primii scafandri români au fost atestaţi între anii 1978 şi 1980, ca specialişti în utilizarea echipamentelor de scufundare şi a celor hiperbarice. Ulterior, beneficiind de tehnologie franceză, Centrul 39 Scafandri a pus bazele activităţii cu scafandri de intervenţie şi lucru la mare adîncime. De-a lungul timpului, scafandrii romani au dus la bun sfîrşit misiuni îndrăzneţe, multe dintre ele în premieră naţională, cum sînt investigarea platoului continental submarin, intervenţii în zone calamitate, în ţară şi în străinătate, executarea unor lucrări de instalare a platformelor de foraj marin, montarea conductelor submarine, asistenţa de specialitate pe timpul construirii reactorului nr. 1, de la Cernavodă.
· Sărbători religioase:
- Calendar crestin ortodox:
Acoperământul Maicii Domnului; Sf Ap Anania; Sf Cuv Roman Melodul; Sf Cuv Iosif și Chiriac de la Bisericani
Acoperământul Maicii Domnului; Sf Ap Anania; Sf Cuv Roman Melodul; Sf Cuv Iosif și Chiriac de la Bisericani
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfantul Apostol Anania unul din cei 70 apostoli; Sfantul Roman Melodul; Acoperamantul Maicii Domnului; [Sf Tereza a Pruncului Isus]
Sfantul Apostol Anania unul din cei 70 apostoli; Sfantul Roman Melodul; Acoperamantul Maicii Domnului; [Sf Tereza a Pruncului Isus]
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfanta Tereza a Pruncului Isus. Tereza de Lisieux, în franceză Thérèse de Lisieux, cunoscută și drept Tereza cea Mică, pentru a o deosebi de Tereza de Ávila, (născută Thérèse Françoise Marie Martin, 2 ianuarie 1873, Alençon – d. 30 septembrie 1897, Lisieux), a fost o călugăriță catolică. A trăit în mănăstirea carmelitană din Lisieux. Este venerată ca sfântă în Biserica Catolică sub numele de Sf. Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe și recunoscută ca Doctor al Bisericii.
Sfanta Tereza a Pruncului Isus. Tereza de Lisieux, în franceză Thérèse de Lisieux, cunoscută și drept Tereza cea Mică, pentru a o deosebi de Tereza de Ávila, (născută Thérèse Françoise Marie Martin, 2 ianuarie 1873, Alençon – d. 30 septembrie 1897, Lisieux), a fost o călugăriță catolică. A trăit în mănăstirea carmelitană din Lisieux. Este venerată ca sfântă în Biserica Catolică sub numele de Sf. Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe și recunoscută ca Doctor al Bisericii.
RELIGIE ORTODOXĂ 1 Octombrie
(+) Acoperământul Maicii Domnului; Sf Ap Anania; Sf Cuv Roman Melodul; +) Sf Cuv Iosif și Chiriac de la Bisericani
Acoperământul Maicii Domnului
Acoperământul Maicii Domnului
Acoperământul Maicii Domnului (popular, pe filieră slavo-rusă: Pocrovul) este o sărbătoare a Maicii Domnului care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea „Filozoful” (886 – 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor. În tradiția greacă, țin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfântul Munte Athos. Începând din 1952, sărbătorirea ei se face în Grecia pe 28 octombrie, ca o sărbătoare națională în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei. Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceștia a trecut și la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri. În ultima vreme, sărbătoarea a început să fie din ce în ce mai cunoscută și mai populară și la români, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora românească purtând acest hram.
Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului: În zilele împăratului Leon cel Înţelept (886-912), în Constantinopol, spre duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în cinstita biserică a Vlahernei, întru slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la întâia zi a lunii octombrie şi de faţă stând mulţimea poporului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, şi-au ridicat privirile şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se pentru lume. Ea strălucea de lumină ca soarele şi acoperea poporul cu cinstitul ei omofor, fiind împreună cu oşti cereşti şi cu mulţimea de sfinţi, care în haine albe şi în cucernicie stăteau împrejurul ei, dintre care doi erau mai aleşi: Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Evanghelist Ioan. Văzând aceasta, Sfântul Andrei a zis către ucenicul său, fericitul Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?” Iar el a zis: „O văd, sfinte părinte, şi mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaş, cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele”. Apoi cei doi au auzit graiurile cele cu umilinţă ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru, Iisus Hristos: „Împărate ceresc, primeşte pe tot omul care Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi proslăveşte pe cei ce te proslăvesc pe Tine şi împlineşte rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta; şi făgăduinţele lor le primeşte şi din toate nevoile şi răutăţile îi izbăveşte”.
Între toţi sfinţii care s-au arătat în biserică împreună cu Prea-curata Fecioară, doi erau mai aleşi: Sfântul Ioan Înaintemergătorul, că altul mai mare decât el nu s-a născut între cei născuţi din femeie, şi Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, pe care îl iubea Iisus şi care s-a rezemat pe pieptul Lui. Pe amândoi rugătoarea noastră, Fecioara Maria, i-a luat cu ea la rugăciunea cea pentru noi, ca pe unii ce au multă îndrăzneală către Hristos, ca prin ajutorul lor să plece mai degrabă pe Dumnezeu spre milă, pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare. Şi a stat Preacurata Fecioară între aceşti sfinţi precum chivotul între doi heruvimi, precum scaunul Domnului Savaot între serafimi, precum Moise cu mâinile întinse între Aaron şi Or; iar, prin rugăciunea ei, Amalec cel nevăzut a căzut cu toată stăpânirea şi puterea sa cea întunecată.
Deci, să prăznuim şi noi Acoperământul Preasfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu, aducându-ne aminte de acea prea-mărită arătare a ei care a fost în biserica Vlahernei, fiind văzută de Sfântul Andrei şi de Epifanie. Să prăznuim, mulţumind Acoperitoarei noastre pentru această preamare milostivire, arătată spre neamul creştinesc, şi cu tot dinadinsul s-o rugăm pe ea ca, acum şi întotdeauna, cu milostivire să ne acopere pe noi, cei care avem nevoie de Acoperământul ei, de vreme ce, fără sprijinul ei, nouă, celor ce întotdeauna mâniem pe Dumnezeu, nu ne este cu putinţă a trăi, pentru că, greşind mult, cădem sub multe certări, după cum zice Scriptura: „Multe sunt bătăile păcătosului” (Psalmul 31, 11). De aceea, am fi pierit pentru fărădelegile noastre, de nu ne-ar fi acoperit pe noi preamilostiva Stăpână; că, de nu ar fi stat înainte Sfânta Fecioară, rugându-se pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum liberi? Iar Prorocul Isaia ne sfătuieşte: „Ascundeţi-vă cât de puţin, până ce va trece mânia Domnului” (Isaia 26, 20). Unde vom putea să ne ascundem de mânia Domnului? Acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii, în afară de Acoperământul Preasfintei Fecioare Maria, Stăpâna lumii.
ACATISTUL SF ACOPERAMANT AL MAICII DOMNULUI (MARIAN MOISE)
Sfântul Cuvios Roman Melodul a trăit pe la sfârșitul secolului al V-lea și prima jumătate a secolului al VI-lea. S-a născut în Cetatea Emesa din Siria. A slujit lui Dumnezeu ca paraclisier în Biserica din Berit (azi Beirut). În timpul domniei împăratului Anastasie (491-518) se afla la Biserica ‘Preasfânta Născătoare de Dumnezeu’ din Vlaherne – Constantinopol. De aici a trecut ca diacon la Biserica ‘Sfânta Sofia’ cea veche. Bunul Dumnezeu îl binecuvântează pe Cuviosul Roman și astfel venind vremea cântării condacului, s-a urcat în amvon cântând primul condac alcătuit de el. Marcu din Efes spune că i s-a arătat Cuviosului Roman Melodul, în somn, Maica Domnului, care i-a încredințat un sul de hârtie. După ce s-a trezit din somn, Cuviosul s-a dus în amvon și a cântat acest condac. Numărul condacelor alcătuite ulterior de Sfântul Roman trece de 1.000. Este unul dintre cei mai mari imnologi ai Bisericii creștine.
În aceasta lună, în ziua întâi, prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
Trebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile". ştiind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând: "Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău".
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Anania.
Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat şi pe Pavel din descoperire dumnezeiască, făcându-se episcop de către apostoli în acea cetate. Deci făcând multe vindecări în Damasc şi în Elevteropole şi convingând pe mulţi la credinţa cea în Hristos, a fost bătut cu vine de bou de către guvernatorul Luchian, strunjit la coaste şi pârjolit cu făclii; apoi fiind scos afară din cetate, a fost ucis cu pietre, şi aşa plinindu-şi mucenicia s-a petrecut către cereştile locaşuri.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Roman Melodul, făcătorul de condace.
Acest între sfinţi Părintele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergând la Constantinopol, în zilele împăratului Anastasie, a rămas la biserica Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, cea din Chir, petrecând cu evlavie, şi priveghind toată noaptea la slujba Vlahernelor. şi după săvârşirea slujbei de acolo, iarăşi se întoarse la Chir, unde şi darul alcătuirii condacelor a luat, arătându-se lui în vis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi dându-i o bucată de hârtie, îi porunci să o mănânce; deci i se păru că deschise gura, şi înghiţi hârtia; şi fiind praznicul naşterii lui Hristos, îndată cum se deşteptă, suindu-se în Amvon, a început a cânta: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte…”. Acesta a făcut condacele şi ale celorlalte praznice, încă şi ale sfinţilor celor mari; aşa ca mulţimea condacelor făcute de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.
Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani - argumente pentru canonizare
Cuviosul Iosif de la Bisericani
1. Ortodoxia neindoielnica a credintei, pastrata pana la moarte
Cautand pe Dumnezeu si harul Sfantului Duh, deci in mod evident sfintenia, "fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul" dupa cum precizeaza Sf. Apostol Pavel, Cuviosul Iosif, cunoscut cu numele "de la Bisericani," a aratat in tot timpul vietii sale (sec.XV) - Ierom. Ioanichie Balan, Cuviosul Iosif de la Bisericani, in Sfinti romani si aparatori ai legii stramosesti, ed. IBMBOR, Bucuresti, 1987, p. 311) - ca a dorit sa implineaca cuvintele din Sf. Evanghelie - Mat. 10, 37-38 - pentru a urma Mantuitorului Iisus Hristos. De aceea, parasind familia, s-a inchinoviat in obstea Manastirii Bistrita, dupa cum ne arata unii istorici, manastirea fiind dintotdeauna loc dedicat nevointelor care apropie si unesc pe om cu Dumnezeu.
Pomelnicul cel mare al Manastirii Bisericani mentionat de mai multe lucrari in domeniu, il aminteste pe Cuviosul Iosif ca fiind intemeietor de vatra monahala, mai ales ca a adus din Tara Sfanta saptesprezece ucenici, de aceeasi ravna si dorinta cu el, altfel aceia nu l-ar fi urmat. Daca ne gandim ce au insemnat marii cuviosi:Teodosie incepatorul vietii de obste, Antonie ca promotor al monahismului, Teodor Studitul sau Paisie de la Neamt, desi la dimensiune mai mica, aceeasi importanta o are Cuviosul Iosif pentru Muntele Bisericani si imprejurimi. Asadar, despre Cuviosul Iosif putem vorbi ca a avut aceeasi lucrare de nevointa sfanta si de sfintire a sufletelor celor saptesprezece ucenici care l-au urmat din Tara Sfanta in Muntele Bisericani, sau al bisericosilor, sau al evlaviosilor, dupa cum au fost pastrate aceste toponime prin viu grai si mentionate de istorici4. Mai mult decat atat, randuiala vietuirii monahale inceputa de Cuviosul Iosif in sec. al XV-lea a avut continuitate pana astazi, a luat amploare in decursul istoriei, aici nevoindu-se mai multe sute de monahi, intre care cunoastem cateva nume de cuviosi de aceeasi ravna duhovniceasca, cum ar fi primii ucenici ai sai: Simon, Metodie, Varnava, Petra, Averchie, Gherman, Pir si Grecu, apoi mai tarziu, in sec. al XVII-lea, Chiriac s.a., toti avand aceeasi ravna pentru sfintirea si mantuirea sufletelor lor.
2. Proslavirea de catre Dumnezeu, manifestata prin puterea de a-si inchina viata celei mai inalte trairi religioase
Pentru Cuviosul Iosif si ucenicii sai, Imparatia cerurilor a insemnat nu "mancarea si bautura sau alte lucruri materiale, ci nevointa cu sfintenie" (Triod), caci "Imparatia lui Dumnezeu, dupa Sf. Ap. Pavel, este pace si bucurie in Duhul Sfant" si asa a trait Cuviosul Iosif si ucenicii sai, in pace cu toata lumea, bucurandu-se de prezenta Duhului Sfant in viata lor, ca o pregustare a Imparatiei cerurilor.
Cu toate ca avem putine stiri despre viata dedicata nevointelor monahicesti a acestui vas ales al Sfantului Duh, care a fost Cuviosul Iosif de la Bisericani, putem intelege ca acesta, prin infranare a biruit lacomia de mancare si iubirea de lucruri pamantesti, prin post s-a impotrivit pornirilor patimase, cu iubirea a coplesit mania, primind bucuria Duhului Sfant ca dar pentru ostenelile sale. Astfel s-a nevoit toata viata in privegheri si rugaciuni, fugind de slava desarta.
De aceea, consider ca pentru mareata sa lucrare duhovniceasca pe care nu a abandonat-o nici o clipa, urcand pe scara virtutilor si vietuind in sfintenie, este necesara trecerea in randul cuviosilor nevoitori a Cuviosului Iosif de la Bisericani, impreuna cu ucenicii sai: Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman, Pir si Grecu.
Cuviosul Chiriac de la Bisericani
1. Ortodoxia neindoielnica a credintei, pastrata pana la moarte
Daca Sf. Cuv. Iosif este doar incepatarul vietuirii in nevointa si sfintenie in Muntele Bisericani, doua secole mai tarziu6, Cuviosul Chiriac, este nu numai continuatorul lucrarii duhovnicesti inceputa de Cuviosul Iosif ci arata o nevointa mult mai aspra si o vietuire mult mai retrasa dupa cum mentioneaza Sf. Ierarh Dosoftei parintele Chiriac de la Bisericani, gol si ticalosit in munte sase zeci de ani", iar in Patericul sfintilor din Moldo-Romania, fila 14 a, se arata mai pe larg forma vietuirii si a nevointelor sale, dovedind mai mare dragoste de Dumnezeu decat de lume si de cele ale lumii acesteia. Mai mult, aici ni se arata si data pomenirii Cuviosului Chiriac, caci "...se serbeaza in 31 Dekembrie" , impreuna cu un alt Cuvios Chiriac de la Tazlau.
Vietuirea pusniceasca si in mari nevointe a deprins-o, asemenea Cuviosului Ioan Colov, de la unii dintre nevoitorii de pe Muntele Bisericani, mentionati de parintele Dumitru Staniloae, care spune ca acolo erau aproximativ 400 de pustnici.
Marele ascet avea un bagaj de cunostinte despre nevointele si realizarile sfintilor care au trait mai inainte si acum dorea din tot sufletul sa urmeze exemplul lor... De aceea, se pare ca acest cuvios ar fi primul care s-a nevoit in forma aceasta pe care a adoptat-o, pe teritoriul tarii noastre, dupa el urmand Cuvioasa Teodora de la Sihla si pustnicul Gordie Rusu, de pe muntele Rusu.
2. Raspandirea sfinteniei dupa moarte si confirmarea sfinteniei prin cultul spontan
Pomenirea Cuviosului Chiriac de la Bisericani in randul sfintilor este intarita si de mentionarea intre marii nevoitori in sihastriile moldovene a Cuviosului Chiriac de la Tazlau, amintit de aceiasi istorici, iar in sec. XIX, cuviosii pustnici romani din Sf. Munte al Atonului, l-au asezat pe Parintele nostru Chiriac alaturi de mari si cunoscuti sfinti ai Bisericii Ortodoxe. Astfel, pe frontispiciul bisericii Schitului Prodromu din Sf. Munte, sfintita in 1863, avand in centru macheta bisericii, sunt pictati:
in dreapta:
Sf. Prooroc Ioan Botezatorul, Sf. Mc. Clement ep. Romei, Sf. M. Mc. Eustatie Plachida, Sf. Mc. Sava Stratilat, Sf. Cuv. Inochentie de la Probota, Sf. Cuv. Partenie de la Agapia, Sf. Cuv. Epifanie de la Vorona, Sf. Nicodim de la Tismana, Sf. Mc. Ioan de la Suceava, Sf. M. Filoteea de la Arges;
iar in stanga:
Sf. Atanasie Atonitul, Sf. Cuv. Parascheva de la Iasi, Sf. Mc. Ioan Valahul, Sf. Cuv.Dimitrie Basarabov, Sf. Cuv. Chiriac de la Bisericani, Sf. Cuv. Grigore Decapolitul, Sf. Cuv. Daniil de la Voronet, Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlau, Sf. M. Mc Nichita Romanul, Sf. Ier. Ioan de Ia Rasca.
Din relatarea Arhidiaconului Ioan Ivan, aflam ca pe "...un Sbornic … se gaseste insemnarea care pare sa fie a ravnitorului schimnic: Mult pacatosul Chiriac a scris-o cu mana neputincioasa si pacatoasa ". Arhid. Ioan Ivan afirma ca daca aceasta scriere provine de la inceputul veacului al XVII-lea, nu este exclus ca insemnarea sa fie a Cuviosului Chiriac.
Felul vietuirii sale l-a adus la stare de sfintenie si s-a impus in constiinta contemporanilor, din tara si strainatate, ca un sfant care trebuie cinstit in ziua mutarii sale la viata vesnica. Acest obicei a fost preluat de calugarii din Manastirea Neamtpentru a pomeni pe Cuviosul Paisie dupa ce a trecut la viata vesnica (+ 1795).
Daca inaintasii nostri l-au cinstit ca sfant, cu constiinta ca aduc prin aceasta lauda Facatorului, este de datoria noastra sa-i trecem numele in randul Sfintilor Cuviosi, alaturi de alti cuviosi, nevoitori in sihastriile de alta data si sa-l cinstim cu cinstea ce i se cuvine unui sfant, ca pe cel ce a fost un indemnator la viata de sfintenie si de daruire lui Dumnezeu.
Sfintilor Cuviosi Iosif si Chiriac rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTE 1 Octombrie
MUZICĂ 1 Octombrie
MUZICĂ 1 Octombrie
ÎNREGISTRĂRI NOI:
J S Bach: 12 Organ Concertos after Vivaldi
Boney M Greatest Hits - Best Songs of Boney M (HQ)
Golden Memories The Ultimate Collection Vol. 50 - The Best Of Golden Oldies Songs
POEZIE 1 Octombrie
Vasile Demetrius
Biografie
Nastere: 7 noiembrie 1878
Deces: 1942
Nascut la 7 noiembrie 1878. Fost director al revistei Linia dreapta, ce aparu intre 15 aprilie -15 iunie 1904.
Fost functionar la Comisia Monumentelor Istorice in prezent face parte din personalul de conducere al librariei «Alcalay» si conduce publicatia enciclopedica «Biblioteca pentru toti». Paralel cu opera sa poetica, a publicat numeroase romane sociale si traduceri din Merejkovscki.
Opere:
POEZIE: Versuri, Buzau, 1901. -Trepte rupte, «Tip. M. S. Niculescu», Bucuresti, 1906. -Sonete, «Flacara», 1914. - Canarul Mizantropului, «H. Steinberg», 1916. -Fecioarele, «Universala, Alcalay», 1925.
Proza:
Tineretea Casandrei, roman, «L Alcalay», 1914. -Puterea farmecelor si alte nuvele, «Bibi. pentru toti», L. Alcalay, 1914. -Cantareata, nuvele, «H. Steinberg», 1916. -Motanul ucigas, «tip. Poporul», 1918. — Dragoste neimpartasita, nuvele, «H. Steinberg», 1919. — Orasul bucuriei, roman, «L. Alcalay», 1920. - Pacatul rabinului, roman, «Casa Scoalelor», 1920. — Scoala profesionala Arhiereul Gherasim, «Biblioteca Caminul», «Steinberg». - Strigoiul, nuvele, 1920. - Matei Dumbarau, roman, «L. Alcalay», 1920. -Domnul colonel, roman, «Viata Romaneasca», 1920- — Pentru parerea lumii, «Socec», 1921. — Vagabondul, nuvele, «Casa Scoalelor», 1922. - Unchiul Nastase si nepotul sau Petre Nicodim, roman (cu desene de B'Arg), «Socec», 1923.
Traduceri:
Balzac: Neamul Marana, 1916. - Blanco Ibafiez: Coliba blestemata «Bibi. Caminul», «Steinberg». - Floare de mai, 1919. - Flamanzii (La Horda), «Calafeteanu», Braila, f.a - Stendhal: Schitul din Parma, 2 voi, 1922. - D. Merej-kovscki: Moartea zeilor, 1919; Leonardo da Vinci, 1920; invierea zeilor, 1921; Petru cel Mare, 1923.
De consultat:
Iosif Vulcan: Versuri, raport, «Analele Academiei Romane», S. H, L XXV, 1902-1903 (tip. si in Familia, XXXIX, 1903). - N. Apostolescu: Trepte rupte, Literatura si Arta Romana, 1906. -D. C. OUanescu: Trepte rupte, (raport), «Analele Academiei Romane», X-IX, 1906-1907. - C. Sp. Hasnas: Sonete, «Flacara», UI, 31, 1914. - Sextil Puscariu: Canarul mizantropidui, (raport), «Analele Academiei Romane» (Dezbaterile), S. II, voi. 39, 1916-1919. - [Ai Grue: Canarul mizantropului, «Capitala», I, 12, 1916. - [AL T. Sta-matiad]: Fecioarele (notita), «Salonul literar», I, 2, 1925. -Perpessicius: Fecioarele, «Miscarea literara», II, 23, 1925.
Deces: 1942
Nascut la 7 noiembrie 1878. Fost director al revistei Linia dreapta, ce aparu intre 15 aprilie -15 iunie 1904.
Fost functionar la Comisia Monumentelor Istorice in prezent face parte din personalul de conducere al librariei «Alcalay» si conduce publicatia enciclopedica «Biblioteca pentru toti». Paralel cu opera sa poetica, a publicat numeroase romane sociale si traduceri din Merejkovscki.
Opere:
POEZIE: Versuri, Buzau, 1901. -Trepte rupte, «Tip. M. S. Niculescu», Bucuresti, 1906. -Sonete, «Flacara», 1914. - Canarul Mizantropului, «H. Steinberg», 1916. -Fecioarele, «Universala, Alcalay», 1925.
Proza:
Tineretea Casandrei, roman, «L Alcalay», 1914. -Puterea farmecelor si alte nuvele, «Bibi. pentru toti», L. Alcalay, 1914. -Cantareata, nuvele, «H. Steinberg», 1916. -Motanul ucigas, «tip. Poporul», 1918. — Dragoste neimpartasita, nuvele, «H. Steinberg», 1919. — Orasul bucuriei, roman, «L. Alcalay», 1920. - Pacatul rabinului, roman, «Casa Scoalelor», 1920. — Scoala profesionala Arhiereul Gherasim, «Biblioteca Caminul», «Steinberg». - Strigoiul, nuvele, 1920. - Matei Dumbarau, roman, «L. Alcalay», 1920. -Domnul colonel, roman, «Viata Romaneasca», 1920- — Pentru parerea lumii, «Socec», 1921. — Vagabondul, nuvele, «Casa Scoalelor», 1922. - Unchiul Nastase si nepotul sau Petre Nicodim, roman (cu desene de B'Arg), «Socec», 1923.
Traduceri:
Balzac: Neamul Marana, 1916. - Blanco Ibafiez: Coliba blestemata «Bibi. Caminul», «Steinberg». - Floare de mai, 1919. - Flamanzii (La Horda), «Calafeteanu», Braila, f.a - Stendhal: Schitul din Parma, 2 voi, 1922. - D. Merej-kovscki: Moartea zeilor, 1919; Leonardo da Vinci, 1920; invierea zeilor, 1921; Petru cel Mare, 1923.
De consultat:
Iosif Vulcan: Versuri, raport, «Analele Academiei Romane», S. H, L XXV, 1902-1903 (tip. si in Familia, XXXIX, 1903). - N. Apostolescu: Trepte rupte, Literatura si Arta Romana, 1906. -D. C. OUanescu: Trepte rupte, (raport), «Analele Academiei Romane», X-IX, 1906-1907. - C. Sp. Hasnas: Sonete, «Flacara», UI, 31, 1914. - Sextil Puscariu: Canarul mizantropidui, (raport), «Analele Academiei Romane» (Dezbaterile), S. II, voi. 39, 1916-1919. - [Ai Grue: Canarul mizantropului, «Capitala», I, 12, 1916. - [AL T. Sta-matiad]: Fecioarele (notita), «Salonul literar», I, 2, 1925. -Perpessicius: Fecioarele, «Miscarea literara», II, 23, 1925.
Dogarul
Ce stai pe ganduri mai
Dulau?
Te-ai mohorat si tu ca mine!
Azi treburile ne merg rau
Si inimile sunt haine.
Ma cainezi din cap si zici: «Ce buti si ce mai zacatoare
Turnai, tu mestere, pe-aici!» Azi, beau o pipa, ziua moare!
In doagele de mana mea
Mestesugite si-mbinate
Fierbea
Cotnarul si cerea
Sa curga-n sipote-nspumate.
Putea vinatul porfiriu
Sa bata, joace dupa toane;
II cuminteam intr-un buriu
Sa-l pui in candeli la icoane.
Randeaua nu mai contenea,
Limbura, sprintena, taioasa;
Si inima de fag, mugea!
Si ca din brici iesea - frumoasa!
Cu patru calfe nu razbeam,
Si brate spornice la munca!
Unii-ncingeam, altii bateam.
Fara ragaz si la porunca.
Hei, mai
Dulau, azi sunt sarac,
Si-mi cad si sculele din mana
De-mbatranit si de posac,
Iar gandul in trecut ma mana
Cioc-poc, dar cercurile sar,
Si niturile sunt rau puse,
Iar ciocanitul meu e rar
Si-amestecat mereu cu tuse.
Ce mai astept, ce mai socot.
Din patru doage-o sa se-nchege;
Am adunat talasul tot
Hai la culcare, mai mosnege!
Dulau?
Te-ai mohorat si tu ca mine!
Azi treburile ne merg rau
Si inimile sunt haine.
Ma cainezi din cap si zici: «Ce buti si ce mai zacatoare
Turnai, tu mestere, pe-aici!» Azi, beau o pipa, ziua moare!
In doagele de mana mea
Mestesugite si-mbinate
Fierbea
Cotnarul si cerea
Sa curga-n sipote-nspumate.
Putea vinatul porfiriu
Sa bata, joace dupa toane;
II cuminteam intr-un buriu
Sa-l pui in candeli la icoane.
Randeaua nu mai contenea,
Limbura, sprintena, taioasa;
Si inima de fag, mugea!
Si ca din brici iesea - frumoasa!
Cu patru calfe nu razbeam,
Si brate spornice la munca!
Unii-ncingeam, altii bateam.
Fara ragaz si la porunca.
Hei, mai
Dulau, azi sunt sarac,
Si-mi cad si sculele din mana
De-mbatranit si de posac,
Iar gandul in trecut ma mana
Cioc-poc, dar cercurile sar,
Si niturile sunt rau puse,
Iar ciocanitul meu e rar
Si-amestecat mereu cu tuse.
Ce mai astept, ce mai socot.
Din patru doage-o sa se-nchege;
Am adunat talasul tot
Hai la culcare, mai mosnege!
Şarpele şi ea
Un muschi intr-o camasa de cortel
Pestrita, lucitoare, ca de moar,
E taratorul sarpe.
Limba doar
E mladioasa, agera ca el.
Dar sarpele-i de gheata, ca un brat intepenit de moarte.
S-ar parea
Ca nici la sanul tau nu ar putea
Sa-si incalzeasca recele lui lat.
Femeie cu picioarele fierbinti,
Cu pantecul: camin dogoritor,
Ca sarpele de incolacitor
Te impletesti pe sufietu-mi si-l minti!
Iti fura date numai pentru mers
Picioarele, doi boa matasosi
Care sugruma lung, nesatiosi, -Cand mi se darma-ntregul univers?
Ce-asemanare-adanca e-ntre voi,
Reptila si femeie, de-ai stiut
Limbagiul veninos de la-nceput;
Pe cand mergeam alaturi calmi si goi?
Asemeni lui de mladioasa si
De-acatatoare, dulce, printre legi
Cu tine aspre, pe artisti, pe regi
Ii stapanesti cu voluptati de-o zi.
Si rece ca jivina, doar atunci
Cand vreai sa-l umilesti sau sa-l aprinzi,
iti tii departe omul, i te vinzi!Ca vlaguit din brate sa-l arunci!
Pestrita, lucitoare, ca de moar,
E taratorul sarpe.
Limba doar
E mladioasa, agera ca el.
Dar sarpele-i de gheata, ca un brat intepenit de moarte.
S-ar parea
Ca nici la sanul tau nu ar putea
Sa-si incalzeasca recele lui lat.
Femeie cu picioarele fierbinti,
Cu pantecul: camin dogoritor,
Ca sarpele de incolacitor
Te impletesti pe sufietu-mi si-l minti!
Iti fura date numai pentru mers
Picioarele, doi boa matasosi
Care sugruma lung, nesatiosi, -Cand mi se darma-ntregul univers?
Ce-asemanare-adanca e-ntre voi,
Reptila si femeie, de-ai stiut
Limbagiul veninos de la-nceput;
Pe cand mergeam alaturi calmi si goi?
Asemeni lui de mladioasa si
De-acatatoare, dulce, printre legi
Cu tine aspre, pe artisti, pe regi
Ii stapanesti cu voluptati de-o zi.
Si rece ca jivina, doar atunci
Cand vreai sa-l umilesti sau sa-l aprinzi,
iti tii departe omul, i te vinzi!Ca vlaguit din brate sa-l arunci!
Cămătăreasa
Din prag te-ntampina mirosul de tamaie;
Icoane pretutindeni, ca pe-o catapeteasma:
Latra de langa soba un
Bubi ros de raie,
O ramura de salce se vestejea-n agheazma.
In mijlocul odaii, ca din podea ivita,
Facandu-si ochii roata pe mobile, batrana isi odihnea pe tine privirea-i ascutita,
Pe cand, cu dibacie, si-o mai umbrea cu mana.
Te masura din guler, treptat, pana la ghete
Apoi, ingrijorata, se ghemuia pe-o lada,
Intr-un ungher.
Cu sila, priveai pe un perete
Sau in tavanul vanat, ce-ameninta sa cada.
Batrana-si facea cruce cu limba-n cerul gurii,
Stangaci rupeai tacerea, scotandu-ti amanetul.
Zambea cu mila baba; iar setea cautaturii
Si-o potolea-n facutul tigarii: tabietul.
«Ceasornicul acesta l-am cumparat in vara,
E nou si umbla bine, cu nouazeci de lei!»
Batrana-si facea
cruce, ofta cu jale-amara,
Privea la sfantul
Gheorghe si te-ntreba: «Cat vrei?»
Si, ca si cum aflatul acela deschisese
O rapa: asteptarea, grabitele nevoi
Ce te-adusese-n casa unei camatarese,
Se pravaleau nauce, ca turmele de oi.
Cucernicia, varsta camataresei, jocul
Privirilor, vestmantul din petece carpit,
Nu-ngaduiau sa fie de partea ta
Norocul,
Primeai ori cat, si iute! ca de-un lesin zorit.
Te petrecea batrana, trecandu-si limba fina
Pe buzele-i uscate, facandu-si cruci mereu.
Apoi, in fata lazii de amaneturi plina, isi infigea privirea, adanc, spre
Dumnezeu!
Icoane pretutindeni, ca pe-o catapeteasma:
Latra de langa soba un
Bubi ros de raie,
O ramura de salce se vestejea-n agheazma.
In mijlocul odaii, ca din podea ivita,
Facandu-si ochii roata pe mobile, batrana isi odihnea pe tine privirea-i ascutita,
Pe cand, cu dibacie, si-o mai umbrea cu mana.
Te masura din guler, treptat, pana la ghete
Apoi, ingrijorata, se ghemuia pe-o lada,
Intr-un ungher.
Cu sila, priveai pe un perete
Sau in tavanul vanat, ce-ameninta sa cada.
Batrana-si facea cruce cu limba-n cerul gurii,
Stangaci rupeai tacerea, scotandu-ti amanetul.
Zambea cu mila baba; iar setea cautaturii
Si-o potolea-n facutul tigarii: tabietul.
«Ceasornicul acesta l-am cumparat in vara,
E nou si umbla bine, cu nouazeci de lei!»
Batrana-si facea
cruce, ofta cu jale-amara,
Privea la sfantul
Gheorghe si te-ntreba: «Cat vrei?»
Si, ca si cum aflatul acela deschisese
O rapa: asteptarea, grabitele nevoi
Ce te-adusese-n casa unei camatarese,
Se pravaleau nauce, ca turmele de oi.
Cucernicia, varsta camataresei, jocul
Privirilor, vestmantul din petece carpit,
Nu-ngaduiau sa fie de partea ta
Norocul,
Primeai ori cat, si iute! ca de-un lesin zorit.
Te petrecea batrana, trecandu-si limba fina
Pe buzele-i uscate, facandu-si cruci mereu.
Apoi, in fata lazii de amaneturi plina, isi infigea privirea, adanc, spre
Dumnezeu!
Ion Stratan
Biografie
Se naste la 1 oct. 1955, Isbiceni, judetul Olt.
Poet.
Fiul lui Valeriu Stratan, ofiter de aviatie (refugiat din Basarabia, in 1939), si al Elenei (n. Aspra). Absolvent (1972) al Liceului „AI. I. Cuza" din Ploiesti (in cadrul caruia a urmat si cursurile scolii generale). A urmat (1974-l981) cursurile Facultatii de Litere (sectia romana-franceza) a Univ. din Bucuresti. Membru al cenaclurilor literare „Caragiale" (din Ploiesti, in perioadele 1968-l972, 1982-l986) si al celor din Univ. Bucuresti: „Amfiteatru" si „Cenaclul de luni" (in perioada studentiei).
A debutat in revista Amfiteatru, in 1972, iar editorial, in 1981, cu volum Iesirea din apa. Prezent in volum colectiv Aer cu diamante (1982). A mai publicat volum Cinci cintece pentru eroii civilizatori (1983). Colaborator al revista Amfiteatru, Romania literara, Viata Romaneasca, Luceafarul. Poezia lui Ion Stratan se naste din intersectia spiritului de rigoare, cu inclinatii spre ermetism, cu spiritul histrionic, incurajat la dezmatul in virtuozitate. Construita pe un oximoron, structura poetului persevereaza in dualitatea sau pluralitatea discursurilor, unite insa intr-o sinteza melancolica.
Desi face parte din „miezul de foc" al generatiei '80, numarindu-se printre fondatorii si protagonistii „Cenaclului de luni", Ion Stratan e de la bun inceput.un dizident al acestei poetici.
El nu e doar „singurul poet cu adevarat dificil' din cadrul generatiei, tragindu-si inceputurile dintr-o „poetica de sorginte mallarmeeana si barbiana", dar, in plus, ii lipsesc marci definitorii ale spiritului optzecist („realismul, cotidianul, obiectualismul"), in vreme ce altele - „umorul liric, spiritul ludic si intertextualitatea" - sint folosite doar in doze „homeopatice" (N. Manolescu ). Ermetismul lui Ion Stratan nu merge insa spre solutia radicala a reductiei lumii la simbol, prin intermediul unei scriituri ocultante sau al unei criptografii ideatice. intre Ion Barbu si Ion Stratan sta de intermediar si de releu Stefan Aug. Doinas , din a carui formula de transpunere a inefabilului ori principiilor in fastuoase viziuni congelate tinarul poet se hraneste circumspect, dar tenace. Acestei tentatii spre vizionarism si spre decantarea algebrica a starilor si senzatiilor i se contrapune o ispita contrara, fie catre ludica barochizanta a himerelor, adusa din Dimov , fie catre nonsalanta senzual-candida a ideii din lirica stanesciana. „Doi magistri // tiranici: Nichita Stanescu si Leonid Dimov" vedea, de pilda, Mircea Mihaies la capatiiul poetului. Influxuri si afluxuri de la toti acestia actioneaza pina in structura intima a poetului, dupa cum jocul - de suprafata acesta - al intertextualitatilor se angajeaza intr-o parada literara aproape completa. Dar aceasta referentialitate ironica, rastalmacitoare ramine la nivelul strict procedural, pe cind umbrele celor patru „moase" apasa chiar asupra nivelului genezic al formulei. Ion Stratan trece o vreme printre ele, evoluind intr-o tensiune a emanciparii care va sublima fiecare din aceste voci intr-un acord si le va contopi apoi intr-o viziune polifonica. .Asistenta" magistrilor e mai degraba exhibata decit tainuita, ceea ce favorizeaza atit premisa asimilarii lor, cit si pe cea a viziunii in diferenta.
Poet.
Fiul lui Valeriu Stratan, ofiter de aviatie (refugiat din Basarabia, in 1939), si al Elenei (n. Aspra). Absolvent (1972) al Liceului „AI. I. Cuza" din Ploiesti (in cadrul caruia a urmat si cursurile scolii generale). A urmat (1974-l981) cursurile Facultatii de Litere (sectia romana-franceza) a Univ. din Bucuresti. Membru al cenaclurilor literare „Caragiale" (din Ploiesti, in perioadele 1968-l972, 1982-l986) si al celor din Univ. Bucuresti: „Amfiteatru" si „Cenaclul de luni" (in perioada studentiei).
A debutat in revista Amfiteatru, in 1972, iar editorial, in 1981, cu volum Iesirea din apa. Prezent in volum colectiv Aer cu diamante (1982). A mai publicat volum Cinci cintece pentru eroii civilizatori (1983). Colaborator al revista Amfiteatru, Romania literara, Viata Romaneasca, Luceafarul. Poezia lui Ion Stratan se naste din intersectia spiritului de rigoare, cu inclinatii spre ermetism, cu spiritul histrionic, incurajat la dezmatul in virtuozitate. Construita pe un oximoron, structura poetului persevereaza in dualitatea sau pluralitatea discursurilor, unite insa intr-o sinteza melancolica.
Desi face parte din „miezul de foc" al generatiei '80, numarindu-se printre fondatorii si protagonistii „Cenaclului de luni", Ion Stratan e de la bun inceput.un dizident al acestei poetici.
El nu e doar „singurul poet cu adevarat dificil' din cadrul generatiei, tragindu-si inceputurile dintr-o „poetica de sorginte mallarmeeana si barbiana", dar, in plus, ii lipsesc marci definitorii ale spiritului optzecist („realismul, cotidianul, obiectualismul"), in vreme ce altele - „umorul liric, spiritul ludic si intertextualitatea" - sint folosite doar in doze „homeopatice" (N. Manolescu ). Ermetismul lui Ion Stratan nu merge insa spre solutia radicala a reductiei lumii la simbol, prin intermediul unei scriituri ocultante sau al unei criptografii ideatice. intre Ion Barbu si Ion Stratan sta de intermediar si de releu Stefan Aug. Doinas , din a carui formula de transpunere a inefabilului ori principiilor in fastuoase viziuni congelate tinarul poet se hraneste circumspect, dar tenace. Acestei tentatii spre vizionarism si spre decantarea algebrica a starilor si senzatiilor i se contrapune o ispita contrara, fie catre ludica barochizanta a himerelor, adusa din Dimov , fie catre nonsalanta senzual-candida a ideii din lirica stanesciana. „Doi magistri // tiranici: Nichita Stanescu si Leonid Dimov" vedea, de pilda, Mircea Mihaies la capatiiul poetului. Influxuri si afluxuri de la toti acestia actioneaza pina in structura intima a poetului, dupa cum jocul - de suprafata acesta - al intertextualitatilor se angajeaza intr-o parada literara aproape completa. Dar aceasta referentialitate ironica, rastalmacitoare ramine la nivelul strict procedural, pe cind umbrele celor patru „moase" apasa chiar asupra nivelului genezic al formulei. Ion Stratan trece o vreme printre ele, evoluind intr-o tensiune a emanciparii care va sublima fiecare din aceste voci intr-un acord si le va contopi apoi intr-o viziune polifonica. .Asistenta" magistrilor e mai degraba exhibata decit tainuita, ceea ce favorizeaza atit premisa asimilarii lor, cit si pe cea a viziunii in diferenta.
Atras, fie pe rind, fie simultan, de emblematica si de pletorica, de cifru si de spectacol, poetul e marcat de un oximoron structural, ai carui vectori il angajeaza ba in eliptica, va in bravadele virtuozitatii. Iesirea din apa (1981) inca nu se resimte de aceasta dualitate, folosita fie in tensiune, fie in coabitare. Cu toate ca exista deja citeva tendinte spre divergenta launtrica, debutul merge pe o linie unitara, privilegiind rasfringerea lumii in oglinda spiritului si desubstantializarea ei in gratia abstractelor. Lumea lui Ion Stratan se ridica de la concretete la reverberatia inefabila a acesteia, cautind o zona de puritate in care sa nu se mai resimta agresivitatea contingentei. Poetica lui mizeaza pe elevatie, daca nu de-a dreptul pe spiritualizare, si ea opereaza o suavizare a elementarelor si a cotidienelor. Aceasta ridicare a lumii in idee, similara unei diafan izari, se petrece atit prin asceza concretelor, prin heratizarea lor, cit si prin recoltarea polenului simbolic al obiectelor si prin epura acestora. Se naste astfel nu atit o lirica de instruire in taine, initiatica si revelatoare, cit o lirica a melancoliei vizionare ce vorbeste abreviat, prin eliziunile puntilor si prin enuntul strict al nucleelor generative. Starile se oculteaza in acest fel prin chiar procesarea lor in suav, dezlegindu-se de referential si angajindu-se in pure proiectii trans-reale. Translatia spre diafan implica, fie si neprogramatic, o evolutie in eufemism, o exorcizare a violentei prin sublimarea ei delicata. Poezia lui Ion Stratan nu e lipsita de tensiuni dramatice, dar acestea sint euforizate prin transformarea lor in arabescuri.
Poetul e un virtuoz al meravigliei si el converteste dramatismul imaginii in rafinament:
„a taiat surisul giocondei
mi-a luat aorta - circelul de vita
s-a infipt in zid"
(Un glonte).
Manieristul din el se delecteaza cu insolitarea expresiilor banale, cu reconversia lor in surpriza prin simpla combinare si contaminare: „undeva dejuneaza femei cu sinii lasati / de dumnezeu". Tot el prezideaza sinteza de suavitate si violenta pe care sint construite, de regula, poemele, dind o terifianta delicata notatiilor si implicindu-le apoi intr-o euforie melancolica:
„vintu-a lasat
pumnale porumbilor sparge azilul nemiscarii din vaze curg coame din melci si de o mie de ori mai clarvazatoare din umeri curg miinile tale fara sa doara" {Zori). |
Iesirea din apa se nutreste, fara nimic declamatoriu, din exultanta inaugurala sugerata de titlu, sublimind-o insa intr-o narcoza a absentelor. Cele doua poeme cu care Ion Stratan se inscrie in volumul-manifest al „Cenaclului de luni" (Aer cu diamante, 1982) sint incorporate, dupa o operatie de domesticire a ironiei inter- si trans-textuale, in Cinci cintece pentru eroii civilizatori (1983). Carte cu arhitectura, inchizind cele „cinci cintece" intre alte doua cicluri si folosind o relativa idee numerica de simetrie, al doilea volum al poetului ii dezvolta structura duala in toate virtualitatile ei. Lirismului de contragere sau de implozie ii raspunde acum, pe revers, cel acumulativ, mizind pe dezmatul asociativ si pe arborescenta incantatorie a lui Dimov :
„Am acum chiar cuvinte, vreo trei
Timpane de linisti in raget de lei iata aici pantalonii bufanti bufi, mosteniti de la fii, de la fanti Craniul purtat intre umeri ca-n miini straniu, mincare cu ochi pentru ciini" (III). |
O nervatura argheziana stimuleaza disponibilitatile poetului, iar acestea incep sa emuleze intre ele intr-un spectacol dus la limita heteronimiei. Ion Stratan nu e insa un inocent, ci mai degraba un erudit al viziunii si arhitectura lui de aici e ridicata ca o replica: el edifica o alta „Grecie" a spiritului, o alta Balcanie grecizata, luindu-si de repere toate celelalte fantasme, de la cea a lui Ion Barbu si Mateiu I. Caragiale , pina la cea a lui Stanescu si Dimov . intre aceste prestigii, mizind nu putin pe amestecul lor „sintetic", pe recombinarea si re-scrierea lor, isi inalta el edificiul, care e mai degraba unul de sensuri decit unul de pitoresc (lingvistic ori de atmosfera). Exotica e livresca, mai curind functionala decit substantiala, si folosita mai mereu in portativ caricatural, polemic. Desi poetul se lasa dus, nu doar sedus, de inventivitatea baroca, desfasurind-o policrom, ca in bazar, arhitectura lui se bazeaza pe un regim cartezian al cuvintului, mult mai fidel sensului decit splendorii. Materialitatea, stratul senzual, concretele, oricit ar fi minate in parada, au nostalgia seninatatii abstracte. Desfasurarea larga, exultanta, a imaginii e ghidata de o forta centripeta care aduce spectacolul spre rigoarea sensului. in toate seriile imaginative, oricit de labartate, sensul predomina senzualul, transformind lanturile asociative intr-o incantatie a precizarii:
„plutesc printre arbori ca printre
nervii unei gindiri poate ochiul meu care lumineaza s-a oprit asupra atolului asupra acelui recif acelei margini de vulcan asupra acelei colonii de margean asupra acelei oaze asupra acelui crater pe luna asupra acelei scorburi in copacul cunoasterii care trebuie tradus intr-o limba" (Hermes). |
in mod paradoxal, discursul lui Ion Stratan devine arborescent tocmai sub presiunea principiului reductiv al rigorii, al exigentei de precizie. Conotatiile sale infloresc la umbra denotatiei, deconstruita atit din elanul detaliilor, cit si din excesul de virtuozitate eufonica. Si unul, si celalalt introduc in poetica lui Ion Stratan un principiu centrifugal (care stimuleaza divergentele din dualitatea structurala). Dar melancolia viziunii readuce difractia discursului in conditie centripeta, construind coerenta prin succesive acte de sabotaj. Panica - si nu mai putin euforia - metamorfozelor din poezia lui Ion Stratan se trag, in egala masura, din intuitia melancolica a lumii.
OPERA:
Iesirea din apa. Bucuresti, 1981; Aer cu diamante. Bucuresti, 1982 (impreuna cu Mircea Cartarescu, Traian T. Cosovei si Florin Iaru); Cinci cintece pentru eroii civilizatori. Bucuresti, 1983. |
REFERINTE CRITICE:
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 24, 1981; idem, in Romania literara, nr. 28, 1983; ,M. N. Rusu, in Amfiteatru, nr. 5, 1981; D. Muresan, in Vatra, nr. 10, 1981; idem, in Vatra, nr. 10, 1985; D. Cristea, in Luceafarul, nr. 31, 1981; R. Saplacan, in Tribuna, nr. 43,1981; idem, in Astra, nr. 10, 1983; R. C. Cristea, in Amfiteatru, nr. 2, 1983; Al. Cistelecan, in Familia, nr. 12, .1983; M. Lazar, in Astra, nr. 2, 1984;M. Mihaies, in Orizont, nr. 3, 1984; Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986;E. Simion, Scriitori, IV. |
Cădere
Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele
celor trei Graţii
luaţi-l, legaţi-l
lumea mea se rostogoleşte peste mine
cel ce-o păzeam de ani, de albine
inima mea e un măr căzut în Grădină
cine-i de vină, cine-i de vină
trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,
decât inima mea
mâncat dinlăuntru
Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele
celor trei Graţii
luaţi-l, legaţi-l
lumea mea se rostogoleşte peste mine
cel ce-o păzeam de ani, de albine
inima mea e un măr căzut în Grădină
cine-i de vină, cine-i de vină
trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,
decât inima mea
mâncat dinlăuntru
Casa melancolică
În spatele casei melancolice putem observa
un buldozer care trage cu frânghii de sentimente
casa în trecut. Pereţii ei de nostalgii,
plafonul din regrete şi podeaua din remuşcări
sunt smulse într-un trecut imemorial cu o forţă demnă
de o cauză mai bună. Dar ea rămâne casa
melancolică, făcută din stinghii ca un apus de soare
din piloni ca dimineţile înlăcrimate şi din grinzi
ca suspinurile. Curtea casei melancolice conţine umbre
de persoane trecute, un leagăn sculptat în
amintire şi alei pentru paşii întorşi la fiinţa
dragă. Pietrişul casei melancolice este mărunţit
fin de un mal du siecle, iarba creşte ca imaginile visului într-un coşmar de dor, iar boschetele
sunt tunse precum persoana dorită în timpul satisfacerii
depline a serviciului militar. Deschide, deschide
fereastra
pentru ca şuvoiul nostalgiilor să inunde
piscina părăsită
un buldozer care trage cu frânghii de sentimente
casa în trecut. Pereţii ei de nostalgii,
plafonul din regrete şi podeaua din remuşcări
sunt smulse într-un trecut imemorial cu o forţă demnă
de o cauză mai bună. Dar ea rămâne casa
melancolică, făcută din stinghii ca un apus de soare
din piloni ca dimineţile înlăcrimate şi din grinzi
ca suspinurile. Curtea casei melancolice conţine umbre
de persoane trecute, un leagăn sculptat în
amintire şi alei pentru paşii întorşi la fiinţa
dragă. Pietrişul casei melancolice este mărunţit
fin de un mal du siecle, iarba creşte ca imaginile visului într-un coşmar de dor, iar boschetele
sunt tunse precum persoana dorită în timpul satisfacerii
depline a serviciului militar. Deschide, deschide
fereastra
pentru ca şuvoiul nostalgiilor să inunde
piscina părăsită
Urechea ta
Urechea ta e un templu
de douăzeci de metri
format din ivoriu, jasmin şi jad
eu îl contemplu, decad
În prinoasele de ghirlande şi de
picuri de sânge cu sare
Dăruite unui vas muzical
de fildeş, smarald şi opal
care ronţăie în urechea ta
în adânc
o butonieră cu margaretă
pentru lumea secretă
ca o Lună culcată-n nisip
de douăzeci de metri
format din ivoriu, jasmin şi jad
eu îl contemplu, decad
În prinoasele de ghirlande şi de
picuri de sânge cu sare
Dăruite unui vas muzical
de fildeş, smarald şi opal
care ronţăie în urechea ta
în adânc
o butonieră cu margaretă
pentru lumea secretă
ca o Lună culcată-n nisip
George Sion
Biografie
Gheorghe Sion alias George Sion (n. 18 mai 1821, Hârşova, judeţul Vaslui – d. 1 octombrie 1892, Bucureşti), scriitor, poet, revoluţionar paşoptist, membru al Academiei Române.
A făcut parte dintr-o familie de boieri moldoveni. A participat la revoluţia paşoptistă din Moldova, după care s-a refugiat în Transilvania. A luat parte la Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3/15 mai 1848. A plecat ulterior în Bucovina. Întors în Moldova, a fost şef de birou la Iaşi. În 1868 a devenit membru al Academiei Române. A fost scriitor şi poet.
Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Limba românească
Mult e dulce si frumoasĺ
Limba ce-o vorbim,
Altĺ limbĺ-armonioasĺ
Ca ea nu gĺsim.
Saltĺ inima-n placere
Când o ascultĺm
Si pe buze-aduce miere
Când o cuvântĺm.
Românasul o iubeste
Ca sufletul sĺu.
Vorbiti, scrieti româneste,
Pentru Dumnezeu!
Limba ce-o vorbim,
Altĺ limbĺ-armonioasĺ
Ca ea nu gĺsim.
Saltĺ inima-n placere
Când o ascultĺm
Si pe buze-aduce miere
Când o cuvântĺm.
Românasul o iubeste
Ca sufletul sĺu.
Vorbiti, scrieti româneste,
Pentru Dumnezeu!
TEATRU/FILM 1 Octombrie
Regia Gheorghe Vitanidis
Biografie Gheorghe Vitanidis
S-a nascut la 01 octombrie 1929, in Mangalia. In 1953 a absolvit Institutul National de Arta Teatrala si Cinematografica si a debutat in 1958, ca asistent de regie al lui Louis Daquin, cu filmul ,,Ciulinii Baraganului". Pana in 1987 a regizat 19 filme.
A fost profesor la IATC intre 1961-1989.
De etnie greaca, Vitanidis a fondat in 1990 Uniunea Elena din Romania.
A murit la 25 noiembrie 1995, la Atena.
· Zi de sărbătoare (1986)
· Colierul de turcoaze (1985)
· Masca de argint (1985)
· Dragostea și revoluția (1983)
· Clipa (1979)
· Casa de la miezul noptii (1976)
· Muschetarul roman (1975) - regizor
· Facerea lumii (1971)
· Răutăciosul adolescent (1969)
· Gaudeamus igitur (1965)
· Post restant (1961)
· Băieții noștri (1959)
Filmografie - scenarist
· Ciprian Porumbescu (1972)
Filmografie - prim-asistent regie
· Ciulinii Bărăganului (1958) - prim-asistent regie
Cu Teofil Vâlcu
Biografie Teofil Vâlcu
Născut la 30 decembrie 1931 în satul Hănești, județul Botoșani.
Născut parcă anume să slujească teatrul și să întruchipeze pe scenă figuri ilustre ale istoriei, Teofil a marcat teatrul ieșean prin creații memorabile, meritând supranumele de voievod al scenei românești. A debutat pe scena ieșeanâ în anul 1959. Timp de peste trei decenii a interpretat aproape 300 de roluri în teatru, film și televiziune, dintre care multe s-au constituit în memorabile creații actoricești. A fost un voievod al scenei, al celei ieșene mai cu seamă. Și-a dobîndit un loc proeminent în panteonul acesteia prin cele peste o sută de roluri interpretate și prin directoratul din anii 1972 - 1979. Teofil Vîlcu (Vălcu) s-a stins pe 1 octombrie 1993 la Iași.
· Un bulgăre de humă (1989) Trailer
· Hanul dintre dealuri (1988)
· Bătălia din umbră (1986)
· Cucoana Chirița (1986) Trailer
· Rug și flacără (1980)
· Vis de ianuarie (1979) - boierul Alecu Bals
· Serenada pentru etajul XII (1976) - sotul Provincialei
· Trenul blindat (1972)
· Mușatinii (1971) - Stefan cel Mare
Coca Bloos, actriță română
Biografie Coca Bloos
A lucrat intai ca jurnalist, ulterior devenind o actrita de teatru. In rolul din Danaidele (regia: Silviu Purcarete), este remarcata atat in tara cat si in strainatate. A fost distribuita in cele mai recente doua filme ale lui Lucian Pintilie: "Dupa-amiaza unui tortionar" si "Cand din cap creierul iese afara".
· Aniversarea (2017) - dna. Bobeica Trailer
· Minte-mă frumos în Centrul Vechi (2016) - Asaftei Trailer
· America, venim! (2014) - tanti Gina Trailer
· Crud și gătit (2014)
· Sunt o babă comunistă (2013) - Maricica Trailer
· Hotel Transylvania / Hotel Transilvania (2012) - cap tăiat de la uşa lui Mavis (versiune română) Trailer
· Ice Age: Continental Drift / Epoca de gheață 4: Continente în derivă (2012) - Buni (versiune română) Trailer
· Și caii sunt verzi pe pereți (2012) - dna Tocitu Trailer
· Visul lui Adalbert (2011) - dna. Tocmagiu Trailer
· 15 iulie (2010)
· The Whistleblower / Martor și acuzator (2010) - Milena Trailer
· Eva / Eva - Povestea unui secol (2009) Trailer
· O zi obișnuită de sâmbătă (2009)
· Palmele (2008)
· Schimb valutar (2008) - Soacra Trailer
· A fost sau n-a fost? (2006) - Tina Trailer
· Attack Force / Lovitură de maestru (2006) - Old Woman #2
· Cars / Mașini (2006) - Dna. Rege (voce, vers. romana) Trailer
· Intoarcerea (2006)
· Mammoth / Mamutul (2006) - Olive
· Nevroze nocturne / (2006)
· Shadow Man / Omul din umbră (2006) - Old Lady
· Still Center / Buricul pamantului (2005) - Mrs. Crow
· Magnatul (2004)
· Visul lui Liviu (2004) - mama lui Burtica
· Ambasadori, căutam Patrie (2003) - Doamna de la minister
· Examen (2003) - Mama lui Ruznici
· Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) - Pusa Ardelean
· Zbor deasupra unui cuib de curci (2003)
· Matraguna (2002)
· The Wild Dogs (2002) - Nurse
· După-amiaza unui torționar (2001) - oarba
· Dincolo (2000)
· Față în față (1999)
· Terminus paradis (1998)
· Schimbarea la fata (1995)
· Această lehamite (1994) - Asistenta medicala
· E pericoloso sporgersi (1993) - Class Mqaster
· Patul conjugal (1993) - Carolina Potop, sotia lui Vasile
· Casa din vis (1991)
· Divorț... din dragoste (1991) - Judecatoarea
· Vinovatul (1991)
Bunicul din padure (1983) - Stanislav Stampl
Anton Bacalbașa - Citate:
SFATURI UTILE 1 Octombrie
Continuăm O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte
Ziua a opta
Citeşte versetul 3, psalmul 23 din Biblie.
Există două categorii de oameni:
unii care ratează ziua de duminică;
alţii care se mâhnesc pentru că nu au cu cine s‑o rateze.
Sîmbăta şi duminica, cei singuri simt dureros şi disperat singurătatea. Acumularea nemulţumirii se transformă direct în simptom de angoasă.
Pentru cei singuri, sărbătoarea trebuie redescoperită, pentru însănătoşirea omului.
Pentru aceasta unii se duc în casa împărătească la liturghie. Alţii ştiu că şi urcarea pe munte este o rugăciune.
Alţii descoperă azi „lecţia divină”.
Este un pas spre meditaţie. Citirea unui text sacru, contopindu‑te cu înţelesurile lui, se numeşte „lecţia divină”.
Ca exerciţiu de iluminare, se practică patru ore pe zi.
Dacă în alte zile citeşti jumătate de verset din Biblie, duminica să te decizi să citeşti un verset întreg!.
Versetul 3 din Psalmul 23 – Citeşte‑l contopindu‑te cu conţinutul său, repetă‑l şi vei vedea că el conţine secretul vindecării şi al ascensiunii tale.
Şi nu uita: eşti un om cult în măsura în care ai înţeles litera Bibliei şi eşti un om eliberat în măsura în care ai înţeles spiritul ei.
După „lecţia divină” sunt sigur că vei fi inspirat despre cum să câştigi duminica, de atâtea ori pierdută. Vei şti ce să faci cu ziua vieţii tale.
Vei şti că fericirea care se întemeiază pe un obiect exterior este fragilă şi atunci vei căuta unde trebuie.
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 1 Octombrie
Scenete audio cu marele Grigore Vasiliu Birlic:
Scenete audio cu marele Grigore Vasiliu Birlic:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 27 APRILIE 2024 ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri EVENIMENTE 395 - Împaratul Arcadius s-a căsătorit cu ...
-
MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020 PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
-
MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 19 IANUARIE 2020 PARTEA A TREIA - ARTE; GLUME; SFATURI UTILE Bună dimineața, prieteni! Pentru... -
INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
