MATERIALELE SELECȚIONATE PENTRU 22 AUGUST 2018

Bună ziua, prieteni!

Mulțumesc celor ce se uită pe articolele prezentate de mine.
Să începem cu muzică din alte vremuri:

Werner Müller Germany (1965) GMB

ISTORIE PE ZILE 22 August

Evenimente

·         392: După moartea lui Valentinian al II-lea, Eugeniu devine imparat al Imperiului Roman de apus cu sprijinul lui Flavius Arbogastes, sau Arbogast, un general franc ajuns Magister militum (titlu în armata romană, acordat acelora care erau împuterniciți guvernatori ai  Imperiului Roman).  Flavius Eugenius (mort la 6 septembrie  394), a fost un uzurpator al tronului imperial, împotriva împăratului Teodosie I. Deși era creștin, a fost ultimul împărat roman care  a sprijini politeismul.  

·         476: Barbarul Odoacru este numit Rex Italiae de catre trupele sale. Odoacru (in latina Flavius Odoacer) (n. 433- d.493), a fost  rege al Italiei din  anul  476 până la moartea sa. Se consideră că  domnia sa a marcat  sfârșitul Imperiului Roman în Europa de Vest și începutul Evului Mediu. El este consemnat ca fiind primul de origine non-romană care a condus toată Italia. Odoacru a fost  general  foederati în Italia,de origine germanică care a condus o revoltă  in urma careia  l-a detronat  la 4 septembrie 476 pe ultimul imparat al Imperiului Roman de Apus, Romulus Augustus . Cu toate ca toată puterea din Italia era în mâinile lui, a domnit în numele imparatului  Julius Nepos, care ramaseses doar la conducerea Dalmatiei. Cand Nepos a fost ucis de soldații săi in anul 480,Odoacru a invadat Dalmația și l-a învins pe generalul Ovida, încorporând Dalmația în regatul său, ramanand client al împăratului  Zenon de la Constantinopol.

·         565: Misionarul crestin, Sfantul Columban  a vazut un monstru in lacul Loch Ness din Scotia. În anul 565, Sfântul Columban, un călugăr irlandez, a plecat spre Munții Scoției pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu printre păgânii ce locuiau acolo. Când a sosit pe malul lacului Loch Ness, a zărit un grup de localnici care tocmai așezau în mormânt  trupul unui bărbat. Călugărul a întrebat în ce împrejurări a murit bărbatul, iar oamenii au răspuns, îndurerați, că nefericitul fusese ucis de monstrul care locuia în lac. Columban le-a cerut oamenilor să îl conducă până la lac unde,in scurt timp, din apele învolburate și-a făcut apariția o creatura  înfricoșătoare. Columban și-a ridicat mâinile, strigând: “Piei din ochii mei, creatură a iadului!”. În aceeași clipă, monstrul s-a scufundat din nou în adâncuri. Din acea zi, în Scoția locuitorii pagani s-au convertit la crestinism  și, totodată,  au luat amploare legendele legate de acel monstru, relatarile privitoare  la  acesta  continuand  pana in zilele noastre.

·         1233: Prima mențiune documentară a unui ban de Severin, în persoana lui Luca.

·         1456: A început a doua domnie a lui Vlad Țepeș în Țara Românească (până în noiembrie 1462). Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476.

·         1485: Bătălia de la Bosworth: Regele Richard al II-lea a fost înfrânt și ucis iar Henric de Richmond s-a încoronat rege al Angliei (30 octombrie 1485) sub numele de Henric al VII-lea, întemeind dinastia Tudorilor. Sfârșitul "Războiului celor două Roze". Bătălia de la Bosworth a fost penultima bătălie din Războiul celor Două Roze, războiul civil dus între Casa Lancaster și Casa de York în Anglia în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Ea a avut loc la 22 august 1485, și a fost câștigată de Casa Lancaster. Liderul acesteia, Henry Tudor, Earl de Richmond, a devenit în urma ei primul monarh englez din dinastia Tudor, căsătorindu-se cu o prințesă din Casa York. Inamicul său, Richard al III-lea, ultimul rege din Casa York, a murit în luptă. Istoricii consideră că bătălia de la Bosworth a reprezentat sfârșitul dinastiei Plantagenet, moment definitoriu al istoriei Angliei.

·         1531: In bătălia de la Obertin domnul moldovean Petru Rareș a fost înfrânt de poloni. Trupele poloneze comandate de  hatmanul Jan Tarnowski (Ioan Tarnovschi) au recucerit Pocuția, de la moldoveni.

·         1639: Compania Britanică a Indiilor de Est a achiziționat o bucată de pământ pe care a înființat orașul Madras, astăzi denumit Chennai. Chennai este capitala statului Tamil Nadu din estul Indiei. Zona mare a orașului Chennai are aproape 7 milioane de locuitori.

·         1642: Începutul Războiului civil în Anglia, Marea Rebeliune, între partizanii regeluiCarol I și parlamentari. Regele califică Parlamentul englez drept trădător. Războiul Civil Englez a fost un război compus dintr-o serie de conflicte armate și manevre politice care au avut loc între Parlamentari și Roialiști (cunoscuți și drept Cavaleri) între 1642 și 1651. Primul (1642-1646) și al Doilea (1648-1649) război civil a avut la bază marile divergențe dintre susținătorii regelui Carol I al Angliei și susținătorii Parlamentului, dar în al Treilea (1649–1651) conflictul a constat în rivalitatea dintre susținătorii regelui Carol al II-lea și cei ai Parlamentului. Războiul civil a luat sfârșit odată cu victoria forțelor parlamentare în Bătălia de la Worcester din 3 septembrie 1651. Războiul a dus la procesul și execuția lui Carol I, exilul fiului acestuia, Carol al II-lea și la înlocuirea monarhiei engleze cu Commonwealthul Angliei (1649–1653), și cu Protectoratul lui Oliver Cromwell (1653–1659). Din punct de vedere constituțional, războiul a dus la apariția principiului conform căruia monarhul britanic nu poate guverna fără consimțământul parlamentului, un principiu stabilit definitiv în timpul Revoluției Glorioase, la sfârșitul secolului. Carol I Stavart (1603-1648) accentuează exploatarea poporului englez. Carol I în 1629 dizolvă parlamentul și conduce cu ajutorul Contelui Strafford. În 1640 este convocat Parlamentul cel Lung (1653). În 1642 începe razboiul dintre rege și parlament. Parlamentul obține victorii la: Preston (1648), Marston și Naseby (1648). Carol I este decapitat în 30 ianuarie 1649. Decapitarea lui Carol I a fost programată pentru marți 30 ianuarie 1649. Celor doi copii rămași în Anglia sub controlul parlamentarilor, le-a fost permis să-l vadă în 29 ianuarie. Și-au luat rămas bun în lacrimi. Se spune că suveranul s-a îmbrăcat cu două cămăși de bumbac, pentru a evita să tremure de frig, iar mulțimea să creadă că tremură de frică. A fost dus sub pază la castelul Whitehall, în fața căruia fusese ridicată o platformă pentru execuție. Un șir de soldați îl separa pe Carol de mulțime, așa că ultimele sale cuvinte au fost auzite doar de cei ce erau cu el pe eșafod. Carol a crezut că soarta îl pedepsea pentru că lăsase ca fidelul său servitor Strafford să fie executat. La ora 14, după ce a spus o rugăciune, Carol și-a aplecat capul și călăul i l-a retezat cu o singură lovitură decisă. Ultimele sale cuvinte au fost „Trec de la o lume coruptibilă la una incoruptibilă, unde e pace, toată pacea posibilă„. Philip Henry, care era prezent și a notat variatele faze ale execuției, a afirmat că o mulțime de persoane au trecut prin fața coșului în care era capul regelui, pentru a-și înmuia batistele albe în sângele său, începând astfel cultul regelui martir. Dar nici un alt cronist al epocii nu a povestit acest fapt, nici măcar Samuel Pepys. Și în zilele noastre se dezbate încă cine a fost călăul care l-a executat pe Carol I. Contemporanii neagă că s-ar fi tratat de Richard Brandon, călăul oficial al Londrei; se spune că ar fi refuzat chiar dacă ar fi primit 200 de sterline. Călăul a fost mascat și deghizat și chiar dacă după execuție era obiceiul să fie arătat mulțimii capul condamnatului cu cuvintele „Iată capul trădătorului„, în acest caz călăul nu a spus nimic, poate pentru a nu-i fi recunoscută vocea. Examinarea trupului regelui în 1813, a arătat că gâdele a fost un expert în munca sa. Potenițialii candidați au fost numeroși, dar adevăratul responsabil nu a fost individuat. Carol al II-lea când a devenit rege în 1660, a condamnat unsprezece persoane pentru moartea tatălui său, dar nici atunci nu a fost descoperită identitatea călăului. A doua zi după execuție, capul regelui a fost cusut de trup, îmbălsămat și pus într-un sicriu de plumb. Comisia a refuzat înmormântarea la Westminster Abbey.

·         1770: Expediția condusă de James Cook ajunge pe coasta de est a Australiei.

·         1780: Nava lui James Cook Resolution se întoarce în Anglia după moartea lui Cook în Hawaii.

·         1785: Imparatul austriac Iosif al II-lea da o Patenta prin care aboleste iobăgia in Transilvania. Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg-Lothringen, (n. 13 martie 1741, Viena – d. 20 februarie 1790, Viena) împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei. A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”. Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos, în urma exlamației „Vă salut mici nepoți ai Romei!” (în latină: Salve parvae nepos Romuli!). În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov și în special din Mărginimea Sibiului.

·         1846: SUA au anexat New Mexico.

·         1864: Douăsprezece țări Europene au semnat din iniţiativa lui Henri Dunant, Convenţia internaţionala de la Geneva privitoare la acordarea statutului de neutralitate răniţilor de război şi personalului sanitar militar. A fost înfiinţată Crucea Roşie. Prima Convenție de la Geneva pentru Ameliorarea Situației Răniților din Armatele de pe Câmpul de Luptă este unul dintre cele patru tratate care constituie Convențiile de la Geneva. El definește „bazele pe care se sprijină restul legislației internaționale pentru protecția victimelor conflictelor armate”. A fost adoptată în 1864, dar a fost actualizată semnificativ în 1906, 1929 și 1949. Este strâns legată de Comitetul Internațional al Crucii Roșii, care a activat în sensul adoptării Convenției și a fost delegat ca organism de punere în aplicare al acesteia. Henry Dunant (n. 8 mai 1828 în Geneva, Elveția; d. 30 octombrie 1910, Heiden), din naștere Jean-Henri Dunant, om de afaceri elvețian și umanist de formație creștină. Fondează în 1862 „Comitetul internațional al asociațiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniților” care din 1876 poartă numele Comitetul internațional al Crucii Roșii.

·         1875: Este ratificat tratatul de la Sankt Petersburg dintre Japonia și Rusia, legat de statutul Sakhalin din insulele Kurile.

·         1902 - În această zi în Detroit a luat naştere Cadillac, o marcă denumită după exploratorul francez Antoine Laumet de la Mothe, Sieur de Cadillac, cel care a înfiinţat "oraşul motoarelor" în 1701. Fondatorul mărcii americane este Henry M.Leland, un inginer american care a preluat rămăşiţele Henry Ford Company - cea de-a doua tentativă a lui Henry Ford de a pune pe picioare o companie, nu a treia şi cea încununată de succes - şi a reformat-o ca şi Cadillac. Cadillac a intrat sub umbrela General Motors în 1908 şi imediat s-a remarcat prin inovaţii de succes aduse automobilului. Astfel în 1910 Cadillac a fost primul producător care a asamblat un automobil cu caroserie închisă, iar în 1912 a fost primul care a încorporat un sistem electric pe maşini, pentru pornirea motorului şi luminile de drum. În 1926 Cadillac a introdus şi primul plafon făcut din oţel, până atunci automobilele având unul din lemn acoperit cu material textil. În 1957 Cadillac a introdus funcţia de memorare a poziţiei scaunului şoferului, o formă primitivă a sistemelor de astăzi şi 7 ani mai târziu pe un Cadillac a apărut climatizarea automată. De altfel aceea a fost perioada de glorie Cadillac, criza auto americană din anii '70 afectând compania. De asemenea, Chevrolet a suferit din cauza politicii General Motors, care în încercarea de a mări eficienţa, a început să dezvolte modele pe platforme comune, ba care chiar şi semănau foarte mult între ele. În anii '90 Cadillac a revenit în atenţia americanilor prin introducerea SUV-ului Cadillac Escalade în 1998. În prezent Cadillac încă se luptă pentru a atinge excelenţa inginerească a competitorilor germani, foarte des comparându-se ei însăşi cu mărcile nemţeşti.

·         1909: A avut loc primul miting aviatic internațional, organizat la Reims, Franța.

·         1910: Coreea a fost anexată Japoniei, după cinci ani de protectorat nipon. Numele Coreea a fost abolit și înlocuit cu vechea denumire Joseon.

·         1911: Este descoperit furtul pânzei Mona Lisa, capodopera lui Leonardo da Vinci de la Muzeul Luvru. Istoria tabloului este plină de peripeții. Leonardo era foarte atașat de el și îl purta totdeauna cu sine în călătorii, inclusiv atunci când regele Francisc I l-a invitat în 1516 să se stabilească în Franța, în castelul din Amboise. Regele i-a cumpărat tabloul, care a fost expus mai întâi la palatul Fontainebleau, mai târziu la Versailles. După Revoluția Franceză este expus la Luvru, Napoleon Bonaparte l-a luat pentru propriul său dormitor, apoi a revenit la muzeul Luvru. În timpul Războiului franco-prusac din 1870-1871 a stat ascuns într-un loc necunoscut. În ziua de 22 august 1911 se constată dispariția tabloului din muzeu. Poetul Guillaume Apollinaire este suspectat de furt și arestat, în ziua de 7 septembrie este interogat și Pablo Picasso, dar ambii sunt eliberați din lipsă de dovezi. S-a descoperit că un angajat de la muzeul Luvru, de origine italiană, Vincenzo Perugia, convins că tabloul aparține Italiei, l-a furat purtându-l sub manta la ieșirea din muzeu. A fost descoperit când a încercat să-l vândă unui negustor de opere de artă din Florența. După ce a fost expus în principalele orașe ale Italiei, revine la Luvru în 1913. În 1956, partea inferioară a tabloului suferă daune serioase în urma unui atentat cu o soluție acidă, iar câteva luni mai târziu un vizitator a aruncat în el o piatră. În prezent se află protejat sub o sticlă incasabilă. În anul 1962 a fost expus în America la New York și Washington, D.C., iar în anul 1974 la Tokyo și Moscova.

·         1914: Împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, îi cere telegrafic regelui Carol I al României (1866-1914) intrarea ţării noastre în război de partea Puterilor Centrale. Regele Carol I îi răspunde că nu poate satisface cererea din cauza opiniei publice româneşti.

·         1920: Deschiderea primului Festival de muzică “Mozart” de la Salzburg.

·         1926 – Juventus Torino câștigă al doilea titlu de campioană a Italiei din istorie, după cel din 1905

·         1934: Nicolae Titulescu a fost numit şef al delegaţiei române la cea de-a 15-a sesiune extraordinară a Societăţii Naţiunilor.

·         1941: Ion Antonescu a fost numit mareșal. Ion Victor Antonescu (cunoscut și sub apelativul Mareșalul Antonescu; n. 2 iunie 1882, Pitești – d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava) a fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului.

·         1942: Al Doilea Război Mondial: Brazilia declară război puterilor Axei (Germania, Italia și Japonia)

·         1950 – americanul James Fuchs duce recordul mondial la aruncarea greutății la 17,95 metri. Performanța lui va rămâne valabilă timp de trei ani

·         1954 – Juan Manuel Fangio câștigă Marele Premiu al Elveției, urmat de Jose Gonzales și Hans Hermann

·         1957 – Floyd Patterson își păstrează titlul mondial la box după ce îl face knock-out pe Pete Rademacher, în runda a șasea

·         1968: Papa Paul al VI-lea ajunge la Bogotá in Columbia. Este prima vizită a unui papă în America Latină. Papa Paul al VI-lea, născut Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini, (n. 26 septembrie 1897, Concesio, Lombardia, Italia – d. 6 august 1978, Vatican) a fost Papă între 1963 și 1978. Va fi beatificat la Roma, la 19 octombrie 2014.

·         1968: Marea Adunare Naţională din România a adoptat “Declaraţia cu privire la principiile de baza ale politicii externe a României”, transmisa parlamentelor si guvernelor din toate tarile lumii si Organizaţiei Naţiunilor Unite,declaratie  care sublinia coordonatele politicii de independenta ale tarii.

·         1969: Decret de înființare a Academiei de Știinte Medicale.

·         1972:  Rhodesia a fost data  afară de la Jocurile Olimpice, cu doar patru zile înainte de ceremonia de deschidere din Munchen, Germania, la insistentele tarilor africane care considerau regimul colonistilor albi condus de Ian Smith rasist si ilegal.

·         1979: Led Zeppelin lansează albumul, "In Through The Out Door". In Through The Out Door este al optulea album de studio al trupei engleze de rock Led Zeppelin și ultimul înregistrat înainte de moartea lui John Bonham și destrămarea formației din 1980. A fost înregistrat pe parcursul a trei săptămâni în noiembrie și decembrie 1978 la studiourile grupului ABBA, Polar în Stockholm, Suedia și lansat de Swan Song Records pe 15 august 1979. In Through The Out Door a fost al șaselea și ultimul disc ce a ajuns pe primul loc în America. Led Zeppelin a fost o formație de muzică rock din Marea Britanie, care este considerată unul dintre cele mai cunoscute, respectate, inovatoare și inspirante grupuri muzicale ale secolului 20. De-a lungul timpului a abordat diverse stiluri pornind de la muzica rock, excelând în crearea de piese memorabile în toate aceste stiluri, blues rock, hard rock, heavy metal, folk rock, dar încorporând adesea în multe din cântecele lor porțiuni muzicale dintre cele mai diferite genuri ale muzicii universale. Led Zeppelin a avut o componență unică de patru membri de-a lungul timpului. Cei patru muzicieni sunt: Jimmy Page (chitară, mandolină, Theremin), Robert Plant (voce, muzicuță), John Bonham (tobe, percuții, voce) și John Paul Jones (chitară bas, orgă electronică, melotron, blockflöte, mandolină). Începând cu 1968, anul formării lor, Led Zeppelin au fost inovatori muzicali în mod constant, dar în același timp, nu au pierdut niciodată nici pulsul publicului și nici grupul imens de iubitori din toată lumea. Deși sunt mai ales cunoscuți pentru pionieratul lor în genurile hard rock și heavy metal, cei patru muzicieni au introdus constant elemente de blues, rockabilly, reggae, soul, funk, muzică celtică, muzică indiană, muzică arabă, folk, pop și chiar muzică din America Latină, respectiv muzică country în compozițiile lor. După mai bine de 25 de ani de la hotărârea de a încheia activitatea muzicală datorită morții tragice a lui John Bonham din 1980, muzica formației Led Zeppelin continuă să fie ascultată cu mare plăcere, să se vândă foarte bine și să exercite o influență importantă asupra muzicii rock contemporane. Grupul a vândut peste 300 de milioane de albume în întreaga lume, incluzând 110 milioane de albume vândute doar în Statele Unite ale Americii.

·         1981 –Aston Villa încheie la egalitate, 2-2, Supercupa Angliei în fața lui Totenham Hotspurs.Cele două echipe vor impărți trofeul

·         1985 - Inaugurarea Muzeului Ceramicii şi Sticlei din Capitală.

·         1989: Este descoperit primul inel al lui Neptun.

·         1990: Turkmenistanul isi proclama suveranitatea fata de  U.R.S.S.

·         1991:  Reintroducerea drapelului de stat tricolor al Rusiei. Ziua drapelului de stat al Federației Ruse.

·         1995 – Universitatea Craiova încheie la egalitate, 0-0, manșa a doua a întâlnirii cu Dinamo Minsk din turul preliminar al Cupei UEFA. Pentru că și la Craiova, cele două echipe încheiaseră la egalitate, se ajunge la penalty-uri, unde Dinamo Minsk se impune cu 3-1. Dinamo București încheie la egalitate în meciul retur, întâlnirea cu Levski Sofia. Bulgarii merg mai departe deoarece câștigaseră meciul tur cu 1-0

·         1996 – Gloria Bistrița învinge cu 2-1 pe FC Valetta în meciul al doilea din turul de calificare în Cupa Cupelor și se califică mai departe după 4-2 la general

·         1999 – se încheie etapa a șasea a Ligii I de fotbal, cu întâlnirea dintre Dinamo și Petrolul , pe care bucureștenii o câștigă cu  4-1

·         2002 - A avut loc inaugurarea oficială a Casei Fotbalului Românesc, eveniment la care a participat preşedintele şi preşedintele de onoare al FIFA, Joseph Blatter, respectiv Joao Havelange şi preşedintele UEFA, Lennart Johansson.

·         2002 – Astra Ploiești învinge cu 4-2 Dinamo București în deschiderea etapei a doua a Ligii 1

·         2003 – Universitatea Craiova învinge cu 3-0 Gloria Bistrița în deschiderea etapei a treia din Liga 1

·         2004 – Poli Timișoara învinge cu 2-1 pe FC Brașov, în etapa a patra a Ligii 1

·         2007 – naționala de fotbal a României învinge cu 2-0 selecționata Turciei, într-un meci de verificare, cu golurile înscrise de Mutu și Dică

·         2010 – Statele Unite ale Americii câștigă finala Cupei Mondiale de polo pe apă din Noua Zeelandă, pentru a doua oară

·         2010 – kenyanul David Rudisha îmbunătățește cu 0,02 secunde recordul mondial în proba de 800 de metri, la Berlin. Fostul record îi aparținea lui Wilson Kipketer

·         2013 – Real Madrid și Totenham ajung la o înțelegere pentru transferul lui Gareth Bale. Spaniolii urmau să plătească englezilor 85 de milioane de lire pentru jucător

·         2013 – ICIM Arad oficializează transferul lui Destiny Williams

Nașteri

·         1647: S-a născut fizicianul Denis Papin, inventatorul  cazanului  cu abur (1679). A proiectat motorul cu abur (1690).(m. 1712).

·         1820: Manolache Costache Epureanu, politician român (d. 1880)

·         1834: Samuel Pierbont Langley, fizician și astronom american (d. 1906)

·         1854: Regele Milan I al Serbiei (d. 1901)

·         1860: S-a născut inginerul Paul Gottlieb Nipkow, unul dintre părinţii televiziunii. A inventat reflectorul parabolic asimetric de baleiaj, precursorul televizorului; (m. 24 august 1940).

·         1862: S-a născut compozitorul Claude Debussy, considerat a fi cel mai important compozitor de pian, după Frederic Chopin; (m. 25 martie 1918).

·         1863: Otto Roth, medic german

·         1874: Max Scheler, filosof si sociolog german (d. 1928)

·         1882: S-a nascut Augustin Maior, fizician și inventator român (d. 1963)

·         1884: Panait Istrati, scriitor român (d. 1935)

·         1884: S-a nascut Raymonde de Laroche, prima femeie pilot din lume. A murit la  18 iulie 1919, cand avionul pe care il pilota s-a prabusit inaintea aterizarii. Acestei aviatoare temerare i s-a inaltat o statuie pe aeroportul Le Bourget, Paris. Elise Raymonde Deroche (n. 22 august 1882 la Paris – d. 18 iulie 1919 la Le Crotoy) a fost un aviator francez, prima femeie din lume care a obținut o licență de pilotaj aparate de zbor. Fascinată de realizările fraților Wright, decide să ia lecții de zbor. La 8 martie 1910 obține licența din partea aeroclubului francez. Deși multe din zborurile sale s-au soldat cu accidente, și-a urmărit vocația cu fermitate. Cu toatea acestea, femeie fiind, s-a lovit de concepțiile misogine ale epocii. Astfel, în Primul Război Mondial nu i s-a permis să piloteze avioane și a fost nevoită să fie activă doar ca șofer militar. A stabilit două recorduri: unul de altitudine în zbor susținut de femei (4800 m) și unul de distanță (323 km). Și-a pierdut viața într-un zbor experimental. În memoria ei, în fiecare an, în jurul datei de 8 martie (Ziua Internațională a Femeii și ziua când Raymonde de Laroche a obținut licența de zbor) se sărbătorește Săptămâna Internațională a Femeii Aviatoare.

·         1887: Johann Ludwig Graf Schwerin von Krosigk, ministrul de finanțe sub Hitler

·         1892: S-a născut astronomul Victor Daimaca; a descoperit, la 3 septembrie 1943, o cometă omologată de Uniunea Astronomică Internaţională, pe care a numit-o “Cometa Daimaca”; (m. 20 mai 1969).

·         1893: Dorothy Parker, scriitoare americană (d. 1967)

·         1897 - S–a născut Sandu Albu, compozitor şi violonist; a compus muzică de cameră, simfonică, corală, pentru pian şi vioară (m.22.11.1978).

·         1902: S-a născut Leni Riefenstahl, una dintre cele mai controversate personalităţi feminine ale secolului XX, dansatoare, actriţă, regizoare de film.  Filmele sale, realizate din ordinul lui Adolf Hitler – „Olympia”, „Triumph des Willens” – , deşi demonstrau talentul de cineast al regizoarei, i-au adus oprobriul lumii artistice. In anul 2002, ultimul ei film, documentarul „Impresii sub apă”, difuzat de canalul de televiziune ARTE, cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani, a fost considerat o adevărată capodoperă, însă cometariile criticilor nu au omis să pună în evidenţă răspunderea morală a creatorului de artă; (d.08.09.2003).

·         1904:  S-a născut sculptorul român Gheorghe D. Anghel, autorul bustului lui Mihai Eminescu aşezat în faţa Ateneului; (m. 7 aprilie 1966).

·         1904:  S-a născut fostul lider chinez Deng Xiaoping, este creditat cu faptul că a adus China mai aproape de capitalism şi a  deschis calea  creşterii  rapide a  economiei  si  a deschiderii acestei tari  spre lume. Este cel care a ordonat in ziua de 4.06.1989, represiunea mişcării studenţeşti din Piaţa Tienanmen a capitalei chineze; (d. 19.02.1997).

·         1908: S-a  născut fotograful şi pictorul Henri Cartier-Bresson, a cutreierat întreaga lume şi a fost primul fotograf “capitalist” acceptat să fotografieze liber în Blocul Sovietic. A fondat împreună cu Robert Capa, în 1947, agenţia de fotografie Magnum; (d.03.08.2004).

·         1917: Alexandru Piru, critic și istoric literar român,  autorul lucrării “Istoria literaturii române de la început până azi” (d. 1993)

·         1917: S-a născut legenda blues-ului John Lee Hooker, solist vocal şi instrumentist, cu peste o sută de albume înregistrate, câştigător al Premiilor Grammy; (m. 21 iunie 2001).

·         1920: S-a nascut Ray Bradbury, scriitor american (”Cronici marţiene”, ”Farenheit 451”). Ray Douglas Bradbury (n. 22 august 1920 – d. 5 iunie 2012, Los Angeles, California) scriitor american de romane SF, fantasy, horror și mister.

·         1921: Michael Yeats, politician irlandez

·         1923 - S-a născut Sonny (Alfonso) Thompson, pianist, compozitor şi şef de orchestră american.

·         1926 - S-a născut Bob Flanigan, vocalist american (The Four Freshmen).

·         1933: Sylva Koscina, actriță italiană de origine croată

·         1938 - S-a născut Dale (Delmar Allen) Hawkins, cântăreţ, chitarist şi compozitor rockabilly american.

·         1939 - S-a născut Fred Milano, vocalist american (The Belmonts).

·         1945 - S-a născut Ron Dante, vocalist american (Detergents, Archies, Cuff Links).

·         1947 - S-a născut Donna Godchaux, vocalistă americană (Grateful Dead, New Riders Of The Purple Sage).

·         1948 - S-a născut Sam Neely, cântăreţ şi compozitor american.

·         1949: S-a nascut Diana Nyad, inotatoare americanca, primul om care a reuşit să traverseze înot golful dintre Bahamas şi Florida; (1979).

·         1954 - S-a născut Frank Marino, chitarist, vocalist şi compozitor american (Mahogany Rush).

·         1957: Hiltrud Breyer, politician german

·         1957: Steve Davis, jucător englez de snooker

·         1958 - S-a născut Ian Mitchell, muzician britanic (Bay City Rollers, Rosetta Stone, Ian Mitchell Band).

·         1961 - S-a născut Roland Orzabal (R.O. de la Quintana), muzician britanic (Tears For Fears).

·         1961 - S-a născut Debbie Peterson, batersită şi compozitoare americană (The Bangles).

·         1963: Bogdan Teodorescu, scriitor și jurnalist român

·         1963: Tori Amos, cântăreață americană

·         1963 - S-a născut James DeBarge, vocalist şi clăpar amercican (DeBarge).

·         1995: Diana Bulimar, gimnastă româncă de talie mondială

Decese

·         1485: Richard al III-lea al Angliei (n. 1452)

·         1540: Guillaume Budé (Budaeus), umanist, diplomat, filolog și elenist francez (n. 1468)

·         1599:  A încetat din viaţă compozitorul italian Luca Marenzio, a fost extrem de admirat ca autor de madrigaluri, fiind supranumit compozitorul divin; (n. 1553). A compus muzică religioasă: mise, motete, Sacri concenti, dar si laică: 500 de madrigale (9 volume), ,,Villanelle ed arie alla napolitana’’ ( 5 volume).

·         1806: A murit Jean-Honoré Fragonard, pictor, desenator şi gravor francez (”Sărutul pe furate”, ”Jurămîntul dragostei”, ”Sărbătoare la Saint-Cloud”); (n.05.04.1732).

·         1828:  Franz Joseph Gall, medic german, inițiator al frenologiei (n. 1758)

·         1850: A încetat din viaţă poetul romantic banatean  Nikolaus Lenau, autorul poemelor dramatice: “Savonarola” şi “Faust”; (n. 13 august 1802).

·         1883:  A încetat din viaţă scriitorul rus Ivan Sergheevici Turgheniev, autorul operelor “Un cuib de nobili” şi “Fum”; (n. 28 octombrie /9 noiembrie 1818).

·         1890: la Mircești, județul Iași, România, se stinge din viață Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău, Moldova), poet, prozator și dramaturg român.Prin traducerile în limbile franceză, germană, engleză ale poeziilor populare sau ale unora din poeziile originale, Alecsandri se numară și printre primii noștri scriitori moderni a căror operă a devenit accesibilă străinătății. Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela Bucheti, publicată în "Dacia literară", și cu pieseta "Farmazonul din Hîrlău". După cîteva încercări în limba franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată în 1843 în ”Calendar pentru poporul românesc”. Creația sa literară e reprezentată de cîteva cicluri mai mult sau mai puțin unitare sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice și al epocii în care au fost scrise. Primele sunt cele inspirate din poezia populară, "Doinele". Al doilea grup de poezii, "Lăcramioare", apărute pentru prima dată în volumul din 1853, cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui Alecsandri, Jurnalul poetic al dragostei pentru Elena Negri, ”Lăcrămioarele” demonstrează mai curînd muzicalitatea versului alecsandrinian, decît aderența lui la lirica de confesiune; expresia e de aceea adeseori stîngace. Ciclurile de poezii intitulate "Suvenire" (1853) și "Margăritarele" (1863) au mult mai puțină unitate decît cele precedente. Deceniul al șaptelea al secolului al XlX-lea reprezintă un moment de cotitură în viața și creația lui Alecsandri. Pastelurile, Legendele și Ostașii noștri lărgesc și aprofundează, în același timp, inspirația folclorică, ce va rămîne una din constantele creației sale. Pastelurile, poezii descriptive, apărute, în marea lor majoritate, mai întîi în Convorbiri literare reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc.

·         1917: A murit Ecaterina Teodoroiu. Ca voluntar in  Primul Război Mondial, s-a remarcat în luptele de pe Jiu. In timpul bataliei de  la Varnița și Muncelu, ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!” A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea. Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu în mormântul monument din centrul orașului. Numele ei adevărat a fost Cătălina Toderiu.

·         1922: A murit Michael Collins, unul dintre eroii luptei pentru independenţa Irlandei; lider al revoluţionarilor irlandezi, ministru de finanţe în guvernul Irlandei, director al serviciului de spionaj al IRA, membru al delegaţiei irlandeze în timpul negocierilor cu englezii, comandant al Armatei Naţionale Irlandeze; (n.16.10.1890).

·         1932: Gheorghe Cucu, compozitor român (n. 1882)

·         1940: Oliver Joseph Lodge, fizician englez (n. 1851)

·         1944: Alexandru Șerbănescu, as român al aerului din cel de-al Doilea Razboi Mondial (n. 1912)

·         1946: Döme Sztójay, general și politician maghiar (n. 1883), unul din principalii organizatori ai Holocaustului evreilor din Ungaria și din teritoriile controlate de ea

·         1958: A încetat din viaţă scriitorul francez Roger Martin du Gard, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1937; (n. 23 martie 1881).

·         1967: Gregory Pincus, biolog american, unul din pionierii pastilelor anticoncepționale (n. 1903)

·         1972: A încetat din viaţă fizicianul Ştefan Procopiu, cercetător în domeniul magnetismului, Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Iaşi, membru al Academiei Române.  A  descoperit “Efectul Procopiu” de depolarizare a luminii. (n. 19 ianuarie 1890). A fost desemnat în două rînduri în comisia de recomandări la Premiul Nobel; (n.19.01.1890)

·         1976: Juscelino Kubitschek, medic și politician brazilian, președinte al republicii (n. 1902)

·         1977: Theodor Bușniță, hidrobiolog, ihtiolog și histolog român (n. 1900)

·         1978: A murit Jomo Kenyatta, luptător pentru independenţă şi primul preşedinte al Kenyei (1964–1978). El a devenit în multe ţări o figură–simbol pentru tendinţa consecventă de africanizare din domeniul economiei şi al administraţiei. La sfârşitul anilor ’60, prin măsurile dure întreprinse pentru anihilarea opoziţiei, a devenit, practic, un dictator; (n.20.10.1891).

·         1978 - A murit Sandu Albu, compozitor şi violonist; a compus muzică de cameră, simfonică, corală, pentru pian şi vioară (n.22.08.1897).

·         1981: A încetat din viaţă poetul avangardist Saşa Pană (pseudonimul lui Alexandru Binder), autorul operelor “Călătorie cu funicularul” şi “Culoarea timpului”; (n. 8 august 1902).

·         1985: A încetat din viaţă actorul de teatru şi film, din generaţia de aur, Octavian Cotescu. A jucat în numeroase filme precum “Secretul lui Bachus”, “Buletin de Bucureşti”, “Eu, tu şi Ovidiu”; (n. 14 februarie 1931).

·         1999: A decedat Tudor Popescu, dramaturg, scenarist şi publicist român (“Satana cel Bun şi drept”, “O dragoste nebună, nebună, nebună”);(n.08.09.1930).

·         2000: A murit Hary Maiorovici, compozitor român, membru de onoare al Academiei Internaţionale de Cultură din Roma; a compus muzica pentru mai mult de 100 de filme, fiind distins cu 17 premii internaţionale;(n.06.09.1918).

·         2002: A murit Horia Liman, scriitor şi publicist elveţian de origine română; a fost distins cu premiul internaţional ‘‘Friedrich Schiller ’‘, în anul 1993, pentru două din romanele sale în limba franceză ‘‘ L’ echeance ”şi ‘‘ Les Bottes ”; (n. 1912).

·         2011: Viorica Bucur, critic de film (n. 1946).

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Mc Agatonic și cei împreună cu el
• În calendarul romano-catolic: Sf. Fecioară Maria, Regină
• Ziua drapelului de stat al Federației Ruse.

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 22 August

Rezultatul bătăliei de la Bosworth – 22 august 1485

Richard al III-lea, ultimul rege englez din dinastia Plantagenet, ucis în luptă în secolul al XV-lea, a murit în urma loviturilor numeroase primite de la adversarii lui, care i-au străpuns craniul atunci când se afla la pământ şi nu purta coif, potrivit unui studiu ştiinţific recent, relatează AFP.

Rănile suferite de fostul suveran englez în zona capului confirmă legendele din epocă, potrivit cărora Richard al III-lea, încolţit într-o mlaştină, şi-ar fi abandonat calul înainte de a fi ucis de inamicii lui, potrivit acestui studiu realizat pe baza analizei amănunţite a scheletului său. Studiul a fost publicat în revista The Lancet.

Suveranul englez a murit la vârsta de 32 de ani, în bătălia de la Bosworth din 22 august 1485, după o scurtă domnie de doi ani. Dinastia Tudorilor, care i-a urmat la tron, l-a prezentat ca pe un tiran sângeros, iar această reputaţie sumbră a fost imortalizată şi de dramaturgul William Shakespeare.

În piesa de teatru "Richard al III-lea" (scrisă în 1592), suveranul, încolţit pe câmpul de luptă, strigă: "Un cal! Regatul meu pentru un cal!" - o replică devenită ulterior celebră.

Osemintele regelui englez au fost descoperite în oraşul Leicester din centrul Angliei, în septembrie 2012, în timpul lucrărilor de reamenajare a unei parcări municipale.

Analizele ADN - care nu au fost deocamdată publicate - au confirmat că acest schelet curbat, care prezenta urmele unor răni suferite în război, era într-adevăr cel al ultimului rege din dinastia Plantagenet, căzut în luptă nu departe de acolo şi înmormântat într-o ceremonie discretă organizată de călugării franciscani.

Echipa pluridisciplinară de la Universitatea Leicester, coordonată de Jo Appleby, specializat în analiza osemintelor, a folosit tehnici de imagistică medicală, în special tomografia asistată pe calculator, pentru a studia aceste rămăşiţe pământeşti vechi de 500 de ani ale fostului suveran.

Cercetătorii au descoperit nu mai puţin de nouă răni în zona capului care ar fi fost provocate de diverse arme posibile (săbii, halebarde, cuţite, pumnale).

O rană importantă la nivelul bazinului ar fi putut să îi fi fost făcută după moarte.

(Foto: AFP)

Lectura studiului publicat în The Lancet nu este uşor de digerat. Studiul detaliază una câte una toate leziunile recenzate pe oseminte şi emite ipoteze despre armele inamicilor.

"Rănile de pe craniu ne îndreptăţesc să ne gândim la faptul că regele nu purta coif", fie pentru că îl pierduse, fie pentru că îi fusese scos cu forţa, explică Sarah Hainsworth, profesor de ingineria materialelor, coautoare a studiului.

În schimb, Richard al III-lea avea încă o armură care îi proteja restul corpului, întrucât nu există urme de răni la nivelul braţelor şi al mâinilor, a adăugat ea.

"Cele două răni care au provocat cel mai probabil moartea regelui sunt cele de la baza craniului", spune Guy Rutty, profesor la Universitatea Leicester. Una dintre ele ar fi putut fi provocată de o armă cu o lamă mare, precum o sabie sau o halebardă. Cealaltă, mai adâncă, ar fi fost provocată de vârful unei săbii sau de vârful unei halebarde, a adăugat el.

Aceste răni par să confirme ideea potrivit căreia regele se găsea la pământ, probabil în poziţie îngenunchiată şi cu trunchiul înclinat. Capul ar fi putut fi aplecat în faţă şi ar fi expus astfel baza gâtului, afirmă autorii studiului.

"Rănile de pe capul lui Richard al III-lea corespund relatărilor despre bătălie, care sugerau că regele şi-a abandonat calul după ce a fost încolţit într-o mlaştină şi a fost ucis în timp ce se lupta cu duşmanii lui", a adăugat Guy Rutty.

O cercetătoare britanică de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, Heather Bonney, specializată în studierea rămăşiţelor umane, reaminteşte într-un comentariu dificultatea interpretării rănilor identificate pe schelete străvechi.

Ea a atras de asemenea atenţia asupra faptului că rezultatele analizelor ADN efectuate pe scheletul lui Richard al III-lea nu au fost încă publicate şi nici prezentate comunităţii ştiinţifice.

Richard al III-lea a fost înhumat pe 26 martie 2015 în catedrala Leicester.

RELIGIE ORTODOXĂ 22 August

Sf Mc Agatonic și cei împreună cu el

Viața Sfântului Mucenic Agatonic

  Mucenicul lui Hristos, Agatonic, se afla în Nicomidia pe vremea împăratului Maximian, întorcând pe elini de la idoli şi aducându-i la Hristos. El a fost prins de comitul Evtolmie. Acest comit, când a fost trimis de împărat în ţara Pontului pentru uciderea creştinilor, călătorind pe mare în corabie, a ajuns la locul care se numea Carpin şi acolo a aflat pe Sfântul Zotic cu ucenicii lui, mărturisind pe Hristos. Deci i-a osândit pe ei la moartea de cruce, iar pe Zotic luându-l cu sine, s-a întors în Nicomidia. Acolo a prins pe un oarecare Princips care era învăţat de Sfântul Agatonic credinţa creştinească şi, legându-l cu Agatonic şi cu ceilalţi creştini, între care erau Teoprepie, Achindin şi Severian, i-a dus în Tracia, unde a venit şi împăratul, ca acolo să chinuiască pe sfinţi.

    Pe când erau în ţara ce se numea Potama, comitul a ucis pe Sfinţii Zotic, Teoprepie şi Achindin, deoarece nu mai puteau să umble, din pricina bătăilor ce li se dăduseră mai înainte. Şi mergând aproape de Calcedon, a omorât şi pe Sfântul Severian, care mărturisea pe Hristos cu îndrăzneală, iar pe Sfântul Agatonic şi ceilalţi mucenici i-a dus în Vizantia şi, acolo muncindu-i, a mers cu ei în Silivria, la locul ce se numeşte Amus, pentru că acolo era Maximian, şi acolo Sfântul Mucenic Agatonic şi toţi creştinii aduşi din Nicomidia, fiind întrebaţi şi chinuiţi desăvârşit, au luat judecata cea de moarte, tăindu-li-se capetele pentru Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfântul Mucenic Agtonic și cei împreună cu el - 22 august

 RUGACIUNEA PENTRU LUME a Cuviosului Paisie Aghioritul

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

(din “Sfinte rugăciuni ale creştinului ortodox“, Mănăstirea Sihăstria Putnei, 2006

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 22 August

A.   GUSTĂRI

Cartofi Chips

·       1 kg cartofi

·       100 g ulei

·       Sare

Se curăţă cartofii de coajă şi se spală, apoi se taie felii subţiri. Tăierea se poate face manual, cu un cuţit bine ascuţit sau cu un dispozitiv ce se găseşte în comerţ.

          După tăiere feliile subţiri se şterg cu un ştergar şi se prăjesc în ulei fierbinte.

          După ce s-au rumenit pe o parte se întorc pe cealaltă parte cu o spumieră.

          Când sunt crocanţi se scot pe un platou şi se sărează.

B.   SALATE

Salată de dovlecei

·       1 kg dovlecei

·       1 legătură, pătrunjel verde

·       20 ml oţet

·       40 ml ulei

·       Sare

Se curăţă dovleceii şi se taie felii, se pun într-o cratiţă de mărime potrivită, se toarnă puţină apă, o lingură de oţet, 2 linguri de ulei şi sare.

          Se acoperă cu un capac şi se fierbe înăbuşit până ce apa scade şi dovleceii se înmoaie.

          Se răstoarnă pe un platou şi se presară cu verdeaţă tocată.

C.   SOSURI

La reţetele de azi nu e necesar să pregătim un sos separat.

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de legume cu frunze de sfeclă

·       300 g cartofi

·       150 g morcovi

·       100 g albitură

·       100 g ceapă

·       100 g ulei

·       25 g bulion

·       1,5 l borş de putină

·       1 legătură pătrunjel verde

·       10 frunze de sfeclă

·       Sare

Se toacă ceapa şi se căleşte în ulei, apoi se adaugă morcovii şi albitura rase sau tăiate julien şi se călesc împreună 10 minute.

          Se stinge cu bulion diluat cu apă şi se pun într-o oală la fiert împreună cu cartofii tăiaţi cuburi şi sarea după gust.

          Se fierbe borşul separat.

          Se spală frunzele de sfeclă, de preferat cele tinere de la vârful plantei şi se toacă împreună cu codiţele lor. Se pun la fiert în oală şi se dau câteva clocote, apoi se adaugă borşul, care se lasă şi el să mai dea câteva clocote.

          La sfârşit se adaugă verdeaţa tocată mărunt.

E.    MÂNCĂRURI

Bame a la grec

·       1,5 kg bame

·       150 g ulei

·       150 g ceapă

·       600 g roşii

·       50 g bulion

·       75 ml oţet

·       30 g făină

·       2 legături verdeaţă

·       100 g lămâie

·       Sare

Bamele se aleg, se curăţă şi se pun în apă amestecată cu oţet. După 30 minute se scot, se spală în mai multe ape şi se lasă să se scurgă.

          Ceapa se toacă mărunt, se căleşte în ulei şi se adaugă o lingură de făină, apoi se stinge cu bulion amestecat cu puţină apă.

          Se pun bamele în sos şi se potriveşte gustul de sare.

          Se curăţă roşiile de coajă şi seminţe, se taie cuburi şi se adaugă la bame împreună cu verdeaţa tocată.

          Se fierb la foc domol timp de 30 minute.

          Se servesc reci.

F.    DULCIURI

Peltea de caise

·       1 kg caise

·       1 ¼ l apă

·       1 kg zahăr

Se pun la fiert caisele bine spălate şi nu prea coapte; se pot adăuga şi cojile de caise curăţate pentru dulceaţă.

          Se lasă să fiarbă cam 40 minute, apoi se lasă să se răcească şi în acelaşi timp să se limpezească zeama.

          Se strecoară cu grijă să nu se tulbure, printr-un tifon des sau printr-o sită în care s-a pus un strat subţire de vată.

          La ½ l zeamă strecurată se adaugă 1 kg zahăr, se lasă pe foc mic până se topeşte, apoi se pune pe foc iute şi se fierbe până se obţine o pastă se consistenţa unui şerbet.

          Se lasă să se răcorească, dar nu prea mult, doar atât cât să nu se spargă borcanul în care o răsturnăm. Este de preferat borcanul cu capac înfiletat.

ARTE 22 August

MUZICĂ 22 August

Led Zeppelin - "In Through The Out Door"

Led Zeppelin In Through The Out Door Sessions & Final Rehearsal *RARE OUTTAKES*

Claude Debussy

Sandu Albu, compozitor şi violonist

Sandu Albu - Atata timp cat voi trai, Mircea Bezetti: 

John Lee Hooker

JOHN LEE HOOKER - HOUSE OF THE BLUES (FULL ALBUM): 

Sonny (Alfonso) Thompson, pianist, compozitor şi şef de orchestră american

Sonny Thompson 

Bob Flanigan, vocalist american (The Four Freshmen).

THE FOUR FRESHMEN IN PERSON 

Dale (Delmar Allen) Hawkins, cântăreţ, chitarist şi compozitor rockabilly american.

Hawkins, Dale -

Fred Milano, vocalist american (The Belmonts).

Fred Milano in Memoriam:

Ron Dante, vocalist american (Detergents, Archies, Cuff Links).

Donna Godchaux, vocalistă americană (Grateful Dead, New Riders Of The Purple Sage).

Grateful Dead - Full Concert 

Sam Neely, cântăreţ şi compozitor american.

Frank Marino, chitarist, vocalist şi compozitor american (Mahogany Rush).

FRANK MARINO & MAHOGANY RUSH - 

Ian Mitchell, muzician britanic (Bay City Rollers, Rosetta Stone, Ian Mitchell Band).

Ian Mitchell & Rosetta Stone: 

Roland Orzabal (R.O. de la Quintana), muzician britanic (Tears For Fears).

TEARS FOR FEARS 

Debbie Peterson, batersită şi compozitoare americană (The Bangles).

The Bangles - 

Tori Amos

James DeBarge, vocalist şi clăpar american (DeBarge).

James DeBarge 

Luca Merenzio

Gheorghe Cucu

Gheorghe Cucu - Sfinte Dumnezeule

Hary Maiorovici, compozitor de muzică de film

Viața și activitatea

Harry Maiorovici (n. 6 septembrie 1918, Sighetu Marmației - d. 22 august 2000, Cluj-Napoca) a fost un compozitor român de etnie evreiască, de muzică de film.

Născut într-o familie modestă de evrei din Sighetu Marmației, în 1938 pleacă pe jos la Viena să studieze muzica. Absolvent la Kinder Konservatorium (Viena, 1938). A debutat în cinema în 1937, compunând partitura muzicală pentru Emigranții de Michael Patron. În 1938 revine în Cluj și se înscrie la Conservatorul de Muzică. În anii Holocaustului, este dus la muncă forțată și apoi în lagărul de la Meidling de unde, în anul 1945, se întoarce la Cluj. Introdus în lumea filmului de către regizorul Savel Stiopul, al cărui colaborator rămâne.

Este unul dintre compozitorii apreciați, care a scris muzica la peste 100 de filme de scurt și lungmetraj. (Noul Cinema nr. 3/1992). Dintre acestea: Moartea căprioarei, după poemul omonim de Nicolae Labiș, regia Cristu Polucsis, 1969), Falansterul (regia Savel Stiopul, 1979).

Filmografie (selectivă)

·         Amintirea unei artiste, scurtmetraj documentar, 1956

·         Cu fața spre public, scurtmetraj documentar, 1956

·         Flăcăul și focul, scurtmetraj, 1960

·         Ultima noapte a copilăriei, film artistic, 1966

·         Moartea căprioarei, scurtmetraj artistic, 1969

·         Asediul, film artistic, 1971

·         Aventuri la Marea Neagră, comedie, 1971

·         Puiul, scurtmetraj de animație, 1973

·         Ultimele zile ale verii, film artistic, 1976

·         Legenda, scurtmetraj de animație, 1978

·         Falansterul, lungmetraj artistic, 1978

·         Principiul lanului, scurtmetraj de animație, 1979

·         Teoria chibiritului, scurtmetraj de animație, 1981

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Best Love Songs Ever - The Queens Collection

Schumann: Complete Piano Trios, Complete String Quartets, Fantasiestücke Op.88

6 Hours Mozart Masterpieces

Bach Harpsichord | Baroque Classical Music HD

POEZIE 22 August

Nicolaus Lenau

Biografie

Nikolaus Lenau, născut Nikolaus Franz Niembsch von Strehlenau, (n. 25 august 1802 în Csatád, comitatul Timiș, azi Lenauheim, județul Timiș - d. 22 august 1850 la Oberdöbling bei Wien, Austria), a fost un important poet romantic austriac.

După ce și-a petrecut tinerețea în Ungaria (Pesta, Tokaj și la Pojon), a plecat la Viena, unde a studiat, între 1822 și1832 jurisprudența, filozofia, agronomia și medicina dar nu și-a dat doctoratul. A trăit dintr-o moștenire consistentă, ca scriitor liber profesionist. Din 1832 până la 1844 a dus o viață tihnită, împărțită între Viena șiSchwaben. A rupt mai multe logodne. Ultimii șase ani de viață i-a petrecut într-un ospiciu.

Operele sale au fost publicate post mortem în 1855.

·         1832: Poezii ("Gedichte")

·         1836: Faust

·         1837: Savonarola

·         1838: Poezii mai noi ("Neuere Gedichte")

·         1842: Albigenzii ("Die Albigenser")

·         1844: Don Juan.

Visurile tinereţii

Cel tânăr crede viaţa o grădină,
Şăgalnic, zorile-i zâmbesc mereu;
În el totu-i nădejde şi lumină.
Cer îi e lumea - omul, Dumnezeu!

Lin, boarea dimineţii îi presară
Cu deget blând în plete trandafiri;
Mângâietoare pasări l-împresoară
Cu minunate glasuri şi-mboldiri.

Nu tulbura pe oaspeţii de-o clipă
Ai tinereţii. Umblă-ncet, sfios!
Visările ce-n zori se înfiripă
Sunt tot ce are viaţa mai frumos.

Realitatea însă izgoneşte
Cu pasu-i greu şi păsări şi visări;
Şi plin de teamă tânărul priveşte
Cum toate zboară şi se pierd în zări.

În româneşte de Lazăr Iliescu 

 Copacul amintirii

Eu sunt, drag copac în floare!
Simt suavul tău parfum.
Mai mă recunoşti tu oare,
Palid, trist, cum sunt acum?

Când pe crengile-ţi, fierbinte
Glăsuiau privighetori,
Cu iubita mea, - ţii minte?
Stam visând aici, sub flori.

Fericiţi, credeam, şi încă
Eu mai cred, că tu-nfloreai
Bucuria ta adâncă,
Înflorită să ne-o dai.

Azi m-a părăsit iubirea.
Tu-nfloreşti însă mereu.
Ştiu! N-ai timp si nici menirea
Ca să vezi cât sufăr eu!

"Bate vânt de mai afară,
Şi e soare sus pe cer,
Dar nici flori, nici primăvară,
Nu sunt veşnice şi pier!"

Floarea ta aşa-mi şopteşte
De pe ramul argintiu...
Şi-un plâns greu mă năpădeşte,
Şi-mi simt sufletul pustiu.

În româneşte de Lazăr Iliescu 

Drumuri triste

Ne dusesem prin pădure;
Pasări vesel ciripeau;
Prin desişuri verzi, uşure,
Căprioarele fugeau.

Imnuri de iubiri din toate
Ramurile auzeam;
Trişti, prin codrul verde poate
Numai noi mai rătăceam.

Era noapte clară, lină,
Când pe râu ne-am dus vâslind;
Luna ne privea senină,
Ochii-n apă oglindind.

Ţoti glumeau; îndurerată,
Doar iubirea-n noi simţea
Cum, cu fiece lopată,
Şi norocul se ducea.

Erau nori pe cer, şi vânturi
Printre cruci treceau, şoptit.
Când ne-am dus printre mormânturi;
Cât dormeau de liniştit!

Crucilor zadarnic însă,
Trişti, un sprijin le-am cerut;
Cei din groapă, faţa plânsă
Oare ne-o vor fi văzut? 

Vasile Alecsandri

Biografie

Poet, prozator și dramaturg  (n. 21 iulie 1821, Bacău — d. 22 august 1890, Mirceşti, judeţul Iaşi). Provine dintr-o familie boierească de curînd ridicată la o poziție de oarecare însemnătate; fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri (ajuns mai tîrziu vornic) și al Elenei.

A studiat în casa părintească cu călugărul maramureșean Gherman Vida și la pensionul francez al lui Cușnim, apoi, între 1834 și 1839, la Paris, unde se consacră mai ales literaturii, după cîteva încercări nereușite în domeniul medicinei, în cel juridic și cel ingineresc. După înapoierea în Moldova, participă la toate inițiativele tovarășilor săi de generație: director al Teatrului din Iași împreună cu C. Negruzzi şi M. Kogălniceanu. A luat parte la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova, redactînd unul din documentele ei programatice și a petrecut un an de exil în Franța. Înapoiat în țară, ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor Moldova şi Muntenia, se numară printre devotații lui Al. I. Cuza și e trimis de acesta în Franța, Italia și Anglia, pentru a determina marile puteri să recunoască faptul dublei sale alegeri.

Deputat și ministru în mai multe rînduri, e ministru al României la Paris între 1885 și 1890. Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela Bucheti, publicată în "Dacia literară", și cu pieseta "Farmazonul din Hîrlău". După cîteva încercări în limba franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată în 1843 în Calendar pentru poporul românesc. Alecsandri e un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale epocii și, în același timp, un artist subtil, observînd lumea înconjurătoare fără scepticism, dar și fară exagerate iluzii, tinzînd în domeniul expresiei spre o senină clasicitate. Pastelurile, o parte din legende și proza memorialistică au rezistat cu succes trecerii timpului.

Anii directoratului la Teatrul din Iași (1840-1842) sunt un exemplu al seriozității și puterii de muncă a tînărului scriitor. În istoria internă a personalității lui Alecsandri cîteva evenimente au jucat un rol determinant: dragostea pentru Elena Negri (sfîrsită tragic în 1847), care l-a  încurajat în rolul de poet național, dar i-a deschis și sursele, chiar dacă nu foarte profunde ale lirismului intim. Alecsandri este cel mai cuprinzator dintre scriitorii generației sale, exprimîndu-i nu numai năzuințele patriotice, ci și descoperirile din continentul vieții intime și încercîndu-și puterile în aproape toate genurile și speciile literare fundamentale. Alecsandri călătorește cu diferite prilejuri prin Moldova, Muntenia, Bucovina și Transilvania, în partea europeană a Turciei, în Italia, Austria, Germania, Franța, Spania, Anglia, nordul Africii, din plăcere personală, pentru a o însoți pe Elena Negri, plecată în căutarea unei clime mai favorabile sănătații sale zdruncinate, sau cu însărcinări oficiale. Fiecare din aceste călătorii, lasă urme în creația sa, în proză sau în versuri și se tipărește pe ecranul experienței omenești ce-i definește personalitatea publică și intimă. Descoperirea poeziei populare, care are loc cu ocazia unei asemenea călătorii, va marca profund destinul său de scriitor și va avea consecințe incalculabile asupra întregii dezvoltări a literaturii noastre din secolul trecut și de mai tîrziu.

Prin traducerile în limbile franceză, germană, engleză ale poeziilor populare sau ale unora din poeziile originale, Alecsandri se numară și printre primii noștri scriitori moderni a căror operă a devenit accesibilă străinătății.

Poeziile, cărora autorul însuși le-a acordat, în conformitate cu gustul și cerințele epocii, calitatea principală în cuprinsul operei, au fost structurate, în cîteva cicluri mai mult sau mai puțin unitare sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice și al epocii în care au fost scrise. Primele sunt cele inspirate din poezia populară, "Doinele". Al doilea grup de poezii, "Lăcramioare", apărute pentru prima dată în volumul din 1853, cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui Alecsandri, Jurnalul poetic al dragostei pentru Elena Negri, Lăcrămioarele demonstrează mai curînd muzicalitatea versului alecsandrinian, decît aderența lui la lirica de confesiune; expresia e de aceea adeseori stîngace. Ciclurile de poezii intitulate "Suvenire" (1853) și "Margăritarele" (1863) au mult mai puțină unitate decît cele precedente. Deceniul al șaptelea al secolului al XlX-lea reprezintă un moment de cotitură în viața și creația lui Alecsandri. Pastelurile, Legendele și Ostașii noștri lărgesc și aprofundează, în același timp, inspirația folclorică, ce va rămîne una din constantele creației sale. Pastelurile, poezii descriptive, apărute, în marea lor majoritate, mai întîi în Convorbiri literare reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc.

Poet grațios și echilibrat, discret, dar vibrînd în fața frumuseții, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii genuine, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă, Alecsandri rezistă cel mai bine trecerii timpului tocmai în asemenea poezii în care manifestă calitatea reală a talentului său, răspunzînd totodata unei nevoi de armonie înnăscută sufletului omenesc.

T. Maiorescu, într-un text din 1886, sintetizează într-o formulă pregnantă și acceptabilă pînă azi însemnătatea operei lui în ansamblu: “În Alecsandri vibrează toată inima, toată mișcarea compatrioților săi, cîtă s-a putut întrupa într-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi. Farmecul limbei române în poezia populară, el ni l-a deschis; iubirea omenească și dorul de patrie în limitele celor mulți dintre noi el le-a întrupat; frumusețea proprie a pămîntului nostru natal și a aerului nostru el a descris-o; […] Cînd societatea mai cultă a putut avea un teatru în Iași și București, el a răspuns la această dorință, scriindu-i comedii și drame; cînd a fost chemat poporul să-și jertfească viața în războiul din urmă, el singur a încălzit ostașii noștri cu raza poeziei. A lui liră multicordă a rasunat la orice adiere ce s-a putut deștepta din mișcarea poporului nostru în mijlocia lui. “

Vezi tu vulturul...

Vezi tu vulturul falnic, o! scumpa mea iubită,
Cum saltă, se ridică şi zboară către nori?
Aşa sufletu-mi vesel în faţa ta slăvită
Se-nalţă către ceruri, plutind în dulci fiori.

Vezi printr-a nopţii stele ce rază luminoasă
Revarsă-n a sa cale luceafărul ceresc?
Aşa când vii, iubito, cu inima voioasă,
De gingaşă simţire aşa ochii-mi lucesc!

Auzi tu glasul tainic ce cântă-n miez de noapte
Şi prin văzduh pluteşte cu-a florilor miros?
Aşa răsună-n mine melodioase şoapte
Când sufletu-mi te simte, îngerul meu frumos!

Căci vulturului cerul a dat aripi' să zboare,
Şi stelelor lumină, şi nopţilor suspin,
Iar ţie ţi-a dat farmec, plăceri încântătoare.
Şi mie mi-a dat suflet ca ţie să-l închin!

Dan, capitan de plai

Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, şoiman de plai,
C-a ucis el mulţi duşmani,
Un vizir şi patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)

I

Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic
În peştera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Aşa şi el apus-a din zile mari şi bune!
Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară,
Ca pe un gol de munte o stâncă solitară,
Dincolo din morminte el trist acum priveşte
O tainică fantasmă ce-n zare s-adânceşte,
Fantasma drăgălaşă a verdei tinereţi
Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneţi,
Şi zice: "Timpul rece apasă-umărul meu
Şi cât m-afund în zile, tot simt că e mai greu!
O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasă!
Când, când s-a toci oare a vremii lungă coasă!"
Apoi el pleacă fruntea şi cade în visare,
Iar munţii, albi ca dânsul, se-nclină-n depărtare.
Ai timpilor eroici imagine augustă,
Pe când era el tânăr, lumea-i părea îngustă
Pentru bine, şi largă, prea largă pentru rău!
El ar fi vrut-o bună ca bunul Dumnezeu.
Deci îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie
Pe cei care prin lume purtau bici de urgie,
Şi mult iubea când ţara stiga: "La luptă, Dane!"
Să vânture ca pleava oştirile duşmane.
Atunci a lui mânie ca trăsnetul era,
În patru mari hotare tuna şi fulgera,
Iar ţara dormea-n pace pe timpii cei mai răi
Cât Dan veghea-n picioare la căpătâiul ei.
Ades el pleca singur prin codri fioroşi,
În care luceau noaptea oţeluri şi ochi roşi,
Şi dacă murgu-i sprinten da-n lături sforăind,
Viteazul cu blândeţe îl dezmierda grăind:
"N-aibi grijă, măi şoimane! eu am şi duc cu mine
O vrajă rea de duşmani şi bună pentru tine".
Şi murgu-şi lua calea în linişte deplină
Prin codri fără drumuri şi fără de lumină.
Iar vulturii carpatici cu zborul îndrăzneţ
Făceau un cortegi falnic eroului drumeţ.

Încrederea-nfloreşte în inimile mari!

II

Bătrânul Dan ascultă grăind doi vechi stejari
Crescuţi dintr-o tulpină pe culmea cea de munte
Ş-având ca o coroană un secol pe-a lor frunte.
"O! frate, zice unul, un vânt în miez de noapte
Adusu-mi-a din vale lung vaiet, triste şoapte!...
E sabie în ţară! au năvălit tătarii!
Ş-acum în bălţi de sânge îşi joacă armăsarii!"
"Aşa! răspunde altul, colo în depărtare
Zărit-am astă-noapte pe cer lumină mare!
Ard satele române! ard holdele-n câmpii!
Ard codrii!... Sub robie cad fete şi copii.
Şi-n fumul ce se nalţă cu larme zgomotoase
Zbor suflete gonite din trupuri sângeroase!"
Bătrânul Dan aude, suspină şi nu crede!
Dar iată că pe ceruri din patru părţi el vede
Trecând un stol de vulturi urmaţi de uli gramadă,
Atraşi în orizonturi de-a morţii rece pradă.

Un fulger se aprinde în ochii lui pe loc.
"La luptă, Dane! ţara-i în jar, ţara-i în foc!"
Bătrânul Dan desprinde un paloş vechi din cui,
Şi paloşul luceşte voios în mâna lui.
Bătrânul Dan pe sânu-i apasă a lui mână
Şi simte că tot bate o inimă română.
El zice cu mândrie, nălţând privirea-n sus:
'Pe inimă şi paloş rugina nu s-a pus.
O! Doamne, Doamne sfinte, mai dă-mi zile de trai
Pân' ce-oi strivi toţi lupii, toţi şerpii de pe plai!
Fă tu să-mi pară numai atunci paloşul greu,
Când inima-nceta-va să bată-n pieptul meu,
Ş-atunci inima numai de-a bate să încete
Când voi culca sub tărnă a duşmanilor cete!"
Apoi el strânge chinga pe zdravenele-i şale,
Îşi face-o cruce, pleacă şi se coboară-n vale.

III

În scurtele răstimpuri când soarele declină
Şi noaptea-şi pune stema feerică, stelină,
E un moment de pace în care, neoprit,
Se pierde doru-n umbra amurgului mâhnit.
Atunci zăreşte ochiul minunile din basme,
Acele legioane de tainice fantasme
Care-ntre zi şi noapte apar în loc oprite
Cu mantii lungi şi albe de-a lungul învelite.
Aşa apare-n şesuri măreţul om de munte,
Călcând cu paşi gigantici pe urme mai mărunte!
Nu ştiu de el copacii tineri, crescuţi pe maluri,
Dar râul îl cunoaşte şi scade-a sale valuri,
Să treacă înainte viteazul Dan la luptă.
Şi astfel tot el pasă pe cale ne-ntreruptă
Pân' ce soseşte-n seară la casa lui Ursan.

Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan,
Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros şi lat,
Cu bratul de bărbat, cu pumnul apăsat,
E scurt la grai, năprasnic, la chip întunecos.
El e de peste Milcov pribeag misterios.
Toţi care ştiu de dânsul spun multe, dar şoptind,
Şi cale de o zare îl ocolesc grăbind,
Deşi-i place să crească sirepe herghelii,
Răzlete pe întinsul câmpiilor pustii.
Pe vremea lui, sub ochii lui Ştefan, domn cel mare,
Intrând în duşmani singur ca vieru-n stuhul tare,
A prins pe hanul Mârza din fugă cu arcanul;
Iar Ştefan, de la dânsul în schimb luând pe hanul,
I-a zis: "Ursane frate! să-ţi faci ochirea roată,
Şi cât îi vedea zare, a ta să fie toată!"*
De-atunci el stă de pază în mijlocul câmpiei
Şi nime nu s-atinge de zmeii hergheliei.

Drumeţul intră, zice: "Bine-am găsit, Ursane!..."
Un aspru glas răspunde: "Bine-ai venit, moş Dane!
Ce vânt te-aduse-aice?"
"Vânt rău şi de jelire!
Ne calc' păgânii, frate, şi ţara-i la pieire!"
Ursan tresare, geme, s-aprinde-n gândul său.
Dan zice: "De pe munte venit-am să te ieu,
Să mergem".
"Dar! să mergem!" adaugă Ursan
Şi mult cu drag priveşte grozavu-i buzdugan.
Apoi un corn apucă şi buciumă în vânt.

IV

Deodată se aude un tropot pe pământ,
Un tropot de copite, potop rotopitor!

Ursan cu al său oaspe în fund, spre soare, cată,
Şi văd sub cerul luciu, în zarea-nflăcărată,
Zburând o herghelie de armăsari zmeioşi,
Cu coamele în vânturi, cu ochii scânteioşi,
Şi-nfiorând câmpia de-o aspră nechezare.
Un voinicel în floare, pe-un alb fugar călare,
Îi mână c-un harapnic ce-n urma lor pocneşte
Şi ca un şarpe negru prin aer se-nvârteşte.
Ursan le-aţine calea şi caii stau în loc.
Apoi către voinicul ce poartă busuioc
El zice: "Fulgo! prinde-mi pe murgul cel ţintat,
Moş Dan şi eu la Nistru ne ducem pe luptat!"
"Dar eu, întreabă Fulga, eu să nu-mi cerc puterea?"
"Tu să rămâi aice ca să-mi păzeşti averea."

Frumos odor e Fulga! şi naltă-i e făptura!
Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura,
Şi părul său de aur în creţi lungi se lasă
Ca pe strujanul verde un caier de mătase.
El are glas puternic în gură rumeoară
Şi mers cu legănare de gingaşă fecioară.
Oricine-1 vede-n soare cu pelita lui albă,
Purtând la brâu un paloş şi pe grumaji o salbă,
Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?
Iar când pe sub altiţa cămăşii înfirată
Zăreşte la lumină doi crini ieşiţi în undă,
Doi pui în neastâmpăr de lebădă rotundă,
Răpit de dor, el cade pe gânduri câte-un an!...

Voinicul e viteaza copilă-a lui Ursan.
Ea intră-n herghelie cu pasul îndrăzneţ
Şi merge drept la murgul sălbatic şi răzleţ,
Zicând lui Dan ce-n treacăt îi dă povătuiele:
"Moş Dane! tu cu-a tale şi eu cu ale mele!"
Sirepul o zăreşte, ridică narea-n vânt,
Încruntă ochiul, bate copita de pământ,
Zburleşte coama, saltă, în lături se izbeşte;
Dar Fulga zvârle laţul, de gât îl arcăneşte
Şi repede ca gândul, s-aruncă uşurel,
Îi pune mâna-n coamă şi-ncalecă pe el.
Gemând, el sare-n aer pe patru-a lui picioare,
Azvârle, se frământă, se spumegă-n sudoare
Şi-n zbor plecând deodată, nebun de groază, murgul
S-afundă-n largul spaţiu şi spintecă amurgul...
Dar când steluţa lunii apare viu la lume,
Copila se întoarce cu murgul alb de spume
Şi zice: "Iată calul! El ştie-acum de frâu
Ca paloşul de mijloc şi mijlocul de brâu."
Ursan cu drag răspunde: "Aibi parte de noroc!"
Apoi cu Dan bătrânul, arzând de mare foc,
Încalecă şi-n umbră dispar ca într-un nor...
Iar Fulga-i urmăreşte cu sufletul în dor.

V

E noaptea înstelată, e caldă, liniştită!
Se pare că din ceruri pe lumea adormită
Pluteşte-o lină, dulce, divină îndurare,
Dar ea nu poate stinge avântul de turbare
Ce duce călăreţii pe-ntinderea pustie,
Precum doi spectri gemeni mânaţi de-o vijelie.
Ei zbor tăcuţi sub ochii stelutelor trezite
În orizontul negru ce-i soarbe şi-i înghite.
S-afund mereu în taina nopţii; dar gândul lor
De mult e cu tătarii în luptă de omor.
Oţintă de lumină prin umbră viu înoată.
Ea creşte, se înaltă pe zare ca o roată
Şi umple de văpaie cereştile abisuri.
Păduri, movile, râuri apar căzute-n visuri,
Dar leul de la munte şi vierul de pe vale
Nu văd prin vis de sânge decât Moldova-n jale.
"E roşie luna!" zice din doi cel mai bătrân.
"E luna însetată de sânge de păgân!"
Răspunde cel mai aspru... Şi puii lor de zmei
Se duc trăgând doi spectri de umbră după ei.
Se duc vârtej ca gândul plecat în pribegie,
Se duc pân' ce-a lor umbră întinsă pe câmpie
Le trece înainte şi pân' ce se lovesc
În ochi cu faptul zilei... Atunce se opresc.

Şi iată-i pe o culme nocturnii călători,
Lucind sub cerul palid în mantie de zori!
Ei lasă jos pe coastă să pască armăsarii
Şi stau privind în vale cum fac pârjol tătarii.
Cinci sate ard în flăcări pe câmp, şi fumul lor
Se-ntinde ca o apă, pluteşte ca un nor
De-a lung pe şesul umed, şi zboară sus în aer,
Ducând cu el un vuiet de larmă şi de vaier.
Prin fum se zăresc umbre fuginde, rătăcite,
Copii mărunţi, şi mame, şi fete despletite,
Şi cai scăpaţi în fugă, şi câini, şi boi în turme,
Goniţi de tătărimea ce calcă pe-a lor urme.
Ici, colo, se văd cete în luptă încleştate,
Mişcări de braţe goale în aer ridicate,
Luciri de arme crunte pătate roş cu sânge
Pe care-o rază vie din soare se răsfrânge.
Apoi din vreme-n vreme o ceaţă luptătoare
Se-mprăştie cu grabă, lăsând cadavre-n soare!
Iar lângă Nistru, multa urdie tătărească
Năprasnic se ucide cu gloata românească.

Dan zice: "Măi Ursane! acolo e de noi!
Acolo râde moartea în crâncenul război.
Acolo să dăm proaşcă, sub ochiul cel de sus,
Tu dinspre faptul zilei, şi eu dinspre apus,
Şi cale să deschidem prin aprigul duşman...
La lucru-acum, fârtate! la lucru, măi Ursan!"
"Amin şi Doamne-ajută!" Ursan voios răspunde,
Şi-n gloată fiecare ca viforul pătrunde.

VI

Ursan năval' s-aruncă în neagra tătărime,
Croind o pârte largă prin deasa ei mulţime.
Sub mână-i buzduganul, unealtă de pieire,
Ca un balaur face în juru-i o rotire,
Un cerc de moarte-n care amar de cine-i prins
Sărmanu-nchide ochii şi soarele-i s-a stins!

În lături, înainte, în urmă-i totul moare!
Zbor creierii din tidve sub ghioaga zdrobitoare,
Şi-n urmă, şi-mprejuru-i, şi-n lături semănate
Zac sute de cadavre cu capete sfărmate.
Şi astfel ne-mpăcatul Ursan mereu lucrează,
Şi spre apus prin sânge mereu înaintează.
Ca dânsul, Dan bătrânul, erou întinerit,
Tot vine după paloş spre mândrul răsărit.
El intră şi se-ndeasă în gloata tremurândă
Ca junghiul cel de moarte în inima plăpândă,
Şi paloşu-i ce luce ca fulger de urgie
Tot cade-n dreapta,-n stânga şi taie-n carne vie...
Fug toţi şi pier din cale-i!... El strigă: "Steie faţă
Cui place vitejia, cui s-a urât de viaţă!"
Dar nime nu-ndrăzneşte la glasu-i să apară,
Căci el se-naintează precum un stâlp de pară,
Şi cine-1 vede falnic, aprins, cu fruntea sus,
Îi pare că alt soare se-nalţă din apus.
Şi astfel ambii oaspeţi ai morţii ne-mpăcate
Cosesc la vieţi în floare pe straturi sângerate
Ş-ajung ei faţă-n faţă prin apriga furtună,
Şi armele lor ude cruciş le împreună.
"Noroc pe, Ursane!"
"Şi pe, tot noroc!"
Dar n-a sfârşit cuvântul Ursan şi cade-n loc,
Străpuns de o săgeată ce-i intră-n piept adânc.
El scapă buzduganul, se pleacă pe oblânc
Şi greu se prăbuşeşte c-un geamăt de pe cal.

Tătarii ca zăvozii pe dânsul dau năval'!
"În lături, litfe!" strigă la ei viteazul Dan,
Punându-se de pază la capul lui Ursan.
Cu calu-n mâna stângă, cu pala-n mâna dreaptă,
Ameninţând cu ochii tătarii, mi-i aşteaptă
Precum aşteaptă zimbrul de lupi înconjurat
Să-i zvârle cu-a lui coarne pe câmpul spăimântat.
Dar nici gândesc păgânii să deie piept cu el,
Căci paloşu-i năprasnic e vultur de oţel.
Retraşi în jur deoparte, nemernici, sperieţi,
Ei scot din a lor arcuri un vifor de săgeţi,
Şi Dan, lovit în coaste, şopteşte cu oftare:
"Ursane, pentru tine de-acum nu e scăpare!"
Zicând, el cade-aproape, se sprijină-ntr-o mână
Şi paloşul lui ţine în loc ceaţa păgână.

O! Dane căpitane! puterile-ţi slăbesc
Şi norii pe deasupră-ţi trecând se învârtesc.
Tu mori! şi tătărimea s-apropie de tine!

Dar iată din pustiuri un alb vârtej că vine
Şi trece prin urdie ca printr-un lan de grâu.
E un voinic călare pe-un cal ce n-are frâu,
Voinic, în brâu cu paloş şi pe grumaz cu salbă.
E Fulga, ce apare ca o fantasmă albă
Şi grabnic pe-al ei tată răpeşte din grămadă,
Apoi cu el dispare ca şoimul cu-a sa pradă.

"Alah!" răcnesc tătarii cătând cu groază-n urmă...
Dar ce văd ei deodată, căci glasul lor se curmă?
Ei văd curgând pe dealuri arcaşii din Orhei
Ce vin cu-o falcă-n ceruri, aprinşi ca nişte zmei!
Un lung fior de spaimă pătrunde într-o clipă
Prin deasa tătărime ce-i gata de risipă,
Şi toţi pe loc la fugă plec iute, se duc orbi,
Cum pleacă din câmpie un nor întins de corbi.
Amar e de răzleţul ce-n urma lor rămâne!
Şi cade, mic sau mare, pe mâinile române!
În faţă cu românul nu-i milă, nu-i iertare,
Nici chiar în sân de mamă nu poate-avea scăpare.
O ştiu de mult tătarii, o ştiu de la bătrâni
Şi fug, nevrând s-asculte de şefi, de-ai lor stăpâni
Tot omul vede moartea ş-aleargă-nspăimântat.
Cel viu uită şi lasă pe mortul ne-ngropat
Şi făr-a-ntoarce capul se duce-orice păgân,
Că-n umbra fiecărui s-avântă un român!

Iar hanu-şi smulge barba, îşi rupe şalul verde
Privind urdia-ntreagă în clipă cum se pierde.
Sub ochii lui în lacrimi, pe câmpul cel de lupte
Apar grămezi de leşuri, grămezi de arme rupte,
De cai ucişi, de care, de corturi risipite,
Şi tuiurile oastei de oaste părăsite!

O! pas cumplit al soartei! Tot ce-i era de fală,
Cai, steaguri, cete mândre, strălucitoare arme,
Clădiri de visuri nalte, magie triumfală,
A fost de-ajuns o clipă ca totul să se darme!

VII

Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul său,
Luând pe Dan rănitul ca pradă şi trofeu.
El merge de se-nchide în cortu-i, umilit,
Precum un lup din codri ce-a fost de câini gonit.
Trei zile, trei nopţi hanul nu gustă-n suflet pace.
Întins ca un cadavru jos pe covor el zace,
Dar când revine, palid, din lunga-i desperare,
În ochii lui trec fulgeri de crudă răzbunare.
El strigă să-i aducă sub cort pe Dan bătrânul.

Deşi cuprins de lanţuri, măreţ intră românul!
"Ghiaur! zice tătarul cu inima haină,
Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?"
"Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul,
Căci are să renască mai fragedă la anul!"

Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu-n piept,
Şi, îmblânzindu-şi glasul: "O! Dan, om înţelept!
Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău renume
Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.
Pe mulţi tătari cuprins-ai de-ai morţii reci fiori!
Acum îţi veni rândul şi ţie ca să mori.
Priveşte! lângă uşă călăul te pândeşte
Cu ştreangul şi cu pala ce-n mână-i zângăneşte.
Un semn, şi capu-ţi zboară la câini şi la vulturi,
Şi suiletu-ţi se pierde în lumea de ghiauri.
Dar însă îmi fac milă de ani şi de-a ta minte,
Gândind la bătrâneţea ce-apasă-al meu părinte,
Şi vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta
De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!"

Creştinul Dan, bătrânul cu suflet luminos,
Înalţă-a lui statură şi zice maiestos:
"Ceahlăul sub furtună nu scade muşuroi!
Eu, Dan, sub vântul soartei să scad păgân nu voi.
Deci, nu-mi convine viaţa mişelnic câştigată,
Nici pata fărdelegii în fruntea mea săpată.
Ruşinea-i o rugină pe-o armă de viteaz,
Un vierme ce mănâncă albeaţa din obraz.
Cui place să roşească, roşească... eu nu vreu
Nici pată pe-a mea armă, nici pe obrazul meu.
Alb am trăit un secol pe plaiul strămoşesc
Şi vreau cu faţa albă senin să mă sfârşesc,
Ca după-o viaţă lungă, ferită de ruşine,
Mormântul meu să fie curat şi alb ca mine!
Aşa m-a deprins Ştefan, uşoară ţărna-i fie!
La trai fără mustrare şi fără prihănie.
Nu-mi trebuie-a ta milă, nu vreau a tale daruri.
Tu îmi întinzi o cupă mult plină de amaruri,
Departe ea de mine!... mai drept e ca să mor!...
Iar dacă ai tu cuget şi-ţi pasă de-al meu dor,
Ghirai, mă lasă, lasă în ora morţii grele
Să mai sărut o dată pământul ţării mele!"

Uimit, Ghirai se scoală, cu mâna lui desface
Unealta de robie sub care leul zace,
Cumplitul lanţ ce-l leagă cu strânse noduri sute,
Şi zice grabnic: "Tată, ia calul meu şi du-te!"

Bătrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece,
Şi-n aerul Moldovei se umilă pieptu-i rece,
Şi inima lui creşte, şi ochii-i plini de jale
Cu drag privesc prin lacrimi podoaba ţării sale.
Sărmanu-ngenunchează pe iarba ce străluce,
Îşi pleacă fruntea albă, smerit îşi face cruce
Şi pentru totdeauna sărută ca pe-o moaşte
Pământul ce tresare şi care-1 recunoaşte...
Apoi el se întoarce la hanul, intră-n cort,
Suspină, şovăieşte şi, palid, cade mort!

Iar hanul, lung privindu-1, rosteşte cu durere:
"O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere,
Având o viaţă verde în timpul tinereţii
Şi albă ca zapada în iarna bătrâneţii!..."

O noapte la ţară

Am o inimă în lume
Care ştiu că mă iubeşte...
(Conachi)

Frumoasă e câmpia cu dulcea-i liniştire
Pentru acel ce fuge de-a lumei amăgire,
Pentru acel ce caută un trai neînsemnat!
Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat,
Şi dulce este viaţa ce curge lin, departe
De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deşarte!

Când inima hrăneşte o tainică dorinţă,
Când omul simte-n sânu-i o crudă suferinţă,
O jale fără margini, un dor fără hotar;
Când zâmbetu-i ascunde ades suspin amar
Şi mintea-i se deşteaptă din vis de fericire,
Pierzând orice credinţă, oricare strălucire,

Ferice de acela ce-n tulburare-i poate
Pe-un cal să se arunce şi prin văzduh să-noate,
Păşind peste-orizonturi, zburând peste câmpii,
Ferice care poate, departe de cei vii,
Să uite-a sa fiinţă, să peardă-orice simţire,
Să nu mai facă parte din trista omenire!

*

Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte,
Ce revărsa în lume armonioase şoapte
Şi multe glasuri blânde în inimi deştepta;
O noapte de acele ce nu le poţi uita,
Care aprind în suflet scânteie de iubire
Şi pun pe frunte raze de îndumnezeire.

Eram... parcă sunt încă!... la orele acele
Când ochiul rătăceşte primbându-se prin stele,
Şi-n toată steaua vede un chip gingaş, slăvit.
Atunci când visul zboară pe ţărm nemărginit,
Când dorul trist uneşte a lui duioase plângeri
Cu sfânta armonie a cetelor de îngeri.

Ca lampă aninată la poarta de vecie,
Domnea în dulcea taină a umbrelor făclie,
Vărsând văpaie lină, ce lumea coperea.
Lumină mângâioasă! În ceruri ea părea
Menită ca să ducă pe căi necunoscute
Dorinţile-omenirei în lung deşert perdute!

*

Deodat-un glas de înger, o sfântă armonie,
Plutind uşor în aer, ca vântul ce adie,
Se coborî prin stele din leagănul ceresc.
Duios era şi gingaş acordul îngeresc,
Căci inimile noastre săltară mai fierbinte
La dulcele său cântic, l-aceste-a lui cuvinte:

„Ferice de acela ce cu-o simţire vie
Slăveşte armonia şi-nalta poezie,
Cu dismierdări plăcute de glas prietenesc
El poartă pe-a sa frunte un semn dumnezeiesc,
Şi geniul său gustă plăceri încântătoare
Zburând la nemurire ca vulturul în soare;

Dar mai ferice încă fiinţa de iubire
Ce simte cu-nfocare a dragostei pornire
Şi nencetat e gata cu drag a să jertfi!
Căci dulce-i pentru altul şi-n altul a trăi,
Şi dulce-i de a zice, când inima jăleşte,
Am o fiinţă-n lume ce ştiu că mă iubeşte!”

Sașa Pană

Biografie Saşa Pană

Saşa Pană, pseudonimul literar al lui Alexandru Binder (n. 8 august 1902, Bucureşti - d. 22 august 1981, Bucureşti) scriitor evreu român, prezent în literatura română de avangardă din prima jumătate a secolului XX.

Fiu al medicului David Binder, după studii de specialitate începute la Iaşi şi terminate la Bucureşti, Saşa Pană obţine în 1927 diploma de medic militar. Vocaţia lui era însă literatura, teritoriu în care disponibilităţile sale intelectuale vor contribui decisiv la desăvârşirea lui de animator al mişcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. Debutează cu volumul de poezii simboliste Răbojul unui muritor în 1926. Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, Saşa Pană scoate revista de avangardă "unu" şi înfiinţează o editură sub aceeaşi siglă, unde va tipări cărţile proprii şi volume ale unor confraţi de generaţie, promotori ai creaţiei avangardiste, ca Urmuz, Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie Voronca , Vasile Dobrian şi alţii. La fel ca majoritatea avangardiştilor români, Saşa Pană publică numeroase proze de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem în proză şi articol cu caracter de manifest. Formula "automatismului psihic pur", prin care André Breton definise suprarealismul, îşi face simţită prezenţa în în volumele intitulate "Diagrame" (1930), "Echinox arbitrar" (1931), "Viaţa romanţată a lui Dumnezeu" (1932). Într-o scenografie mentală plasată la hotarul dintre stare conştientă şi vis, poetul, aflat în postura de "secretar al inconştientului", stenografiază cu voluptate mesajul unei "halucinaţii binefăcătoare", aureolat de "briza reveriei". În cărţile publicate ulterior, "Cuvântul talisman" (1933), "Călătorie cu funicularul" (1934) şi altele, scriitorul îşi distribuie substanţa poetică în două registre: unul, al programului avangardist "subversiv", va fi branşat permanent la energia "incendiului reţinut în cuvinte", celălalt, cu componentele unui temperament echilibrat, este dispus în tonalităţi minore, elegiace.

Între noiembrie 1944 şi martie 1947, Saşa Pană a publicat revista de literară de avangardă Orizont din care au apărut 42 de numere.

Din bibliografia de după 1948 a lui Saşa Pană sunt de menţionat volumele "Poeme şi poezii alese din cărţi şi din sertar", apărut în 1966, cuprinzând o selecţie din perioada 1925-1965, "Antologia literaturii române de avangardă" (1969), "Prozopoeme" (1971), "Născut în '02. Memorii, file de jurnal" (1973), "Culoarea timpului" (1977). În 2006, a apărut postum la Editura Dacia din Cluj-Napoca o ediţie îngrijită de Ion Pop ce conţine volumele Viaţa romanţată a lui Dumnezeu, Diagrame şi Echinox arbitrar. În 2009 va apare la aceeaşi editură Sadismul adevărului.

Saşa Pană a fost şi autorul unor traduceri valoroase din operele lui Paul Eluard, Jean Cassou, Loys Masson.

Opere

Poezii şi poeme în proză

* Răbojul unui muritor. Strofe banale, Editura Lupta, Bucureşti, 1926
* Diagrame, editura unu, Bucureşti, 1930 (cu un portret şi desene de Victor Brauner)
* Echinox arbitrar, editura unu, Tipografia Studioului Grafic Steaua Artei, Bucureşti, 1931 (copertă şi 6 desene de M.H. Maxy; tiraj de 150 de exemplare numerotate)
* Viaţa romanţată a lui Dumnezeu, editura unu, Bucureşti, 1932 (cu un desen afară din text al lui Jean David; tiraj de 150 de exemplare numerotate)
* Cuvântul talisman, editura unu, Bucureşti, 1933 (cu un desen de Marcel Iancu; tiraj de 200 de exemplare numerotate)
* Călătorie cu funicularul, editura unu, Bucureşti, 1934 (cu un portret de M. H. Maxy; tiraj de 349 de exemplare numerotate)
* Iarba fiarelor, editura unu, Bucureşti, 1937
* Vladimir, editura unu, Bucureşti, 1938 (tiraj de 96 de exemplare)
* Munţii noaptea neliniştea, editura unu, Bucureşti, 1940 (desene de Man Ray; tiraj de 180 de exemplare numerotate)
* Frontispiciu la poema Lumina în relief, editura unu, Bucureşti, 1942
* Pentru libertate, 1944/1945
* Manifestaţie, 1945
* Plecări fără ancoră, editura unu, Tipografia Studioului Grafic Steaua Artei, 1946
* Poeme fără de imaginaţie, Editura Socec & Co., Bucureşti, 1947
* Poeme şi poezii alese din cărţi şi din sertar (1925-1965), Editura pentru literatură, 1966 (prefaţă de Mihail Petroveanu; tiraj de 3680 de exemplare)
* Prozopoeme, Editura Minerva, Bucureşti, 1971 (prefaţă de Laurenţiu Ulici)
* Culoarea timpului. Poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1977 (prefaţă de Mihai Gafiţa şi portret din 1929 de Victor Brauner)

Proză şi publicistică

* Sadismul adevărului, editura unu, Bucureşti, 1936 (ilustraţii de Victor Brauner, Marcel Iancu, Alfred Jarry, Kapralik, Jules Perahim, Pablo Picasso, Man Ray şi Jacques Vaché; tiraj de 358 de exemplare numerotate)
* Atentat la bunele tabieturi, colaje, editura unu, Bucureşti, 1942
* Tîlbîc, Tureatcă & Co., Editura Socec, Bucureşti, 1948 (copertă şi 10 desene de Marcela Cordescu)
* Cordonul sanitar, 1949
* A fost odată... şi nu va mai fi! Nuvele de Saşa Pană, Editura de Stat, Bucureşti, 1949
* Misiunea trebuie împlinită, 1950
* În preajma mutărilor. Schiţe şi povestiri, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1965 (copertă de Harry Guttman)
* Născut în '02: Memorii, file de jurnal, evocări, Editura Minerva, Bucureşti, 1973

Plasa lui Pitagora

Capul meu e adesori un vârtej
Pe aceeaşi punte se întâlnesc
Mieluşeii celor mai nelămurite dorinţi
Şi imboldul întru silabisirea tainicului nadir
Jocuri decolorate de lună
Cu pisici simulând jungla
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
În celălalt veghează ca într-o închisoare
Nelinişti cu ghiulelele de tălpile însetate de migraţiune
Când ulcere supurează conştiinţa

Oglinzile mă mint
Slovele funie pe măsura gândului
Slove naramze
Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
Alteori un zâmbet pe un linţoliu cât orizontul

Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
Degetele să-l pipăie
Să se frângă maxilarele în delirul muşcăturii
Şi cheie gândului urmeze fapta
Spectacolul va începe cu reverenţe reci

Istoria de veghe la căpătâiul evenimentelor
Le va corecta cu sulimanuriChirurgia estetică a devărului
Prea îndrăzneţ
Prea dur
Mai frumos ca noaptea

Vegheaţi!

În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta şcolii ţâşnesc în iureş
Zburdalnici iezi
Copii cu şorţuleţe şi funte,
În priviri rouă
Şi pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuş plin de nădejdi
Şi tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboţele
De şapte poşti? Să-l vadă mama mai repede mare...)

Ca dintr-o ţară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:
Pline-s de flori şi de ghimpi,
Medalii din culori şi pete
De melodii şi urlete.
La naiba, cumplită ciupercă a morţii!
Vreau zborul săgeată al ciocârliei.

Azi ca şi ieri
Femeia iubită are gura pe măsura sărutului,
Zâmbet al vieţii din care sorbi,
Dar mereu însetat rămâi.
Bucle de lumină
Ieri bucle de culoarea şi aroma stafidelor
Din valurile anilor imaculată spumă.
Într-un septembrie era:
O labă uriaşă, motorizată
Porni să gâtuie Lumea;
Înnegrea vioreaua văzduhului
Seca răcoarea din păduri
Ucidea, batjocorea, ucidea
Vântul purta miros greţos de carne arsă.

În acest început de septembrie,
Cu recoltă proaspătă şi neastâmpărată
Ţâşnind pe poarta şcolii
Cum aş uita alt septembrie,
Al ultimelei tale dimineţi
Iulius Fucik
Şi mărturisirea călătorind dincolo de
orizontul ştreangului:

"Oameni, eu v-am iubit!"
Şi porunca ultimei tale clipe:
"Vegheaţi!"

Punct

E în mijlocul cărţilor
Pe care le-a iubit -
Pentru ultima oară.
Dar nu le mai priveşte
Deşi nu s-a săturat de ele.

Fruntea frumoasă a femeii iubite
Un ecran...
Şi romanul unei vieţi
Se deapănă din frânturi amestecate.
Pentru ultima oară e alături
Dar el nu ştie.

Vladimir e şi mai tras prin inel,
Poartă cravată neagră
Pe care tatăl i-a dat-o din timp.
Atunci nu ştia,
Acum ştie...
Vin câţiva prieteni,
Îi studiază profilul atent:
"El e
Totuşi nu mai e el"
Pentru că nu le mai zâmbeşte ca de-obicei.

Se retrag cu pas de baletistă.
Alţii îl aşteaptă dincolo.
El nu i-a uitat nici o clipă.
Şi dacă se va întâlni cu ei,
Nu se va plictisi toată moartea...

TEATRU/FILM 22 August

Cu Octavian Cotescu

Biografie Octavian Cotescu

Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931, Dorohoi - d. 22 august 1985) a fost un actor român de succes, din generația de aur. A început să joace teatru încă din anii de liceu, la Iași.A urmat ciclul primar din str. Toma Cosma din Iasi (1938-1942), Liceul National (1942-1944), Liceul Militar din Iasi, mutat la Timisoara si Pitesti care a fost desfiintat în 1945. Revenit la Iasi reia cursurile Liceului National. Elev în clasa a VI-a, al Liceul National din Iasi, Octavian Cotescu sustine, in toamna anului 1946, examenul de intrare la Conservatorul Iesean reusind cu rolul Mircea Vadu din "Cumpana", isi sustine examenul de diploma la Institutul de Teatru Matei Millo in 1950, după care a fost repartizat la Teatrul Bulandra din București, unde a debutat la 12 mai 1951, în spectacolul "Pădurea" de A.N. Ostrovski. A jucat în numeroase filme și piese de teatru alături de actori ca Toma Caragiu, Dem Rădulescu etc. Împreună cu Coca Andronescu a creat un memorabil cuplu fictiv, originar din Lehliu Gară, Tanța și Costel, care a fost prezentat la Televiziunea Română, în anii 1970, într-un mini-serial de mare succes la public și la critică.

La Iasi, tanarul Octavian Cotescu se vede atras de scena, de spectacolul teatral, fapt ce il determina sa se prezinte in fata unei comisii de selectie pentru colectivul de teatru al organizatiei "Apararea patriotica". In activitatea sa de actor se poate numara multe filme artistice, piese de teatru, teatru de televiziune dar si teatru radiofonic.

Actorul Octavian Cotescu a fost în ultimii ani de viață rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București (1981 - 1985). A decedat la data de 22 august 1985 lasand in urma o cariera de invidiat pentru orice mare actor.

Filme cu Octavian Cotescu

Ascunde

·         Clipa de răgaz (1986)

·         Escapada (1986)

·         Căsătorie cu repetiție (1985)

·         Promisiuni (1985)

·         Secretul lui Bachus (1984) Trailer

·         Sosesc păsările călătoare (1984)

·         Un saltimbanc la Polul Nord (1984) - Marcelloni

·         Fram (1983)

·         Miezul fierbinte al painii (1983)

·         O lebădă iarna (1983)

·         Singur de cart (1983)

·         Tema 13: Batranetea (1983)

·         Aventura sub pamânt (1982)

·         Buletin de București (1982) - Costica

·         Calculatorul mărturisește (1982)

·         Ramân cu tine (1982)

·         Șantaj (1982) - Dumitru Necula

·         Castelul din Carpați (1981)

·         Înghițitorul de săbii (1981)

·         Saltimbancii (1981)

·         Tristetea vanzatorului de sticle goale / (1981) - Popescu Vaslui

·         Bietul Ioanide (1980) - profesorul universitar Ion Pomponescu

·         Blestemul pământului Blestemul iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) - Zaharia Herdelea Trailer

·         Omul care ne trebuie (1979)

·         Un film profund realist / (1979) - povestitorul filmului

·         Vacanță tragică (1979)

·         Din nou împreună (1978) - Tatal Corinei

·         Iarba verde de acasă (1978)

·         Aurel Vlaicu (1977) - Alexandru Vlahuta

·         Conditia Penelopei (1977)

·         Eu, tu și Ovidiu (1977) - omul de la tribunal

·         Iarna bobocilor (1977) - povestitor

·         Împușcături sub clar de lună (1977)

·         Moartea unui comis-voiajor / (1977) - Willy Loman

·         O scrisoare pierduta (1977) - Nae Catavencu

·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Deputatul Alec

·         Bunicul și doi delincvenți minori (1976) - Bunicul

·         Douasprezece ore inainte de amurg / (1976)

·         Gloria nu cîntă / Gloria nu cântă (1976)

·         Instanța amână pronunțarea (1976) - Bârsan

·         Operațiunea Monstrul (1976) - Eugen

·         Serenada pentru etajul XII (1976) - Profesorul universitar "Balaurul"

·         Un orfelin iubea o orfelina (1976) - El

·         Cercul magic (1975)

·         O plimbare cu barca / (1975) - Marinescu

·         Toamna bobocilor (1975) - comentator

·         Balcescu / (1974)

·         Capcana (1974)

·         Femeia fericita / (1974)

·         Muntele ascuns (1974)

·         Păcală (1974) - Perceptorul

·         Pescărușul (1974)

·         Plicul / (1974)

·         Tatăl risipitor (1974) - Boila

·         Taticul (1974) - functionarul de stat Ivan Vasilievici "Taticul"

·         Proprietarii (1973)

·         Un august în flăcări (1973)

·         Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - Doctorul Bunu

·         Bariera (1972) - muncitorul Vitu

·         Drum în penumbră (1972)

·         De ochii lumii (1971) - Misu

·         Puterea și adevărul (1971) - Tiberiu Manu

·         Asediul (1970)

·         Agentul din Cahors / (1969)

·         Castelul condamnaților (1969) - Costachel

·         Balul de sâmbătă seara (1968) - Toma Trailer

·         Regizorul (1968) - el insusi

·         Sanda / (1968)

·         Surorile Boga (1968)

·         Diminețile unui băiat cuminte (1967) - Stefan

·         Fii cuminte, Cristofor! / (1967) - compozitorul Cristofor Bellea

·         Ifigenia în Taurida (1967)

·         Rata salbatica / (1965)

·         Cartierul veseliei (1964)

·         O dragoste lungă de-o seară (1963)

·         Tanta si Costel - Iubirea e un lucru foarte mare (1962) - Costel

·         1 Aprilie (1958) - Mitica

·         Peripetiile unui om de afaceri / - Baraban

Ginerele domnului Poirier (teatru radiofonic): 

Anecdota Provinciala (teatru radiofonic) – comedie: 

Negutatorul de minuni (Teatru radiofonic) –comedie: 

O Noapte Furtunoasa 1984:

Tata Minca - Panait Istrati

 GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 22 August

Umor la refrigerator cu Dem Rădulescu, V. Tastaman, Ș.M.-Brăila

GÂNDURI PESTE TIMP 22 August

Ivan Sergheevici Turgheniev - Citate: 

Vasile Alecsandri - Citate:

SPATURI UTILE 22 August

FASOLEA ȘI SĂNĂTATEA

Consumul de fasole mentine sanatatea unor organe extrem de importante, precum ficatul, rinichiul sau pancreasul.

Numeroase soiuri salbatice de fasole erau folosite abundent in alimentatie pe continentul euroasiatic de mai bine de 10.000 de ani. La sfarsitul Evului Mediu apar primele scrieri despre fasole, valoarea sa nutritiva si efectele asupra sanatatii. Titanicul poet Goethe, in calitate de naturalist, este printre primii care a considerat fasolea "o planta a sanatatii inimiii. Fito-farmacologia moderna a deslusit multe din tainele "umileii legume, care, in realitate, este atat de bogata in elixiruri ale sanatatii multor organe vitale. Astfel, pana in anul 1987 se stia despre fasole ca are un bogat continut proteic (continand 70% din necesarul de aminoacizi regasiti in carnuri), de vitamine (A1, B1, B2, C) si minerale precum sodiu, potasiu, calciu, magneziu, siliciu, nichel, cupru, cobalt.
In urma cercetarilor biochimice amanuntite s-a dovedit ca fasolea contine si alte substante organice si minerale, foarte importante pentru un organism sanatos, precum vitaminele B5, B6, C2(P1), dar si litiu si crom.
Aceste descoperiri ale biochimistilor de la Universitatea din Anvers, din 2005, fac obiectul unor noi proiecte de cercetari asupra importantei consumului de fasole in mentinerea sanatatii sistemului nervos, ficatului, rinichiului, pancreasului si oaselor.

Osteoporoza, "boala oaselor fragile”
"Inmuierea oaselori ca urmare a pierderii unor metale si in mod special a calciului s-a dovedit mai putin frecventa in zonele de campie din Europa, in care se consuma foarte multa fasole. Aceasta boala cuprinde forme diferite, care au cauze extrem de diverse, generate de anumite dezechilibre metabolice, deseori dictate de lipsa unor vitamine.
Studiile britanicilor Roald Fidhenn si Kathy Sherwin de la prestigioasa Universitate din Edinburgh au aratat ca unele forme ale vitaminelor B5 - alfa - P, B6 t.f. (Piridoxyne Troping Factor), regasite in banala fasole, impiedica pierderea de calciu din oase, printr-un mecanism de reglare a opt hormoni, cu influenta indirecta asupra tesutului osos. Alimentatia cu fasole reduce riscul de osteoporoza, care nu este doar o simpla inmuiere a oaselor care conduce la fracturi, cu si un alarmant pericol pentru sanatatea intregului organism, care isi depoziteaza cele mai multe dintre minerale in tesutul conjunctiv dur (osos).
In Romania, cercetarile efectuate de antropologi au dovedit ca exista o corelatie intre bolile osteoporotice, sanatate si alimentatia cu aceasta leguma atat de populara. Rezultatele acestor studii, efectuate de Sectia Medicala a Academiei Romane, au scos in evidenta ca 80% din cei care au consumat multa fasole in timpul tineretii si varstei adulte prezinta un foarte mic risc de osteoporoza sau alte boli cauzate de lipsa de calciu, potasiu si fier.

Bolile de pancreas
In lipsa unei alimentatii sanatoase, se poate ajunge la afectiuni deosebit de grave ale pancreasului.
Dr. Wersmmer, de la Universitatea din Koln, a descoperit anul acesta ca eliberarea de suc pancreatic in intestin, in scopul digestiei, poate fi ingreunata sau chiar blocata in lipsa unor glucide (zaharuri) intalnite mai ales in legume precum fasolea sau mazarea.
Fiziologii germani au descoperit ca unele zaharide fluidizeaza secretia pancreatica, scazand cu 40-60% riscurile unor boli denumite "pancreaticei. Mai mult decat atat, dr. Wersmmer a demonstrat ca 80% din bolile canceroase ale pancreasului (carcinom pancreatic) pot fi complet vindecate in stadiul incipient cu licori din fasole. Pentru a nu se intelege gresit, trebuie mentionat ca evolutia unui cancer de pancreas incipient poate fi numai incetinita prin consum de fasole, fara a ignora recomandarile medicale. Zaharurile si unii aminoacizi din fasole nu vindeca direct celula din pancreas, care poate deveni canceroasa, ci doar o ajuta sa functioneze normal, sa secrete normal si deci sa fie hranita si oxigenata ca si celula necanceroasa. Cobaltul si nichelul din fasole au o deosebita importanta in incetinirea si uneori stoparea cancerizarii pancreasului.

Previne aparitia diabetului
In acest an, o echipa de cercetatori americani de la Missouri University a constatat ca fasolea are un rol in prevenirea diabetului. Acestia au demonstrat ca diabetul insulino-dependent este absent atat la americani, cat si la europenii care consuma fasole in toate anotimpurile, in cantitati de minimum 3 kg in 50 de zile. Aceiasi cercetatori afirma ca numarul diabeticilor insulino-dependenti la o varsta inaintata este de 35 de ori mai scazut daca in perioada varstei adulte acestia au consumat zilnic fasole, chiar si in cantitati foarte mici.

Efecte benefice asupra sistemului imunitar
Efectul antiinfectios al fasolei este cunoscut de mai bine de o jumatate de secol. Ceea ce constituia inca un mister pana acum doi ani era modul in care fierturile sau garniturile de fasole puteau avea aceasta calitate. Dr. Hannes Van Daankse, impreuna cu echipa sa de cercetare de la Universitatea Eindhoven, a observat, in 2005, ca maimutele Rhesus, puternic infectate cu virusul HIV manifesta o foarte mare rezistenta la aparitia SIDA, care ar fi trebuit sa se manifeste dupa 6-7 luni. Medicul olandez a descoperit ca maimutele hranite cu fasole zilnic isi mareau capacitatea de aparare imunitara cu peste 30% in cazul virozelor si cu 45% in cazul bolilor microbiene. Aceiasi medici au constatat ca alimentatia cu fasole are un efect benefic asupra sistemului imunitar si la om, cel putin la fel de eficient.
Recent, medicii imunologi olandezi au scos in evidenta prezenta unor substante organice din fasole, care faciliteaza cresterea numarului de leucocite "Killeri, capabile sa distruga substante sau microorganisme din sange care pun in pericol sanatatea. Se pare ca efectul acestor substante s-ar datora cromului prezent in bobul de fasole, care antreneaza activitatea tuturor ganglionilor limfatici, "depozitele de munitiei antiinfectioasa ale organismului.