MATERIAL SELECȚIONATE PENTRU

VINERI 2 NOIEMBRIE 2018

Bună dimineața, prieteni și mulțumesc pentru tot ce trimiteți pe Internet!

Cu câteva zile în urmă făceam această comunicare și văd că majoritatea prietenilor s-au conformat; au mai rămas unii pentru care mai postez o dată, adică pentru ultima dată acel anunț, după care va urma inevitabila despărțire! Iată anunțul:

Doresc să clarificăm problema mesajelor pe MESSENGER!
Spuneam, pentru prietenii mai vechi, în urmă cu un an că MESSENGER este o cale privată de comunicare utilizată cu precădere de familie și de prietenii intimi!
În ultimul timp am constatat că sunt foarte mulți prieteni virtuali care umplu zilnic lista mea MESSENGER cu mesaje conținând flori, cafele și urări de dimineață, prânz, seară, noapte și alte prilejuri!
Văzând toate acestea m-a luat și pe mine valul și am început să trimit, dar nu la toți, astfel de mesaje!
Acum am ajuns la concluzia că trebuie pus punct acestui procedeu și promit să nu mai pun mesaje pe MESSENGER nimănui chiar din acest moment, dar, solicit, pe bază de reciprocitate același lucru și din partea Dumneavoastră!
Voi continua să utilizez postări în pagina mea, în grupurile tematice pe care le administrez și, dacă îmi permite Facebook, în grupurile în care sunt membru. În același timp voi posta zilnic la adresa mea dicuoctavian.blogspot.com.
Dacă doriți puteți să comentați și să trimiteți observații la cele postate de mine, deși nu este obligatoriu.
Vă doresc o zi minunată și vă mulțumesc pentru înțelegere!

ISTORIE PE ZILE 2 Noiembrie

Evenimente

· 655 In Spania s-a tinut al IX-lea Conciliu din Toledo, in timpul caruia au fost promulgate o serie de reguli privitoare la disciplina ecleziastica. S-a hotarat ca toti convertitii la crestinism si nu doar evreii, vor trebui sa petreaca sarbatorile crestine in prezenta episcopului locului, pentru a-si dovedi credinta, iar nerespectarea acestei reguli urma sa fie pedepsita cu flagelarea.

· 676: Donus devine Papă; este cel de-al 77-lea papă, succesor al Papei Adeodat al II-lea. Pontificatul sau a durat până în 11 aprilie 678, ziua morții sale. A fost conciliant in relatiile sale cu Imperiul Bizantinsi a ajuns la o înțelegere cu arhiepiscopul de Ravenna, pe care l-a convins să renunțe la pretențiile de autocefalie. Este înmormântat în Bazilica Sf.Petru din Roma. Papa Adeodat al II-lea fost al 77-lea papă al Bisericii Catolice de la 11 aprilie 672 până la 17 iunie 676. Este înmormântat în Bazilica Sf.Petru din Roma.

· 998: Sfântul Odilon, abatele de Cluny a celebrat pentru prima oară o comemorare a tuturor răposaților ordinului său. Această zi a devenit mai apoi în Biserica Catolică data la care sunt comemorați toți credincioșii răposați.

· 1327: În Spania, Alfons al IV-lea numit „cel Bun”, a fost proclamat rege de Aragon la moartea tatălui său Iacob al II-lea. Afonso al IV-lea al Portugaliei (8 februarie 1291 – 28 mai 1357), supranumit Viteazul (portugheză o Bravo), al șaptelea rege al Portugaliei, din 1325 până la moartea sa în 1357. A fost singurul fiu legitim al lui Denis al Portugaliei, cu soția acestuia Elisabeta de Aragon. Iacob al II-lea (10 aprilie 1267 – 2 sau 5 noiembrie 1327), supranumit cel Drept, (aragoneză Chaime lo Chusto, catalană Jaume el Just, spaniolă Jaime el Justo), rege al Siciliei (ca Iacob I) din 1285 până în 1296 și rege de Aragon și al Valenciei și Conte de Barcelona din 1291 până în 1327. În 1297 i-a fost garantat regatul Siciliei și al Corsicii. A folosit titlul latin Iacobus Dei gracia rex Aragonum, Valencie, Sardinie, et Corsice ac comes Barchinone. A fost al doilea fiu al lui Petru al III-lea de Aragon și Constance de Sicilia.

· 1439: Statele generale, reunite deja din octombrie, la Orléans, au decis să întrețină o armată permanentă cu care să poată izgoni definitiv pe englezi afară din Franța. Această decizie a declanșat revolta nobililor francezi: Praguerie(1440). Pentru finanțare cheltuielilor de război Statele generale au instituit un nou impozit, « taille », care va fi obligatoriu pentru fiecare familie din regatul francez. Delegația i-a acordat regelui Carol al VII-lea permisiunea de a ridica „taxa” în fiecare an. Acest impozit anual nu va fi abolit decât odată cu Revoluție. Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul, a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa.

· 1570: Încendiu care s-a întins din Olanda până în Jütland, în care au fost transformate în cenușă peste 100 000 de locuințe.

· 1639 : Domnul Munteniei, Matei Basarab, este mazilit de sultan in urma intrigilor domnului moldovean Vasile Lupu, sprijinit si de marele vizir otoman. Vasile Lupu a uneltit împotriva lui Matei Basarab încă de la începutul domniei acestuia. Oastea lui Vasile Lupu a intrat în Muntenia în 1637, arzand și jefuind până la Ramnic. Matei Basarab, ajutat și de oștile voievodului transilvanean Gheorghe Racoczi, aflate sub comanda lui Ioan Kemeny, l-a învins la Teleajen și l-a scos din țară. În 1639, Lupu a obținut de la sultan un act de domnie în Muntenia pentru fiul său mai mare Ioan, astfel că intră pentru a doua oară în Muntenia, cu ajutor tătăresc, dar nu s-a ales decât cu titlul de “Domn al Moldovei și Țării Românești”, deoarece a fost înfrânt decisiv la Ojogeni. A ramas de la Vasile Lupu și un document emis la 1 noiembrie 1639, care are ca sigiliu stema unită a Moldovei și Țării Românești, stema care, a devenit ulterior stema oficială a Principatelor Române Unite la 24 ianuarie 1859. Matei Basarab (uneori și Matei Brâncoveanu, n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654), domnul Țării Românești între 1632 și 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban. Vasile Vodă Lupu, poreclit „Albanezul” sau „Grecul” (n. 1595 – d. 1661), domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 – 16 iulie 1653

· 1659: S-a încheiat domnia lui Gheorghe Ghica în Tara Moldovei. Gheorghe Ghica (n. 1600- d. 1664), a fost domnitor al Moldovei (3.03.1658 – 2.11.1659) si al Munteniei 20 noiembrie 1659- 1 septembrie 1660. Era de origine albaneza modesta, de prin părțile grecești, și este strămoșul diverselor ramuri ale familiei care va juca un rol important în istoria Moldovei si Munteniei.

· 1721: Ţarul Petru I al Rusiei, s-a proclamat împărat (n.1672). La vârsta de 10 ani a fost ales ţar, însă nu singur, ci împreună cu fratele său Ivan, în vârstă de 16 ani, un tânăr bolnav, cu mintea rătăcită. Această situaţie neobişnuită a fost forţată de ambiţiile surorii vitrege a lui Petru, Sofia – soră bună cu Ivan. Sofia a fost numită regentă şi rămâne cu Ivan la Moscova, iar Petru a fost trimis la o reşedinţă din apropierea capitalei. La vârsta de 17 ani s-a căsătorit, a plecat la Moscova, iar în anul 1695 a început război cu turcii. A creat prima flotă a Rusiei, cu care a învins navele turceşti staţionate în dreptul Azovului, pe care apoi l-a cucerit. Împreună cu 250 de oameni a plecat într-o călătorie prin Europa, într-o aşa-numită “Mare Ambasadă”, pentru a vedea noile realizări ale Occidentului dezvoltat şi a se întoarce în ţara sa îmbogăţit de cunoaştere. Petru I a făcut importante reforme în diferite domenii, de la schimbarea veşmintelor slujitorilor la interzicerea bărbilor pentru cei care nu erau clerici. A dus un război cu suedezii, pe care i-a învins. La 2 noiembrie 1721 s-a proclamat împărat. Senatul, prin cancelarul Golovkin rosteşte o cuvântare mişcătoare la adresa lui Petru:“Senatul găseşte de cuviinţă s-o roage pe Majestatea Voastră, cu cea mai adâncă umilinţă, să primească numele de Petru cel Mare, părinte al patriei, împărat a toate Rusiile…Trăiasca Petru cel Mare, părinte al patriei, împărat a toate Rusiile ! “. Petru se preface uimit, apoi stânjenit, dar sfârşeşte prin a primi. Senatul i-a conferit lui Petru titlul de “Împărat și Autocrat al întregii Rusii”. Formula finală este ușor diferită de predecesorii lui Petru și anume “al tuturor Rusiilor”, descriere care reflectă pretențiile țarilor de a domni peste toate teritoriile fostei Rusii Kievene. Titlul complet al lui Petru a fost începând cu 1721: “Petru I, cu ajutorul lui Dumnezeu Împărat și Autocrat al întregii Rusii, Moscovei, Kievului, Vladimirului și Novgorodului; Țarul Kazanului, Țarul Astrakhanului, Țarul Siberiei, Suveranul Smolensk; Prinț al Estoniei, Livoniei, Kareliei, Tverului, Ugrei, Permului, Vlatkăi, Bulgariei și al altor principate; Suveran și Mare Duce de Nijny Novgorod, Cernigov, Riazan, Rostov, Yaroslavl, Beluzero, Udoria, Obdoria, Kondia, și Stăpân al Ținuturilor de Nord; Suveran al Iveriei și al Țărilor kartalian și georgian; și Suveran ereditar și Suzeran al Kabardiniei și al Prinților circassieni și ai munților.” Succesorii lui Petru au modificat titlurile incluzându-l și pe cel de Mare Duce al Finlandei (1809) și Țar al Poloniei (1815). A murit la data de 28 ianuarie 1725. Petru suferea de dureri de coloană, abcese și o infecție a căilor urinare. În ianuarie 1725 a suferit o operație de extragere a pietrelor urinare. În noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725, se plânge de dureri cumplite, pricinuite de retenția urinei. Medicii nu au nici o îndoială că gangrena a cuprins colul vezicii urinare. Sosise clipa să numească urmașul la tron, dar totuși, țarul tace. La 28 ianuarie, la ora șase dimineața, la 53 de ani și după 43 de ani de domnie, Petru cel Mare își dă sufletul. Clanul din jurul Ecaterinei citeste o proclamație prin care Ecaterina I e numită împărăteasă legitimă a toate Rusiile. A avut cinci copii, însă moştenirea sa cea mai importantă pe care a lăsat-o a fost o Rusie pornită spre modernizare şi întărită economic şi militar.

· 1769: Exploratorul spaniol Gaspar de Portolá a descoperit Golful San Francisco în California.

· 1784: A izbucnit marea Răscoală Țărănească din Transilvania, condusă de Horea, Cloșca și Crișan.

· 1785: Prima luntre de salvare, construită de Lionel Lukin, a fost brevetată la Londra.

· 1789: Adunarea Națională a Revoluției a decretat naționalizarea bunurilor bisericești în Franța.

· 1814: Anglia: Periodicul londonez, The Times, este primul care folosește tiparnița în editarea sa.

· 1830: Chopin dirijează în premieră la Varșovia. Frédéric François Chopin (născut Fryderyk Franciszek Chopin; n. 22 februarie sau 1 martie 1810, Żelazowa Wola — d. 17 octombrie 1849, Paris), compozitor polonez din perioada romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru pian.

· 1864: Prin decret se decide inaugurarea Şcolii de bele-arte din Bucureşti, România. Şcoala propriu zis va fi inaugurată la 26 decembrie 1864. Şcoala de Belle Arte din Bucureşt a fost înfiintata din initiativa artistilor Gheorghe Tattarascu si Teodor Aman si a functionat în cladirea Monetariei Statului pâna în 1912, când acea cladire a fost demolata.

· 1877: Are loc încheierea la Berlin a Convenţiei de comerţ româno-german care intră în vigoare la 1881. Convenţia a fost modificată prin una ulterioară semnată la 17 februarie / 1 martie 1887.

· 1881: A aparut primul numar al revistei “Contemporanul”, una dintre cele mai vechi reviste culturale românesti.

· 1886: Oficiul Imperial de Brevete din Germania i-a acordat lui Carl Benz brevetul de automobile. Carl Friedrich Benz (Karl Friedrich Michael Benz) (* 25 noiembrie 1844, Mühlburg (Karlsruhe); † 4 aprilie 1929, Ladenburg), inginer german și un pionier al automobilismului.

· 1889: Dakota de Nord și Dakota de Sud au devenit statele americane cu numerele 39 și 40, în ordinea formării lor.

· 1894 - Incoronarea ultimului tar rus (1894–1917), Nikolai al II–lea Romanov (1868–1918). A sfarsit tragic, fiind executat, impreuna cu familia sa, la 17 iulie 1918.

· 1895: În SUA s-a desfășurat prima cursă de automobile care foloseau gazolina drept combustibil.

· 1906: Revolutionarul marxist Lev Davidovici Troțki , născut Leiba Davidovici Bronștein (n.1879 – d. 21 august 1940, asasinat la ordinul lui Stalin), a fost condamnat la deportare pe viață în Siberia de justitia tarista. Lev Davidovici Troțki (n. 26 octombrie 1879 (S.N. 7 noiembrie) – d. 21 august 1940), născut Léiba sau Leib Bronștéin, revoluționar bolșevic și intelectual marxist rus născut într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina.

· 1909: Tratatul de rectificare a granițelor dintre Brazilia și Uruguay.

· 1916: Franța: Trupele franceze ocupă fortăreața de la Verdún.

· 1917: Guvernul britanic a emis declarația Balfour, prin care se angaja în eforturile de a crea în Palestina un stat național al poporului evreu. Declarația Balfour din 2 noiembrie 1917 a fost o declarație oficială de politică extenă a guvernului Regatului Unit prin care se afirma că: „Guvernul Majestății Sale privește favorabil stabilirea în Palestina a unui Cămin național pentru poporul evreu și își va folosi bunele oficii pentru a facilita atingerea acestui obiectiv; este de înțeles că nu se va face nimic ce ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale comunităților neevreiești existente în Palestina, sau drepturile și statutul politic obținut de evrei în alte țări.” Declarația a fost făcută într-o scrisoare a secretarului pentru afacerile externe Arthur James Balfour către baronul Lionel Walter Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice, declarație care urma să fie transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o organizație sionistă britanică. Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de „… simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”. Declarația a fost și rezultatul eforturilor politice ale liderilor sioniștilor londonezi Chaim Weizmann și Nahum Sokolow. Ei ceruseră reconstituirea Palestinei ca singurul cămin național evreiesc. Declarația Balfour s-a situat din punctul lor de vedere mult sub așteptările sioniștilor Declarația Balfour a fost mai târziu incorporată printre prevederile Tratatului de la Sèvres dintre puterile aliate învingătoare și Imperiul Otoman și în Mandatului britanic pentru Palestina. Originalul documentului este păstrat la British Library. Ziua de 2 noiembrie este comemorată cu fast în Israel și în diaspora evreiască ca „Ziua Balfour”. Aceeași zi este amintită cu tristețe în toate statele arabe moderne

· 1919: In zilele de 2-4 noiembrie 1919 au avut loc alegeri parlamentare pentru Adunarea Deputaţilor şi în 7-9 noiembrie pentru Senat, pe baza votului universal la care, pentru prima oară, cetăţenii din toate provinciile româneşti aleg un singur Parlament al României.

· 1919: Statele Unite: Greva minerilor susținută de peste o jumătate de milion de muncitori.

· 1920: Statele Unite: Realizează, în Philadelphia (Pennsylvania) prima probă de radiodifuziune folosind stația comercială „KDKA”: în acea primă emisiune radiofonică au fost prezentate știri, muzică și întrețineri (discuții la masa rotundă).

· 1920 - Infiintarea Uniunii Compozitorilor Romani.

· 1923: Germania: Miniștrii social-democrați părăsesc guvernul.

· 1925: Navele Eigiau și Coedty din Dolgarrog în Wales sunt nimicite într-un incendiu, soldat cu 16 morți.

· 1929: Se introduce la Bucureşti tramvaiul electric, renunţîndu-se astfel la cel cu tracţiune animală.

· 1930: Haile Selassie a fost încoronat împărat al Etiopiei (1930 - 1974).

· 1930: Cel mai mare avion din lume, DO-X, a decolat din Germania spre Amsterdam într-un zbor de probă.

· 1935: China: A fost introdusă bacnota în locul monedei.

· 1936: British Broadcasting Corporation (BBC) a infiintat Serviciul de televiziune, ulterior redenumit BBC1.

· 1938 - A fost semnat primul Diktat de la Viena, prin care Germania şi Italia se angajau să "arbitreze" problemele teritoriale ungaro-cehoslovace.

· 1940: Al Doilea Război Mondial: Statele Unite oferă ajutor tuturor națiunilor împotriva agresorilor.

· 1945: În Franța este creat prin ordonanță primul centru de protecție maternală și infantilă (PMI).

· 1945: Costa Rica și Libéria sunt admise ca State Membre a ONU.

· 1945: Tribunalul militar international de la Nurnberg isi incepe lucrarile.

· 1947: Excentricul miliardar american Howard Hughes a ridicat de la sol giganticul aparat “Spruce Goose”, cel mai mare avion construit vreodata. Aparatul putea sa transporte peste 700 de militari ori o incarcatura de aproximativ 60 de tone, nu a mai zburat niciodata de atunci fiind depozitat intr-un imens hangar. Inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Hughes a obtinut un contract din partea guvernului american care presupunea construirea unui hidroavion de mari dimensiuni care sa poata transporta cantitati mari de marfa. Proiectul a primit diferite nume, H-4 Hercules, Barca Zburatoare a lui Hughes, insa a devenit cunoscut ca “Spruce Goose”. De la un capat la altul al aripilor, avionul masura cat un teren de fotbal. Inginerii au reusit sa finalizeze aparatul abia dupa ce Razboiul s-a incheiat, iar pe 2 noiembrie 1947 a fost testat. “Spruce Goose” nu a zburat decat cateva minute dupa care a fost garat intr-un hangar amenajat special. De la acel prim si ultim zbor, uriasul avion nu a mai fost prezentat public niciodata. Pana la sfarsitul vietii, Hughes a cheltuit milioane de dolari ca sa isi intretina creatia in conditii bune. Dupa moartea milionarului, avionul a fost expus in Long Beach Harbor, California, iar mai apoi in muzeul aeronautic din Oregon. Howard Robard Hughes, Jr. (24 decembrie 1905 – 5 aprilie 1976), aviator, inginer, industriaș, producător/regizor de film, filantrop american și unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Acesta a câștigat faimă la sfârșitul anilor 1920 ca producător de film independent, realizând filme cu buget ridicat și de cele mai multe ori controversate, precum Hell’s Angels, The Outlaw. Hughes a fost unul dintre cei mai influenți aviatori din istorie. El a doborât numeroase recorduri de viteză în aer (pentru care a câștigat numeroase premii), a construit avionul Hughes H-1 Racer și H-4 „Hercules” aircraft, a cumpărat și dezvoltat Trans World Airlines. Hughes este amintit pentru stilul de viață excentric și izolat, datorat tulburării sale obsesiv-compulsive. Moștenirea lăsată de Hughes este Institutul de medicină Howard Hughes.

· 1954: Anglia: Se încheie greva portuarilor, grevă care a cauzat grave prejudicii comerțului exterior britanic.

· 1955: Cercetătorii americani Carlton-Schwerdt și Schaffer obțin în formă cristalină virusul care provoacă poliomielita.

· 1955: Israel: Revenirea la putere a lui David Ben-Gurion.

· 1956: Armata roșie sovietică reprimă sângeros protestul budapestanilor început în octombrie. Imre Nagy a fost desemnat prim-ministru de partidul comunist maghiar pe 23 octombrie 1956. Foarte repede a devenit evidentcă el era împotriva intervenției trupelor Armatei Roșii, mai ales că primise asigurări (care s-au dovedit, în final, mincinoase) de la sovietici ca acestia nu vor utiliza violența pentru stopa revoluția maghiară. Intervenția sovietică a avut loc pe data 23 octombrie 1956 , în aceeași zi când la Budapesta avea loc un mare miting studențesc – desfășurat la Universitatea Tehnică. Timp de 5 zile s-au duc lupte dure între studenții unguri și forțele AVH (poliția secretă comunista maghiară), ajutate de trupele sovietice (sub pretextul de a apăra țara de invazia NATO ). În această etapă, trupele sovietice au luptat numai în Budapesta, neintervenind în restul țării. La 30 octombrie 1956, sovieticii mimează intenția de negociere, iar la 3 noiembrie își schimbă radical poziția, procedând la ocuparea prin forță miltară a Budapestei. Insurecția maghiarilor s-a soldat cu mii de morți, 13.000 de răniți, cu deportarea a 16.000 de persoane și exilarea a peste 100.000. În dimineața de 4 noiembrie Imre Nagy a ținut un discurs dramatic la radio, anunțând invazia trupelor sovietice, mai târziu cerând azil la ambasada Iugoslaviei . A fost înlaturat și va fi pus în fruntea guvernului comunistul János Kádár, obedient fata de URSS. Pe 21 este răpit în drum spre casa lui – nefiind respectată înțelegerea cu iugoslavii – și este deportat în Romania, la Snagov, împreună cu mai mulți lideri comunisti reformiști. Nu a fost dispus să demisioneze și nici să recunoască guvernul lui janos Kadar, în ciuda presiunilor politice puternice și a somațiilor repetate. A fost dus in Ungaria în aprilie 1957. Între 9 iunie și 15 iunie 1958 a fost judecat într-un proces cu ușile închise, fiind în cele din urmă condamnat la moarte. Sentința a fost executată chiar în ziua următoare (de menționat că sentința a fost aprobată în prealabil de Comitetul Executiv al Partidului Comunist Maghiar). Între anii 1961-1989 cadavrul lui a fost ascuns în parcela 301 din Cimitirul Nou din Budapesta. Imre Nagy a fost reabilitat în 1989, și a fost reînmormântat solemn în același an la data de 16 iunie. Imre Nagy (n. 6 iunie 1896, Kaposvár – d. 16 iunie 1958, Budapesta) a fost un politician comunist, maghiar, cu orientare reformatoare, prim-ministru al Ungariei între 1953-1954 și în octombrie 1956, ocazie cu care a devenit în mod neașteptat unul din eroii revoluției anticomuniste din Ungaria din 1956. A provenit dintr-o familie săracă de țărani calviniști. Tatăl său a fost îngrijitor la poștă, având absolvite 8 clase de școală generală.

· 1959: Pentru prima data in istoria hocheiului profesionist, un portar, Jacques Plante, a purtat o masca de protectie in timpul meciului dupa ce a fost lovit cu pucul in fata.

· 1962: Președintele Kennedy anunță sfârșitul crizei nuclearelor din Cuba. John Fitzgerald Kennedy (n. 29 mai 1917 – d. 22 noiembrie 1963), cunoscut și ca John F. Kennedy, JFK sau „Jack Kennedy”, a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa survenită în ziua de 22 noiembrie 1963, la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al liberalismului american.

· 1963: Președintele sud-vietnamez Ngo Dinh Diem este asasinat în urma unei lovituri militare de stat.

· 1964: Regele Saud din Arabia Saudită renunță la putere în favoarea fratelui său Faisal. Saud bin Abdulaziz Al Saud (n. 15 ianuarie 1902 – d. 23 februarie 1969) a fost rege al Arabiei Saudite în perioada 1953 – 1964. Faisal bin Abdulaziz Al Saud (n. aprilie 1906 – d. 25 martie 1975), regele Arabiei Saudite. A fost fiul regelui Ibn Saud.
A mai deținut și funcțiile de guvernator al provinciei Hidjaz (începând cu 1926) și de ministru de externe (din 1930).

· 1965: La ora 5:15 P.M., Norman Morrison, Quaker în vârstă de 31 de ani, iese din front și pătrunde în Pentagon protestând în felul acesta împotriva „invaziei” în Vietnam.

· 1966: Intră în vigoare Cuban Adjustment Act oferind unui număr de 123.000 de cubanezi posibilitatea de a face cerere de stabilire permanentă în State.

· 1967: Președintele american Lyndon B. Johnson ține o reuniune secretă cu cei mai de seamă lideri naționali (Bărbații Înțelepți) cărora le cere sfatul în privința atitudinii de adoptat față de refuzul tinerilor de a se mai înrola, protestând astfel împotriva războiului din Vietnam. Cei prezenți au ajuns la concluzia că opinia publică trebuie să primească rapoarte optimiste despre desfășurarea războiului. Lyndon Baines Johnson, cunoscut mai ales ca Lyndon B. Johnson, (n. 27 august 1908 – d. 22 ianuarie 1973), adesea numit pe inițialele sale, LBJ, cel de-al treizeci și șaptelea vicepreședinte și cel de-al treizeci și șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii (1963 – 1969).

· 1973: John Lennon lansează albumul „Mind Games“.

· 1975: Este ucis Pier Paolo Pasolini pe hidroscala din Ostia.

· 1976: Jimmy Carter, primul candidat originar dintr-un stat din Sud la presedentia americana după foarte mulți ani (din timpul războiului american de secesiune), îl învinge în alegerile pentru functia de presedinte al Statelor Unite, pe contracandidatul sau Gerald Ford. James Earl Carter Jr. (cunoscut ca Jimmy Carter; n. 1 octombrie 1924), politician american și un autor de cărți american, care a fost cel de-al treizeci și nouălea președinte al Statelor Unite ale Americii (1977–1981) și laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2002.

· 1976: În India, primul ministru, Indira Gandhi, obține depline puteri dictatoriale. Indira Priyadarshini Gandhi (n. 19 noiembrie 1917 – d. 31 octombrie 1984), prim-ministru al Indiei din 19 ianuarie 1966 până la 24 martie 1977, și, din nou, din 14 ianuarie 1980 până la asasinarea ei pe 31 octombrie 1984.

· 1983: Președintele american Ronald Reagan semnează legea care instituie o sărbătoare federală, celebrată an de an în a treia luni din ianuarie, pentru comemorarea pastorului Martin Luther King, militant pentru drepturile populatiei de culoare. Ronald Wilson Reagan, cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, (n. 6 februarie 1911, Tampico, Illinois – d. 5 iunie 2004, Los Angeles, California) cel de-al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii.

· 1984: Pedeapsa capitală: Velma Barfield, din 1962, este prima femeie din Statele Unite condamnată la moarte.

· 1988: Prima propagare de worm pe Internet.

· 1989: Jaguar este cumpărată de societatea Ford.

· 1991: Bartolomeu I devine Patriarh al Constantinopolului. Bartolomeu I (numele său laic fiind cel de Demetrios Arhontonis) (n. 29 februarie 1940, insula Imbros, Turcia), din 2 noiembrie 1991, cel de-al 270-lea patriarh ecumenic al Patriarhiei de Constantinopol.

· 1993: La Casa Alba, Bill Clinton a semnat textul Rezolutiei comune a Camerei Reprezentantilor si Senatului Statelor Unite ale Americii privind ratificarea Acordului comercial intre Romania si SUA si acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate.

· 1993: Senatorul Constantin Ticu Dumitrescu a hotarat sa propuna o "motiune morala" prin care sa determine Parlamentul sa adopte o hotarare privind publicarea de catre Serviciul Roman de Informatii a listei fostilor informatori ai Securitatii, carora sa li se interzica accesul la functii importante.

· 1996: A avut loc primul tur de scrutin al alegerilor parlamentare si prezidentiale.

· 1997: Acord între Rusia şi Japonia în privinţa contenciosului Insulelor Kurile. „Declaratia de la Tokyo”, din octombrie 1993, data publicitatii ca urmare a intalnirii dintre presedintele rus Boris Eltin si premierul nipon Morihiro Hosokawa, prevedea angajarea de negocieri menite sa rezolve, in cel mai scurt timp, problema unui tratat de pace intre cele doua tari, prin solutionarea divergentelor teritoriale pe baza argumentelor istorice si juridice, a documentelor puse la dispozitie de catre cele doua parti si a legislatiei internationale. In ciuda faptului ca presedintele Boris Eltin si premierul Ryutaro Hashimoto s-au angajat, in 1997, la Krasnoiarsk, sa faca „toate eforturile posibile in vederea semnarii unui Tratat de Pace inainte de anul 2000”, premierul nipon Yoshiro Mori s-a izbit de un curtenitor refuz din partea presedintelui Vladimir Putin, in toamna lui 2000, in abordarea chestiunii privind statutul Kurilelor de Sud. Intalnirea de la Irkutk, din mai 2001, a intarit convingerea ca problema restituirii insulelor nu se mai afla pe ordinea de zi a liderilor de la Kremlin. „Ce presedinte rus si-ar permite luxul sa ia o masura atat de nepopulara in randul unei populatii careia i s-a repetat, decenii la rand, ca anexarea Kurilelor este una dintre marile fapte de arme ale Armatei Rosii si ca pastrarea lor este aproape o chestiune de onoare?”, scria jurnalistul Guy-Pierre Chomette in revista „Le Monde diplomatique”.

· 1997: Taifunul „Linda” devastează Golful Tailanda deplasându-se cu o viteză de 130 km/h.

· 1999: Mighty Servant 2 nava de mare tonaj, cu o încărcătură de 9000 de tone, se scufundă și 5 persoane își pierd viața.

· 2000: Primul echipaj de trei astronomi (2 ruși și un american) ajunge la bordul Stației Spațiale Internaționale.

· 2004: Presedintele George W. Bush a castigat alegerile prezidentiale din SUA, invingandu-l pe senatorul John Kerry.

Nașteri

· 1082: S-a nascut imparatul chinez Huizong din dinastia Song, un mare pictor și caligraf; (d. 1135). In 1125 manciurienii au invadat China de Nord si au ocupat capitala Beijing, cu toata rezistenta eroica a aparatorilor sai. Imparatul a fost facut prizonier si dus in captivitate in Manciuria unde a murit.

· 1667: S-a nascut Jan Sobieski, comandant de osti, rege al Poloniei sub numele Jan al III-lea. A intretinut relatii cu domnitorii romani Serban Cantacuzino si Stefan Petriceicu. In timpul domniei lui Constantin Cantemir a intreprins campanii in Moldova in 1686 si 1691.

· 1699: S-a nascut pictorul francez Jean Baptiste Siméon Chardin; ( d, 12 iunie 1779). Jean (Baptiste) Siméon Chardin (n. 2 noiembrie 1699, Paris – d. 6 decembrie 1779, Paris), a fost un pictor francez, considerat ca unul din cei mai mari artiști ai secolului al XVIII-lea. Este în special cunoscut ca maestru al naturilor moarte, al scenelor de viață și al portretelor, domenii în care talentul artistului s-a desfășurat în toată splendoarea lui. Stilul lui Chardin este atât de personal, încât nu poate fi asociat unei anumite perioade strict delimitate. Artistul activează în Franța în epoca rococo-ului, în același timp cu Watteau, Boucher și Fragonard, opera lui însă se caracterizează prin simplitate și realism subtil, care va iniția un curent burghez în pictura franceză.

· 1739: Carl Ditters von Dittersdorf, compozitor austriac (d. 1799)

· 1755: S-a nascut la Viena, Maria Antoaneta (Maria Antonia Josepha Johanna von Habsburg – Lothringen), regina a Frantei, fiica imparatului austriac Francisc I si a imparatesei Maria Tereza. S-a casatorit in anul 1770 cu viitorul rege al Frantei Ludovic al XVI-lea, cu scopul intaririi aliantei franco-austriece. Cat a fost regina, a fost extrem de criticata pentru extravaganta sa, dar mai ales pentru deciziile ei antireformiste. A sprijinit reactiunea franceza, atragandu-si ura maselor populare. Mariei Antoaneta ii este atribuita si replica: “Daca nu au paine sa manance briose”, rostita in momentul in care saracii din Paris strigau sub geamurile palatului regal ca nu mai au din ce sa traiasca. In 1791, ea si sotul ei au incercat sa fuga in Austria ca sa scape din mina protestatarilor francezi, insa au fost prinsi si incarcerati in Paris. La noua luni dupa ce Ludovic al XVI-lea a fost executat, Maria Antoaneta, de 38 ani, a fost si ea ghilotinata la varsta de 38 de ani, in ziua de 16 octombrie 1793.

· 1767: Prințul Eduard, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea și tatăl reginei Victoria (d. 1820). Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn (Edward Augustus; n. 2 noiembrie 1767 – d. 23 ianuarie 1820), membru al Familiei Regale Britanice, al patrulea fiu al Regelui George al III-lea și tatăl Reginei Victoria

· 1795: James K. Polk, al 11-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (d. 1849)

· 1815: George Boole, matematician britanic, creatorul logicii matematice moderne (d. 1864)

· 1844: S-a nascut Mehmed V, al 35-lea sultan al Imperiului Otoman; (d. 1918). Mehmed V Reshad (2 November 1844 – 3 July 1918) was the 35th Ottoman Sultan. He was the son of Sultan Abdülmecid I. He was succeeded by his half-brother Mehmed VI.

· 1847: Georges Sorel, publicist francez (d. 1922)

· 1865: Warren Gamaliel Harding, al 29-lea președinte american (d. 1923)

· 1869 - S–a nascut poeta Iulia Hasdeu, fiica scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu (“Lacrimile copilariei”,“Printesa Papillon”, “Domnisoara Maussade”) (m.17.09.1888).

· 1873: S-a nascut Dimitrie Paciurea, sculptor român (d. 1932). Dimitrie Paciurea (n. 2 noiembrie 1873, București – d. 14 iulie 1932, București), sculptor român. Stilul său simbolic și reprezentațional contrastează puternic cu stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși. În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române

· 1885: Harlow Shapley, astronom american, cel care a descoperit mărimea și forma Căii Lactee (d. 1972)

· 1892: Paul Abraham, compozitor ungur (d. 1960)

· 1899: Peter Aufschnaiter, alpinist austriac (d. 1973)

· 1900: Carola Neher, actriță germană (d. 1942)

· 1904: S-a nascut Louis Eugene Felix Neel, fizician laureat al premiului Nobel.

· 1906 - S-a nascut Luchino Visconti, regizor de film si teatru italian, reprezentant al neorealismului in cinematografie (“Rocco si fratii sai”, “Nopti albe”) (m.17.03.1976).

· 1908: Bunny Berigan, artist (jazz) american (d. 1942)

· 1908: Dimitrie Berea, pictor român (d. 1975)

· 1911: Odysseas Elytis, poet grec, laureat al Premiului Nobel (d. 1996)

· 1912 - S-a nascut poetul si prozatorul Vasile Dobrian („Steaua inimii”, „Umbra unei melancolii”) (m.1998).

· 1913: S-a născut actorul american Burt Lancaster: “Omul care aduce ploaia”, “Elmer Gantry”, “Aeroportul”, “Ghepardul”. Burt Lancaster (n. 2 noiembrie 1913 – d. 20 octombrie 1994), unul din marii actori americani, laureat al Premiului Oscar. A primit Premiul Oscar în 1960;

· 1925 - S–a nascut pictorul George Vlaescu.

· 1929: S-a nascut Richard E. Taylor, fizician american, laureat al premiului Nobel.

· 1932: Stéphane Audran, actriță franceză

· 1932: Melvin Schwartz, fizician american (d. 2006)

· 1936: S-a nascut Jack Starrett, actor si regizor american.

· 1937 - S-a nascut Earl Carroll, vocalist american (Cadillacs, Coasters).

· 1938: S-a nascut printesa Sophia, soţia regelui Spaniei Juan Carlos I. Sofía a Greciei (Sofía Margarita Victoria Federica; n. 2 noiembrie 1938) este fiica regelui Paul I al Greciei și soția regelui Juan Carlos I al Spaniei. A fost regina Spaniei pe durata domniei soțului ei (22 noiembrie 1975 – 19 iunie 2014).

· 1938 - S-a nascut David (“Jay”) Black, vocalist american (Jay & The Americans).

· 1941 - S-a nascut Bruce Welch, chitarist, vocalist si compozitor britanic (The Shadows).

· 1942: S-a nascut Stefanie Powers, actrita americanca.

· 1944: Keith Emerson, muzician și textier american (Emerson, Lake & Palmer)

· 1945 - S-a nascut John David Souther, chitarist, vocalist si compozitor american.

· 1946: Alan Jones, pilot australian de Formula 1

· 1946: Giuseppe Sinopoli, dirijor, compozitor, medic, arheolog italian

· 1946 - S-a nascut Les “Chip” Hawkes, basist britanic (Tremeloes).

· 1947: Dave Pegg, muzician (basist) britanic

· 1949: Lois McMaster Bujold, autoare de Science Fiction americancă

· 1949: Frankie Miller, vocalist, chitarist și compozitor britanic

· 1955: Răzvan Ionescu, actor român de teatru și film

· 1961: S-a nascut K.L. Lang, cantareata canadiana.

· 1962: Ron McGovney, primul basist a trupei Metallica

· 1965: Shahrukh Khan, actor indian

· 1966: David Schwimmer, actor american

· 1968: Jaume Balagueró, regizor, scenarist american

· 1974: Nelly, rapper, actor

· 1983: Silviu Izvoranu, fotbalist român

· 1990: Kendall Schmidt, cântăreț, dansator american (Big Time Rush)

Decese

· 1083: Matilda de Flandra, soția regelui William I Angliei (n. 1031)

· 1816: A încetat din viaţă Gheorghe Şincai (n.28 februarie 1754 la Riciu, jud.Mureş), istoric literar, filolog, traducător, poet, reprezentant de seama al Şcolii Ardelene. A adus o contribuţie fundamentală în acţiunea de răspîndire a culturii române în mediul rural din Transilvania şi a elaborat alături de Samuil Micu prima gramatică tiparită a limbii române: “Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” (Viena, 1780).

· 1854: A incetat din viata Anton Pann (Antonie Pantoleon Petroveanu), poet, folclorist si compozitor, autor al culegerii de proverbe “Povestea vorbii”; (data nașterii incertă, între 1793-1797 la Sliven, Imperiul Otoman). Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1796-1798, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria – d. 2 noiembrie 1854, București, Țara Românească), poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist,[1] compozitor al muzicii imnului național al României.[2] A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii.

· 1916: A decedat printul Mircea, ultimul fiu al reginei Maria a Romaniei. Alteța Sa Regală Mircea, Principe al României, Principe de Hohenzollern (n. 13 ianuarie 1913 ) a fost cel de-al treilea băiat și cel mai mic copil al Reginei Maria si al Regelui Ferdinand. Prințul Mircea a murit de febră tifoidă.

· 1929: A încetat din viaţă Alexandru Davila (n.1862, Goleşti, jud.Argeş), dramaturg şi om de teatru român, fiul lui Carol Davila, fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti în anii 1905-1908 şi 1912-1914.

· 1950: George Bernard Shaw, dramaturg, laureat al Premiului Nobel (n. 1856). George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence), scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic. Celebrul dramaturg a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1925 . (“Pygmalion”, “Sfânta Ioana”, “Candida”);

· 1960: Dimitri Mitropoulos, regizor, pianist, compozitor și dirijor grec (n. 1896)

· 1975: A încetat din viaţă marele regizorul italian Pier Paolo Pasolini; (n.1922). Pier Paolo Pasolini (n. 5 martie 1922 – d. 2 noiembrie 1975), intelectual italian de stânga, considerat a fi printre cei mai mari artiști și intelectuali italieni ai secolului al XX-lea. A fost ucis pe hidroscala din Ostia.

· 2004 - A murit, asasinat, Theo van Gogh, cineast si scriitor olandez, realizatorul mai multor pelicule controversate (documentarul ”0605”) (n.23.07.1957).

· 2009 - A murit José Luis López Vázquez, considerat unul dintre cei mai mari actori ai Spaniei

Sărbători

Calendar religios 2 noiembrie
- Calendar crestin ortodox:
Sf Mc Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist

- Calendar crestin greco-catolic:
Sfantul Achindin, Pegasie, Aftonie, Elpidifor si Anempodist
- Calendar crestin romano-catolic:
Pomenirea tuturor credinciosilor raposati

RELIGIE ORTODOXĂ 2 Noiembrie

Sf Mc Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist

La început, regii Persiei au acordat libertate creștinismului în țara lor, însă o dată cu venirea la tron a Sfântului Împărat Constantin cel Mare creștinismul a devenit religie ocrotită de statul roman, iar perșii au început să devină bănuitori, crezând că romanii vor prin mijlocirea religiei creștine să infiltreze spioni în persoana preoților sau a călugărilor. Regele persan Sapor al II-lea a început persecuția împotriva creștinilor care a ținut 27 de ani. După o perioadă de liniște, un Episcop din Suza, pe nume Abdas, a îndemnat pe câțiva creștini să dea foc unui templu păgân, fapt care a dus la pornirea unei alte prigoane împotriva creștinilor care a durat 30 de ani. Prin voia Bunului Dumnezeu această persecuție a încetat prin mijlocirea Episcopului Acachie din Amida care a răscumpărat 7 000 de prizonieri persani cu banii săi și cu banii luați din vânzarea sfintelor vase ale Bisericii.Acest lucru l-a îmbunat pe regele persan care a încetat persecuția.

Şi marele Anempodist zicea: „Picioarele mele au stat spre îndreptare şi legea Ta este făclie picioarelor mele şi lumină cărărilor mele”.

Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie şi Anempodist au fost slujitori la curtea regelui Sapor al II-lea (309-379), cel care a început prigonirea creştinilor. Acestia au fost oameni de frunte şi întăriţi în credinţă, care aduceau pe mulți la Hristos. Însă, fiind pârâţi, i-au prins şi i-au adus în faţa regelui Sapor. După ce şi-au mărturisit credinţa, au fost supuși la chinuri. Dar sfinţii, întăriţi de harul dumnezeiesc, au rămas nevătămaţi şi, prin rugăciune, au dărâmat un idol de seamă al perşilor. Mâniați, păgânii i-au supus la chinuri și mai aspre. Şi din toate acestea scăpând întregi, sfinţii au adus la credinţă şi pe alţi curteni de seamă, ca Aftonie şi Elpidifor, acesta fiind cel dintâi din sfatul regelui. Atunci, le-au tăiat capetele Sfinţilor Aftonie şi Elpidifor şi la încă 7.000 de creştini în frunte cu mama regelui. Iar Sfinţii Achindin, Pigasie şi Anempodist au fost martirizaţi într-un cuptor ars în foc.

Încă şi unul din cei care-i chinuia pe dânşii, pe nume Aftonie, văzând acea minune, a crezut în Hristos şi a strigat: „Mare este Dumnezeul creştinilor”.

Fericitul Pigasie grăia: „La Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta, vom vedea lumină.”

Acesti sfinti erau din pamântul Persiei, fiind mai de frunte si mai de cinste lânga Sapor II (339-379), regele persilor, si erau întariti în dreapta credinta. Dar fiind prinsi, au fost batuti si chinuiti. Dar începând regele sa huleasca pe Hris-tos, sfintii l-au facut mut si apoi i-au dezlegat din nou gura. Apoi i-au întins pe paturi de fier arse în foc, dar pogorându-se ploaia a stins focul. Iar ei prin rugaciuni au surpat jos idolul lui Die. Pentru aceea i-au supus la felurite chinuri si din multe iesind nevatamati au pricinuit îmbratisarea credintei în Hristos de catre multi, care pentru aceasta au fost ucisi.

Iar ostaşii, înconjurându-i, au început a-i tăia. Şi au căzut de sabie, în acel ceas, până la şapte mii din cei ce au crezut în Hristos, împreună cu Sfântul Elpidifor.

Iar fericitul Achindin grăia: „Cuprinsu-ne-au durerile morţii, primejdiile iadului ne-au înconjurat pe noi şi, de vreme ce am trecut prin foc, Însuţi ne scoate, Doamne, pe noi întru odihnă”.

Sfântul Mucenic Agapie a pătimit în timpul împăratului Liciniu (307-323) în orașul Sevastia Capadociei (Asia Mică). A fost chinuit de Avxanie, conducătorul orașului, de ducele Marcel, precum și de Marcu Agricola.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU 2 Noiembrie

Înainte de a prezenta rețetele pentru astăzi vă amintesc că mâine se face Pomenirea morților la noi, ortodocșii! Voi prezenta o rețetă de colivă chiar de astăzi pentru a avea timp să o pregătiți.

A. GUSTĂRI

Roşii umplute cu mere şi hrean

· 4 roşii mari

· 2 – 3 mere

· ½ rădăcină hrean

· 1 pumn de nuci măcinate

· Zeamă de lămâie

· Puţin zahăr

· Sare

· 1 salată verde

Se taie un căpăcel la fiecare roşie, se scobeşte miezul şi se presară cu sare.

Se lasă câteva minute cu gura în jos să se scurgă.

Se taie merele subţiri, se amestecă cu hreanul ras pe răzătoarea mică, nucile măcinate şi se adaugă zeamă de lămâie şi puţin zahăr.

Se umplu roşiile şi se aşază pe un platou, garnisit cu foi de salată.

B: SALATE

Salată de păstârnac şi ţelină

Ingrediente necesare:

400 g pastarnac

200 g telina

100 g morcovi

250 g praz

1 lamaie

50 g ulei

sare

Mod de preparare:

Se curata prazul, se spala si se foloseste numai partea alba.

Aceasta se taie fasii subtiri.

Se curata apoi telina si pastarnacul si se spala.

Se rad pe razatoarea mare.

Se stropeste cu putin suc de lamaie morcovul curatat si ras.

Intr-un castron se amesteca toate legumele cu ulei, sare si suc de lamaie.

C: SOSURI

Sos de mărar

· 1 lingură ulei;

· 1 lingură făină;

· 1 ceapă;

· 2 – 3 legături mărar;

· ½ linguriţă zahăr;

· 1 lingură oţet;

· ½ lingură sare;

· 1 ceaşcă apă

Ceapa tăiată mărunt se căleşte puţin în ulei, se adaugă zahărul şi făina, amestecând cu grijă să nu se lipească.

Se stinge cu o ceaşcă de apă şi se lasă să fiarbă 10 minute.

Se adaugă mărarul tocat fin şi se mai fierbe câteva minute.

La sfârşit se adaugă sarea şi piperul.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Cremă de ţelină

· 4 ţeline;

· 2 linguri ulei;

· ½ lingură făină;

· Sare;

· Pătrunjel

Se curăţă ţelinele şi se dau pe răzătoarea mare.

Se pun într-o oală cu ulei şi se călesc până se înmoaie.

Se toarnă 3 ceşti de apă fierbinte şi se lasă să fiarbă.

Se sărează, se strecoară şi se păstrează zeama.

Se dă ţelina prin sită, se adaugă puţin câte puţin toată zeama în care a fiert.

Separat se face un rântaş din ½ lingură ulei, ½ lingură făină şi puţină apă.

Se amestecă cu supa de ţelină, se pune din nou la foc pentru a mai da un clocot.

Se adaugă pătrunjelul şi se serveşte cu crutoane.

Tot aşa se prepară crema de dovlecei, crema de praz, sau crema de gulii.

E: MÂNCĂRURI

Chiftele din fasole boabe cu garnitură de orez

· 2 ceşti fasole boabe;

· 1 ceaşcă pâine înmuiată;

· 2 cepe;

· 1 căpăţână usturoi;

· 1 morcov;

· 1 păstârnac;

· Sare;

· Piper;

· Cimbru;

· Foi de dafin;

· Mărar;

· Pătrunjel;

· 1 ceaşcă orez;

· Ulei

Se fierbe fasolea după procedura cunoscută.

După ce se schimbă prima apă se pun zarzavaturile tocate, sarea şi 2 foi de dafin.

Când este fiartă bine fasolea, se separă boabele într-un castron.

Se adaugă pâinea înmuiată în zeama reţinută de la fiertul fasolei, condimentele, usturoiul pisat şi verdeaţa.

Se dau prin maşina de tocat.

Se fac mingiuţe, se dau prin făină şi se coc în ulei bine încins.

Din restul de zeamă rămasă de la fiertul fasolei se prepară un orez dintr-o ceaşcă de orez şi trei ceşti de zeamă.

Când orezul se înmoaie bine, se sărează, se pune mărar mult şi se serveşte rece, ca garnitură pentru chiftelele din fasole.

F: DULCIURI

Prăjitură „Ziua şi noaptea”

· 12 linguri ulei;

· 14 linguri zahăr;

· 14 linguri apă;

· 18 linguri făină;

· 2 linguriţe praf de copt;

· 1 vanilie;

· 2 – 3 linguri cacao;

· 1 cană nucă măcinată

Se amestecă bine ingredientele cu mixerul, se adaugă făină în care s-a amestecat praf de copt şi vanilie.

La sfârşit se adaugă nuca.

În tava unsă şi tapetată cu făină se toarnă jumătate din compoziţie.

Deasupra se toarnă cealaltă jumătate în care s-a adăugat cacao.

REȚETA DE COLIVĂ

Ingrediente:
500 g grau decorticat sau arpacas, 375 g zahar, aproximativ 250 g nuci curatate, vanilie, coaja rasa de lamaie (optional), o cana si jumatate pesmet din paine alba sau biscuiti daca nu o pregatim in zile de post, zahar pudra (ca sa se acopere coliva), 1 lingurita rasa cu sare, putina cacao si bomboane, pentru ornat coliva.

Instructiuni :
1. Eliminam toate corpurile straine din grau si il spalam in mai multe ape.
2. Punem graul intr-o oala mai mare, peste care turnam apa, ca sa acopere boabele de grau cam de un lat de palma si si-l fierbem cel putin o ora. Trebuie sa amestecam din cand in cand, ca sa nu se prinda.
3. Dam oala jos de pe foc si o acoperim cu un servet curat, apoi o invelim cu o patura, sau ceva gros, ca sa-si mentina caldura cat mai mult.
4. Dupa 4-5 ore, adaugam zaharul si fierbem din nou, pana se leaga. Acum trebuie sa amestecam cu o lingura curata din lemn, ca sa nu se lipeasca de fundul vasului, dand gust neplacut colivei.
5. Dupa ce s-a legat, luam vasul de pe foc si il lasam descoperit, pana ce compozitia s-a racit si o tinem acoperita in frigider pana cand dorim sa finisam coliva.
6. Inlaturam coaja care s-a format, adaugam sarea, vanilia, coaja rasa de lamaie si nucile taiate fin cu cutitul, pisate sau rasnite dupa preferinta.
7. In continuare, amestecam usor toate ingredientele, pana se omogenizeaza.
8. Compozitia o aseazam pe un platou curat, ceva mai mare decat o coala de hartie si o modelam uniform pe platou, ca sa capete o forma frumoasa.
9. Deasupra cernem pesmetul, pe care il presam putin cu un carton ca sa fie mai dens si neted, apoi cernem un stat uniform de zahar pudra, gros de cel putin 1 mm (oricum sa acopere bine pesmetul), pe care il presam, ca si pe pesmet.
10. Pentru ornat, putem folosi un sablon facut din carton, care sa reprezinte o cruce, peste care cernem putina cacao. De asemenea, putem folosi diverse bomboane, ca: drajeuri, migdale trase in zahar si altele, dupa preferinta si inspiratia noastra.
11. Curatam bine marginile platoului de pesmetul si de zaharul cazut la cernut.
Coliva este bine s-o pregatim in ajunul zilei cand vrem s-o folosim.
Lumanarea pe care o infigem in coliva, trebuie sa aiba un disc de hartie, pentru a nu se scurge ceara pe coliva.

ARTE 2 Noiembrie

INVITAŢIE LA OPERETĂ 2 Noiembrie

Victoria şi al ei hussar de Paul Abraham

Victoria și-al ei husar (titlul în limba germană Viktoria und ihr Husar) este o operetă în trei acte de Paul Abraham pe un libret de Alfred Grünwald și Fritz Löhner-Beda, după o piesă de teatru de Imre Földes.

Premiera a avut loc la Budapesta, la 1 ianuarie 1929.

„Victoria și-al ei husar”, operetă în trei acte de Paul Abraham, pe un libret de Alfred Grünwald și Fritz Löhner-Beda, redă povestea de dragoste dintre frumoasa Victoria și husarul Koltay.

Subiectul operetei și idila celor doi ne poartă, rând pe rând, din peisajul însorit al Japoniei, în pitorescul St. Petersburg, ajungând apoi într-un orășel din Ungaria.

Primul război mondial și anii ce i-au urmat pun dragostea lor la mari încercări.

Victoria, crezându-și iubitul mort în război, se căsătorește cu un distins diplomat american, pe numele său Cunlight. Însă viața o readuce pe Victoria față în față cu Koltay, prima sa iubire. Deznodământul? Vă invităm să îl aflați!

PAUL ABRAHAM: VICTORIA AND HER HUSAR / VIKTORIA UND IHR HUSAR:

MUZICĂ 2 Noiembrie

John Lennon – Mind Games

John Lennon - Mind Games (Full Album): http://youtu.be/UUZQZ_4Zl_M.

Carl Ditters von Dittersdorf

Carl Ditters von Dittersdorf - Symphony No. 4 in F major, "Die Rettung der Andromeda durch Perseus": http://youtu.be/IsmGZkWid98;

Carl Ditters von Dittersdorf. Concerto for Oboe & Orchestra G major: http://youtu.be/ze5we8pOsZU;

C. D. von Dittersdorf: Concerto for violin & orchestra in G major / Czech Chamber Philharmonic: http://youtu.be/3LWuLlFhVKg.

Bunny Berigan

Bunny Berigan - I Can't Get Started: http://youtu.be/_u7x-Q3oTjQ;

Bunny Berigan - Caravan – 1937: http://youtu.be/J-xpfOFwdh4;

Bunny Berigan - Blue Moon (1934): http://youtu.be/MgxDGDAAaBw.

Keith Emerson

Keith Emerson - Honky Tonk Train Blues (remastered).flv: http://youtu.be/1kSZWkYe09g;

Keith Emerson - Piano Improvisations: http://youtu.be/yg2KjxNtAiM;

Keith Emerson solo: http://youtu.be/KjkD39dCvBI.

Earl Carroll, vocalist american (Cadillacs, Coasters)

Earl Carroll – Videoclipuri populare: https://youtu.be/82qacDFeFO4?list=PLFBx9exJ-f0DB41lyMa63OsbBqTma07CW.

David (“Jay”) Black, vocalist american (Jay & The Americans)

Jay & The Americans - Some Enchanted Evening: https://youtu.be/Ges4jPtXWzg?list=PLI0Oter-yxH5Yu-OjzvUkpMgE9jshxjVT.

Bruce Welch, chitarist, vocalist si compozitor britanic (The Shadows)

Bruce Welch(The Shadows)plays Blue Sky,Blue Sea,Blue Me with LEGEND: https://youtu.be/IS3PmSZeOtA.

Frankie Miller

Frankie Miller The best of (full album): http://youtu.be/ErxpcuUIuzo.

John David Souther, chitarist, vocalist si compozitor american

J.D. Souther – Toate melodiile: https://youtu.be/quglprlSQ8k?list=PLMAYZhO2DamfiJ7G6fL-3qlXgzrl05pth.

Les “Chip” Hawkes, basist britanic (Tremeloes)

The Tremeloes - Angel Of The Morning: https://youtu.be/5TMPdwgiXjM.

Kendall Schmidt

Kendall Schmidt- Memories and Melodies: http://youtu.be/ZTKYvlt-U8Y;

Kendall Schmidt and Logan Henderson - Next Step: http://youtu.be/8E3E1c4HLKo;

Kendall Schmidt-"It Is What It Is" Lyrics HD: http://youtu.be/vDjINqNP-lw.

Dimitri Mitropoulos

Dimitri Mitropoulos "Symphony No 3" Mahler 1956 : http://youtu.be/h6t1aF8BS_A;

Mitropoulos 1897 - 1960 Berlioz Symphonie Fantastique & Grande messe des morts.wmv : http://youtu.be/d3yTojbQrVg;

Dimitri Mitropoulos "Erwartung" Schoenberg: http://youtu.be/_ghJsP0T_h0.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

101 Strings Fire and Romance of South America (1966) GMB

J S Bach: Sonates pour viole de gambe et clavecin (Paolo Pandolfo, Rinaldo Alessandrini)

Study & Work JAZZ - Concentration Saxophone & Piano JAZZ for Work, Study, Relaxing

Haydn: Six Sonatas for Violin and Viola

POEZIE 2 Noiembrie

Odysseas Elytis

Biografie Odisseas Elytis

Poet grec, născut la 2 noiembrie 1911 în Iraklion (Creta); numele adevărat: Odysseas Alepoudelis; studii liceale şi universitare (neterminate) la Atena, numeroase călătorii în străinătate. In 1940 e mobilizat cu gradul de sublocotenent şi participă la luptele din munţii Greciei şi di Albania împotriva invaziei italiene; în 1941 se îmbolnăveşte şi e trimis în spatele frontului; director al Radiodifuziunii greceşti (1945), se dedică din 1946 exclusiv literaturii (debutase din 1940 cu volumul \"Orientări\"). Intre 1969 şi 1974, anii dictaturii militare, se autoexilează în Franţa. Reîntors în patrie îşi continuă activitatea literară bucurându-se de un prestigiu pe care, dintre contemporani, doar Giorgios Seferis şi Iannis Ritsos l-au avut. Laureat Nobel în 1979.
Bibliografie selectivă:
\"Orientări\" (1940), \"Soarele Întâiul\" (1043), \"Cântec Eroic şi Funebru pentru Sublocotenentul căzut în Albania\" (1945), \"To Axion Esti\" (1959), \"Soarele Insoritul\" (1971), \"Monograma\" (1972), \"Răzleţitele\" (1974), \"Cartea semnelor\" (1977), \"Maria Nefeli\" (1979).

Referinţe critice:
Ť Gândirea lirică a lui Elytis, îmbibată de romantism, dezvoltă în faţa noastră o metafizică plină de deplin senzualism spiritual. Stâncile, insulele, marea albastră greacă, vânturile, pe de o parte continuă să fie reale, pe de altă parte devin embleme cu sensul pe care l-am da simbolurilor din alchimie. Cu acestea îşi exercită poetul magia şi ţinem să mărturisim că este vorba de o cu totul originală magie greacă. ť (...) Ť Poeziile sale sunt creaţii care invocă spiritul etern al lumii greceşti, acela care de secole a locuit şi continuă să locuiască şi să magnetizeze conştiinţa europeană cu continue referiri la un ideal de perfecţiune la un ideal de perfecţiune care, ca simplă posibilitate, persistă de altfel până în zilele noastre. ť
Lawrence Durrell

Agramatul şi frumoasa

Adeseori, La Adormirea Serii, sufletul ei primea
faţă de munţi o uşurare, cu toate că ziua de azi
era dură şi cea de mâine necunoscută.

Dar, când se-ntuneca bine şi mân a preotului se
ridica peste grădina mică a morţilor, Ea

Singură, Dreaptă, cu prea puţinele fiinţe familiare
ale nopţii- adierea rozmarinului şi funinginea
de la coşuri- la marginea mării veghea

Într-altfel frumoasă!

Vorbe abia şoptite de valuri sau pe jumătate ghicite
într-un foşnet şi altele care seamănă cu
ale morţilor şi se sperie printre chiparoşi
ca nişte zodii ciudate, învârtindu-se în
jurul capului ei magnetic i-l aprindeau. Şi una

O limpezime de ne-nchipuit lăsa, în adâncul lăuntrului
ei, ca să se vadă adevărata privelişte

Acolo unde, alături de fluviu, luptau cu Îngerul
oamenii negri, arătând în ce chip frumuseţea
se naşte

Sau ceeea ce noi, altfel, numim lacrimă

Şi-atât cât ţinea meditaţia ei, simţeai, îşi revărsa
chipul ce strălucea cu amarul din ochi şi cu
pomeţii obrajilor imenşi ca de hetairă

Întinşi până-n extremele puncte ale constelaţiilor
Marelui Câine şi Fecioarei

"Departe de molima oraşului, lângă ea am a visat o
putietate, unde lacrima să n-aibă înţeles
şi unde singura lumină şă vie din văpaia
care-mi mistuie toată fiinţa.

Umăr la umăr amândoi împreună să rezistăm
la povara celor ce vor veni, juraţi în
extrema linişte şi-n domnia astrelor,

Ca şi cum n-aş fi cunoscut, agramatul, că tocmai
acolo în imensa linişte se-aud cel mai
oribile zgomote

Şi că, de când singurătatea din pieptul bărbatului
a devenit nesuferită, a răspândit şi-a semănat stele!"

Elena

Cu primul strop de ploaie a fost ucisă vara
S-au umezit cuvintele care dădeau lumină stelelor
Cuvinte cu o singură destinaţie: Tu!
Spre cine vom întinde mâinile acum când timpul
nu ţine seama de noi
Spre cine vom întoarce privirile acum când
liniile îndepărtate au naufragiat în nori
Acum când s-au închis pleoapele tale peste
priveliştile noastre
Şi suntem – de parcă bezna a trecut prin noi –
singuri pustii de singuri
încercuiţi de imaginile morţii tale

Cu fruntea- fereastră veghem suferinţa
cea nouă
Nu-i moartea care ne va doborî cât timp
Tu exişti
cât timp există-n altă parte un vânt pentru a continua
până la capăt
Să te-nveşmânte de apropape cum te-nveşmântă de departe
speranţa noastră
Cât timp există-n altă parte
Câmpia verde pentru visul tău solar
Pentru a depune mărturie
Nu-i moartea pe care o vom înfrunta
Ci doar întâiul strop al unei ploi de toamnă
Un sentiment confuz
Aburul pământului umed în sufletele noastre
care încet-încet se depărtează
Şi când nu-i mâna ta-n mâinile noastre
Şi când nu-i sângele nostru-n venele visului tău
Lumina pe cerul deschis
Şi muzica-n adâncul nostru, o! melancolică
Trecătoare cât vom mai fi pe lume
Aerul umed e ceasul toamnei de adio
Reazemul amar al braţului căzut în amintire
Care apare când noaptea înaintează pentru a ne despărţi
de lumină
În spatele ferestrei care priveşte spre
mâhnire
Care nu vede nimic
Pentru că de pe acum a devenit muzică mister flacără
Bătaie a pendulei în zid
Pentru că de pe acum a devenit
Poezie vers cu alt vers ecou paralel
cu ploaia lacrimi şi cuvinte
Cuvinte nu asemenea celorlalte însă şi acestea cu o singură
destinaţie: Tu!

Frescă

De-ndrăgostit ce-am fost şi locuind de veacuri în adâncul mării am învăţat şi scrisul şi cititul

Încât acum pot să văd la adâncime mere înapoi vârstele una după alta precum începe-un munte când celălalt nici nu s-a terminat

Să le văd aşişderi şi-nainte Carafa-ntunecată la culoare iar la braţ noua Elenă cu coapsa atingând vârful peretelui

Cum toarnă vin Precistei pe când jumătatea trupului ei a şi plecat în Asia de peste ape

Iar toată broderia s-a şi mutat în cer cu rândunele cu flori galbene cu sori

Anton Pann

Biografie

Nastere: cca. 1793-1797 Sliven, Bulgaria
Deces: 2 noiembrie 1854 București, Romania

Anton Pann (nascut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) a fost un poet, compozitor de muzica religioasa, profesor de muzica religioasa, folclorist, literat, publicist, compozitor al muzicii imnului național al Romaniei.

Poetul si muzicianul acesta, de formatie populara si bisericeasca, a avut-o viata destul de agitata. Nascut in afara granitelor tarii, apoi colindind prin multe orase, Rimnicu-Vilcea, Brasov, Bucuresti, psaltul prieten cu N. Filimon a fost, la nivelul sau modest, un raspinditor de cultura. Prin tipografia sa au trecut atit opere de ale sale, cit si antologii pe gustul marelui public de atunci, de poezie minora sau de folclor orasenesc, apoi opere sau fragmente mult raspindite in sud-estul european. O neobisnuita mixtura de folclor romanesc citadin si folclor balcanic si oriental ni se infatiseaza in toata opera editata de acest vesel si talentat tircovnic, care a devenit el insusi un personaj legendar al mahalalei bucurestene, un fel de Nastratin Hogea, celebru mai cu seama prin Proverburi sau Povestea vorbei din 1847.

A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” in poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și romanizare va fi numit Anton Pann.

Anton Pann s-a nascut in Bulgaria, la Silven, un targ insemnat așezat la poalele versantului sudic al munților Balcani, pe malul stang al raului Tundza, laN-NE de Stara-Zagora .

Este un autodidact, cu o existenta aventuroasa. A fost cantaret bisericesc la Brasov (la biserica „Sf. Nicolae" din Schei) si la Bucuresti, profesor de muzica la seminarul Mitropoliei din Bucuresti. A editat calendare, carti populare, folclor urban, cantece de lume sau lucrari cu caracter religios. A fost pasionat de paremiologia populara, pe care o ordoneaza in lucrari de mare raspandire in vreme. A murit la Bucuresti, in 1854, noiembrie 2.
Dupa parerea criticului literar Mircea Scarlat, cu Anton Pann se incheie „un mod secular de a intelege poezia", caci acest „colportor de exceptie () sintetizeaza, intr-un fel, intreaga poezie scrisa pana la el", Este „sincron cu gustul marelui public." in acelasi timp este si un precursor, el deschizand in literatura noastra filonul balcanic-oriental, dezvoltat mai tarziu de creatori de exceptie ca Ion Luca Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Ion Barbu, Leonid Dimov.

Tatal se numea Pantoleon sau Pantaleon Petrov („vreun Pandele sau Pantelimon”, cum sugereaza intr-un studiu Tudor Vianu) si era de meserie caldarar sau aramar. George Calinescu afirma ca prin tatal sau, Anton Pann era roman de origine: „Cunoașterea miraculoasa a limbii noastre e un semn ca era roman (valah curat ori cutovlah), sau ca venise aici in frageda copilarie” . Numele tatalui, Pantoleon Petrov, a devenit in romanește Petroveanu, iar fiul și-a pastrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu, cu care iși semna manuscrisele pana prin 1826.

Un pasionat colecționar de muzica romaneasca, care a notat creații din repertoriul muzicienilor din perioada fanariota. Pann a tiparit mai tarziu unele din cele mai vechi piese muzicale de curte și cantece de lume inspirate din melosul bizantin si otoman. Acest lucru a fost insoțit de interesul sau in alte tradiții muzicale: in practica sa bisericeasca, el a tradus si compus in tradiția imnologiei bizantine si a fost printre primii din generația sa care a folosit terminologia muzicala vestica in indicarea tempoului sau a elementelor de agogica. Anton Pann a fost și un interpret iscusit la lauta, chitara si, posibil, la pianoforte, cantand in diverse momente, alaturi de tinerii boieri. Dintre culegerile și creațiile sale muzicale se numara compozitii orientale, romanțe și cantece de lume printre care: „Bordeiaș, bordei, bordei”, „Inima mi-e plina”, „Mugur, mugurel”, „Pana cand nu te iubeam”, „Nu mai poci de ostenit”, „Lelița saftița”, „Și noi la Ilinca”, „Unde-auz cucul cantand” sau „Sub poale de codru verde”.

Reluind un motiv vechi bizantin, Pann a dat fabulei o savoare deosebita, idaugindu-i nenumarate detalii caracteristice fiecarui personaj in parte, mai cu seama in ceea ce priveste psihologia si comportamentul, izbutind astfel sa iasa din raceala traditionala a speciei literare tratate.

In timpul șederii la Ramnicu-Valcea Anton Pann a locuit in imobilul din strada Știrbei Voda (azi muzeul memorial Anton Pann), aflat pe acea vreme la marginea orașului, pe drumul Cheii și al Olaneștilor. Este cea mai veche cladire din Ramnicu-Valcea, care mai pastreaza stilul acesta de construcție curat romanesc, cu specificul zonei valcene.

Opera

Dintre lucrarile sale amintim:

Versuri musicesti, 1830;
Poezii deosebite sau cantece delume, 1831;
Fabule si istorioare, 1841;
Cantece de stea, 1841;
Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, 1847;
Spitalul amorului, I-II, 1850;
O sezatoare la tara sau Povestea lui Mos Albu, I-II, 185l-1852;
Spitalul amorului, III-VI, 1852; Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, I-III, 1852-1853; Nezdravaniile lui Nastratin Hogea, 1853.

Poeziile Despre minciuni si flecarii- Povestea vorbii si Despre betie iarasi-Povestea vorbii au aparut in volumul Povestea vorbii, I-III, 1852-1853.

Casca ochii la tocmeala, iar nu dupa ce te-nsala

Murind lui Nastratin Hogea magarul ce îl avea,
Socoti cum sa mai scoata din paguba sa ceva:
Si asa taind cu el capul magarului celui mort,
L-a-nfasurat pe deasupra binisor cu niste tort;
Apoi cu acest ghem mare în piat’ sa-l vânza mergând,
Se duse si el cu dânsul cu alti vânzatori în rând;
Stând aci, veni îndata un ovrei cumparator,
Carele de chilipire era-n piat’ precupitor;
În vreo câteva cuvinte învoindu-se din pret,
Îi zise cumparatorul (vazându-l prea greulet):
- Dar ce are ghemu-ntr-însul, de vine greu la cântar ?
Nastratin Hogea raspunse: - Iaca un cap de magar !
Daca-l mai întreba înca s-îi raspunse tot la fel,
Socoti cumparatorul ca îl face prost pe el.
Si scotând îi dete-n mâna banii cât i s-a cazut,
Care Nastratin luându-i, se facu grab nevazut.
Pe cumparatorul însa cugetele nu-l lasa,
S-apuca, desfacu ghemul cum a mers la casa sa,
Si abia gasi pe dânsul numai o oca de tort,
Iar celelalte ocale capul magarului mort.

“Mai mare daraua
Fu decât ocaua.”

Ce sa faca ?! Pleaca iute sa-l caute necajit,
Dar Hogea cum lua banii, la casa sa a fugit;
El însa tot cautându-l prin piat’ de a-l mai vedea,
Abia la o saptamâna putu cu el ochi ca sa dea,
Si puind mâna pe dânsul, judecatii-n grab l-a dat,
Aratând cu jeluire cum si ce fel l-a-nselat.
Fiind dar Nastratin Hogea la judecata adus,
El totodata de fata si dovezile s-a pus,
Cum ca i-a spus adevarul, ca e un cap de magar,
Când i-a facut întrebare de ce e greu la cântar.
Judecata pe temeiul dovezilor drept dând dar,
Cumparatorul ramase cu capul cel de magar.

Copaciul şi Dovleacul

Pe lângă un copaci mare
Un dovleac, din întâmplare
Primăvara răsărise
Şi pe dânsul să suise,
Care într-atât crescuse,
Încât vârfu-i întrecuse,
În lung şi-n lat să-ntinsese,
Ramurile-i cuprinsese,
Şi pretutindeni umpluse
De dovleci care făcuse.
Deci cu această iestime
Văzându-se la înălţime,
Începu să se mândrească
Şi zicând să se fălească:
— „Vezi, eu numa-ntr-o vară
Cât crescui şi tot cresc iară,
Şi tu copaci din vechime,
În sumă de ani mulţime,
D-ai fi crescut voiniceşte,
Precum şi vrejul meu creşte,
Mai, mai ajungeai la stele,
După părelele mele.”
Iar copaciul cel cu minte
I-a răspuns aste cuvinte:
— „Ei! te lauzi tu acuma,
Că încă n-ai văzut bruma,
Dar când va da şi zăpadă,
Atuncea eşti jos grămadă!”

Gândeşte la viitoare
Şi la cele-ntâmplătoare.
Nu te înălţa cu firea
Pân’ nu cerci nenorocirea.

Povestea vorbii

Doi cu picioare oloage mergând si-ajungând un deal,
Unu-ncepu sa se roage când se odihnea supt mal:
- Doamne, daca ai putere sa faci minune din cer,
Împlineste a mea vrere la pasul meu ce îti cer:
Sloboade de sus acuma înaintea mea un cal,
Sa-ncalec pe dânsul numa pâna voi sui ast deal.
Cellalt începu sa zica: - Ce spui, prietenul meu?
Nu îti este tie frica si mânii pe Dumnezeu?
Vai! Nu-ndrazni, fratioare, asfel de vorba sa zici,
Vrun tresnet sa nu pogoare sa ne omoare aici.
Tocma când vorbea aceste, dodata s-au pomenit
Ca-n spate-le fara veste un înarmat a venit,
P-o iapa slaba calare, c-un mânz bolnav dupa ea
Si îi sili ca-n spinare pe bolnavul mânz sa-l ia,
Dând cu un bici, ca mai tare sa-l puie pe acel deal;
S-asa, în loc de calare, ruga-l facu pe el cal.

Iulia Hasdeu

Biografie

Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869, Bucureşti – d. 29 septembrie 1888, Bucureşti). Poetă, prima româncă studentă la Sorbona.
Fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, filolog, lingvist, scriitor şi istoric, şi a Iuliei Faliciu, a fost un copil precoce.
La vârsta preşcolară, ea ştia să scrie şi să citească.
La 6 ani şi 7 luni, a scris un roman despre viaţa şi faptele lui Mihai Viteazul.
La 8 ani, a absolvit şcoala primară, cunoscând deja limbile franceză, engleză şi germană, iar la 11 ani, clasele gimnaziale, cu premiul întâi, la „Sfântul Sava”, studiind în paralel muzica la Conservator, secţiile de pian şi canto şi desenul şi pictura cu C. I. Stăncescu.
În septembrie 1881, însoţită de mama sa, plecă să studieze la Paris, fiind înscrisă la Colegiul «Sévigné», unde obţine bacalaureatul în 1886. Aici profesorul Maurice Albert este cel care i-a descoperit geniul literar. În acelaşi an se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie de la Sorbona, participând şi la cursurile de la École des Hautes Études din Paris.
Tatăl îşi îndeamnă fiica să studieze asiduu: „Toţi se interesează de studiile şi succesele tale şi au dreptate, căci tu – basarabo-munteano-ardeleanca – eşti un fel de esenţă a întregului neam românesc”. Concomitent, lua lecţii de pictură şi de canto, dar şi de latină sau greacă. Nu a neglijat nici compoziţia, creând mai multe arii pentru unele din poemele sale. Începe pregătirea pentru teza de doctorat, pe tema Filosofia populară la români: logica, psihologia, metafizica, etica şi teodiceea.
A ţinut la Sorbona două conferinţe, cu temele Logica ipotezei şi A doua carte a lui Herodot, vădind un talent oratoric deosebit. Îndrăgostită de limba şi cultura franceză, dar mai ales de trei mari personalităţi, Napoleon I, Ferdinand de Lesseps şi Victor Hugo, Iulia Hasdeu a suferit profund la moartea lui Hugo, idolul ei.
De la începutul anului 1888, din cauza marilor eforturi intelectuale depuse la o vârstă fragedă ce au slăbit-o tot mai mult, Iulia Hasdeu este cuprinsă de primele semne ale unei boli necruţătoare: ftizia. După o încercare de tratament în sudul Franţei, Italia şi Elveţia, revine în ţară, conştientă că sfârşitul îi este aproape. A fost înmormântată la Cimitirul „Bellu”, unde Hasdeu, sfâşiat de durere, între 1888-1891, i-a construit primul templu, în cavoul familiei.
Între anii 1894 – 1896, tatăl a înălţat şi castelul din Câmpina, chiar la indicaţiile spiritului fiicei sale, cu care a comunicat până în ultima clipă a vieţii (după propriile afirmaţii).
Scrierile i-au apărut postum, prin grija părintelui său, în Oeuvres posthumes: Bourgeons d’Avril, Fantésies et Rêves, Chevalerie, Confidences et Canevas şi Théâtre, Légendes et Contes. În Rue Saint-Sulpice, Paris, arondismentul IV, numărul 27, la 20 decembrie 1993 a fost fixată o placă amintind că acolo a locuit Iulia Hasdeu, poetă româncă de expresie franceză. „Tinerii români sunt remarcabil de dotaţi, aşa după cum cel puţin mi-a fost dat să cunosc în Franţa prin dialogurile cu ei şi prin scrierile lor; sunt foarte uimit de înalta lor cultură literară şi de seriozitatea spiritului lor. Domnişoara Hasdeu a făcut în ţara noastră cea mai mare onoare ţării sale” (Sully Prudhomme).

Moartea

Eu nu urăsc viaţa, de moarte nu mi-e teamă,
Că ea este lumină puternică şi caldă,
Chiar muribundul - care în pacea ei îl cheamă -
Sub pleoape obosite privelişti noi îşi scaldă.

Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume
Şi-n alte corpuri trece, când poate şti să ierte;
Aşa din cupa sacră cu toţii bem, anume,
Şi niciodată, nimeni, nu poate s-o deşarte.

Din Poezii (martie 1888), traducere de Ciprian Doicescu

Zile de nelinişte

Sunt tânără şi viaţa îmi e atât de dragă;
Privind însă pe morţi, ceva de ei mă leagă,
Că-i văd dormind senini în somnul de-ntristare.
Dar azi o-ntunecare în mreaja ei m-a prins,
Mi-e sufletul o rază ce încă nu s-a stins,
Şi în mocnirea vieţii eu nu te urăsc, soare!
................................................
Unui copil ca mine, - o, cine poate crede? -
Că sufletu-i linţoliu, chiar dacă nu se vede,
Că inima-i rănită, când vechi iluzii pier,
Că deznădăjduită vrea moartea într-o zi,
C-aşteaptă-n nerăbdare durerea-şi potoli
C-un dor respins de cer!

Dispreţul

Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Faţa lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, aşa-n neştire,
Căci mai toţi amorezaţii, care-n cale mi-au ieşit
M-au făcut să-mi piară pofta şi dorinţa de iubit.
Faţa lor este sau pală sau deodată înroşită
De-o roşeaţă ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă ştiu ca să roşească,
Mutra lor este stângace şi încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă şi-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste şi mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
Voi dori ca să văd jalea sau privirile de foc,
Care le resping acum şi de care îmi bat joc.
Nu zic ba! E cu putinţă! Însă, până-atunci, întruna
De-a Amorului putere o să râd întotdeauna.
Acea zi, de-o fi să vie, dar de care mă-ndoiesc,
Este încă prea departe, pentru ca să mă-ngrozesc!
Aşadar, cât mai sunt încă, în a vieţii mele floare,
Nu risipiţi a mele visuri! Ah! lăsaţi a mea candoare!
Voi, aceia care Amorul ne-ncetat mi-l lăudaţi
A mea dulce nepăsare, pentru ce să mi-o furaţi?
Când prin vârstă sunt femeie, iar prin inimă copilă,
Această clipă trecătoare nu mi-o luaţi făr' de milă!
Daţi-mi voie, prin grădină, veselă să rătăcesc,
Să gonesc negrele visuri şi să nu simt că roşesc.
Daţi-mi voie, în pădure, să culeg crinul curat,
Floare albă, feciorească, ca şi-un suflet nepătat.
De defectele femeii daţi-mi voie a fugi,
Voi să fiu frumoasă, însă fără artă, făr-a şti
Farmecul ce naşte-n mine şi puterea ce o are
N-am nevoie a cunoaşte! – În dorinţa cea mai mare
De-a trăi în mulţumirea nedescrisă; c-am păstrat
A mea inimă uşoară şi-al meu suflet nepătat!

Vasile Dobrian

Biografie Vasile Dobrian

Vasile Dobrian (n. 1912, Sibiu - d. 1999, Bucureşti) a fost un pictor, desenator, grafician şi poet român asociat parţial cu avangarda. A absolvit, în 1934, Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Este fondator, împreună cu Aurel Mărculescu, al Grupului grafic 1939-1947. Între anii 1949-1956 a fost profesor şi director al Înstitutului de Arte Plastice din Iaşi.
Operele sale au fost prezentate în expoziţii personale la Bucureşti între anii 1935-1945 la Saloanele Oficiale (pictură şi grafică) şi 1945-1977, Baia Mare 1962, Timişoara 1963, Leningrad 1963, Bacău 1964, Cluj-Napoca, Râmnicu Sărat, Galaţi, Ploieşti, Brăila 1965-1967, în manifestari de artă românească organizate peste hotare, cât si expoziţii internaţionale organizate la: Lugano 1954, Veneţia Bienala din 1960 şi 1962, Ljubljana 1961, 1965, Sao Paulo Bienala din 1963, Tokio 1967, Berlin 1967, Florenţa 1968 şi 1970, Pescia 1968, Linz 1968, Varşovia 1970. În decursul timpului expune alături de artişti plastici precum : Alexandru Ciucurencu, Horia Damian, Eugen Drăguţescu, Alexandru Ţipoia, Ion Ţuculescu, George Tomaziu, Ioan Mirea, Nicolae Brana, Aurel Mărculescu, etc.
Desenele şi gravurile sale reprezintă un comentariu al ambianţei sociale, în care prezenta sa ia uneori forma explicită a angajării pentru idealuri umaniste. În ultimul deceniu, in paralel cu grafica militantă, a întreprins unele experienţe in domeniul organizării plastice a imaginii. Compoziţiile in acest caz, sunt consecinţele juxtapunerii unor suprafeţe geometrice de culoare, în structura cărora, recunoaştem ca pricipiu ordonator sau ca prim impuls al construcţiei, semnul abstract al unei litere. Armonia pe care o obţine între culori se produce în condiţiile conservării mişcării pe care o presupun contrastele, adeseori violente, între tonalităţi. Artistul şi-a editat câteva albume de grafică: Domino (1936), Patimi omeneşti (1937), Instantanee din viaţa oraşului (1938), Ciclul morţii (1942), Drumul unei vieţi (1946), fiind în acelaşi timp autorul unor volume de poezie, cel mai important fiind volumul Un anumit anotimp din 1977. Reprezentant al avangardei românesti atât în artă cât şi în poezie alături de alţi poeţi ai avangardei precum Gellu Naum, Saşa Pană, Geo Bogza, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Gherasim Luca etc. A colaborat (cu gravuri) la revista dobrogeană Litoral (1939-1943).

Opere

* Steaua inimii, 1929
* Drumul unei vieţi, 1945
* Umbra unei melancolii, Editura Orizont, Bucureşti, 1946
* Alfabetul sângelui, Editura Orizont, Bucureşti, 1946
* Jocuri în filigran, Editura Orizont, Bucureşti, 1947
* Personaje secrete în trecutul imediat, Editura Orizont, Bucureşti, 1947
* Crepuscul intim, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969
* Un anumit anotimp, Litera Internaţional, 1977
* Arhipelag, Cartea Românească, Bucureşti, 1989
* Gestul mâinii şi al memoriei, Editura Vitruviu, Bucureşti, 1998 (memorii)
* Lui, Editura Tritonic, Bucureşti, 2002 (ediţie postumă îngrijită şi prefaţată de Emil Manu şi postfaţată de Mădălina Barangă)

Vis treaz

Nu stiu cine m-a strigat din noapte
Când ma-ntorceam prin somn
Cu stemele decapitate
Mi-a rostogolit numele
Cu stâncile fulgerate
În volutele ce si le deschidea ecoul
Si-a tulburat jocul mâinilor de clestar
Încolacite pe gâtul padurii
Încercau sa împleteasca
Din matasa lunii
O cununa de valuri
Pentru umerii tai
Sfâsiati de dorinte

Dualitate

Alături de linia dreaptă
am desenat o linie curbă,
fără să mă gândesc deocamdată
la nicio deosebire de sex.
Mai târziu,
când mi-am complectat
bagajul de cunoştiinţe,
fiind confruntat cu alte forme
şi planuri geometrice,
am înţeles sensul ascuns
al mişcărilor tactice,
dualitatea devorantă
dintre linia dreaptă
şi linia curbă,
dintre cuvântul rostit
şi cel desenat,
în lupta acerbă, continuă
pentru dreptul la coexistenţă.

Constanţa

Înflorea în gol lumina ca o floare
cu rădăcinile uitate în lună.
Eu eram prietenul tău de uitare,
tu erai uitarea ce mă ducea de mână.

TEATRU/FILM 2 Noiembrie

De George Bernard Shaw

Biografie George Bernard Shaw

George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.

George Bernard Shaw s-a născut la Dublin în Irlanda, în familia unui mic funcționar. Întrucât resursele materiale ale părinților erau foarte limitate, Shaw n-a putut merge la universitate, lucru pe care, de altfel, nu l-a regretat, socotind că "nu prea avea ce să învețe acolo". La vârsta de 20 de ani pleacă la Londra și își încearcă forțele în gazetărie și literatură. Primul său roman "Lipsă de maturitate" (Immaturity) i-a fost respins de editura "Chapman and Hall". Atras de mișcarea socialistă, devine în 1884 unul dintre fondatorii "Societății fabienilor" (Fabian Society), din care s-a format mai târziu partidul laburist englez. Scrie un mare număr de articole și pamflete pe teme sociale și politice, remarcându-se ca publicist cu un stil caustic și combativ. Continuă și activitatea literară și reușește să publice primele romane: "Un socialist individualist" (An Unsocial Socialist, 1884), "Profesiunea lui Cashel Byron" (Cashel Byron's Profession, 1885), "Dragoste printre artiști" (Love Among Artists, 1887). Shaw este atras de teatrul realist al scriitorului norvegian Henrik Ibsen și scrie eseul "Chintesența Ibsenismului" (The Quintessence of Ibsenism, 1891), devine admirator al muzicii lui Richard Wagner, pe care îl apără împotriva publicului englez refractar în cartea "Wagnerianul perfect" (The Perfect Wagnerite, 1898).

Încă din 1885 Shaw a început să scrie o piesă de teatru în colaborare cu William Archer, dar ei nu s-au putut înțelege și piesa a fost abandonată. Shaw a extras schițele inițiale și, dezvoltându-le, a creat prima sa piesă "Casele văduvilor" (Widowers' Houses), reprezentată în 1892. Această piesă și cele ce au urmat au provocat o adevărată controversă în lumea teatrală și literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă, iar la sfârșitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg al timpului. Devenit celebru, a continuat până la sfârșitul vieții să participe la viața social-politică. Poziția lui era ambiguă, salută revoluția socialistă din Rusia și se declară entuziast după vizita făcută în Uniunea Sovietică în anii 30, anii marilor epurări staliniste, în același timp condamnă regimurile totalitare și este adept al democrației. A murit în 1950 la vârsta de 94 de ani în reședința sa din Ayot Saint Lawrence.

În opoziție cu dramaturgia superficială a epocii, Bernard Shaw l-a luat ca model pe Ibsen, în care vedea pe unul dintre cei mai mari maeștri ai artei realiste. Dar spre deosebire de Ibsen, al cărui teatru avea mai mult un caracter tragic, Shaw era înclinat spre umor și satiră, creând situații care uimesc la început prin caracterul lor neobișnuit. Oricât de paradoxale ar fi însă, ele conțin, în fond, conflicte din viața reală, redate de autor cu multă finețe. Shaw smulge măștile, dezvăluind contradicțiile flagrante ale vieții. În majoritatea pieselor lui, problema este pusă și rezolvată nu prin acțiune, ci prin replicile spirituale ale personajelor, care vorbesc deschis despre diferite aspecte din viața societății. Procedeul preferat al scriitorului este paradoxul. Sub masca unui bufon, el caută astfel să expună publicului adevăruri amare, îmbrăcându-le în forma unor paradoxuri pline de haz.

"Piese neplăcute" (Plays Unpleasant)

Shaw și-a intitulat primul ciclu de opere dramatice "Piese neplăcute" (Unpleasant Plays). Publicului i se înfățișează "nu numai comedia și tragedia caracterelor sau destinelor individuale, ci și acele grozăvii sociale care sunt o urmare a faptului că englezul mijlociu, simplu, oricât de amabil ar fi în viața personală, ca cetățean închide ochii asupra celor mai josnice abuzuri..."

· 1892 – Casele văduvilor (Widower's Houses)

· 1893 – Vânătorul de fuste (The Philanderer)

· 1894 – Profesiunea Doamnei Warren (Mrs. Warren's Profession)

"Piese plăcute" (Plays Pleasant)

Shaw arată că de-a-lungul secolelor au fost create tot felul de iluzii romantice pentru a se înfrumuseța realitatea. Ori, scopul pe care și l-a propus el în "Piesele plăcute" (Pleasant Plays) a fost tocmai de a spulbera aceste iluzii, de a sădi în oameni o concepție lucidă asupra diferitelor fenomene ale vieții.

· 1894 – Armele și omul (Arms and the Man)

· 1894 – Candida (Candida)

· 1895 – Omul destinului (The Man of Destiny)

· 1897 – Nu poți spune niciodată (You Never Can Tell)

"Trei piese pentru puritani" (Three Plays for Puritans)

· 1897 – Discipolul diavolului (The Devil's Disciple)

· 1898 – Convertirea căpitanului Brassbound (Captain Brassbound's Conversion)

· 1899 – Cezar și Cleopatra (Caesar and Cleopatra)

Perioada până la primul război mondial

Piese cu conținut filozofic

· "Om și supraom" (Man and Superman, 1903), influențat de lectura filozofiei lui Friedrich Nietzsche și Henri Bergson.

· "Cealaltă insulă a lui John Bull" (John Bull's Other Island, 1904)

Comedii

· "Maiorul Barbara" (Major Barbara, 1905)

· "Căsătoria" (Getting Married, 1908)

· "Mezalianța" (Misalliance, 1910)

· "Androcle și leul" (Androcles and the Lion, 1912)

· "Pygmalion" (Pygmalion, 1912), piesă devenită foarte populară ca musical în prelucrarea lui David Lean sub numele My Fair Lady.

Opera tardivă

· "Casa inimilor sfărâmate" (Heartbreak House, 1919)

· "Înapoi la Matusalem" (Back to Methuselah, 1921)

· "Sfânta Ioana" (Saint Joan, 1923), în care înfățișează în mod critic procesul și condamnarea eroinei franceze Jeanne d'Arc. Pentru această piesă i se conferă în 1925 Premiul Nobel pentru literatură.

· "Căruța cu mere" (The Apple Cart, 1929)

· "Prea adevărat ca să fie frumos" (Too True to be Good, 1932)

· "La strâmtoare" (On the Rocks, 1933)

· "Prostănacul din insulele neașteptate" (Simpleton of the Unexpected Isles, 1936)

· "În zilele de aur ale bunului rege Carol" (In the Golden Days of Good King Charles, 1936)

Corespondență

Pe lângă schimbul de scrisori cu personalități ale epocii sale, în special literați sau oameni politici, corespondența lui Bernard Shaw cu actrițele Ellen Terry și Mrs. Parick Cambell a rămas ca exemplu al genului epistolar, dezvăluind și multe întâmplări inedite petrecute în timpul îndelungatei sale vieți.

George Bernard Shaw - O Femeie Cu Bani (Teatru Radiofonic):

Răzvan Ionescu, actor

Biografie Răzvan Ionescu

n. 02.11.1955, Bucureşti

Roluri la TNB

Povestitorul - „Amanţii însângeraţi"de Chikamatsu Monzaemon, regia Alexandru Tocilescu, 2001
Anton Pann - „Anton Pann" de Lucian Blaga, regia Dan Micu, 1995
Jack Absolute - „Rivalii"de Richard Sheridan, regia Horea Popescu, 1993
Jim - „Menajeria de sticlă" de Tennessee Williams, regia Mihai Manolescu, 1991

Teatrul Lucia Sturdza Bulandra: 1981 - 1991

Parsifal - „Merlin" de Tankred Dorst, regia Cătălina Buzoianu, 1991
Ricardo - „Câinele grădinarului"de Lope de Vega, regia Florian Pittiş, 1988
Spizzi - „Uriaşii munţilor" de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, 1987
Titi Ialomiţeanu - „Dimineaţa pierdută" de Gabriela Adameşteanu, regia Cătălina Buzoianu, 1986
Mihai - „Passacaglia" de Titus Popovici, regia Mircea Cornişteanu, 1984
Damis - „Tartuffe" de J.B.P. Molière, regia Alexandru Tocilescu, 1982
Albert - „Ferma" de David Storey, regia Sanda Manu, 1981
Jim - „Menajeria de sticlă" de Tennessee Williams, regia Ioan Taub, 1981

Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ: 1979 - 1981

Rex - „Program special LB" de Stephen Poljakoff, regia Alexandru Tocilescu, 1980
Simpee - „Nevestele vesele din Windsor" de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1979
Richelieu - „Cei trei muşchetari" după Alexandre Dumas, regia Alexandru Dabija, 1979
Mina - „Mihai Viteazul" de Paul Findrihan şi Eugen Mandric, regia Alexandru Dabija, 1979
Lucenţio - „Îmblânzirea scorpiei" de William Shakespeare, regia Iulian Vişa

Formaţie:

Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia actorie, promoţia 1979, clasa prof Octavian Cotescu

Facultatea de Teologie, promoţia 1996

Activitate publicistică:

„Când sfinţii mergeau la teatru", 2007
„România şi Julieta la fix", 2007
„Timpul omului din eternitatea Domnului", 2003

Premii:

Premiu de Interpretare pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul de Teatru „Lucian Blaga", cu rolul Anton Pann - "Anton Pann" de Lucian Blaga, regia Dan Micu, 1995
Marele premiu de interpretare cu recitalul de poezie şi chitară clasică „Rime de mătase" la prima ediţie a Galei tânărului actor de la Costineşti, 1983
Premiul Nottara pentru cel mai bun rol al stagiunii la Studioul Cassandra cu rolul Eddie Carbonne - „Vedere de pe pod" de Arthur Miller - rol de diplomă, 1979

Puterea si adevarul - Titus Popovici

Delir in doi... in trei, in cati vrei - Eugene Ionesco

GÂNDURI PESTE TIMP 2 Noiembrie

LEGENDA MARELUI LUP ALB

Chemarea la luptă a Marelui Lup Alb…

Motto:

„In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc preabine. Voi il auziti ?” (Felix Crainicu, Cristi Ionita – Legendele dacilor liberi)

Lup, lupii, noţiune care face parte din dicţionarul tracic. Numele lupului nu e atestat in dacă şi tracã, dar a putut fi dedus. In trecutul tracilor de la nordul Dunării, adică al dacilor sau geţilor, lupul a ocupat un loc important. Orice istorie a românilor descrie steagul dacic care avea cap de lup si coadă de balaur.

Steagul dacic rãmâne extrem de important prin semnificaţiile pe care le comportă. Dupã N. Iorga, şarpele, balaurul din steagul dacic nu e „numai un simbol animalic, ci esenţa religiei strămoşeşti”.

O tradiţie a oamenilor lupi este atestată de Herodot şi pentru neuri, locuitori străvechi ai actualului pămînt românesc :

„Aceşti oameni au reputaţia de a fi vrăjitori, căci atît sciţii, cit şi elinii stabiliţi in Sciţia spun că o dată pe an fiecare dintre neuri se preschimbă în lup, pentru puţine zile, şi că pe urmă îşi recapătă îndată forma”.

Practicile şi superstiţiile lycantropice au dăinuit din cele mai vechi timpuri pînă astăzi în România. Obiceiuri care se mai văd si astăzi prezintă oameni care poartă mască de lup. Romulus Vulcănescu compară în Măştile populare aceste măşti de lup cu măştile de lemn ale capetelor de şacal din Egiptul antic. Credinta în lycantropi (oameni-lupi) a conservat dupa el fragmente rituale dintr-un cult al lupului. ( … )

https://sfinxredivivus.files.wordpress.com/2010/06/marele_lup_alb.jpg?w=470

http://dacica.ro/

Legenda Marelui Lup Alb

Marele Lup Alb nu este animal, este OM…

Candva, in vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ragaz taramurile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, pentru a transmite geto-dacilor ca Marele Zeu veghea asupra lor. Spre deosebire de toti ceilalti, fara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, curajul si darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare. Zeul, dandu-si seama de valoarea slujitorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape. Departe de oameni, preotul continua sa slujeasca cu aceeasi determinare ca si inainte. In scurt timp, fiarele Daciei au ajuns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor. Cel mai mult il indrageau lupii, caci acestia erau singurii fara conducator, numai foamea tinandu-i in haita.

Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slujeasca in alt chip, astfel, il transforma in animal. Insa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata fiara a Daciei, intr-un Lup Alb, mare si puternic cat un urs, dandu-i menirea sa adune toti lupii din codri intru apararea taramului. Astfel, de cate ori dacii erau in primejdie, lupii le veneau in ajutor, era de ajuns doar sa se auda urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei care le devenisera frati. Lupul Alb insa, era si judecator, pedepsind lasii si tradatorii.
Intr-o zi insa, Zeul il cheama din nou pe slujitorul sau la el, de aceasta data pentru a-i da posibilitatea sa aleaga, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om. Cu toata mahnirea pe care o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel sa slujeasca mai cu folos tinutul si poporul sau.
Cu toata vigilenta geto-dacilor, a lupilor si a Marelui Lup Alb, romanii reusesc sa se infiltreze in randurile lor si, in apropiere de marea invazie, sadesc in sufletele unor lasi samananta neincrederii fata de Marele Zeu. Astfel, unii daci incep sa se teama ca Zeul nu le va fi alaturi in marea batalie iar tradatorii cuprinsi de frica incep sa omoare toti lupii ce le ieseau in cale in speranta ca unul din acestia va fi Marele Lup Alb al carui cap il vor putea oferi romanilor in schimbul vietii lor. Lupii, cati au mai scapat fug in inima muntilor spre a nu mai reveni niciodata in ajutorul fratilor ce ii tradasera. Lupul Alb si Zalmoxis se retrag in Muntele Sacru de unde vor privi cu durere in inimi cum geto-dacii vor fi infranti de romani din cauza tradarii.

Legendele atribuite geto-dacilor, in general, nu sunt foarte complexe in ceea ce priveste intriga, insa felul cum s-au propagat si cum au fost pastrate, continutul lor plin de simboluri, insemnatatea ascunsa pe care o poarta, fac sa fie printre cele mai interesante legende ale lumii.

Stindardul geto-dacilor, balaurul cu cap de lup este unic in lume. Lupii apar ca simbol pe multe obiecte descoperite de arheologi pe tot cuprinsul tarii si in vecinatati. De asemenea, lupii sunt considerati de unii cercetatori ca fiind simbolul sanctuarelor dacice.

Simbolul lupului ca aparator al acestor pamanturi nu se opreste numai la perioada geto-dacilor. In alte legende in marea lor majoritate demonstrate de catre istorici, Sfantul Andrei a fost trimis sa propovaduiasca in “taramurile lupilor“ si a fost vegheat pe tot parcursul sau inspre sanctuarele dacice de catre Marele Lup Alb. De asemenea, una din versiunile cu privire la originea numelui dacilor ia in considerare originea in cuvantul daoi – provenit dintr-un dialect al limbii trace, semnificand lup. Aceasta atribuire este dupa alti autori legata si de rolul dacilor ca Protectori ai Centrului Spiritual al Lumii.

In zilele noastre, daca veti sta la focuri de tabara sau va veti opri sa ascultati povestile celor pasionati de munte, cu siguranta veti auzi si povesti ale unor oameni care au fost salvati in clipe de mare primejdie pe munte de catre un… lup alb.

“ In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc preabine. Voi il auziti ?“(Legendele dacilor liberi)

Surse :
Felix Crainicu, Cristi Ionita – Legendele dacilor liberi, Editura Dacica, 2009
http://www.oron.ro/serviciile_religioase_oradea/astazi__romanii_il_sarbatoresc_pe_sfantul_andrei___religie_198_341525.html
http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=853
http://penultimuldac.blogspot.com/2009/04/legenda-marelui-lup-alb.html (poza)

http://www.produsin.ro/traditii/legenda-marelui-lup-alb/

Semnificative sunt cuvintele bocetului cules de către Constantin Brăiloiu :

Şi-ţi va mai ieşi / Lupul înainte / Ca să te spăimânte / Să nu te spăimânţi, / Frate, cum să-l prinzi / Că lupul mai ştie / Seama codrilor / Şi-a potecilor / Şi el te va scoate / La drumul de plai / La-un fecior de crai. – Sa te duca-n rai / C-acolo-i de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / In camp cu bujorul / C-acolo ti-e dorul…

Numele Daoi sub care erau cunoscuţi dacii în antichitate devine în dialectul traco-frigian daos, care în tălmăcire înseamnă lup. Prin urmare, dacii se identifică cu lupul, animal totemic desemnându-l pe Marele Zamolxe/Apollo. Mai mult , printr-o altă asimilare lingvistică, atât Daos, cât şi daoi, se reduc la epitetul dioi, nume ce-l dădeau grecii, pelasgilor, locuitorii din nordul Dunării de Jos, din Dacia străveche, pe care îi considerau „ cei mai vechi oameni de pe pământ” deci oameni primordiali!

Prin urmare, concluzia care se impune de la sine, urmând datele expuse este că Dacii se considerau Fii Marelui Lup Luminos – Zamolxe/Apollo.

https://sfinxredivivus.files.wordpress.com/2010/06/gray_wolf.jpg?w=470

„Te-am auzit cum hăuleai departe,
Infiorînd pădurea-nzăpezită,
Bătrîne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte.
Te-am auzit cum hăuleai departe
Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu eşti tovarăş visurilor mele…
Tu, numai tu, neîmiblînztã fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea cîinilor la pîndă,
Iţi plîngi prin codri ura solitară
Tu înţelegi un suflet fără tară…”

( Lupul – Octavian Goga )

https://sfinxredivivus.files.wordpress.com/2010/06/11848816.jpg?w=470

Mircea Eliade este de părere că dacii se numeau ei însisi lupi, sau cei care sunt asemenea lupilor: Ipoteza savantului conform căreia existenta unei conferiri războinice, intitulată dacii (lupii) de la care ar fi primit strămosii nostri numele etnic, este justificată! Indiferent de originea eponimului lor, epitet ritual al tineretului războinic sau poreclă a unui grup de imigranti victoriosi-dacii erau constienti de raportul între lup si război: dovadă simbolismul stindardului lor. Nicolae Iorga acceptă, la rândul său, în ultima lui sinteză asupra istoriei României interpretarea dată de W. Tomaschek care a pus în legătură numele daci cu dava si a tradus etnonimul strămosilor nostri cu „locuitori ai davaelor”. Motivele pentru care dacii si-au ales ca totem lupul si nu un alt animal, de pildă pe cel mai puternic dintre ele, ursul, sunt lămurite, în parte, de bogatul material etnografic românesc. Locuitorii satelor de munte, cei care au de-a face cu lupul, spun că la vederea lui simti că ti se ridică părul măciucă pe crestetul capului, în vreme ce sperietoarea fii cuminte că vine lupul este obisnuită pentru copiii neascultători. Într-adevăr, la latitudinea geografică a României lupul este cea mai feroce fiară. O dată intrat într-un adăpost de vite sau într-o turmă de oi, el sfâsie prada la întâmplare pentru o haită întreagă. Pe unde trece lupul rămâne prăpăd! Se spune că lui îi place să vadă sângele curgând siroaie. Ursul, care ia o oaie sau două si îsi vede de drum, este un mielusel pe lângă ferocitatea lupului. Toate animalele salbatice, indiferent de mărimea, puterea si cruzimea lor în stare, de sălbăticie, pot fi îmblânzite, dresate si aduse pentru a fi văzute sub cupola circului. Există o exceptie, lupul care preferă să moară de foame sau în luptă pentru câstigarea prăzii, decât să renunte la libertate pentru a trece prin cercul de foc, să sară la comandă sau să facă alte exhibitii ca să râdă si să se minuneze spectatorii. Aceasta vietate, în egală măsură temută si îndrăgită, prototip al războinicului înnăscut si model de demnitate, a fost, personificată si aleasă totem de către strămosii autohtoni ai românilor, geto-dacii. Ei au dorit, fireste, să semene si să se comporte ca divinitatea lup, au invocat-o în luptă, dar si în alte împrejurări, asa cum îl prezintă obiceiurile, mitologia, folclorul si arta populară, românească. I. LUPUL, PERSONIFICARE A TlMPULUI Calendarul popular este structurat pe două anotimpuri: iarna simbolizată de lup, personificare a întunericului si frigului, vara simbolizată de cal, personificare a luminii si căldurii. Între cele două divinităti indo-europene, Lupul si Calul, si astrii care măsoară timpul pământenilor, Luna si Soarele, sunt tainice legături: lupul admiră astrul lunar căruia îi cântă noaptea urlând, calul admiră astrul solar pe care îl ajută să urce zi1nic, conform unor legende popu1are, de 1a răsărit până la zenit Sărbătorile si obiceiurile dedicate divinitătii cabaline sunt, fără exceptie, diurne: în Oltenia si Muntenia Călusarii nu apar niciodată îmbrăcati în costumul lor caracteristic si, mai ales, nu joacă după apusul Soarelui; Ispasul, numit si Pastele Cailor sau Joia Iepelor, este o sărbătoare diurnă etc. Câteva din sărbătorile si obiceiurile nocturne dedicate lupu1ui (Santandrei, Filipii de Toamnă, Sânpetrul de Iarnă) vor fi prezentate, succint, ca argumente pentru localizarea Anului Nou dacic la sfârsitu1 toamnei si începutul iernii. Opozitia dintre anotimpurile astronomice, iarna si vara, dintre lup si cal, este splendid exprimată de ceremonialul numit Tărbacul, Jujeul sau Goana Câinilor, practicat si astăzi în unele asezări din Muntenia, în a doua zi după Lăsatul Secului de Paste. În esentă, Jujeul sau Tărbaca Câinilor este o practică magică de alungare simbolică a lupului, si, deci, a spiritului iernii. Cete de bărbati prind cu îndemânare câinii, rudele domestice ale lupului, îi pedepsesc prin mijloace extrem de violente, după care îi dau în tărbacă sau în jujeu. Tărbaca este o instalatie simplă, construită din două lemne înalte de trei-patru metri, înfipte în pământ si unite la vârf, unde se instalează un scripete. Capul câinelui pedepsit este băgat într -un lat al funiei trecute peste scripete. În timp ce câinele este ridicat spre vârful tărbacului, corpul se răsuceste. Când ajunge la scripete, câinele cade si o ia la fugă refugiindu-se în mosia satu1ui unde, după ce urlă câteva zile la vederea oamenilor, se întoarce istovit la casa lui. Câinii bătrâni, cei care au mai trăit această experientă, fug de acasă înainte de ziua Tărbacului. Prin această practică, aspru criticată astăzi de cei care luptă pentru dreptul anima1elor, sperau că alungă spiritul iernii patronat de lup, pentru a lăsa locul verii patronate de cal.Într-adevăr, a doua zi după Tărbacul Câinilor în calendarul popular începe o săptămână de sapte zile, numită Caii Lui Sântoader, herghelie divină condusă de Sântoaderul cel Mare sau Sântoaderu1 cel schiop. Peste momentele semnificative ale comportamentului natural de reproducere al lupului au fost suprapuse importante sărbători si obiceiuri populare. La latitudinea geografica a României lupii se strâng în haite prin luna octombrie. Urmează o perioadă de hoinăreală si acomodare: colindă, atacă prada împreună, se împrietenesc si se aleg perechile reproducătoare. Peste aproximativ o lună de zile, la Filipii de Toamnă (14-21 noiembrie) încep împerecherile propriu-zise care, în raport de latitudinea si longitudinea geografică, se încheie la Filipii de iarnă (29- 31 ianuarie). După o perioadă de gestatie de 62-63 de zile, lupoaicele fată primăvara târziu, când găsesc pentru pui (cătei) carne fragedă de miel si ied. Pe timpul verii, lupii duc o viată fami1ială (lupu1, lupoaica căteii de lup). Toamna, la formarea haitei, noua generatie de lupi participă deja la atacarea si prinderea prăzii. Concentrarea sărbătorilor dedicate lupului la sfârsitul lunii noiembrie (Filipii de Toamnă, Ovidenia, Sântandrei) si începutul lunii decembrie (Mos Nicolae, Zilele Bubatului, Varvara) obiceiurile, actele rituale si practicile magice adăpostite de acestea formează un spectaculos scenariu ritual de înnoire a timpului calendaristic, probabil Anul Nou dacic care cuprinde, printre altele, moartea si renasterea simbolică a divinitătii (Bocetul Andreiului), ospetele nocturne (Noaptea Strigoilor, Păzitul Usturoiului) cu excese de mâncare, băutură si distractie care amintesc de orgiile antice, prepararea si consumarea alimentelor (Turta de Andrei) si băuturilor rituale (Covasa), credinta că acum se deschid mormintele si se întorc spiritele mortilor, vorbesc animalele, că se prind farmecele si vrăjitoriile, mai ales cele de aflare a ursitei etc. Sfinti patroni ai lupi1or 1. Filipii Fi1ipii, năprasnice personificări ale lupilor, sunt o haită divină a cărei căpetenie, Filipul cel Mare sau Filipul cel Schiop, sunt celebrati fie la Ovidenie (21 nov), fie la Sântandrei (30 nov.). În perioada de gestatie a lupilor, la Circovii de iarnă sau Miezul iernii pastorale (16-18 ianuarie), crescătorii de animale sărbătoreau o altă mare divinitate a acestora, Sânpetru de iarnă (16 ianuarie). În O1tenia si Muntenia de vest, zilele dedicate Filipilor de Toamnă, variabile ca număr de la zonă la zonă si, uneori, de la sat la sat, se mosteneau în linie maternă: tânăra nevastă primea ca zestre de la mama sa unul sau mai mu1ti Filipi, zile în luna noiembrie care urmau a fi celebrate prin severe interdictii de muncă. În noptile de Filipi se credea că lupoaicele căutau cu înversunare tăciuni aprinsi. Cele care nu reuseau să mănânce foc, simbol universal al masculinitătii si virilitătii, rămâneau sterpe un an de zile. Pentru a nu oferi vreo sansa lupoaicelor să găsească cărbuni aprinsi, să mănânce foc si să se înmultească peste măsură, femeile nu scoteau cenusa din vatră si nu împrumutau foc vecinilor în zilele de Filipi. Miezul sărbătorilor de înnoire a timpului calendaristic era considerat Sântandreiul. 2. Sântandrei Ziua de 30 noiembrie este dedicată astăzi Apostolului Andrei, cel care a predicat în primul secol după nasterea lui Iisus pe pământurile Daciei. El trebuie să se fi bucurat de mare respect, de vreme ce ziua lui de celebrare a înlocuit o importantă divinitate precrestină, personificare a lupului. Numele zeului uzurpat s-a pierdut. Prin analogie cu opozitia lui calendaristică, divinitatea Ca1, numită Călus, celebrat astăzi la Rusalii, divinitatea Lup poartă, în zilele lui de celebrare, nume tabu: Gădină sau Gădinet. Noaptea de Sântandrei (29/30 noiembrie) si ciclul de înnoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpenesti si cu fermentarea vinului în butoaie la popoarele tracice, păstrează numeroase urme precrestine. Până la începutul secolului al XX-lea se organizau în Co1inele Tutovei, în noaptea de Sântandrei, petreceri de pomină ale tinerilor, asemănătoare cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefică a moroilor si strigoilor, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfăsura petrecerea, înainte de lăsatul serii. De altfel, petrecerea se numea, local, Noaptea Strigoilor, timp nefast, când strigoii vii (oamenii care se nasc cu căită, cu coadă, o vertebră în plus, din legături incestuoase etc) îsi părăsesc trupurile fără stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor: pocesc si sug sângele celor vii, leagă sau iau puterea bărbatilor, strică taurii, răspândesc molimele, fură sporul vitelor, se joacă cu lupii si ursii etc. Strigoii vii, după ce părăseau corpul si casa iesind pe horn, se rostogoleau de trei ori si luau chip de o vietate, în special lup sau câine, încălecau pe melită, butoi, coadă de mătură si alergau să se întâlnească în locuri tainice, stiute numai de ei (răscruci de drumuri, movile, păduri neumb1ate, între hotare). Acolo redevin oameni si încep să se lupte cu 1imbile de la me1ite, cu coasele si secerele, cu ciomegele si îmblăciile până iese un singur învingător. Acesta va fi conducătorul lor pentru un an de zile. Îsi vindecă pe loc rănile si pleacă împăcati, înainte de miezul noptii, pe la lăcasele lor. În acest timp, petrecerea tinerilor în vatra satului, numită si Păzitul Usturoiului era în toi. Fetele aduceau câte trei căpătâni de usturoi, le puneau lao1altă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumânării. Complet izolati de lumea din afară, stăpânită de fortele malefice, tinerii se distrau, cântau, jucau, beau, adesea peste măsură, mâncau, glumeau, ca la un adevărat reve1ion. Amintim că această izbucnire de bucurie se desfăsura în chiar postul Nasterii Domnului (Postu1 Crăciunului). O băutură rituală ne1ipsită de la acest ospat preistoric era Covasa obtinută din făină de grâu amestecată cu făină de mei, în vremurile din urmă cu mălai de porumb, amestecate cu apă si preparată prin fierbere si fermentatie. Această băutură sacră, cu gust, du1ce-acrisor, se punea în ulcele de pământ si se împărtea în zilele dedicate lupilor (Filipi, Ovidenia, Sântandrei) pentru a feri oamenii si vitele de actiunea malefică a strigoilor. Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau în curtea casei unde covata cu usturoi era jucată în mijlocul horei de un flăcău. Se împărtea usturoiu1 si, în mare vese1ie, se întorceau pe la casele lor.Începea un nou an. Usturoiu1 privegheat se păstra ca ceva sfânt, la icoană, si se folosea peste an ca leac pentru prinderea farmecelor si descântecelor etc. Ca la orice început de an, abundau practicile magice de aflare a ursitei, adică a viitorului sot. Fata de măritat prepară o “Turtucă de Andrei”, turtită subtire din făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei, si o mănâncă înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apa ca să-i potolească setea urma să o ceară de nevastă în cursul anului. Alte fete, după ce soseau acasă de la PăzituI Usturoiului, semănau câte un cătel de usturoi, pivegheat, într-un cocolos de aluat. După modul cum încoltea si crestea usturoiul semănat, se făceau anumite pronosticuri matrimoniale. Timpul era însă favorabil si pentru observatii meteorologice si astronomice. Unii bătrâni, nestiutori de carte, dar „cititori” în stele, observau cerul în noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei si noroceau anul, prevestind dacă va fi bogat sau sărac, ploios sau secetos, dacă va fi pace sau război etc. Obiceiul de a semăna în noaptea de Sântandrei grâu într-o oală de pământ pentru a interpreta rodnicia ogoarelor în noul an este practicat si astăzi. O practică extrem de interesantă, atestată în noaptea de Ovidenie, este arderea si vegherea unei lumânări lungi, făcută colac. Mărimea lumânării reprezintă, precum firele colorate ale Mărtisorului, măsura simbolică a anului calendaristic. O astfel de lumânare poate fi întâlnită astăzi în numeroase sate românesti la moartea omului. Ea este numită Măsura Mortului, Priveghetoare, Statul Mortului etc., si se confectionează din ceară de albine pe o ată de lungimea mortului si încolăcită invers acelor de ceasornic. Lumânarea este aprinsă si arde în anumite momente ale ceremonialului funerar si, apoi, putin câte putin, timp de 40 de zile cât se crede că mai zăboveste sufletul în lumea de aici. Arderea lumânărilor încolăcite în Noaptea Strigoilor sau la PăzituI Usturoiului si la moartea omului are aceeasi semnificatie: renasterea simbolică, printr-un rit funerar de incinerare a zeului mort. Amintim, în acest context, că la cei vechi, moartea si renasterea divinitătii adorate, si deci a timpului, anul cu care aceasta se confunda, era substituită de un sacrificiu sacru (pom, animal, pasăre, om si chiar a unui obiect însufletit simbolic). Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii crestine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic, este obiceiul atestat la românii din Transnistria, numit Bocetul Andreiului. Fetele, după confectionarea unei păpusi din cârpe, numită Andreiu, substitut al anului vechi, o asezau pe lavită (pat) ca pe un mort si o jeleau. Lipseste marele sacrificiu, jertfa rituală a anima1u1ui care personifică divinitatea, specifică oricărui început de an. Este posibil ca una din traditiile care a migrat din toamnă, de la Anul Nou dacic la Anul Nou contemporan, celebrat la solstitiul de iarnă, să fi fost sacrificiul porcu1ui. De altfel, unul din numele purtate de lup în zilele lui de celebrare, gădinet, în special la Filipi când începe pregătirea pentru împerechere, este purtat si de porcul tânăr, numit popular si godin, godinet. La sfârsitul lunii noiembrie si începutul lunii decembrie apar în calendarul popular, alături de Sântandrei, si alte divinităti ajunse la vârsta senectutii, a mortii si renasterii simbolice a timpu1ui. Cel mai cunoscut este Sânnicoară (6 decembrie), mare divinitate populară care face parte din generatia sfintilor-mosi, motiv pentru care este numit, mai a1es în sudu1 României, Mos Nicolae. Desi în hagiografia crestină Sfântul Nicolae, personaj real (episcop din Myra, mort probabil în anu 1342), apărător al dreptei credinte în Iisus, are, în cultura populară, atributii străine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpada care cade la începutul iernii, păzeste Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină si căldură, este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Drac, ajută văduvele, orfanii si fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor si salvează de la înec corăbierii, apără soldatii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor. În noptile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru o clipă, oamenii pot să-l vadă pe Mos Nicolae stând la Masa împărătească, în dreapta lui Dumnezeu. Într-o traditie relativ recentă, Mos Nicolae împarte, asemănător lui Mos Crăciun, daruri celor mici. Mai veche este însă traditia pedepsirii copii1or neascu1tători cu nuielusa lăsată în încăltările lor în noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfânt, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele, decât cu recompensele. El pedepsea, conform traditiei crestine, pe cei care se abăteau de la dreapta credintă, lovindu-i cu nuiaua peste mâini. În această perioadă celebrată în vechime ca An Nou apare si o sfântă la vârsta senectutii, Varvara (4 decembrie). Sfânta Mare Mucenită Varvara din calendarul ortodox a devenit în calendarul popular o “sfântă” cu chip de femeie bătrână, patroană a bubatului (variolei) si a altor boli ale copilăriei care se manifestă în eruptii ale pielii. 3.Sânpetrul de Iarnă În noaptea de 15/16 ianuarie 1upii s-ar strânge 1a urlători (loc de trecere al lupilor), unde încep să cânte urlând, invocând divinitatea lor, Sânpetru de iarnă, să vină pentru a le împărti tainul (prada) pentru noul an. Acesta poposeste pe un cal alb si împarte fiecărui lup prada: un mie1, o oaie, o căprioară, un om etc. Nimic din ceea ce le-a promis stăpânul lor, nu scapă de coltul lupului. În ca1endaru1 popu1ar apar si a1te divinităti a1e lupului, precum Lucinu1 (18 octombrie), care nu fac parte din scenariul de înnoire a timpului la Anu1 Nou dacic. Lupul, în obiceiurile familiale 1. Mesager al mortii Moartea ca zeită, nu ca fenomen biologic, nu vine neanuntată. Lupul, în satele montane din judetul Vrancea (Câmpuri, Nereju), câine1e în celelalte zone ale României, sunt mesageri (prevestitori) obisnuiti ai mortii. De altfel, lupu1 si câinele îsi schimbă frecvent rolurile în cu1tura populară. Un exemplu este chiar obiceiul Tărbacul cânilor, amintit mai sus. Solii prevestitori ai mortii sunt animale domestice (caine1e) si sălbatice (lupul, ursul) si păsările de pradă (cucuveaua, bufnita) si de curte (găina). Ele transmit mesajul funest prin cântec: câine1e si lupu1 urlă, găina cântă cocoseste, cucuveaua, si bufnita cântă. Surprinzătoare ana1ogii între mesagerii zeului mortii Yama din panteonu1 indian (cucuvea dintre păsări si câine1e dintre animale) si zeitei mortii din panteonul românesc! În legendele si credintele populare urletul lupilor sunt rugăciuni adresate Sânpetrului de iarnă, Filipului cel Mare si Sântandreiu1ui, asa cum omul credincios îna1tă, la rându1 său, cântări divinitătii adorate. În biserică, templu, sinagogă si moschee adevăratii credinciosi înaltă rugări cântate divinitătii adorate. În acest sens, ni se par inspirate versurile unui cântec oltenesc: Rămăsei cu cântecul/Ca lupul cu urletul!. 2. Călăuză a sufletului În cântecele funerare de Zori, lupu1 e călăuză a sufletului omului pe drumurile încâlcite care separă lumea de aici de lumea de dincolo. De aceea, mortul e “sfătuit” la înmormântare să se lege prieten cu lupul. 3. Protector al sufletului omului Ca oricare altă mare divinitate, lupul îsi pedepseste sau îsi ajută credinciosii: sfâsie dracii, sperie sau alungă bolile copiilor etc. În Platforma Luncani, în imediata apropiere a cetătilor dacice din Muntii Orăstiei, primul alăptat al copilului se făcea printr-un aparat în formă de cerc, confectionat dintr-o falcă si piele de lup, numită gură de lup. Pe arii relativ extinse, copiii grav bolnavi erau botezati Lupu după un alt ritual decât cel crestin. Era un botez simplificat în care nu se spuneau rugăciunile obisnuite de alungare a Satanei: introducerea copilului de trei ori pe gura iei moasei si scoaterea acestuia pe la poale; înhumarea terapeutică a copilului (introducerea pe o gaură săpată în pământ si scoaterea printr-un mic canal, pe altă gaură) si altele. Indiferent de solutia adoptată, principiul „terapeutic” este acelasi: moartea simbolică a copilului bolnav prin iesirea sufletului pe o gură a adăpostului si renasterea copilului sănătos, prin intrarea lui pe altă gură. Cu acest prilej se abandona numele mortului si se acorda, după alt ritual decât botezul crestin, un nume de fiară (Lupul, Ursul) de care să se sperie boala si moartea. Frecventa în antroponomastica românească a numelor de Lupu, Ursu si derivatele lor, confirmă marea extensiune care a avut-o această practică magică în obiceiurile românesti de la nastere.

Sursa : http://www.daciajurnal.ro/

SFATURI UTILE 2 Noiembrie

IUBEȘTE-ȚI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI

Iubirea fata de aproapele este formulata de Mantuitorul in cuvintele: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Mt. 22, 39). Dar daca te iubesti pe tine, mai ai oare putere sa iubesti si pe altcineva? Cum poti fi model de iubire, cand din cauza iubirii de sine, nimeni nu mai poate avea loc in fiinta ta? Inteleg ca Mantuitorul ne invita sa ne interesam de cel de langa de noi pe masura preocuparii de noi insine. Si cum cel mai mult timp, daca nu toata viata, ni-l petrecem iubindu-ne, asa doreste Hristos sa fie si aproapele pentru noi. Zilnic, daca nu clipa de clipa in atentia noastra.

Dar daca eu ma opresc la mine intr-un mod pacatos, oare voi fi capabil sa-l iubesc curat pe aproapele? Nu cumva raportandu-ma gresit la mine, voi avea si o relatie nesanatoasa cu aproapele? Eu cred ca da. De aceea ori de cate ori aud pe cineva invocand aceste cuvinte: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Mt. 22, 39), il rog sa adauge la ele si noua porunca a Mantuitorului: "Porunca noua dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" (Ioan 13, 34; 15, 12). Numai asa vom putea iubi curat, avand ca model nu omul cazut in pacat, ci pe Dumnezeu-Omul, persoana lipsita de pacat.

Calea de a iubi precum a iubit Hristos sta in lepadarea de sine. A-i spune acest lucru omului din zilele noastre echivaleaza cu a-i vesti esecul in viata, de vreme ce reusita pentru el sta in cultivarea sinelui si nu in lepadarea lui. Este foarte greu de implinit aceasta chemare a Mantuitorului, pentru ca omul este lipsit de trairea impreuna cu Dumnezeu. El stie numai de trairea cu sine.

Este important ca omul sa stie ce vrea. Daca doreste sa iubeasca precum a iubit Hristos, atunci trebuie sa implineasca cuvintele Sale. Noua ni se pare firesc ca atunci cand cineva aude ca trebuie sa renunte la sine, sa faca tot posibilul sa evite acest lucru. Pierderea sinelui echivaleaza cu un adevarat pericol. Dar aceasta reactie este cea a omului cazut in pacat. Asa reactioneaza si Petru cand aude ca Mantuitorul va fi torturat si in cele din urma rastignit, ii spune "Fie-Ti mila de Tine, Doamne!, asta sa nu Ti se intample!" (Matei 16, 22). Iar Hristos caracterizeaza acest raspuns drept satanic: "Dar El intorcand-Se si uitandu-Se la ucenicii Sai, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi inapoia mea, satano! Ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!" (Marcu 8, 33).

Daca nu avem incredere in cuvintele Mantuitorului, atunci sa stim ca raspunsul dat lui Petru se adreseaza si noua celor care asezam cele omenesti mai presus de cele dumnezeiesti. Nu ignorati porunca lui Hristos: "sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" (Ioan 13, 34), este porunca Celui care Si-a dat viata pentru noi. Nu uitati: masura iubirii pentru cineva este masura sacrificiului pe care esti in stare sa-l faci pentru el.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

marți, 30 octombrie 2018