MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
LUNI 29 OCTOMBRIE 2018
Bună dimineața, prieteni!
Mulțumesc pentru tot ce îmi trimiteți
și vă doresc o săptămână plină de realizări importante în toate domeniile!
Vă invit, pentru început, la un program muzical deosebit:
Vă invit, pentru început, la un program muzical deosebit:
ISTORIE
PE ZILE 29 Octombrie
Evenimente
·
312: Imparatul Constantin
cel Mare intră în Roma in ovatiile poporului, după victoria sa la Podul
Milvian.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai
337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost Împărat Roman între anii 306 -
337. Adversarul sau, imparatul Maxentiu, a fugit si încercând să
traverseze râul Tibru, a căzut în apă și sa înecat. Trupul său a fost
pescuit din Tibru în ziua următoare și a fost purtat prin Roma.
·
437: Imparatul Valentinian al III -
lea al Imperiului Roman de Apus, se casatoreste cu Licinia
Eudoxia, fiica vărului său Teodosie al II-lea,
impăratul roman de la Constantinopol.
·
969: In timpul imparatului Nicefor al II-lea
Focas, trupele bizantine conduse de generalii Petru Phokas si
Mihail Bourtzes, cuceresc cetatea Antiohia, azi Antakya în Turcia,
important centru religios crestin din Asia Mica, aflat sub stapanire
musulmana.
·
1187–Papa Grigorie al VIII-lea, emite bula Audita tremendi, prin care
indeamna natiunile crestine la cea de a Treia Cruciada
·
1390 – In Franta, la Paris, are loc primul proces pentru vrajitorie,
soldat cu condamnarea la moarte a trei persoane
·
1422: Carol al VII-lea al Franței devine rege succedându-l pe
tatăl său, Carol al VI-lea al Franței, deși nu este oficial încoronat rege până
în 1429. Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit
Victoriosul (franceză le Victorieux) a fost rege al Franței din 1422 până la
moartea sa. A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea
însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză
din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin
eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost
marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea.
·
1497: Lupta de la Lențești. Un corp de oaste
moldovenească de circa 3.000 de călăreți, condus de vornicul Boldur, zdrobește
o grupare de cavalerie mazoviană compusă din circa 600 de lăncieri, sosită în
ajutorul oștilor regale polone. Oastea polonă
se retrăgea în condiţii deosebit de grele, supusă unei permanente hărţuiri din
partea oştilor lui Ştefan cel Mare. Pentru a uşura retragerea polonilor,
cneazul Konrad de Mazovia a trimis un detaşament de 600 de cavaleri. Domnul, grav bolnav, a delegat întreaga
putere militară vornicului Sima Boldur pentru a organiza apărarea. Acesta, în
fruntea unei oştiri de 5.000 de călăreţi, atacă oastea mazoviană la Lenţeşti,
lîngă Cernăuţi: „duminică, octombrie 29, au bătut şi acea oaste, din mila lui
Dumnezeu şi cu norocul lui Ştefan voievod. Şi a fost şi acolo măcel mare în acea zi între leşi de armele
moldoveneşti şi a căzut şi acolo multă oaste leşească, în locul numit satul
Lenţeştii”. În situaţia nou
creată, regele a grăbit retragerea. Pe 30 octombrie 1497 oştile sale trec
Prutul şi merg în marş forţat pînă la Sniatyn (Pocuţia), unde ajung în trei
zile. Aici, Ioan Albert a
suferit o mare umilinţă, oastea sa a fost decimată, iar pe lîngă distrugerea
aproape în totalitate a Cavalerilor Teutoni şi a celor mazovieni, izvoarele
sugerează pierderi importante (de la 11.000 la 40.000), inclusiv din rîndul
nobililor poloni. Polonia a
ieşit slăbită din acest război, a fost supusă mai multor incursiuni, iniţiate
de otomani, moldoveni şi tătari, de aceea în 1498, a trebuit să grăbească
negocierile în vederea încheierii unui tratat de pace. Acesta se va semna în
1499.
·
1525 – In orasul Wittenberg, Martin Luther, tine prima slujba in limba
germana
·
1591: Este ales Papa Inocențiu al IX-lea. Papa Inocențiu al
IX-lea (n. 22 iulie 1519 – d. 30 decembrie 1591) papă al Romei.
·
1675: Leibniz folosește pentru prima dată semnul ∫, pentru
integrală. Gottfried
Wilhelm Freiherr von Leibniz (n. 1 iulie 1646, Leipzig, d. 14 noiembrie 1716,
Hanovra) a fost un filozof și matematician german, unul din cei mai importanți
filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al
XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german. În matematică, Leibniz
a introdus termenul de “funcție” (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o
cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat
fondatorul analizei matematice moderne.
·
1688: Începe
domnia lui Constantin Brâncoveanu. Constantin
Brancoveanu (n. 1654) a fost un mare boier, care a domnit in
tara Romaneasca între 1688 si 1714. A fost nepotul domnitorului
Serban Cantacuzino. În perioada în care a domnit, Țara Românească a
cunoscut o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții
spirituale. În 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul,
împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și
cu sfetnicul său Ianache Văcărescu. Cu toții sunt venerați de către Biserica
Ortodoxa Romana , sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni. El a urcat pe tron imediat dupa
moartea lui Serban Cantacuziono care, murind pe neasteptate nu a
numit un succesor. Brancoveanu a fost preferatul marii
boierimi in dauna fiului lui Serban Cantacuzino, Gheorghe. Situatia Tarii
Romanesti nu era deloc buna datorita razboielor turco-austriece si ruso-turce,
Brancoveanu a fost destul de abil ca sa evite un conflict in cei 26 de ani ai
domniei sale si datorita politicii sale echilibrate pe plan extern, a
reusit sa pastreze autonomia Tarii Romanesti in fata celor trei mari
imperii. In plan intern, a efectuat o reforma fiscala, prin care a
impartit darile in patru sferturi, dar mai ales a sprijinit cultura, numeroase
carti fiind tiparite in perioada cat a fost domn. Totodata,
in timpul domniei sale a aparut un stil arhitectonic nou, denumit brancovenesc.
In 1710 i-a promis ajutor tarului Petru cel Mare in razboiul cu turcii, decizie
care l-a costat viata. La patru ani dupa acest
moment, Constantin Brancoveanu si cei patru fii ai sai au fost executati din
ordinul sultanului la Istanbul.
·
1787: Premiera operei "Don Giovanni" a lui W.A. Mozart, la Teatru Național din Praga. Don Giovanni este o operă a cărei muzică a fost
compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de
Lorenzo da Ponte. Premiera absolută a operei a avut loc la Praga, la
„Ständetheater”, la data de 29 octombrie 1787, sub conducerea muzicală a
compozitorului.
·
1814: A fost lansat, la New York, "USS Fulton", primul vas de război cu aburi,
proiectat de Robert Fulton. Robert
Fulton a fost creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei
nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o
călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson. În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi
fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi
complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de
Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800. Deși
lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să
realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși
realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt,
importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în
realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale,
operaționale și fiabile. El a adus un aport important împreună cu John
Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la
perfecționarea tehnicii navigației.
·
1863: Reprezentanți a optsprezece țări s-au întâlnit la
Geneva și au căzut de acord pentru înființarea Comitetului Internațional al Crucii Roșii. Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR),
este parte din Mișcarea
Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie, alaturi de Federația Internațională a Societăților de
Cruce Roșie și Semilună Roșie (1919) si Societățile Naționale de Cruce Roșie și Semilună
Roșie. Este o instituție umanitară privată, înființată în 1863, la
Geneva, Elveția. Comitetul cuprinde 25 de membri și are o autoritate unică în
cadrul dreptului internațional umanitar privind protejarea vieții și demnității
victimelor conflictelor armate naționale și internaționale. La 9 februarie
1863, la Geneva, Henry Dunant înființează „Comitetul
celor cinci” cu scopul de a examina ideile expuse în cartea sa și
de a organiza o conferință pentru implementarea lor. Ceilalți patru membri au
fost avocatul Gustave Moynier, medicul chirurg Louis Appia, Théodore Maunoir de
la Comisia pentru Igienă și Sănătate de la Geneva și generalul elvețian
Guillaume-Henri Dufour. Opt zile mai târziu, cei cinci decid modificarea
numelui comitetului în „Comitetul
Internațional pentru Ajutorarea Răniților”. În perioada 26–29
octombrie 1863, se desfășoară la Geneva conferința internațională, cu scopul de
a dezvolta măsurile pentru îmbunătățirea serviciilor medicale de pe câmpurile
de luptă. La conferință participă 36 de persoane: optsprezece delegați oficiali
ai unor guverne naționale, șase delegați din partea unor organizații
non-guvernamentale, șapte delegați străini neoficiali și cei cinci membri ai
Comitetului Internațional. Statele reprezentate de delegații oficiale au fost:
Baden, Bavaria, Franța, Marea Britanie, Hanovra, Hessa, Italia, Olanda,
Austria, Prusia, Rusia, Saxonia, Suedia și Spania. Dintre rezoluțiile finale
ale conferinței adoptate la 29 octombrie 1863, cele mai importante au fost:
- Inființarea unor societăți naționale pentru ajutorarea soldaților răniți;
- Neutralitate și protecție pentru soldații răniți;
- Utilizarea de forțe voluntare pentru ajutorarea celor aflați pe câmpurile de luptă;
- Introducerea unor semne distinctive comune pentru personalul medical, și anume, o cruce roșie pe mânecă. La doar un an mai târziu, guvernul elvețian invită guvernele tuturor statelor europene, precum și cele ale Statelor Unite ale Americii, Braziliei și Mexicului să participe la o conferință diplomatică oficială. Șaisprezece țări trimit un total de 26 de delegați la Geneva. La 22 august 1864, conferința adoptă prima Convenție de la Geneva „pentru ameliorarea condițiilor răniților de pe câmpurile de luptă”. Reprezentanți a 12 state au semnat convenția: Baden, Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Hessa, Italia, Olanda, Portugalia, Prusia, Spania și Württemberg. Convenția este compusă din zece articole, stabilind pentru prima dată reguli legale care garantează neutralitatea și protecția soldaților răniți, personal medical pe câmpurile de luptă și instituții umanitare specifice conflictelor armate. Convenția definește două criterii pentru recunoașterea societăților naționale aparținând Comitetului Internațional:
- Societatea națională trebuie să fie recunoscută de către propriul guvern național;
- Guvernul național al respectivei țări trebuie să fie parte a Convenției de la Geneva. Henry Dunant (n. 8 mai 1828 în Geneva, Elveția; d. 30 octombrie 1910, Heiden), din naștere Jean-Henri Dunant, a fost un om de afaceri elvețian și umanist de formație creștină. Fondează în 1862 „Comitetul internațional al asociațiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniților” care din 1876 poartă numele Comitetul internațional al Crucii Roșii. Convențiile de la Geneva din 1864 acceptă și asimilează ideile publicate de Dunant în lucrarea „Eine Erinerung an Solferino„. În 1901 a fost primul laureat al premiului Nobel pentru pace împreună cu Frédéric Passy.
- Inființarea unor societăți naționale pentru ajutorarea soldaților răniți;
- Neutralitate și protecție pentru soldații răniți;
- Utilizarea de forțe voluntare pentru ajutorarea celor aflați pe câmpurile de luptă;
- Introducerea unor semne distinctive comune pentru personalul medical, și anume, o cruce roșie pe mânecă. La doar un an mai târziu, guvernul elvețian invită guvernele tuturor statelor europene, precum și cele ale Statelor Unite ale Americii, Braziliei și Mexicului să participe la o conferință diplomatică oficială. Șaisprezece țări trimit un total de 26 de delegați la Geneva. La 22 august 1864, conferința adoptă prima Convenție de la Geneva „pentru ameliorarea condițiilor răniților de pe câmpurile de luptă”. Reprezentanți a 12 state au semnat convenția: Baden, Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Hessa, Italia, Olanda, Portugalia, Prusia, Spania și Württemberg. Convenția este compusă din zece articole, stabilind pentru prima dată reguli legale care garantează neutralitatea și protecția soldaților răniți, personal medical pe câmpurile de luptă și instituții umanitare specifice conflictelor armate. Convenția definește două criterii pentru recunoașterea societăților naționale aparținând Comitetului Internațional:
- Societatea națională trebuie să fie recunoscută de către propriul guvern național;
- Guvernul național al respectivei țări trebuie să fie parte a Convenției de la Geneva. Henry Dunant (n. 8 mai 1828 în Geneva, Elveția; d. 30 octombrie 1910, Heiden), din naștere Jean-Henri Dunant, a fost un om de afaceri elvețian și umanist de formație creștină. Fondează în 1862 „Comitetul internațional al asociațiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniților” care din 1876 poartă numele Comitetul internațional al Crucii Roșii. Convențiile de la Geneva din 1864 acceptă și asimilează ideile publicate de Dunant în lucrarea „Eine Erinerung an Solferino„. În 1901 a fost primul laureat al premiului Nobel pentru pace împreună cu Frédéric Passy.
·
1918:
Semnarea Armistițiului de la Compiegne, între Puterile Antantei și
Germania, în urma căruia ostilitățile încetează pe toate fronturile. Germania recunoaște, între altele, caducitatea Tratatului
de pace de la București, fiind obligată, în acelasi timp, să retragă armata
din România.
·
1918: Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, întrunit la Oradea, adoptă în unanimitate o declaraţie
redactată de Vasile Goldiş privind hotărîrea naţiunii române din Transilvania,
de a se aşeza “printre naţiunile libere”,
în temeiul dreptului naţional ca fiecare naţiune să dispună liber de soarta
sa. Se hotaraste constituirea unui ”Comitet
de acţiune“cu sediul la Arad, avîndu-l în frunte pe Vasile Goldiş,
publicist, istoric si om politic roman din Transilvania. Vasile Goldiș (n.
12 noiembrie 1862, Mocirla, azi Vasile Goldiș, Arad – d. 10 februarie 1934,
Arad) a fost un pedagog, om politic, membru de onoare (1919) al Academiei
Române.
·
1922: Regele Italiei, Victor Emanuel al III – lea il numeşte
prim-ministru pe liderul fascistilor, Benito Mussolini. Benito Amilcare Andrea
Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945,
Giulino di Mezzegra lângă Como), conducătorul fascist al Italiei între anii
1922 și 1943.
·
1923 - Proclamarea Republicii Turcia. Mustafa Kemal (supranumit Atatürk)
este ales preşedinte
·
1923: Postul de radio Berliner Funkstunde a
transmis pentru prima dată un concert radiodifuzat, care s–a bucurat de o
primire favorabilă din partea tuturor păturilor populaţiei şi a marcat primii
paşi ai mass–media. Posibilităţi tehnice existau de mai multă vreme, dar interdicţia
aplicată în Germania, după încheierea războiului, persoanelor particulare de a
deţine receptoare radio făcea imposibilă utilizarea telefonului fără fir pe
scară largă.
·
1929: Bursa din New York s-a prabusit, ceea ce a provocat o adevarata criza
pe plan intern si extern.
·
1944: Începe
"Operațiunea Budapesta" la care participă Fronturile 2 și 3 ucrainene
și trupele române.
·
1947: Are
loc, la București, în sala de festivități a Școlii Superioare de Război,
procesul intentat conducătorilor Partidului Național-Țărănesc, în frunte
cu Iuliu Maniu. În urma inscenarii de la Tamadau, Iuliu Maniu a
fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru
„înaltă trădare”, în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată
la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață si
trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27
noiembrie 1947. În august 1951 este transferat împreună cu Ion Mihalache și
alți național-țărăniști la Sighet. Iuliu Maniu s-a stins din viata la 5
februarie 1953 la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă
din Cimitirul Saracilor, de la marginea orașului Sighet. S-a
nascut la 8 ianuarie 1873 la Badacin, in apropiere de Simleul Silvaniei, in
fostul Imperiu Austro-Ungar. Scriitorul si criticul literar George
Călinescu publica, în ziarul „Naţiunea” din 31 octombrie, sub titlul „Acuzatul
Iuliu Maniu“, un amănunţit portret publicistic al liderului ţărănist: „Un
bătrân om, aproximativ de Stat, care de decenii face o politică negativistă
constituită din întrevederi secrete, intrigi şi negocieri, un luptător din
imperiul austriac, care nu percepe structura unui Stat liber ca România, cu responsabilităţi
pozitive, un învăţător lipsit de iniţiativă personală, ezitant, împins de spate
de prestigiul celuilalt [...] cu strângere de inimă am privit pe bătrânul
neînţelegător al istoriei şi datoriilor noastre, ieşind din sală, la
suspendarea şedinţei, sprijinit de braţ“.
·
1950: După decesul regelui Gustaf al V-lea, pe tronul Suediei
urcă fiul acestuia în vârstă de 68 de ani, Gustaf VI Adolf. Gustaf al VI-lea
Adolf (Oskar Fredrik Vilhelm Olaf Gustaf Adolf; 11 noiembrie 1882 – 15
septembrie 1973) a fost rege al Suediei din 1950 până la moartea sa. A fost
fiul cel mare al regelui Gustaf V şi a soţiei lui Victoria de Baden.
·
1956:
Armata israeliană atacă Egiptul prin
peninsula Sinai pentru a câștiga controlul
asupra zonei canalului Suez. Aflat la vest de
Peninsula Sinai, este un canal de 163 km lungime, și lat de 300 m în cel mai
îngust punct. Este situat în Egipt, între orașele Port Said (Būr Sa’īd) la
Marea Mediterană și Suez (al-Suways) la Marea Roșie. Canalul permite trecerea
în ambele direcții a navelor între Europa și Asia, fără să mai fie necesară
înconjurarea Africii pe la vest. Înainte de deschiderea canalului în 1869,
bunurile erau uneori transportate între Marea Mediterană și Marea Roșie pe
pământ. Canalul e format din două părți, la nord și la sud de Marele Lac Sărat,
legând Marea Mediterană de Golful Suez la Marea Roșie. A fost construit sub
conducerea lui Ferdinand de Lesseps și inaugurat la 17 noiembrie 1869.
·
1957: Primul -ministru al Israelului David Ben Gurion şi
cinci dintre miniştrii guvernului israelian, sunt răniţi de explozia unei
grenade de mână în Knesset, parlamentul tarii .
·
1958: F.
Mason Sones Jr, medic cardiolog la Clinica din Cleveland, realizează prima
angiogramă coronariană
·
1960: Boxerul Cassius Clay (ulterior cunoscut sub numele de Muhammad Ali) a
castigat prima sa lupta in ring ca profesionist.
·
1964: Fostele colonii britanice Tanganyika si Zanzibar adopta
numele de Republica Unită Tanzania.
·
1964: Diamantul “Steaua Indiei”, una dintre cele mai faimoase pietre
pretioase din lume – apreciata pentru dimensiunile ei (565 de carate), precum
si alte giuvaieruri au fost furate dintr-un muzeul din New York.
·
1967: S-a
inaugurat Stadionul Central din Craiova, cu ocazia meciului
internațional de fotbal dintre echipele României și Poloniei
·
1969: A fost creata prima retea descentralizata de calculatoare,
ARPANET.
·
1974: Se
deschide sesiunea Marii Adunări Naționale, la care se adoptă mai multe legi,
între care Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, Legea
privind sistematizarea teritoriului și localităților. Marea Adunare Națională a fost organismul legislativ
unicameral al Republicii Populare Romîne și al Republicii Socialiste România în
perioada 1948-1989. Organul suprem al puterii din stat a avut sediul în Palatul
Marii Adunări Naționale (Palatul Camerei Deputaților – după evenimentele din
1989 până în 1987, sediul Camerei Deputaților, din 1987 Palatul Patriarhal).
·
1975: In Spania dictatura de 36 de ani a generalului Franco
ia sfarsit. Generalului Franco, grav bolnav, anunta ca l-a desemnat pe printul
Juan Carlos sa preia funcţia de şef provizoriu al statului spaniol. In ultimele
trei săptămâni generalul Franco suferise o serie de atacuri de cord şi
hemoragii interne. Printul Juan Carlos , in varsta de 37 de ani, fusese
desemnat moştenitor al tronului Spaniei în anul 1969, in urma unui acord
survenit intre Casa Regala a Spaniei si Franco.
·
1991: Theodor Stolojan s-a adresat Parlamentului, cu propunerea de a se
organiza, pe data de 15 decembrie, simultan (pentru a se face economii),
referendumul pentru aprobarea Constitutiei si alegerile locale. Propunerea a
fost acceptata de grupul majoritar, dar respinsa de Opozitie, membrii acesteia
considerand ca ar ramane prea putin timp pentru desfasurarea campaniei electorale.
·
1991 - Grupul japonez Toshiba a
cumparat pentru un miliard de dolari 12,5% din capitalul concernului Time
Warner Entertainment, in care erau incluse si activitatile cinematografice
Warner.
·
1993 - La Bruxelles a avut loc un summit extraordinar al statelor membre
ale Uniunii Europene, cu ocazia ratificării totale a Tratatului de la
Maastricht
·
1996: Parlamentul ungar a ratificat Acordul romano-ungar asupra extinderii
relatiilor militare si asupra intaririi increderii reciproce si securitatii.
Documentul, ce constituia o extindere a Acordului OSCE semnat la Viena in 1994,
a fost semnat, in iulie 1996, la Arad, de catre ministrul roman al Apararii,
Gheorghe Tinca si omologul sau ungar, Gyorgy Keleti.
·
1998: Naveta Discovery a revenit la sol avind la bord cea mai varstnica
persoana care a zburat in spatiul cosmic, astronautul John Glenn care la acea
data avea 77 de ani. Glenn s-a reintors in Cosmos la mai bine de trei decenii
dupa ce a fost primul american care a zburat pe orbita Pamantului.
·
2003: S–a desfăşurat la Bucureşti, primul Festival al
Filmului Românesc (Gala Filmului Românesc). La cinematografele Patria, Union şi
Eforie s–a putut viziona în fiecare zi un film românesc (29.10 – 2.11).
·
2003 - Celebrul Moise al lui Michelangelo, realizat de artist la cererea
Papei Iulius al II-lea pentru a-i împodobi mormântul, a fost inaugurat în
cadrul unei ceremonii oficiale la Roma, care a pus capăt unui lung proces de
restaurare
·
2004 - Tratatul Constituţiei Europene a fost semnat, la Roma, de către cei
25 de şefi de stat sau de guvern ai ţărilor membre UE
·
2004 - A fost inaugurat Muzeul
National de Arta Contemporana (MNAC) din Bucuresti, amplasat in Palatul
Parlamentului.
·
2004: Televiziunea arabă de ştiri Al Jazeera, difuzează un
fragment dintr-un film, in care liderul terorist islamist Osama bin Laden, isi
asuma responsabilitatea directă pentru organizarea atentatelor teroriste de la
11 septembrie din S.U.A.
·
2011: A fost canonizat mitropolitul ortodox roman din
Transilvania Andrei Saguna (n. 20 01.1808- d.28 iunie 1873), militant pentru
drepturile ortodocsilor și ale romanilor din Transilvania, fondator al
Gimnaziului Românesc din Brasov (1851).
·
2015: China a anunțat că renunță la
controversata politică a copilului unic după 36 de ani. Tuturor cuplurilor li se va permite sa
aibă doi copii
Nașteri
·
1656: S-a nascut Edmond Halley, astronom englez.
·
1875: S-a născut regina Maria, soţia regelui Ferdinand I al
României (1914-1927); (m. 18 iulie 1938). Maria a României (n. 29
octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia – d. 18 iulie 1938, castelul
Pelișor-Sinaia, Regatul României) principesă de coroană și a doua regină a
României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele
Ferdinand I al României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Este
mama regelui Carol al II-lea.
·
1879: Franz von Papen,
politician german (d. 1969). În 1934,
Hitler l-a numit emisar special în Viena, iar din 1936 a devenit ambasador. În 1939, a fost mutat ca ambasador la Ankara in
Turcia. În februarie 1942, von Papen a supraviețuit unui atentat pus la cale împotriva sa de doi agenți
sovietici. În 1946, în cadrul proceselor de la Nürnberg împotriva criminalilor
de război a fost exonerat, însă a fost judecat ulterior în cadrul proceselor de
denazificare și condamnat la opt ani muncă forțată. A
profitat în 1949 de o amnistie.
·
1880 - S–a nascut Jean Alexandru
Steriadi, pictor si grafician, membru titular onorific al Academiei Romane
(m.23.11.1956). Jean Alexandru Steriadi (n. 29 octombrie
1880, București, d. 23 noiembrie 1956, București), pictor și grafician român,
profesor universitar la Școala de Arte Frumoase din București și membru de
onoare al Academiei Române din anul 1948.
·
1882 - S-a născut prozatorul şi dramaturgul
Jean Giraudoux, cunoscut pentru scrierile "Război cu Troia nu se
face" - 1935 şi "Nebuna din Chaillot" - 1945 (m. 31 ianuarie
1944). Jean Giraudoux (născut la 29 octombrie 1882, la
Bellac, Haute-Vienne (Limousin), Franța – decedat la 31 ianuarie 1944, la
Paris, Franța), scriitor (romancier, eseist, dramaturg) și un diplomat francez.
·
1891: S-a nascut Fanny Brice, cantareata americanca.
·
1897 - S-a născut Joseph Goebbels, ministrul Propagandei Publice în timpul
regimului nazist din 1933 până în 1945 (m. 1 mai 1945). Paul Joseph Goebbels (29 octombrie 1897 – 1 mai 1945),
politician german și Ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist
din anul 1933 până în 1945. A fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori a
lui Adolf Hitler și printre cei mai devotați adepți a ideologiei naziste.
Goebbels a fost cunoscut ca fiind zelos, un orator energic și un antisemit
virulent.
·
1902 - S-a născut Silvia Dumitrescu -Timică, cunoscută pentru cariera de 75
de ani ca actriţă de teatru, dar şi pentru rolurile din filmele
"Bădăranii" - 1960 şi "Scorpia" - 1973 (m. 1 august 1999)
·
1918: S-a nascut Ştefan Baciu, poet, ziarist,
eseist profesor universitar si critic de artă roman stabilit în Brazilia
și apoi în Statele Unite ale Americii; (m.07.01.1993). A fost student la Drept în București, atașat
de presă la Berna, de unde a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca
profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu. A debutat în anul 1933 în revista „Răboj” cu
poezia „Eu”, care îi apare tradusă în limba germană în revista Klingsor, în
același an. Pentru volumul său de debut „Poemele poetului tânar” a
primit în anul 1935, la vârsta de 17 ani, „Premiul scriitorilor tineri”
al „Fundațiilor regale”. Profund cunoscător al literaturii latino-americane,
Ștefan Baciu a fost autorul a două importante antologii: „Antologia poeziei
latino-americane” (2 volume, 1974) și „Antologia poeziei surrealiste
latino-americane” (1981). A adus cu el în America Latină ideile mișcării
suprarealiste și a devenit animatorul cel mai important și un lider al
neoavangardei, a participat la foarte multe congrese și conferințe pe aceasta
temă. În anul 1962 a fost
invitat în SUA, ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea
din Seattle, iar în anul 1964 este invitat și se stabilește în Hawaii, ca
profesor de literatura hispano-americană la Universitatea din Honolulu-Hawaii.
Se stinge din viață la Honolulu, la 6/7
ianuarie 1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora lui din București. Este
autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri și a
peste 5000 de articole și studii, apărute în presa română, germană, franceză, latino-americană,
nord-americană, elvețiană.
·
1922: S-a nascut
dizidentul sovietic Aleksandr Zinoviev, scriitor, filosof, analist, autor al
lucrărilor „Casa galbenă”, „Homo sovieticus”, „Perestroicka şi
contraperestroika” etc. Exilat în 1978, el şi–a recăpătat cetăţenia rusă;
(d.10.05.2006).
·
1924: S-a nascut Danielle Mitterrand, autoare, văduva lui
François Mitterrand. Danielle Mitterrand (n. Danielle Émilienne Isabelle
Gouze, 29 octombrie 1924, Verdun – d. 22 noiembrie 2011, Paris), soția fostului
președinte francez François Mitterrand și directorul fundației France Libertés
– Fondation Danielle-Mitterrand.
·
1929 - S–a născut Evgheni Primakov, fost ministru de externe
al Rusiei.
·
1930: S-a nascut Radu Cosaşu,
prozator şi publicist român. Este autorul a 3000 de articole publicate în
reviste literare din ţară şi străinătate, precum şi a 15 cărţi de proză, dintre
care menţionăm: „Logica”, „Poveşti pentru a–mi îmblânzi iubita”, „August pe un
bloc de gheaţă”.
·
1930: S-a nascut Omara
Portuondo, cântăreaţă cubaneză supranumită „Edith Piaf a Cubei” („Flor de
amor”).
·
1936: S-a nascut Miron
Kiropol, poet şi pictor român stabilit în Franţa din 1968; autor al antologiei
“Poeţi francezi din secolul al XV-lea”.
·
1942 - S-a nascut Ray Steinberg,
vocalist american (Reflections).
·
1944 - S-a nascut Denny Laine (Brian
Arthur Hines), chitarist, vocalist si compozitor britanic (Moody Blues, Wings).
·
1945: S-a nascut Melba Moore, cantareata si actrita
americana.
·
1946 - S-a nascut Peter Green
(Greenbaum), chitarist, vocalist si compozitor britanic (John Mayall’s
Bluesbreakers, Fleetwood Mac).
·
1946: S-a nascut Paula-Maria Ivanescu, actrita, fost
vicepresedinte al Camerei Deputatilor.
·
1947 : S-a nascut Richard
Dreyfuss, actor american (“American Graffiti”, “Fălci”, “Adio, dar rămân cu
tine” – Oscar, 1977).
·
1947 - S–a nascut pictorul Alexandru
Chira (1993 – Premiul pentru Pictura al Uniunii Artistilor Plastici din
Romania, 1994 – Premiul Centrului Soros pentru Arta Contemporana, 1996 –
Premiul Academiei Romane).
·
1948: S-a nascut Kate Jackson, actrita americana.
·
1949 - S–a nascut informaticianul
roman stabilit in Olanda, Adrian Rezus. Numele sau se leaga de calculul Lambda,
reprezentand o referinta a informaticii mondiale.
·
1950: S-a nascut Abdullah Gül, al 11-lea preşedinte al
Turciei.
·
1951 - S-a nascut David Paton,
vocalist, basist si compozitor britanic (Pilot, Camel).
·
1952 - S-a nascut Arnell Carmichael,
clapar si vocalist american (Raydio).
·
1954 - S-a nascut Stephen Luscombe,
clapar, vocalist si compozitor britanic (Blancmange).
·
1956: S-a nascut Wilfredo Gomez, boxer.
·
1957: Principesa
Sofia a României, fiica
regelui Mihai al României. ASR
Principesa Sofia a României este cea de-a patra fiică a MS Regelui Mihai si a
MS Reginei Ana. Semnează lucrările sale de artă cu numele de „Sophie de
Roumanie”. Principesa Sofia a studiat Artele Frumoase la Universitatea Carolina
de Nord din Asheville şi Design Grafic şi Fotografie la Colegiul Corcoran din
Washington DC.
·
1971: S-a nascut Winona
Ryder, actrita americanca, nascuta in Winona, statul Michigan. Parintii sai, Michael si Cindy Horowitz, si-au botezat
fiica dupa numele localitatii in care s-a nascut. Actrita a avut o copilarie
destul de ciudata, parintii ei, profesori cu idei hippie, au calatorit des, iar
o vreme au preferat sa locuiasca intr-o zona in care nu era
electricitate. Tot ei au fost cei care au incurajat-o pe Winona sa devina
actrita. Ea a urmat astfel cursurile Scolii de Teatru din San Francisco, filmul
de debut fiind “Lucas” in 1986. A fost nominalizata la premiul Oscar pentru
interpretare pentru rolurile din “Varsta inocentei” (“The Age of Innocence”) si
“Fiicele doctorului March” (“Little Women”).
Decese
·
1268: Este decapitat la
Neapole, Conradin (sau Conrad de Hohenstaufen), regele Siciliei si
Ierusalimului, sub numele de Conrad al II-lea ( n. pe 25
martie 1252). Este ultimul reprezentant legitim
al Casei de Hohenstaufen si a fost executat la ordinul lui Charles
d’Anjou, din dinastia Angevina, care devine rege al Neapolelui si Siciliei.
·
1618: In Anglia aventurierul, scriitorul
si curteanul Sir Walter Raleigh este decapitat pentru
presupusa conspiratie impotriva regelui James I. Raleigh a descoperit
teritoriul nord – american Virginia pe care a incercat sa-l
colonizeze si a condus mai multe expeditii de jaf impotriva coloniilor spaniole
in cautarea legendarului El Dorado.
·
1783: A murit Jean Le Rond d’Alembert, scriitor, filozof şi
matematician francez, colaborator al lui Diderot la realizarea “Enciclopediei franceze”; (n. 17
noiembrie 1717).
·
1901: Leon
Czolgosz, anarhist american, este executat pe scaunul electric pentru
asasinarea președintelui american William McKinley.
·
1911 - A încetat din viaţă publicistul şi
editorul Joseph Pulitzer, fondatorul Premiului Pulitzer, care din 1917, se
acordă anual pentru realizări remarcabile în jurnalism, literatură şi muzică
(n. 10 aprilie 1847)
·
1957 - A încetat din viaţă producătorul Louis
B. Mayer, unul dintre fondatorii companiei "Metro Pictures Corp.",
care a devenit ulterior "Louis B. Mayer Prod.", embrionul viitoarei
"Metro-Goldwin-Mayer" (n. 4 iulie1885)
·
1971 - A murit, la Uppsala, biochimistul Arne
Wilhelm Kaurin Tiselius, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1948 (n.
10 august 1902)
·
1975: A decedat Tiberiu
Popoviciu, matematician, membru al Academiei Române. A organizat Institutul de calcul numeric din Cluj, de
numele lui legîndu-se şi începuturile şcolii clujene de analiză matematică;
(n.16.02.1906).
·
1992: Au
decedat intr-un tragic accident de automobil sotii Doina și Ion Aldea
Teodorovici, renumiti compozitori și cântăreți români basarabeni. În noaptea de 29/30 octombrie 1992 , la orele 2.30, mașina în
care se deplasau Ion și Doina Aldea Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un
copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București,
România. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat
fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate,
au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului.
Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională.
Cu toate acestea autoritățile nu au investigat cazul, catalogându-l drept un nefericit
accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă.
·
1997: A murit fondatorul organizației Church of Satan (
Biserica lui Satan), Anton Szandor LaVey ; (n. 1930).
·
2003 - A murit profesorul universitar
Virgil Petrovici, personalitate deosebit de apreciata in lumea teatrului si a
filmului romanesc, cercetator, teoretician si practician in domeniul artelor
spectacolului; a lucrat la TVR („Machbeth cu masti”) (n.1935).
·
2003 - A murit celebrul tenor italian
Franco Corelli, unul dintre cei mai talentati cantareti de opera. A cantat
alaturi de toate numele mari ale genului: Maria Callas, Giulietta Simionato,
Giuseppe Taddei, Tenata Scotto, Nicolae Herlea etc (n. 08.04.1921).
·
2005: A încetat din viaţă sculptorul Ion Irimescu, profesor
de sculptură la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi şi la Institutul de Arte Plastice
“Nicolae Grigorescu”, Bucureşti; (n. 27 februarie 1903). membru de onoare al
Academiei Române, deţinător al ordinului “Steaua României”, cea mai mare
distincţie pe care o poate acorda instituţia prezidenţială, câştigătorul
Premiului de Excelenţă în Cultura Româna pe anul 2001; (n. 27 februarie 1903 la
Falticeni). Ion (Nicu) Irimescu (n. 27 februarie 1903, Arghira, comuna Preutești
– d. 28 octombrie 2005, Fălticeni) a fost un sculptor român, profesor și membru
al Academiei Române.
·
2009: A încetat din viaţă creatorul de modă Roberto Gucci,
nepotul celebrului fondator al casei Gucci (n. 1932).
Sărbători
Calendar religios 29 octombrie
- Calendar crestin ortodox:
Sfanta Cuviosă Mucenita Anastasia Romana; Sfântul Cuvios Avramie și Maria, nepoata sa
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfanta mucenica Anastasia Romana; Cuv Avramie
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfantul Narcis, patriarh de Ierusalim
- Calendar crestin ortodox:
Sfanta Cuviosă Mucenita Anastasia Romana; Sfântul Cuvios Avramie și Maria, nepoata sa
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfanta mucenica Anastasia Romana; Cuv Avramie
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfantul Narcis, patriarh de Ierusalim
·
Ziua internațională a internetului (2004). Ziua când internetul a apărut pentru prima dată este 29 octombrie 1969.
În amintirea acelei zile, se sărbătoreşte ziua internaţională a Internetului,
domeniu care domină vieţile noastre în acest secol al vitezei. Element
indispensabil pentru mediul de afaceri, mass-media sau chiar viaţa personală,
internetul sărbătoreşte 44 de ani de la naştere. România a intrat în această
eră în urmă cu 13 ani, când domeniul ".ro" era pentru prima dată
alocat unui computer din ICI - Institutul pentru Cercetări în Informatică.
Despre această zi a vorbit Cătălin Anghel, Sales Manager la Crucial Systems. El
a declarat pentru "Replica": "Să ne amintim că, acum 44 de ani,
în 1969, a avut loc naşterea Internetului, între două campusuri universitate
din Statele Unite. S-a încercat atunci transmiterea online a două cuvinte: log
in. Ulterior, conexiunea a picat. Astăzi, Internetul este o oportunitate pentru
noi toţi. Este un element crucial pentru mediul economic, în special pentru
start-up-uri. Firmele pot ajunge mai uşor la clienţi. În România, programatorii
noştri se bucură de un viitor strălucit, pentru că este un domeniu în care
veniturile sunt mari, comparativ cu alte domenii şi pot lucra pentru companii
care dezvoltă diverse aplicaţii. Astăzi, în privinţa vitezei în zonele
metropolitane, România ocupă un îmbucurător loc doi în Europa".
·
Ziua națională a Turciei. Este celebrata indepartarea
sultanului si proclamarea Republicii (1923). Republica Turcia este o țară
întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia de Sud-Vest
(peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia are granițe
cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan
la nord-est; Iran (Persia) la est; Irak și Siria la sud. Turcia este o
republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost
stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și
Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de
aderare cu Ankara. Mustafa Kemal Atatürk (n. 12 martie 1881 la Selânik,
Imperiul Otoman, azi Salonic, în Grecia – d. 10 noiembrie 1938 , Istanbul),
militar și politician turc, născut în Macedonia, fondatorul și primul
președinte al Republicii Turcia, fiul lui Ali Riza (Efendi) și Zübeyde (Hanim).
RELIGIE
ORTODOXĂ 29 Octombrie
Sf Cuv Mc Anastasia Romana; Sf
Cuv Avramie și Maria, nepoata sa
Astăzi
Biserica Ortodoxă pomenește pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Romana, care a
trăit pe vremea împăraţilor Deciu (250-253) şi Valerian (253-260), guvernator
al Romei fiind Prov, pe când se pornise, iarăşi, mare prigoană împotriva
creştinilor. Romană de neam, tânără cu vârsta, Sfânta Anastasia se afla pe
atunci într-o mică obşte de fecioare creştine, care locuia ascunsă printre
livezi şi grădini, în apropierea Romei, unde era stareţă o îmbunătăţită
călugăriţă, anume Sofia. Rămasă orfană la vârsta de trei ani, Anastasia fusese
luată de bătrâna Sofia şi crescută la această mănăstire, unde covârşea cu
frumuseţea şi cu dragostea către Hristos pe toate celelalte tinere de vârsta
ei.
Oricât de ferită de
lume era, oamenii tot aflaseră de frumuseţea şi înţelepciunea ei şi mulţi o
ceruseră în căsătorie. Dar fecioara rămânea neclintită în dragostea ei către
Hristos şi voia cu înfocare să fie pentru toată viaţa mireasă a Domnului Iisus.
Auzind Prov dregătorul de această fecioară creştină în vârstă de doar 19 ani, a
trimis ostaşi să o caute şi, aflând-o, au adus-o înaintea lui, în lanţuri. Şi o
sfătuia dregătorul să-şi caute un bărbat şi să se mărite şi, întorcându-se, să
se închine zeilor, ca frumuseţea ei să nu se piardă în zadar. Iar ea a răspuns:
„Viaţa şi veselia mea este Domnul meu Iisus Hristos, pentru Care de o sută de
ori, de ar fi cu putinţă, sunt gata a muri”.
Auzind acest cuvânt,
Prov a poruncit de au bătut-o peste obraz şi i-au sfâşiat veşmintele, au
afumat-o cu fum înecăcios de pucioasă, apoi au bătut-o cu toiege şi i-au
zdrobit pe roată oasele, în vreme ce fecioara nu înceta a mărturisi pe Hristos.
Înfuriat, Prov a pus-o la şi mai cumplite chinuri, încât poporul din Roma, care
era de faţă, a început a murmura împotriva acestor cruzimi, iar mulţi s-au
apropiat de credinţă şi s-au lepădat de idoli, botezându-se. Iar Sfintei
Anastasia, după ce au scos-o afară din cetate, i-au tăiat capul.
Înştiinţată de un
înger, bătrâna Sofia a venit şi a luat trupul Muceniţei, îngropându-l cu
cinste.
Astăzi mare parte din
moaştele sale se află la Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos, dar părticele
din moaștele ei se mai află și în țara noastră, la Mănăstirea Șinca Nouă
(Brașov) și în alte sfinte locașuri.
Troparul
Sfintei Cuvioase Muceniţe Anastasia Romana
Glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul Sfintei Cuvioase Muceniţe Anastasia Romana
Glasul 3
Fecioara astăzi.
Cu apele fecioriei curăţindu-te, cuvioasă, cu sângele muceniciei încununându-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, dai celor ce sunt în nevoi tămăduiri de boli şi mântuire celor ce se apropie către tine din inimă; că tărie ţi-a dat ţie Hristos, Mirele tău, Cel Ce izvorăşte har pururea curgător.
Tot astazi, facem pomenirea Sfantului Cuvios Avraamie si a Mariei, nepoata sa.
Glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul Sfintei Cuvioase Muceniţe Anastasia Romana
Glasul 3
Fecioara astăzi.
Cu apele fecioriei curăţindu-te, cuvioasă, cu sângele muceniciei încununându-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, dai celor ce sunt în nevoi tămăduiri de boli şi mântuire celor ce se apropie către tine din inimă; că tărie ţi-a dat ţie Hristos, Mirele tău, Cel Ce izvorăşte har pururea curgător.
Tot astazi, facem pomenirea Sfantului Cuvios Avraamie si a Mariei, nepoata sa.
Păgânii veneau în toate zilele în noua biserică, nu la rugăciune,
ci să vadă frumuseţea zidirii şi podoabele ei. Deci fericitul îi învăţa cum să
cunoască pe Dumnezeu. Iar ei îl băteau cu beţe ca pe o piatră neînsufleţită şi
îl aruncau la pământ.
Acesta a fost fiu din
parinti crestini si fiind însurat fara voia lui, a lasat toate pentru dragostea
ce avea catre Domnul, si s-a dus de s-a închis într-o chilioara, pedepsindu-se
cu toata nevointa; si peste zece ani, a fost hirotonit preot.
Deci murind frate-sau
cel trupesc, i-a ramas o copila de noua ani si a luat-o la sine si facând o
chilioara lânga chilia lui, a pus-o acolo; iar când fata a ajuns la vârsta de
douazeci de ani, i s-a întâmplat de a cazut cu oarecine în pacat; si a fugit si
s-a dus la o casa publica.
Atunci sfântul
îmbracându-se în port ostasesc, a încalecat pe un cal, si s-a dus de a luat-o din
acea cadere, si a adus-o iarasi la acel loc. Aceea atâta pocainta a aratat,
încât peste scurta vreme facea mari minuni.
Deci raposând fericitul
Avramie în douazeci si noua ale lui octombrie si ea cu putin mai pe urma s-a
savârsit.
Cu ale lor
sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTE
29 Octombrie
INVITAŢIE
LA OPERĂ 29 Octombrie
Don
Gionanni de W A Mozart
Descriere:
Descriere:
Actul
I
În faţa
reşedinţei Comandorului, Leporello (servitorul lui Don Giovanni) se plânge de
îndatoririle sale zilnice faţă de stăpânul său, un nobil libertin. Curând,
apare Don Giovanni, cu faţa ascunsă de o mască, urmărit de Donna Anna, pe care
a încercat să o seducă. Atunci când Comandorul (tatăl Annei), auzind strigătele
ei, intervine, este ucis de Don Giovanni, care fuge. Donna Anna revine cu
logodnicul ei, Don Ottavio. Găsindu-şi tatăl mort, ea îi cere lui Ottavio să o
răzbune.
Don
Giovanni flirtează cu o doamnă din Burgos, ce se dovedeşte a fi Donna Elvira,
chiar soţia sa. Părăsită după doar trei zile de la căsătorie, aceasta
călătorise prin toată Spania pentru a-l găsi şi a-i cere socoteală. Plictisit
de reproşurile ei, Don Giovanni reuşeşte să fugă. Leporello îi dezvăluie Donnei
Elvira aventurile amoroase ale stăpânului său, prezentându-i o lungă listă de
nume ale iubitelor.
În piaţă
apare un grup de ţărani care sărbătoresc nunta prietenilor lor, Zerlina şi
Masetto. Atras de frumuseţea miresei, Don Giovanni se alătură grupului de
petrecăreţi. Atracţia lui Don Giovanni faţă de Zerlina îl face atent pe
Masetto, proaspătul mire, care este înlăturat de către Leporello. Rămas singur
cu Zerlina, Don Giovanni încearcă să o convingă pe aceasta să-i accepte dragostea,
promiţându-i că o va lua chiar el în căsătorie. Sunt întrerupţi însă de Donna
Elvira, care încearcă să o protejeze pe Zerlina de avansurile cuceritorului.
Donna Anna şi Don Ottavio se întâlnesc cu Don Giovanni, dar încă nu recunosc în
acesta pe ucigaşul Comandorului. Apariţia bruscă a Donnei Elvira îl determină
pe Don Giovanni să le spună că este o femeie nebună şi pleacă împreună cu ea.
Din tonul vocii şi gesturile cavalerului, Donna Anna îşi dă seama că Don
Giovanni este cel care a pătruns în casă, a sedus-o şi l-a ucis pe Comandor.
Îngrozită, îi mărturiseşte bănuiala logodnicului său. Ottavio îi declară
iubirea şi îi promite tot sprijinul său, jurând că-i va răzbuna tatăl.
Don
Giovanni îi ordonă lui Leporello să organizeze în palatul său o petrecere pentru
ţărani cu scopul de a o seduce pe Zerlina şi de a cuceri şi alte femei.
În faţa reşedinţei lui Don Giovanni, Zerlina îl roagă pe Masetto s-o ierte pentru aparenta ei infidelitate. În momentul în care intră Don Giovanni, Masetto se ascunde şi încearcă să-i surprindă pe cei doi îndrăgostiţi, dar tensiunea se aplanează şi toţi trei pleacă la petrecere. Elvira, Anna şi Ottavio, dornici de răzbunare, sosesc mascaţi la petrecerea lui Don Giovanni. Leporello îi invită să intre.
În faţa reşedinţei lui Don Giovanni, Zerlina îl roagă pe Masetto s-o ierte pentru aparenta ei infidelitate. În momentul în care intră Don Giovanni, Masetto se ascunde şi încearcă să-i surprindă pe cei doi îndrăgostiţi, dar tensiunea se aplanează şi toţi trei pleacă la petrecere. Elvira, Anna şi Ottavio, dornici de răzbunare, sosesc mascaţi la petrecerea lui Don Giovanni. Leporello îi invită să intre.
În timpul
petrecerii, Leporello îi distrage atenţia lui Masetto, în timp ce Don Giovanni
o atrage pe Zerlina spre o altă încăpere. Când fata strigă după ajutor, Don
Giovanni îl acuză pe Leporello că ar fi atacat-o pe Zerlina, dar nimeni nu
crede această minciună. Elvira, Anna şi Ottavio îşi dezvăluie identitatea,
avertizându-l pe seducător că răzbunarea e aproape.
Actul
al II-lea
În plină
noapte. Elvira suferă din cauza infidelităţii soţului său, dar, în acelaşi
timp, recunoaşte că îl iubeşte extrem de mult. Don Giovanni, dorind să-i joace
o farsă soţiei sale, îl obligă pe Leporello să-şi schimbe hainele cu ale sale
şi să îi facă declaraţii de dragoste înflăcărate Donnei Elvira. Don Giovanni
încearcă să o seducă pe camerista soției lui. Declaraţia sa plină de poezie
este întreruptă de apariţia lui Masetto care, împreună cu un grup de ţărani
înarmaţi cu bâte, îl caută pe seducător pentru a-l pedepsi. Acesta, îmbrăcat în
hainele lui Leporello, îi îndrumă spre direcţii greşite. Îl bate pe Masetto,
care rămăsese singur. Soseşte şi Zerlina care îşi consolează logodnicul.
Donna
Elvira şi presupusul Don Giovanni, care nu este altul decât Leporello în
hainele stăpânului, sunt surprinşi de Anna, Ottavio, Zerlina şi Masetto, care
îl ameninţă cumplit pe servitorul deghizat. Speriat, acesta le dezvăluie
adevărata sa identitate. Don Ottavio, îngrijorat de suferinţa Donnei Anna, care
îşi plânge fără încetare tatăl ucis, îşi exprimă din nou dragostea pentru ea.
Elvira, supărată că a fost înşelată din nou de către Don Giovanni, îşi exprimă
cu vehemenţă indignarea, dar în acelaşi timp recunoaşte că încă îl iubeşte.
În
cimitir, Leporello îşi reîntâlneşte stăpânul. O voce sinistră anunţă sfârşitul
lui Don Giovanni. Este spectrul Comandorului ucis, pe care Don Giovanni îl
sfidează şi îl invită, în glumă, la cină. Leporello îi transmite Comandorului
invitaţia, iar spectrul o acceptă. Donna Anna, însoţită de Don Ottavio, vine la
mormântul tatălui său. Profund îndurerată, ea îi reaminteşte nobilului său
logodnic de răzbunarea promisă, sperând să îşi găsească astfel liniştea.
Leporello
serveşte cina stăpânului său. Intră Donna Elvira care, încă îndrăgostită de
Giovanni, îl imploră să se căiască şi să devină un alt om. El însă o alungă.
Spectrul lui Comandorului soseşte la cină. Don Giovanni refuză să îşi schimbe
modul de viaţă, chiar şi sub ameninţarea morţii. Răzbunarea se îndeplineşte:
Don Giovanni este târât de spectru în lumea umbrelor.
Mozart - Don
Giovanni - complete (English Subtitles) – HD:
Franco Corelli
Biografie
El a împărțit scena cu multe cântărețe ale
generației sale, printre care Maria Callas, Renata Tebaldi, Montserrat Caballé și Joan Sutherland.
Căsătorit
cu cântăreața Loretta Di Lelio, Corelli a început să cânte la îndemnul
unor prieteni pasionați de muzică de operă. Corelli a devenit unul dintre marii
interpreți ai compozitorilor italieni, evoluând pe principalele scene ale
lumii, îndeosebi la Scala
din Milano și Metropolitandin New
York. Cariera sa a fost
dedicată aproape exclusiv operei, interpretând o varietate foarte largă de
roluri din repertoriul italian și francez. Debutul său a avut loc alături de
Maria Callas în 1953.
Debutul la "Scala" l-a făcut în 1954, în Norma. La Covent Garden a debutat în 1957, iar la "Metropolitan", seara
debutului a fost legendară, alături de Leontyne Price în Il Trovatore:
ovațiile la sfârșitul spectacolului au durat mai bine de o oră. Herbert von Karajan l-a descris pe Correli cel mai
bine când a spus că: „este mai presus de orice o voce plină de foc și pasiune,
o voce ce poate să fulgere, dar și să fie plină de emoții”
FRANCO
CORELLI
MUZICĂ
29 Octombrie
Augustin Bena, compozitor și dirijor
român
Fanny Brice, cantareata americana
Omara
Portuondo
Frida
Boccara
Ray Steinberg, vocalist american (Reflections)
Marcel
Dragomir
Marina Florea - Mai ramai si nu
pleca (Marcel Dragomir, Aurel Storin) : http://youtu.be/M9idzgoL2Ho;
Denny Laine (Brian Arthur Hines), chitarist, vocalist
si compozitor britanic (Moody Blues, Wings)
Melba Moore, cantareata si actrita americana
Melba Moore - Love's Comin' At Ya ! 1982: https://youtu.be/O-eCNM-TmhY?list=PLcM4ZwI542CqnMyOwAZ1OSMD17JKPu-a-.
Peter
Green
Randy
Jackson
David Paton, vocalist, basist si compozitor
britanic (Pilot, Camel)
Arnell Carmichael, clapar si vocalist american (Raydio)
Stephen Luscombe, clapar, vocalist si
compozitor britanic (Blancmange)
WEST INDIA COMPANY
CALLING YOU: https://youtu.be/wmfQWK3GjvA?list=PLl2KyVX7XZJS9W0QcAa7wTtlLlRF8lsg2.
Mona Rosoga
Duane
Allman
Doina si Ion Aldea
Teodorovici
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Telemann: Darmstadt Overtures (Suites) (Cologne Chamber Orchestra, Helmut Muller Bruhl)
Locatelli: Complete Edition Vol. 1
Coffee JAZZ & Bossa Nova - Background Instrumental Music - Bossa JAZZ to Work, Study,Relaxing
101 String Orchestra 60's Style GMB
POEZIE
29 Octombrie
Ştefan
Baciu
Biografie
Ştefan
Baciu (n. 29 octombrie 1918, Braşov - d. 6/7 ianuarie 1993 Honolulu) a fost un
poet român din diasporă, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă,
traducător, diplomat şi profesor universitar.
A fost fiul lui Ioan Baciu, profesor şi al Elisabetei Baciu, casnică. Cursurile liceale le urmează la liceul "Andrei Şaguna" din Braşov, avându-i ca profesori pe Emil Cioran (logică şi filosofie), Octav Şuluţiu (limba franceză), Ioan Baciu - tatăl poetului (limba germană). Apoi a fost student la Drept, în Bucureşti, ataşat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu.
Debutează în anul 1933 în revista "Răboj" cu poezia "Eu", care îi apare tradusă în limba germană în revista Klingsor, în acelaşi an.
Pentru volumul său de debut "Poemele poetului tânar" primeşte în anul 1935, la vârsta de 17 ani, "Premiul scriitorilor tineri" al "Fundaţiilor regale".
Activitatea literară din ţară
din ţară
Între anii 1937-1941 urmează cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în drept în anul 1941. În perioada 1938-1946 este redactor la reviste din Bucureşti, ca Universul literar - redactor al rubricii Cântece noui, unde debutează, printre altii, Ştefan Augustin Doinaş şi Ion Caraion, Gândirea, Rampa, Bis, Arta nouă etc. În aprilie 1945 se căsătoreşte cu Mira Simian. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soţia sa, în Elveţia, ca ataşat de presă al Legaţiei României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveţia.
Activitatea literară din America Latină
din America Latină
În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna de Imprensa. Despre această perioadă din viaţa sa, Ştefan Baciu scrie o carte intitulată Lavradio 98 (1982), care a constituit un adevărat best-seller.
Călătoreşte într-un mare număr de ţări ale continentului sud-american, din America Centrală şi zona Caraibelor: Argentina, Nicaragua, Peru, Guatemala, Venezuela, Costa-Rica, Santo Domingo, San Salvador, Honduras, Mexic, Cuba, Haiti etc.
Profund cunoscător al literaturii latino-americane, Ştefan Baciu este autorul a două importante antologii: Antologia poeziei latino-americane (2 volume, 1974) şi Antologia poeziei surrealiste latino-americane (1981).
A adus cu el în America Latină ideile mişcării suprarealiste şi a devenit animatorul cel mai important şi un lider al neoavangardei, a participat la foarte multe congrese şi conferinţe pe aceasta temă.
În anul 1962 este invitat în SUA, ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Seattle, iar în anul 1964 este invitat şi se stabileşte în Hawaii, ca profesor de literatura hispano-americană la Universitatea din Honolulu-Hawaii.
Se stinge din viaţă la Honolulu, la 6/7 ianuarie 1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora lui din Bucureşti. Este autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri şi a peste 5000 de articole şi studii, apărute în presa română, germană, franceză, latino-americană, nord-americană, elveţiană.
Poezie
Poemele poetului tânăr, 1935 Bucureşti (Premiul Fundaţiilor Regale şi al Societăţii Scriitorilor Români)
Poeme de dragoste, 1936 Oradea
Micul dor, 1937 Braşov
Drumeţ în anotimpuri, 1939 Iaşi
Cautătorul de comori, 1939 Bucureşti
Cetatea lui Bucur, 1940 Bucureşti
Lanterna magică (în colaborare cu Traian Lalescu), 1941 Bucureşti
Analiza cuvântului dor, 1951 Sierras de Cordoba
Poemele poetului pribeag, 1963 Mexico, Ukulele
Îngerul malagambist în insula Oahu, 1967 Madrid
Poemele poetului singur, 1979 Honolulu
Peste o mie de catrene..., 1980 Honolulu şi 1991 Bucureşti, 1994 Braşov
Memorialistică
Franctiror cu termen redus, 1968 Honolulu
Sub Tâmpa în Honolulu, 1973 Honolulu
Mira, 1979 Honolulu
Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946, 1980 Honolulu
Distincţii şi premii
A fost "Cetăţean de onoare" al oraşului Rio de Janeiro, "Consul de Bolivia" în Honolulu-Hawaii, "Profesor Emeritus" al Universităţii din Honolulu-Hawaii. În anul 1991 i s-a decernat Decoraţia de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor de către Ministerul Educaţiei şi Culturii din Bolivia. Din 1996 este declarat "Cetăţean de onoare" post-mortem al Nadeşului.
A fost fiul lui Ioan Baciu, profesor şi al Elisabetei Baciu, casnică. Cursurile liceale le urmează la liceul "Andrei Şaguna" din Braşov, avându-i ca profesori pe Emil Cioran (logică şi filosofie), Octav Şuluţiu (limba franceză), Ioan Baciu - tatăl poetului (limba germană). Apoi a fost student la Drept, în Bucureşti, ataşat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu.
Debutează în anul 1933 în revista "Răboj" cu poezia "Eu", care îi apare tradusă în limba germană în revista Klingsor, în acelaşi an.
Pentru volumul său de debut "Poemele poetului tânar" primeşte în anul 1935, la vârsta de 17 ani, "Premiul scriitorilor tineri" al "Fundaţiilor regale".
Activitatea literară din ţară
din ţară
Între anii 1937-1941 urmează cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în drept în anul 1941. În perioada 1938-1946 este redactor la reviste din Bucureşti, ca Universul literar - redactor al rubricii Cântece noui, unde debutează, printre altii, Ştefan Augustin Doinaş şi Ion Caraion, Gândirea, Rampa, Bis, Arta nouă etc. În aprilie 1945 se căsătoreşte cu Mira Simian. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soţia sa, în Elveţia, ca ataşat de presă al Legaţiei României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveţia.
Activitatea literară din America Latină
din America Latină
În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna de Imprensa. Despre această perioadă din viaţa sa, Ştefan Baciu scrie o carte intitulată Lavradio 98 (1982), care a constituit un adevărat best-seller.
Călătoreşte într-un mare număr de ţări ale continentului sud-american, din America Centrală şi zona Caraibelor: Argentina, Nicaragua, Peru, Guatemala, Venezuela, Costa-Rica, Santo Domingo, San Salvador, Honduras, Mexic, Cuba, Haiti etc.
Profund cunoscător al literaturii latino-americane, Ştefan Baciu este autorul a două importante antologii: Antologia poeziei latino-americane (2 volume, 1974) şi Antologia poeziei surrealiste latino-americane (1981).
A adus cu el în America Latină ideile mişcării suprarealiste şi a devenit animatorul cel mai important şi un lider al neoavangardei, a participat la foarte multe congrese şi conferinţe pe aceasta temă.
În anul 1962 este invitat în SUA, ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Seattle, iar în anul 1964 este invitat şi se stabileşte în Hawaii, ca profesor de literatura hispano-americană la Universitatea din Honolulu-Hawaii.
Se stinge din viaţă la Honolulu, la 6/7 ianuarie 1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora lui din Bucureşti. Este autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri şi a peste 5000 de articole şi studii, apărute în presa română, germană, franceză, latino-americană, nord-americană, elveţiană.
Poezie
Poemele poetului tânăr, 1935 Bucureşti (Premiul Fundaţiilor Regale şi al Societăţii Scriitorilor Români)
Poeme de dragoste, 1936 Oradea
Micul dor, 1937 Braşov
Drumeţ în anotimpuri, 1939 Iaşi
Cautătorul de comori, 1939 Bucureşti
Cetatea lui Bucur, 1940 Bucureşti
Lanterna magică (în colaborare cu Traian Lalescu), 1941 Bucureşti
Analiza cuvântului dor, 1951 Sierras de Cordoba
Poemele poetului pribeag, 1963 Mexico, Ukulele
Îngerul malagambist în insula Oahu, 1967 Madrid
Poemele poetului singur, 1979 Honolulu
Peste o mie de catrene..., 1980 Honolulu şi 1991 Bucureşti, 1994 Braşov
Memorialistică
Franctiror cu termen redus, 1968 Honolulu
Sub Tâmpa în Honolulu, 1973 Honolulu
Mira, 1979 Honolulu
Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946, 1980 Honolulu
Distincţii şi premii
A fost "Cetăţean de onoare" al oraşului Rio de Janeiro, "Consul de Bolivia" în Honolulu-Hawaii, "Profesor Emeritus" al Universităţii din Honolulu-Hawaii. În anul 1991 i s-a decernat Decoraţia de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor de către Ministerul Educaţiei şi Culturii din Bolivia. Din 1996 este declarat "Cetăţean de onoare" post-mortem al Nadeşului.
Patria
Patria e un
mar
Intr'o vitrina de bacanie japoneza
pe strada Liliha
în Honolulu, arhipelagul Sandwich
sau o placa de patefon
ascultata în tacere în Mexico
--Maria Tanase langa vulcanul Popocatepetl--
patria e atelierul lui Brancusi la Paris
patria e peisajul lui Grigorescu
intr'o dupa-amiaza de toamna la Barbizon
sau Rapsodia Romana auzita intr'o dimineata
în Port au Prince în Haiti
si patria e mormantul lui Aron Cotrus
în California
patria e o ciocarlie care se inalta
oriunde
fără frontiere si fără intentii
patria e un concert de Dinu Lipatti
la Lucerna, Elvetia, intr-o seara ploioasa
patria e aceasta adunare de fete
de intamplari si de sunete
imprastiate peste tot globul
dar patria e
mai ales
o clipa de tacere.
Asta e patria.
II.
Cu patria poti vorbi la telefon
s'o porti, ca firmituri, în buzunare
poti s'o asculti în al distantei svon
si s'o gasesti decapitata'n ziare
nu-i numai cer sau piatra sau pământ
ci e un svon ce vine de oriunde
un miros, un obraz, un dans în vant
un glas ce besna noptii o patrunde
căci patria nu-i un imn prescris
impodobit cu ilustatii în chenare
ea-i panza care-o tesi adânc în vis
si se destrama'n zori c-o incantare
nu-i patria facuta din urale
ci din taceri, din doruri si distante;
o strang din praf, la tropic în sandale
si-o'mprastii'n lume în sperante.
III.
Turla bisericii Sfantului Nicolae din Schei
ecoul trenului lovindu-se, noaptea, de Tampa
"Kefir Lukianoff" în Cismigiu
"Tempo, Facla si Credinta"
"fierbinte porumbielu', fierbinte!"
domnu' Misu dela "Cartea Romaneasca"
fularul ca un curcubeu al lui Emil Botta
Maria Tanase cantand la "Neptun"
în Piata Buzesti
Tata comentand "Razboi si Pace"
sau o pagina de poezie din Nietzsche
(rasfoia cartea cu degetul aratator)
un caputiner la "Coroana"
si bancnota aceasta de 500 Lei
aflata intr'un fund de plic ingalbenit
adus nici eu nu stiu cum
din Brasov în Brazilia
si apoi în Honolulu-Hawaii
Insula Oahu
Arhipelagul Sandwich.
Intr'o vitrina de bacanie japoneza
pe strada Liliha
în Honolulu, arhipelagul Sandwich
sau o placa de patefon
ascultata în tacere în Mexico
--Maria Tanase langa vulcanul Popocatepetl--
patria e atelierul lui Brancusi la Paris
patria e peisajul lui Grigorescu
intr'o dupa-amiaza de toamna la Barbizon
sau Rapsodia Romana auzita intr'o dimineata
în Port au Prince în Haiti
si patria e mormantul lui Aron Cotrus
în California
patria e o ciocarlie care se inalta
oriunde
fără frontiere si fără intentii
patria e un concert de Dinu Lipatti
la Lucerna, Elvetia, intr-o seara ploioasa
patria e aceasta adunare de fete
de intamplari si de sunete
imprastiate peste tot globul
dar patria e
mai ales
o clipa de tacere.
Asta e patria.
II.
Cu patria poti vorbi la telefon
s'o porti, ca firmituri, în buzunare
poti s'o asculti în al distantei svon
si s'o gasesti decapitata'n ziare
nu-i numai cer sau piatra sau pământ
ci e un svon ce vine de oriunde
un miros, un obraz, un dans în vant
un glas ce besna noptii o patrunde
căci patria nu-i un imn prescris
impodobit cu ilustatii în chenare
ea-i panza care-o tesi adânc în vis
si se destrama'n zori c-o incantare
nu-i patria facuta din urale
ci din taceri, din doruri si distante;
o strang din praf, la tropic în sandale
si-o'mprastii'n lume în sperante.
III.
Turla bisericii Sfantului Nicolae din Schei
ecoul trenului lovindu-se, noaptea, de Tampa
"Kefir Lukianoff" în Cismigiu
"Tempo, Facla si Credinta"
"fierbinte porumbielu', fierbinte!"
domnu' Misu dela "Cartea Romaneasca"
fularul ca un curcubeu al lui Emil Botta
Maria Tanase cantand la "Neptun"
în Piata Buzesti
Tata comentand "Razboi si Pace"
sau o pagina de poezie din Nietzsche
(rasfoia cartea cu degetul aratator)
un caputiner la "Coroana"
si bancnota aceasta de 500 Lei
aflata intr'un fund de plic ingalbenit
adus nici eu nu stiu cum
din Brasov în Brazilia
si apoi în Honolulu-Hawaii
Insula Oahu
Arhipelagul Sandwich.
Toamna
A ruginit
frunza din vii
inspre Sovata, Ghimes si Zizin
dar la babord în Waikiki
ce soare bland, de aur plin.
Pustii sunt lanuri si campii
departe'n Turnu Magurele
în golf la orele tarzii
cade-o cascada grea de stele
când randunelele-au plecat
se'ntorc la cuiburi papagalii
pustii sunt horele din sat
dar plini de floare portocalii
inspre Sovata, Ghimes si Zizin
dar la babord în Waikiki
ce soare bland, de aur plin.
Pustii sunt lanuri si campii
departe'n Turnu Magurele
în golf la orele tarzii
cade-o cascada grea de stele
când randunelele-au plecat
se'ntorc la cuiburi papagalii
pustii sunt horele din sat
dar plini de floare portocalii
Constantin
Noica
O seama de
cuvinte 'ncrucisate
c'un talc ce suie tainic din strafund
si ganduri în balanta rasturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund
din Kant si din batranul Anton Pann
adancul vorbelor l-ai despicat în taina
--un matematic Baltasar Gracian--
tu gandul il desbraci de-a vorbei haina
insingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de bruma si clestar
c'un toc muiat în truda si-n idee
cladesti al sufletului dictionar.
c'un talc ce suie tainic din strafund
si ganduri în balanta rasturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund
din Kant si din batranul Anton Pann
adancul vorbelor l-ai despicat în taina
--un matematic Baltasar Gracian--
tu gandul il desbraci de-a vorbei haina
insingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de bruma si clestar
c'un toc muiat în truda si-n idee
cladesti al sufletului dictionar.
Miron
Kiropol
Biografie
S-a
născut la 29 octombrie 1936 - Bucureşti
"Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)"
Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata.
Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă aplec peste orbirea obiectelor/ Şi visez zăpada" (Poem şvariantăţ). Drept consecinţă, poetul capătă înfăţişarea răsfrîntă de obiect ("Cînd am înfăţişarea oferită de o femeie" - ibidem), rezervîndu-şi dreptul de a se autocontempla prin mijlocirea acestuia, adică prin gestul poetic de-o sterilă fertilitate paradoxală: "Părul tău rostogolindu-se din unica armonie./ Să ajung la freamăt, ultim fetus/ Al spiţei adevărate, fecunditate angelică" (ibidem). O anume elasticitate intervine în sfera relaţiilor eului cu sensibilul, care uneori e părăsit în zona transverbală ("Aceste zile au rămas singure/ Fără dorinţa unui cuvînt" - Toamnă), alteori seacă, afectînd subiectul în emoţia şi corporalitatea sa ("Copacii, mîinile care au mîngîiat/ În urmă secînd" - ibidem), alteori potenţează o solitudine glorioasă a subiectului, prin-tr-o cosmică celebrare: "Şi vreau să rămîn singur, albastru,/ Înconjurat de munţi, de mări, de guri/ Care iarăşi mă cîntă" - Despărţire). În fine, are loc şi o separaţie a materiei telurice obiective de "sufletul" materiei subiective, a cărnii, notată cu o aproape indiferentă frăgezime: "Ce poate să fie/ În gîndul ce l-am primit/ Acum, atîta mîhnire în somn dată mie./ Să văd primăvara, mugur destăinuit/ Oricui peste lucruri?/ Ce poate să fie? De nu mai pot fi/ Asemeni copacului, din nou să dau cuiburi/ Smeritelor păsări întoarse într-o zi./ Uscat e lemnul în care dorm./ Sevele pămîntului urcă fără să atingă/ Sufletul cărnii mele" (Sufletul cărnii mele). Lumile se despart aparent, înfiorate de o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune.
"Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)"
Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata.
Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă aplec peste orbirea obiectelor/ Şi visez zăpada" (Poem şvariantăţ). Drept consecinţă, poetul capătă înfăţişarea răsfrîntă de obiect ("Cînd am înfăţişarea oferită de o femeie" - ibidem), rezervîndu-şi dreptul de a se autocontempla prin mijlocirea acestuia, adică prin gestul poetic de-o sterilă fertilitate paradoxală: "Părul tău rostogolindu-se din unica armonie./ Să ajung la freamăt, ultim fetus/ Al spiţei adevărate, fecunditate angelică" (ibidem). O anume elasticitate intervine în sfera relaţiilor eului cu sensibilul, care uneori e părăsit în zona transverbală ("Aceste zile au rămas singure/ Fără dorinţa unui cuvînt" - Toamnă), alteori seacă, afectînd subiectul în emoţia şi corporalitatea sa ("Copacii, mîinile care au mîngîiat/ În urmă secînd" - ibidem), alteori potenţează o solitudine glorioasă a subiectului, prin-tr-o cosmică celebrare: "Şi vreau să rămîn singur, albastru,/ Înconjurat de munţi, de mări, de guri/ Care iarăşi mă cîntă" - Despărţire). În fine, are loc şi o separaţie a materiei telurice obiective de "sufletul" materiei subiective, a cărnii, notată cu o aproape indiferentă frăgezime: "Ce poate să fie/ În gîndul ce l-am primit/ Acum, atîta mîhnire în somn dată mie./ Să văd primăvara, mugur destăinuit/ Oricui peste lucruri?/ Ce poate să fie? De nu mai pot fi/ Asemeni copacului, din nou să dau cuiburi/ Smeritelor păsări întoarse într-o zi./ Uscat e lemnul în care dorm./ Sevele pămîntului urcă fără să atingă/ Sufletul cărnii mele" (Sufletul cărnii mele). Lumile se despart aparent, înfiorate de o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune.
Poetul
Ce separat
eram ca-n somn
De fructul tînar si de ea,
Zeita, chiar fiindu-i domn...
Doar spinul vesnic o rapea.
Eram ca spirit revelat,
Ma consuma un verde har
Cu primavara-n lung si-n lat
Ce-o strabateam ei sa-i apar.
Si, deodata, ce mi-a spus?
Ca are sot si-i artizan
Al vietii ratacite sus
În secolul prediafan.
De fructul tînar si de ea,
Zeita, chiar fiindu-i domn...
Doar spinul vesnic o rapea.
Eram ca spirit revelat,
Ma consuma un verde har
Cu primavara-n lung si-n lat
Ce-o strabateam ei sa-i apar.
Si, deodata, ce mi-a spus?
Ca are sot si-i artizan
Al vietii ratacite sus
În secolul prediafan.
Acum
Acum ajuns la
bătrâneţe caut
Să aflu duhul viu, moartea să-mi laud.
Aproape-i toamna, iarna de pe urmă
Şi primăvara se întoarce lacom.
Mă simt un roi, săgeată sunt în arcul
Ce l-a-ncordat zeiţa către turmă,
Să cadă mielul sub calda-i lovire.
Zeiţa mea cu sân care mă curmă,
Aşa nebună e săgeata-n el,
Că tremură pe mine carnea toată,
îmbătrânită dar ca nestemată.
Umerii-mi gem, al cerurilor Sire
Ce m-ai gonit pe veci din sfântul ţel,
Să nu mă odihnesc pe sân de fată,
Mi-ai lăsat, Doamne, viaţa blestemată,
Nu ştiu să fac din ea decât potire,
Oale de lut şi chipul tău de aur.
M-aş fi dorit un înger într-un taur
Şi Frumuseţii i-aş fi fost bărbat,
Dar n-a venit la mine nici o veste
Din cerul tău atât de întrebat.
Şi am trăit tăiat în bucăţele
Şi tinereţea chiar mormânt îmi este
Şi eu în el ca schilodit de iele.
Iubite Doamne şi frumoasă Doamnă,
Celestule şi îngerinţa mea,
Veniţi spre mine azi cu burta grea,
în versul meu ca frunzele de toamnă.
în ochii mei cresc lungi catapetesme,
Acolo e plutirea de icoane,
Te văd în ele Dragoste cu glezne
Păgâne, cu brăţări greco-romane.
M-ai părăsit adeseori prin veacuri,
Tot ai murit şi tot ai înviat
Şi mi-ai adus otrăvuri cât şi leacuri,
Ademenire ca într-un palat
Ce se năzare-n ochi înfometat
Cu valuri peste biata lui pupilă,
Parcă strigat din vremuri de Sibilă.
Cântă prin capul meu o cucuvaie
Şi o privighetoare împreună.
Luceşte Verbul şi mă încovoaie
Şi cu mătanii viaţa mă cunună.
Ce oare-n Spirit s-a mai hotărât
Asupra mea, cine cu mine luptă?
Eu cel intrat în capişte atât
Şi creştinat prin chiar ce se înfruptă
Din starea păgânească. Eu, păgânul,
Îmbrăţişez Hristosul ce mi-e foame,
Şi iar mă-ntorc zeiţa mea la sânul
Tău ce e arcul plin de străvechi trame.
Iar lumea o urzeşti ca întristare
Sau bucuria geme grăitor
Şi văd că plângi menită împăcare.
Foc, aer, apă şi pământ mă-nsor
Cu numai carnea ta dintru mireasmă,
Podoabă orişicui, rămasă rod.
Plăcere ce roteşti în juru-mi caznă
Eşti învierii mele-n tine, plod.
Zeiţa mea de ai rămâne suflet
în corpul meu, cu el să te înghit -
Vino să-ţi fiu stingere şi răsuflet,
Jertfă de idoli şi văzduh de schit.
Cad în genunchi numai dacă te văd
în umbra unei fete care zboară,
O rândunică eşti peste prăpăd
Din ochii celui dat din trup afară.
Acum când moartea va-mpleti cununi
Pe fruntea mea, vino mai înainte,
Pe când şi-ascute coasa pe cuvinte
Ce-aş vrea să-ţi fie haruri şi minuni.
Să aflu duhul viu, moartea să-mi laud.
Aproape-i toamna, iarna de pe urmă
Şi primăvara se întoarce lacom.
Mă simt un roi, săgeată sunt în arcul
Ce l-a-ncordat zeiţa către turmă,
Să cadă mielul sub calda-i lovire.
Zeiţa mea cu sân care mă curmă,
Aşa nebună e săgeata-n el,
Că tremură pe mine carnea toată,
îmbătrânită dar ca nestemată.
Umerii-mi gem, al cerurilor Sire
Ce m-ai gonit pe veci din sfântul ţel,
Să nu mă odihnesc pe sân de fată,
Mi-ai lăsat, Doamne, viaţa blestemată,
Nu ştiu să fac din ea decât potire,
Oale de lut şi chipul tău de aur.
M-aş fi dorit un înger într-un taur
Şi Frumuseţii i-aş fi fost bărbat,
Dar n-a venit la mine nici o veste
Din cerul tău atât de întrebat.
Şi am trăit tăiat în bucăţele
Şi tinereţea chiar mormânt îmi este
Şi eu în el ca schilodit de iele.
Iubite Doamne şi frumoasă Doamnă,
Celestule şi îngerinţa mea,
Veniţi spre mine azi cu burta grea,
în versul meu ca frunzele de toamnă.
în ochii mei cresc lungi catapetesme,
Acolo e plutirea de icoane,
Te văd în ele Dragoste cu glezne
Păgâne, cu brăţări greco-romane.
M-ai părăsit adeseori prin veacuri,
Tot ai murit şi tot ai înviat
Şi mi-ai adus otrăvuri cât şi leacuri,
Ademenire ca într-un palat
Ce se năzare-n ochi înfometat
Cu valuri peste biata lui pupilă,
Parcă strigat din vremuri de Sibilă.
Cântă prin capul meu o cucuvaie
Şi o privighetoare împreună.
Luceşte Verbul şi mă încovoaie
Şi cu mătanii viaţa mă cunună.
Ce oare-n Spirit s-a mai hotărât
Asupra mea, cine cu mine luptă?
Eu cel intrat în capişte atât
Şi creştinat prin chiar ce se înfruptă
Din starea păgânească. Eu, păgânul,
Îmbrăţişez Hristosul ce mi-e foame,
Şi iar mă-ntorc zeiţa mea la sânul
Tău ce e arcul plin de străvechi trame.
Iar lumea o urzeşti ca întristare
Sau bucuria geme grăitor
Şi văd că plângi menită împăcare.
Foc, aer, apă şi pământ mă-nsor
Cu numai carnea ta dintru mireasmă,
Podoabă orişicui, rămasă rod.
Plăcere ce roteşti în juru-mi caznă
Eşti învierii mele-n tine, plod.
Zeiţa mea de ai rămâne suflet
în corpul meu, cu el să te înghit -
Vino să-ţi fiu stingere şi răsuflet,
Jertfă de idoli şi văzduh de schit.
Cad în genunchi numai dacă te văd
în umbra unei fete care zboară,
O rândunică eşti peste prăpăd
Din ochii celui dat din trup afară.
Acum când moartea va-mpleti cununi
Pe fruntea mea, vino mai înainte,
Pe când şi-ascute coasa pe cuvinte
Ce-aş vrea să-ţi fie haruri şi minuni.
Străvezime
Urma se închide urmărită de ceaţă
în piatra scuipată de zori.
Noi suntem ultimii călători
la nord în ceea ce mai pare viaţă.
Obolul e dureros pe ochi.
Noaptea e lungă şi spaima mă învaţă.
Slujesc în lacrimi de deochi
unui vis demult părăginit.
Şi cât am vrut am iubit.
Nu pot să spun că nu am avut
mângâierea în sângele pierdut;
măduva în sămânţa prospeţimii.
Atunci pentru ce îmi e frică
deodată în casa din pod?
Un cutremur de rod
mi-atinge faţa cu scumpa lui cruzime.
Şi simt că vine
nu ştiu ce livadă,
o furie de rugăciune pe mâna-mi
care începe să vadă.
în piatra scuipată de zori.
Noi suntem ultimii călători
la nord în ceea ce mai pare viaţă.
Obolul e dureros pe ochi.
Noaptea e lungă şi spaima mă învaţă.
Slujesc în lacrimi de deochi
unui vis demult părăginit.
Şi cât am vrut am iubit.
Nu pot să spun că nu am avut
mângâierea în sângele pierdut;
măduva în sămânţa prospeţimii.
Atunci pentru ce îmi e frică
deodată în casa din pod?
Un cutremur de rod
mi-atinge faţa cu scumpa lui cruzime.
Şi simt că vine
nu ştiu ce livadă,
o furie de rugăciune pe mâna-mi
care începe să vadă.
George Bacovia - Pastel
George Bacovia - Decor
George Bacovia - Lacustră
TEATRU/FILM
29 Octombrie
Cu
Silvia Dumitrescu Timică
Biografie
Actriţa Silvia Dumitrescu-Timică s-a născut la 29
octombrie 1902, in Craiova.
Cariera:
A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti in 1923, la clasa profesorului Ion Livescu. A debutat la Teatrul Popular din capitala cu piesa Liniştea casei, apoi s-a mutat la Teatrul Maria Ventura. Acolo l-a întâlnit pe viitorul sau sot, actorul Gheorghe Timică. A jucat si la Teatrul Elvira Popescu-Ion Iancovescu, la Teatrul Vesel, Teatrul Regina Maria, Teatrul Victoria, Teatrul Maria Filotti, Teatrul Comedia, in spectacole ca O noapte furtunoasa, 30 de secunde de dragoste, Nu divortam, Paianjenul, Am visat paradisul, Prima zi de primavara, Medicul in dilema, Soacra lui Adam, Bobită, a cântat operetă.
Din 1948 a jucat pe scena Teatrului Naţional din capitala, in spectacole ca Fata fără zestre, Iarbă rea, O zi de odihnă, Căsătoria, Silvete, Seringa.
A debutat in cinematografie cu filmul Odessa în flăcări (1942), a jucat apoi in Bădăranii (1960), Furtuna (1960), Scorpia (1973), O încurcătura (1973), in filmele pentru televiziune Tren de placere (1978), Micul infern (1979).
La Teatrul Radiofonic a jucat in spectacole ca Anton Pann, regia Constantin Moruzan, Curtea cu juri, regia Dan Puican, Doctor in filozofie, regia Paul Stratilat, Steaua fara nume, Mihai Sebastian, a interpretat rolul Marinei din Badaranii de Carlo Goldoni.
S-a retras din activitate după decesul soţului său, in 1954 si a revenit in 1977, in distribuţia piesei Micul infern de Mircea Ştefănescu, regizata de Mihai Berechet, la 75 de ani. S-a retras definitiv in 1992, la 90 de ani si a decedat la 01 august 1999.
Pe scurt despre Silvia Dumitrescu-Timică:
Nume: Silvia Dumitrescu-Timică
Ocupatia: actriţa
Data nasterii: 19 noiembrie 1957
Zodia: Scorpionn
Locul nasterii: Craiova, judeţul Dolj
Nationalitate: romana
Culoarea părului: saten
Culoarea ochilor: caprui
Starea civila: casatorita
Soţ: George Timică- actor
Copii: nu are
Data si locul decesului: 01 august 1999, Bucureşti
De ce este faimoasa Silvia Dumitrescu-Timică?
A jucat pe scena Teatrului Naţional din capitală pâna la 90 de ani, a aparut in filme ca Bădăranii, Tren de plăcere.
De ce ne place Silvia Dumitrescu-Timică?
La 75 de ani a început să joace rolul Coanei Eleonora Arbore din piesa Micul infern de Mircea Ştefănescu.
Cariera:
A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti in 1923, la clasa profesorului Ion Livescu. A debutat la Teatrul Popular din capitala cu piesa Liniştea casei, apoi s-a mutat la Teatrul Maria Ventura. Acolo l-a întâlnit pe viitorul sau sot, actorul Gheorghe Timică. A jucat si la Teatrul Elvira Popescu-Ion Iancovescu, la Teatrul Vesel, Teatrul Regina Maria, Teatrul Victoria, Teatrul Maria Filotti, Teatrul Comedia, in spectacole ca O noapte furtunoasa, 30 de secunde de dragoste, Nu divortam, Paianjenul, Am visat paradisul, Prima zi de primavara, Medicul in dilema, Soacra lui Adam, Bobită, a cântat operetă.
Din 1948 a jucat pe scena Teatrului Naţional din capitala, in spectacole ca Fata fără zestre, Iarbă rea, O zi de odihnă, Căsătoria, Silvete, Seringa.
A debutat in cinematografie cu filmul Odessa în flăcări (1942), a jucat apoi in Bădăranii (1960), Furtuna (1960), Scorpia (1973), O încurcătura (1973), in filmele pentru televiziune Tren de placere (1978), Micul infern (1979).
La Teatrul Radiofonic a jucat in spectacole ca Anton Pann, regia Constantin Moruzan, Curtea cu juri, regia Dan Puican, Doctor in filozofie, regia Paul Stratilat, Steaua fara nume, Mihai Sebastian, a interpretat rolul Marinei din Badaranii de Carlo Goldoni.
S-a retras din activitate după decesul soţului său, in 1954 si a revenit in 1977, in distribuţia piesei Micul infern de Mircea Ştefănescu, regizata de Mihai Berechet, la 75 de ani. S-a retras definitiv in 1992, la 90 de ani si a decedat la 01 august 1999.
Pe scurt despre Silvia Dumitrescu-Timică:
Nume: Silvia Dumitrescu-Timică
Ocupatia: actriţa
Data nasterii: 19 noiembrie 1957
Zodia: Scorpionn
Locul nasterii: Craiova, judeţul Dolj
Nationalitate: romana
Culoarea părului: saten
Culoarea ochilor: caprui
Starea civila: casatorita
Soţ: George Timică- actor
Copii: nu are
Data si locul decesului: 01 august 1999, Bucureşti
De ce este faimoasa Silvia Dumitrescu-Timică?
A jucat pe scena Teatrului Naţional din capitală pâna la 90 de ani, a aparut in filme ca Bădăranii, Tren de plăcere.
De ce ne place Silvia Dumitrescu-Timică?
La 75 de ani a început să joace rolul Coanei Eleonora Arbore din piesa Micul infern de Mircea Ştefănescu.
Micul infern: Micul
infern Teatru radiofonic de Mircea Ştefănescu:
Badaranii HQ :
Omul acesta stie ce vrea - Buzdugan Costin
GÂNDURI
PESTE TIMP 29 Octombrie
În
timpul Primului Război Mondial, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Charles de
Saint–Aulaire, a făcut o afirmaţie care avea să rămână în memoria
contemporanilor şi să se transmită posterităţii: “Există un singur bărbat la
Palat şi acela este regina”. A fost o modalitate de a-şi arăta respectul
deosebit faţă de Regina Maria a României. A fost extrem de iubită de popor,
mereu implicată în treburile ţării, iar biografii au concluzionat ulterior că
majoritatea deciziilor politice luate de soţul ei, Regele Ferdinand I al
României, erau influenţate de către Regina Maria. A fost infirmieră pe front în
timpul marii conflagraţii mondiale, iar curajul arătat în faţa obuzelor i-a
impresionat pe contemporani. Se spune că România s-a reîntregit în 1918 doar
datorită influenţei Reginei Maria în cercurile diplomatice de la Paris, acolo
unde s-a reîmpărţit lumea la sfârşitul conflictului. Originile ei nobiliare au
făcut din Casa Regală a României, pe vremea Mariei, una dintre cele mai
influente din Europa. Născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha,
a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, fiind nepoata reginei
Victoria a Marii Britanii. Familiile au decis căsătoria cu prinţul moştenitor
al tronului României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, iar pe 29
decembrie 1892 avea să înceapă o căsătorie de 30 de ani care n-a fost fericită
nicio clipă. Tânăra aristocrată engleză, alintată de apropiaţi Missy, a ajuns
în România la vârsta de 17 ani şi l-a găsit pe timidul şi bolnăviciosul
Ferdinand, cu zece ani mai în vârstă, incapabil s-o înţeleagă şi s-o iubească.
Principalul motiv a fost că Ferdinand a iubit-o până la moarte pe poeta Elena
Văcărescu, exilată la Paris pentru a nu sta în calea traseului către tron al
prinţului. Mult prea înflăcărată pentru ce găsise în România, Missy s-a
reinventat. Era una dintre cele mai frumoase femei din Europa, de o frumuseţe
răpitoare, cu o inimă uriaşă. Dacă, iniţial, Regele Carol I şi Regina Elisabeta
au încercat s-o ţină departe de high-life-ul bucureştean, acest lucru s-a
dovedit, în cele din urmă, imposibil. La 15 octombrie 1893, se năştea primul ei
fiu, Carol Caraiman, viitorul rege al Romaniei, sub titulatura Carol al II-lea.
Au urmat Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana şi Mircea. Din cei şase copii, se
ştie sigur că ultimii doi au fost concepuţi împreună cu prinţul Barbu Ştirbey,
despre care se spune că a fost marea iubire a reginei. Dar până la Ştirbei,
Regina a avut un şir de iubiri extraconjugale. Prima a fost vărul ei primar,
marele duce Boris Vladimirovici, pe care l-a cunoscut la Moscova la începutul
secolului al XX-lea şi împreună cu care se spune că a avut o relaţie de cinci
ani. Maria i-a spus, de altfel, regelui Carol I că îl iubeşte pe Boris şi că
doreşte un divorţ de Ferdinand fiindcă era însărcinată, iar copilul era al
aristocratului rus. Principesa Maria a născut la Londra. „E un noroc că Missy a
născut o fată. Un fiu născut în asemenea împrejurări ar fi fost o mare povară”,
îi scria la vremea respectivă Carol fratelului său Leopold, tatăl lui
Ferdinand. Cel de-al treilea copil se naşte la Gotha, în casa mamei Mariei, va
primi numele de Mărioara şi va fi alintată Mignon. Ferdinand acceptă fetiţa ca
pe un copil al său, scrie Eugeniu Buchman, în „Jurnal”. Cu toate acestea, s-a
speculat în epocă că tatăl micuţei Mărioara a fost de fapt ofiţerul Zizi
Cantacuzino. La inceputul anului 1897, tânărul ofiţer din regimentul de roşiori
Gheorghe (Zizi) Cantacuzino – un bărbat “nu prea înalt, subţire, brunet,
amuzant şi elegant”, în vârstă de 27 de ani - incepe sa aibă întâlniri din ce
in ce mai dese cu Principesa Maria. Povestea continuă şi în primăvara anului 1898
când tânărul Zizi Cantacuzino este adus la palat ca profesor de gimnastică
pentru prinţul Carol. Idila continua ulterior în Germania, unde Maria pleacă la
tratament, apoi la Constanţa, la bordul unui vas ancorat in larg (drept paravan
era verisoara lui Zizi Cantacuzino, o adolescentă). „Apariţiile Mariei la
Constanţa, însoţită în permanenţă de Zizi şi de verişoara acestuia, provocau
scandal. Se spunea că Principesa Moştenitoare bătea oraşul cu locotenentul
român, însoţită doar de tînăra de treisprezece ani. Instruiţi de Rege să fie
informat în legătură cu ceea ce făcea Principesa Moştenitoare, membrii din
suita Mariei au relatat că erau împreună de dimineaţa pînă seara şi că el
stătea ore întregi în cabina ei. Au mai spus că Principesa Moştenitoare
ofensase oficialităţile locale şi pe membrii corpului consular,
luîndu-şi oficial rămas - bun de la oraş cu tînărul locotenent lîngă ea.
Regina Elisabeta şi Mm. Winter au acuzat-o pe Maria de a fi invitat o fată
orfană de mamă să petreacă vara cu ea ca să-i servească drept paravan pentru
idila ei cu Zizi.” (Hannah Pakula, "Ultima romantica – Viaţa Reginei Maria
a României"). Pe 3 martie 1918, cu puţin timp înainte că cei din Casa
Regală să se întoarcă la Bucureşti, regina Maria avea să facă cunoştinţă la
Iaşi cu Joseph Boyle, colonel, aventurier, om de afaceri, care a făcut senzaţie
în epocă reuşind să salveze câţiva zeci de prizonieri români din Rusia. Iată cum
notează regina Maria apariţia lui Boyle la Coţofeneşti, în refugiul izolat de
lîngă Bicaz, aproape de munţii Carpati : “Eram pe punctul de a mă aşeza la
masă, cînd auzii un uruit de maşină, o voce gravă, bărbătească acompaniată de o
călcătură apăsată pe scările de lemn. Era Boyle! Ce bucurie ! Am sperat in
secret că el va veni, dar nu convenisem nimic". Vara anului 1918 a fost
epoca de aur a iubirii dintre cei doi pe care au trăit-o în vecinătatea lacului
Bicaz şi a Iaşiului. Pe 23 octombrie, Principesa Maria avea să facă altă
menţiune în "Jurnal" referitoare la relaţia dintre Ferdinand şi
Joseph Boyle: ”Sînt îngrijorată cînd îi las singuri. Boyle este atit de sigur
pe el în tot ce intreprinde. Cînd crede că are dreptate în ceea ce face e gata
să se bată pentru ideile sale zece ore în şir, până are cîştig de cauză.
Aceasta insistenţă îl scoate din sărite pe Nando. Nu poate să suporte să fie
constrîns către o decizie, chiar dacă ea ar coincide cu ce a decis înainte. Are
oroare să acţioneze şi îi respinge pe cei care îl obligă să-şi facă datoria.
Boyle pe de altă parte nu suportă convenţiile sociale…Confruntările lui cu
Nando mă îngrozesc şi mă amuză în acelaşi timp şi mă tem să nu ajungă să se
bată într-o bună zi, ceea ce ar fi foarte regretabil…Avem nevoie de un om ca
Boyle, dar cred că se înşală în privinţa lui Nando…”. S-au mai văzut sporadic
până în octombrie 1921, atunci când relaţia lor avea să se încheie definitiv,
când Boyle îi scrie: ”Ţi-a fost imposibil să păstrezi lîngă tine vechiul
prieten. Am plecat. Nu mă lăsa să devin o fantomă în viaţa ta. Nu-mi datorezi
nimic. Ai fost generoasă şi îţi sunt recunoscător. Te iubesc. Gîndeşte-te la
asta.” La 15 octombrie 1922, Maria şi Ferdinand au fost încoronaţi la Alba
Iulia. După dispariţia canadianului Boyle, regina s-a reîntors către prinţul
Barbu Ştirbey, pe care îl cunoscuse încă din 1909. Prinţesa Callimachi
povesteşte în memoriile sale despre marea iubire care s-a născut între Regina
Maria şi Prinţul Ştirbei, care a durat toată viaţa. „Îi scria scrisori pline de
farmec, omagii adresate frumuseţii ei şi bucuria i se citea printre rândurile
opace în fraze curtenitoare”. „Era tot timpul în preajma ei şi se comporta ca
un membru al familiei. La Cotroceni sau la Peleş prinţul avea propria lui
cameră. Devenind regină, Maria n-a mai ţinut secretă relaţia, aşa că intrările
şi ieşirile ei dese, în camera lui Ştirbey se petreceau în faţa personalului
palatului, fără cea mai mică reţinere şi fără protocolul la care trebuia să se
supună de obicei prinţul. Până în 1922, se născuseră deja toţi cei şase copii,
iar Ferdinand acceptase că ultimii doi nu sunt ai lui. Întorcându-ne
puţin în timp, în vara anului 1902, Maria şi Ferdinand au plecat la Londra
pentru a asista la încoronarea lui Edward al Vll-lea. Prinicepesa Maria va
rămâne în Anglia pe perioada verii şi l-a cunoscut pe tânărul Waldorf Astor, un
tânăr de 20 de ani care avea atunci puţin peste 20 de ani, cu care a avut o
idilă pătimaşă. Viitoarea Regină a României avea să mărturisească referindu-se
la aceasta: “Săptămînile acelea în frumosul Cliveden sînt printre
amintirile cele mai frumoase din viaţa mea. Au fost fericire pură. Lipsită de
lucrurile pentru care fusesem născută, am găsit la Cliveden o viaţă sănătoasă
şi plină de libertate în nişte împrejurimi superbe, cu tovarăşi tineri,
apropiaţi ca spirit ". După încoronarea Regelui Edward, Maria şi Ferdinand
s-au reîntors în România, iar Missy l-a invitat pe noul său prieten, însoţit de
sora acestuia Pauline, să petreacă luna octombrie la Sinaia. Relaţia dintre
Missy si Waldorf a continuat până în anul 1906, an în care tânărul englez se
căsătoreşte cu Nancy Shaw. Cei doi soţi – Waldorf si Nancy - refuză
invitaţia de a-şi petrece luna de miere in Romania. “Îl iubeam sincer şi natural,
cu tot ce firea mea avea mai bun de dăruit…”, îi scria Principesa Maria
Paulinei Waldorf. “El era suflarea, aerul şi spiritul vieţii mele şi el o ştia.
Şi totuşi, în momentul în care s-a căsătorit, a renunţat total la mine, de fapt
fără milă… Şi el ştia ce înseamnă să trăiesc dintr-o dată fără el”. Regina
Maria a murit la Castelul Pelişor, pe 18 iulie 1938, la vârsta de 63 de ani. În
ultima parte a vieţii, fiul ei Carol al II-lea, un aventurier notoriu, îi
făcuse viaţa un calvar, reproşându-i idila cu prinţul Barbu Ştirbey, care a
încercat să rămână alături de ea până la sfârşitul vieţii. Cei doi au fost
despărţiţi, însă, cu forţa, de către Carol al II-lea.
Maria, regina adulterului. Şirul iubirilor păcătoase şi al
copiilor din flori ai celei mai frumoase şi mai influente regine din istoria
României (6 aprilie 2015, 02:20) de Cezar Pădurariu
SFATURI
UTILE 29 Octombrie
DESPRE
BRÂNZA TELEMEA
Branza telemea este un aliment
omniprezent in bucataria romaneasca, mai putin in zilele de post. Merge
la orice ora a zilei. Ca gustare intre mese, la mesele principale, cu pepene
rosu, cu mar, dupa voia si imaginatia culinara a fiecaruia.
Scurt istoric
In trecut telemeaua se
facea din lapte de oaie si se vindea sub denumirea de “branza de Braila”.
Numele de telemea provine din limba turca, teleme –
insemnand “felie”.
Informatii
nutritionale
Telemeaua este o
branza maturata, sarata, cu continut destul de mare de apa (poate ajunge si la
50%) si aproximativ 25 % grasime. Are o gramada de nutrienti, proteine (18-22%) de buna calitate, glucide
(1-2%), grasimi (10-25%), vitamine si minerale.
In cantitati mari se
intalnesc mineralele calciu si fosfor. In cantitati mici, dar apreciabile sunt magneziul, zincul si iodul. Bineinteles sodiu si clor, provenite din sare.
Vitamina A, liposolubila se
gaseste din belsug in branza telemea. O portie de branza (30g) furnizeaza
cam 15-20% din necesarul zilnic al unui adult de
vitamina A.
Vitaminele din
complexul B (B12, B2,
acid folic) fiind solubile in apa raman in zer. Dar daca telemeaua este mai
moale va avea un continut mai ridicat de vitamine B.
Datorita continutului
foarte scazut in glucide (1-2%), branza telemea are un indice glicemic foarte mic, 5.
Telemeaua si
branzeturile in general contin triptofan (aminoacid
esential). Triptofanul este un precursor al serotoninei, care da o stare
generala “de bine”.
Branza telemea se
obtine de obicei din lapte de vaca, de oaie si de caprasau amestec. Exista si telemea de bivolita, care este insa mai grasa.
O branza telemea de calitate trebuie sa nu aibe mult zer, sa fie scursa si tare. In cazul in care are consistenta prea moale inseamna ca nu a fost suficient de mult fermentata (maturata). Daca are prea multe gauri, atunci laptele a fost prea degresat. Telemeaua foarte proaspata este semi-moale cu un continut mai ridicat de zer.
Telemeaua de vaca este de culoare usor galbuie, cea de oaie este alba, iar cea de capra este cea mai alba.
O branza telemea de calitate trebuie sa nu aibe mult zer, sa fie scursa si tare. In cazul in care are consistenta prea moale inseamna ca nu a fost suficient de mult fermentata (maturata). Daca are prea multe gauri, atunci laptele a fost prea degresat. Telemeaua foarte proaspata este semi-moale cu un continut mai ridicat de zer.
Telemeaua de vaca este de culoare usor galbuie, cea de oaie este alba, iar cea de capra este cea mai alba.
Pastrare si desarare
Telemeaua proaspata se
tine in frigider la 4-50C, cateva zile.
Asadar este recomandat sa fie consumata cat mai repede.
Pentru pastrarea pe
perioade mai lungi, telemeaua se tine in saramura. Se desareaza inainte de consum. O modalitate de
desarare este de a tine in apa rece branza pentru cateva ore, timp in care se
mai schimba apa de cateva ori. O alta, mult mai rapida si mai eficienta, este
de a pune branza in apa clocotita (bineinteles dupa ce ai luat vasul cu apa de
pe foc) pentru jumatate de ora. Astfel branza va deveni moale si desarata. Se
va mai pierde si un pic de grasime care va ramane in apa calda.
O alta modalitate de a o conserva este
sa pui telemeaua intr-un borcan care se inchide ermetic, cu ulei de masline
extravirgin aromatizat cu piper, marar, usturoi, cimbru, busuioc,
salvie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu