luni, 24 decembrie 2018

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MARȚI 25 DECEMBRIE 2018

Astăzi S-a născut Hristos, Mesia cel luminos!
LA MULȚI ANI TUTUROR PRIETENILOR MEI VIRTUALI CU PRILEJUL SĂRBĂTORII NAȘTERII DOMNULUI!
LA MULȚI ANI CELOR CE POARTĂ NUMELE CRISTIAN ȘI CRISTINA!





Marut, margaritar - Colaj cu cele mai frumoase colinde pentru anul 2019




RELIGIE ORTODOXĂ 25 Decembrie

(+) Nașterea Domnului (Crăciunul)

Cel dintai praznic imparatesc cu data fixa, in ordinea fireasca (cronologica) a vietii Mantuitorului, este Nasterea, numita in popor si Craciunul, la 25 decembrie, este sarbatoarea anuala a nasterii cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos (vezi Luca II, .1-21). Pare a fi cea dintai sarbatoare specific crestina, dintre cele ale Mantuitorului, desi nu este tot atat de veche ca Pastile sau Rusaliile, a caror origine sta in legatura cu sarbatorile iudaice corespunzatoare.

a) In mentalitatea crestina primitiva, mostenita de la lumea veche, accentul se punea pe ziua mortii si a invierii divinitatilor adorate, iar nu pe ziua nasterii lor. De aceea, cultul Mantuitorului in Biserica primara era concentrat mai tot in jurul mortii si al invieriiSale. Calendarele crestine pastreaza de asemenea in amintirea posteritatii, nu datele nasterii mucenicilor si ale Sfintilor, ci datele mortii lor. De aceea, Nasterea Domnului este considerata in general ca o sarbatoare de origine mai noua decat Pastile. Vechimea ei se poate urmari retrospectiv in documente pana pe la sfarsitul secolului III, cand - dupa o traditie consemnata de istoricul bizantin Nichifor Calist - pe timpul prigoanei lui Diocletian si Maximian, o mare multime de crestini au pierit arsi de vii intr-o biserica din Nicomidia, in care ei se adunasera sa praznuiasca ziua Nasterii Domnului.
b) Desi sarbatorita in toata lumea crestina, totusi, la inceput era deosebire intre crestinii din Apus si cei din Rasarit, in ceea ce priveste data acestei sarbatori. Astfel, in Apus, cel putin de prin sec. III, Nasterea Domnului se serba, ca si azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi traditii, dupa care recensamantul lui Cezar August, in timpul caruia Sf. evanghelist Luca ne spune ca s-a intamplat Nasterea Domnului (Luca II, 1 ), a avut loc la 25 decembrie 754 ab Urbe condita (de la fundarea Romei). Dupa Sf. Ioan Gura de Aur, traditia aceasta este foarte veche la Roma si acolo, spune el, Nasterea Domnului s-ar fi serbat de la inceput la 25 decembrie. Cam acelasi lucru afirma, putin mai tarziu, si Fericitul Ieronim, intr-o cuvantare tinuta de el la Ierusalim, in ziua de 25 decembrie; convingerea ca in aceasta zi S-a nascut Hristos, spune el, este veche si universala.


De asemenea, dupa Fericitul Augustin, consensul Bisericii fixeaza ziua nasterii Domnului in ziua a opta a calendelor lui ianuarie (25 decembrie). Dar ceea ce este sigur este ca in Rasarit, pana prin a doua jumatate a secolului IV, Nasterea Domnului era serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, adica la 6 ianuarie; aceasta dubla sarbatoare era numita in general sarbatoarea Aratarii Domnului. Practica rasariteana se intemeia pe traditia ca Mantuitorul S-ar fi botezat in aceeasi zi in care S-a nascut, dupa cuvantul Evangheliei, care spune ca, atunci cand a venit la Iordan sa Se boteze, Mantuitorul avea ca la 30 ani (Luca III, 23).

De fapt insa, atat in Orient cat si in Occident Nasterea Domnului a fost serbata de la inceput la aceeasi data, in legatura cu aceea a solstitiului de iarna, numai ca orientalii au fixat-o, dupa vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe cand Apusul, in frunte cu Roma, a recalculat-o, fixand-o in functie de data exacta la care cadea atunci solstitiul, adica la 25 decembrie.

Se considera ca sarbatoarea Nasterii s-a despartit pentru prima data de cea a Botezului, serbandu-se la 25 decembrie, in Biserica din Antiohia, in jurul anului 375, apoi la Constantinopol in anul 379, cand Sf. Grigorie de Nazianz a tinut cu acel prilej celebra predica festiva, care va servi mai tarziu ca izvor de inspiratie imnografului Cosma de Maiuma la compunerea canonuluf Nasterii ("Hristos Se naste, slaviti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L !...").

Peste cativa ani, se introducea data de 25 decembrie, pentru praznuirea Craciunului, si la Antiohia, dupa cum dovedeste Omilia la Nasterea Domnului, tinuta la Antiohia de Sf. loan Gura de Aur in 386, si amintita mai inainte. In Constitutiile Apostolice (V, 13), redactate spre sfarsitul, secolului IV, Nasterea Domnului e numarata ca cea dintai dintre sarbatori, recomandandu-se serbarea ei la 25 decembrie, iar in alt loc (cart. VIH, cap. 33) e amintita ca o sarbatoare deosebita de cea. a Epifaniei. Cu timpul, si anume prin prima jumatate a secolului V, ziua de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii a fost introdusa si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, generalizandu-se astfel in crestinatatea rasariteana. Numai armenii serbeaza inca pana astazi Nasterea Domnului tot la 6 ianuarie (odata cu Botezul Domnului), ca in vechime.

c) La fixarea zilei de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii Domnului, s-a avut in vedere probabil si faptul ca mai toate popoarele din antichitate aveau unele sarbatori solare care cadeau in jurul solstitiului de iarna (22 decembrie), sarbatori care erau impreunate cu orgii si. petreceri desantate si pe coare Craciunul crestin trebuia sa le inlocuiasca. Biserica a vrut sa contrapuna o sarbatoare crestina mai ales cultului lui Mitra, zeul soarelui, cult de origine orientala, care prin sec. III facea o serioasa concurenta crestinismului, indeosebi in randurile armatei romane, si a carui sarbatoare centrala cadea in jurul solstitiului de iarna (22-23 decembrie), ea fiind privita ca zi de nastere a zeului Soare, invingator in lupta contra frigului si a intunericului, si Ziua de nastere a Soarelui nebiruit, pentru ca de aici inainte zilele incep sa creasca, iar noptile sa scada. Opinia generala a liturgistilor si istoricilor apuseni este ca ziua de nastere a zeului Mitra (sarbatoare introdusa la Roma de imparatul Aurelian la 274) ar fi fost astfel inlocuita cu ziua de nastere a Mantuitorului care fusese numit de prooroci "Soarele Dreptatii" (Maleahi IV, 2) si "Rasaritul cel de sus" (comp. Zaharia VI, 12 ; Luca I, 78, 79 si Troparul Nasterii Domnului) si pe Care batranul Simeon il numise "Lumina spre descoperirea neamurilor" (Luca II. 32), iar apoi El insusi Se numise pe Sine "Lumina lumii" (Ioan IX, 5). Este insa posibil ca adevaratul raport cronologic dintre aceste doua sarbatori sa fie invers, adica va fi existat mai intai sarbatoarea crestina a Nasterii lui Iisus la 25 decembrie, iar introducerea de catre Aurelian a sarbatorii pagane a lui Mitra la 274 sa fi constituit o incercare neizbutita de a inlocui sarbatoarea crestina, mai veche.

Tot in legatura cu fenomenele naturii erau si sarbatorile de iarna ale romanilor, ca Saturnaliile (sarbatoarea lui Saturn) si Juvenaliile (sarbatoarea tinerilor sau a copiilor), care cadeau cam in acelasi timp. De aceste sarbatori ale stramosilor nostri romani erau legate o multime de datini si obiceiuri vechi, pe care poporul nostru le pastreaza pana azi, dar le-a pus in legatura cu Nasterea Domnului si le-a imprumutat sens si caracter crestin, ca de exemplu: colindele, sorcova, plugusorul s.a., la care cu timpul s-au adaugat si altele, de origine si conceptie pur crestina, ca : Vicleiemul, Irozii, Steaua s.a., care fac din sarbatoarea Craciunului una dintre cele mai scumpe si mai populare sarbatori ale Ortodoxiei romanesti.

Nu mai putin se poate sa fi contribuit la fixarea zilei de 25 decembrie ca data a Nasterii Domnului si o consideratie simbolica, in legatura cu cursul anului solar. Deoarece Sf. Ioan Botezatorul a spus: "Aceluia (adica lui Iisus) se cade sa creasca, iar mie sa ma micsorez" (Ioan III, 30), s-a asezat sarbatoarea Nasterii lui la 24 iunie (momentul solstitiului de vara, cand zilele incep sa descreasca), iar Nasterea Mantuitorului la 25 decembrie, adica dupa solstitiul de iarna, cand zilele incep sa se mareasca.
d) Odata fixata la 25 decembrie, sarbatoarea Nasterii Domnului a atras dupa sine revizuirea si deplasarea sau fixarea datelor unui sir intreg de alte sarbatori, in general mai noi, care stau in dependenta cronologica de ea, si anume : Taierea-imprejur a Domnului, intampinarea Domnului, Bunavestire si Nasterea Sf. Ioan Botezatorul (vezi mai departe). Totodata, in legatura cu marele praznic, au luat nastere in calendarul rasaritean pomenirile unor sfinti mai importanti din Vechiul si din Noul Testament, grupate inainte si dupa data Nasterii Domnului (ca de ex: cele 2 duminici dinaintea Nasterii si cea de dupa Nastere), a caror vechime e atestata inca din sec. IV. Sarbatoarea Nasterii a devenit astfel al doilea punct cardinal al anului bisericesc, dupa Sfintele Pasti. Dupa cum data Pastilor guverneaza intreg ciclul sarbatorilor cu data variabila   (vezi   mai departe   la aceasta sarbatoare), tot asa Craciunul reglementeaza un ciclu important de sarbatori cu date fixe, presarate in tot cursul anului bisericesc.


e)  In ceea ce priveste modul sarbatoririi, ziua Nasterii Domnului, fiind privita ca una dintre cele mai mari sarbatori crestine, era praznuita cu mare solemnitate. In ziua precedenta se ajuna  (obicei existent inca din sec. IV), se facea slujba in cadrul careia se botezau catehumenii, ca si la Pasti si la Rusalii, si se citeau Ceasurile mari sau imparatesti, numite asa pentru ca la Bizant luau parte la ele si imparatii, iar la noi domnitorii cu toata curtea lor. Tot in ajun, slujitorii Bisericii (preotii si cantaretii) umblau, ca si azi, cu icoana Nasterii pe la casele credinciosilor, pentru a le vesti maritul praznic de a doua zi. Cu timpul, s-a instituit si postul Craciunului, ca mijloc de pregatire sufleteasca pentru intampinarea sarbatorii. Ziua sarbatorii insasi era zi de repaus; pana si sclavii erau scutiti in aceasta zi de corvezile obisnuite. Erau oprite, prin legi civile, spectacolele si jocurile de teatru si cele din palestre si circuri. Era interzisa, de asemenea, plecarea genunchilor, atat in ziua Nasterii cat si in tot timpul pana in ajunul Bobotezei, regula pe care, in virtutea traditiei, o pastreaza pana astazi cartile noastre de slujba.

Ev. Matei 2, 1-12
  Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împăratul iudeilor, Cel care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind împăratul Irod, s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el; şi adunând pe toate căpeteniile preoţilor şi cărturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie să se nască Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci aşa este scris prin proorocul: şi tu, Betleeme, din pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Povăţuitorul, care va paşte poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă-L veţi afla, să mă vestiţi şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe împărat, au plecat şi iată steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă şi văzând pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat Lui; apoi, deschizându-şi vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar, primind înştiinţare prin vis să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.
Ap. Galateni 4, 4-7
  Fraţilor, când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel, dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.

Acatistul Nasterii Domnului Iisus Hristos - pr. Dani Sfart: https://youtu.be/aHd6QQZFUiQ.

Troparul Nasterii Domnului: https://youtu.be/4SxHJwudQVk.



PREDICA PĂRINTELUI ILIE CLEOPA LA NAȘTEREA DOMNULUI

Iubiți credincioşi, părinţilor, fraţilor,
 Pentru ca să tâlcuim Dumnezeiasca Evanghelie de astăzi, de la Matei, este nevoie să luăm lucrurile mai de sus, mai din vechime şi să înfăţişăm o istorie de demult. Iată ce vreau să spun: Cam cu o mie cinci sute de ani înainte de venirea Dom­­nului în trup, trăia în Mesopotamia, în ţara cea din­tre două râuri care se mai chemau pe atunci „Poarta lui Dumnezeu”, adică între Tigru şi Eufrat, un mare vrăjitor. Şi pe acel mare vrăjitor îl chema Valaam. El era dintr-o re­giune numită Petor (Numerii 22, 5). Tot în vremea aceea po­porul lui Israel era în nemernicia lui cea de patruzeci de ani în pustie şi ajunsese în pământul Amoreilor. După ce l-a bătut pe Sihon, împăratul amoreilor, ajunsese în pă­mântul Vasanului. Acolo l-a bătut pe Og, împăratul Va­sanului şi mare groază a băgat în popoarele de dincolo de Iordan şi din pământul lui Moab, care erau dincoace de Iordan, deşi nu trecuse încă poporul Iordanul. Îm­pă­ră­ţia lui Moab, care era lângă poalele muntelui Carmel şi lân­gă Ierihon, avea pe atunci un împărat cu numele Balac. Şi acesta, când a văzut că poporul lui Israel – căruia îi ajuta Dumnezeu în vremea aceea, că era singurul popor ce se închina adevăratului Dumnezeu – ia ţară după ţară şi po­por după popor şi a ajuns lângă hotarele lui, a fost cu­prins de mare spaimă şi grijă.
De aceea împăratul Balac a strâns boierii curţii sale din Madiam şi a zis: „Poporul acesta mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câm­pu­lui” (Numerii 22, 4). Deci sfătuindu-se ei şi socotind că nu vor ţine piept unui popor care se arată aşa de puter­nic, au hotărât că nu este de făcut altceva mai bun decât să cheme în ajutor pe Valaam din Petor (Numerii 22, 4). Că era mare credinţă în acest vrăjitor, pe vremea aceea, la popoarele păgâne. Atâta de mare credinţă aveau în acel vră­jitor, încât îl socoteau ca pe un Dumnezeu, iar aceasta se va vedea din cele ce urmează. Şi a trimis Balac împă­ra­tul o delegaţie peste Eufrat, în Mesopotamia, cu mari da­ruri şi cu mare cinste la Valaam din Petor, să vină să-i a­jute cu farmecele sale, mai bine zis cu puterea dră­ceas­că, să bată pe poporul lui Israel, că dacă nu, ţara lor va fi pier­dută. Dar îndată ce au ajuns căpeteniile lui Moab la Valaam, Dumnezeu a venit la Valaam şi i-a spus: „Să nu te duci cu ei şi să nu blestemi pe poporul acela, că este binecuvântat!” (Numerii 22, 12). Şi deoarece Valaam a as­cul­tat pe Dumnezeu şi nu s-a dus, a trimis împăratul Ba­lac o altă solie, mai însemnată decât cea dintâi, şi cu mai mari făgăduinţe. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Valaam în timpul nopţii: „Dacă oamenii aceştia au venit să te che­me, scoală şi te du cu ei; dar să faci ce-ţi voi zice Eu!” (Numerii 22, 20).
Şi Valaam a încălecat pe asina sa şi luând cu sine do­uă slugi, a plecat spre pământul Moabului, cale depăr­ta­tă. Şi când mergea pe drum, îngerul Domnului i-a îm­pie­dicat calea şi asina, care era mai curată decât el, vă­zând îngerul Domnului, a lăsat drumul şi a luat-o pe câmp. Iar Valaam, fiind orbit, n-a văzut îngerul Dom­nu­lui şi a început să bată asina. Şi-o frâna de căpăstru să vie înapoi la drum. Deci cu mare greutate a scos-o la drum. Şi după o vreme iarăşi  îngerul Domnului se arată undeva între vii la un loc îngust, unde de o parte şi de al­ta era zid în calea lui şi îngerul Domnului îi ţinea calea. Pe care văzându-l asina, s-a tras iar lângă zid şi a strâns piciorul lui Valaam în zid şi acesta iar a început s-o bată. Însă îngerul Domnului a trecut apoi şi a stat la loc strâmt, unde nu era loc să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga. Şi când a ajuns acolo Valaam călare pe măgăriţă, măgăriţa a văzut pe îngerul Domnului în pară de foc, cu sabia goală trasă în calea ei şi nemaiavând unde se feri, că şi în stânga şi în dreapta era strâmtorarea muntelui, s-a culcat jos, sub stăpânul ei. Atunci, mâniindu-se Valaam, a început să o bată pe asină cu toiagul. Şi mă­gă­ri­ţa, căzută jos în genunchi, a început să vorbească cu dân­sul prin puterea Dumnezeirii: „Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?!... Avut-am oare de­prin­derea de a mă purta aşa cu tine?”.
Şi când a zis măgăriţa acestea, a văzut Valaam – cel ce nu era vrednic să vadă – pe îngerul Domnului în pară de foc, cu sabia goală. Şi când l-a văzut, s-a închinat şi a căzut cutremurat cu faţa la pământ. Iar îngerul i-a zis: „De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea; ...dacă ea nu s-ar fi întors de la mine, eu te-aş fi u­cis pe tine, iar pe ea aş fi lăsat-o vie”. Şi pentru că Va­laam a mărturisit că se căieşte, îngerul i-a zis: „Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti ceea ce-ţi voi spune eu!” (Numerii 22, 21-35).
Şi s-a dus Valaam cu căpeteniile lui Balac şi când a ajuns în ţara Moabului, i-a ieşit în întâmpinare împă­ra­tul Balac cu toţi curtenii lui, cu toată suita lui, cu mare cinste, că toţi aveau credinţă că dacă vine acest fermecă­tor, negreşit că farmecele sale vor ajuta lor să bată pe Israel. Şi când s-a închinat împăratul Moabului lui Vala­am, acesta i-a zis: „Iată, acum am venit la tine. Dar pot eu, oare, să-ţi spun ceva? Ce-mi va pune Dumnezeu în gu­ră, aceea îţi voi grăi!”.
Şi a doua zi, dis-de-dimineaţă, l-a suit Balac pe Valaam în­tr-un munte, unde era capiştea lui Baal, zeul lor spur­cat, la care se închinau şi i-a arătat oştirile lui Israel. Iar Valaam a spus: „Zideşte-mi aici şapte jertfelnice!”. Şi îndată le-a făcut împăratul şi a pus pe fiecare jertfelnic un viţel şi un berbec şi le-a adus ca jertfă. Iar când a dat foc jertfelor, Valaam a început să proorocească. Însă în loc să blesteme pe Israel, a zis: „Cum să blestem pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu?! Sau cum să osândesc pe cel ce nu-l osândeşte Dumnezeu?!... Să moară sufletul meu moar­tea drepţilor acestora şi să fie sfârşitul meu ca sfâr­şitul lor!” (Numerii 23, 7-10).
Şi s-a speriat Balac şi a zis: „Eu te-am adus să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei şi iată că tu îi binecuvântezi!”. Zise Valaam: „Oare să nu spun eu lui Balac ceea ce îmi pune Domnul în gură?” (Numerii 23, 12). Atunci a zis Balac: „Vino cu mine în alt loc... să mi-l blestemi de acolo!”. Şi l-a dus el pe vârful muntelui Fazga şi a zidit acolo şapte jertfelnice, şi a pus câte un viţel şi câte un berbec pe fie­care jertfelnic. Şi atunci a început Valaam a zice: „Ia­tă, am primit poruncă să binecuvântez; El (Dumnezeu) a bi­ne­cuvântat şi eu nu pot întoarce binecuvântarea. El nu ve­de nedreptate în Iacov şi silnicie în Israel; Domnul Dumnezeul său este cu el...” (Numerii 23, 18-24). Şi s-a spe­riat Balac şi s-a mâhnit foarte, şi zise din nou: „Hai să te duc în alt loc: poate-I va plăcea lui Dumnezeu şi mi-l vei blestema de acolo!”. Şi l-a dus pe vârful muntelui Peor şi acolo i-a făcut iarăşi jertfelnice. Şi atunci a început Va­la­am să proorocească cele despre Naşterea lui Iisus, zicând: „Cât sunt de frumoase lăcaşurile tale, Iacove, cor­tu­ri­le tale, Israele!... O stea răsare din Iacov; un toiag se ri­di­că din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi. Din Iacov Se va scula Cel ce va stă­pâ­ni cu putere...” (Numerii 24, 3-24). Şi astfel a proorocit des­pre steaua care trebuia să se arate la Naşterea Mân­tu­i­torului şi că Acesta va da lovitura de moarte lumii pă­gâ­ne şi idolatre şi va împărăţi peste toate popoarele lumii, până în veac; acestea le-a proorocit întrucât Duhul lui Dumnezeu a umbrit pe Valaam vrăjitorul, care, în loc să vrăjească, a proorocit adevărul.
Şi aşa a proorocit şi a treia oară despre Israel şi a spus de Naşterea lui Hristos, de arătarea stelei din vremea când va veni El şi apoi, sculându-se Valaam, s-a înapoiat în ţara sa.
Băgaţi de seamă, că acestea s-au întâmplat cu o mie cinci sute de ani înainte de venirea Mântuitorului, când trăia Balac, împăratul Moabului şi Moise. Şi de atunci, prin tradiţie, magii şi astrologii şi cititorii în stele ştiau ce a proorocit Valaam şi era tradiţia aceasta în tot pământul din platoul care astăzi se numeşte Irakul şi Iranul. Toate popoarele ştiau că din poporul Israel o să ia­să un mare împărat care va împărăţi peste toată lumea şi că împărăţia lui va fi veşnică. Şi aşa, din tradiţie în tra­di­ţie, a ajuns proorocia aceasta, pe care o istoriseşte Dum­ne­zeiasca Scriptură, până în vremea Naşterii lui Iisus Hristos. Şi atunci, numai cu doi ani mai înainte, s-a arătat steaua în Egipt, în Persia şi în alte părţi.
Dar de ce se zice că cu doi ani mai înainte de Naş­te­re a apărut steaua? Iată de ce: când apare o cometă pe cer, o comentează fiecare – ba c-o să fie război, ba c-o să fie pace, ba că-i moarte, ba că va fi cutremur şi altele de acestea. Dar când au văzut magii, despre care se vorbeşte în Evanghe­lia de astăzi (Matei 2, 13), o stea care nu-şi mai făcea dru­mul ca şi celelalte şi nu mai mergea de la răsărit la apus, ci venea de la miazăzi la miazănoapte, şi încă o stea atât de mare, au putut cunoaşte – ştiind şi proorocia lui Va­laam despre steaua care va răsări din Iacov – că un împărat mare se va naşte de la miazăzi.
Dar cine erau magii care au pornit să se închine Mântuitorului? Să nu credeţi că erau vrăjitori ca Valaam din Petor, nu. În Persia, magi se numeau cei mai mari filosofi şi astronomi şi ghicitori în stele sau astrologi. Şi aceştia ştiau, din tradiţia de un mileniu şi jumătate, că va veni o vreme când o să se vadă o stea neobişnuită, iar atunci se va naşte un Împărat care va împărăţi peste toată lumea. Şi ei aveau cărţi vechi, rămase de la Valaam şi de la alţi înaintaşi şi pândeau – că erau astronomi – să vadă când va apărea o stea care să-şi facă drumul nu aşa ca toate celelalte, ci de la miazăzi spre miazănoapte.
Oare nu te-ai speria să vezi acum o stea că vine de la miazăzi spre miazănoapte? Acum ai zice că e un sa­te­lit, că seamănă cu stelele, dar atunci nu erau sateliţi. Deci se ştia că acesta este un semn minunat, nemaiîn­tâl­nit, o stea făcându-şi drumul astfel, nu aşa cum i-a pus rânduială Ziditorul de la început. Şi aşa, aceşti magi, cu doi ani înainte, au văzut steaua cea minunată. A fost o rânduială Dumnezeiască să o vadă cu doi ani înainte, ca să aibă ei când se pregăti, când se gândi: „Oare ce-i cu steaua aceas­ta? O fi steaua despre care a spus Valaam din Petor; deci hai să ne pregătim!”. Că aveau de pregătit o călătorie lun­gă din Persia până la Ierusalim. Trebuia să meargă peste o mie de kilometri şi pe atunci nu era atât de uşor ca a­cum, când te duci cu avionul. Şi au avut timp să se pre­gă­tească cei trei mari filosofi şi magi, cu cămilele în­căr­ca­te cu hrană, cu bani, cu daruri potrivite pentru Împă­ra­tul lu­mii, pe care au pornit să-l găsească.
Şi magii au venit, după cum ştiţi şi când au ajuns în Iudeea s-au dus la stăpânitorul Irod şi au întrebat unde este Împăratul abia născut. Şi acela s-a umplut de frică – fiindu-i teamă să nu-i ia domnia – şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului la curtea sa, i-a întrebat: „Unde este să se nască Hristos, Mesia?”. Iar ei i-au zis: „În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu eşti mai mic între voievodatele lui Iuda, căci din tine va ieşi Po­vă­ţuitorul care va paşte pe poporul Meu Israil” (Matei 2, 4-6).
Şi înţelegând Irod că din Iudeea şi în Betleem se va naşte Hristos, cu mare vicleşug le-a spus magilor: „Mer­geţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui” (Matei II, 7-8). N-avea el de gând să-L cinstească, ci vrea numai să afle unde este, ca să-L piardă. Dar cum v-am mai spus ieri la predică, sau cum voi mai spune cât m-o ţine Dumnezeu cu zile, planul lui Dumnezeu nu-l poate opri nimeni, nici dracii, nici îngerii, nici oamenii, nici po­poa­rele – nimeni, nimeni! El înaintează veşnic, după cum e rân­du­it de Dumnezeu.
S-au dus deci magii, după cum ştiţi şi au aflat dea­su­pra peşterii din Betleem steaua, s-au închinat cu mare bucurie şi cinste Domnului Iisus, I-au adus daruri – aur, smirnă şi tămâie – şi înainte de a porni să-i spună lui Irod – căci s-ar fi dus, fiind oameni cinstiţi şi de cuvânt şi necunoscând vicleşugul aceluia –, au luat înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod. Irod, văzând că a fost batjocorit, s-a umplut de mare furie, de mare tulburare. Şi aducându-şi aminte de cele spuse de magi, de când li s-a arătat steaua şi-a zis că poate atunci s-a născut, nu acuma. Că magii au spus că steaua s-a arătat cu doi ani înainte. Deci a hotărât să taie toţi pruncii care-s de doi ani mai jos, că numai aşa va fi sigur de uciderea Aceluia Care-i Hristos, Mesia. Şi a trimis ostaşi în Betleemul Iudeii şi în jur, ca să taie toţi pruncii de doi ani şi mai jos.
Dar înainte de a începe a se executa porunca lui Irod, îngerul Domnului se arată lui Iosif în vis şi-i spune: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt!”. Dar de ce i-a zis „fugi”? Ca să arate că vine mare urgie în Betleem şi că trebuie să fugă repede, ca să nu-i ajungă aceia. Dar, oare, s-a temut Hristos de Irod? De ce fuge Dumnezeu de om? De câte ori nu a trecut Hristos prin mij­locul fariseilor când au vrut să-L prindă, cum s-a întâmplat şi la Muntele Galileii, când au vrut să-L arunce în prăpastie? Aceasta a făcut-o spre a ne da nouă pildă să fugim din calea primejdiei când vedem că vine asupra noastră.
Dar câţi din drepţi n-au fugit şi nu s-au ferit? De câte ori n-a fugit David de furia lui Saul, care îl urmărea ca să-l piardă? Aşa vedem şi după Învierea Mântuitorului, că Apostolii stăteau cu uşile încuiate de frica iudeilor, că Pavel se ascundea în oraşul Filipi, la o vânzătoare de mătăsuri, anume Lidia, pe care a botezat-o apoi cu toată casa ei. Iar Petru se ascundea la Simon curelarul, pe malul mării, în oraşul Jaffa de astăzi, sau Iope. Cei mai mari Apostoli fugeau şi ceilalţi se ascundeau de furia prigoanei de atunci. Pentru ce? Zice Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Dacă vezi că vine primejdia, să n-ai cutezanţa şi mândria cugetului să stai în calea primejdiei, că dacă stai, va lua Dumnezeu darul de la tine, fiindcă te încrezi în tine. Dacă fugi şi Dumnezeu vrea să pătimeşti marti­ri­ul şi suferinţa, te găseşte duşmanul acolo, că Dumnezeu te scoate să te încununeze. Dar tu eşti dator să te pă­zeşti, să nu crezi că eşti mai tare decât Petru şi Pavel şi să stai în calea primejdiei, că aceasta este o cutezanţă, o mândrie care depărtează darul lui Dumnezeu de la om”. Aşa au cugetat Dumnezeieştii Părinţi. Marele Atanasie a fugit patruzeci şi şapte de ani din loc în loc de furia ari­e­ni­lor şi de şapte ori a fost izgonit din scaunul Alexandriei; Sfân­tul Emilian al Cizicului treizeci de ani a umblat fu­gar; Teofilact al Nicodimiei, douăzeci şi opt; Ilarion cel Nou a stat la o văduvă bătrână şapte ani într-o grădină, în­tr-un bordei; Sfântul Nichifor, Patriarhul Constan­ti­no­po­lului, a stat doisprezece ani într-un mormânt pe malul mării, la un pescar, fiindcă îl urmărea Leon, împăratul cel iconoclast; Sfântul Teodor Studitul douăzeci de ani a fost fugar şi de asemenea, ucenicul său Nicolae Mărtu­ri­si­torul. Chiar astăzi Biserica îi prăznuieşte pe cei două­zeci de mii de mucenici din Nicodimia care au ars în ziua de Crăciun, pe timpul lui Diocleţian. S-au mai ascuns în Mun­tele Nicodimiei 6528 de creştini, dar i-au găsit mai a­poi şi i-au trecut prin sabie ostaşii puşi pe urmele lor.
Deci, vedem din vremea prigoanelor cum s-au ferit creştinii şi sfinţii, ca să n-aibă mândria să spună: „Mă duc la moarte”. Pentru că nu suntem pregătiţi de moarte şi Dumnezeu, când vede că omul se reazemă pe puterile lui, ia darul de la dânsul. E mai bine să zicem: „Doamne, sunt păcătos, sunt neputincios şi fricos, de aceea fug; dacă vrei să mă întăreşti Tu, scoate-mă; dacă nu, fug”.
Ce a făcut Marele Mucenic Mina? Întâi a fugit în pus­tietatea muntelui şi s-a întărit acolo cu post şi cu ru­gă­ciuni, ani de zile şi apoi a ieşit când i-a zis îngerul: „Du-te în Alexandria să mărturiseşti pe Hristos!”. Dar s-a dus numai după ce s-a întărit cu post şi cu rugăciune, după ce s-a lepădat de sine, ca să nu se mai iubească pe sine, ci numai pe Hristos.
Aşadar, să ştiţi că nu e vitejie, nu e laudă, când vine prigoana, să-i stai în cale. Dacă te-a prins, Dumnezeu vrea şi atunci zi: „Doamne, întăreşte-mă, că n-am altă nădejde”; dacă nu, fereşte-te! Ce spune Proorocul Isaia în cântarea a patra? „Mergi, norodul Meu, încuie uşa, as­cun­de-te puţin, câtuşi de puţin, până va trece mânia Dom­nului". Nu avem poruncă să ieşim în vileag, dar nici să ne lepădăm de Hristos când suntem descoperiţi. Auzi ce zice Hristos: „Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâ­na sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu bi­ciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine...” (Matei 10, 16-18). Deci: „vă vor da”, „veţi fi duşi”. Aşa explică Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Auzi, lasă să te ducă alţii, nu te duce tu, ca să nu se ducă darul lui Dumnezeu de la tine!”. Ne-am oprit la această pericopă ca să ştiţi că în vre­me de primejdie poate omul să se ferească. Dar dacă Dumnezeu ne descoperă, atunci nu trebuie să ne ferim. Căci zice Sfântul Andrei al Cezareei, în tâlcuirea Apocalip­sei, pentru prigoana cea mare care va fi către sfârşitul lumii pentru toată Biserica de pe faţa pământului: „În vremea aceea va ajuta Bisericii lui Hristos pustia cea gândită şi cea simţită”. Cea gândită, care va ţine atunci credinţa în taină, în oraş, în sat, la oi, la lucrări de păduri, numai el va şti că este cel ce crede în Dumnezeu, atâta va fi pustia cea gândită. Şi se va ruga din inimă lui Dumnezeu să se pregătească pentru mucenicie şi pentru moarte. Iar pustia cea simţită vor fi codrii, munţii, dealu­rile, pâraiele adânci, desişurile care vor adăposti pe robii lui Dumnezeu şi îi vor acoperi. Aşa trebuie să facem. Negreşit, în toată vremea şi în tot locul, creştinul trebuie să fie pildă, să mărturisească prin toată viaţa sa că este cu adevărat „lumina lumii” şi „sarea pământului”, să aibă mereu în mintea sa cuvântul Apostolului Pavel: „Cu inima sa crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Romani 10, 10). Dar şi aceasta să o învăţăm din Evanghelia de azi: că este bine – şi după Evanghelie şi după Sfinţii Pro­oroci şi după Sfinţii Apostoli şi după Sfinţii Părinţi – să te fereşti din calea primejdiei, când poţi. Când nu, stăm înaintea Domnului şi El va întări pe cele neputincioase şi va plini pe cele de lipsă ale noastre.
Şi ce s-a întâmplat? Sculându-se Iosif, a luat Prun­cul şi pe muma Lui şi s-au dus noaptea. Auzi, noaptea! De ce noaptea? Ziua s-ar fi văzut cine fuge: o femeie cu un prunc pe o asină, însoţiţi de un bătrân. De aceea noap­tea a ieşit din Betleem – aşa spune Sfânta Evanghelie – şi a fugit în Egipt. Şi i-a zis îngerul: „Să stai acolo până voi zice ţie, că vrea Irod să caute Pruncul să-L omoare!”. Şi s-au dus în Egipt şi au stat acolo, după mărturia unor sfinţi şi a unor mari istorici, şapte ani, că Irod a domnit 13 ani, cum arată marele istoric evreiesc Iosif Flaviu.
Deci, s-au dus şi au stat şapte ani în Egipt; şi când a murit Irod, îndată îngerul Domnului s-a arătat lui Iosif, vestindu-i aceasta. „Atunci Iosif a luat Pruncul şi pe ma­ma Lui şi a venit în pământul lui Israel. Dar auzind că în Iudeea domnea Arhelau în locul lui Irod, tatăl său, s-a te­mut să mai meargă acolo; şi, primind poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii” (Matei 2, 21-22). În Iudeea deja se ves­tise că se caută un prunc şi au fost magii... şi aşa mai de­parte. S-au dus tocmai în Galileea, care-i foarte de­par­te de Iudeea, în Nazaretul Galileei, care e tocmai către Si­ria. S-au dus mai departe de Iudeea, acolo unde nu se au­zise, sau chiar dacă se auzise vestea despre Iisus mai îna­inte, dar se stinsese.
Şi ducându-se în Galileea, s-au aşezat în cetatea Na­zaret. Dar de ce au venit tocmai la Nazaret? Este o pro­o­rocie la Judecători (13, 5), când l-a sfinţit nazireu din pân­tecele maicii lui pe Samson. S-a spus că aceasta se po­triveşte lui Hristos ca nazarinean. Dar nu-i aşa, deşi chiar în Călăuza Scripturilor de Nazarie şi Kiricescu se zice: „S-a împlinit proorocia aceea de la Judecători XIII cu 5”. Nu-i adevărat. Acolo vine îngerul Domnului la Manoe şi la soţia lui şi le spune de naşterea lui Samson. Se spune că briciul de capul lui nu se va atinge, că va fi sfinţit din pântecele maicii sale şi vin şi oţet nu va bea şi va scoate poporul din robia filistenilor şi celelalte. Dar că va fi nazireu şi sfinţit şi că nu se va bărbieri şi va purta părul lung, acestea se potrivesc la nazirei, la călugării vechi din Legea Veche. Dar nu se loveşte la nazarinean.
Căci de la Sfinţii Părinţi aflăm că cuvântul naza­ri­nean nu există în toată Scriptura. Dar atunci de ce se zice: „Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazari­nean se va chema” (Matei 2, 23). Dar câte Scripturi nu existau mai înainte de care ştim prin tradiţie? Iudeii au fost strămutaţi din locul lor şi o mulţime de cărţi canonice de-ale lor s-au pierdut, cum s-a pierdut şi Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah şi altele, a lui Tobie bunăoară, care au intrat în canonul cărţilor creştineşti. Aşa se înţelege proorocia aceasta de Nazarinean. Se bănuieşte că se afla în cărţile lui Enoh, care a scris 19 cărţi, ce se aflau în corabia lui Noe când a venit potopul. Căci se ştia şi după potop de proorocia lui Enoh, de care aminteşte de către Sfântul Apostol Iuda în epistola sa sobornicească, precum şi în cea de a doua a Sfântului Apostol Petru.
Deci cuvântul nazarinean nu-l găseşti în toată Scrip­tura, dar s-a păstrat prin tradiţie, din proorociile lui Enoh. Aşa spun Dumnezeieştii Părinţi. Dar mai avem oare şi altele din proorociile care s-au păstrat numai prin tradiţie şi nu sunt scrise? Da, avem.
Iată ce spune epistola cea de a doua a Sfântului Apostol Pa­vel către Timotei: „După cum Iannes şi Iambres s-au îm­potrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevă­ru­lui...” şi celelalte.
Aţi văzut? Dar căutaţi la Numeri şi la Levitic, să ve­deţi, găsiţi pe Iannes şi pe Iambres în Scriptură?
Am avut discuţii cu adventiştii de la Fundul Moldo­vei, care ziceau că ei cred numai ce este scris. Dacă voi credeţi numai ce e scris, vă rog să-mi arătaţi unde se scrie de Iannes şi de Iambres în Scriptură. Au zis: Nu e scris. Şi de unde ştie Pavel, care nu spune minciuni? Voi credeţi în Epistolele lui, în toate 14. De unde ştie el că Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise? Au răspuns că, poate, din tradiţie. Nu poate, că eu vă aduc şi altele din Scriptură, care arată că Tradiţia e mai veche decât Scriptura. Şi nu este altceva Scriptura decât o tradiţie întreagă scrisă. V-am dat pilda cu Iannes şi Iambres. Unde vedeţi în Scriptură că aşa i-a chemat? În ea se spune numai că vrăjitorii lui Faraon s-au împotrivit lui Moise până la a treia plagă (Ieşirea 7, 11, 22; 8, 7), până ce a dat Moise în tot pământul muşiţă, dar nu spune cum îi chema pe vrăjitorii care s-au împotrivit lui.
Aşadar, fraţii mei, din predica de azi, pe lângă al­te­le, să vă rămână cu osebire în minte, întâi, că suntem da­tori, în vreme de primejdie, să ne ferim, după a noastră pu­tere; iar în al doilea rînd, că unele proorocii despre Mân­tui­to­rul, Sfinţii Evanghelişti le-au adus din Sfânta Tradiţie, care este mai veche decât Sfânta Scriptură. Aşa este aceasta care zice că Mântuitorul se va chema Nazarinean.
Cu aceasta închei şi rog pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să nu uităm cele ce le-am spus şi cele ce aţi auzit. Amin!



ISTORIE PE ZILE 25 Decembrie
Evenimente
·         333: Imparatul Constantin cel Mare il ridica pe fiul sau cel mic, Constans, la rangul de Caesar.
·         336: Prima mentiune documentara a sărbătoririi Crăciunului la  Roma. Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic), serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez”. Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru nașterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalți creștini, care preferau 6 ianuarie. În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din prespectiva bisericii.[7] Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.
·         496: Primul rege al francilor, Clovis I, s-a convertit de la arianism (erezie creştină din secolul IV formulată de Arius, prezbiter în Alexandria, care susţinea că Isus Cristos nu are caracter divin, fiind o fiinţă creată) la catolicism. A fost botezat la Reims. Este considerat fondatorul atât al Franţei cât şi al Dinastiei Merovingiene care s-a aflat la conducerea francilor în următoarele două secole.
·         800: Încoronarea lui Carol cel Mare de către Papa Leon al III-lea ca împărat al Occidentului.
·         1000: Ștefan I  a fost încoronat rege al Ungariei în ziua de Crăciun de an 1000 cu o coroană trimisa de Papa Silvestru al II-lea  și cu acordul Sfântului împărat Roman Otto al III-lea.  Ungaria a devenit un regat creștin in timpul domniei lui Stefan I, fiul lui Geza, după ce acesta a  lichidat o revoltă a aristocratiei pagane  maghiare condusă devărul său Koppány care s-au opus succesiunii sale  la tron (998). Ștefan I al Ungariei (în maghiară  István király „sfântul rege Ștefan”, n. 969, Strigoniu – d. 15 august 1038, Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene. A  fost canonizat la 20 august 1083 de Papa Grigore al VII-lea ca sfânt al Bisericii Catolice, iar în anul 2000 a fost canonizat și de Biserica Ortodoxă.
·         1066: William Cuceritorul a fost încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey, Londra.
·         1130: Contele Roger al II-lea al Siciliei este încoronat ca primul rege al Siciliei.
·         1896: apare la Arad, Transilvania, "Tribuna Poporului ", sub redacţia lui Ioan Rusu-Şirianu. Ziarul  va apărea pînă în 1912.

·         1908: Apare, la Vălenii de Munte, gazeta „Neamul Românesc literar”, sub conducerea lui Nicolae Iorga.

·         1916: Regele Ferdinand a instituit ordinul militar de război "Mihai Viteazul", cu trei clase.


·         1916: Unităţile militare germane, după ce cuceresc Bucureştiul, se îndreaptă către Moldova, convinse că vor obţine o victorie fără mari sacrificii. Este cunoscută remarca generalului Mackensen cum că într-o săptămână îşi va bea cafeaua la Iaşi, fapt ce nu se va materializa. La 25 decembrie 1916 trupele germano-austro-ungare ocupă Focşanii în cadrul Primului Război Mondial.
·         1926: Împăratul Taishō al Japoniei moare. Fiul său, Prințul Hirohito, îi succede ca împăratul Shōwa.
·         1932: Un cutremur cu magnitudinea de 7,6 în provincia Gansu, China omoară ~70.000 oameni.
·         1977 - A fost inaugurat Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa; inaugurarea a fost dedicată aniversării centenarului independenţei de stat a României.

·         1978: Forțe vietnameze invadează Cambodgia cu scopul de a distruge regimul Khmerilor Roșii care, din 1976 supusese populația unui monstruos "proces de reeducare" în care și–au găsit moartea aproape două milioane de cambodgieni, asasinați sau înfometați.
·         1989: Televiziunea Română transmite în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Patriarhia Română.
·         1989 - A avut loc procesul soţilor Ceauşescu în faţa Tribunalului Militar Extraordinar. Tribunalul i-a condamnat pe cei doi, cu unanimitate de voturi, la moarte şi confiscarea averii sub acuzaţiile de genocid, subminarea puterii de stat şi subminarea economiei naţionale. Sentinţa a rămas definitivă (inculpaţii au refuzat să facă recurs) şi a fost executată (prin împuşcare cu mitraliera) în incinta garnizoanei din Târgovişte, unde cei doi fuseseră aduşi pe 22 decembrie.





·         1989 - A apărut primul număr al ziarului “Adevărul”, după seria editată de Al.V. Beldiman (1871–1888).

·         1990 - A avut loc vizita în România a Regelui Mihai, împreună cu membri ai familiei regale. Între timp, la emisiunea Actualităţi a Televiziunii, s-a anunţat că Regele Mihai a sosit clandestin în ţară, iar prezenţa lui este indezirabilă. Pe autostrada Bucureşti - Piteşti s-a improvizat un baraj cu vehicule militare, suita regală fiind oprită şi condusă la Aeroportul Otopeni unde a fost îmbarcată într-un avion românesc cu destinaţia Elveţia. În comunicatul Guvernului s-a afirmat că vizita a fost neautorizată şi că s-a procedat corect, în spiritul legilor ţării.
·         1991: Mihail Gorbaciov anunță într–o declarație televizată că demisionează din funcția de președinte al URSS, având în vedere situația creată odată cu formarea CSI (Comunitatea Statelor Independente).
·         1991: Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice hotărăște schimbarea denumirii statului din U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) în Federația Rusă.
·         2000: Ultima eclipsă de Soare a mileniului doi; grad de acoperire 72%; punct de maximum 17:35:00 UT; lățimea maximă a umbrei 122 km; a fost vizibilă din nord-vestul SUA, nord-estul Canadei, sudul Groenlandei.


Nașteri

·         1 i. Hr.: S-a nascut Iisus din Nazareth. Craciunul. Aniversarea nasterii lui Hristos. Fecioara Maria l-a nascut pe pruncul Iisus in orasul Betleem, intr-o pestera de langa cetatea lui David. Biserica spune ca “ingerii inconjurau ieslea ca pe un scaun de heruvimi, caci vedeau pestera ca un cer, fiind culcat intr-insa Stapanul. Langa iesle erau legati un bou si un asin ca sa se implineasca Scriptura: cunoscut-a boul pe cel ce-l are pe el si asinul ieslea Domnului sau. Boul acela si asinul erau adusi de Iosif din Nazaret. Asinul se adusese pentru Fecioara cea ingreuiata ca s-o duca deasupra sa pe cale, iar pe bou il adusese Iosif, ca sa-l vanda si sa plateasca datornicul bir imparatesc, si ca sa cumpere cele de trebuinta. Acele dobitoace necuvantatoare stand langa iesle, cu aburul lor incalzeau pe Prunc in frigul iernii si ii slujeau Stapanului si Facatorului”. Biserica vorbeste de mai multe minuni care au avut loc in ziua nasterii lui Iisus si arata ca trei pastori s-au dus la Betleem sa vada minunea si care apoi au vestit nasterea lui Mesia, cel venit pe lume sa mantuiasca omenirea.


·         1461: Cristina de Saxonia (d. 1521)
* 1493: Antoinette de Bourbon (25 decembrie 1493 – 22 ianuarie 1583) a fost nobilă franceză din Casa de Bourbon. A fost soția lui Claude de Lorena, Duce de Guise. Prin fiica ei cea mare, Maria de Guise, regină consort a regelui Iacob al V-lea al Scoției, ea a fost bunica maternă a Mariei Stuart, regină a Scoției. S-a căsătorit cu Claude de Lorena la 9 iunie 1513 și au avut 12 copii:
·         1584: Margareta de Austria, regină a Spaniei (d. 1611)
* 1601: Ernst I, Duce de Saxa-Gotha și Altenburg, poreclit "Piosul" (25 decembrie 1601 – 26 martie 1675), a fost Duce de Saxa-Gotha și, prin căsătorie, a devenit și Duce de Saxa-Altenburg. Ducatele s-au unit mai târziu în Saxa-Gotha-Altenburg.
A fost al nouălea fiu însă al șaselea fiu supraviețuitor al lui Johann al II-lea, Duce de Saxa-Weimar și al soției acestuia, Dorothea Maria de Anhalt. Mama lui a fost nepoata lui Christoph, Duce de Württemberg, și strănepoata lui Ulrich, Duce de Württemberg. La Altenburg la 24 octombrie 1636, Ernst s-a căsătorit cu verișoara lui, Elisabeta Sofia de Saxa-Altenburg. Ca rezultat al acestui mariaj, Saxa-Gotha și Saxa-Altenburg s-au unit când ultimul duce al liniei (vărul Elisabetei) a murit fără copii. Ernst și Elisabeta Sofia au avut 18 copii:
  1. Johann Ernst (n. Weimar, 18 septembrie 1638 – d. Weimar, 27 noiembrie 1638).
  2. Elisabeta Dorothea (n. Coburg, 8 ianuarie 1640 – d. Butzbach, 24 august 1709), căsătorită la 5 decembrie 1666 cu Ludovic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt.
  3. Johann Ernst (n. Gotha, 16 mai 1641 – d. Gotha, 31 decembrie 1657); a murit de variolă.
  4. Christian (n./d. Gotha, 23 februarie 1642).
  5. Sophie (n. Gotha, 21 februarie 1643 – d. Gotha, 14 decembrie 1657); a murit de variolă.
  6. Johanna (n. Gotha, 14 februarie 1645 – d. Gotha, 7 decembrie 1657); a murit de variolă [?].
  7. Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (n. Gotha, 15 iulie 1646 – d. Friedrichswerth, 2 august 1691).
  8. Albrecht, Duce de Saxa-Coburg (n. Gotha, 24 mai 1648 – d. Coburg, 6 august 1699).
  9. Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen (n. Gotha, 10 septembrie 1649 – d. Meiningen, 27 aprilie 1706).
  10. Heinrich, Duce de Saxa-Römhild (n. Gotha, 19 noiembrie 1650 – d. Römhild, 13 mai 1710).
  11. Christian, Duce de Saxa-Eisenberg (n. Gotha, 6 ianuarie 1653 – d. Eisenberg, 28 aprilie 1707).
  12. Dorothea Maria (n. Gotha, 12 februarie 1654 – d. Gotha, 17 iunie 1682).
  13. Ernest III, Duce de Saxa-Hildburghausen (n. Gotha, 12 iunie 1655 – d. Hildburghausen, 17 octombrie 1715).
  14. Johann Philip (n. Gotha, 1 martie 1657 – d. Gotha, 19 mai 1657).
  15. Johann Ernst, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld (n. Gotha, 22 august 1658 – d. Saalfeld, 17 februarie 1729).
  16. Johanna Elisabeth (n. Gotha, 2 septembrie 1660 – d. Gotha, 18 decembrie 1660).
  17. Johann Philip (n. Gotha, 16 noiembrie 1661 – d. Gotha, 13 martie 1662).
  18. Sophie Elisabeth (n. Gotha, 19 mai 1663 – d. Gotha, 23 mai 1663).
Când Ducele Ernst I a murit în 1675, numeroșii săi fii au împărțit terenurile ernestine în șapte părți: Gotha-Altenburg, Coburg, Meiningen, Römhild, Eisenberg, Hildburghausen și Saalfeld. Dintre ele, Coburg, Römhild și Eisenberg nu au supraviețuit mai mult de o generație și au fost împărțite între celelalte patru linii care au rămas.
Fiul lor cel mare Frederic a fost primul care a moștenit titlul. Nepoata lor de la acest fiu, Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg, a fost strămoașa pe linie maternă a țarului Nicolae al II-lea al Rusiei iar nepotul lor Frederic al II-lea a fost strămoșul regelui George al III-lea al Marii Britanii
Fiul cel mic Johann Ernest a fost tatăl lui Franz Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld.
·         1642: Isaac Newton, fizician, matematician englez (d. 1727)
* 1667: Ehrengard Melusine Baroness von der Schulenburg, Ducesă de Kendal și Ducesă de Munster (25 decembrie 1667 – 10 mai 1743) a fost metresa de lungă durată a regelui George I al Marii Britanii. S-a născut la Emden în ducatul Magdeburg. Tatăl ei a fost Gustavus Adolphus Baron von der Schulenburg,[1] iar mama Petronelle Oddie de Schwenken. Fratele ei a fost mareșalul Johann Matthias von der Schulenburg].
A devenit metresă a prințului elector George Louis când era doamnă de onoare a Sofiei de Hanovra. În 1698 George Louis a devenit Elector de Hanovra și în 1714 rege al Marii Britanii sub numele George I.
Melusine s-a mutat cu el în Anglia; la 18 iulie 1716 a fost numită Ducesă de Munster, marchiză de Dungannon, contesă de Dungannon și baronesă Dundalk. La 19 martie 1719 a fost numită Ducesă de Kendal, contesă de Feversham și baroneasă Glastonbury.[2]
În 1723, Carol al VI-lea, Împărat Roman a numit-o Prințesă de Eberstein. Această ultimă numire, în special, a avut tendința de a susține teoria ca ea s-a căsătorit în secret cu regele.[3] Robert Walpole a spus despre ea că a fost "la fel de mult regina Angliei ca un adevărată".[4] (Soția lui George I, Sophia a fost ținută în închisoare de la divorțul lor în 1694).
Ducesa de Kendal a fost o femeie foarte subțire, cunoscută în Germania ca "Sperietoarea" iar în Anglia ca "Arminden". Ea a avut trei copii nelegitimi cu regele:[5][6]
  • Anna Luise Sophie von der Schulenburg, Contesă de Dölitz (1692–1773), s-a căsătorit cu Ernest August Philipp von dem Bussche zu Ippenburg.
  • Petronilla Melusina von der Schulenburg, Contesă de Walsingham (1693–1778), s-a căsătorit cu Philip Stanhope, Conte de Chesterfield.
  • Margaret Gertrude von der Schulenburg, Contesă de Oeynhausen (1701–1726), s-a căsătorit cu Albrecht Wolfgang, Conte de Schaumburg-Lippe.
* 1700: Leopold al II-lea Maximilian, Prinț de Anhalt-Dessau (25 decembrie1700 – 16 decembrie 1751), a fost prinț german din Casa de Ascania și conducător al principatului Anhalt-Dessau din 1747 până în 1751. De asemenea, a fost general prusac. La Bernburg, la 25 mai 1737 Leopold s-a căsătorit cu Gisela Agnes (n. 21 septembrie 1722 – d. 20 aprilie 1751), fiica lui Leopold, Prinț de Anhalt-Köthen. Ei au avut șapte copii:
  1. Leopold III Frederick Franz (n. 10 august 1740, Dessau – d. 9 august 1817, Luisium bei Dessau), următorul Prinț de Anhalt-Dessau.
  2. Louise Agnes Margarete (n. 15 august 1742, Dessau – d. 11 iulie 1743, Dessau).
  3. Henrietta Katharina Agnes (n. 5 iunie 1744, Dessau – d. 15 decembrie 1799, Dessau), căsătorită la 26 octombrie 1779 cu Johann Justus, Freiherr von Loën.
  4. Marie Leopoldine (n. 18 noiembrie 1746, Dessau – d. 15 aprilie 1769, Detmold), căsătorită la 4 august 1765 cu Simon August, Conte de Lippe-Detmold.
  5. Johann Georg (n. 28 ianuarie 1748, Dessau – d. 1 aprilie 1811, Vienna).
  6. Casimire (n. 19 ianuarie 1749, Dessau – d. 8 noiembrie 1778, Detmold), căsătorită la 9 noiembrie 1769 cu Simon August, Conte de Lippe-Detmold, văduvul surorii sale.
  7. Albert Frederick (n. 22 aprilie 1750, Dessau – d. 31 octombrie 1811, Dessau), căsătorit la 25 octombrie 1774 cu Henriette de Lippe-Weissenfeld.
* 1783: Basiliu Rațiu (n. 25 decembrie 1783, Turda, Comitatul Turda - d. 12 decembrie 1870, Blaj, comitatul Alba de Jos), cunoscut și ca Vasile Rațiu, Baziliu Rațiu cu predicatul de Nagylak (Noșlac)[1], în ungurește Vazul Rácz[2] sau Ratz în germană , a fost preot greco-catolic, protopop, profesor, rector al Seminarului Diecesan din Blaj, canonic[3] și primul prepozit capitular mitropolitan[4] [5] al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. Personalitate respectată a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Basiliu Rațiu a fost preot în Ocna-Mureș, 1813; protopop în orașul său natal, Turda, 1819; al XII-lea canonic din seria capitularilor, 1824 și primul prepozit mitropolitan, Blaj, 1855.
A fost profesor și rector în trei rânduri al Seminarului diecesan din Blaj, 1827-1832, 1834-1939 și 1842-1845. A scris două cărți, utilizate mult timp ca manuale, „Dreptul canonic”, rămas în manuscris și Istoria Beserecesca, primul manual de istorie a Bisericii, tipărit la Blaj în 1854.
A fost un mare și autentic patriot român, atașat idealurilor naționale, membru fondator al Astrei, cea mai importantă personalitate a familiei de la mijlocul sec. al XIX-lea, supranumit "secolul națiunilor". În timpul lungii sale vieți a fost implicat alături de marii apostoli români ardeleni în toate acțiunile, luptele și demersurile politice purtate pentru împlinirea idealurilor naționale. A intrat definitiv în istoria poporului român pe 3/15 Mai 1848, la Marea Adunare de pe „Câmpul Libertății” de la Blaj, așa cum profetic l-a numit Simion Bărnuțiu. Atunci a propus să se așeze acolo un altar național, cu numele „Piatra Libertății”, cunoscută până în ziua de azi ca „Piatra Canonicului Rațiu”.
·         1821: Clara Barton, asistentă medicală americană, fondatoarea Crucii Roșii americane (d. 1912)
* 1833: Prințesa Adelheid-Marie de Anhalt-Dessau (germană Adelheid-Marie; franceză Adélaïde-Marie; 25 decembrie 1833 – 24 noiembrie 1916) a fost prințesă de Anhalt-Dessau și membră a Casei de Ascania. Ca soție a lui Adolf de Nassau, ea a fost ultima ducesă de Nassau din 1851 până în 1866 și prima Mare Ducesă de Luxemburg din 1890 până în 1905.
* 1839: Ioan Olteanu (n. 25 decembrie 1839, Sintești, comitatul Caraș-Severin – d. 29 noiembrie 1877, Beiuș, comitatul Bihor) a fost un episcop român unit de Lugoj și de Oradea. Olteanu a fost asistent la tronul pontifical și onorat cu multe decorații, între altele cu Marea Cruce al Ordinului Franz Joseph. S-a îmbolnăvit de o ciroză și a decedat în vârstă de 38 de ani, la 29 noiembrie 1877, în Beiuș. A fost înmormântat într-o criptă din Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea.[1]
·         1848 - S-a născut Hristo Botev, poet bulgar, luptător pentru eliberarea Bulgariei de sub dominaţia otomană (m. 1876)
·         1859 - S–a născut, la Bucureşti, Raoul Günsburg, compozitor, unul dintre cei mai importanţi impresari români de operă (m.1952).
* 1869: Gheorghe (Zizi) Cantacuzino, supranumit Grănicerul (n. 25 decembrie1869, Paris — d. 9 octombrie 1937, București) a fost un moșier, generalși politician român de extremă dreaptă, președintele oficial al partidului fascist-legionar Totul pentru Țară, o continuare a partidului Garda de Fierdizolvat în 1933, și membru al Senatului legionar.
·         1873: Monseniorul Vladimir Ghika (n. 25 decembrie 1873, Istanbul (vechiul Constantinopol), Imperiul Otoman - d. 16 mai 1954, Jilava, București) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României. Unul dintre frații monseniorului a fost Dimitrie I. Ghica. Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurată la pavilionul Rom-Expo.[2][3][4]

·         1876: Adolf Otto Reinhold Windaus, chimist german, laureat Nobel (d. 1959)
·         1878: S-a nascut   Louis Chevrolet, producator de autovehicule si pilot de curse originar din Elvetia, cofondator Chevrolet Motor Corporation; (d.06.06.1941).
·         1887: S-a nascut  Conrad Nicholson Hilton, miliardar american, fondator al lantului  international de hoteluri cu acelasi nume; (d.03.01.1979).
* 1891: Walter Rudolf Widmann (n. 25 decembrie 1891, Orăștie - d. 1965) a fost un pictor, scenograf și profesor universitar din România. După ce a absolvit gimnaziul evanghelic Samuel Brukenthal din Sibiu, sub îndrumarea profesorului Carl Dörschlag, care se afla în fruntea celei mai importante societăți artistice germane din Transilvania, Sebastian Hann[1], a continuat studiile la Institutul de Arte Plastice din Budapesta în 1909 și apoi la Baia-Mare (1909 - 1910), cu Ferenczy Károly.
În 1913 a obținut diploma de profesor de desen și a întreprins o călătorie de studii în Italia. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat și a căzut prizonier de război.
A întreprins o călătorie de studii în Germania și a studiat scenografia la Berlin în 1920, pentru ca în anul 1921 să se întoarcă în țară spre a preda desenul la Liceul Bruckenthal din Sibiu.
Ca pictor (asociat fie cu mișcarea expresionistă, fie cu direcția post-impresionistă[1]), a debutat în anul 1926, la Saloanele Oficiale, aceasta fiind prima sa manifestare plastică publică. Prima expoziție personală a organizat-o la Cluj, iar în următorii ani a participat la numeroase expoziții de grup din Capitală și din Transilvania.
În anul 1928 a colaborat cu Opera de Stat din București. În același an, a deschis prima expoziție personală la Cluj, apoi în 1933, o serie de expoziții la Arad, Sibiu și Brașov, genul său preferat fiind acuarela.
Împreună cu artiștii Rudolf Schweitzer–Cumpăna și Béla Gy. Szabó a organizat în 1954 o expoziție personală la București, participând cu un număr de peste o sută de acuarele.
Din 1954 a lucrat ca pictor scenograf la Opera din Cluj, iar din 1956 a fost angajat ca lector la Institutul de Arte Plastice "Ion Andreescu" din Cluj, unde a predat pictura scenografică.
În 1962, Uniunea Artiștilor Plastici din România și Fondul Plastic, Filiala Cluj, au organizat expoziția retrospectivă a pictorului Walter Widmann.
·         1899: Humphrey Bogart (n. 25 decembrie 1899 - d. 14 ianuarie 1957) a fost un actor de scenă și de film american, câștigător al premiului Oscar. Privit ca un adevărat simbol cultural american [1][2] Bogart este adesea considerat, atât de către unii critici de film cât și de o bună parte a iubitorilor cinematografiei, drept cel mai mare actor american de film al secolului 20. Instituția cea mai autorizată în domeniul cinematografiei din Statele Unite, Institutul American de Film (The American Film Institute), l-a clasat pe Bogart ca cel mai mare actor din istoria filmului american.
·         1901: Prințesa Alice, Ducesă de Gloucester (Alice Christabel Montagu Douglas Scott; 25 decembrie 1901 – 29 octombrie 2004) a fost membră a familiei regale britanice, soția Prințului Henric, Duce de Gloucester, al treilea fiu al regelui George al V-lea și al reginei Mary de Teck. Prin căsătorie a devenit cumnata regilor Eduard al VIII-lea și George al VI-leași mătușa reginei Elisabeta a II-a.
A fost mama Prințului William de Gloucester care a murit tânăr și a Prințului Richard, Duce de Gloucester. Verișoara ei primară, Marian Montagu Douglas Scott, a fost bunica lui Sarah, Ducesă de York, soția celui de-al doilea fiu al regiei Elisabeta a II-a.
Nepoata Prințesei Alice, Prințesa Alexandra, care s-a născut tot în ziua de Crăciun, a primit numele de Christabel în onoarea ei.
* 1902: Prințesa Françoise de Orléans (25 decembrie 1902 - 25 februarie1953) s-a născut Prințesă de Orléans și a fost Prințesă a Greciei și Danemarcei prin căsătorie. A fost membră a familiei regale grecești. A fost descendenta regelui Ludovic Filip al Franței.
·         1906: S-a nascut  Ernst Ruska, inginer şi fizician german, laureat al Premiului Nobel in 1986, pentru lucrările sale fundamentale în optica electronică și pentru construirea primului microscop electronic; (d. 27.05.1988).
·         1907 - S-a născut Cab Calloway, cântăreţ, baterist, compozitor şi şef de orchestră american.
·         1908: Julien Binford, pictor american (d. 1997)
·         1911: Louise Bourgeois, sculptoriță americană de origine franceză (d. 2010)
·         1912 - S-a născut Tony Martin (Alvin Morris), cântăreţ, saxofonist şi actor american.
·         1914 - S–a născut operatorul de film Francisc Toth.
·         1918: Anwar Sadat, politician egiptean, al 3-lea președinte al Egiptului, laureat Nobel (d. 1981)
* 1918: Tamara Mihailovna Smirnova (în rusă Тама́ра Миха́йловна Смирно́ва; n. 25 decembrie 1918 – d. 2001) a fost o astronomă rusă, sovietică și ucraineană.[1]
Ea a lucrat la Observatorul Astrofizic din Crimeea, apoi, între 1966 și 1988 a fost colaboratoare a Institutului de Astronomie Teoretică din Leningrad.[1] A descoperit peste 100 de asterorizi și este codescoperitoarea cometei periodice 74P/Smirnova-Chernykh, împreună cu Nikolai Cernîh. Asteroidul 5540 Smirnova, pe care l-a descoperit la 30 august 1971, a fost numit în onorea ei.[1]
·         1919 - S–a născut Horia Deleanu, critic de teatru şi dramaturg.

·         1923: Victor Ciornei, dirijor român (d. 2010)

·         1925 - S–a născut actorul francez de film Michel Piccoli (“Le Mepris”, “La voie lactée”).
* 1927: Matei Alexandru (n. 25 decembrie 1927, Goioasa, județul Bacău, d. 1 iulie 2014, București) a fost un actor român. S-a născut la  25 decembrie 1927 la Goioasa (județul Bacău). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" secția actorie în 1951, deși începuse facultatea la Iași, în anul 1948. Fost deținut politic, închis, împreună cu tatăl Matei Dumitru și fratele Matei Octavian, este dat afară din facultate... Revine, la București, unde-și continuă facultatea. Tatăl - Matei Dumitru, fost fruntaș liberal, are funcția de primar al comunei Goioasa. Primar fiind, nu și-a luat niciodată indemnizația, lăsând-o în beneficiul obștii. Părinții sunt deportați, toate bunurile confiscate, iar tânărul student este nevoit să muncească pentru a se întreține. Noaptea descărca vagoane de marfă în Gara Obor, iar ziua mergea la facultate și...figurație la Teatrul Național, la Radio și unde i se mai oferea posibilitatea...65 de ani pe scena Naționalului bucureștean.[1]
Matei Alexandru a interpretat roluri în film, radio și televiziune, dar a fost prezent și pe scena teatrului. De asemenea, a semnat regia unor spectacole de teatru TV.
A jucat în: 

·         1927: Ram Narayan, muzician indian
·         1929 - S-a născut Chris Kenner, cântăreţ şi compozitor american.
·         1929 - S-a născut Billy Horton, vocalist american (The Silhouettes).
·         1932 - S-a născut Cristian Popişteanu, istoric, redactorul revistei "Magazin istoric" (m. 26 februarie 1999)
* 1932: Michihiro Ozawa (n. 25 decembrie 1932) este un fost fotbalist japonez.
·         1936: Prințesa Alexandra, Onorabila Lady Ogilvy (Alexandra Helen Elizabeth Olga Christabel; n. 25 decembrie 1936) este nepoata cea mică a regelui George al V-lea al Regatului Unit și a reginei Mary de Teck. Este văduva lui Sir Angus Ogilvy. Înainte de căsătorie era cunoscută drept Prințesa Alexandra de Kent, fiind prima prințesă care folosește desemnarea teritorială de Kent de la regina Victoria, care înaintea ascensiunii sale la tron era cunoscută drept Prințesa Alexandrina Victoria de Kent.
* 1938: Emil Brumaru (n. 25 decembrie 1938, Bahmutea - azi Mihailovca, Cimișlia, Basarabia) este un scriitor și poet contemporan român. Fiul lui Grigore Brumaru, funcționar CFR, și al Elisabetei, învățătoare. Urmează Liceul Național (absolvit în 1955), Facultatea de Medicină din Iași (1963). Devine medic la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunță la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului.
Apreciat în egală măsură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă. Are rubrici în România literară, Ziarul de Iași și în Suplimentul de cultură, a scris în revista Plai cu boi, dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet.
Debut cu poezii în revista Luceafărul, debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri și Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia.
·         1939 - S-a născut Bob James, clăpar şi compozitor american de jazz/pop.
* 1939: Petar Atanasov[1], lingvist macedonean de origine meglenoromână[2](n. 1939, comuna Gevgelija, Meglen, Republica Macedonia), profesor universitar la Facultatea de Filologie „Blaže Koneski” a Universității „Chiril și Metodie” din Skopje.
·         1940 - S-a născut Pete Brown, compozitor, percuţionist şi texier pentru Cream.
·         1941: Ioan Alexandru (n. Ion Șandor Janos[1] 25 decembrie 1941, Topa Mică, județul Cluj - d. 16 septembrie 2000, Bonn, Germania) a fost poet, publicist, eseist și om politic român. A fost membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat în legislatura 1990-1992 și senator PNȚCD de Arad în legislatura 1992-1996. În legislatura 1990-1992, Ioan Alexandru a fost membru în grupul de prietenie cu Polonia.
* 1941: Gheorghe Pantelie (n. 25 decembrie 1941, Pitești - d. 18 februarie2008, Pitești) a fost un pictor român și a fost fratele pictorului piteștean Ion Pantilie.[1][2] Gheorghe Pantelie a fost membru fondator al Galeriei de Artă Metopa din Pitești, membru fondator al Filialei piteștene a Uniunii Artiștilor Plastici din România (1976) și inițiatorul Cenaclului „Ioan Andreescu” (1976). Se poate spune ca Gheorghe Pantelie a fost formator de opinie și a fost beneficiarul unor importante recunoașteri comunitare autume și postume. Gheorghe Pantelie deține Premiul Național pentru Pictură din anul 1974.[3]
* 1943: Hanna Schygulla (n. 25 decembrie 1943) este o actriță germană de film și șansonetistă.
O frecventă colaboratoare a regizorului de film Rainer Werner Fassbinder, cu care și-a început colaborarea în 1965, Schygulla este larg considerată a fi cea mai importantă actriță a Noului cinema german(Neuer Deutscher Film).
* 1944: Jair Ventura Filho, sau Jairzinho, (pronounție în portugheză: /ʒaˌiʁˈzĩɲu/; n. 25 decembrie 1944) este un fost fotbalist brazilian. Un atacant sau extremă rapidă și puternică, el a fost membru al echipei naționale de fotbal a Braziliei care a câștigat în 1970 Campionatul Mondial de Fotbal, unde a marcat în fiecare joc jucat de Brazilia. Procedând astfel, el a devenit unul din doar 3 jucători - ceilalți fiind Alcides Ghiggia și Just Fontaine - care a marcat în fiecare meci al turneului în istoria Cupei Mondiale și a fost ulterior poreclit „Uraganul”.[2] El s-a clasat pe locul 27 în topul celor mai mari 100 de fotbaliști ai secolului al XX-lea în clasamentul realizat de World Soccer, cu un loc în fața lui Zinedine Zidane.[3]
·         1944 - S-a născut John Edwards, vocalist american (Spinners).
·         1944 - S-a născut Henry Vestine, chitarist american (Canned Heat).
·         1945 - S-a născut Noel (David) Redding, basist, chitarist şi compozitor britanic (Jimi Hendrix Experience).
·         1946 - S-a născut Jimmy Buffett, cântăreţ şi compozitor american.
·         1948 - S-a născut Barbara Mandrell, cântăreaţă country americană.
·         1948 - S–a născut Victor Bucătaru, regizor de film documentar din Republica Moldova. În 1992 este numit preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Moldova.

·         1949 - S–a născut actriţa americană Sissy Spacek (Premiul Oscar în 1981 pentru rolul din filmul “Fiica minerului”).
* 1952: Yukitaka Omi (n. 25 decembrie 1952) este un fost fotbalist japonez.
·    1954: Annie Lennox (n. ,[1][2][3][4] Aberdeen, Regatul Unit) este o interpretă britanică de pop-rock devenită celebră pentru partenieratul cu Dave Stewart, împreună cu care a format trupa Eurythmics, unul dintre cele mai celebre duo-uri muzicale ai anilor 1980.
* 1956: Rodica Negrea (n. 25 decembrie 1956, Târgu-Mureș) este actriță de teatru și film română. A fost căsătorită cu actorul, regizorul și scriitorul Dinu Manolache. După absolvirea liceului și a Școlii Populare de Artă din Târgu Mureș a plecat la București să dea admiterea la Facultatea de Teatru. Din 300 de candidați a intrat a cincea, și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1980.
În anul întâi a fost distribuită în rolul Tillie din spectacolul jucat pe scena Teatrului Mic din capitală, Efectul razelor gama asupra anemonelor, difuzat și la televiziune. De la absolvire a continuat să joace la acest teatru, până azi.
A dat viață unor personaje ca Tereza din Lecția de engleză de Natașa Tanska, Fata lui Niță, A doua matracucă în Niște țărani de Dinu Săraru, Diavolul și Bunul Dumnezeu de J.P.Sartre, Dida în Ca frunza dudului din rai de D.R.Popescu, Zoe în O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale etc.
Debutul în film a avut loc în anul 1977, cu E atât de aproape fericirea. Au urmat: Din nou împreună, Audiență, Urcușul, Cine iubește și lasă, Ion:Blestemul pământului, blestemul iubirii, Ștefan Luchian, Scopul și mijloacele, Emisia continuă, Hacker, etc.
În 2004 a apărut în filmul Tv Sex Traffic - rolul Liubei Vișinescu, în 2005 juca în scurt metrajul Buricul pământului, între 2005-2006 a fost Elena Savu în serialul Tv Lacrimi de iubire, în 2006 era Gabriela Stoian din Iubire ca în filme, peste 2 ani era Clara Dinescu din Cu un pas înainte și Greta din Îngerașii, în 2009 interpreta rolul Sultanei din Aniela.
Cea mai recentă apariție este cea din anul 2010, în serialul Moștenirea, rolul Nana. 
Actrița l-a cunoscut pe Dinu Manolache la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie în 1980. Amândoi studenți, s-au căsătorit după ce actrița a absolvit și în august 1985 s-a născut fiica lor, Ilinca. Un cuplu îndrăgit în viața artistică, au jucat împreună la Teatrul Mic, în Scaunele de Eugen Ionesco sau Cercul de Arthur Schnitzler. [2] În 1998, Dinu Manolache s-a îmbolnăvit, o veche insuficiență respiratorie se agravează, și a murit la data de 3 septembrie 1998. 
* 1959: Michael Phillip Anderson (25 decembrie 1959 – 1 februarie 2003) a fost un ofițer în United States Air Force și astronaut NASA. A zburat pentru prima dată în naveta spațială Endeavour în 1998 ca specialist al misiunii. A făcut parte din misiunea STS-107, fiind unul dintre cei șapte membri ai echipajului care au murit în Dezastrul navetei spațiale Columbia.[1]
·         1963: Constantin Aur sau Titi Aur (n. 25 decembrie 1963 Bârlad) este un pilot de raliuri român.
A debutat în Raliul Brașovului, în anul 1986, pe o mașină Dacia 1300. Printre altele a pilotat și Ford Escort RS Cosworth, însă cele mai bune rezultate le-a avut cu Toyota Celica 4WD. În prezent deține un Mitsubishi Lancer Evo 9, preparat de grupa N, mașina cu care a participat la ultimele raliuri din lunga sa carieră. A câștigat 49 de raliuri și a obținut 8 titluri de campion al României în anii 1995, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2006.[1] A participat și în câteva etape din WRC. Deține școala sa proprie de conducere defensivă și pilotaj,[2][3] unde și predă. ATA(Academia Titi Aur).
* 1963: Zurab Todua (în rusă Зураб Джумберович Тодуа; n. 25 decembrie1963,[1] Șoldănești) este un scriitor, publicist, politolog, doctor în istorie și politician din Republica Moldova, care în perioada 2010-2014 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Din 1991 cercetează problemele politice, social-economice, inter-etnice și religioase din spațiul ex-sovietic, fiind specializat pe regiunile de conflict, „punctele fierbinți” și extremismul religios. Este bine-cunoscut în spațiul lingvistic rus, fiind adesea prezentat drept politolog rus.[2][3][4]
Zurab Todua s-a născut într-o familie mixtă din Șoldănești, dintr-un tată georgian, și o mamă moldoveancă.[5] Tatăl său, Djumberi Todua, este și el politician comunist, fiind deputat deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XV-a (2001-2005).[6]
În anii 1990, Zurab Todua a fost corespondent special, apoi observator (recenzor) al ziarelor „Панорама” (Panorama), „Россия” (Rossia) și „Новая газета” (Novaia gazeta) din Rusia. A fost colaborator știițific al Centrului de cercetări civilizaționale și religioase de pe lângă Academia de Științe a Rusiei (1998 - 2001) și colaborator știițific al Institutului de Religie și Politică (Moscova, 2002-2007).[7]
Este autor al cărților «Новая Чечено-Ингушетия» (1992), «Азербайджан сегодня» (1995), «Поединок на азиатском ковре» (1999), «Узбекистан между прошлым и будущим» (2000), «Азербайджанский пасьянс» (2001), «Экспансия исламистов на Кавказе и в Центральной Азии» (2006), «Молдавия и молдавские коммунисты. Политическая хроника переломной эпохи 1988 – 2008» (2009), «Провал «Альянса за Евро» (2010).[8]
·         1967: Aledin Amet, politician român de etnie tătară
* 1968: Helena Christensen (n. 25 decembrie 1968 în Copenhaga) este un fotomodel din Danemarca.
* 1970: Violeta Tudorie (n. 25 decembrie 1970, Râmnicu Sărat, județul Buzău, România) este deputat PSD în colegiul 7, București.
* 1971: Dido Florian Cloud de Bounevialle O'Malley Armstrong,[4] (n. 25 decembrie 1971),[1] cunoscută ca Dido, este o cântăreață și compozitoare engleză, câștigătoare a premiului BRIT și nominalizată la premiile Grammy.[1] Dido a atras atenția și succesul internațional cu albumul său de debut, No Angel (1999). Acesta a fost vândut în peste 21 de milioane de copii în lumea întreagă[5] și a câtșigat câteva premii, printre care și MTV Europe Music Award for Best New Act, două NRJ Awards (Best New Act și Best Album), și două Brit Awards (Best British Female și Best Album). Următorul său album, Life for Rent (2003), a continuat succesul ei cu hit-urile White Flag și Life for Rent.
Primele două albume ale lui Dido sunt printre cele mai bine vândute albume din istoria UK Chart, și ambele sunt în top 10 cele mai bine vândute albume din anii 2000 în Regatul Unit.[6] Al treilea său album de studio, Safe Trip Home (2008), a primit laude dar nu a mai fost un asemenea succes comercial ca și precedentele.[7] Dido a fost nominalizată la un premiu Oscar pentru cântecul său If I Rise.[8] Ea a fost clasată pe locul 98 în clasamentul Billboard al artiștilor anilor 2000 din top Billboard 200, în baza succesului albumelor sale din primul deceniu al secolului al XXI-lea.[9]
* 1971: Justin Pierre James Trudeau MP (n. 25 decembrie 1971) este un politician canadian, lider al partidului liberal și Prim Ministru al Canadei.
Justin Trudeau este cel mai mare fiu al fostului Prim Ministru al Canadei, Pierre Trudeau și al lui Margaret Trudeau. A fost ales ca Membru al Parlamentului Canadei (Member of Parliament of Canada) din partea districtului electoral din Papineau în 2008 și apoi a fost re-ales în 2011 și 2015. În calitate de membru al „cabinetului din umbră”, din partea Partidului Liberal, Trudeau a fost un critic constant al politicii guvernului condus de Stephen Harper.
La 14 aprilie 2013, Trudeau a fost ales lider al Partidului Liberal al Canadei. La alegerile federale canadiene, din 19 octombrie 2015, Justin Trudeau și partidul său au obținut o victorie politică, realizând majoritatea guvernamentală.[5][6]
Trudeau și echipa sa a preluat oficiul de prim ministru canadian, la 4 noiembrie 2015, dată la care a primit titlul onorific de The Right Honourable pe viață. Justin Trudeau este cel mai tânăr prim ministru al Canadei și primul ministru canadian fiul al unui fost prim ministru.
* 1972: Khalid Fouhami (arabă خالد فوهامي) (n. 25 decembrie 1972, Casablanca, Maroc) este un fotbalist marocan care a evoluat la echipa Dinamo Bucureștipe postul de portar, în prezent fiind legitimat în Maroc la FUS de Rabat. Este și un fost component al echipei naționale de fotbal a Marocului.
* 1973: Gabriel Popescu (n. 25 decembrie 1973 în Craiova) este un fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1998.
* 1973: Tadatoshi Masuda (n. 25 decembrie 1973) este un fost fotbalist japonez.
·         1976: Tuomas Lauri Johannes Holopainen (n. 25 decembrie 1976, Kitee,Finlanda[1]) este un compozitor și muzician multi-instrumentalist finlandez, cunoscut mai ales ca membru fondator al formației symphonic metal Nightwish.[2].
* 1976: Armin van Buuren (Pronunție în olandeză: /ˈɑrmɪn vɑn ˈbyːrə(n)/; n. 25 decembrie 1976) este un producător de muzică trance.
Armin van Buuren este un nume important pe scena trance, atât ca DJ, cât și ca producător. Interesul său pentru muzica electronică a apărut încă din copilărie, el intrând în posesia primului sampler încă de la 14 ani. Primul său hit a fost Blue fear, lansat în 1995 sub Cyber Records. De atunci au urmat o serie întreagă de producții ce au pătruns în clasamentele muzicale internaționale. În plus, el a colaborat cu Tiëstopentru proiectele Major League și Alibi și a produs piesa Exhale alături de Ferry Corsten. Începând din anul 2000, Armin a lansat seria de compilații AVB, care s-au bucurat de succes la public. Un an mai târziu, olandezul și-a început propria emisiune de radio, intitulată A State of Trance, în timpul căreia își făcea cunoscute creațiile.
De-a lungul carierei, Armin van Buuren a concertat în peste 25 de țări, beneficiind de sprijinul lui Dave Lewis. De curând, el a prezentat un set de nouă ore pentru Dancetheater din Haga. Printre locurile în care mixeaza constant se numără Passion, Godskitchen, Gatecrasher și Slinky - Marea Britanie, Glow - Washington și Ibiza.
Pe 11 noiembrie 2006, artistul a celebrat pe stadionul A`hoy Rotterdamlansarea unui nou album intitulat 10 years. Motivul care l-a determinat pe Armin să aleagă această locație ca fiind rampa de lansare a noului album, a fost concertul extraordinar susținut de artist acolo în anul 2005, Armin Only, eveniment puternic marcant emoțional pentru toți cei 12.000 de participanți.
·         1978: Paula Seling (n. 25 decembrie 1978, Baia Mare) este o cunoscută artistă, interpretă, personalitate TV, compozitoare, fostă realizatoare de emisiuni radio, și jurată în cadrul competiției muzicale internaționale X Factor, sezonul 1. Împreună cu interpretul Ovi, Paula a reprezentat România la Concursul Muzical Eurovision 2010, unde duetul lor a ocupat locul 3, și la Eurovision 2014, unde s-au clasat pe poziția a 12-a. A absolvit Colegiul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare în 1997, iar apoi Școala Superioară de Jurnalistică din București. A studiat canto și pian.
Paula este trilingvă și vorbește, scrie și compune în franceză, engleză și română. În plus ea mai are performanțe bune și în italiană.
Este un susținător deschis al libertăților personale, a drepturilor individuale și a drepturilor omului.
A cântat alături de Al Bano, Anita Doth (solista trupei 2 Unlimited), Tony Hawks și în deschiderea concertelor extraordinare susținute în România de Joan Baez (27 iunie 1997), Chick Corea (9 noiembrie 1998), Michael Bolton (7 iulie 2007), Beyonce (26 octombrie 2007). A colaborat cu realizatoarea de video clipuri Andreea Păduraru obținând pentru una din aceste colaborări și un premiu (împreună cu regizoarea) în anul 2003 pe MTV. Căsătorită în 2005, Seling și-a deschis propria casă de producție Unicorn Records, împreună cu fratele său, Paul Seling și cu soțul său. Discografie: 
  • 1998 – Only love
  • 1998 – Știu că exist
  • 1998 – Colinde și cântece sfinte - împreună cu Narcisa Suciu
  • 1999 – De dragoste
  • 2001 – Mă voi întoarce
  • 2001 – Știi ce înseamnă
  • 2001 – Prima selecție
  • 2002 – Albumul de Crăciun
  • 2003 – Fără sfârșit
  • 2006 – De Sărbători
  • 2008 – 1998-2008
  • 2009 – Culeg vise
  • 2009 – Believe
  • 2010 – A mai trecut un an
  • 2010 – La Umbra Crucii Tale
  • 2013 – One mile of Words
  • 2015 – Povesti de iarna
* 1984: Miloš Ninković (sârbă: Милош Нинковић) (n. 25 decembrie 1984, Belgrad, Yugoslavia) este un fotbalist sârb aflat sub contract cu Sydney FC din A-League. El a fost unul dintre jucatorii cheie ai Serbiei in Campionatul Mondial de Fotbal 2010.
* 1985: Miroslav Barnyashev (în bulgară, Мирослав Барняшев; născut pe 25 decembrie 1985), este un luptător profesionist și un fost halterofil și vâslaș bulgar. În prezent lucrează pentru WWE sub numele de Rusev in diviza Smackdown Live În-tre realizările lui, se afla două WWE United States Championship. Barnyashev este primul luptător bulgar care este în WWE.
* 1986: Alex Hepburn (n. 25 decembrie 1986) este o cântăreață și compozitoare britanică.[2] Ea a lansat un EP eponim în iunie 2012.[3] În aprilie 2013, și-a lansat albumul de studio de debut, Together Alone.[4]
* 1988: Simona Pop (nume de fată Simona Deac, n. 25 decembrie 1988, Satu Mare) este o scrimeră română specializată pe spadă. A fost laureată cu bronz la Campionatul European din 2015. Cu echipa României a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de vară din 2016 și medalia de argint la Campionatul Mondial din 2015. A fost și dublă campioană europeană în 2014 și în 2015. Pop a început scrima la CS Satu Mare cu antrenorul Francisc Csiszar, care a antrenat-o pe ea timp de 12 ani.[1] În anul 2007 a obținut bacalaureatul la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Satu Mare. În prezent studiază contabilitatea și informatica de gestiune la Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad. În anul 2012 s-a căsătorit cu Adrian Pop, coleg sportiv de lot național. Cununia religioasă a avut loc într-o biserică romano-catolică din Satu Mare.[2]


Decese

·         795: Papa Adrian I
·         1406: Henric al III-lea al Castiliei (n. 1379)
* 1635: Samuel de Champlain (n. 1567, Brouage, Franța - d.25 decembrie 1635, Québec, Canada) a fost un geograf, explorator și cartograf francez, întemeietorul orașului Québec și primul Guvernator General al Canadei, între 1613 și 1627, de facto, respectiv între 1627 și 1635, numit de regele Ludovic al XIII-lea al Franței. Născut la Brouage în 1567, Samuel de Champlain ajunge în Noua-Franță, pentru prima dată, în 1603. Va întreprinde 21 de expediții între Franța și Noua-Franță. Fondează Acadie și orașul Québec în 1608. Samuel de Champlain vizitează coasta de nord-est a Americii de nord și Marile Lacuri Huron și Ontario. În 1634, pregatește întemeierea Montreal-ului, care va avea loc în 1642. Champlain a participat la popularea unei noi colonii, pentru aceasta determinând să vină familii, artizani, soldați, preoți. Astfel prezența franceză se instalează în Québec. Moare la Québec la 25 decembrie 1635.
·         1648: Claudia de Medici (4 iunie 1604 – 25 decembrie 1648) a fost regentă a Tyrolului austriac în timpul minoratului fiului ei, din 1632 până în 1646. A fost fiica lui Ferdinando I de Medici, Mare Duce de Toscana și a Cristinei de Lorena. S-a născut la Florența și a fost botezată după bunica ei Claude de Valois, care a fost nepoata ducesei Claude de Bretania și soția regelui Francisc I al Franței. În 1620, ea s-a căsătorit cu Federico Ubaldo della Rovere, singurul fiu al lui Francesco Maria II della Rovere, Duce de Urbino. Singurul lor copil, o fată, s-a căsătorit cu Ducele de Toscana. Federico a murit la 29 iunie 1623 la vârsta de 18 ani. După decesul prematur al soțului ei, ea s-a recăsătorit, la 19 aprilie 1626, cu Leopold al V-lea, Arhiduce de Austria, și deci a devenit Arhiducesă consort de Austria. După decesul soțului ei în 1632, ea și-a asumat regența în numele fiului ei minor Ferdinand Carol.
Claudia de Medici a murit la Innsbruck în 1648, la vârsta de 44 de ani. Împreună cu primul ei soț a avut un singur copil:
  1. Vittoria della Rovere (1622–1694) căsătorită cu Ferdinando II de Medici, Mare Duce de Toscana; au avut copii.
Împreună cu cel de-al doilea soț a avut cinci copii:
  1. Maria Eleonora de Austria (1627–1629) a murit în copilărie.
  2. Ferdinand Carol de Austria (1628–1662) căsătorit cu Anna de Medici; au avut copii.
  3. Isabella Clara de Austria (1629–1685), căsătorită cu Carol al III-lea, Duce de Mantua; au avut copii.
  4. Sigismund Francisc de Austria (1630–1665), Conte de Tyrol și Regent al Austriei Inferioare, s-a căsătorit cu contesa palatină Hedwig de Sulzbach (1650–1681); n-au avut copii.
  5. Maria Leopoldine de Austria (1632–1649), căsătorită cu împăratul Sfântului Imperiu Roman Ferdinand al III-lea(1608–1657); au avut copii.
* 1839: Samuil Vulcan (n. 1 august 1758, Blaj, Marele Principat al Transilvaniei- d. 25 decembrie 1839, Oradea) a fost episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea Mare între 1806 și 1839. Samuil Vulcan s-a născut la 1 august 1758, în satul Veza, azi încorporat în orașul Blaj, într-o „familie săracă[2] și umilă”.[1] Consacrarea sa episcopală, de Oradea Mare, a fost săvârșită la 25 octombrie 1807 de episcopul Ioan Bob, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj și a fost instalat la 29 iunie 1807, la „sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.”[2]
În anul 1828 a întemeiat liceul românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele. A contribuit la dezvoltarea culturii românilor ardeleni, mai ales prin finanțarea publicării lucrărilor corifeilor Școlii Ardelene.
Pe românii ortodocși din Arad i-a sprijinit să-și aleagă episcop român, în locul celui sârb[3] și i-a ajutat „cu bani proprii”[2] pentru „înființarea Preparandiei din Arad (1812)”.[2]
A fost numit de Nicolae Iorga „ocrotitorul întregii culturi românești”.
Era poliglot: vorbea „în mod fluent româna, germana, franceza, italiana, maghiara, probabil și poloneza, precum și limbile clasice: ebraica, latina, greaca.”[2]
* 1856: Elisabeta de Savoia (Maria Francesca Elisabetta Carlotta Giuseppina; 13 aprilie 1800 – 25 decembrie 1856) a fost prințesă de Savoia și mătușa și soacra lui Vittorio Emanuele al II-lea, primul rege al Italiei. Maria Francesca Elisabetta Carlotta Giuseppina s-a născut la Paris ca fiică a lui Charles Emmanuel, Prinț de Carignan (1770–1800) și a Mariei Christina de Saxonia (1770–1851), care era nepoata regelui Augustus al III-lea al Poloniei. Elisabeta a avut un frate mai mare, Carol Albert, viitor rege al Sardiniei. La 28 mai 1820 ea s-a căsătorit la Praga cu Arhiducele Rainer Joseph de Austria, vicerege al regatului Lombardia-Veneția. Cuplul a avut opt copii:
Elisabeta a murit la Bolzano în ziua de Crăciun 1856.
·         1868: Linus Yale, inventatorul unui nou mecanism de încuietoare care îi poartă numele (n. 1821)
·         1905: Fiodor Șvedov, fizician rus (n. 1840)
·         1926: Împăratul Taishō (大正天皇 Taishō-tennō?) (n. 31 august 1879 – d. 25 decembrie 1926) a fost al 123-lea Împărat al Japoniei. A fost căsătorit cu prințesa Kujō Sadako, viitoarea împărăteasă Temmei. De-a lungul domniei sale a avut mari probleme de sănătate, încă de la naștere.
În decembrie 1926, a fost anunțat faptul că împăratul s-a îmbolnăvit de pneumonie. A murit din cauza unui atac de cord pe data de 25 decembrie 1926.
·         1935: Paul Bourget, scriitor francez (n. 1852)
·         1938: Karel Čapek (n. 9 ianuarie 1890 - d. 25 decembrie 1938) a fost un desenator, jurnalist, prozator și un dramaturg ceh, unul dintre cele mai populare nume ale literaturii cehe.
Čapek s-a născut în Malé Svatoňovice, pe atunci Austro-Ungaria, acum în Republica Cehă.
·         1942: Aurel Stodola, inginer, fizician și inventator slovac (n. 1859)
* 1946: William Claude Dukenfield (29 ianuarie 1880[1] – 25 decembrie 1946), mai bine cunoscut ca W. C. Fields, a fost un actor american, comic, jongler și scriitor.[2]
·         1950 - A murit scriitorul mexican Xavier Villaurrutia (n.27.03.1903).
* 1954: Ioan P. Arbore (n. 23 februarie 1892, satul Cucuteni, județul Iași - d. 25 decembrie 1954, Închisoarea Văcărești) a fost un general de divizie și politician român, care a luat parte la ambele războaie mondiale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat la forțarea Prutului (1941) și la marile bătălii de la Stalingrad și Cotul Donului, după acea subsecretar de stat. Ioan Arbore, descendent din familia hatmanului Luca Arbore (d. 1523), și-a petrecut copilăria în Dobrogea, în apropierea Deltei, la Sarinasuf, unde tatăl sau era preot. Mai avea un frate, profesor de limba română la Focșani. A parcurs drumul, S-a decis pentru o carieră de ofițer, pe care a parcurs-o, de la sublocotenent până la gradul de general prin puterile lui, fără a fi ajutat de cineva din afară.[1]
După absolvirea studiilor militare la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1909-1911),[2] a devenit sublocotenent în 1911, apoi locotenent în 1914. Cu acest rang a luptat la intrarea României în Primul Război Mondial. În anul 1917 a fost avansat la gradul de căpitan și comandant de baterie tunuri de câmp. Și-a terminat educația militară la Școala Superioară de Război în Paris (1919-1921) facut maior (1920). Apoi a preluat diferite funcții de comandă în regimente de artilerie de stat major și avansat în 1929 la gradul de locotenent-colonel și la 16 octombrie 1935 la gradul de colonel,[2] fiind numit comandant unui regiment.[3]
La 10 mai 1941, cu puțin timp înaintea intrării României în al Doilea Război Mondial, a fost înaintat la gradul de general de brigadă.[2] A fost numit comandantul brigăzii a III-a mixte, iar un an mai târziu, în 1942, comandantul brigăzii de fortificații nr. II. A devenit șef de stat major al Armatei a III-a între 1942-43, apoi, numit general de divizie, subșef al Marelui Stat Major.[4]
În perioada între 14 iulie 1943-23 august 1944 a fost subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naționale pentru Aprovizionare (din 1 septembrie 1942: Ministerul Economiei Naționale pentru Aprovizionarea Armatei și Populației Civile), funcție care avea sa-i atragă condamnarea și moartea.[5]
După instalarea guvernului Petru Groza generalul de divizie Ioan Arbore a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.[6]
Pe 24 mai 1945 a fost arestat alături de Ion Marian (fost ministru al agriculturii), și Ion Sandu (fost subsecretar de stat la culte). Pe 3 octombrie la secția a VIII a Curții Criminale din București a început judecarea „lotului de miniștri antonescieni, autorii aservirii României la carul imperialismului fascist german”, cum îi caracteriza „Scînteia. Pe 9 octombrie Comitetul de judecată al Curții Criminale secția a VII-a a pronunțat sentința în procesul miniștrilor antonescieni. A fost condamnat la 10 ani de temniță grea. Imediat după proces generalul a fost dus la închisoarea Aiud unde avea să execute cea mai mare parte a pedepsei.[1]
Condamnat mai apoi la muncă silnică pe viață, a fost închis mai întâi la penitenciarul Jilava. După aceea, grav bolnav (hipertensiv), a fost adus nu pentru a fi tratat, ci pentru a fi la dispoziția Securității, în vederea șantajului, pentru obținerea unor declarații compromițătoare în schimbul tratamentului medical, la Văcărești.[7] Avea să-și găsească sfârșitul in spitalul penitenciar de acolo, cu capul despicat în patru, cu creierii pe un colț de masă, stâlciți de lama toporului.[8]
·         1956 - A murit scriitorul elveţian Robert Walser (“Asistentul”, “Plimbarea”, “Jakob von Gunten”) (n.15.04.1878).
·         1963 - A încetat din viaţă Tristan Tzara (pseudonim al lui Samuel Rosenstock), poet şi eseist de origine română. În 1916, la Zürich, a fondat, împreună cu Hans Arp şi R. Hünselbeck mişcarea dadaistă (sau Dada, semnificând aici-aici, da = hier = aici, în limba germană) (n. 16 aprilie 1896)

·         1972 - A încetat din viaţă Harry Truman, presedinte al SUA (1945-1953), autor moral (cel ce a ordonat, de fapt, executarea acestora) al bombardamentelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki. Fondator, în 1947, al CIA (Central Intelligence Agency).
* 1973: Mustafa İsmet İnönü (n. 24 septembrie 1884, Izmir; d. 25 decembrie1973, Ankara) a fost un politician turc care în perioada Imperiului otoman a deținut funcția de colonel, pe cea de general în timpul Republicii Turcia și fost șef de stat major al armatei. El a fost și primul prim ministru al Turciei în momentul în care aceasta a fost proclamată republică, dar și al doilea președinte din istoria acesteia. A fost decorat și cu medalia pentru fapte de eroism din perioada războiului de independență a Turciei, desfașurat după primul război mondial. După decesul lui Kemal Atatürk a fost ales secretar general al Partidului Republican al Poporului, care i-a conferit și titlul de „Șef al Națiunii”. A fost căsătorit cu Mevhibe İnönü și a avut trei copii: doi băieți, Ömer İnönü, Erdal İnönü, și o fată, Özden Toker.
A participat la Războiul de independență a Turciei și a participat la lucrările conferinței de la Lozan unde a semnat acordul.
·         1977: Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie - d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator). 
  • Hetty Kelly a fost prima dragoste a lui Chaplin, o dansatoare de care s-a îndrăgostit „instantaneu” când aceasta avea 15 ani și cu care aproape s-a căsătorit când ea avea 19 ani, în 1908. Se spune că Chaplin s-a îndrăgostit nebunește de ea și i-a cerut să se mărite cu el. Când aceasta a refuzat, Chaplin a sugerat că ar fi cel mai bine să nu se mai vadă niciodată. A fost foarte afectat când ea a refuzat. De-a lungul anilor, amintirea ei va rămâne o obsesie pentru Chaplin. A fost devastat în 1921, când a aflat că a murit de gripă în timpul Marii Epidemii din 1918.

  • Chaplin cu Edna Purviance în filmul The Immigrant (1917).
    Edna Purviance a fost prima interpretă principală a lui Chaplin după Mabel Normand. Purviance și Chaplin au fost implicați într-o relație romantică în timpul producerii filmelor la Essanay în 1916-1917. Aceasta pare să fi încetat în 1918, iar căsătoria lui Chaplin cu Mildred Harris din acel an a eliminat orice posibilitate de reconciliere. Purviance a continuat să fie interpreta principală în filmele lui Chaplin până în anul 1923 și a rămas salariata lui până la moartea ei, în anul 1958. Ea și Chaplin au vorbit frumos unul despre celălalt pentru tot restul vieții.
Sănătatea robustă a lui Chaplin a început încet să se deterioreze spre sfârșitul anilor '60, după terminarea ultimului său film, „A Countess from Hong Kong” și într-un ritm mai accelerat după primirea Premiului Oscar al Academiei de Film (Academy of Motion Picture Arts and Sciences (AMPAS)) în anul 1972. În 1977 avea deja dificultăți în comunicare și se deplasa într-un scaun cu rotile. Chaplin a murit în somn în ziua de Crăciun a anului 1977, la vârsta de 88 de ani.[20]
Chaplin a fost înhumat în cimitirul Corsier-Sur-Vevey, Vaud, Elveția. Pe data de 1 martie 1978, cadavrul său a fost furat de un mic grup de mecanici elvețieni, cu scopul de a cere bani de răscumpărare de la familia lui Chaplin.[21] Planul lor a eșuat. Aceștia au fost prinși , iar cadavrul a fost recuperat după 11 săptămâni lângă lacul Geneva. Corpul său a fost reînhumat sub 1,8 metri de beton pentru a preveni alte incidente.
·         1981: Gheorghe Mihoc (n. 7 iulie 1906, Brăila - d. 25 decembrie 1981, București) a fost un matematician și statistician român, membru titular al Academiei Române. Împreună cu Octav Onicescu a pus bazele Școlii matematice românești de teoria probabilităților și statistică matematică.

·         1983: Joan Miró, grafician și pictor spaniol (n. 1893)
·         1989 - A murit Nicolae Ceauşescu, preşedintele României în perioada 1965-1989. Timp de 24 de ani, dictatura instituită de conducătorul român s-a bazat pe cultul personalităţii, nepotism şi opresiune. În ciuda tot mai gravelor încălcări ale drepturilor omului, a reuşit totuşi să-şi atragă sprijinul ţărilor occidentale, datorită cursului ideologic urmat, de relativă independenţă faţă de Uniunea Sovietică. Răsturnarea regimului său, petrecută în decembrie 1989, a însemnat sfîrşitul ultimului dictator de factură stalinistă din Europa de Est (n.26.01.1918).

·         1989: Elena Ceaușescu, politician român (n.1919)
* 1991: Constantin Bănică (n. 24 august 1942, Chișinău - d. 25 decembrie1991, Sinaia) a fost un matematician român, membru corespondent al Academiei Române. Banică Constantin,a murit într-un accident,pe data de 25 decembrie 1991,în urma unei intoxicări cu monoxid de carbon, de la o sobă defectă,la o gazdă din Sinaia. A fost căsătorit cu Manuela Stoia (14 aug 1944 - 25 dec 1991), matematiciană, și împreună au avut doi copii,Valeria și Teodor,matematicieni si ei. Acesta este fiul lui Banică Gheorghe și Chițu Maria, el provenea dintr-o familie cu patru frați (Banică Mihai,Banică Elena,Banică Gheorghe), aceștia fiind originari din Boteni,Câmpulung,Județul Argeș.
·         1997 - A murit Giorgio Strehler, unul dintre cei mai compleţi oameni de teatru ai secolului XX. După ce montează în Elveţia (în timpul războiului) şi în Italia pentru mai multe companii, fondează la Milano împreună cu Paolo Grassi, Piccolo Teatro (1941), inaugurat cu „Azilul de noapte” de Gorki. A semnat afişele a circa 200 de spectacole, unele reluate în decursul anilor. Printre ultimele spectacole se numără „Elvira o la passione teatrale”(1987) şi „Faust fragmente” (1991) unde avea rolul titular. În 1968 fondează Teatro Azione, unde realizează „Cântecul călugăriţei lusitane” de P. Weiss - anticipînd teatrul sărac - şi „Sfânta Ioana a abatoarelor” de Brecht (n.14.08.1921).
·         1997 - A murit compozitoarea Myriam Marbe ("Cîntecele ploii", "Inscripţie pe un inel", "Profilul unui ţărm") (n.09.01.1931).

·         2000: Willard Van Orman Quine (25 iunie 1908 – 25 decembrie 2000), frecvent întâlnit sub forma W.V. Quine sau W.V.O. Quine (dar cunoscut de prietenii apropiați drept „Van”) a fost unul din cei mai influenți filozofi și logicieni americani ai secolului XX. Quine este cel mai important continuator al ideilor lui Rudolf Carnap, precum și cel mai mare empiristamerican.
·         2006: James Joseph Brown (n. 3 mai 1933 - d. 25 decembrie 2006) a fost un cântăreț american.
El mai este cunoscut și sub numele de Soul Brother Number One, the Godfather of Soul, Universal James, Mr. Dynamite și The Hardest Working Man in Show Business. Ca un prolific lider de formație, compozitor, producător și cântăreț, James Brown a fost o verigă foarte importantă în evoluția stilurilor gospel, R&B, soul și funk. Și-a lăsat amprenta și asupra altor genuri, cum ar fi rock, jazz, reggae, disco, dance și electronică, precum și în hip-hop.
Patru albume de-ale lui James Brown au apărut în lista Rolling Stone Magazine din 2003 „the 500 greatest albums of all time”:[1]
* 2010: Carlos Andrés Pérez Rodríguez (n. 27 octombrie 1922, Rubio, Táchira, Venezuela – d. 25 decembrie 2010, Miami, SUA) a fost un om politic, președintele Venezuelei în perioadele 12 martie 1974- 12 martie 1979 și 2 februarie 1989-20 mai 1993. A fost de asemenea ministrul de interne în perioada 1959–1964. Primul său mandat este cunoscut ca Saudi Venezuela datorită prosperității economice și sociale aduse de exportul de petrol.
* 2016: Geórgios Kiriákos Panagiótou (greacă Γεώργιος Κυριάκος Παναγιώτου, n. 25 iunie 1963, Londra, Regatul Unit - d. 25 decembrie2016, Oxfordshire, Regatul Unit), cunoscut mai bine ca George Michaela fost un cântăreț și compozitor englez de origine cipriotă. A devenit popular fiind vocalist al formației Wham! și apoi fiind solist.
A vândut mai mult de 100 de milioane de albume la nivel mondial.
Michael a încetat din viață la locuința sa din Goring-on-Thames, Oxfordshire, la vârsta de 53 de ani. A fost găsit mort de partenerul său, Fadi Fawaz, în dimineața de Crăciun, 25 decembrie 2016.[159]
Cauza morții este încă necunoscută;[159] managerul său, Michael Lippman, a presupus că insuficiența cardiacă a fost cauza morții, și că Michael „s-a stins liniștit, fără dureri." Fawaz a descris, într-un interviu pentru The Daily Telegraph, cum l-a găsit pe cântăreț în dimineața de Crăciun: „m-am dus să-l trezesc și era mort, întins în pat. Încă nu știm ce s-a întâmplat. Totul a fost foarte complicat în ultima vreme, dar George aștepta cu nerăbdare Crăciunul, la fel și eu."[160]
Autopsia făcută în 29 decembrie, pentru a determina cauza exactă a morții, a fost neconcludentă. Poliția din Thames Valleya spus că se vor face analize suplimentare, dar că rezultatele nu se vor cunoaște decât peste câteva săptămâni.[161][162][163]
În necrologul său pentru Michael, BBC l-a descris ca un „superstar pop" și a scris, „binecuvântat cu un chip arătos și o voce frumoasă, prezența sa scenică l-a făcut un preferat al circuitelor de concerte live, pe măsură ce s-a maturizat, devenind dintr-un idol al adolescenților, o celebritate pe termen lung."[164] În afară de partenerul său, Fadi Fawaz, este deplâns de tatăl său și cele două surori.

Sărbători
·         Ziua Crăciunului – Nașterea Domnului Iisus Hristos (în toate religiile creștine)


ARTE 25 Decembrie


MUZICĂ 25 Decembrie



Bach - Brandenburg Concertos No.1,2,3,4,5,6 (recording of the Century : Szymon Goldberg)


Mantovani ‎– Christmas Magic




Raymond Lefevre And His Orchestra ‎– Merry Christmas 1968 (album)


ÎNREGISTRĂRI NOI:

Rachmaninoff: Vespers


Merry Christmas Songs 2019 || Merry Christmas Songs Collection || Christmas Songs Album



 Christmas Music - Acoustic Guitar & Piano Christmas Songs - Instrumental Christmas Songs Playlist



muzica veche straina super calitate audio (High Quality, HQ, flac, dts )



Celine Dion Christmas Songs 2018 Celine Dion Best Album Christmas Songs of All Time


Paula Seling



Anna Netrebko


POEZIE 25 Decembrie

Ioan Alexandru (Ion Şandru), poet
Biografie
Ioan Șandru s-a născut în fosta comună Poiana Sărată din județul Bacău la 22 iulie 1913 într-o familie de poienari transilvăneni. Încă de pe băncile școlii primare din satul natal s-a dovedit a fi foarte silitor, absolvind-o cu distincție, fapt ce i-a permis să urmeze gimnaziul din Sf. Gheorghe, Târgu Secuiesc și apoi liceul din Gheorgheni și Brașov (Liceul „Dr. Ioan Meșotă”) unde a primit numeroase premii și a susținut bacalaureatul cu rezultate excepționale. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie (1932–1936) a Universității din București – fiind printre licențiații cu rezultate foarte bune.
În anul 1934 intelectualii și alți oameni din Poiana Sărată care participau la o conferință a profesorului Simion Mehedinți, i-au solicitat să încredințeze unui student din localitate un subiect, ca lucrare de licență, cu tema „Valea Oituzului – studiu geografic”, cu scopul de a sprijini reconstrucția satelor. Simion Mehedinți i-a încredințat tema studentului Ioan Șandru și s-a preocupat între 1934–1936 de îndrumarea acestuia. Studiul l-a realizat în două etape: în prima etapă a elaborat studiul satelor de pe valea Oituzului, sub îndrumarea prof. S. Mehedinți, ca teză de licență (1934-1936), în a doua etapă, sub îndrumarea prof. Gh. Năstase și Vintilă Mihăilescu, studiul s-a extins asupra așezărilor rurale și urbane din Depresiunea Onești-Bacău, ca teză de doctorat, susținută în 1949 cu calificativul maxim.
În timpul studiilor universitare a fost îndrumat de profesorii S. Mehedinți, C. C. Giurescu, Vintilă Mihăilescu, Gh. Năstase și C. Brătescu.Din 1937 până în 1943 a funcționat ca profesor de geografie la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți și așa cum scria directorul prestigioasei instituții într-o adeverință – recomandare, „ ... a făcut pedeplin dovada că este un element capabil, bine pregătit și muncitor și s-a achitat în mod conștiincios de toate obligațiile impuse prin legi și regulamente școlare ”
Carieră profesională
În 1943 s-a transferat ca asistent–doctorand la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. În 1949 obține doctoratul în geografie la Universitatea „C. I. Parhon” din București cu calificativul „foarte bine cu distincție”, avându-l conducător pe profesorul Vintilă Mihăilescu. Urmează toate gradele didactice la Universitatea „ Al. I. Cuza ” din Iași : șef de lucrări (1949), conferențiar (1951), profesor (1957) ; în 1957 devine șef de catedră, iar din 1963 conducător de științific pentru doctorat în geografie economică, prorector (între 1956–1972), a predat cursuri de geografie la Universitatea „Kosuth Layos” din Debrecen (1970), ca profesor invitat.Această ascensiune în ierarhia universitară a fost rezultatul unei munci perseverente, cu pasiune, împlinită cu contribuții științifice și practice de valoare deosebită. A predat studenților Geografia generală, umană și economică, Geografia umană și economică a României, Geografia economică și politică, Geografia economică a lumii, Geografia economică a României ș.a. – insuflând multor generații de studenți pasiunea pentru geografie, atrăgându-i definitiv spre acest interesant domeniu al cunoașterii umane, prin conținutul riguros științific al prelegerilor, prin cursurile universitare, manualele școlare și alte lucrări documentate pe care le-a elaborat și editat, dar și prin bunătatea și naturalețea care l-au caracterizat și pe care le-a manifestat în toate împrejurările.
Profesor emerit dr. docent Ioan Șandru, până în anul 2009, a avut un bilanț impresionant de activități și lucrări științifice, care încununează o carieră universitară de excepție: peste 200 de lucrări științifice, 150 conferințe și comunicări științifice în țară și străinătate, 16 diplome și medalii acordate de prestigioase instituții din România și din străinătate, îndrumarea a 38 de teze de doctorat. Profesorul emeritus doctor docent Ioan Șandru a fost și rămâne un exemplu de independență a spiritului, de profunzime și longevitate științifică, dar și de implicare totală în viața academică națională.Îi aparțin în mare măsură o serie de acțiuni meritorii: începând cu anul 1956 devine membru al comitetului de redacție al Analelor Științifice ale Universității „Al. I. Cuza” Iași, între 1956-2003 membru al comitetelor de redacție ale revistelor Natura și Terra, membru în Comitetul Național de Geografie (1957-1973), membru în Asociația Internațională de Geografie (Rio de Janeiro, 1956), membru corespondent în Comisia a XI-a „Geografia în școală” a Uniunii Internaționale de Geografie.
Principalele lucrări
1. Geografia asezarilor rurale [1]
2. Bacau Studiu De Geografie Urbana
3. Porți și culoare geodemografice în spațiul carpato-danubiano-pontic - - considerații de geografie istorică
4. O sinteză autobiografică - - VIII
5. România - - prezentare geografică
6. Pagini din istoria geografiei moderne românești III - - studii, evocări și note geografice
7. Geografia economică a R.S. România - - anul IV de la Institutul de Geografie din Debrecen
8. Schimbări în peisajul geografic și structura economiei Carpaților Orientali
9. Repartiția teritorială a populației din Moldova în anul 1966
10.             Geografia populației și așezărilor în lucrarea lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae"
11.             Contribuții geografico-economice asupra exploatării slatinelor în Bucovina de Sud
12.             Changements dans la répartition territoriale de la population occupée dans l'industrie de la République Socialiste de Roumanie
13.             Județul Iasi
14.             Portes et couloirs géodémographiques dans l'espace carpatho-danubieno-pontique - - considérations de géographie historique


 Cerul Si Pământul

Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n tarana seara
Pamantului. Lampile vor orbi
Si-n vazduh va amuti larma
Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
In nevazut si taria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Usoara de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum ma vezi si ne-om cunoaste
Indeaproape cuvant din cuvant
Putere din putere. Dimineata fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
Ce ne hraneau nadejdea altadata.
Pamant si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfantului mormant
Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt. 

Psalm

Oriunde plec Tu esti mereu cu mine
Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vinsa ma ruine
Nelegiuri cu cate te-am strapuns

De fata Ta nimic nu ma ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are indestule unde
Sa-mi dea odihna nemarturisit

Nici lacrimile nu ma mai incearca
De teama Ta si ele-au amutit
Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca
Sa ma predea unde te-am pangarit

Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu iti da odihna sa ma uiti
Sa-mi treaca zilele fara lucrare
Cu fata Ta de-acuma ma confrunti 

 Statornicie

"In patrie ma simt eu pe pamant
Precum stejarul unui loc anume
Sa fiu miscat in taina de un vant
Si sa ma cheme pe un singur nume
Ma stapanesc-acelasi liber cer
Si-acelasi stele noaptea se anina
Deasupra crestetului meu
Cand roua lina cade pe coline
Si cand e toamna-n lume indeajuns
Si-ncepe bocetu-n frunzare
Sa-mi strang coroana tainica de foc
Si sa ma mut acolo dupa soare." 

Tristan Tzara (pseudonim al lui Samuel Rosenstock), poet

Elegie

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau în colivii închise iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

Te aştept în fiece seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitându-mi versurile

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi că strada-i albă.
Biografie scurtă
Poet român evreu (tatăl său ocupându-se cu exploatarea pădurilor din Carpaţii răsăriteni), născut la Moineşti (există în oraşul respectiv un monument al poetului), pe numele său adevărat Samuel Rosenstock, încă de pe vremea liceului T.Tzara înfiinţează o revistă Simbol, împreună cu prietenii săi Marcel Iancu şi Ion Vinea, ajutaţi de Iosif Iser şi încurajaţi de însuşi Al. Macedonski. Până să ajungă la pseudonimul care îl va face faimos, trecuse prin câteva stadii intermediare, unul fiind S. Samyro. În faţa iminenţei războiului, tânărul recrutabil se refugiază în 1915 la Zurick, unde împreună cu alţi tineri literaţi evrei iniţiază mişcarea Dada, la o masă din Cabaretul Voltaire, fapt prea adesea reamintit, ca legenda să nu-şi fi pierdut din farmec.
Poate nu lipsit de semnificaţie ar fi amănuntul că la masa vecină a Cabaretului se adunau câţiva anarhişti ruşi, de asemenea evrei, printre care Lenin, Troţki şi Zinoviev, nicidecum puşi pe activităţi pozitive, ci pe conspiraţii; vor fi retrimişi în Rusia, cu toate restricţiile frontului, într-un vagon blindat şi cu importante sume provenind din vistieria nemţească, bine păziţi de serviciile secrete germane şi cu însărcinarea precisă de a dinamita structurile la vârf ale inamicului Germaniei: Imperiul ţarist rus. Ceea ce s-a numit mai apoi Asaltul palatului de iarnă, etc. La cealaltă masă a cabaretului Voltaire, acelaşi fel de tineri evrei nihilişti-negativişti, plănuiesc să dinamiteze structurile culturii burgheze europene şi nu numai, considerate stagnante, închistate, false şi desigur deja expirate -, pentru a instaura o nouă ordine în republica artelor. Vizate în primul rând erau pictura şi literatura. De filosofie se ocupaseră Marx şi Engels... De punerea ideilor revoluţionare în practica socială, cum deja am văzut, se vor ocupa Lenin şi Troţki, acesta din urmă înlocuit diversionist cu Stalin.
În privinţa resetării artistice, existaseră înainte de Zurick unele manifestări în pictură şi sculptură, dar şi în literatura ca atare. Un Marinetti ar fi de citat ca exemplu. Se face mult tam-tam, se iniţiază provocări la nivelul artelor vizuale, idem în domeniul literar. Dadaismul ar fi scoaterea din pălărie a cuvintelor, pentru că poezia nu mai trebuie să aibă nici structură, nici mesaj, nimic. Să-l şocheze pe cititor, contrazicându-i la tot pasul aşteptările. Manifeste dadaiste, adeziuni din alte centre europene, ba şi sud-americane. Tristan Tzara, ca principal promotor, foarte vocal şi inventiv, publică volum după volum. De fiecare dată cu ilustraţii de graficieni ce vor face epocă: Hans Arp, Francis Picabia, Joan Miro, Paul Klee, Pablo Picasso, Vasilli Kandinsky, Henri Matisse, mulţi alţii, încât nu se mai poate preciza cine pe cine a lansat, cine a fost tras după învingător... Oricum, Aventurile domnului Antipyrin, 1916, urmată de Douăzeci şi cinci de poeme, 1918 şi de cele Şapte manifeste Dada, 1924, fundamentează curentul dadaist; dar s-a putut susţine Nicolae Tzone) că încă din România Tristan Tzara îşi pusese la punct mijloacele de expresie pe care le va trimite la lucru în câmpia pestriţă a Dadaismului.
Problema nu este că s-ar putea scrie cu adevărat poezie folosind propunerile dadaiste, chiar risipind oricâtă ingeniozitate; ci problema este că în pofida preceptelor teoretice ale dadaismului, esenţialmente destructurante, vocaţia reală a autorului cată să regăsească fiorul inefabil al poeziei, dacă talentul există. Este chiar cazul poeziei lui Tzara, care nu se supune decât aparent manifestului dadaist şi rămâne valabilă, dacă aceasta se întâmplă, anume prin dejucarea regulii impuse.
În 1919 Tristan Tzara îşi mută cartierul general insurecţionist la Paris, pentru a da o deschidere mondială mişcarii puse deja pe picioare. Se regrupează cu Andre Breton, Louis Aragon şi alţii; mai târziu se va susţine că deja dadaismul era în pierdere de viteză. De prin 1929 Tzara se raliază Suprarealismului. Mereu prezent pe piaţa literară, cu texte, eseuri  în care încearcă să recicleze marxismul. În vremea războiului, T.T. luptă în Rezistenţă, în 1947 simte nevoia să se legitimeze politic, înscriindu-se în PCF, unde îşi caută un loc vocal; totuşi, demisionează în 1956, protestând astfel împotriva măsurilor sovietice represive din Ungaria.
Imediat după război avusese o descindere în Bucureşti, primit triumfal de comilitonii grupului românesc avangardist-suprarealist. Chiar şi fără Tzara, care se ilustrase în occident, atrăgând după sine şi alţi literaţi şi pictori  de aceeaşi etnie, mişcarea avangardistă din România se dovedise redutabilă, competitivă. Arghezi, Urmuz, dar şi Vinea, Pană, Voronca, Fundoianu, Aderca, Roll, Bogza, Naum, mulţi alţii îşi făcuseră un nume vestit, deşi nu neapărat şi o operă.


TEATRU/FILM 25 Decembrie

Cu actorul de teatru şi film Matei Alexandru („Nunta lui Krecinski”, „Ultima oră”).

Biografie Matei Alexandru
Locul naşterii: Goioasa, jud. Bacău, Romania · Data naşterii: 25.12.1927 ·Data decesului: 1.07.2014 · Locul decesului: Bucuresti, Romania · Ocupaţie: Actor · Zodia: Capricorn
Biografie
Nascut in Goioasa din judetul Bacau la 25 decembrie 1927, Matei Alexandru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția actorie, promotia 1951.
Premii și distincții:
Premiul național la Concursul Tinerilor Actori pentru piesa „Steaguri pe tunuri”
Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, 2004
Premiul de creație, pentru rolul Sufleurul Smărăndache – „Căruța cu...
mai mult
A contribuit la această pagină: clauditza03Contribuie la această pagină şi câştigă DVD-uri!

Filme cu Matei Alexandru
Vezi filme
·         Weekend cu mama (2009) - sofer taxi Trailer
·         Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) - Le pretre
·         Corul Pompierilor (2000) - Primarul
·         Triunghiul Morții (1999)
·         Balanța (1992) - Butusina
·         Miss Litoral (1990)
·         Enigmele se explică în zori (1987)
·         Lansarea (1984)
·         Mușchetarii în vacanță (1984)
·         Miezul fierbinte al painii (1983)
·         Femeia din Ursa Mare (1982)
·         Grăbește-te încet (1981)
·         Orgolii (1981)
·         Dumbrava minunată (1980)
·         Visul unei nopti de iarna (1980) - Manole
·         Falansterul (1979)
·         Ciocolata cu alune (1978)
·         Jucatorii de carti (1977)
·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977)
·         Comoara din deal / (1976) - Primul secretar
·         Doctor fara voie (1976)
·         Ultimele zile ale verii (1976)
·         Alarmă în deltă (1975) - Jan
·         Elixirul tinereții (1975)
·         Porțile albastre ale orașului (1975) - Col. Caragea
·         Dimitrie Cantemir (1973)
·         Ultimul cartuș (1973)
·         Conspirația (1972)
·         Facerea lumii (1971) - Anghel, presedintele Sindicatului
·         Inspectia / (1970)

Mihail Sebastian - Ultima ora: https://youtu.be/1BeD4kD9e28.



Un suras in plina vara HD: http://youtu.be/3J10EBeMoBA;


Visul unei nopti de iarna HD: http://youtu.be/beBQ0AAVMxs;


Doctor fara voie HD: http://youtu.be/bVaydbWnd14.



Cu actriţa Rodica Negrea

Biografie
Rodica Negrea (n. 25 decembrie 1956, Târgu-Mureș) este actriță de teatru și film română. A fost căsătorită cu actorul, regizorul și scriitorul Dinu Manolache.
Carieră
După absolvirea liceului și a Școlii Populare de Artă din Târgu Mureș a plecat la București să dea admiterea la Facultatea de teatru. Din 300 de candidați a intrat a cincea, și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1980.
În anul întâi a fost distribuită în rolul Tillie din spectacolul jucat pe scena Teatrului Mic din capitala, Efectul razelor gama asupra anemonelor, difuzat și la televiziune. De la absolvire a continuat să joace la acest teatru, până azi.
A dat viață unor personaje ca Tereza din Lecția de engleză de Natașa Tanska, Fata lui Niță, A doua matracucă în Niște țărani de Dinu Săraru, Diavolul și Bunul Dumnezeu de J.P.Sartre, Dida în Ca frunza dudului din rai de D.R.Popescu, Zoe în O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale etc.
Debutul în film a avut loc în anul 1977, cu E atât de aproape fericirea. Au urmat: Din nou împreună, Audiență, Urcușul, Cine iubește și lasă, Ion:Blestemul pământului, blestemul iubirii, Ștefan Luchian, Scopul și mijloacele, Emisia continuă, Hacker, etc.
În 2004 a apărut în filmul Tv Sex Traffic - rolul Liubei Vișinescu, în 2005 juca în scurt metrajul Buricul pământului, între 2005-2006 a fost Elena Savu în serialul Tv Lacrimi de iubire, în 2006 era Gabriela Stoian din Iubire ca în filme, peste 2 ani era Clara Dinescu din Cu un pas înainte și Greta din Îngerașii, în 2009 interpreta rolul Sultanei din Aniela.
Cea mai recentă apariție este cea din anul 2010, în serialul Moștenirea, rolul Nana.
Deasemenea , a si dublat un personaj din serialul ''Viata cu Louie'' pe mama lui Louie , Aura Anderson
Viață personală
Actrița l-a cunoscut pe Dinu Manolache la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie în 1980. Amândoi studenți, s-au căsătorit după ce actrița a absolvit și în august 1985 s-a născut fiica lor, Ilinca. Un cuplu îndrăgit în viața artistică, au jucat împreună la Teatrul Mic, în Scaunele de Eugen Ionesco sau Cercul de Arthur Schnitzler. [2] În 1998, Dinu Manolache s-a îmbolnăvit, o veche isuficiență respiratorie se agrava, și a murit la data de 3 septembrie 1998.
Teatru
An
Titlu
Rol
Regie
1977
Efectul razelor gama asupra anemonelor de Paul Zinder
Tillie
Cătălina Buzoianu
1980
Lecția de engleză de Natașa Tanska
Tereza
Nae Cosmescu
1981
Niște țărani de Dinu Săraru
Fata lui Niță, A doua matracucă
Cătălina Buzoianu
1981
Diavolul și Bunul Dumnezeu de J.P.Sartre
Silviu Purcărete
1981
Mârâiala de Paul Cornel Chitic
Suzana
Cristian Hadji-Culea
1982
Ca frunza dudului din rai de D.R.Popescu
Dida
Cătălina Buzoianu
1983
Ivona, principesa Burgundiei de Witold Gombrowitz
Ivona
Cătălina Buzoianu
1984
Mitică Popescu de Camil Petrescu
Angela
Cristian Hadji-Culea
1986
Amurgul burghez de Romulus Guga
Sofia
Dan Pița
1988
O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale
Zoe
Silviu Purcărete
1989
Maidanul cu dragoste de G.M.Zamfirescu
Nastasia
Grigore Gonța
1990
Minunea Învierii Lui de Pătruț Piciu Procopiu
Solomia
Cristian Hadji-Culea
1990
Actorii
Alexa Visarion
1991
Mlaștina de Caryl Churchill
Domnișoara Hassett
Andreea Vulpe
1992
Scaunele de Eugen Ionescu
Bătrâna
Dragoș Galgoțiu
1993
Peer Gynt de Henrik Ibsen
Aase
Ștefan Iordănescu
1995
Cercul de Arthur Schnitzler
Doamna
Dragoș Galgoțiu
1996
Conu' Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale
Efimița
Felix Alexa
1998
Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia de Matei Vișniec
Dorra
Răzvan Ionescu
1999
Sonata fantomelor de August Strindberg
Lăptăreasa
Cătălina Buzoianu
2003
Baal de Bertolt Brecht
Maja
Dragoș Galgoțiu
2003
Cum iubește cealaltă jumătate de Alan Ayckbourn
Mary Featherstone
Sanda Manu
]
An
Titlu
Rol
1977
E atît de aproape fericirea
1980
Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii
Ghighi
1981
Ștefan Luchian
1982
Cine iubește și lasă
1982
Mult mai de preț e iubirea
1983
Scopul și mijloacele
1984
Emisia continuă
1991
Vinovatul
2004
Sex Traffic
Luiba Vișinescu
2005
Buricul pământului
Mother
2012
Omega Rose
Femeie din sat
An
Titlu
Rol
Comentarii
2003
Hacker(Serial TV)
Dna. Penu
2005
Lacrimi de iubire
Elena Savu
2006
Iubire ca în filme
Gabriela Stoian
2007
Cu un pas înainte
Clara Dinescu
2 episoade
Ori la bal, ori la spital (2008)
Aplauze! (2008)
2008
Îngerașii
Greta
2008-2009
2009
Aniela
Sultana
2009-2010
2010
Moștenirea
Nana
2010-2011

1977 Efectul razelor gama asupra anemonelor: https://youtu.be/hTO1p1umYz0.

Din nou împreună [1978: https://youtu.be/dbdprHOyun0.




Serenada (1988) - George Bernard Shaw



Zece negri mititei - Agatha Christie


Stefan Mihailescu Braila Ileana Stana Ionescu Mihai Fotino Sosesc deseara 1986 Tudor Musatescu


Viorica Rogoz - Doamna Lui Neagoe




FILM DOCUMENTAR 25 Decembrie

18 locuri misterioase interzise vizitatorilor (Teorii Incredibile)



GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 25 Decembrie

O inimă hotărâtă. Vasile Muraru, consultaţie la doctor



Vasile Muraru si Valentina Fatu - Cu gaina, la doctorul de familie


"Asta seara chef de ras" cu Vasile Muraru si Valentina Fatu





SFATURI UTILE 25 Decembrie

DESPRE BUNELE MANIERE LA MASĂ
2. Comportamentul în timpul meselor

Stam drept, dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici sub scaun, dar nici prea departe in fata, pentru a nu-i incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu miinile farfuria din care mincam. Pozitia corecta, de repaos, este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schimba cind mincam, pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi.
Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in sufragerie, spalindu-ne miinile in prealabil. Eventualele retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie ca de exemplu improspatarea rujului, sau aranjarea parului. Daca nu avem o baie curata, nu invitam musafiri!
Nu trebuie sa mincam niciodata grabit sau nervos. Este nu numai o regula de politete, ci si o prescriptie medicala. Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le evitam si sa ne impunem sa fim calmi. Si asa, viata noastra este destul de stresata. Sa ne bucuram de prilejul pe care ni-l ofera o masa impreuna cu familia.
Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem degetul mic usor ridicat cind mincam sau cind bem. Daca avem ciini sau pisici, acestia n-au ce cauta in sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa de respect fata de musafiri, ci si prilej de incidente nedorite.
Un obicei prost, specific romanilor, de care acestia nu se pot debarasa, este acela de a-i obliga pe musafiri sa manince mai mult decit vor. Repetati si invatati formulele: " Da, va rog ", " Nu, multumesc ", " Yes, please ", " No, thank you ". Sa ne gindim bine cind le rostim. Sunt gazde la noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de tort cu toate ca am mai minca o portie, riscam sa raminem fara ea, deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am spus " Nu, multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat calvar cind inimoasa gospodina repeta insistent: " Dar mai luati o sarmaluta, sunt delicioase!" Nu ne asezam la o masa ca sa mincam pe saturate. Se poate cere sau lua dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate refuza o mincare care ne face rau sau nu ne place. Politicos este sa acceptam sa gustam din felul respectiv, pentru a nu jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a oferi mincare suficienta - nici prea multa, nici prea putina - fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot face, cu moderatie insa, spre incintarea gospodinei, dar nu strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra procurarii dificile a unui produs.
Masa trebuie sa decurga firesc, fara ostentatie. Am putea spune ca aceasta e o norma ideala, greu de atins, la care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta. Cu discretie, cu tact ei pot trece peste momentele penibile ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic si un pahar cu apa in momentul in care gazda este foarte preocupata sa nu i se raceasca gustarile calde. Nu vor cere ketchup, piper, smintina sau alte ingrediente daca nu le sunt oferite, pentru ca s-ar putea ca ele sa lipseasca si gazda sa se simta jenata.
Sa manincam asa cum gateste gospodina! Obligatia ei este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le condimenteze moderat, iar a musafirului sa le accepte ca atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva, fie ca este una obisnuita, efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o remarca de genul: " Delicioasa supa!" , " Ce frumos arata salata!", " Ce bine miroase friptura!"
Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face observatii acasa, ca si sotului care a depasit numarul de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti asupra membrilor de familie cu care am fost invitati, aruncindu-le priviri ucigatoare cind gresesc ceva. Educatia nu se face in acel moment, caci atmosfera va deveni insuportabila pentru toti.
În episodul următor vom prezenta reguli pentru o masă pretenţioasă! Vă aşteptăm!


GÂNDURI PESTE TIMP 25 Decembrie

Citate diverse: 













la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...