24 FEBRUARIE 2018

Bună dimineața de Dragobete, sărbătoarea populară a dragostei la români!

DRAGOBETE – ziua îndrăgostiților la români

Fiul Babei Dochia, Dragobetele este echivalentul Sfântului Valentin şi simbolizează sărbătoarea dragostei în tradiţiile româneşti. Sărbătorit pe 24 februarie sau 1 martie, Dragobetele este un obicei românesc care marchează începutul primăverii.

În mediul rural, Dragobetele se sărbătorea prin logodne simbolice şi prin jocuri de iubire. În mediul urban aceste tradiţii sunt inexistente, Dragobetele fiind umbrit de Valentine’s Day, o sărbătoare de împrumut occidental.
Dragobete, sărbătoarea bunei dispozitii şi a iubirii în grai românesc!

Puţini sunt cei care cunosc cu adevărat tradiţiile româneşti sau obiceiurile româneşti păstrate din generaţie în generaţie pentru sărbătoarea de Dragobete. Puţini sunt şi cei care mai sunt interesaţi de ritualurile acestei sărbători de când sărbătoarea occidentală de acceaşi natură, Sfântul Valentin a dobândit statut mioritic.

Există, însă, anumite zone rurale care cred în obiceiurile româneşti şi în simbolul sărbătorii de Dragobete.
Astfel, sărbătoarea dragostei sau ziua îndrăgostiţilor la români era văzută ca fiind una de bun augur, deoarece se credea că aduce gospodarilor un an mai îmbelşugat, linişte, noroc în dragoste şi prosperitate. 
Modul de a sărbători Dragobetele este diferit de la o regiune a ţării la alta: petreceri în aer liber, dansuri, jocuri, discuţii în jurul focului, săruturi, logodne simbolice etc.

Există şi obiceiul ca fetele mari să strângă şi să pastreze cu grijă apa cu proprietăţi magice din zăpada netopită sau de pe florile de fragi. Un alt obicei este zburătoritul când fetele tinere coborau în fuga spre sat, fiind urmărite de flacăii îndrăgostiţi. Despre toţi cei care nu doreau să sărbătorească de Dragobete, se spunea ca vor rămâne singuri tot restul anului.

Cadouri simbolice, flori, mesaje de iubire

Dacă va număraţi printre cei care păstrează tradiţiile româneşti referitoare la sărbătoarea de Dragobete sau dacă doriţi să oferiţi un cadou persoanei iubite, piaţa românească şi site-urile online vă pun la dispoziţi o gamă amplă de felicitări de dragoste oricare ar fi preferinţele dumneavoastră.

Fie ca doriţi să adresaţi celui drag un mesaj haios de iubire, fie ca sunteţi în căutarea unor mijloace de inspiraţie pentru o declaraţie de dragoste în adevăratul sens al cuvântului, felicitările de dragoste româneşti vă ajută să vă surprindeţi în mod plăcut partenerii de viaţă.

Există, de asemenea, felicitari de dragoste de Dragobete ce pot fi personalizate sau animate, oferindu-vă astfel şansa de a oferi partenerului său partenerei un cadou unic.
Dragobetele este sărbatoarea dragostei, ziua românească a îndrăgostiţilor. Profitaţi din plin de sărbătoarea bunei dispoziţii şi de aceasta tradiţie românească ce trebuie respectată.

Conform vechii zicale, „Azi e Dragobetele, se saruta fetele”. In fiecare an pe 24 februarie romanii de pretutindeni sarbatoresc Dragobetele.

In mitologia romaneasca, Dragobete era zeul tineretii, al veseliei dar si al iubirii. Ziua in care romanii sarbatoresc Dragobetele coincide cu sarbatoarea Aflarii Capului Sfantului Ioan Botezatorul.

Totusi, aceasta sarbatoare este puternic inradacinata in cultura romana. Dragobetele este un personaj transmis din generatie in generatie de la vechii daci, transformat mai apoi intr-un protector al tinerilor si patron al iubirii.

Conform unor legende populare, Dragobetele este chiar fiul babei Dochia, un tanar chipes si iubaret care obisnuia sa seduca toate femeile care ii ieseau in cale. Totusi, in zilele noastre, Dragobetele reprezinta pentru romani simbolul suprem al dragostei autohtone.

Celebrarea Dragobetelui se bucura de o simbolistica aparte, extrem de bogata si interesanta. Acesta reprezinta atat inceputul, cat si sfarsitul, inceperea unui nou anotimp, moment in care natura incepe sa prinda viata, dar si sfarsitul desfraurilor lumesti deoarece incepe Postul Sfant al Pastelui.

In vremurile de demult si in unele zone chiar si in prezent, de Dragobete tinerii imbracati in faine frumoae obisnuiau sa se adune in paduri si sa culeaga buchete cu primele flori ale primaverii. Culesul floilor se facea cu voie buna dar si cu cantece si un fel de joc numit zburatorit.

La ora pranzului fetele obisnuiau sa fuga catre sat in timp ce baietii le fugareau in incercarea lor de a le prinde si de a le saruta. Daca baiatul era drag fetei, aceasta se lasa prinsa si sarutata. Semnificatia sarutului in acest caz era un echivalent al logodnei si al infiriparii iubirii dintre cei doi. Seara logodna se anunta in cadrul comunitatii satului si a membrilor celor doua familii. Participantii la sarbatoare, in concordanta cu traditia erau considerati binecuvantati in acel an, bucurandu-se de toate din belsug, fiind feriti de boli. O superstitie din popor spune ca persoanele care nu sarbatoreau aceasta zi erau pedepsiti sa nu poata iubi in acel an.

Daca de Dragobete vremea se prezenta mohorata, iar ziua era friguroasa, ploioasa sau ningea, tinerii se adunau intr-o casa unde sa petreaca, sa lege prietenii sau sa se tina de jocuri.

In unele zone ale tarii tinerele aruncau unele acuzatii pentru farmecele de uraciune facute impotriva rivalelor in iubire. Tinerii baieti obisnuiau sa isi cresteze putin bratul in forma unei cruci, atingandu-si taieturile si rostind juramantul de a ramane toata viata frati de sange.

Tot in aceasta zi batranii din sat se preocupau mai mult decat de obicei de animalele din ograda. Cei in varsta credeau ca in ziua de Dragobete pasarile isi aleg perechea pe viata. Tot in aceasta zi sacrificarea animalelor este interzisa.

Acum mult timp, exista obiceiul conform caruia tinerele necasatorite sa stranga zapada putina care se mai gasea, numita si „zapada zanelor”. Apa aparuta in urma topirii acestei zapezi ar fi avut proprietati magice cand venea vorba de iubire, de descantece de iubire, dar si de ritualurile de infrumusetare. Mai mult, conform datinilor stravechi, aceasta zapada a aparut un urma surasului zanelor. Tocmai de aceea fetele obisnuiau sa isi clateasca chipul cu aceasta apa, pentru a deveni la fel de frumoase precum zanele.

O superstitie spunea ca fetele care nu se intalneau in aceasta zi cu o persoana de sex masculin nu aveau parte intreg anul de iubire. Mai mult, in unele sate se credea ca toate fetele care ajung sa atinga un barbat dintr-un sat invecinat vor fi indragostite tot timpul anului.

In unele regiuni din tara se obisnuia ca in aceasta zi sa se scoata din pamant radacini de spanz pe care oamenii le foloseau pe post de leac pentru vindecarea unor boli.

De asemenea, conform traditiei, in aceasta zi barbatii trebuie sa fie in relatii cordiale cu toate femeile. In aceasta zi barbatilor nu le era permis sa necajeasca femeile sau sa se certe cu ele. In caz contrar acestia ar fi avut parte de o primavara plina de ghinion si un an greu. Pentru ca iubirea dintr-un cuplu sa ramana vie de-a lungul anului, tinerii trebuie neaparat sa se sarute in ziua de Dragobete.

Tot in aceasta zi, lucrul capului, tesutul, cusutul si toate treburile grele de pe langa gospodarie nu sunt permise. Totusi, in aceasta zi este permisa curatienia deoarece se considera ca aceasta este aducatoare de prospetime si de spor.

In ziua de Dragobete atat flacaii, cat si tinerele nu au voie sa planga. Conform traditiei, persoanele care plang in aceasta zi vor avea parte de necazuri si suparari in lunile care vor urma.

In unele regiuni din tara, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca si noaptea de Boboteaza. Tinerele care doresc sa isi afle ursitul isi pun sub perna busuioc sfintit, sperand ca Dragobetele le va ajuta sa-si gaseasca ursitul.

Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici și celebra zicală „Dragobetele sărută fetele!”

Flăcăii, strânși în cete și fetele obișnuiau ca, în ziua de Dragobete, să își cresteze brațul, în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, respectiv surori de cruce. Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următorea zi de Dragobete.

Se mai credea că, în ziua de Dragobete, păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile.

Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii.

Cu ocazia zilei de Dragobete, batrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările iși aleg perechea pe viață și se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârșit de iarnă și început de primavară, Dragobetele oficia nunțirea păsărilor in cer. Sacrificarea animalelor este interzisa in aceasta zi, după cum informează Historia.ro.

În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necasatorite sa stranga, de Dragobete, zapada ramasa pe alocuri, zapada cunoscuta drept “zapada zanelor”. Apa rezultata prin topire era considerata ca avand proprietati magice in iubire si in descantecele de iubire, dar si in ritualurile de infrumusetare. Se credea ca aceasta zapada s-a nascut din surasul zanelor. Fetele isi clateau chipul cu aceasta apa pentru a deveni la fel de frumoase si atragatoare ca si zanele.

De Dragobete, fetele trebuie sa se intalneasca cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul intregului an. Totodata, in sate se credea ca fetele care ating un barbat dintr-un sat invecinat vor fi dragastoase tot timpul anului.

In anumite sate ale Romaniei, din pamant se scot, de Dragobete, radacini de spanz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Este, de asemenea, obligatoriu ca de Dragobete barbatii sa se afle in relatii cordiale cu persoanele de sex feminin.

Barbatii nu au voie sa necajeasca femeile si nici sa se angajeze in galcevi caci astfel ii astepta o primavara cu ghinion si un an deloc prielnic. Atat baietii, cat si fetele au datoria de a se veseli de Dragobete pentru a avea parte de iubire intreg anul.

Daca vor ca iubirea sa ramana vie de-a lungul intregului an, tinerii care formeaza un cuplu trebuie sa se sarute de Dragobete.

Lucrarile campului, tesutul, cusutul, treburile grele ale gospodariei nu sunt permise de Dragobete. In schimb, curatenia este permisa, fiind considerata aducatoare de spor si prospetime.

Nu ai voie nici sa plangi in ziua de Dragobete. Se spune ca lacrimile care curg in aceasta zi sunt aducatoare de necazuri si suparari in lunile care vor urma.

In unele zone ale tarii, ajunul zile de Dragobete este asemanator ca simbolistica noptii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase sa isi afle ursitul, isi pun busuioc sfintit sub perna, avand credinta ca Dragobete le va ajuta sa gaseasca iubirea adevarata.

RELIGIE ORTODOXĂ 24 Februarie

+ Întâia și a doua aflare a capului Sf Proroc Ioan Botezătorul; Sâmbăta Sfântului Teodor – Pomenirea morților

Întâia și a doua aflare a Capului Sf Proroc Ioan Botezătorul

Fiind tăiat cinstitul cap al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, l-a luat pe tipsie necurată jucătoare şi l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, împungând cu acul limba Sfântului care mustra fărădelegea lor, nu l-a dat să-l îngroape odată cu trupul, pentru că se temea că nu cumva Ioan să învieze când capul lui se va lipi de trup şi iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca trupul să-l arunce, iar ucenicii, luându-l noaptea în taină, l-au îngropat în Sevastia, cetatea Samariei. Însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns şi necinstit. Despre aceasta ştia numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomeneşte în Evanghelia lui Luca. Aceea, având jale de uciderea cea nevinovată a Sfântului Marelui prooroc Ioan şi de batjocură ce se făcuse cinstitului său cap, l-a luat de acolo noaptea, în taină, şi, punându-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, unde era satul lui Irod. Când a auzit Irod vestea despre Iisus, a gândit împreună cu Irodiada, nu cumva a înviat Ioan? Căutând capul lui Ioan şi negăsindu-l, nu se pricepeau ce să fie. Apoi a zis Irod către casnicii săi despre Iisus: "Ioan pe care l-am tăiat, acela s-a sculat din morţi şi pentru aceasta se lucrează puteri prin el".

    După aceasta, trecând multă vreme, un bărbat oarecare slăvit, care era dintr-un palat împărătesc şi crezuse în Domnul nostru Iisus Hristos, anume Inochentie, lepădându-se de lume, a mers în Sfânta Cetate a Ierusalimului şi, cumpărând în muntele Eleonului locul acela, care altădată era satul lui Irod, a zidit acolo o chilie şi, îmbrăcându-se în rânduiala monahicească, vieţuia după Dumnezeu. Vrând să zidească o biserică mică de piatră, a săpat un şanţ pentru temelie. Şi, după dumnezeiasca rânduială, a găsit capul ascuns în pământ, în vasul cel de lut. Din unele minuni care se făceau în acea vreme şi prin dumnezeiască descoperire, cunoscând că acela este capul Mergătorului înainte, îl păstra la sine cu cinste. Iar când era să se sfârşească, văzând uriciunea pustiirii, stând la locul cel sfânt - căci în acele vremuri împărăţia închinătorilor la idoli, stăpânind pretutindeni sfintele locuri în Ierusalim, cu idoli şi cu urâtele lor jertfe, monahul acela a ascuns sfântul cap al Mergătorului înainte iarăşi în sânul pământului, în acelaşi loc, ca să nu i se facă vreo necinste după sfârşitul său. Dar acel loc, ce a fost altădată satul lui Irod şi în care era chilia şi biserica cea mică, pustiindu-se după dânsul prin lungimea vremii, a căzut şi s-a asemănat cu pământul şi iarăşi acel cinstit cap a fost neştiut de nimeni, vreme de mulţi ani.

    Împărăţind marele împărat Constantin şi luminându-se cu Sfântul Botez, iar prin maicasa, Sfânta Elena, curăţind şi înnoind sfintele locuri ale Ierusalimului, iar sfânta credinţă înflorind pretutindeni şi strălucind ca soarele, doi monahi de la răsărit s-au sfătuit să se închine cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci în Ierusalim, care s-a aflat de împărăteasa Elena, precum şi Mormântului Domnului şi la toate sfintele locuri. Deci, ajungând la Ierusalim, se închinau şi se rugau, înconjurând sfintele locuri. Apoi s-a arătat unuia dintre dânşii Sfântul Ioan Mergătorul înainte, în vedenia somnului, poruncindu-i să scoată din sânul pământului cinstitul lui cap, arătându-i locul în satul lui Irod unde era ascuns. El, deşteptându-se, a spus prietenului său. Însă acela, socotind lucrul ca un vis, n-a crezut şi l-a făcut şi pe acela să nu creadă. În altă noapte iarăşi s-a arătat în vedenie Sfântul Înaintemergător, la amândoi, fiecăruia deosebit, şi le-a zis: "Toată necredinţa şi lenevirea lepădând-o, faceţi ceea ce v-am poruncit".

    Sculându-se amândoi, spunând unul altuia vedenia, au mers în satul lui Irod, la locul ce li se arătase în vedenie şi, săpând, au aflat comoara cea fără de preţ, adică sfântul cap al Mergătorului-Înainte, şi, punându-l într-un sac din păr de cămilă, s-au întors la locul lor. În acea vreme, un om din cetatea Emesa, sărac, cu meşteşugul olar, lăsând patria sa şi soţia, din pricina sărăciei, se ducea în altă ţară. Atunci a nimerit în cale pe cei doi monahi şi, apropiindu-se de dânşii, mergeau împreună. Iar monahii, primind pe omul acela să călătorească cu dânşii, i-au dat sacul cu capul să-l ducă, însă omul nu ştia ce este în sac. Şi iată i s-a arătat Sfântul Înaintemergătorul, zicându-i: "Lăsând pe călătorii tăi, fugi de dânşii cu acest sac, pe care îl ai în mâini".

    Aceasta a poruncit-o sfântul de vreme ce vedea neosîrdia şi lenevirea monahilor, care la început nu credeau în arătarea lui. Apoi nu voiau să ducă singuri cinstitul cap, ci îl încredinţară unui om necunoscut. Dar a vrut să facă bine acelui sărac şi să fie pricinuitor vieţii celei bune şi plăcute lui Dumnezeu. Deci, olarul acela, ascultând pe sfânt, s-a ascuns de monahi şi a fugit de ei. Apoi s-a întors acasă la soţia sa, ducând, ca pe o comoară de mare preţ, capul Mergătorului-Înainte, cel mai scump decât toate bogăţiile, pentru care Dumnezeu a binecuvântat casa olarului cu toată îndestularea şi vieţuia întru multă îmbelşugare, uitând pătimirea cea dintâi, dând şi la alţi săraci şi scăpătaţi din bogăţiile sale.

    Ştiind pe Sfântul Ioan Mergătorul-Înainte pricinuitor de atâtea bunătăţi, cinstea capul lui precum se cădea, tămâindu-l în toate zilele, aprinzându-i lumânări şi rugându-se. Astfel, cealaltă vreme a vieţii sale a petrecut-o bine. Iar când era să moară, l-a pus într-un vas cu apă - astfel voind însuşi Sfîntul-Înainte-Mergătorul, şi după moarte arătând chip de sărăcie. Punând vasul acela cu tot cu cap într-un sicriu, l-a petcetluit şi a încredinţat această comoară surorii sale, spunându-i cu amănuntul cum, pentru acel sfânt cap, din sărăcia cea mai de pe urmă a ajuns în mare bogăţie. Şi a poruncit surorii sale să aibă acel sfânt cap în mare cinste, păzindu-l cu cucernicie şi cu frică, dar să nu deschidă sicriul până ce, singur Înainte-Mergătorul nu va voi să se deschidă. Iar dacă va veni la sfârşitul vieţii sale, să-l încredinţeze unui bărbat temător de Dumnezeu şi îmbunătăţit. Astfel, cinstitul şi sfântul cap al Mergătorului-Înainte a trecut de la unul la altul, prin multe mâini.

    După aceea, a ajuns la un monah presbiter, anume Eustatie, care vieţuia aproape de cetatea Emesa, într-o peşteră. Acela, deşi era rău-credincios, vătămat cu eresul lui Arie, totuşi mergeau la el neputincioşii să se tămăduiască cu darul cel minunat, care ieşea din capul Mergătorului-Înainte, cel ţinut în taină de el. Monahul acela, precupeţind darul lui Dumnezeu, acele minuni le atribuia relei sale credinţe celei ereticeşti, tăinuind adevărul înaintea oamenilor, încât pe mulţi de un gând cu el îi înşela. Înştiinţându-se despre reaua lui credinţă, toţi cei din cetatea Emesa s-au sfătuit împreună cu episcopul şi cu voievodul şi au trimis să-l izgonească din peştera aceea şi din hotarele Emesei. Iar el a rugat pe cei ce-l goneau ca să-l lase în ziua aceea să petreacă în peşteră, făgăduind că a doua zi să iasă singur. Dobândind acea vreme, a îngropat noaptea, vasul cel de apă cu sfântul cap, în peştera aceea, adânc în pământ, nădăjduind că în altă vreme va veni în taină să-l ia şi iarăşi, făcând prin el minuni, să-şi întindă credinţa sa cea rea. Însă n-a câştigat ceea ce nădăjduia, pentru că, după ieşirea din peştera aceea, îndată s-au sălăşluit acolo nişte binecredincioşi monahi îmbunătăţiţi, unde nu mai era cu putinţă acelui eretic să intre şi să fure comoara cea duhovnicească, ascunsă în pământ. După multă vreme, adunându-se mulţi fraţi, s-a aşezat mănăstire lângă peştera aceea; iar capul Mergătorului înainte nu era ştiut de nimeni, fiind sub obroc. Trecând mulţi ani, l-a găsit Marcel, arhimandritul acelei mănăstiri de lângă peştera Emesei, bărbat îmbunătăţit, de care lucru singur pomeneşte astfel:

    "Bine este cuvântat Domnul nostru Iisus Hristos, că m-a învrednicit pe mine, Marcel, robul Său, a fi văzător al vedeniei de faţă, care mi s-a făcut în 18 zile ale lunii Februarie, în săptămâna din mijlocul postului sfintelor 40 de zile, descoperindu-se în somn noaptea, căci am văzut toate porţile mănăstirii noastre deschise. Deci m-am înfricoşat şi mi se părea că ies să le închid. Apoi iarăşi am văzut un râu trecând prin poarta mănăstirii, şi mă miram de unde iese acea mulţime de apă. Pe când gândeam aceasta, am auzit un glas de multe cete, venind spre noi dinspre răsărit, cu sunet mare, iar fiecare ceată avea deosebit grai şi striga: "Iată, se arată Sfântul Ioan, Botezătorul lui Hristos".

    Astfel strigând, cetele au intrat în mănăstire. Iar eu, lăsând porţile şi privirea râului, de frică acoperindu-mă, am alergat şi m-am suit în vârful scării, pe care stând, mi se părea că văd în mănăstire două curţi, una spre apus, iar altă spre miazăzi, şi o biserică între dânsele. Apoi fiecare ceată intra în curtea dinspre apus, iar de acolo mergea în biserică şi, închinându-se, ieşea pe uşa dinspre miazăzi.

    După ce au stat cetele din umblarea lor, iarăşi am auzit un glas, strigând: "Iată Sfântul marele Ioan Botezătorul". Apoi, privind, l-am văzut în biserică şi cu dânsul pe alţi doi, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Atunci, îndată cetele au mers la dânsul, una după alta, şi luau de la dânsul binecuvântare. Şi eu, în sine-mi, gândeam să mă apropii şi să mă binecuvânteze. Intrând eu mai pe urmă decât toţi, pe altă uşă, cu frică şi cu cutremur, m-am închinat înaintea lui până la pământ şi m-am atins de picioarele lui. Iar el, ridicându-mă, m-a cuprins cu dragoste, atingându-se de barbă şi de gura mea, cu sfânta sa gură, apoi, scoţând din sânul său un vas plin de miere, mi-a dat, zicând: "Primeşte binecuvântare". Acestea zicând, el mergea, dar mergeam şi eu în urma lui şi am văzut un stâlp de foc înaintea lui şi înfricoşându-mă, m-am deşteptat.

    După aceasta, trecând ziua, am poruncit ca seara să cânte fraţii obişnuita rânduiala, adică psalmii cu stihuri. Pe când cântau ei, fratele Isachie, ridicându-şi ochii, a văzut foc prin ferestruie arzând în biserica sfintei peşteri, unde era cinstitul cap al Sfântului Ioan, de care noi nu ştiam. Dar fratele, văzând focul, a strigat: "Domnul meu, iată văd foc arzând la sfânta peşteră". Eu am zis către dânsul: "Nu te teme, frate, ci însemnează-te cu semnul Crucii şi taci!"

    După cinci zile, pe la miezul nopţii, pe când dormeam, o mina m-a atins de trei ori în coasta cea dreaptă şi un glas a zis către mine: "Iată, m-am dăruit vouă. Scoală şi urmează stelei ce merge înaintea ta şi unde te va duce, acolo să sapi în pământ, că mă vei afla". Iar eu, cu frică şi cu cutremur deşteptându-mă din somn, şedeam şi am văzut o ceată stând înaintea uşii chiliei în care eram. Înfricoşându-mă foarte, m-am însemnat cu semnul Crucii şi am ieşit, iar steaua mergea înaintea mea. După aceea, am intrat în peşteră şi, ducându-mă până la locul unde era cinstitul cap al Sfântului Ioan Mergătorul-Înainte, s-a făcut nevăzută. Iar eu m-am închinat Domnului, căzând cu faţa la pământ, şi am făcut multă rugăciune. Apoi, aprinzând lumânare şi tămâie şi luând sapa, am început a săpa chemând pe Domnul.

    Săpând eu, se auzea sunet mare şi era pământul vârtos ca aramă. Apoi, ostenindu-mă mult, am aflat cărămizi, pe care scoţându-le, am văzut o lespede de piatră şi pe aceea, scoţând-o cu multă osteneală, am aflat purtătorul şi sfinţitul vas, în care era cinstitul şi vrednicul de fericire cap al Mergătorului-Înainte. Apoi, cuprinzându-mă bucurie şi frică, am luat o lumânare şi tămâie şi, îndrăznind a pipăi, m-am închinat şi iarăşi am acoperit vasul cinstit, după aceea m-am dus din peşteră.

    În uşă m-a întimpinat preacinstitul arhimandrit Ghenadie, care venise în mănăstirea noastră, şi, luându-mă înăuntrul peşterii, a făcut rugăciune şi după aceea a început a-mi spune vedenia sa: "Am văzut, zise el, că în acest loc, unde stăm acum, stăteam amândoi şi era multă pâine de orz curată, mai luminată decât soarele. Apoi am văzut popor fără număr intrând în peşteră şi luă din mâinile noastre pâinile acelea, însă pâinile nu scădeau, ci mai mult se înmulţeau".

    Acestea auzindu-le eu de la părintele Ghenadie, am înţeles că de la Dumnezeu era acea vedenie, care însemna darul cel neîmpuţinat al Botezătorului, care era să se dea tuturor cu îndestulare în acel loc. Deci i-am spus şi eu cele ce am văzut şi i-am arătat preacinstita comoară aflată. Văzând-o el, s-a bucurat foarte mult şi ne-am sfătuit ce am putea face. Şi ne-am învoit amândoi ca să nu spunem îndată cuiva despre aceea, nici episcopului Uranie, păstorul Bisericii Emesei. Ci mai întâi să arătăm taina aceasta fericitului stareţ, părintelui Ştefan, care era povăţuitor de nevoin-ţele pustniciei în mănăstirea Daromiei. După aceasta, el să arate episcopului, pentru că îi era iubit. Dar, mergând în mănăstirea Daromiei, n-am găsit pe părintele Ştefan, fiindcă se dusese să cerceteze alte mănăstiri. Deci am trimis la cucernicul diacon Chiriac, care era în cetate, în sfinţitul locaş cel dintâi.

    Acela, venind şi închinându-se nouă întru Hristos, a spus vedenia sa, pe care a văzut-o în vis, după toate asemenea cu vedenia aceea pe care minunatul Ghenadie a văzut-o şi i-am spus lui a noastră taină despre Sfântul Mergătorul-Înainte. Deci au zis diaconul Chiriac şi părintele Ghenadie că se cade ca îndată să anunţăm despre aceea pe păstorul bisericesc. Iar eu aşteptam până ce stareţul Ştefan se va întoarce de la mănăstirile sale şi am petrecut cinci zile. Iar sosind sâmbăta şi noi vorbind, deodată am căzut şi zăceam de o boală neaşteptată, încât nu puteam nici a mă scula. Deci, Ghenadie şi Chiriac se mirau de răul ce mi se întâmplase şi au făcut rugăciune către Domnul, pentru mine. Iar după rugăciune ziseră către mine: "Au nu ţi-am spus că se cade a spune episcopului taina?" Iar eu, auzind aceasta, mă defăimam, fiindcă nu am făcut bine ascunzând o taină ca aceasta, pe care se cădea a o arăta îndată pentru slavă lui Dumnezeu. Deci, rămăsesem netămăduit, dar făcându-se seară, după obişnuita cântare, venind la mine acei cinstiţi bărbaţi, Ghenadie şi Chiriac, mi-au spus că s-au jurat cu jurământ să spună arhiereului de taina aceea din vremea utreniei, mai înainte de răsăritul soarelui. Şi eu am zis către dânşii: "Bun este sfatul vostru, fraţilor. Deci fie ceea ce v-aţi sfătuit".

    Astfel, întorcându-mă cu dânşii, îndată m-am îndreptat din boală şi m-am făcut sănătos. Apoi m-am dus în cetate cu dânşii foarte de dimineaţă şi am aflat pe episcop ieşind din biserică, de la cântarea Utreniei, şi i-am spus lui toate cele despre arătarea cinstitului cap al Sfântului Mergătorului-Înainte. Iar el, umplându-se de mare bucurie, ne-a poruncit ca, nespunând nimănui taina, să ne ducem la mănăstire. A doua zi, presbiterii şi diaconii au venit în mănăstirea noastră şi, săvârşind soborniceşte sfânta slujbă, s-au apropiat de locul acela în care era vasul cu sfântul cap. Şi diaconul glăsui: "Genunchii plecaţi-vă şi Domnului să ne rugăm"; toţi ne-am închinat la pământ. Iar episcopul Uranie, rugându-se, a scos vasul cu cinstitul cap din sânul pământului.

    Era acolo cu episcopul un presbiter, anume Malh, care, necrezând, a zis: "De unde poate fi aici capul Mergătorului-Înainte?" Şi, îndrăznind, a pus mâna sa pe vas şi s-a atins de vârful cinstitului şi prea lăudatului cap, şi îndată, pentru necredinţa lui, s-a uscat mâna aceea care s-a atins şi s-a lipit de vas. Toţi văzând acea minune, s-au mirat foarte mult. Iar păstorul, cu cei ce stau de faţă, rugându-se lui Dumnezeu cu dinadinsul, presbiterul cel pedepsit abia a putut să-şi dezlipească mina de pe vas, însă i-a rămas neputincioasă. Iar plăcutul lui Dumnezeu păstor, cu tot clerul bisericesc, luând sfinţitul vas, cu comoara ce se afla într-însul, l-a dus în sfânta biserică şi l-a pus într-un loc sfinţit al altarului, până ce s-a zidit Mergătorului-Înainte biserică deosebită, dumnezeiască, în cetatea Emesei, luând sfârşit cu frumoasă podoabă; întru care, când era să se aducă acel sfinţit cap, s-a arătat Botezătorul în vedenie presbiterului Malh, celui care nu crezuse, şi i-a poruncit ca în vremea aducerii să-şi pună mâna cea bolnavă pe vas că se va tămădui. Deci, făcând aceea, presbiterul îndată a câştigat tămăduire.

    Chiar şi Sfântul Simeon Metafrast, în viaţa Cuvioasei Matroana, scrie astfel despre aflarea acelui cinstit cap al Mergătorului-Înainte: "În acel timp, un om, arându-şi holda sa, a văzut la un loc, unde era peştera aceea în mănăstire, un foc ieşind din pământ. Şi nu o dată a văzut aceea, ci de mai multe ori; că în multe zile se arată o văpaie de foc neîncetat, ieşind din pământ. Deci a mers omul acela în cetate - ziua aceea era Duminică, în care şi Marcel cu Ghenadie şi cu Chiriac au mers la episcop - şi au spus lui Uranie, episcopul Emesei. Iar episcopul, cunoscând că este un lucru mare, a luat pe clericii săi şi au mers la locul acela, în peştera în care altă dată locuia Eustatie, ereticul; şi făcând rugăciune a poruncit ca în locul acela să sape pământul.

    Aceasta făcându-se, s-a găsit vasul, care avea într-însul nu aur sau argint, ci capul Sfântului Ioan Înainte-mergătorul şi Botezătorul Domnului, cel mai scump decât toate comorile pământeşti. Şi a străbătut pretutindeni vestea despre aceasta, apoi s-a adunat acolo tot poporul, nu numai din cetatea Emesei, ci şi din toate cetăţile şi satele din jur. Şi a mers Cuvioasa Matroana din mănăstirea sa, cu toate surorile, ca să se închine Capului celui găsit al Sfântului Ioan. Şi a izvorât din acel cinstit cap mir bine mirositor, şi preoţii ungeau cu acest mir pe poporul ce se adunase, făcându-le semnul Crucii pe fruntea lor.

    Deci a luat din mirul acela şi Sfânta Matroana, într-un vas mic, vrând să-l ducă în mănăstirea sa, spre binecuvântare. Dar poporul, sîrguindu-se către acel mir sfânt, o îmbulzea încât ea nu putea să treacă. Alţii, văzând la dânsa sfântul mir, o rugau ca să-i însemneze cu mirul acela, căci nu puteau să ajungă la preoţi; care lucru îl şi făcea ea, fiind silită. Şi s-a întâmplat acolo un orb care din naşterea să nu văzuse lumina. Acela a rugat pe Matroana ca să-l însemneze şi pe el cu sfântul mir. Iar ea i-a uns ochii lui şi îndată a văzut bine.

    După mulţi ani, acel sfânt cap s-a adus cu slavă din cetatea Emesei în Constantinopol şi s-a aşezat în biserica Mergătorului-Înainte, în locul Edomon cel prea frumos, zidit prin împărăteasca rânduială. Dar după mulţi ani, venind eresul luptării contra sfintelor icoane - când nu numai sfintele icoane, ci şi sfintele moaşte ale sfinţilor, unele erau arse, altele erau aruncate în mare şi în râuri, iar altele călcate cu picioarele şi în multe feluri batjocorite - atunci, unii creştini, fugind din împărăteasca cetate - cea plină de fărădelegea ereticească, au luat în taină Capul Botezătorului şi l-au dus la Comani, unde altădată a răposat Sfântul Ioan Gură de Aur şi, ducându-l acolo, l-au ascuns iarăşi în sânul pământului, în vas de argint.

    Acolo a stat neştiut de nimeni, până în vremea împăratului Mihail, fiul lui Teofil şi al maicii sale Teodora, împărăteasa, cei ce au restabilit dreapta credinţă, pe vremea împărăţiei căruia, prin dumnezeiasca arătare, iarăşi s-a aflat şi s-a adus în Constantinopol, de prea sfinţitul patriarh Ignatie al Constantinopolului, întru cinstea şi slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, cel împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh slăvit în veci. Amin.

PSALMII

Psalmii 26-30

Psalmul 26

1.	Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2.	Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3.	Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4.	Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5.	De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6.	De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7.	Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8.	Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9.	Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10.	Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11.	Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12.	Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13.	Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14.	Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15.	Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16.	Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17.	Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18.	Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19.	Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20.	Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Psalmul 27

1.	Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în groapă.
2.	Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine, când ridic mâinile mele către locaşul Tău cel sfânt.
3.	Să nu tragi cu cei păcătoşi sufletul meu, şi cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi,
4.	Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor.
5.	Dă-le lor după faptele lor şi după vicleşugul gândurilor lor.
6.	După lucrul mâinilor lor, dă-le lor; răsplăteşte-i după faptele lor,
7.	Că n-au înţeles lucrurile Domnului şi faptele mâinilor Lui; îi vei dărâma şi nu-i vei zidi.
8.	Binecuvântat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii mele.
9.	Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat.
10.	Şi a înflorit trupul meu şi de bunăvoia mea Îl voi lăuda pe El.
11.	Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său.
12.	Mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; paşte-i pe ei şi-i ridică până în veac.

Psalmul 28

1.	Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste;
2.	Aduceţi Domnului slavă numelui Său; închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.
3.	Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.
4.	Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă;
5.	Glasul Domnului cel ce sfărâmă cedrii şi va zdrobi Domnul cedrii Libanului;
6.	El face să sară Libanul ca un viţel; iar Ermonul ca un pui de gazelă.
7.	Glasul Domnului, cel ce varsă para focului.
8.	Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Domnul pustiul Cadeşului.
9.	Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii şi în locaşul Lui, fiecare va spune: Slavă!
10.	Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul Împărat în veac.
11.	Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.

Psalmul 29

1.	Te voi înălţa, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei împotriva mea.
2.	Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat.
3.	Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă.
4.	Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.
5.	Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria.
6.	Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu mă voi clătina în veac!"
7.	Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat.
8.	Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga.
9.	Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău?
10.	Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!
11.	Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie.
12.	Ca slava mea să-ţi cânte ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!

Psalmul 30

1.	Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2.	Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3.	Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4.	Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5.	În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6.	Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7.	Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8.	Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9.	Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10.	Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11.	La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12.	Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13.	Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14.	Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
15.	În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16.	Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17.	Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18.	Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19.	Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20.	Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21.	Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22.	Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23.	Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24.	Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25.	Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26.	Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Sâmbăta Sfântului Teodor – Pomenirea morților

Prima sambata din Postul Sfintelor Pasti este cunoscuta sub denumirea de Sambata colivelor sau Sambata Sfantului Teodor Tiron. Cu aceasta zi incep pomenirile celor trecuti in lumea vesniciei. Aceste pomeniri se vor face in fiecare sambata din Postul Sfintelor Pasti, pana in sambata Floriilor. 

Sambata Sfantului Teodor sau a colivelor

Praznicul Sfantului Mucenic Teodor Tiron este, dupa Karabinov, cea mai veche sarbatoare fixa deplasata in ciclul liturgic mobil. Marea popularitate a acestui sfant, al carui sanctuar din Euhaita atragea multimile, a facut ca pomenirea lui sa fie transferata in prima sambata a Postului Mare, dupa cum atesta Typikon-ul Marii Biserici.

Nu este insa vorba doar de un transfer al sarbatoririi praznuite de Triod. Caci, in timp ce Typikon-ul Marii Biserici nu indica decat sinaxa mucenicilor, Triodul comemoreaza in aceasta zi mai precis minunea colivelor, a carei naratiune e atribuita patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfarsitul secolului IV).

In timpul domniei tiranice a imparatului Iulian Apostatul, acesta a poruncit sa se stropeasca cu sangele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vandute pe piata cetatii imperiale, pentru a intina astfel prima saptamana din Postul Mare al crestinilor. Dar mucenicul Teodor s-a aratat in vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul lui Iulian si sfatuindu-l sa fiarba graunte de grau (kolva) si sa le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca acestia sa nu mearga sa cumpere de la piata.

Fiind astfel izbaviti de intinaciunea idolatriei gratie acestui mucenic surpator al idolilor, arhiepiscopul a poruncit credinciosilor sa serbeze in fiecare an, la incheierea primei saptamani a Postului Mare, un praznic care sa comemoreze acest eveniment. Aceasta prima sambata e, asadar, ocazia unei duble bucurii: incheierea primei perioade a postului si praznuirea mucenicului.

"Sa ne odihnim in sambata de astazi, oamenilor, incetand ostenelile cele de ieri, pentru Cel ce a binecuvantat aceasta zi cu odihna si cu praznuirea cea de acum a mucenicului".

Praznicul mucenicului e dublu si el, pentru ca in el ne bucuram atat de minunea colivelor, cat si de nevointele mucenicesti ale Sfantului Teodor. De aceea, slujba zilei nu are "Aliluia" pentru adormiti, ca in celelalte sambete, ci "Dumnezeu este Domnul". Imnologia cuprinde piese rezervate laudei lui Teodor si altele inchinate minunii colivelor. Lectura sinaxarului care relateaza aceasta minune e completata de cea a panegiricului Sfantului Teodor atribuit Sfantului Grigorie al Nyssei.

Comemorarea mucenicului Teodor Tiron intr-o sambata in mod normal consacrata memoriei colective a sfintilor si a martirilor apare, asadar, drept o specificare a acesteia, inscriindu-se ca un fel de concluzie a seriei celor trei sambete festive: Sambata Mortilor, Sambata Ascetilor si Sambata lui Teodor.

Pe de alta parte, cu exceptia Sambetei Acatistului, celelalte sambete din Postul Mare nu vor cuprinde comemorari deosebite, sarbatoarea colivelor ingaduind astfel evidentierea caracterului privilegiat al primei saptamani. La incheierea acesteia din urma, adunarea mucenicilor reprezentata de Sfantul Teodor se asociaza, asadar, prin rugaciunile si exemplele ei eforturilor intreprinse de credinciosi, pentru a-i ajuta pe calea ce le ramane de parcurs in saptamanile urmatoare.

"Postul cel curat si fara prihana la noi acum ajungand, a adus cu sine savarsire de minuni mucenicesti. Caci prin post ne curatim de intinaciunile si de necuratiile cele sufletesti iar prin dovezi si lupte vitejesti asupra patimilor ne imbarbatam. Pentru aceasta si cu darul sfintei postiri luminandu-ne si cu minunile mucenicului Teodor intarindu-ne in credinta intru Hristos, cerem de la El sa dea mantuire sufletelor noastre".

Ca si in Sambata Mortilor, dupa Vecernie (si Liturghia Darurilor mai inainte sfintite) de vineri se trece la Panihide si la binecuvantarea colivelor, dar aici semnificatia e putin diferita. E vorba mai putin de supravietuirea vechilor ospete funerare ale primilor crestini, cat de un oficiu festiv comemorand minunea colivelor si biruinta impotriva planului perfid al Iui Iulian Apostatul, gratie interventiei miraculoase a mucenicului Teodor.

Aceasta diferenta apare si in structura Panihidei: aceasta nu mai cuprinde Psalmul 90 si "Aliluia" ca la Panihida adormitilor, ci Psalmul 142 si "Dumnezeu este Domnul" festiv, un canon al Sfantului Ioan Damaschinul la aceasta minune, binecuvantarea colivelor si apolisul Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite, la sfarsitul careia se reintra in procesiune in trapeza pentru prima masa oficiala a saptamanii.

Obiceiul lavrei Sfantului Sava cel Sfintit si al chinoviei Sfantului Eftimie era ca in cursul acestei mese sa se acorde o dispensa de vin si untdelemn intru cinstirea sfantului zilei, dar Typikon-ul tiparit precizeaza ca a fost desfiintat din pricina respectului datorat primei saptamani a Postului Mare.

Ieromonahul Makarios Simonopetritul

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 6 – 24 Februarie

A: PLĂCINTE

Plăcintă cu ciuperci

·       foi de plăcintă;

·       500 g ciuperci;

·       50 g margarină;

·       1 ceapă;

·       Sare;

·       Piper

Dacă nu avem foi de plăcintă se prepară un aluat din 250 g făină, 250 g margarină, ½ pahar cu apă caldă şi sare şi se lasă la rece.

        Se curăţă ciupercile, se spală bine şi se taie felioare subţiri.

        Se înăbuşă pe foc, într-o cratiţă acoperită, în margarină cu ceapa tăiată solzişori, sarea şi piperul măcinat.

        Când s-au înmuiat şi zeama din ele a scăzut se lasă să se răcorească.

        Se împarte aluatul în două.

        Una din jumătăţi se întinde de forma şi mărimea tăvii.

        Se unge tava, se aşază foaia şi se coace la cuptor.

        Se scoate din cuptor, se întind ciupercile scăzute şi răcorite pe toată suprafaţa foii, iar jumătatea cealaltă de aluat care a fost păstrată la rece, se întinde şi se pune în tavă deasupra compoziţiei.

        Se dă la cuptor până se rumeneşte.

B: SALATE

Salată franţuzească

·       500 g cartofi fierţi;

·       150 g morcov;

·       150 g ţelină;

·       150 g mazăre;

·       2 linguri pătrunjel fin tocat;

·       100 g castraveţi muraţi;

·       2 mere;

·       Oţet;

·       Sare;

·       Piper măcinat;

·       Zahăr;

·       2 linguri muştar;

·       1 ceaşcă maioneză de post;

·       2 linguri kechup

Se curăţă morcovii şi ţelina şi se taie cubuleţe.

Se fierb cu mazărea şi pătrunjelul în apă sărată, se scurg bine şi se pun într-un castron mare.

Se adaugă castraveciorii, cartofii şi merele tăiae cuburi.

Se adaugă muştarul, sarea, oţetul, piperul, maioneza de post şi kechupul şi se amestecă bine.

C. SOSURI

Sos cu muştar

Într-o ceaşcă de sos alb se amestecă bine o lingură de muştar.

Se încălzeşte sosul fără a se lăsa să fiarbă.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de ciuperci

·       ¼ kg ciuperci;

·       1 morcov;

·       1 ţelină mică;

·       1 cartof;

·       1 ceaşcă orez;

·       1 ceapă;

·       1 legătură pătrunjel;

·       1 legătură leuştean

·       Sare;

·       1 linguriţă margarină sau ulei;

·       1 ½ l borş de putină

Se curăţă, se spală şi se taie zarzavaturile şi se pun într-o oală la fiert cu 1 l apă şi cu orezul.

Când sunt pe jumătate fierte se adaugă ciupercile tăiate felii şi fierte în prealabil.

Se adaugă borşul şi sarea.

Se mai lasă să clocotească, se potriveşte la gust şi se adaugă o linguriţă de margarină sau ulei şi verdeaţa fin tocată.

E: MÂNCĂRURI

Varză dulce călită

·       1 varză circa 1 kg;

·       1 ceapă;

·       1 ceaşcă ulei;

·       Piper;

·       Sare,

·       Mărar

După ce s-au scos cotoarele se taie varza fideluţă, se sărează şi se frământă puţin cu mâna.

Se pune peste ceapa călită în ulei, se adaugă puţină apă şi se lasă să scadă la foc mic.

Se sărează, se pune piperul şi mărarul tocat mărunt.

După preferinţă se poate adăuga zeama de la o lămâie.

F.  DULCIURI

Chec cu cacao

·       ¾ ceaşcă ulei;

·       2 ceşti zahăr;

·       2 ceşti apă rece;

·       3 linguri oţet;

·       6 linguri cacao;

·       1 linguriţă sare;

·       2 plicuri vanilie;

·       3 ceşti făină;

·       2 linguriţe bicarbonat;

·       1 linguriţă praf de copt

Se bate uleiul cu zahărul, se adaugă oţetul, apa, vanilia, făina în care se amestecă bicarbonatul şi praful de copt.

        La sfârşit se adaugă sare şi cacao.

        Se răstoarnă compoziţia în tava unsă şi tapetată cu făină şi se dă la cuptor, la foc potrivit timp de 45 minute.

        Când este copt se pudrează cu zahăr.

ISTORIE PE ZILE 24 Februarie

Evenimente

·         303 –  Împăratul roman Diocletian  și ceilalti asociati la conducerea imperiului Maximian, Galerius  si Constantius Chlorus,  au emis  primul dintr-o serie de edicte de revocare a drepturilor  creștinilor care  impuneau revenirea la practicile religioase tradiționale pagane. Cultul lui Jupiter  a devenit  obligatoriu pentru întregul imperiu.
Primul edict din 24 februarie 303: Prevedea distrugerea unor cladiri de cult si a scrierilor creştine precum si privarea de demnităţi şi drepturi a creştinilor. În al doilea  edict de primăvară 303 se prevedea: Arestarea preotilor, astfel incat masele mari de  creştini în special din Orient, sa ramana fara pastori.
In al treilea edict din anul 303, se ordona torturarea preotilor crestini si alte masuri dure care includeau uciderea acestora. Al patrulea edict emis la inceptul anului 304, a extins asupra tuturor crestinilor tortura si executiile. Cel mai zelos  adept al politicii anticreștine a fost Galerius Maximianus , sau Gaius Galerius Valerius Maximianus  ( n.cca.250- d.5 mai 311), care i-a urmat pe tron lui Diocletian   între anii 305 -311. Născut într-o familie de țărani din Timocul sarbesc de azi, Galerius îmbrățișează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților . Aurelian si Probus. Se pare că tatăl lui era trac,  iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacica. Este desemnat  Caesar de catre Diocletian la 1 martie 293 in cadrul primei tetrarhii  răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene.  A divorțat de prima soție și s-a căsătorit cu Valeria, fiica lui Diocletian. După spusele lui Lactantius împăratul Galerius și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui Roman, propunând chiar ca imperiul să se numească nu roman ciImperiul Dac, spre oroarea patricienilor și senatorilor. El și-a exprimat atitudinea anti-romană imediat ce avut funcția de împărat, tratând cetățenii romani cu cruzime exemplară, așa cum cuceritorii îi tratează pe cuceriți. In urma persecutiilor declansate de Diocletian au avut noarte de martiri: Sfantul mare mucenic Gheorghe (Capadocia), Sfantul mare mucenic si tamaduitor Pantelimon ( Nicomidia), Antim episcopul Nicomidiei, Sfânta Varvara (Egipt), Sfinții Doctori fără de arginți Cosma şi Damian (Cilicia), Sfinţii mucenici Adrian si Natalia  , Margareta (Antiohia Pisidiei), sfintele Agapi,Irina şi Hiona (Tesalonic),  episcopul Irineu (Sirmium),  diaconul Dimitrie, Secundus, Basilla, Anastasia, preotul Montanus  (Singidunum), episcopul Victorin de Poetavio (Austria), “cei patru încoronaţi” (de fapt cinci, ei fiind sculptori). Pe o inscripţie de la Cernavodă atunci Axiopolis din sec. al IV-lea sunt menţionate numele martirilor: Chiril, Tasie, Chindea, Dasie de Durostorum. Au murit şi cei patru martiri de la Noviodunum: Zotic, Atal, Camasis si Filip aflaţi la Niculiţel şi aşezaţi la Mănăstirea Cocoş.

·         1303 – A avut loc Bătălia de la Roslin  din timpul primului Razboi de Independență scoțian. La lupta au participat doar  câteva sute de soldați de  ambele părți, iar scoțienii sub conducerea lui Ioan III Comyn au ieșit invingători.

·         1339 – Prima mențiune documentară a localitatii Siret. Localitatea este situată în regiunea istorică Bucovina de sud. Siret este unul dintre cele mai vechi orașe din România, care precede formarea statului feudal Moldova și a fost a doua capitală a Moldovei (după Baia), în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. În perioada 1211-1225, pe unul din dealurile de lângă Siret a fost înălțată o fortăreață de către Ordinul Cavalerilor Teutoni. Data exactă nu se știe dar informația apare în „Dicționarul geografic al Regatului Poloniei și al altor state slave” editat în 1880 la Varșovia. Conform aceluiași dicționar, în anul 1241 a avut loc distrugerea de către tătari a orașului Siret și a castelului teuton. În 1326 este menționată existența la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în care sunt înmormântați probabil în același an doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. În 1334, într-o corespondență a călugărilor franciscani este amintită o mănăstire a acestora situată în orașul Siret (Civitas Sereth). Prima atestare documentară a localității Siret datează din anul 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert. Conform altor surse istorice 15 iunie 1340 este data primei atestări documentare a Siretului. Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă din 1340 este descris orașul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia. Acest document dovedește faptul că orașul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înființarea statului medieval Moldova și în același timp justifică alegerea primilor principi ai Moldovei de a-și stabili tot aici capitala. De asemenea, se poate spune că Siretul este primul centru urban medieval din Moldova. În 1351 regele Ungariei Ludovic de Anjou încheie la Siret un tratat cu ducele Lituaniei. Prin acest tratat sunt definite granițele principatului Moldova, granițe care se vor păstra sute de ani. Între 1354-1358 Siret este capitala Moldovei, în timpul domniei principelui Sas Vodă.

·         1525 –  Francisc I al Franței este învins în bătălia de la Pavia de către trupele imperiale germane. Suveranul francez cade prizonier în mâinile lui Carol al V-lea si silit sa accepte concesii teritoriale majore pentru a fi eliberat. La întoarcerea sa în Franța, Francisc a susținut că acordul său cu Carol e nul. Francisc I al Franței (12 septembrie 1494 – 31 martie 1547) a fost rege al Franței între anii 1515 și 1547, fiind fiul lui Charles d’Angoulême și al Louisei de Savoia. Întâi, conte de Angoulême și duce de Valois, el i-a succedat la tron vărului său Ludovic XII, prin căsătoria cu fiica acestuia, Claude a Franței.

·         1538: Tratatul de pace de la Oradea, prin care se pune capăt luptelor dintre Ioan Zapolya și Ferdinand de Habsburg pentru stăpânirea Transilvaniei.

·         1582:  Papa Grigore al XIII-lea introduce  reforma calendarului iulian existent din anul  45 I.Ch., care, în noua structurare, comportă o eroare de o zi la 3000 de ani (Calendarul gregorian). Calendarul iulian a fost introdus de Iuliu Cezar în 46 î.Hr., intrând în uz în anul 45 î.Hr. Calendarul iulian are un an obişnuit de 365 de zile, împărţit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ceeace face ca anul mediu să aibă 365,25 de zile. Calendarul iulian a rămas în uz în unele ţări până în secolul al XX-lea şi mai este folosit încă de mai multe biserici naţionale ortodoxe. In decursul timpului  diferenţa dintre calendarul iulian şi realitate a devenit tot mai importanta. Pentru a corecta această eroare,  Papa Grigorie al XIII-lea a propus calendarul pe care il folosesc acum majoritatea tarilor lumii  si care la adoptarea sa a corectat o eroare de 10 zile acumulate. De aceea atunci  s-a decis că perioada de după joi 4 octombrie 1582, sa devina vineri, 15   octombrie 1582.

·         1607 –  L’Orfeo, opera compusă de compozitorul italian Claudio Monteverdi, este pentru prima oară interpretată pe scenă la Mantua din Ducatul Mantua (acum în Italia).

·         1711: Premiera, la Londra, a operei Rinaldo de Georg Friedrich Händel, prima operă italiană scrisă pentru stagiunea londoneză.

·         1717: Convenția dintre Ioan Mavrocordat și generalul Sainville. Trupele imperiale evacuează Muntenia, dar păstrează Oltenia. Convenția va fi invocată de austrieci pentru a justifica anexarea Olteniei.

·         1726: Act de vanzare a unui petic de loc catre Ioanichie de catre Maria fata logofatului Radu. Dat-am acestu al mieu zapis ca sa fie de buna credinta la mina sfintii sale parintelui Ioanichie, ca inaltindu sfintia sa o bisearica in hanul sfintii sale da aici dan Bucuresti, unde sa cinsteste si sa praznaiaste hramul Sfintilor si Mai Marilor Voivozi cetelor ingearesti Mihail si Gavriil si hramul acelui dantru sfinti, parintele nostru Athanasie cel Mare. Deci avind sfinta bisearica trebuinta ca sa-si faca o clopotnita si o pimnita si fiindu locul daspre casile meale foarte strimtu, da nu ajungia ca sa faca pa deplin, ne-am indemnat si eu da a mia buna voe, da nimeni silita, da am vindut sfintii sale un petic da locu dan curtea casilor meale, care loc imi iaste si mie de la parinti, drept taleri 17 pol vechi, insa in lungu stanjini 2 pol i in latu stanjini 2. Dreptu aceia am dat acestu adevarat zapis al mieu ca de acum inainte sa stapineasca sfintia sa cu buna pace da catre mine si da catre tot neamul mieu si sa-i fie mosie si ohabnica in veaci. Deci si pentru mai adevarata credinta am intarit acest zapis cu pecetea mea si cu numele mieu ca sa sa creaza, iscalindu-l si alte marturii da cinste pentru incredintare. Fevruarie 24 , 7234. Eu Maria, fata Radului logofatul, adeverez Barbul Grecianul biv vel stolnic Grigorie Grecianul biv vel sardar Maria Maria …….( ) biv vel ……( ) Serban

·         1821: Mihail Șuțu, domnul Moldovei, solicită țarului Alexandru I trimiterea unui corp de oaste pentru a face față eteriștilor care conduși de Alexandru Ipsilanti trecuseră Prutul, la 22 februarie1821

·         1848: Regele Louis-Philippe al Franței abdică. La 24 februarie 1848, în timpul revoluției din februarie 1848, regele Ludovic Filip a abdicat în favoarea nepotului său în vârstă de nouă ani, Filip, conte de Paris. Temându-se de ceea ce i s-a întâmplat lui Ludovic al XVI-lea, Ludovic Filip a părăsit Parisul deghizat. Inițial, Adunarea Națională a plănuit să-l accepte pe micul Filip ca rege, însă puternicul curent al opiniei publice a respins acest lucru. La 26 februarie a fost proclamată A Doua Republică Franceză. Prințul Louis Napoléon Bonaparte a fost ales președinte la 10 decembrie același an; la 2 decembrie 1851 el s-a autoproclamat președinte pe viață, apoi împăratul Napoleon al III-lea în 1852.

·         La 24 februarie 1856 (7 martie 1856, stil nou) a fost înființată Facultatea de drept la Iași, Moldova, prima facultate din cadrul viitoarei Universități Alexandru Ioan Cuza. În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica în Moldova, acesta acordă o atenţie deosebită reorganizării învăţămîntului care se soldează cu activităţi concrete la nivelul celui mediu şi superior. În 1856 la Iaşi, Moldova sunt inaugurate primele facultăţi de Drept şi Filosofie. Un rol important în organizarea învăţămîntului în Moldova l-au avut învăţaţii dascăli ardeleni, Simion Bărnuţiu, August Trebonoi Laurian (Augustin Trifan), Florian Aaron, etc, care au găsit aici, după 1848, o ospitalitate binefăcătoare în condiţiile regimului absolutist din Transilvania. Simion Bărnuţiu, în 1856, este numit profesor la Facultatea de Drept, unde ţine cursuri de istoria dreptului roman, de drept natural, privat şi public, de logică şi de psihologie.

·         1870 – În prezenţa domnitorului Carol I, a prim-ministrului Alexandru Golescu şi a ministrului de Finanţe Ion C. Brătianu, la 24 februarie 1870, s-a inaugurat Monetăria Statului, într-un sediu special amenajat pe Şoseaua Kisselef. Primele emisiuni au fost monedele de aur (20 de lei) şi de argint (1 leu) cu efigia domnitorului Carol I (1866-1914). Până la sfîrşitul anului, aici se bat 5.000 de piese din aur de 20 lei şi 400.000 de piese din argint de 1 leu, cu efigia domnitorului pe avers. Moneda de 1 leu din 1870 este prima monedă românească pe care apare denumirea de 1 leu. Interpretat ca o încercare de afirmare a suveranităţii României, acest fapt atrage protestele Înaltei Porţi, iar monetăria este nevoită să oprească producţia monetară. Monedele din argint prevăzute în legea monetară au fost executate în Belgia. Portretul domnitorului nu mai apare pe niciuna dintre ele. Activitatea monetăriei se pare, totuşi, că a continuat şi după 1870, pentru că, în 1871, se menţionează o medalie bătută aici, medalie dedicată aniversării a 400 de ani de la ctitorirea mânăstirii Putna.

·         1881 – China si  Rusia semneaza Tratatul de la Sankt Petersburg (12 (24) februarie). Aceasta prevede revenirea la China  a regiunii  regiunii limitrofe  raului Ili de asemenea, cunoscut sub numele Zhetysu ocupate de Rusia în 1871, dar anexeaza teritorii vaste la vest de râulKhorgos insumand peste 70.000 km2.

·         1892 – Se înființează Partidul Național Român din Bucovina, Austro-Ungaria La 24 februarie 1892 se înființează Partidul Național Român din Bucovina (fostă parte a Țării Moldovei, anexată în 1775 Sfîntului Imperiu Roman de Națiune Germană), Austro-Ungaria. La sfîrșitul anului 1910, din cauza disensiunilor politice ivite în sînul partidului, Iancu Flondor demisionează din funția de președinte al partidului, iar partidul se divizează în trei grupări: națională, democratică și conservatoare. Președinți: Iancu Zotta (1893-1896), Varteres Pruncul (1896-1897), Iancu Lupu (1897-1899), George Popovici (1900), Iancu Flondor (1900-1902, 1908-1910), Eudoxiu (Doxachi) Hurmuzachi (1902-1904). Partidul editează următoarele publicații: Gazeta Bucovinei (1891-1897), Patria (1897-1900, 1909-1910), Deșteptarea (1900-1904), Apărarea națională (1906-1908), Românul (1908-1909), Viața nouă (1912-1914).

·         1895 – In Cuba  izbucnește o revolta în Baire, un oraș aflat in apropiere  de Santiago de Cuba. Este începutul Războiului de Independență cubanez, care se va încheia odata cu cu războiul hispano-american în 1898, dupa infrangerea Spaniei.

·         1917 – Primul Război Mondial: Ambasadorul SUA la Regatul Unit, intra in posesia faimoasei Telegrame Zimmermann, prin  care Germania se angaja să asigure întoarcerea catre Mexic a teritoriilor  New Mexico, Texas, Arizona, dacă Mexicul va  declara război Statelor Unite.

·         1918 – Estonia se declara independenta fata de Rusia.

·         1920 – Partidul nazist din Germania. Adolf Hitler, la o întrunire a Partidului Muncitoresc German, schimbă numele partidului în Partidul national- socialist al muncitorilor din Germania

·         1938: Corneliu Zelea Codreanu decide autodizolvarea partidului legionar Totul pentru Țară.

·         1942 – Este inaugurat postul de radio american Vocea Americii (Voice of America).

·         1945 – A avut loc la București, in timpul guvernarii generalului Radescu, o mare demonstrație patriotica, în cursul căreia grupuri de agitatori bolșevici au deschis focul asupra armatei și a demonstranților. Acest eveniment i-a dat pretextul lui A.I.Vâșinski, ministrul adjunct de Externe al URSS și președinte al Comisei Aliate de Control pentru România, să impună prin forță, guvernul tradator prosovietic si procomunist al lui Petru Groza. Capitala este împânzită de simpatizanţi ai Frontului Naţional Democrat, partid umbrelă condus de Vasile Luca (născut Luka László) sub care se adăpostesc Partidul Comunist Român şi formaţiunile politice cripto-comuniste din jurul său, dar şi PSD. În drum spre Piaţa Unirii, manifestanţii strigă „Vrem guvern FND!“, „Vrem să ne conducă muncitorii!“, „Jos Rădescu!“, „Jos fasciştii!“, „Moarte reacţionarilor, moarte fasciştilor, moarte trădătorilor!“. În câteva ore, demonstraţia devine violentă. Se trag focuri de armă dinspre şi înspre protestatari. Sunt înregistraţi mai mulţi morţi şi mai mulţi răniţi. Mor oameni în acţiuni similare la Craiova, Caracal şi Braşov. România pare în pragul unui război civil, iar autorităţile par incapabile să rezolve criza. Seara, la 22.00, premierul Nicolae Rădescu susţine, la radio, o celebră cuvântare: „Cei fără patrie şi fără Dumnezeu, conduşi de doi venetici, Ana Pauker (n.r. – născută Hanna Rabinsohn) şi ungurul Luca, au hotărât să înece ţara în sânge“. E ultimul discurs public anticomunist din România pentru mai bine de 45 de ani. De fapt, Rădescu are dreptate: instabilitatea de pe străzile oraşelor e orchestrată abil de către comunişti, sub atenta supraveghere a sovieticilor aflaţi în ţară. România trebuie să-şi arate vulnerabilităţile în faţa aliaţilor, iar „aliaţii“ trebuie să vină s-o salveze.

·         1946: Juan Perón este ales președinte al Argentinei. Forţat să demisioneze de către adversarii ai din forţele armate la 9 octombrie 1945 în timp ce servea ca Vice-Preşedinte şi Secretar de stat in Ministerul Război al Argentinei, Peron a fost arestat la scurt timp după aceea, dar demonstraţii de masă organizate de către CGT forteaza eliberarea sa… Sprijinul popular de care se bucură, il ajuta sa castige preşedinţia tarii cu 56% din voturi, în alegerile din 24 februarie 1946.

·         1948: Demiterea abuzivă a lui Lucrețiu Pătrășcanu din funcția de ministru al Justiției; demiterea a fost urmată de arestarea, judecarea și executarea lui Pătrășcanu (în Penitenciarul Jilava, în aprilie 1954)

·         1948: Prin lege a fost desființată Adunarea Deputaților, a fost convocată Marea Adunare Națională iar puterea legislativă a trecut asupra Guvernului

·         1960: A început procesul intentat pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale unor intelectuali acuzați că au citit și răspândit operele lui Mircea Eliade; principalii inculpați erau Constantin Noica, Constantin Dinu Pillat, Al. O. Teodoreanu și Nicolae Steinhardt

·         1972 - Vizita oficială de prietenie în România a delegaţiei de partid şi de stat ungare, condusă de Janos Kádár, prim-secretar al CC al PMSU. Cu acest prilej, a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între România şi Ungaria (24.02-26.02.1972).

·         1975: Trupa rock Led Zeppelin lansează dublul album Physical Graffiti

·         1976 - Proclamarea unei noi constituţii a Cubei, aprobata în urma referendumului de la 15.02.1976.

·         1981: Palatul Buckingham anunță logodna Prințului de Wales cu Lady Diana Spencer

·         1984 - C.P.Ex. al CC al PCR analizează din nou problema natalităţii, cerînd "să se pună cu desăvîrşire capăt practicilor nejustificate şi abuzive privind întreruperile de sarcină".

·         1987: În urma meciului de la Monte Carlo, cu Dinamo Kiev, câștigătoarea Cupei Cupelor în 1986, echipa de fotbal Steaua București, a cucerit Supercupa Europei

·         1998 - Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la Revoluţia din 1848, ziua de 24 februarie a fost decretată "Ziua Tricolorului".

·         1999 - UCK decide să formeze un "guvern provizoriu" în Kosovo.

·         2007 – Japonia lansează al patrulea sau satelit ei spion cu scopul de a- si spori capacitatea  de a monitoriza potențialele amenințări, venite in special dinspre  Coreea de Nord.

·         2008 – In Cuba, Raul Castro, succede la presedentia tarii fratelui său Fidel Castro dupa 49 de ani la conducerea Cubei. După 49 ani la conducerea Cubei ţării, Fidel Castro lasă in loc pe fratele său mai mic. Ales pentru cinci ani, Raul Castro a spus că va continua să-l “consulte” fratele său, in “deciziile majore”.

·         2011: Lansarea finala a navetei spațiale Discovery (OV-103).  A făcut 39 zboruri, petrecând 365 zile în spațiu, completând 5.830 orbite. A parcurs 238.539.663 km. Discovery a efectuat mai multe zboruri individuale decât orice altă navetă spațială în istorie. A efectuat și misiunile de „întoarcere la zbor” după dezastrele navetelor Challenger și Columbia. Discovery a fost prima navetă operațională care a fost scoasă din uz, fiind urmată de Endeavour. A fost cea de-a treia Navetă Spațială operațională și cea mai bătrână dintre cele aflate în serviciu. Discovery a efectuat misiuni de cercetare, dar și de asamblare a Stației Spațiale Internaționale. Naveta își trage numele de la vasul de explorare Discovery, care l-a însoțit pe exploratorul James Cook în timpul ultimei sale călătorii importante. Discovery a fost naveta care a lansat Telescopul spațial Hubble. Misiunile a doua și a treia de întreținere a Hubble au fost conduse, de asemenea, de Discovery. Este programată și a cincea misiune de întreținere, tot cu ajutorul navei Discovery. Naveta a lansat sonda Ulysses și trei sateliți TDRS. Discovery a fost aleasă de două ori ca vehicul pentru reîntoarcerea la zbor, prima dată în 1986, după dezastrul navetei Challenger în 1984, dar și în cele două misiuni din iulie 2005 și iulie 2006, după dezastrul navetei Columbia, din 2003.

Nașteri

·         1103: Împăratul Toba al Japoniei (d. 1156)

·         1304: Ibn Battuta, explorator arab (d. c.1368)

·         1463 – S-a nascut umanistul italian de expresie latina Giovani Pico della Mirandola, membru al Academiei Platoniciana din Florenta; eruditia sa i-a transformat numele intr-un simbol al cunoasterii nelimitate (“Despre demnitatea omului”); (m.17.11.1494).

·         1500: Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman, rege al Castiliei, Aragonului, Neapolelui și al Siciliei (d. 1558). Carol Quintul (n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556. Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi. Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.

·         1536: Papa Clement al VIII-lea (d. 1605)

·         1545: Don Juan de Austria, lider militar spaniol (d. 1578)

·         1597: Vincent Voiture, poet francez (d. 1648)

·         1622: Johannes Clauberg, teolog, filosof german (d. 1665)

·         1664 - S-a născut Thomas Newcomen, inventator britanic, pionier al inventării maşinii cu abur (m.05.08.1729).

·         1684: Matthias Braun, sculptor ceh (d. 1738)

·         1771: Johann Baptist Cramer, pianist, compozitor german (d. 1858)

·         1774: Prințul Adolphus, Duce de Cambridge (d. 1850)

·         1786- S-a nascut Wilhelm Grimm,unul dintre fratii Grimm. Wilhelm Carl Grimm (n. 24 februarie 1786, Hanau — d. 16 decembrie 1859, Berlin) a fost un filolog, folclorist și scriitor romantic german. Este co-autor (împreună cu fratele său Jacob Grimm) al Dicționarului limbii germane precum și al unor celebre culegeri de povești, inspirate din motive populare germane, in care se regasesc; “Hansel şi Gretel”, “Alba ca Zapada si cei sapte pitici” – “Legende germane”. Fraţii Grimm au publicat două volume sub titlul de Kinder-und Hausmärchen (Poveşti pentru copii şi părinţi, 1812-1829). O nouă ediţie a apărut în 1857 intr-un volum de Povestiri care a adus fratilor Grimm celebritatea.

·         1788: Johan Christian Dahl, pictor norvegian (d. 1857)

·         1822: Aloisiu Vlad, jurist român (d. 1888)

·         1831: Leo von Caprivi, cancelar al Germaniei (d. 1899)

·         1934: Bettino Craxi, prim-ministru al Italiei (d. 2000)

·         1842: Arrigo Boito, compozitor, poet italian (d. 1918)

·         1866: Piotr Nikolaevich Lebedev, fizician rus (d. 1912)

·         1884 - S-a născut Nicolae Gheorghe Lupu, medic, profesor şi om de ştiinţă (m.30.04.1966).

·         1885: Stanisław Ignacy Witkiewicz, scriitor, pictor polonez (d. 1939)

·         1885 – S-a nascut amiralul american Chester Nimitz. Chester William Nimitz s-a nascut in Fredericksburg, Texas (d. 20 februarie 1966. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost comandantul al forţelor americane din Pacific. De asemenea a comandant flotele de submarine ale SUA şi a fost şef al Biroului de navigare în 1939. Nimitz a semnat actul de capitulare a Japoniei din partea S.U.A. la (2 septembrie 1945).

·         1892 - S-a născut scriitorul rus Konstantin Aleksandrovici Fedin (m.15.07.1977).

·         1895 - S-a născut Vasile Al. George, poet, publicist, traducător (m.18.03.1960).

·         1903: Vladimir Bartol, scriitor sloven (d. 1967)

·         1908 - S-a născut Harry Brauner, etnomuzicolog şi compozitor (m.11.03.1988).

·         1909 - S-a născut Al. Dimitriu-Păuşeşti, publicist şi traducător. A semnat traducerea romanului lui Roger Martin du Gard, "Familia Thibault" (m.07.11.1977).

·         1926 - S-a născut Ovidiu Cotruş, eseist şi critic literar (m.12.09.1977).

·         1927: Emmanuelle Riva, actriță franceză

·         1927 - S-a născut prozatorul Valentin Berbecaru.

·         1929 – S-a nascut actrita romana de teatru si film Marga Barbu;(d. 2009)

·         1932: Eugen Cizek, istoric literar român

·         1932 - S-a născut compozitorul francez de muzică de film Michel Legrand la Paris. Esteun compozitor, aranjor, dirijor și pianist francez, de origine  armeană.Părinții lui erau Raymond Legrand (1908-1974) și Marcelle Der Mikaëlian. A colaborat cu Albert Barillé creând genericul pentru fiecare dintre seriile din A fost odată…  Michel Legrand studiază pianul la Conservatorul din Paris între 1942 și 1949 în clasa profesoarelor Lucette Descaves și Nadia Boulanger. Legrand este un compozitor prolific, după ce a scris peste 200 de generice de film și televiziune în plus a compus multe melodii memorabile.  El este cel mai bine cunoscut pentru muzica sa de film cum ar fi Umbrelele de Cherbourg (1964) și Thomas Crown Affair (1968) inclusiv  piesa “Morile de vânt din mintea ta”, pentru care a câștigat primul său premiu al Academiei.

·         1933 - S-a născut David Newman, saxofonist american.

·         1934: Renata Scotto, soprană italiană

·         1937 - S-a născut biologul Maya Simionescu, membru al Academiei Române.

·         1938 - S-a născut filosoful Alexandru Surdu, membru al Academiei Române.

·         1939: Richard Oschanitzky, compozitor român (d. 1979)

·         1940 - S-a născut Virgil Bulat, poet şi traducător.

·         1942: Mihai Mocanu, fotbalist român (d. 2009)

·         1942 - S-a născut Paul Jones (Paul Pond), vocalist şi compozitor britanic (Manfred Mann).

·         1943 - S-a născut Horia Bădescu, poet, prozator şi eseist.

·         1943 - S-a născut George Harrison, fost membru al formaţiei "Beatles" (m.29.11.2001).

·         1944 - S-a născut Nicky Hopkins, pianist şi compozitor britanic.

·         1947 - S-a născut Rupert Holmes, cântăreţ, compozitor şi producător american, născut în Anglia.

·         1947 - S-a născut Lonnie Turner, basist american (Steve Miller Band).

·         1948 - S-a născut Dennis Waterman, actor şi cântăreţ britanic.

·         1949 - S-a născut Ştefan Damian, poet, prozator şi traducător.

·         1949 - S-a născut Luminiţa Constantinescu, critic muzical şi realizator TV,

·         1955 - S-a născut artistul plastic Anton Raţiu.

·         1955: Alain Prost, pilot francez de Formula 1

·         1955 – S-a nascut Steven P. Jobs, inventator și om de afaceri, cofondator al Apple Inc, impreuna cu Steve Wozniak ; (d.2011).

·         1957 - S-a născut artistul fotograf Csaba Balási.

·         1959 - S-a născut Colin Farley, basist şi vocalist britanic (Cutting Crew).

·         1967: Brian Schmidt, astrofizician australian, laureat Nobel

·         1974: Mircea Badea, prezentator de televiziune și actor roman

Decese

·         616: Regele Ethelbert de Kent

·         1387 – Regele Carol al III- lea al  Neapolelui și Ungariei este asasinat la Buda.

·         1563: François de Guise, militar și om de stat francez (n. 1519)

·         1704: A murit Marc-Antoine Charpentier, compozitor francez (n. 1643).

·         1777: Iosif I al Portugaliei (n. 1714)

·         1810: A murit Henry Cavendish, fizician, chimist englez (n. 1731). Henry Cavendish (n. 10 octombrie 1731 – d. 24 februarie 1810) a fost fizician și chimist englez. Este cunoscut în special pentru descoperirea hidrogenului, în 1766, a sintezei apei, în 1784, și a celebrului experiment omonim (experimentul Cavendish), din anii 1797 – 1798, în care savantul englez a măsurat forța de atracție dintre două mase suspendate cu ajutorul unei balanțe de torsiune, iar ca rezultante derivate a putut calcula, pentru prima dată, constanta atracției universale și masa Pământului si descoperirea anusului modern.

·         1815: Robert Fulton, inventator american (n. 1765). Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson. În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800. Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile. El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației

·         1856: Nikolai Ivanovici Lobacevski, matematician rus (n. 1792)

·         1923: Edward Williams Morley, chimist și fizician american (n. 1838)

·         1925: Hjalmar Branting, prim-ministru al Suediei, laureat Nobel (n. 1860)

·         1933 - A murit Gheorghe Popovici, pictor şi desenator. În 1926, a realizat picturile murale la Palatul Metropolitan din Iaşi (n.05.10.1859).

·         1939: Elena Alexandrina Bednarik, pictoriță româncă (n. 1883)

·         1953: Mihai Popescu, actor român (n. 1909)

·         1953: Gerd von Rundstedt, mareșal german (n. 1875)

·         1975: Nicolai Bulganin, prim-ministru al Uniunii Sovietice (n. 1895)

·         1992 - A murit prozatorul şi folcloristul Eugen Agrigoroaiei ("Ultimul Făt-Frumos", "Folclor arhaic românesc", "Teatrul de păpuşi") (n.10.01.1932).

·         1997 - A murit Ion Voicu, violonist de reputaţie mondială; în perioada 1972-1982 a fost director al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (n. 8 octombrie 1923)

·         2001 - A murit Mitică Iancu, actor de comedie la Teatrul Naţional din Galaţi.

·         2003: Bernard Loiseau, bucătar francez (n. 1953)

Sărbători

·         în calendarul ortodox: Întâia și cea de-a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul; Sâmbăta Sfântului Teodor – Pomenirea morților

·         în calendarul greco-catolic: Prima și cea de-a doua găsire a capului Sf. Ioan Botezătorul

·         în calendarul romano-catolic: Modest, episcop de Trier (d. 486)

·         în spațiul de limbă maghiară: Gerhard Sagredo, primul episcop de Cenad (d. 1046), patronul Budapestei (sub numele de „Gellért")

·         în spațiul de limbă germană: Sf. Matia Apostolul

·         în calendarul lutheran: Matia Apostolul

·         în calendarul anglican: Matia Apostolul

·         Dragobetele (Cap de primăvară) – este o sărbătoare populară semnificând venirea primăverii

·         Estonia: Ziua națională; aniversarea proclamării independenței (1918). În timpul Primului Război Mondial, într-o perioadă în care trupele rusești se retrăgeau din calea armatelor germane, iar ocuparea Estoniei de către Imperiul German fiind aproape, Comitetul Salvării al Consiliului Național Estonian (Maapäev) a declarat independența statului față de Imperiul Țarist, pe 24 februarie 1918. Totuși, trupele germane nu au recunoscut imediat independența, ci abia după câteva luni, după încheierea Revoluției Germane (1918-1919). Chiar dacă micul stat de la Marea Baltică, cu capitala la Tallinn (foto sus), a fost ocupat iarăși de Rusia, bolșevică de data aceasta, după desprinderea definitivă de fosta Uniune Sovietică, din anul 1991, Estonia și-a restabilit ca zi națională data de astăzi, în onoarea Declarației de Independență redactate acum fix 96 de ani.

Știați că…

… teritoriul Estoniei, un stat cu o suprafață mai mică decât suma suprafețelor celor opt județe care alcătuiesc provincia istorică a Moldovei de astăzi, găzduiește circa 1.400 de lacuri și este ocupat în proporție de circa 50% de păduri?

… software-ul Skype a fost creat de trei antreprenori estonieni, Ahti Heinla, Priit Kasesalu și Jaan Tallinn, alături de un danez (Janus Friis) și un suedez (Niklas Zennström)?

Centrul capitalei Tallinn – înscris pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO în anul 1997, Parcul Național Lahemaa, Muzeul Regional Saaremaa (Castelul Kuressaare) sau localitățile Tartu și Narva sunt doar câteva dintre cele mai importante atracții turistice ale Estoniei.

ARTE 24 Februarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 24 Februarie

L’Orfeo de Claudio Monteverdi

Rinaldo de Handel

Händel - Opera Rinaldo, 

Arrigo Boito - Mefistofele

Arrigo Boito - Mefistofele - ópera completa: 

Renata Scotto - La Traviata

MUZICĂ 24 Februarie

Johann Baptist Cramer, pianist, compozitor german

Marc-Antoine Charpentier, compozitor francez

Harry Brauner, etnomuzicolog şi compozitor

"Apa vie leac sa-ti fie" (fragm.) - film de Catinca Ralea despre Harry Brauner (1973):

Michel Legrand

David Newman, saxofonist american

Renata Scotto, soprană italiană

Richard Oschanitzky, compozitor român

Paul Jones (Paul Pond), vocalist şi compozitor britanic (Manfred Mann)

George Harrison, fost membru al formaţiei "Beatles"

Nicky Hopkins, pianist şi compozitor britanic

Rupert Holmes, cântăreţ, compozitor şi producător american, născut în Anglia

Lonnie Turner, basist american (Steve Miller Band)

Steve Miller Band 

Dennis Waterman, actor şi cântăreţ britanic

Luminiţa Constantinescu, critic muzical şi realizator TV

Colin Farley, basist şi vocalist britanic (Cutting Crew)

The Best Of Cutting Crew: 

Physical Graffiti – Led Zeppelin

Led Zeppelin Physical Graffiti outtakes - Companion disc II 2015: 

Ion Voicu, violonist de reputaţie mondială

Ion Voicu - Melodii lăutărești: 

Ion Voicu - Concertul pentru vioara de Max Bruch (1): https://youtu.be/pihrir2fMbM;

Ion Voicu - Concertul pentru vioara de Max Bruch (2): https://youtu.be/ic4p7C1H2YU;

Ion Voicu - Concertul pentru vioara de Max Bruch (3): https://youtu.be/desjSnrdN3w.

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

Purcell - The Fairy Queen

Hot Top 100 Romantic Love songs Playlist 2018 - Falling In Love Playlist - Melow Love Songs

Leo Rojas Greatets Hits 2018 - Top 20 Best Songs Of Leo Rojas - Leo Rojas Playlist

Best Classic Relaxing Country Songs Collection - Greatest Old Country Music Hits Of All Time

POEZIE 24 Februarie

Vasile Al. George, poet, publicist, traducător

Date biografice

n. 24 februarie 1895, Sângeorz-Băi – d. 18 martie 1960, Bucureşti

Face studiile liceale la Năsăud şi Blaj, apoi se stabileşte la Bucureşti, în 1912, unde urmează cursurile Conservatorului de Muzică şi Declamaţie, luându-şi şi licenţa în drept.

Participă la luptele de la Mărăşeşti, unde este rănit. Este funcţionar în Ministerul Instrucţiunii şi în Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale. După primul război, se întoarce în Ardeal şi este redactor-şef al gazetei „Glasul libertăţii” (Cluj), redactor la ziarul „Voinţa” (Cluj). În 1921 este numit director al Casei cercuale a asigurărilor sociale din Târgu-Mureş, unde editeză ziarul „Mureşul”, iar între 1927-1928 conduce săptămânalul „Astra”.

Colaborează la diverse publicaţii: „Musa someşană”, „Foaia interesantă” (Orăştie), „Cosînzeana” (Orăştie), „Luceafărul” (Budapesta), „Flacăra”, „Arta”, „Ţara noastră”, „Societatea de mâine” (Cluj), „Cele trei Crişuri”, „Gândirea”, „Ramuri”, „Familia” (Oradea), „Evoluţia” (Cluj) etc.

Opera

§  Pământ : poezii. - Cluj: Tipografia dr. Sebastian Bornemisa, 1922.

Traduceri

§  Jókai Mór. Îngerul vărsării de sânge. – Bucureşti: [s.n.], 1916.

Horia Bădescu, poet, prozator şi eseist

Biografie Horia Bădescu

Horia Bădescu (n. 24 februarie 1943, Arefu, judeţul Argeş) este un poet, prozator şi eseist român contemporan.

Urmează studiilie liceale la Curtea de Argeş (1957-1960). Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1968). Face parte din gruparea revistei „Echinox”. Şi-a luat doctoratul în litere cu teza Memoria Fiinţei - Poezie şi Sacru (1997). Debut absolut cu poezie în revista „Tribuna” (1964). A fost redactor la Studioul Teritorial de Radio din Cluj, iar din 1987 director al Teatrului Naţional din Cluj. După 1990 a fost director al Studioului Teritorial de Radio din Cluj, apoi director al Centrului Cultural Român de la Paris şi ataşat cultural la Ambasada României în Franţa. Este tradus şi publicat în reviste literare din Franţa, Belgia, Spania, SUA, Canada, Rusia, India, Bulgaria, Italia, Macedonia, Armenia, Vietnam, Peru.

Poeme

Marile Eleusii, Cluj, Ed. Dacia, 1971 
Nevăzutele Urse, Cluj, Ed. Dacia, 1975 
Cântece de viscol, balade, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1976 
Anonimus, Cluj, Ed. Dacia, 1977 
Ascunsa trudă, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1979 
Recurs la singurătate, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1982 
Starea bizantină, balade, Cluj, Ed. Dacia, 1983 
Apărarea lui Socrate, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1985 
Anotimpurile, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1987 
Furcile caudine, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1991 
Lieduri, Cluj, Ed. Dacia, 1992 
Fierul spinilor, Cluj, Ed. Mesagerul, 1995 
Ronsete, Cluj, Ed. Clusium, 1995 
A doua venire / Le deuxième retour, Oradea, Ed. Cogito, 1996 
Ziua cenuşii, Bucurşti, Ed. Eminescu, 2000 
La salle d’attente/Sala de aşteptare (ediţie bibliofilă), Bucureşti, Biblioteca Sadoveanu, 2003 
D’un jour à l’autre/De la o zi la alta, Cluj, Cartea Cărţii de Ştiinţă, 2006 
Pielea îngerului, Cluj, Ed. Limes, 2007 

RomaneJoia patimilor, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1981; reeditare, Ed. Libra, 1993 
Zborul gâştei sălbatice, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1989 

Februarie

Asculta cum vine zapada!
Cineva-n cer opinteste-n
rotile norilor.
Cade faina ingerilor,
cade trupul lor spintecat
in abatoarele puritatii.
Asculta cum vine zapada!
Asculta cum vine!
Priveste cum ni se lipeste de buze
stralucitoru-i satar!

Marile Eleusii 

Si iata va fi vant si trupul tau va fi
albastrul unde ne- om inzapezi.
Si iata carul mare va instela mai sus
de sfarcul moliciunii si gura de isus.
Si iata va fi spaima si lunecari vor fi
uitandu- ne sa trecem din noapte catre zi,
un timp ca va sa vina si nu va mai veni
si maine va fi astazi si nu- l vom intalni.
Ar trebui sa spunem ca toamna sa coboare.
Ar fi un timp caderea stiuta la picioare,
tu te- ai topi in frunze, eu pana sub pamant;
ca sub o coapsa calda te- ai rasuci sub vant
si te- as cuprinde- n brate cu crengi si cu noroi
uitand ca paradisul a inceput cu noi.

Ştefan Damian, poet, prozator şi traducător

Biografie

DAMIAN Stefan, se naste la 24 febr. 1949, comuna Ho-drog-Bodrog, judetul Arad. Poet, prozator si traducator.

Fiul lui Nicolae Damian, agricultor, si al Melaniei (n. Rachici). 

Scoala elementara in localitatea natala (1956-l959); gimnaziul si liceul la Zadareni si Pecica (1960-l967). Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj, sectia romana-italiana (1967-l972). in perioada studiilor universitare este membru al gruparii si al redactiei revista Echinox. Corector la ziarul Faclia din Cluj (1972-l973); instructor la Casa de Cultura a municipiului Cluj-Napoca (1973-l980); activist la Comitetul de Cultura Cluj (1980-l982) si la sectia de cultura a Comitetului Judetean al Partidului Comunist Roman din Cluj-Napoca (1983-l985); redactor la Editura Dacia din acelasi oras (din 1985). Membru al Uniunii Scriitorilor (din 1980).

Debuteaza cu versuri in Tribuna si Echinox (1968). Colab. la Steaua, Orizont, Amfiteatru, Vatra, Familia, Luceafaruletc. Figureazain antologia de debut Eu port aceasta fiinta (1973). 

Debutul cu volum de nuvele Portrete de familie (1977) e urmat de alte patru carti de proza: romanele Nunta (1980), Prisma (1982), Pisica de Eritreea (1986) si nuvelele din Sfirsit de vara (1984). Traduce din poezia (Rolando Certa) si proza italiana (Grazia Deledda Federigo Tozzi), participa cu versuri proprii la antologia Poeti ro-meni d'oggi, editata la Palermo (1989); traduce in italiana poezia lui Petre Dinu Marcel (Nel nome d'un fiore, 1989). Premiul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (1980).

Desi in anii din urma s-a consacrat exclusiv unor traduceri sistematice din literatura italiana moderna si contemporana, D. s-a afirmat initial ca poet, apoi ca prozator. Daca versurile au ramas risipite prin revistele literare si intr-un volum colectiv, proza a avut un destin editorial fericit, actualizat in doua volume de povestiri si trei romane. Format in mediul primei promotii echinoxiste, scrie in maniera anilor '70, cind autoritatea fictiunii si propensiunea spre simbolizare nu erau inca puse la indoiala, iar povestirea prevala asupra celorlalte modalitati ale epicului. 

Prozele scurte (Portrete de familie, 1977; Sfirsit de vara, 1984) reconstituie farmecul crepuscular al unui spatiu provincial (cimpia banateana) cu reminiscentele sale dintr-o Mittel-Europa productiva literar. Dar cartile de referinta ramin Nunta (1980) si Prisma (1982), doua microromane scrise in registre diferite si dovedind disponibilitati atit pentru o poezie a concretului epic (intr-o perspectiva grava), cit si pentru una a deriziunii si grotescului existential. Nunta, amintind de literatura Graziei Deledda, este romanul unei comunitati rurale inchise, urmarindu-i nasterea, cresterea si destramarea implacabila. 

Elementele acestui univers sint realiste si chiar de interes etnografic in descrierea unor obiceiuri, precum inmormintarea ori nunta. Intuitia prozatorului consta insa in altceva: cind intr-o comunitate evenimentele intimplatoare ale istoriei se substituie destinelor umane, pina si ritualurile se degradeaza, procesul de ravasire provocat de istorie fiind implinit de natura. Ieremia, protagonistul romanului, ultimul descendent al intemeietorului satului, traieste o aventura depresiva sub presiunea evenimentelor dizolvante ale istoriei. Casatoria sa tirzie inseamna esecul final. Nunta devine un ceremonial grotesc: e o nunta stearpa, in care vitalitatea participantilor este exasperanta, rele-vind in fond voluptatea inconstienta a mortii. Exista un singur mod de supravietuire a acestei lumi: printr-un martor / cronicar al ei, functie indeplinita in carte de catre personajul narator. In Prisma, un rol similar il are Scrisul, care insa isi asigura o mai mare libertate de miscare, deci de subiectivizare. Mediul este aici altul: orasul provincial, dominat pina la teroare de o autoritate locala, reprezentanta a unei institutii ambigue, dar cu atit mai semnificativa ca deriziune a puterii malefice. 

Autorul realizeaza, de fapt, imaginea sumbru-caricaturala a unei colectivitati infestate de spaima autoritatii. Este o lume de „roboti veseli", traiti de o realitate mistificata, in care toate intimplarile cotidiene sint lipsite de sens; o lume ai carei locuitori sint bufoni fara constiinta bufoneriei, toti atinsi de boli ciudate, a caror esenta vine din degradarea puterii in totalitarism. 

Ilustrativ e personajul Pemede, amestec de real si fantastic, ipostaza grotesca a politicului satanizat. In fond, D. produce in Prisma o anomalie a anilor '80, in care puterea discretionara este perceputa ca o maladie tenebroasa, intr-o viziune stilistica ironic-sarcastica. Al treilea roman, Pisica de Eritreea (1986), pune mai ambitios probleme de tehnica literara (relatia real-imaginar, autoritatea auctoriala, diverse artificii texlualiste) si incearca o constructie oarecum simbolica, pe tema timpului devorator si a creatiei.

OPERA: Portrete de familie. Povestiri si schite, Cluj-Napoca, 1977; Nunta. Roman, Bucuresti, 1980; Prisma. Roman, Cluj-Napoca, 1982; Sfirsit de vara. Povestiri, Cluj-Napoca, 1984; Pisica de Eritreea. Roman, Cluj-Napoca, 1986.

REFERINTE CRITICE: I. Marcos, in Tribuna, nr. 48, 1977; T. D. Savu, ibidem, nr. 46, 1980; P. Poanta, in Steaua, nr. II, 1980; idem, Radiografii, II, 1983; idem, in Tribuna, nr. 36, 1984; V. Tascu, in Steaua, nr. 11, 1984; Irina Petras, in Transilvania, nr. 8, 1984; idem, in Steaua, nr. 7, 1987.

Adevărul adesea

Adevărul adesea
e prea plin
de laptele ce izvorăşte
din abundenţa sinelui.
Un adolescent cu genunchi prea
osoşi
să se poată închina.
Mâinile nemilos
nu ştiu să facă semnul crucii.
Adoarme
învelit în lucruri uşoare visează
în patul unei singurătăţi vinovate
ceea ce nimeni nu vrea să viseze.
Nici măcar atunci
când se lasă otrăvit
de aerul verde de munte.


Ultima minge

Cuvintele tari se loveau de pereţi
mingi de ping-pong pe o masă
perfectă
pe care se joacă
destinul.
Intrau şi ieşeau din gâtlejuri
umplute cu câlţi.
La masă cei doi jucători
erau prinşi în ultima bătălie
din care mai rămânea în aer
strălucirea aproape albastră a mingii.


Urme

Ţi-am şters fotografia din privirile
rămase pe ecranul unui computer
dezafectat.
Vagi urme s-au păstrat
numai în amintire.
Într-un viitor nu prea îndepărtat
arheologi neştiuţi ar putea
descoperi cum te-ai lichefiat în mine.


Devorare

Mă descompui
în fiecare zi cu încăpăţânare.
Te hrăneşti
cu celulele mele
ca într-un septembrie târziu
toamna
cu norul ultim de frunze
în care mai ard
strigătele învinse ale verii.


Certitudini

Mă mai gândeşti câteodată
când se întinde soarele la umbra
pădurii
şi-ai vrea să auzi cuvinte din care
răsar fluturi.
Dar atunci îţi trece pe-alături un
şarpe
ca iubirea unei prinţese
pentru un fotbalist lălâu.
Aşa cum trec
zvârcolirile din sângele
adolescenţilor
în nopţile când primăvara îi obligă
să îşi lase sentimentele
să rătăcească de pe net prin barurile
în care fumul este tămâia speranţei.
Mă mai gândeşti
cum te gândeşti la statuia din piaţa
publică
pe lângă care treci în fiecare zi.

TEATRU/FILM 24 Februarie

Cu Marga Barbu

Biografie

Margareta-Yvonne Barbu, cunoscuta publicului ca Marga Barbu, s-a nascut la 24 februarie 1929, in Ocna Şugatag, judeţul Maramureş.

La doar 6 ani susţinea un recital de balet la Teatrul Naţional Studio din capitală. A studiat baletul cu Oleg Romanovski si Paule Sibille si a absolvit liceul Regina Maria. S-a înscris la 2 facultăţi, la Filozofie si Teatru. A renunţat la filozofie dupa 2 ani si a absolvit in 1950 Institutul de Teatru din Bucureşti. In acelaşi an s-a căsătorit cu un inginer, s-au despărţit insa după un an si jumătate. Următorul soţ a fost actorul Constantin Codrescu, un fost coleg de facultate. Au jucat împreuna in filmul de debut al Margăi Barbu, Nepoţii gornistului in 1953 si au divorţat dupa 5 ani de căsnicie. Alături de scriitorul Eugen Barbu, cel de-al 3-lea soţ, a rămas însă 33 de ani, acesta i-a dedicat primul volum din Caietele Principelui.

Filme cu Marga Barbu

Vezi filme

·         Lacrima cerului (1989)

·         Martori dispăruți (1988)

·         Totul se plătește (1986) - Agatha Slatineanu

·         Colierul de turcoaze (1985) - Agatha Slatineanu

·         Domnișoara Aurica (1985) - Aurica

·         Masca de argint (1985) - Agata Slatineanu

·         Misterele Bucureștilor (1983)

·         Wilhelm Cuceritorul / Glorie și onoare (Cucerirea Angliei) (1982)

·         Trandafirul galben (1981) - Agatha

·         Bietul Ioanide (1980) - Angela Valsamaky-Farfara

·         Drumul oaselor (1980) - Agata Slatineanu

·         Omul care ne trebuie (1979)

·         Melodii, melodii... (1978)

·         Arborele genealogic / (1977) - Mariana, fiica Suzanei

·         Comoara din Carpati (1975)

·         Zile fierbinți (1975) - actrita Clara

·         Tatăl risipitor (1974) - Catinca, sotia mosierului Necsesti

·         Ultimul cartuș (1973) - Doamna Semaca

·         Un august în flăcări (1973) - Gerda Hoffman

·         Dragostea începe vineri (1972) - Iulia

·         La Revolte des Haidouks (1972) - Anitza

·         Zestrea domniței Ralu (1972) - Anita

·         Facerea lumii (1971) - Irma / Gabi

·         Haiducii lui Șaptecai (1971) - Anita

·         Săptămâna nebunilor (1971) - Anita

·         Urmărirea (1971)

·         Răpirea fecioarelor (1968) - hangita Anita

·         Răzbunarea haiducilor (1968) - hangita Anita

·         Amprenta (1967)

·         Haiducii (1966) - hangita Anita

A jucat si in spectacole de teatru, din anul 1952, la Teatrul Nottara din Bucureşti, cum sunt Antoniu si Cleopatra de W. Shakespeare, Mâţa-n sac de Georges Feydeau, Mizerie si nobleţe de Eduardo Scampetta, etc.

S-a retras din activitate in 1993, după moartea soţului si a murit la data de 31 martie 2009.

Rapirea fecioarelor (1968): 

Masca de argint (1985): https://youtu.be/iggIzQ4rsnY;

Tatal risipitor: 

 Teatru Radiofonic Subtitrat

COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 24 Februarie

COSTUMUL POPULAR DIN MEHEDINŢI 

COSTUMUL FEMEIESC

Pe teritoriul judeţului Mehedinţi, portul popular           femeiesc prezintă două forme principale, care se               încadrează în tipologia generală a provinciei istorice Oltenia şi anume: 1) costumul cu vilnic denumit ,,opreg creţ" în zonele din nordul judeţului; „catrinţă", ,,zăvelcă" sau ,,opreg" în zona de câmpie şi 2) costumul cu două catrinţe            dreptunhiulare(perpendiculare), numite ,,opreg îngust" şi ,,fâstâc" în nordşi ,,prestelcă" sau ,,zuvelcă" în Câmpia dunăreană. Componenţa costumului cu cămaşa lungă (sau           deosebit ciupagul şi poalele), încinsă la talie cu brâul şi brăcira, unde se prinde fie vâlnicul, fie cele două catrinţe (una în faţă şi alta la spate), rămâne aceeaşi la toate variantele, ce le        prezintă diferenţierile zonale mai restrânse de   pe    teritoriulMehedinţiului. Deosebirile de detaliu, care se desprind din aceste două forme de port, de la un loc la altul, nu privesc componenţa costumului, ci structura însăşi şi             compoziţia ornamentală a pieselor ce compun costumul. Singura excepţie — care însă se referă la ordinea în îmbrăcare a pieselor de port — apare la felul de împerechere a brâului cu brăcira (prezente ambele în costumul femeiesc) dat fiind că în unele zone, la costumul cu două catrinţe, peste brâul încins pe cămaşă se încinge imediat şi brăcira, ca cele două catrinţe să fie prinse, pe urmă, peste acestea (mod de a se îmbrăca şi în Banat).

SFATURI UTILE 24 Februarie

CIORBĂ RĂDĂUȚEANĂ

Pentru cei care nu țin post ofer această rețetă deosebită:

Ingrediente pentru 4,5-5 litri de ciorba radauteana.

-Un piept mare de pui cu piele si os

-O ceapa

-O telina de marimea unui mar

– Un pastarnac

– O radacina de patrunjel

– 2-3 morcovi

– Un gogosar si un ardei gras rosu

– 3 oua

– 200-300 ml smantana 20% grasime

– Una-doua linguri otet

– 3-4 catei de usturoi

– O legatura patrunjel

Preparare ciorba radauteana

Pieptul de pui se taie in doua de-a lungul si se pune la fiert intr-o cantitate suficienta de apa. Se dauga sare inca de la inceput. Dupa ce a tras primul clocot si ati cules spuma adaugati ceapa intreaga si radacinoasele taiate in bucati mari. Cand au fiert atat carnea cat si legumele vor fi scoase din oala.

Carnea va fi dezosata si curatata de piele, apoi va fi taiata fasii intocmai ca la ciorba de burta. Albitura (telina, pastarnacul si radacina de patrunjel, optional si ceapa) vor fi puse in blender cu o cantitate suficienta de apa si vor fi pasate pana se vor transforma intr-o crema. Daca nu aveti un robot de bucatarie, radacinile vor fi date printr-o sita. Fasiile de carne se vor adaauga in supa odata cu piureul de radacinoase. Morcovul se va taia rondele. Cei care prefera ca ciorba sa aiba culoarea portocalie pot pasa si morcovul. Se pun la fiert si cubuletele de gogosar si ardei copt. Pot fi folositi gogosari pusi la otet, gustul fiind chiar mai bun.

Smantana se amesteca bine cu galbenusul de ou (albusul nu va fi adaugat in ciorba), se pune supa fierbinte cate putin si dupa ce se subtiaza se adauga in oala. Se adauga usturoiul pisat ca la mujdei si se lasa la fiert 2-3 minute. Atentie, daca usturoiul va fierbe mai mult isi va pierde gustul, daca fierbe prea putin va oxida. La final se pune otetul ( e de preferat otet de la gogosari).

Condimentele se pun dupa gust, dar si smantana si ouale. Cei care prefera mancarurile mai consistente, vor putea sa puna ceva mai multa smantana si pot adauga un ou, dar se poate si reduce cantitatea de smantana. Sarea, otetul si usturoiul se pun dupa gust. E de preferat sa fie adaugate cu moderatie si sa fie completat gustul in timpul mesei. Patrunjelul tocat se adauga in farfurie cand e servita ciorba radauteana. Ardeiul iute nu trebuie sa lipseasca.

GÂNDURI PESTE TIMP 24 Februarie