REVISTA 

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI

ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE

NR 175 DIN 16 MARTIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 16 Martie

Sf Mc Sabin Egipteanul; Sf Cuv Hristodul din Patmos

Viața Sfântului Mucenic Sabin Egipteanul

    Ţara Egiptului şi cetatea Ermopolis a fost patria Sfântului Mucenic Sabin, care a fost bărbat slăvit în partea aceea şi boier în cetatea sa. Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305), pentru prigonirea cea cumplită ce era asupra creştinilor, tulburându-se tot Egiptul şi mulţi din cei credincioşi prinzându-se şi muncindu-se, fiind ucişi, Sfântului Mucenic Sabin şi-a lăsat casa sa, boieria, bogăţia şi prietenii şi ieşind pe ascuns din cetatea Ermopolis, se ascundea într-un sat depărtat cu ceilalţi creştini, care fugeau de prigoană şi închizându-se într-o casă mică şi proastă, se nevoia în post şi rugăciuni ziua şi noaptea. Iar slujitorii de idoli au căutat mult pe Sabin, boierul din Ermopolis, ca să-l prindă spre muncire, dar negăsindu-l, s-au mâhnit multă vreme.

    Iar un sărac oarecare, ce venea la fericitul Sabin şi lua hrană şi toate cele trebuincioase din mâinile lui, urmând lui Iuda vânzătorul, s-a dus la slujitorii de idoli şi a zis: "Ce-mi daţi, ca să vă arăt unde este Sabin pe care-l căutaţi?" Iar ei i-au dat doi galbeni. Apoi, mergând după dânsul în satul acela şi văzând casa, au înconjurat-o şi au bătut în uşă. Erau cu Sfântul Sabin în casa aceea, şase creştini şi, crezând că a venit la dânşii cineva din credincioşii fraţi pentru vreo trebuinţă, au deschis uşa. Iar slujitorii de idoli, sărind înăuntru cu mare ură, i-au prins şi i-au legat pe toţi; însă pe Sfântul Sabin l-au legat deosebit, cu două lanţuri grele, şi l-au adus la judecătorul locului aceluia, care se numea Arian.

    Fiind dus la păgâneasca judecată şi mult silit la idoleasca jertfă, nu s-a lepădat de Hristos. Pentru aceea l-au muncit cumplit, l-au zgâriat cu unghii de fier, l-au ars cu foc, iar mai pe urmă, l-au înecat într-un râu, şi astfel şi-a sfârşit nevoinţa muceniciei şi s-a dus să-şi ia cununa biruinţei de la Hristos, dătătorul de nevoinţă. Asemenea şi cei şase creştini prinşi împreună cu dânsul, fiind munciţi, au câştigat de la Domnul aceeaşi slavă în cer.

Viaţa Sfântului Cuvios Hristodul din Patmos 

Sfântul Hristodul (1020-1093), care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana şi a primit la botez numele de Ioan. Încă din fragedă pruncie, primi în inima sa seminţele evlaviei şi ale iubirii de cele sfinte, ce aveau să rodească mai târziu îmbelşugat.

Sfntul Hristodul (1020-1093), care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana şi a primit la botez numele de Ioan. Încă din fragedă pruncie, primi în inima sa seminţele evlaviei şi ale iubirii de cele sfinte, ce aveau să rodească mai târziu îmbelşugat. A luat schima monahală de tânăr, primind numele de Hristodul („robul lui Hristos” în greceşte).

A dus mai întâi viaţă călugărească în mai multe locuri, pentru ca mai apoi să primească acordul şi ajutorul material al împăratului Alexie I Comneanul (care a domnit în 1081-1118) şi aşa a zidit în insula Patmos o biserică şi o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul, aproape de locul unde se află şi peştera în care a petrecut Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan şi a scris Apocalipsa.

Zidurile mănăstirii s-au păstrat până astăzi aşa precum au fost ridicate în veacul al XI-lea. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a şi murit, către sfârşitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie.

Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaştele sale întregi şi le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi şi sunt izvor de multe vindecări şi minuni pentru cei care cer mijlocirea sfântului cu credinţă.

PSALMII

PSALMII 126 – 130

Psalmul 126

1.	De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.
2.	în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.
3.	Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
4.	Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri.
5.	Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

Psalmul 127

1.	Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.
2.	Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi!
3.	Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.
4.	Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.
5.	"Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.
6.	Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!

Psalmul 128

1.	De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel!
2.	De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit.
3.	Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor;
4.	Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor.
5.	Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.
6.	Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,
7.	Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel ce adună snopii,
8.	Şi trecătorii nu vor zice: "Binecuvântarea Domnului fie peste voi!" sau: "Vă binecuvântăm în numele Domnului!"

Psalmul 129

1.	Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
2.	Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
3.	De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
4.	Că la Tine este milostivirea.
5.	Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
6.	Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
7.	Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El
8.	Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmul 130

1.	Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,
2.	Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
3.	Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 26  - 16 Martie

A.  PLĂCINTE, GUSTĂRI

Aluat pentru plăcinte de post

Ingrediente: pentru 20 de plăcinte - un kilogram de făină, puţină sare, 40 grame de drojdie, 500 ml apă. Mod de preparare: Aluatul de plăcinte este unul asemănător celui pentru pâine ori cozonac, aluatul dospit obişnuit. În post, plăcintele se fac din aluatul frământat cu apă şi fără ouă. Drojdia se dizolvă în circa 70 ml apă călduţă, şi se amestecă cu 100 g făină, obţinând maiaua, peste care se pudrează puţină făină şi se lasă la dospit 30 - 40 minute, la o temperatură de 30 - 40°C. Secretul aluatului dospit pentru plăcinte este să fie foarte bine frământat şi lăsat să crească în tavă, după ce a fost umplut si modelat.

Vărzări moldoveneşti de post

  Retetar : pentru aluat - 1 pahar ulei, 1 pahar apa, sare, faina cat primeste; pentru umplutura – varza dulce ori murata, morcov, ceapa, miez de nuca, ulei, sare, piper, boia.

       Mod de preparare : se framanta fie un aluat simplu, ca de turta, fie unul mai ambitios, cu apa calduta, ulei si sare, care se lasa sa respire la cald cateva minute. Se rup bucatele un pic mai mari ca nuca, care se intind foicica. Se taie foicica in 4 sau 6 colturi, se umple cu varza (ori dulce, ori murata), calita cu ceapa in untdelemn, se mai adauga , dupa loc si potroaca verzei, morcov ras, macinatura din miez de nuca, piper, boia , sare daca este nevoie, si se inchide, adunand colturile si motandu-le sau adunand colturile inca o data. Se unge cu ulei, se da la cuptor incins dar cu foc micsorat, sa se coaca frumos.

       Mai nou, se fac din acest fel nu numai varzari, ci si „sfeclari”, „ciupercari”, „stevieri” si alte asemenea necunoscute lingvistice, moldovencele dobandind intre timp stiinta de a umple cu te miri ce aluatul subtirel.

B.  SALATE

Salată cu măsline

Ingrediente: 100 g măsline, 1 ceapă, 1 ardei roşu, 1 ardei verde, 2 roşii, ulei, oţet, zahăr, usturoi verde, sare, piper.

Mod de preparare:

Ceapa se taie cubuleţe foarte fine, la fel ardeii şi roşia. Într-un vas se amestecă legumele cu măslinele, se adaugă ulei, oţet, sare, piper, zahăr şi se lasă la frigider 10-15 minute. Se serveşte pre sărată cu usturoi verde tocat.

C.  SOSURI

Maioneză de post din pufuleţi

Ingrediente: o pungă de pufuleţi, jumătate de ceaşcă de apă, zeamă de lămâie, 100-150 ml ulei, muştar.

Mod de preparare: Se pune apa într-un vas, se adaugă pufuleţii şi se amestecă, de preferat cu lingura, până se obţine o cremă. Dacă pasta este prea groasă, mai puteţi adăuga puţină apă. Crema obţinută se freacă cu uleiul după care se adaugă muştarul (dupa gust), sare, piper şi zeamă de lămâie. Pentru a orna o salată cu maioneză de post din pufuleţi, este recomandat să o preparaţi chiar înainte de servire pentru a-şi păstra aspectul.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de ştevie

Ingrediente: 1 ceapă, 2 morcovi, 1 ţelină, 3-5 cartofi, 3-4 linguri orez, 2 legături de ştevie, 2 legături leuştean, suc de roşii.

Preparare: Ceapa se toacă fin, ţelina se rade, iar cartofii se taie cubuleţe şi toate se călesc în puţin ulei. Se adaugă apa şi se lasă să fiarbă, apoi se adaugă orezul, ştevia tocată fin, leuştean şi spre sfârşit se pune sucul de roşii.

E.  MÂNCĂRURI

Sarmale cu orez, soia şi nucă

Ingrediente: Frunze de vie sau de varză, 200 gr orez, 100 gr soia măcinată, 150 gr nucă măcinată, 4 cepe mari, un morcov, piper, sare şi condimente de legume, pastă de tomate, o lingură de zahăr, pătrunjel şi mărar frunze.

Mod de preparare: Se căleşte ceapa tocată mărunt, morcovul apoi orezul şi puţină apă şi se lasă să fiarbă puţin. Se ia de pe foc şi se amestecă toate celelalte ingrediente sare şi piper după gustul fiecaruia. Se fac sărmăluţele se pun într-o oală de preferat de lut (dă o savoare deosebită la toate mâncărurile făcute în acea oală) se acoperă cu apă şi se dau la cuptor. Dacă varza este proaspătă se adaugă o cană de borş sau o jumătate de lămâie stoarsă şi puţină sare. Iese nemaipomenit.

F.  DULCIURI

Cartofi din cacao

Ingrediente: 250 g biscuiţi simpli, 100 g nuci măcinate, 100 g zahăr,1 pahar de esenţă de cafea, 2 linguri de cacao, esenţă de rom, coaja rasă de portocală.

Mod de preparare:

Se fierbe esenţa de cafea cu zahăr şi cacao. Se lasă să se răcească, apoi se amestecă cu nucile date prin maşină, cu romul şi biscuiţii sfărâmaţi cu mâna. Se amestecă totul bine şi se formează cu mâna cartofi, care se tăvălesc în cacao cu zahăr.

ISTORIE PE ZILE 16 Martie

Evenimente

·         597 i.I.Hr.: Babilonienii cuceresc Ierusalimul.

·         37: Caligula devine împărat roman după moartea unchiului său,Tiberius.

·         1521: Navigatorul portughez Fernando Magellan, aflat in serviciul Spaniei, a ajuns pentru prima dată în Insulele Filipine. Fernando Magellan (n. primăvara lui 1480, d. 27 aprilie 1521, Mactan, Filipine), explorator portughez care a navigat în serviciul regelui Spaniei. A fost primul european care a navigat în Oceanul Pacific și primul care a condus o expediție în jurul lumii.

·         1611: principele Transilvaniei Gabriel Bathory, care pe 26 ianuarie 1611 ocupaseră Tîrgovişte şi se intitulase principe al Transilvaniei şi al Valahiei Transalpine, se retrage din Valahia. Retragerea silită a lui Gabriel Bathory din Valahia se datorează susţinerii otomane în favoarea lui Radu Mihnea. Gabriel Báthory (în maghiară Gábor Báthory) (n. 15 august 1589, Oradea – d. 27 octombrie 1613, Oradea) a fost principe de origine maghiară al Transilvaniei între 1608-1613, ultimul principe din familia Báthory. G.Báthory a fost nepotul fostului rege al Poloniei, Ştefan Báthory. G.Báthory a fost proclamat principe la vîrsta de 19 ani, în urma demisiei din funcţie a lui Sigismund Rákoczy la 5 martie 1608. Gabriel Báthory era bine văzut de oamenii timpului său datorită înfăţişării fizice agreabile şi datorită firii sale foarte darnice, dar în acelaşi timp era afemeiat şi peste măsură de ambiţios. Îşi propusese să aducă sub stăpînirea sa Moldova şi Valahia. Pentru a-şi realiza ambiţiile, el îl atacă pe domnul Moldovei, Radu Şerban, aruncîndu-l peste Milcov. Acesta revine însă şi îl înfrînge pe G. Báthory lîngă Braşov la data de 7 iulie 1611. G. Báthory scapă numai datorită unei greşeli a domnului Moldovei, care s-a oprit pentru a aştepta ajutoarele austriece, dînd astfel timp principelui Ardealului să se retragă după înfrîngerea de la Braşov. În acest fel, Gabriel Báthory a putut să se menţină în fruntea Principatului Transilvaniei încă doi ani, pînă în anul 1613. În anul 1613 domnii din ţările româneşti vecine tînărului G. Báthory s-au coalizat pentru a-l înlătura de la conducerea Ardealului. Turcii pregătiseră deja un înlocuitor al lui, în persoana lui Gabriel Bethlen (în limba maghiară Bethlen Gábor) zis "Ţiganul" datorită tenului său oacheş, nobil maghiar originar din localitatea Ilia din actualul judeţ Hunedoara. În acel an în Ardeal intră o armată turcească, alături de armata moldoveană şi munteană, asigurînd astfel alegerea lui Gabriel Bethlen ca principe (la data de 23 octombrie). Gabriel Báthory s-a retras în cursul acestor evenimente pînă la Oradea, unde este ucis de proprii săi soldaţi la data de 27 octombrie 1613.

·         1635: se încheie Tratatul de alianţă între Matei Basarab şi Gheorghe Rakoczi. Tratatul a fost reînnoit în 1636 şi în 1640.

·         1635: domnul Munteniei Matei Basarab construieşte mănăstirea Arnota (azi judeţul Vâlcea, România), unde ulterior va fi înmormîntat. Sunt realizate valoroase picturi murale şi icoane realizate de Stroe din Tîrgovişte. Matei Basarab (uneori și Matei Brâncoveanu, n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654), domnul Țării Românești între 1632 și 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban.

·         1705: Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic, hirotonisirea având loc în ziua următoare. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat în această calitate a fost instalarea unei tipografii la Râmnic. Antim Ivireanul (n. circa 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia), autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.

·         1792: Regele Gustav al III-lea al Suediei este împușcat; va muri la 29 martie. Gustav al III-lea (n. 24 ianuarie 1746 – d. 29 martie 1792) a fost rege al Suediei din 1771 până la moartea sa în anul 1792. A fost fiul cel mare al regelui Adolf Frederick al Suediei și al reginei Louisa Ulrika a Prusiei, sora lui Frederick cel Mare. În 1766 s-a căsătorit cu Sophia Magdalena a Danemarcei, fiica lui Frederic al V-lea al Danemarcei. Gustav al III-lea a avut doi copii: Gustav IV Adolf rege al Suediei și Carl Gustav duce de Småland mort în 1783 la vârsta de un an.

·         1815: Printul Willem se proclamă rege al Regatului Unit al Tarilor de Jos, devenind primul monarh constitutional al acestui regat. Willem Frederik van Oranje- Nassau ( 24 august 1772 – 12 decembrie 1843), a fost print de Orange și Mare Duce de Luxembourg.

·         1821: Tudor Vladimirescu, ajuns la Bolintin, a lansat „Proclamația către bucureșteni", prin care chema pe aceștia la lupta antiotomană. „Cătră tot norodul omenesc din Bucureşti şi din celelalte oraşe şi sate ale Ţării Româneşti, multă sănătate! Fraţilor lăcuitori ai Ţării Româneşti, veri de ce neam veţi fi! Nici o pravilă nu opreşte pe om de a întâmpina răul cu rău! Şarpele, când îţi iasă înainte, dai cu ciomagul de-l loveşti, ca să-ţi aperi viaţa, care mai de multe ori nu să primejduieşte din muşcarea lui! Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre zic, atât cele bisăriceşti, cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Daca răul nu este primit lui Dumnezeu, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu! Că bun este Dumnezeu şi ca să ne asemănăm lui trebuie să facem bine! Iar acesta nu se face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu se face! Au vrut Dumnezeu să se facă lumină? Aceia s-au făcut, după ce au lipsit întunericul! Vechilul lui Dumnezeu, prea puternicul nostru împărat, voieşte ca noi, ca nişte credincioşi ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul, ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre! Veniţi dar, fraţilor, cu toţii, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! Şi să se aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noştri şi cu noi dimpreună vor lucra binele, ca să le fie şi lor bine, precum ne sunt făgăduiţi! Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Şi ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat. Şi iar să știți că nimenea dintre noi nu este slobod [...], ca să să atingă macar de un graunți, de binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă – precum sunt făgăduiți – numai al acelora să să ia pentru folosul de obște!”

·         1871: În România, guvernul Lacăr Catargiu dizolvă Parlamentul, dupa ce a fost pus în minoritate în Camera Deputaţilor.

·         1897: Este adoptată Legea pentru înființarea Societății naționale de agricultură din România.

·         1926: Fizicianul american Robert Goddard Hutchings a lansat prima rachetă cu combustibil lichid, in Auburn, Massachusetts; aceasta s-a ridicat la o înălțime de 12 m și a zburat pe o distanță de 56 m.

·         1935: Adolf Hitler a anulat clauzele militare aferente Tratatului de la Versailles din 1919; concomitent a fost publicată Legea reintroducerii servicului militar obligatoriu și prima utilizare a termenului Wehrmacht pentru ansamblul forțelor militare germane. Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.

·         1939: Al doilea război mondial: Trupele germane au preluat puterea în Cehoslovacia.

·         1939: Prințesa Fawzia a Egiptului se căsătorește cu șahul Mohammad Reza Pahlavi al Iranului.

·         1945: Orașul german Würzburg a fost distrus în proporție de 90% de un bombardament britanic, în numai 20 de minute; 5.000 morți.

·         1947: A apărut, la București, „Revista literara" condusă de Miron Radu Paraschivescu.

·         1963: A erupt vulcanul Agung din Bali, ducând la uciderea a 11.000 de oameni.

·         1965: A avut loc premiera filmului Pădurea spînzuraților, în regia lui Liviu Ciulei, film distins cu premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes.

·         1966: Astronauții americani Neil Armstrong și David Scott, aflați la bordul navetei Gemini 8, au reușit prima conectare a unei navete spațiale cu echipaj uman cu un alt obiect, o rachetă Agena.

·         1978: Aldo Moro, politician italian, fost prim ministru, a fost răpit de un comando al grupului terorist „Brigăzile roșii"; mai târziu a fost ucis de răpitorii săi. Fostul premier italian Aldo Moro a fost rapit de gruparea terorista Brigazile Rosii in timp ce se indrepta spre lucrarile unei sesiuni speciale a Parlamentului. Presedinte al partidului Crestin Democrat, Aldo Moro a fost ridicat din strada, iar in timpul rapirii, cinci dintre garzile de corp ale politicianului au fost ucise. Teroristii au cerut eliberarea din inchisoare a 13 membri ai Brizagii. Premierul Giulio Andreotti si liderii partidelor la putere au decis sa nu cedeze teroristilor care au anuntat intre timp ca Aldo Mori este prizonier politic si ca nu va fi eliberat, decat in cazul satisfacerii revendicarilor inaintate autoritatilor.

·         1979: Trupele chineze se retrag din Vietnam, luand sfarsit razboiul chino-vietnamez.

·         1984: Seful biroului CIA din Beirut (Libia), William Buckley, a fost rapit de o grupare islamista fundamentalista, murind in perioada captivitatii.

·         1985: Jurnalistul american Terry Anderson a fost răpit de teroriști la Beirut (Liban) și a fost eliberat în 1991, după 2.454 de zile petrecute în captivitate.

·         1990: A fost infiintat Serviciul Roman de Informatii (SRI).

·         1995: Mississippi a ratificat formal Amendamentul al 13-lea, devenind ultimul stat din SUA care a aprobat abolirea sclaviei. Amendamentul al 13-lea a fost ratificat oficial în 1865.

·         1997: Semnarea Acordului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adoptat la Conferința ONU de la Kyoto (Japonia), la 11 decembrie 1997.

·         1999: Comisia Europeană prezidată de Jacques Santer și-a anunțat demisia, fapt fără precedent în istoria instituției europene. Decizia a intervenit ca urmare a unui raport foarte critic, care stabilea marea responsabilitate colectivă a Comisiei în cazurile de fraudă semnalate la sfârșitul anului 1998. În data de 24 martie 1999, fostul premier italian Romano Prodi a fost desemnat pentru succesiunea lui Santer.

·         2005: Israel a predat oficial Ierihonul către Autoritatea Palestiniană.

·         2011: La cinci zile după cutremurul din Japonia, împăratul Akihito, a avut prima ieșire publică, într-un discurs televizat calificat drept "fără precedent". Suveranul nipon s-a declarat profund îngrijorat în legătură cu criza cu care se confruntă țara sa în urma seismului și a tsunami-ului și a cerut solidaritate. Akihito (n. 23 decembrie 1933) este actualul împărat al Japoniei și, potrivit tradiției, cel de-al 125-lea împărat descendent în linie directă din împăratul Jimmu Tenno. Constituția japoneză din 1947 i-a limitat rolul la cel de „simbol al statului și al unității poporului japonez”. Înainte de accesiunea sa la tronul Crizantemei, a fost prinț moștenitor timp de 46 de ani din 1952 până în 1989.

·         2012: Parlamentul Republicii Moldova alege pe Nicolae Timofti ca șef al statului. Nicolae Timofti (n. 22 decembrie 1948, Ciutulești, Florești, RSS Moldovenească, URSS) este un jurist și politician din Republica Moldova, care este al 4-lea și actualul președinte al Republicii Moldova. A fost ales de Parlament la 16 martie 2012 și a depus jurământul de credință la 23 martie 2012. În momentul alegerii în funcția de președinte al Republicii Moldova, Timofti era Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

·         2014: Are loc in prezenta trupelor ruse un referendum în Crimeea privind alăturarea Crimeii la Federația Rusă. Pe fundalul crizei din Crimeea, membrii Consiliului Suprem al Republicii Autonome au votat pe 6 martie ieșirea în mod oficial din componența Ucrainei și alăturarea la Federația Rusă. Guvernul Ucrainei, tătarii crimeeni și majoritatea statelor lumii au susținut că orice referendum de acest fel este neconstituțional și nelegitim. Crimeea (oficial Republica Autonomă Crimeea, este o republică autonomă a Ucrainei, dar care ca urmare a crizei din 2014 a intrat, în urma unui referendum controversat, în cadrul Rusiei. Crimeea ocupă peninsula omonimă din nordul Mării Negre. Capitala republicii este Simferopol. Se află pe coasta de nord a Mării Negre. Peninsula este localizată la sud de Regiunea Herson, Ucraina și la vest de regiunea Kuban, Rusia. Ea este unită cu regiunea Herson prin Istmul Perekop și separată de Kuban prin Strâmtoarea Kerci. Peninsula este înconjurată de două mări: Marea Neagră (la vest și sud) și Marea Azov (la est)

·         2014: Începe un referendum în Veneția privind independeța Veneției față de Italia. .a fost organizat on line neoficial și fara putere juridică, in randul locuitorilor din provincia Veneto, una dintre cele 20 de regiuni ale Italiei, intre 16-21 martie 2014. Votul, cunoscut de asemenea sub numele de “plebiscit digital” sau “Plebiscito.eu”, a fost promovat de organizația separatistă venețiana condusa de Gianluca Busato. Potrivit organizatorilor 2360000 dintre venețieni (63,2% din totalul alegătorilor eligibili) au participat la acest asa zis referendum on-line și 89,1% dintre aceștia (adică 56,6% din totalul alegătorilor eligibili) au votat da pentru independență. Au fost aleși zece “delegați pentru independență”, candidatul preferat cu 135306 de voturi fiind Busato, urmat de Stefano Vescovi (48320) si Selena Veronese (46947). Votantii au fost rugați să-și exprime opinia cu privire la trei “probleme de politică externă”, în cazul în care Veneto va deveni independent: adoptarea monedei euro (susținută de 51,4% din alegători), aderarea la Uniunea Europeană (susținut de 55,7% din alegători) și aderarea la NATO (susținută de 64,5% din alegători). In cazul acestor trei intrebari, respondentii au fost insă in numar mult mai mic (24,6%, 22,3% și respectiv 19,8%).

·         2015: Pe linia 104 din București RATB introduce în circulație, experimental un autobuz electric. Iată caracteristicile principale ale acestuia: este produs de compania SOR din Cehia; dotat cu un motor asincron racit cu lichid, Skoda Electric, instalatie electrica Cegelec si acumulatori Winston Battery/Lithium – ion, autobuzul SOR EBN 10.5 are o capacitate de 85 de locuri, un timp de incarcare a bateriilor de 7-8 ore si o autonomie maximă de 250 de kilometri.

Nașteri

·         1585: Gerbrand Adriaensz Bredero, poet și dramaturg olandez (d. 1618)

·         1687: S-a născut Sofia Dorothea de Hanovra, regină a Prusiei, fiica lui George I al Marii Britanii (d. 1757)

·         1750: S-a născut Caroline Herschel, astronomă britanică de origine germană (d. 1848). Caroline Lucretia Herschel (n. 16 martie 1750 la Hanovra – d. 9 ianuarie 1848 la Hanovra) a fost o astronomă germană/engleză. La începutul carierei sale științifice l-a ajutat pe fratele ei Wilhelm Herschel cu cercetările și observațiile sale, s-a remarcat însă foarte devreme cu contribuții științifice proprii. Este descoperitoarea mai multor comete, îndeosebi cometa periodică 35P/Herschel-Rigollet, care îi poartă numele, iar la data de 7 noiembrie 1795, a redescoperit cometa Encke, la Slough, în Anglia.

·         1751: S-a născut James Madison, al 4-lea președinte al Statelor Unite (d. 1836)

·         1771: Antoine-Jean Gros, pictor francez (d. 1835)

·         1774: Matthew Flinders, căpitan, explorator englez (d. 1814)

·         1789 - S-a născut fizicianul Georg Simon Ohm, cel care a descoperit legea ce-i poartă numele (Legea lui Ohm). În cinstea sa, unitatea internaţională de măsură a rezistenţei electrice îi poartă numele. (m.1854)

·         1794: Ami Boué, geolog austriac de origine franceză (d. 1881)

·         1800: Împăratul Ninkō al Japoniei (d. 1846)

·         1834: James Hector, geolog scoțian (d. 1907)

·         1839 - S-a născut poetul francez Sully Prudhomme, primul câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură. (m. 1907). René Armand François Prudhomme (n. 16 martie 1839, Paris – d. 6 septembrie 1907, Châtenay-Malabry), (Sully Prudhomme) a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901.
Motivația Juriului Nobel
„…ca o recunoaștere specială a artei lui poetice, vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare între calitățile inimii și cele ale intelectului”

·         1856: Ludovic Napoléon, Prinț Imperial, singurul copil al împăratului Napoleon al III-lea al Franței (d. 1879)

·         1859: Aleksandr Stepanovici Popov, fizician rus (d. 1906)

·         1868 - S-a născut Maxim Gorki (Alexei Peskov), prozator şi dramaturg rus (piese de teatru: “Azilul de noapte”, trilogia autobiografică “Copilăria mea”, “La stăpîni”, “Universităţile mele”) (m.14.06.1936).

·         1878: Clemens August von Galen, episcop romano-catolic, cardinal (d.1946)

·         1882 - S-a născut Nicolae Titulescu, om politic şi diplomat, denumit “Ministrul Europei” sau “Omul Genevei” (m.17.03.1941).

·         1883: Carol Ardeleanu, prozator român (d. 1949)

·         1888 - S-a născut poetul Alexei Mateevici, autorul poeziei "Limba română" (m. 24 aug 1917)

·         1892: César Vallejo, poet, prozator, eseist peruan (d. 1938)

·         1897: Margareta Sterian, pictoriță, poetă româncă (d. 1992)

·         1903: Jules Cazaban, actor român (d. 1963)

·         1906 - S-a născut Traian Gheorghiu, publicist şi dramaturg (m.22.12.1982).

·         1906: Francisco Ayala, scriitor spaniol (d. 2009)

·         1911: S-a nascut Josef Mengele, un criminal de război nazist Supranumit „Îngerul morții” a fost un medic german care, în calitate de căpitan SS, a inițiat și condus „selecțiile” evreilor deportați la Auschwitz. A efectuat experimente medicale pe deportați, mai ales pe cupluri de gemeni ; (d. 1979).

·         1913: Radu Brateș, poet și prozator român (d. 1973)

·         1918: Frederick Reines, fizician american (d. 1998)

·         1923: S-a nascut Sergiu Cunescu, politician român si primul presedinte al Partidului Social-Democrat din Romania, reinfiintat dupa revolutia din 1989; Sergiu Cunescu a fost președinte al Partidului Social Democrat Român (PSDR) între 1990 și 2000. Tatal, Stavri , nascut in Albania (Cuneska) a fost un jurist cunoscut, social democrat din tinerete. In perioada anilor 1930 a fost secretar se stat in Ministerul Muncii si Prevederilor Sociale, specialist in probleme de munca. In perioada 1949-1952 a fost arestat din considerente politice. Colaborator al lui Constantin Titel Petrescu. Sergiu Cunescu, de profesie inginer specialist in motoare cu ardere interna, a avut numeroase contributii in industria automobilelor din Romania in perioada anilor 1960-1980, colaborand la omologarea prototipurilor Dacia 1100, 1300, Oltcit. In ianuarie 1990, impreuna cu Adrian Dimitriu, fost secretar general al Partidului Social Democrat Independent condus de Constantin Titel Petrescu, Mira Moscovici, Constantin Avramescu, Mircea Iscru Stanescu, in general veterani ai vechiului partid intrat in ilegalitate dupa alegerile din 1946, au inscris noul partid PSDR, continuator legitim si unic al PSDI, partid istoric. Acesta alaturi de PNTcd si PNL, considerate partide istorice au constituit in 1990 opozitia politica față de Frontul Salvării Naționale, formațiunea foștilor comuniști. Sergiu Cunescu a fost reales presedintele partidului la Congresele din 1992 si 1996. A fost deputat in Parlamentul Romaniei in perioada 1990-2000 fiind lider de grup parlamentar. In 2000 Congresul partidului, care intre timp fuzionase cu Partidul Socialist condus de Tudor Mohora l-a ales drept presedinte executiv pe Alexandru Athanasiu, acordandu-i titulatura de presedinte de onoare lui Sergiu Cunescu. Acesta se retrage din functie si din partid in 2000, urmare fuziunii prin absorbtie a PSDR de catre PDSR- ul condus de Ion Iliescu, fost FSN, care a devenit astfel Partidul Social Democrat. Sergiu Cunescu a reusit sa introduca PSDR in Internationala Socialista, mai intai ca observator, apoi cu rol consultativ si in 1999, ca partid membru cu drepturi depline, fiind recunoscut de social democratia europeana drept partidul social democrat romanesc, continuator al traditiilor social democrate ante belice. Sergiu Cunescu a fost adept al social democratiei moderne, de esenta franco-germana, insusindu-si tezele reformatoare de la Bad Godesberg care au delimitat miscarea europeana de stanga de marxism. A militat pentru libertate, echitate, solidaritate, pozitionandu-se in prima linie alaturi de Corneliu Coposu in lupta impotriva foștilor comuniști. A avut o atitudine inflexibila fata de partidele conduse de Ion Iliescu. A murit in data de 16 martie 2005, in ziua in care implinea 82 de ani.

·         1924: Horia Șerbănescu, actor român de teatru și film (d. 2010)

·         1926: S-a nascut Jerry Lewis (Joseph Levitch), un popular actor de comedie și regizor american, scenarist și producător. Jerry Lewis (născut Joseph Levitch la 16 martie 1926) este un actor evreu-american de film și TV, precum și regizor, scenarist și producător.

·         1927: Vladimir Komarov, cosmonaut sovietic (d. 1967)

·         1930 - S-a născut pianistul american de jazz Tommy Flanagan. A cîntat în compania unor personalităţi ale genului, precum John Coltrane, Miles Davis, Ella Fitzgerald (m.16.11.2001).

·         1932 - S-a născut Betty Johnson, cântăreaţă americană.

·         1936: S-a nascut Bujor Nedelcovici, romancier român stabilit în Franța din anul 1987 unde a continuat să scrie. Face parte din colegiul de redacție al revistei Esprit, unde publică articole și eseuri. Este căsătorit cu Carmen Lăzăroiu, fosta soție a lui Dinu Patriciu.

·         1940: S-a născut Bernardo Bertolucci, regizor italian. Bernardo Bertolucci (n. 16 martie 1940) este un regizor de film italian. Printre peliculele sale de exceptie se numara “Ultimul imparat” si „Micul Buddha”, care s-au bucurat de un enorm succes in randurile criticii si al publicului larg.

·         1942 - S-a născut Jerry Jeff Walker (Paul Crosby), vocalist, chitarist şi compozitor american.

·         1943 - S-a născut Jerry Goodman, violonist american (Flock, Mahavishu Orchestra).

·         1948 - S-a născut Michael Bruce, chitarisr şi clăpar american (Alice Cooper Band).

·         1951 - S-a născut Ray Benson, chitarist, vocalist şi compozitor american (Asleep At The Wheel).

·         1953: Isabelle Huppert, actriță franceză

·         1975: Eva Longoria, actriță americană

Decese

·         37: Moare Tiberius Claudius Nero (născut 16 Noiembrie 42 î.Hr.), al doilea împărat roman. A domnit dupa Augustus, din anul 14 pana la moartea sa in anul 37. După moartea lui Tiberius, nepotul sau Caligula devine imparat roman. Tacitus scrie că, crezand că Tiberius a murit , Caligula i-a scos inelul de pe deget și a fost salutat ca împărat de către mulțime, insa imparatul s-a trezit și a voit să mănânce. Caligula s-a îngrozit, iar Marco, perfectul pretoriului, s-a repezit înăuntru și l-a sufocat pe bătrân cu o pernă. Vestea morții lui Tiberius a provocat mai degrabă bucurie decât tristețe. Mulți cerereau ca trupul să-i fie aruncat în Tibru, dar Caligula s-a îngrijit să fie transportat, sub pază, la Mausoleul lui Augustus, nefiind zeificat și nici condamnat. Caligula a murit asasinat în apropierea palatului său din Roma, în urma unei conspirații a pretorienilor, in ziua de 24 ianuarie 41.

·         455: Moare Valentinian al III-lea, împărat roman (n. 419). Valentinian a fost impus pe tron de trupele vărului său Teodosiu al II-lea, suveranul Imperiului Roman de Rasarit. Fiind minor, regența este exercitată de mama sa, puterea reală aparținând însă generalilor Felix , Bonifatius  si Aetius. În timpul domniei sale, criza statului se agravează, Africa de Nord, Britannia, Pannonia se desprind de sub autoritatea imperiului. In anul 451, pe Campiile Catalunice, armata romană comandată de Aetius cu contingente vizigote, france, burgunde, alane, obține o ultimă victorie, într-una dintre cele mai mari bătălii ale antichității, forțând retragerea lui Attila și a aliaților săi din Gallia. La 6 luni după ce l-a ucis cu mâna sa pe Aetius, Valentinian este  la rândul său, asasinat de un partizan al acestuia . Odata cu el se sfârșește dinastia teodosiană.

·         1457: Ladislau de Hunedoara, fiul mai mare al lui Iancu de Hunedoara, este decapitat. Ladislau de Hunedoara (sau Ladislau Huniade), s-a nascut in anul 1433. A fost Ban al Croatiei si Dalmatiei, fiul cel mai mare al voievodului Transilvaniei Iancu de Hunedoara si fratele mai mare a lui Matia. A vrut să se impună în fruntea vieţii politice a regatului, sperând să moştenească poziţia dominantă a tatălui său. Pentru a-şi împlini ambiţiile, Ladislau de Hunedoara nu a pregetat să îl asasineze pe contele Ulrich de Cilli, apropiat al regelui, la Belgrad, în 9 noiembrie 1456. Apoi l-a luat prizonier pe regele Ladislau al V-lea, l-a dus la Timişoara şi i-a smuls pentru sine demnitatea de căpitan general, pe care o avusese şi tatăl său, precum şi promisiunea că el şi familia sa nu vor fi pedepsiţi pentru asasinat. Planul a fost dejucat prin prefăcătoria regelui, susţinut de majoritatea aristocraţiei oripilată de asasinat. În 14 martie 1457, ambii fii ai lui Iancu de Hunedoara au fost arestaţi la Buda. Ladislau de Hunedoara a fost acuzat de complot si decapitat fara judecata în piaţa centrală a cetatii, iar fratele său Matia, fiind minor (14 ani), a fost iertat. Era cât pe ce să fie decapitat si el, dar regele Ladislau al V-lea al Ungariei a fost înduplecat de vârsta sa fragedă. Matia a fost dus ca prizonier la Praga, unde isi stabilise regele temporar reşedinţa.

·         1485: Anne Neville, soția regelui Richard al III-lea al Angliei (n. 1456)

·         1670: Johann Rudolph Glauber, chimist si farmacist german (n. 1604)

·         1680 - A încetat din viaţă François de la Rochefoucauld, filosof şi moralist francez, observator al moravurilor şi caracterelor, autor al unor "Maxime" (n. 15 septembrie 1613).

·         1693: Se stinge din viaţă Constantin Cantemir, domnitorul Moldovei între anii 1685-1693. Cantemireştii, conform chiar opiniei lui Dimitrie Cantemir, feciorul lui Constantin Cantemir, erau “coborîtori din vechiul neam al Cantemireştilor… de la Crîm”. Această idee este preluată de A.D. Xenopol: “Cantemireştii sunt de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir”. Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeşi, din satul Silişteni, judeţul Fălciului, Moldova. Conform altei surse C. Cantemir este născut într-o familie de boiernaşi din Ţara de Jos a Moldovei, un strămoş al căreia, Pătru Silişteanu, este menţionat încă în documentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Avînd o carieră militară de succes mai întăi în Polonia, Constantin Catnemir revine în Moldova la invitaţia domnitorului Moldovei Eustasie Dabija. Aici obţine dregătorii importante. La a doua căsătorie cu Ana Bantîş, Constantin Cantemir se înrudeşte cu cîteva dintre cele mai însemnate familii boiereşti din Moldova, inclusiv cu familiile domnitorilor Eustasie Dabija şi Gheorghe Duca, devenind şi unul dintre cei mai bogaţi boieri ai Moldovei. Cariera militară i-a adus recunoaşterea şi respectul duşmanilor, boierilor locali, dar şi al suzeranului. A deţinut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întîi vornic de Bîrlad (1664-1668), apoi armaş (1668-1672), serdar (1672-1681) şi mare clucer (1681-1684)”. Cu toate că era fidel Porţii, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra domniilor fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru Şerban Cantacuzino, domnul Munteniei, de a-l susţine pe C. Cantemir la domnia Moldovei. Dar au existat şi alte argumente. Cantemir era un bun militar şi această calitate putea fi folosită de coaliţia cruciată a creştinătăţii, dorită de Şerban Cantacuzino. La 15/25 iunie 1685, după unele surse – la Babadag, după altele – la Constantinopol, Cantemir este proclamat domn al Ţării Moldovei. Moartea l-a prins în plină activitate politică pe Constantin Cantemir. Dimitrie Cantemir arată că spre toamna anului 1692 starea sănătăţii tatălui său se agravase. La 16 martie 1693, Constantin Cantemir îşi dă obştescul sfîrşit. Este printre puţinii domni ai perioadei care şi-au păstrat tronul pînă la moarte. În pofida unei domnii plină de ameninţări, de situaţii duplicitare, de schimbarea vectorilor politicii externe, de răsturnări dramatice de situaţie, Constantin Cantemir a reuşit să asigure ţării o relativă stabilitate. Neştiinţa de carte, originea răzeşească i-au fost compensate pe deplin de experienţa vieţii şi de abilităţi înnăscute de diplomat şi administrator. Pînă şi Nicolae Costin recunoaşte că domnul era “foarte viteaz, bun, iară la fire blînd şi cu inima milostivă, răbdător, cu puţină mînie întîi, apoi iertător şi nelacom la avere şi îndurător, necărturar şi la toate priceput”. În timpul domniei lui Antioh Cantemir osemintele lui Constantin Cantemir sunt aduse la mănăstirea Mira, una din ctitoriile sale.

·         1736: Giovanni Battista Pergolesi, compozitor italian (n. 1710). Giovanni Battista Pergolesi (n. 4 ianuarie 1710, Jesi/Ancona – d. 17 martie 1736, Pozzuoli/Napoli), compozitor italian din secolul al XVIII-lea, descendent al unei familii din Pergola, un orășel din provincia Marche, de la care și-a luat și numele.

·         1815: Ioan Piuariu-Molnar, cărturar iluminist român (n. 1749)

·         1898: Aubrey Vincent Beardsley, artist vizual influent englez (n. 1872)

·         1890: Zorka a Muntenegrului, prințesă a Serbiei (n. 1864)

·         1914: Charles Albert Gobat, politician elvețian, laureat Nobel pentru Pace (n. 1843)

·         1925: A murit August von Wassermann, medic, bacteriolog german cunoscut pentru descoperirea, în 1906 a reacției ce-i poartă numele ; (n. 1866) .

·         1930: A murit Miguel Primo de Rivera, dictator spaniol (n. 1870). Miguel Primo de Rivera (n. 8 ianuarie 1870, Jerez de la Frontera, Spania – d. 16 martie 1930, Paris, Franța) a fost un ofițer și om politic spaniol, care a guvernat Spania ca dictator din 15 septembrie 1923 până pe 30 ianuarie 1930. În septembrie 1923, a ajuns la putere printr-o lovitura de stat, iar regele spaniol Alfonso al XIII-lea l-a nominalizat in functia de prim ministru. Primo de Rivera a suspendat Constitutia , a instituit legea martiala si a impus o dură cenzură. A fondat Uniunea Patriotică Spaniolă, creând un sistem de guvernare cu partid unic. S-a retras în ianuarie 1930. După câteva luni de la sfârșitul dictaturii sale, de Rivera a murit la Paris, iar la mai puțin de un an a fost instituită in Spania republica.

·         1940: A murit  Selma Lagerlöf, scriitoare suedeză, laureată Nobel (n. 1858).

·         1957: A murit marele sculptor român Constantin Brâncuși, artist român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales postum membru al Academiei Romane ; (n. 1876).  

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Mc Sabin Egipteanul; Sf Cuv Hristodul din Patmos
• În calendarul romano-catolic: Sf. Benedicta, călugăriță
• În calendarul greco-catolic: Sf. Sabin Egipteanul, martir († 303)

ARTE 16 Martie

INVITAȚIE LA OPERA 16 Martie

Pergolesi: La Serva Padrona

 Giovanni Battista Pergolesi

MUZICĂ 16 Martie

Giovanni Battista Pergolesi

Pergolesi "Mass in F Major" 

Pianistul american de jazz Tommy Flanagan

Betty Johnson, cântăreaţă americană

Jerry Jeff Walker (Paul Crosby), vocalist, chitarist şi compozitor american

Jerry Goodman, violonist american (Flock, Mahavishu Orchestra)

Michael Bruce, chitarisr şi clăpar american (Alice Cooper Band)

Ray Benson, chitarist, vocalist şi compozitor american (Asleep At The Wheel)

Asleep at the Wheel 

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

J S Bach: Concerto in C minor, BWV 1060: For you, my friend

The Oldest Love Songs Collection - Romantic Love Songs - Best English Love Songs Of All Time

Best English Love Songs 2018 New Songs Playlist The Best Romantic Love Songs Ever HD

POEZIE 16 Martie

Alexei Mateevici

Biografie Alexei Mateevici

Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari - d. 24 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia, actualmente Republica Moldova.
1888 – La 16 martie (stil vechi) se naşte la Cainari, fostul judeţ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani.
1893 – Părinţii se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învaţă la şcoala primară şi se familiarizează cu frumoasele poveşti şi balade, pe care le aude de la părinţii săi, precum şi de la ţăranii de prin partea locului.
1897 – Este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină (conform adeverinţei de absolvire) în 1902, “cu privilegii”( cum laude).
1902-1910 – Îşi urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoştinţă şi se împrieteneşte cu viitorul sculptor Alexandru Plamadeală (1880- 1940), care studia şi el la seminar în aceiaşi perioadă.
1906 – La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viaţa tatăl lui Alexei Mateevici.
1907 – În primele numere ale ziarului “Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile “Ţăranii”, “Eu cânt”, “Ţara”. Tot aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.1) şi “Din cântecele poporane ale Basarabiei” (nr.11).
1910 – Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o absolveşte în 1914. În aceiaşi ani, dupa mărturisirea unui coleg, “Mateevici trăia ca într-o beţie a cititului”. Traduce mult din literatura rusă clasică şi studiază trecutul istoric şi cultural al poporului său.
1913 – Apare în revista “Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul “Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni”.
1914 – Se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă Academia teologică şi se întoarce la Chişinău. La 22 septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învăţase.
1915 – Ţine o cuvântare în faţa absolvenţilor seminarului din Chişinău. La 23 iunie vizitează străvechea biserică din Căuşeni, pe care o găseşte “uimitor de bine păstrată”.
1915 – Este înrolat ca preot militar şi ajunge pe frontul de la Mărăşeşti.
1917 – În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbuşirea”, “Cântec de leagăn”, “Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora” s.a. La 17 iulie plăsmuieşte poezia “Limba noastră”, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române. La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din viaţă la spitalul nr.1 din Chişinău şi este înmormântat la cimitirul central de pe strada Armenească.
În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoştea din 1910.
Alexei Mateevici… ar fi fost um mare poet dacă trăia, a afirmat George Călinescu. 

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată. 

Ţara

In versul cantecelor poporane
Se inchina taranimii basarabene
Frunza verde grau de vara,
Ce-i frumoasa a mea tara!
Tara mea nemarginita
Cu verdeata-mpodobita.
Cat cu ochii-n zari cuprinzi,
Taruleano, te intinzi,
Stralucind in ape-oglinzi;
Cat cu ochii dai si vezi —
Tot campii, paduri, livezi,
Sesuri, vai frumoase, sate,
Paini in brazde semanate,
Munti si dealuri-nalte, vii,
Departari largi, albastrii.
Primavara — numai floare

In campii mirositoare.
Vara — aur tot turnat
Pana-n zare revarsat,
Aur viu de paine coapta —
Munca taranimii dreapta.
Trece vantul prin ogoare,
Da pamantului racoare
Si se duce pan’in zari
Si razbate-n departari.
Pasari canta-n ceruri sus,
Tot zburand inspre apus.
Pelin verde, iarb-amara,
Maiculita, scumpa tara,
Mandra esti tu si frumoasa;
Mandra esti tu la vedere,
Of ! Dar nu esti norocoasa,
Zaci in vecinica durere;
’N lacrimi tu te scalzi si jale,
Pan’in varfurile tale, —
Lacrimile fiilor,
Necazul copiilor.
Cat esti, maica, tu de mare,
Gemi tot in nevoi amare,
Cat esti de nemarginita,
Tot atat si necajita.
Veneticii, tara draga,
Te mananca toti la claca,
Iti iau bogatiile
Si-si latesc mosiile.
S-au facut ei boieri mari,



Chinuiesc pe-ai tai plugari,
Pe noi ne-au incalecat,
Painea toata ne-au luat,
Tara-n maini au apucat,
Sangele ei ne-au baut
Si neoameni ne-au facut.
Fiii, pamantenii tai,
Au luptat ca niste lei,
Au varsat ei mari de sange,
Ca sa poata jugul frange, —
Jugul cel greu din vechime
De pe-ntreaga romanime;
Au dat jos jugul turcesc,
Acum duc cel boieresc —
Si mai greu si mai dracesc.
Mult am mai luptat si noi,
Te-am scos, taro, din nevoi,
Am luptat si-om mai lupta,
Nici la ganduri nu vom sta,
Caci norodul oropsit
Din ’ntuneric a iesit,
Biruit nu s-a lasa
Pentru scumpa tara sa. 

Margareta Sterian

Biografie Margareta Sterian

Margareta Sterian (n. 16 martie 1897, Buzău, România – d. 9 septembrie 1992) a fost o pictoriță, scriitoare și traducătoare româncă. A fost soția poetului Paul Sterian.

Pictoriţa, poeta, romanciera, traducatoarea şi scenografa, Margareta Sterian a lăsat o opera vastă şi complexă, semn al autenticei vocaţii enciclopedice şi al prea-plinului emoţional, care îi conturează un profil aparte in cultura naţională. 
"În acest secol lumea a devenit un sat mare, se pictează şi se inventează pretutindeni. Noile mijloace de comunicaţie au făcut un mare serviciu omenirii, dar nu ştiu dacă au favorizat descoperirea unor mari talente, de calibrul celor care s-au născut, au trăit şi au creat în oraşele renaşterii italiene. Comunicaţiile, aparatele, călătoriile au favorizat şi pastişarea valorilor, imitaţiile, pastişele de tot felul",
mărturisea într-un interviu, spre sfârşitul vieţii, iar opera Margaretei Sterian reflectă, în mod strălucit, spiritul său iscoditor, forţa extraordinară de a nu se lăsa doborâtă de schimbările veacului străbătut şi de a-şi păstra intactă libertatea interioară.
Se stinge din viaţă in septembrie 1992...

Toamna la mare

Sub soare autumnal
care se-arata sau se-ascunde,
raritii plopi freamata dupa vant.....

In ultima-i splendoare, marea
cu sanii dezgoliti se-avanta
spre cea mai stransa imbratisare... 

Zbor

Ce sărbătoresc rândunelele
sau ce jelesc rândunelele azi,
zburând ca scoase din minţi
în jurul zidului 'nalt,
izbindu-se una de alta,
zdrobindu-şi de ziduri delicatele aripi?
Vertiginos coboară şi urcă
ocolindu-se, căutâdu-se între ele,
înconjurând ca pe o sfântă iesle
zidul incandescent în soare.
De ce se-ndepărtează şi se-ntorc în acelaşi loc,
parcă ar căuta ceva,
parcă cineva mult aşteptat n-a mai venit,
parcă nu vor să creadă în astfel de sfârşit.

Din larg

Dacă alerg spre crângul
unde tineri mesteceni se-nşiră,
inima mea se zbate
fremătând de uimire.

Dacă respir o floare
cu necunoscută mireasmă
şi-absorb fastuoasa-i lumină,
inima mea se înclină.

Dacă te văd pe tine,
pescăruş în larg rătăcind
sau purtat de val către mine,
spaimele mi se alină.

Radu Brateș, poet și prozator român

Există două feluri de erezi literari: unii, care sunt dezinteresaţi în legătură cu destinul în postumitate al scriitorului pe care-l moştenesc, alţii, mai puţini, care se străduiesc să contribuie la eternizarea numelui scriitorului. Liana Biriş, fiica scriitorului Radu Brateş (numele literar al profesorului şi preotului blăjean Gh. I. Biriş, 1913-1973) face parte, într-un mod cu totul lăudabil, din cea de-a doua categorie. După ce în 2008, alături de sora D-sale, Voichiţa Biriş Ionescu, o remarcabilă latinistă, a îngrijit reeditarea operei literare a lui Radu Brateş, la prestigioasa editură „Clusium”, în două volume (vol. I: În împărăţia lutului – poezii şi vol. II: Aspecte din viaţa Blajului – evocări şi studii literare), tot cele două fiice au pus la dispoziţia poetului Ion Brad şi a inginerului Petru Sechel, doi dintre elevii preţuiţi ai profesorului blăjean, caietul-manuscris Scrise-n furtună, cuprinzând versuri inedite din perioada exilului didactic la Rogojeni, pe malul Prutului şi din perioada detenţiei la Canal, pe care le-au tipărit într-o ediţie anastatică, păstrând astfel caligrafia admirabilă a poetului, ceea ce-i conferă acestei ediţii şi o valoare bibliofilă.

De data aceasta Liana Biriş ne oferă o carte surprinzătoare de Scrieri inedite, cuprinzând, pe lângă evocarea bibliografică pagini nepublicate până acum pe care le-a orânduit în câteva capitole: Drum şi destin, Portrete şi evocări, Cărţi şi evenimente, Corespondenţă şi Anexe.

Evocarea Lianei Biriş, scrisă cu o caldă recunoştinţă filială este o succintă biografie documentară, fiecare moment biografic fiind ilustrat cu extrase din presa vremii sau cu fragmente din epistolarul păstrat în arhiva familiei.

O surpriză, chiar pentru cunoscătorii operei lui Radu Brateş este capitolul Drum şi destin; Prima parte, Impresii din copilărie cuprinde frumoase şi sincere pagini autobiografice. Ele se aseamănă cu Vedeniile din copilărie ale lui Pavel Dan, colegul său de generaţie scriitoricească şi de dăscălie blăjeană: o copilărie plină de lipsuri, o voinţă de a răzbi prin învăţătură, o sârguinţă şcolară care a impresionat pe colegii şi pe profesorii Liceului din Blaj şi apoi pe cei de la Facultatea de Litere de la Cluj; anii de profesorat la Blaj, amarul exilului didactic la Rogojeni, pe malul Prutului, ai detenţiei la Canal, reintegrarea în învăţământ cu obositoarele navete la câteva şcoli săteşti din judeţul Alba, până la pensionarea din 1973, când, după câteva luni, a încetat din viaţă. Partea a doua, Printre oameni cuprinde secvenţe de jurnal studenţesc, cu gânduri şi impresii ale unui tânăr pesimist, descurajat în faţa vieţii, câteva crochiuri de portrete şi evocări literare – şi din nou o surpriză – un început de roman – Bătea un vânt despre coline. Capitolul care urmează – Portrete şi evocări este o continuare firească a unor fragmente din cel precedent: texte manuscrise, texte cenzurate sau articole în uitate reviste ardelene – evocând personalităţi istorice şi culturale atât de dragi lui Radu Brateş (de la Ion Inocenţiu Micu Klein – întemeietorul Blajului şi până la Ion Agârbiceanu şi Pavel Dan), pe care le vom reîntâlni, amplificate în Aspecte din viaţa Blajului (1942) sau în Oameni din Ardeal. Aici ni se relevă şi recenzentul harnic solicitat de publicaţiile ardelene scriind despre romanele lui Ion Agârbiceanu, despre „psalmistul modern” – Arghezi, despre Cincinat Pavelescu, dar şi necroloage (la moartea mitropolitului Vasile Suciu şi a scriitorului Pavel Dan), emoţionante alocuţiuni la revederi colegiale ale promoţiei sale de absolvenţi, sau ale claselor unde a fost profesor-diriginte (promoţia 1948, promoţia Centenarului Revoluţiei de la 1848, clasa scriitorului Ion Brad) cu sublinierea câtorva consideraţii pedagogice: „În ce mă priveşte, ca profesor şi fost diriginte, m-am condus după principiul că tinereţii îi place mai mult să fie stimulată, decât îngrădită. De aceea, îngrădirea am încercat s-o fac prin stimularea forţelor creatoare, prin trezirea ambiţiilor constructive şi a faptelor generoase. Copilul îndreptat spre lucrul cu folos se îngrădeşte el însuşi, pune el însuşi stavilă unor pasiuni care l-ar putea abate de la ţelul urmărit. Devine el însuşi pedagogul său propriu.” (p. 129)

Neîndoielnic, secţiunea cea mai interesantă a cărţii este Corespondenţa (cap. V). Radu Brateş un pasionat epistolier. Trăind într-un orăşel de provincie, poetul care era o speranţă a poeziei ardelene interbelice (la un moment dat într-o notiţă literară din 1942 chiar Tudor Vianu se mira cum de numai Radu Brateş din generaţia lui Emil Giurgiuca, Mihai Beniuc ş.a. nu are poeziile publicate în volum!) găseşte în dialogul epistolar un necesar transsufletesc. Acest impresionant dialog epistolar cu 32 de scrisori este o importantă sursă documentară nu numai pentru o eventuală monografie a scritorului ci şi pentru viaţa literară a Transilvaniei interbelice precum şi mai ales a Blajului, oraşul în care Radu Brateş a trăit aproape toată viaţa. Sunt scrisori către şi de la colegii de generaţie literară, de la profesorii săi de la Universitatea clujeană (precum Gh. Bogdan-Duică, Teodor Naum, Ion Breazu), de la ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice (P.S. Ioan Bălan al Lugojului, un binefăcător comparabil în această relaţie cu tânărul student Gh. I. Biriş – Radu Brateş cu Ion Micu Moldovan faţă de Ion Bianu), de la Augustin Caliani, care-l îndemna şi-i oferea o parte din material, pentru o viitoare monografie consacrată lui Vasile Suciu, mitropolitul Marii Uniri, aşa cum îl prezintă Radu Brateş în Aspecte din viaţa Blajului. Din această corespondenţă mai bine de jumătate cuprinde corespondenţa cu Monica Lazăr (1933-1984), autoarea primei monografii despre Pavel Dan, E.P.L., 1967, la origine teza ei de doctorat sub coordonarea ştiinţifică a profesorului Al. Dima. Corespondenţa se întinde pe parcursul unui deceniu şi cuprinde aproape o sută de pagini conturând un veritabil roman epistolar, din care istoricul literar va reţine mai ales geneza acestei monografii despre Pavel Dan, pentru care Radu Brateş a fost un competent şi generos îndrumător, dorinţa Monicăi Lazăr de a-l ajuta pe Radu Brateş să se reintegreze în publicistica literară de după 1965, îndemnul de a-şi publica poeziile în volum etc.

Despre Radu Brateş s-a scris puţin. Acest volum restitutiv pe care ni-l oferă cu o pilduitoare recunoştinţă filială Liana Biriş este un îndemn şi un început la o mai atentă reconsiderare a unui scriitor pe nedrept uitat.

TEATRU/FILM 16 Martie

Biografie Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlişua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca - azi judeţul Bistriţa-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învăţătorului Vasile Rebreanu şi ai Ludovicăi (născută Diuganu). Ambii părinţi constituie modelele familiei Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila, etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someşului. Potrivit afirmaţiei scriitorului: În Maieru am trăit cele mai frumoase şi mai fericite zile ale vieţii mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu. A început cursurile școlii primare în 1891. Autorul va rememora această epocă: Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite și ale științei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au pasionat. Poveștile ardelenești ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume. A urmat în anul 1895două clase la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud. În 1897 s-a transferat la Şcoala de băieți din Bistrița("Polgári fiu iskola"), unde a urmat încă trei clase. În 1900 a început să urmeze Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron (Ödenburg, în nord-vestul Ungariei, lângă granița cu Austria). La sfârșitului anului I, a obținut calificativul "eminent". Ca și la Bistrița, a manifestat o înclinație deosebită pentru studiul limbilor străine.

   Înainte de a scrie și de a-și publica romanele scriitorul și-a desăvârșit talentul de prozator scriind povestiri și nuvele. Cea mai cunoscută nuvelă a sa este de bună seamă Ițic Ștrul Dezertor. Ciuleandra, nuvela sa psihologică cea mai cunoscută, va apărea ceva mai târziu. Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, Liviu Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei de pământ, Ion. Subtitlul acestuia era „Glasul pământului, Glasul iubirii” și anunța principalul conflict din text, și a dat unul dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice. După această experiență literară autorul a scris mai apoi romanul Răscoala, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile. Un al treilea roman, Pădurea spânzuraților, a fost inspirat de un incident autobiographic. Tema fusese schițată inițial în nuvela Catastrofa.

   La 4 aprilie 1944 fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din ianuarie, opacitate suspectă la plămânul drept). La 7 iulie, Rebreanu scria în Jurnal: Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică. La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. Peste câteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.

Padurea Spanzuratilor HD:

Cu Jules Cazaban:

Biografie Jules Cazaban

Jules Cazaban (n. 16 martie 1903, Falticeni; d. 23 septembrie 1963, Bucuresti) a fost un actor român de teatru și film. A fost fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. Jules Cazaban a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban. A urmat gimnaziul și liceul la Fălticeni. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei Liceului “Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu. Vocația lui principală a fost, însă, cea actoricească. 

A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul “Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa "Cafeneaua cea mică" de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki (rolul lui Alioșa), "Volpone" de Ben Johnson, "Poveste de iarnă" de William Shakespeare, "Învierea" de Lev Tolstoi, "Crimă și pedeapsă" după Fiodor Dostoievski , "Viforul" de Barbu Stefanescu Delavrancea, "Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa. 

În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura , teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) și A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred III), Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret de J. Sarment, Nu se știe niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), "Take, Ianke și Cadâr" de V. I. Popa (Ianke). A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de artă teatrală și cinematografică “I. L. Caragiale” din București. 

A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, Jules Cazaban a renunțat la pașaport și la călătorie.

Căsătorit cu actrița Irina Năjejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nadejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Filme cu Jules Cazaban

·         Corigenta domnului profesor (1966)

·         Celebrul 702 (1962)

·         Vacanta la mare (1962)

·         Darclee (1961)

·         Setea (1961)

·         Furtuna (1960)

·         Băieții noștri (1959)

·         Telegrame (1959)

·         Bijuterii de familie (1957)

·         Brigada lui Ionut (1954) - Panait

·         Viața învinge (1951) - colonelul Jack Paleologu

·         Bulevardul 'Fluieră Vântu' (1950)

Bijuterii de familie

De Maxim Gorki

Biografie Maxim Gorki

Alexei Maximovici Peșkov (în limba rusă Алексей Максимович Пешков, n. 16 martie 1868 (S.N. 28 martie)– d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki (Максим Горький), a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură și activist politic. S-a născut în orașul Nijni Novgorod și a murit la Moscova. Din 1906 până în 1913 și din 1921 până în 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri. După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească țara.

Alexei Maximovici Peșkov s-a născut la Nijni Novgorod, la 28 martie stil nou 16 martie stil vechi1868. A rămas orfan la vârsta de nouă ani și a fost crescut de bunica sa, o excelentă povestitoare. La moartea ei, tânărul Alexei Maximovici a încercat să se sinucidă, în decembrie 1887. Apoi, a rătăcit pe jos prin tot Imperiul Rus, timp de cinci ani, lucrând în diferite locuri și acumulând o mulțime de impresii pe care le va folosi mai târziu în operele sale.

Maxim Gorki^[2] a fost pseudonimul său literar. Gorki s-a împrietenit cu Lenin după ce s-au întâlnit în 1902. Câtă vreme a fost închis, pentru scurt timp, în fortăreața Petru și Pavel^[3] în timpul revoluției eșuate din 1905, Gorki a scris piesa de teatru Copiii soarelui, care avea acțiunea plasată în timpul epidemiei de holeră din 1862, dar care trata de fapt evenimentele contemporane.

În timpul primului război mondial, apartamentul lui din Petrograd s-a transformat în centrul de comandă al bolșevicilor, dar, în cele din urmă, relațiile lui cu comuniștii s-au deteriorat. La numai două săptămâni de la victoria Revoluției din Octombrie el scria: „Lenin și Troțki n-au nici cea mai vagă idee despre drepturile omului. Ei sunt deja corupți de otrava murdară a puterii, asta se vede după lipsa de respect nerușinată față de libertatea cuvântului și față de alte libertăți civice pentru care a luptat democrația”. Scrisorile lui Lenin către Gorki din 1919conțin amenințări: „Te sfătuiesc să-ți schimbi anturajul, vederile, acțiunile, altfel viața și-ar putea întoarce fața de la tine”.

În august 1921, prietenul său Nicolai Gumiliov, coleg-scriitor și soțul Annei Ahmatova, a fost arestat de CEKA din Petrograd pentru vederile monarhiste. Gorki s-a deplasat personal la Moscova, a obținut chiar de la Lenin personal ordinul de eliberare al lui Gumilov, dar, la întoarcerea la Petrograd, a aflat că prietenul său fusese deja împușcat. În octombrie, Gorki a emigrat în Italia, având ca motiv oficial deteriorarea stării de sănătate: suferea de tuberculoză.

Potrivit lui Alexandr Soljenițîn, reîntoarcerea în Uniunea Sovietică a lui Gorki a fost motivată de interese materiale. În Sorrento, lui Gorki i-au lipsit banii și gloria. El a vizitat URSS de câteva ori după 1929, iar, în 1932, Stalin personal l-a invitat să se repatrieze, oferta fiindu-i acceptată. În iunie 1929, Gorki a vizitat Solovki, (curățată pentru această ocazie) și a scris un articol pozitiv despre Gulagurile care aveau deja o proastă reputație în occident.

Reîntoarcerea lui Gorki din Italia fascistă a fost o victorie propagandistică majoră a regimului sovietic. El a fost decorat cu Ordinul Lenin și i s-a dat o reședință de lux în Moscova (fosta proprietate a milionarului Riabușinski, în zilele noastre devenită Muzeul Gorki), și o casă de odihnă în suburbii. Una dintre străzile centrale ale Moscovei, Trevskaia, a primit numele lui, la fel ca și orașul lui natal.

Cel mai mare avion din lume de la mijlocul deceniului patru al secolului trecut, Tupolev ANT-20 (fotografie), a fost numit de asemenea Maxim Gorki. Avionul a fost folosit pentru scopuri propagandistice în dese zboruri demonstrative pe deasupra capitalei.

În 1933, Gorki a publicat o carte dezonorantă despre Belomorkanal, canal realizat exclusiv cu munca forțată a deținuților din Gulag, prezentat ca un exemplu de „reabilitare de succes a foștilor dușmani ai proletariatului”.

Odată cu creșterea represiunii staliniste și îndeosebi după moartea lui Serghei Kirov, Gorki a fost plasat în mod neașteptat sub arest la domiciliu în casa sa din Moscova. I se aduceau în fiecare zi o ediție specială a ziarului Pravda în care nu se găsea nicio știre despre arestări sau epurări.

Maxim Gorki a murit în iunie 1936, la scurt timp după moartea subită a fiului său, Maxim Peșkov, survenită în mai 1935. Ambele decese au fost privite cu suspiciune în epocă, dar zvonurile de otrăvire nu au putut fi niciodată demonstrate. Stalin și Viaceslav Molotovs-au numărat printre cei care au purtat pe umeri coșciugul lui Gorki în timpul funerariilor.

În timpul procesului lui Buharin din 1938, una dintre învinuirile aduse a fost și aceea că Gorki a fost ucis de un agent NKVD din subordinea lui Nikolai Ejov.

Orașul natal al lui Gorki a reprimit, în 1990, vechiul nume de Nijni Novgorod.

A scris:

Scrieri autobiografice

·         1913 – 1914: Copilăria (Детство)

·         1915 - 1916: În lume (В людях)

·         1923: Universitățile mele (Мои университеты).

Romane

·         1899: Foma Gordeev (Фома Гордеев), unde sunt descrise figuri tipic burgheze

·         1900 - 1901: Cei trei (Трое)

·         1907: Mama (Мать), unde este descrisă participarea la lupta revoluționară a unei femei ai cărei fii fuseseră arestați

·         1908: O confesiune (Исповедь)

·         1909: Vara (Лето)

·         1909: Orășelul Okurov (Городок Окуров)

·         1910: Viața lui Matvei Cojemeakin (Жизнь Матвея Кожемякина)

·         1925: Întreprinderile Artamonovilor (Дело Артамоновых)

·         1925 - 1936: Viața lui Klim Samgin (Жизнь Клима Самгина).

Schițe și povestiri

·         1892: Makar Ciudra (Макар Чудра)

·         1894: Celkaș (Челкаш)

·         1895: Cântecul șoimului (Песня о Соколе)

·         1897: Malva (Мальва)

·         1898: Schițe și povestiri (Очерки и рассказы), prima scriere a lui Gorki, care cunoaște un succes extraordinar și care descrie evidențiază brutalitățile la care sunt supuși cei defavorizați ai soartei

·         1899: Douăzeci și șase de bărbați și o fată (Двадцать шесть и одна)

·         1901: Cântecul păsării furtunii (Песня о Буревестнике).

Teatru

·         1902: Azilul de noapte (На дне) , alte titluri: Din adâncuri, Fundătura, dramă ce înfățișează tabloul sumbru al lumii declasaților

·         1905: Copiii soarelui (Дети солнца).

Memorialistică

·         Amintiri despre Tolstoi, Cehov și Andreev

Azilul de noapte

Azilul de noapte de Maxim Gorki, i

Cu Horia Șerbănescu, actor român de teatru și film

Biografie Horia Șerbănescu

Horia Serbanescu (16 martie 1924 - 19 septembrie 2010) a fost un popular actor bucurestean, activand atat pe scena teatrului de revista si de comedie, cat si in televiziune. El a detinut, de asemenea, cateva roluri in filme.

Serbanescu a debutat pe scena la varsta de 5 ani, in 1929, in rolul regelui Mihai din spectacolul "Miss Revista". Atunci a fost descoperit pe scena de la Carabus de regizorul Paul Gusti, care l-a adus la Teatrul National in rolul Statu Palma Barba Cot din "Rodia de Aur", spectacolul fiind primul de acest gen transmis la Radiodifuziunea Romana. Astfel, Horia Serbanescu a devenit cel mai vechi colaborator al Radioului Public.

Horia Serbanescu a jucat pe scena Teatrului din Sarindar, condus de Tudor Musatescu, si pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea, ulterior transferandu-se la Teatrul Victoria. A cunoscut primul mare succes la Gradina Volta Buzesti, cu rolul din spectacolul "Profesorul de franceza", de Tudor Musatescu.

A format cupluri artistice cu Emil Popescu, dar si cu Radu Zaharescu, alaturi de care a cunoscut succesul in teatrul de revista, la "Carabusul" lui Constantin Tanase. Tot alaturi de Radu Zaharescu a format unul dintre cuplurile artistice cele mai cerute in momentele difuzate de Televiziunea Romana.

A jucat in filme de televiziune precum "Directorul nostru" (1955), "Telegrame" (1959), "Politica si delicatese" (1963) sau "Mofturi 1900" (1964). In teatru a detinut roluri in spectacole precum "Pe aripile Revistei", "Trei Calusari", "Vitamina M... Muzica!", "Horia si Radu isi asuma riscul", "Cu muzica e... de glumit!", "Carnaval la Tanase", "Nepotul domnului prefect".

Filme cu Horia Șerbănescu

·         Pași spre lună (1964) - Voltaire

·         Politică și delicatese (1963)

·         Directorul nostru (1955)

·         Răsună valea (1950) - cupletist

·         Căsnicia nu-i o joacă - trasportatorul

Cenci - Antonin Artaud 1995

Ioan Slavici - Polipul unchiului

SFATURI UTILE 16 Martie

 Gonartroza

Ce este gonartroza

Gonartroza (artroza genunchiului) este o afectiune degenerativa care apare la nivelul articulatiilor genunchilor, cauzand dureri precum si modificari in structura ligamentelor si a oaselor. In timp, gonartroza poate evolua si de la dureri si rigiditate se poate ajunge la pierderea mobilitatii articulatiei. Gonartroza este de doua tipuri: primara (pentru care exista predispozitie odata cu inaintarea in varsta) si secundara (care se dobandeste in urma unor traumatisme ori a unor anomalii).

Care sunt cauzele gonartrozei?

Gonartroza este o boala a genunchiului care poate sa apara din diverse motive precum: procesul natural de imbatranire, obezitate, traumatisme sau anomalii la nivelul picioarelor/ genunchilor, activitate fizica intensa, practicata in mod gresit, accidentari, dereglari hormonale ori predispozitie genetica. Gonartroza primara este cea care apare in mod natural, in urma unor modificari la nivelul cartilajului, survenite in urma imbatranirii. Gonartroza secundara, pe de alta parte, este cauzata de accidente, anomalii, inflamarea cartilagiilor ori dereglari hormonale si obezitate.

In general, apare la ambele picioare in acelasi timp gonartroza?

Gonartroza poate sa apara la unul (unilaterala), dar si la ambii genunchi (bilaterala) in acelasi timp. In general insa, aceasta afectiune apare la ambii genunchi, mai ales atunci cand este vorba despre gonartroza primara, care apare din cauza inaintarii in varsta.

Ce inseamna gonartroza bilaterala?

Gonartroza poate fi unilaterala sau bilaterala. Gonartroza unilaterala apare la un singur genunchi, in timp ce gonartroza bilaterala apare la genunchii ambelor picioare.

Ce denumiri are in popor gonartroza?

Termenul folosit cel mai des in popor pentru definirea gonartrozei este de “durere de genunchi”.

Gonartroza este aceeasi boala cu reumatismul?

Reumatismul descrie o serie de boli de natura reumatica, printre care si artrozele, adica afectiunile degenerative ale articulatiilor. Asadar, gonartroza este o afectiune reumatica.

Gonartroza si artroza sunt acelasi lucru?

Artroza face referire la afectiunile degenerative care apar la nivelul articulatiilor. Gonartroza este o afectiune generativa a articulatiilor genunchilor, deci este o forma de artroza.

Factorii favorizanti ai gonartrozei

Care sunt factorii favorizanti ai gonartrozei?

Cel mai comun factor favorizant pentru aparitia gonartrozei il reprezinta varsta. Cu cat inaintam mai mult in varsta, cu atat e mai mare riscul de gonartroza. Printre factorii de risc atunci cand vine vorba despre gonartroza se afla si:

· Obezitatea

· Traumatisme la nivelul genunchiulor (fracturi oasiase, rupturi de ligamente sau probleme cu meniscul)

· Afectiuni de natura inflamatorie precum reumatismul sau artrita

· Bolile metabolice

· Efort fizic prelungit (in special la atleti)

· Predispozitia genetica

Care sunt persoanele predispuse la gonartroza?

Risc crescut de gonartroza prezinta varstnicii, sportivii de performanta, persoanele suprapoderale, precum si persoanele care au suferit accidente la nivelul genunchilor.

Simptomele gonartrozei

Care sunt simptomele gonartrozei?

Simptomele care apar odata cu gonartroza sunt:

· Rigiditate la nivelul genunchilor

· Dureri la nivelul genunchilor, initial aparute dupa efort sau repaus

· Zgomote produse de genunchi

· Inflamarea genunchilor si acumularea de fluide

· Modificarea posturii genunchiului ori a intregului picior

Cu ce alte boli poate fi confundata gonartroza?

Gonartroza poate fi confundata cu alte boli care afecteaza articulatiile printre care: artrita reumatoida, lupus, fibromialgia ori guta.

Diagnosticarea gonartrozei

Prin ce metode se stabileste diagnosticul de gonartroza?

Diagnosticul de gonartroza este stabilit de medic in urma anamnezei (discutie purtata cu pacientul cu privire la simptomele resimtite, precum si la istoricul sau medical), in urma unui examen fizic, precum si in urma realizarii unor analize precum radiografia, CT (computer tomograf), RMN (rezonanta magnetica nucleara), ecografia genunchilor ori analizele de sange.

Ce medic da diagnosticul de gonartroza?

In caz de dureri articulare, indicat ar fi sa fie anuntat imediat medicul de familie. Medicul generalist va trimite pacientul la specialistul in ortopedie, care va examina pacientul si va pune diagnosticul corect, in functie de care va prescrie si un tratament adecvat.

Stadiile gonartrozei

Cum evolueaza gonartroza in timp?

Fiind o afectiune de natura degenerativa, gonartroza evolueaza in timp, simptomele sale agravandu-se pe masura ce trece timpul. Gonartroza se poate imparti in 4 stadii:

Stadiul 1: este vorba despre faza incipienta a gonartrozei, caracterizata de rigiditatea articulara, precum si de disconfort, aparute in special seara, dupa o zi in care genunchii sunt solicitati. In faza incipienta, radiografiile vor scoate la iveala o mica ingustare a spatiului articular.

Stadiul 2: durerile articulare sunt mai puternice atunci cand gonartroza ajunge in cel de-al doilea stadiu, mai ales atunci cand genunchiul este flexat. Si atrofia musculara este resimtita in acest stadiu. Radiografia scoate la iveala o ingustare semnificativa a spatiului articular.

Stadiul 3: durerea capata un aspect permanent si mobilitatea articulatiilor este tot mai scazuta. Se aud zgomote in timpul miscarii genunchilor. La radiografie se poate observa disparitia completa a spatiului articular, precum si aparitia osteofitelor marginale si modificarea axului membrului inferior.

Stadiul 4: durerile sunt permanente, devin adesea insuportabile si apar chiar si in timpul repausului. In gonartroza in stadiu 4 durerile nu mai pot fi calmante cu medicamente cu efect analgezic. La radiografie se poate observa disparitia completa a spatiului articular, osteofitele maginale, precum si scleroza osoasa ori lipsa alinierii structurilor osoase.

La ce varsta apare gonartroza?

Gonartroza apare, in general, dupa implinirea varstei de 50 de ani. Statistic vorbind, gonartroza apare in proportie de 35% in randul femeilor cu varste cuprinse intre 65 si 75 de ani si in proportie de 21% in randul barbatilor din aceeasi categorie de varsta.

Cum poti reduce riscul aparitiei gonartrozei

Cum se previne gonartroza?

Gonartroza poate fi prevenita prin adoptarea unui stil de viata sanatos si echilibrat, din care exercitiile fizice sa faca parte, insa nu in mod excesiv.

Pentru a preveni aparitia gonartrozei se pot lua urmatoarele masuri:

· Purtarea unor incaltari comode, care sa nu solicite articulatiile foarte tare

· Alimentatie sanatoasa, bogata in votamine si minerale

· Sport (in special mersul pe bicicleta este de ajutor)

· Evitarea ridicarii unor greutati prea mari, care pot pune presiune pe articulatiile genunchilor

· Evitarea frigului pe timp de iarna

Cum se trateaza gonartroza

Tratarea gonartrozei in fazele incipiente

Se vindeca gonartroza?

Gonartroza nu este o boala care se vindeca, insa poate fi tratata pentru stagnarea bolii, pentru ameliorarea simptomelor precum si pentru imbunatatirea calitatii vietii pacientului diagnosticat cu aceasta afectiune. Rapiditatea cu care gonartroza evolueaza depinde de stadiul in care este depistata, precum si de modul in care pacientul se comporta dupa aflarea diagnosticului. Schimabrea stilului de viata este extrem de importanta in tratarea gonartrozei.

Cum se trateaza gonartroza?

Gonartroza diagnosticata in faza incipienta poate fi tratata prin schimbari ale stilului de viata (pierderea kilogramelor in plus, limitarea activitatilor care solicita genunchii, evitarea ridicarii greutatilor), prin exercitii fizice (kinetoterapie, pilates sau yoga), prin folosirea unor dispozitive care reduc presiunea pusa pe genunchi (orteze, baston) si prin tratament medicamentos care are rolul de a reduce durerile. Pe masura ce afectiunea evolueaza, medicamentele analgezice nu vor mai fi de ajutor si se pot folosi infiltratiile cu acid hialuronic, acid care se comporta precum un lubrifiant ce permite articulatiilor sa se comporte normal. Tratamentul facut in mod responsabil va incetini evolutia gonartrozei si va amana tratamentul chirugical, care devine necesar atunci cand afectiune ajunge in stadiul 4 si tratamentul de alta natura nu mai da rezultate. In functie de situatia pacientului, medicul poate recomanda una dintre urmatoarele interventii chirurgicale pentru tratarea gonartrozei: arteroscopie, osteotomie sau artroplastia (inlocuirea totala/ partiala a articulatiei.

Schimbarea stilului de viata – mobilitate, greutate, suplimente nutritive

Pentru incetinirea evolutiei gonartrozei, pacientul trebuie sa faca tot posibilul pentru a-si pastra mobilitatea articulatiilor. In acest sens, acesta poate alege sa faca exercitii fizice, poate sa limiteze miscarile daunatoare articulatiilor genunchilor dar poate si sa apeleze la suplimente nutritive de ajutor pentru mentinerea sanatatii articulatiilor. Care sunt contraindicatile pentru gonartroza? Pacientii care au primit diagnosticul de gonartroza ar trebui sa tina cont de sfaturile medicilor si sa aiba in considerare contraindicatiile valabile in caz de gonartroza. Mai exact, pacientul nu trebuie sa faca urmatoarele lucruri: · Sa ridice greutati · Sa urce scarile · Sa faca efort fizic indelungat · Sa stea in frig pentru o perioada indelungata · Sa acumuleze kilograme in plus Cum influenteaza obezitatea gonartroza? Obezitatea reprezinta un factor declansator al gonartrozei, asa ca pacientul care sufera de aceasta afectiune trebuie sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a scapa de kilogramele in plus. Cu cat pacientul castiga in greutate, cu atat mai multa presiune este pusa pe articulatiile genunchilor, care sunt slabite. Asadar, evolutia gonartrozei este mai rapida la pacientii care sufera de obezitate.

Kinetoterapia – o optiune pentru tratarea sau amelioararea gonartrozei

Kinetoterapia reprezinta o optiune de tratament demna de luat in seama de catre pacientii care sufera de gonartroza. Studiile facute in domeniu au demonstrat eficacitatea pe care kinetoterapia o are in incetinirea evolutiei gonartrozei.

Ce rol are fizioterapia in gonartroza?

Si fizioterapia are rezultate bune in tratarea gonartrozei. Aceasta metoda de recuperare este in special recomandata in faza incipienta a gonartrozei, pentru incetinirea evolutiei acesteia, dar si pentru ameliorarea durerilor specifice acestei afectiuni a genunchilor. Pe masura ce boala inainteaza in evolutie, atat kinetoterapia cat si fizioterapia devin din ce in ce mai ineficiente.

Care sunt statiunile balneoclimaterice recomandate pentru gonartoza?

Pacientii diagnosticati cu gonartroza pot fi ajutati in statiunile balneoclimaterice intrucat atat hidroterapia cat si balneoterapia amelioreaza simptomele acestei afectiuni, dar incetinesc si evolutia sa. Pacientii romani care sufera de gonartroza pot alege urmatoarele statiuni balneoclimaterice pentru tratarea bolii articulare: Baile Herculane, Baile Felix, Sovata, Borsec, Slanic Prahova, Slanic Moldova, Caciulata, Moneasa, Baile Olanesti, Baile Harghita, Tusnad, Biborteni sau Techirghiol.

Medicamente pentru tratarea gonartrozei

Tratamentul medicamentos prescris pentru pacientii cu gonartroza este stabilit de medic in functie de stadiul afectiunii, precum si de bolile asociate ale acestuia. Acetaminofenul (paracetamolul) este cel mai folosit medicament pentru reducerea durerilor specifice gonartrozei, insa si alte medicamente cu efect analgezic sunt recomandate. De asemenea, si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt prescrise pentru reducerea inflamatiei, deci si a durerilor cauzate de aceasta inflamatie. In stadiile avansate ale bolii pot fi folosite si antialgicele, insa pe o perioada scurta de timp intrucat efectele secundate ale acestora nu sunt deloc de neglijat.

Remedii naturiste pentru ameliorarea gonartrozei

Gonartroza poate fi tinuta sub control si prin folosirea unor remedii naturiste, insa acestea dau rezultate numai in faza incipienta a bolii. Pe masura ce lucrurile se complica si artroza genunchiului se agraveaza, remediile naturiste isi pierd eficienta si este necesar un tratament medicamentos prescris de medic.

Care sunt remediile naturiste pentru gonartroza?

Fiertura de oase de natura bovina este adesea folosita pentru tratarea gonartrozei. Aceasta fiertura este eficienta intrucat contine colagen bovin, proteina care se gaseste in mod natural in cartilaje si oase. Efectele consumului acestei fierturi se vad in timp, asa ca nu este un remediu naturist care sa aiba efect peste noapte. Turmericul este si el folosit pentru ameliorarea simptomelor gonartrozei, acesta avand un puternic efect antiinflamator. Turmericul poate fi aplicat pe genunchii durerosi sub forma de pasta, amestecat cu miere sau cu apa. Si mierea combinata cu otetul de mere poate fi folosita pentru masarea genunchilor durerosi, aceste doua ingrediente naturale avand proprietati antiinflamatoare si efecte calmante, care pot face durerile de genunchi mai usor de suportat.

Tratamentul chirurgical pentru gonartroza

Este nevoie de interventie chirurgicala pentru gonartroza?

Interventia chirurgicala in gonartroza este necesara numai atunci cand tratamentul medicamentos si terapiile precum fizioterapia si kinetoterapia nu mai dau deloc rezultate. In caz de gonartroza severa, medicul poate recomanda tratament chirurgical.

Ce presupune interventia chirurgicala pentru gonartroza?

Exista mai multe interventii chirurgicale care se pot folosi pentru tratarea gonartrozei. Debridarea articulara este una dintre metodele chirurgicale prin care se poate trata gonartroza. Aceasta interventie presupune meniscectomie, eliminarea osteofitelor precum si abraziune articulara. Si grefarea cartilaginoasa reprezinta o varianta de interventie chirurgicala care se foloseste in tratamentul persoanelor cu gonartroza, mai ales daca cartilajul articular este afectat pe o portiune mica. Osteotomia si realinierea osoasa sunt necesare daca structurile osoase si articulare au fost afectate sever in urma unui diagnostic vechi de gonartroza. Acest tip de interventie este recomandat pacientilor tineri, care au un stil de viata activ. Protezarea articulara presupune inlocuirea completa a articulatiei cu una artificiala si este recomandata in cazurile foarte grave de gonartroza, in special persoanelor in varsta. Procesul de recuperare fizica este extrem de important dupa aceasta interventie chirurgicala.

Ce riscuri are interventia chirurgicala in gonartroza?

Interventiile chirugicale in tratarea gonartrozei implica riscuri precum: aparitia unei infectii, aparitia unor cheaguri de sange (tromboza venoasa), persistarea durerii, dar si degradarea implantului, daca este vorba despre un implant.

Protezarea genunchiului operat de gonartroza

Cand se monteaza proteza in gonartroza?

Proteza este necesara in gonartroza atunci cand genunchii isi pierd complet mobilitatea si durerile devin insuportabile. Protezarea genunchiului reda mobilitatea articulatiilor si elimina durerile cauzate de gonartroza. Recuperarea dupa o interventie chirurgicala care presupune implantarea unei proteze la nivelul genunchilor nu dureaza mai mult de 8 saptamani.

Sfaturi pentru cei care sufera de gonartroza

Care sunt efectele unei gonartroze netratate?

Diagnosticarea gonartrozei in stadiu incipient ajuta pacientul sa incetineasca evolutia bolii si sa amane pentru o perioada cat mai lunga interventia chirurgicala. Odata ce primeste diagnosticul de gonartroza, pacientul ar trebui sa urmeze sfaturile medicului pentru a preveni evolutia artrozei genunchilor si pentru mentinerea calitatii vietii in parametri normali pentru cat mai mult timp. Adoptarea unui stil de viata sanatos, exercitiile fizice de intensitate moderata, kinetoterapia sub indrumarea unui specialist, fizioterapia si respectarea unor reguli stricte ce tin de reducerea presiunii puse pe genunchi garanteaza incetinirea evolutiei gonartrozei. Tratamentul naturist poate fi, de asemenea, de ajutor in ameliorarea durerilor de genunchi cauzate de artroza.

Se poate ajunge la anchilozarea/imobilizarea piciorului?

Netratata corespunzator, gonartroza poate duce la pierderea completa a mobilitatii articulare, deci la imobilizarea piciorului. De aceea, este foarte important ca aceasta afectiune sa fie diagnosticata si tratata timpuriu. Se poate ajunge la taierea piciorului datorita gonartrozei? Gonartroza nu este o afectiune care poate determina nevoia de amputare a piciorului. Aceasta poate imobiliza articulatia, insa in acest caz se poate face o interventie chirurgicala pentru inlocuirea articulatiei nesanatoase cu o proteza.

GÂNDURI PESTE TIMP 16 Martie

Nicolae Titulescu - Citate:

Constantin Brâncuși – Citate: