REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 205 DIN 15 APRILIE 2018

ISTORIE PE ZILE 15 Aprilie

Evenimente

·          769: Are loc Conciliul Lateran, un sinod ținut în Bazilica San Giovanni in Laterano,  pentru a rectifica abuzurile în procesul electoral papal, care au dus la numirea antipapilor Constantin al II-lea și Filip. Acesta a condamnat, de asemenea, hotărârile Conciliului de la  Hieria din anul 754, care  au  fost respinse  atat  de  Biserica Ortodoxă de Est cat și de  Biserica Romano-Catolică. Conciliul fusese convocat de către împăratul bizantin Constantin al V- lea  la 754, în palatul de Hieria din  Constantinopol si a sprijinit poziția iconoclasta a  împăratului bizantin. Hotărârile sale au fost anatemizate la Conciliul Lateran din anul 769, înainte de a fi anulate aproape în totalitate de către al doilea Conciliu de la Niceea în 787, in timpul caruia s-a sprijinit venerarea icoanelor.

·         1071: Bari, ultima posesiune bizantina in sudul Italiei este cucerita de Robert Guiscard. Robert Guiscard (n. cca.1015 – d.17 iulie 1085), a fost un aventurier normand care s-a  remarcat în contextul cuceririi normande a sudului Italiei.  A ajuns duce de Apulia si Calabria in 1057. Numele sau  care provine  din  latinul Viscardus avea  sensurile de „cel Descurcăreț”, „cel Viclean”, „cel Hotărât”, „Vulpea” sau „Nevăstuica”. Potrivit cronicii bizantine a Anei Comnena , Robert a părăsit Normandia cu numai 5 călăreți și 30 de pedestrași.  După sosirea în in 1047 in Longobardia  , el a devenit căpetenia unei cete de jefuitori rătăcitori. Tot Ana Comnena oferă și o descriere a lui Guiscard: „Acest Robert era normand prin naștere, de origini obscure, având un caracter impunător și o fire extrem de ticăloasă; el era un războinic plin de curaj, foarte șiret în a-și spori averea și cu puterea unui mare om; în atingerea scopurilor sale [era] absolut de neînduplecat, […]. Era un bărbat de statură imensă, depășindu-i până și pe cei mai înalți; avea un ten roșu, păr bălai, umeri lați, ochi care parcă aruncau flăcări. […]; în el totul era admirabil de bine proporționat și elegant…”

·         1395: Razboiul dintre conducatorul Hoardei de aur,Tokhtamysh si hanul turco - mongol Timur lenk. In Bătălia de la Terek Timur il învinge pe Tokhtamysh iar capitala Hoardei de Aur, Sarai, este distrusa. Hanul mongol scapa cu fuga, iar Timur instalează o  marionetă pe tronul Hoardei de Aur. Războiul dintre Tokhtamysh si Timur s-a purtat între anii  1380 și 1390,  în zonele cuprinse de Munții Caucaz, Turkestan și Europa de Est. La mijlocul secolului al 15-lea, Hoarda de Aur se fragmentase in mai multe hanate mai mici: Kazan, Hoarda  Nogai, Hanatul Qasim, Hanatul Crimeii și  Hanatul Astrahan. Astfel, puterea tătaro-mongola în Rusia a slăbit  definitiv, ultima rămășiță a Hoardei de Aur fiind  distrusa  în 1502, iar hanatele rezultate  după fragmentarea Hoardei de Aur au fost anexate de moscoviți la Rusia, intre anii 1550 și începutul secolului al 17-lea, cu excepția Hanatul Crimeii, care a supraviețuit până în 1783, sub protectorat otoman.

·         1632: Bătălia de la Rain: Suedezii sub Gustavus Adolphus înving Sfântul Imperiu Roman în timpul Războiului de Treizeci de Ani.

·         1641: Mitropolitul Varlaam al Moldovei a infiintat, la Iasi, prima scoala de muzica bisericeasca. 

·         1647: Boierul cărturar Udrişte Năsturel (cumnatul domnului muntean Matei Basarab) termină de tradus din latină în slavonă şi tipăreşte (la Mănăstirea Dealu din Târgovişte) cartea lui Thomas Kempis „De imitatione Christi”

·         1729: Prima auditie a oratoriului „Patimile dupa Matei” de Johann Sebastian Bach 

·         1755: Poetul, jurnalistul și lexicograful britanic Samuel Johnson a publicat la Londra "Dicționarul limbii engleze".

·         1762: Prin decret imperial, semnat de împărăteasa Maria Terezia, se înființează regimentele grănicerești românești: I la Orlat și II la Năsăud.

·         La 15 aprilie 1870 are loc debutul literar al lui Mihai Eminescu în revista Convorbiri literare cu poezia Venere şi Madonă. Mihai Eminescu, poet, prozator, publicist şi economist, a fost unul dintre exponenţii de seamă ai gîndirii social-economice din România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cea mai însemnată parte a activităţii sale a fost dedicată gazetăriei şi politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist - ocupaţia sa principală pînă la sfîrşitul vieţii. Opera poetică eminesciană a fost divizată de destinul poetului în două secţiuni, prima, cea antumă a fost publicată în timpul vieţii poetului de Titu Maiorescu la editura Socec. Cea mai mare parte a creaţiei sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române, unde au fost folosite iniţial de Perpesscius pentru ediţia critică, iniţiată în 1939 la Editura Fundaţiilor Regale Regele Carol al II-lea, şi finalizată abia în anul 2000. Manuscrisele au rămas multă vreme nefolosite, criticii au considerat că ele conţin bruioane sau simple schiţe ale operelor neterminate, din acest motiv Titu Maiorescu nici nu şi-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care îşi va susţine doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla şi care va recompune imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat iniţial la Editura Fundaţiilor Regale Regele Carol al II-lea pentru Literatură şi Artă, în perioada 1934-1936.

·         1896: Apare la Bucureşti, sub conducerea lui I. L. Caragiale, săptămânalul Epoca literară, supliment al ziarului Epoca (1885).

·         1896: Ceremonia de închidere a primei ediții a Jocurilor Olimpice Moderne, Atena, Grecia.

·         1904: A luat fiinţă Automobil Club Român (A.C.R.), asociaţie a automobiliştilot din România, cu sediul în Bucureşti, sub denumirea „Asociaţia Automobil Club Român”, la iniţiativa lui G. V. Bibescu; reorganizată în 1967 sub denumirea actuală. Este membră a Federaţiei Internaţionale a Automobilului (din 1912) şi a Alianţei Internaţionale de Turism (din 1979).

·         1910: Au fost restabilite relaţiile diplomatice româno-elene.

·         1912: Vasul britanic de pasageri Titanic se scufundă în Atlanticul de Nord la ora 2:20 a.m., la două ore și 40 de minute după coliziunea cu un iceberg. Din cei 2.227 de pasageri plus echipaj aflați la bord numai 770 vor supraviețui. La bordul luxosului vas se afla şi una dintre personalităţile motorsportului din acea perioadă, Washington Augustus Roebling II, designer şi pilot, dispărut la doar 31 de ani. Americanul s-a remarcat prin construirea unui model de curse Roebling-Planche, model cu care a ocupat locul doi la celebra Vanderbilt Cup, primul mare trofeu din sportul cu motor american, în 1911. La acest trofeu printre participanţi s-au aflat nume mari ale istoriei auto precum George Heath sau Robert DePalma, Tazio Nuvolari, dar şi Louis Chevrolet sau Vincenzo Lancia, personalităţi care au influenţat mai târziu industria auto. În anul următor, Washington Augustus Roebling a plecat împreună cu şoferul său şi încă un prieten, la bordul unui automobil Fiat pentru a conduce pe cele mai spectaculoase drumuri din Europa. La drumul de întoarcere spre America, Washington şi-a rezervat o cabină pe luxosul Titanic. Americanul s-a îmbarcat pe data de 12 Aprilie în Southampton. Două zile mai târziu, la ora 11.40 p.m., Titanicul s-a înfipt într-un gheţar în Atlanticul de Nord la aproape 400 de mile de Newfoundland. Conform lui Edith Graham, una dintre puţinele care au supravieţuit dezastrului de pe Titanic, în momentul în care nava a început să ia apă la bord, Roebling a intrat în cabina în care se afla împreună cu fiica ei, şi le-a alertat asupra pericolului iminent. Apoi Washington le-a ajutat pe cele două să urce în barca de salvare şi, potivit supravieţuitoarei, salvatorul nu s-a arătat nici un moment preocupat de propria sa viaţă. Ba chiar a plecat să mai dea o mână de ajutor pe ambarcaţiune care se ducea la fund puţin câte puţin, aruncându-le din mers un "ne vedem în America", dar nu s-a mai întors, vaporul scufundându-se după miezul nopţii. Acest episod ilustrează spiritul cavaleresc pe care îl aveau piloţii în acea perioadă, fiind adevărate exemple de curaj şi altruism.

·         1918: Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă a fost declarată muzeu, devenind prima casă memorială din România. In anul 1996, alaturi de bojdeuca, s-a construit un complex muzeal, ce adaposteste o expozitie documentara si o biblioteca “Ion Creanga”.

·         1931: S-a dat în folosinţă, la New York, Empire State Building, având 102 etaje şi o înălţime de 381 metri. Pentru construcţie s-au utilizat 60.000 tone oţel, 10 milioane cărămizi şi 3 milioane cărămizi pentru faţadă.

·         1939: A avut loc Congresul de constituire a Partidului Democrat din Polonia.

·         1940: la Bălţi, România, în sala Teatrului Scala, a avut loc o şezătoare literară cu participarea unei echipe de scriitori, membri ai Societăţii Scriitorilor Români: profesor N. Herescu, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, I. Basarabescu, E. Boureanul, Ion Buzdugan, Ion Minulescu, Virgil Carianopol, Octav Dessila, Nicolae Dunăreanu, George Gregorian şi Dimitrie Iov.

·         1941: Începe greva minerilor din Valea Jiului, care îngreunează aprovizionarea armatei antonesciene și a trupelor germane aflate în țară.

·         1941: Generalul american Douglas MacArthur este numit comandant al forțelor aliate în Pacific.

·         1944: Al Doilea Război Mondial: Primul bombardament de noapte al aviației britanice asupra României: 83 de bombardiere Wellington atacă Turnu-Severin.

·         1944: In timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, are loc al treilea mare bombardament american asupra Capitalei. Universitatea din Bucuresti e distrusă parţial.  257 de bombardiere și 187 de avioane de vânătoare au atacat Bucureștiul și   137 de bombardiere, Ploieștiul. Atacul a folosit pentru prima dată un sistem de radar nou, de vizare a țintei prin plafonul de nori, dar sistemul fiind mult prea nou, bombele nu au atins tintele, adică în Gara de Nord, cazand chiar în centrul orașului. La fel s-a întâmplat și la Ploiești.   Deși s-au apărat cu mai mult de 50 de aparate fiecare oraș, românii și germanii nu au reușit să doboare decât 4 bombardiere și 4 avioane de vânătoare la București și 3 bombardiere la Ploiești. Sunt numărați morții: la București sunt 195, iar  18 incendii au  distrus case în mai multe cartiere, ridicând numărul imobilelor distruse complet la 186.  În noaptea care a urmat dublului atac asupra Bucureștiului și Ploieștiului, un nou oraș plătea un tribut de sânge: Turnu-Severin. Aviatia britanica zburând pentru prima data pe timp de noapte, a  bombardat cu ajutorul noului radar H2Y orașul dunărean, dar mai ales portul său, unde barjele germane încărcate cu petrol adus de la Giurgiu, înaintau spre Budapesta și Viena. Orașul a fost luminat continuu de rachete luminoase, pentru ca bombardamentul să fie cât mai precis. În cursul nopții s-au înregistrat circa 38 de morți.

·         1945: Al Doilea Război Mondial:  Trupele britanice au eliberat deținuții din lagărul de concentrare Bergen-Belsen.

·         1947: Înființarea Filarmonicii "Banatul" din Timișoara.

·         1949: Înființarea Filarmonicii "Gheorghe Dima" din Brașov.

·         1949: A avut loc la Bucureşti, pe scena Teatrului Naţional, premiera dramei Bălcescu de Camil Petrescu. Piesa reînvie evenimentele de la 1848 din ţara noastră, aducând în prim plan figura lui Nicolae Bălcescu. 

·         1957: Se încheie un acord româno-sovietic privind statutul juridic al trupelor sovietice staționate încă din 1944 pe teritoriul României.

·         1964: Plenara lărgită a CC al PCR adoptă Declarația cu privire la poziția PCR în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale. Declarația condamnă pretențiile PCUS de a domina mișcarea comunistă internațională sub pretextul internaționalismului proletar. Declarația marchează începutul oficial al politicii independente a României în cadrul "lagărului comunist".

·         1964: Premiera piesei „Moartea unui artist” de Horia Lovinescu.

·         1971: La Porțile de Fier, este conectat la sistemul energetic național primul hidroagregat, de producție românească.

·         1991: Inaugurarea oficială a activității Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) (Londra).

·         1992: La Vatican are loc întâlnirea dintre Preşedintele României, Ion Iliescu, şi Papa Ioan Paul al II-lea.

·         1998: Guvernul condus de Radu Vasile a fost validat de către Parlamentul României.

·         1998: Lansarea oficială a canalului HBO, în București.

·         1999: Abdelaziz Bouteflika a câștigat alegerile prezidențiale din Algeria.

·         2005: Cel puțin 21 de oameni au murit și în jur de 50 au fost răniți într-un devastator incendiu la un hotel in centrul Parisului.

·         2005: Funeraliile Prințului Rainier al III-lea de Monaco.

·         2013: Două bombe au explodat lângă linia de sosire la maratonul din Boston, Massachusetts, omorând cel puțin trei persoane și rănind alte 183.

Nașteri

·         1452: S-a nascut Leonardo da Vinci pictor, sculptor, inginer si arhitect italian renascentist (picturi: „Mona Lisa”, „Cina cea de Taina”); (d. 2 mai 1519).

·         1489: Mimar Sinan, arhitect otoman (d. 1588)

·         1552: Pietro Cataldi, matematician italian (d. 1626)

·         1588: Claudius Salmasius, învățat francez (d. 1653)

·         1641: Robert Sibbald, medic scoțian (d. 1722)

·         1642: Suleiman al II-lea, sultan al Imperiului Otoman (d. 1691)

·         1646: Christian al V-lea al Danemarcei și al Norvegiei (d. 1699)

·         1684: Ecaterina II a Rusiei (d. 1727)

·         1688: Johann Friedrich Fasch, compozitor german (d. 1758)

·         1707: Leonhard Euler, matematician și fizician elvețian (d. 1783)

·         1797 - S-a născut Louis Adoplphe Thiers, istoric, politician şi jurnalist francez, primul preşedinte al celei de-a III-a Republici Franceze (1871-1873) (m.03.09.1877).

·         1812: S-a născut, la Iaşi, Maria Burada (m.1886), traducătoare română. Soţia cărturarului Tudorachi Burada (1800-1866) şi mama lui T. T. Burada (1839-1923). A fost prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru (Clopotarul de la Sf. Pavel, de J. Bouchardn, 1847). A înfiinţat şi a condus un pension de fete la Iaşi (1831), primul de acest fel fondat de români.

·         1821:  S-a născut in localitatea Frâua din Transilvania, profesorul şi revoluţionarul paşoptist Ioan Axente Sever; (m. 15 august 1906, Brasov).   A  fost  unul dintre conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania în timpul Revoluției de la 1848. Fiu de țăran, născut în Transilvania, a studiat teologia și filozofia la Blaj, după care s-a mutat la București. La izbucnirea revoluției era profesor de latină și romănă, la Colegiul Sf. Sava din București. A luat parte la revoluția de la 1848 din București și împrejurimi, unde a avut rolul de a face cunoscute idealurile revoluționare printre țărani. În august 1848 s-a întors în Transilvania, unde a participat la a treia adunare de la Blaj din septembrie. A participat alături de Avram Iancu la rezistența din Munții Apuseni. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat fiind că ar fi participat la masacrarea in timpul bataliei pentru Aiud, a 600 de etnici maghiari, dar a fost găsit nevinovat la proces. După înfrângerea revoluției, a continuat să aibă un rol de frunte în viața politică și culturală a românilor din Transilvania. Astfel, a făcut parte din conducerea ASTREI (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român). A murit în spitalul săsesc din Brașov, foarte sărac și uitat de lume în vara anului 1906.

·         1843: S-a născut scriitorul şi criticul literar american naturalizat britanic Henry James (m. 1916).

·         1844 - S–a născut filosoful, poetul şi filologul german Friedrich Nietzsche („Aşa grăit–a Zarathustra”, „Dincolo de bine şi de rău”) (m.25.08.1900).

·         1856: S-a născut Jean Moréas (m.1910), poet francez de origine greacă. Promotor şi teoretician al simbolismului, fondatorul revistei „Le symbolist” (1866) şi al „Şcolii romane” (1891). A scris versuri de atmosferă autumnală şi crepusculară (Sirtele, 1884; Cantilenele, 1886), după care a trecut la tonalităţi meditativ-elegiace (Pelerinul pasionat, 1891; Pădurile, 1894/1896; Stanţele, 1899-1901, capodopera sa). A publicat şi eseuri.

·         1858: S-a născut sociologul francez Émile Durkheim; a întemeiat, în 1896, revista „L’Année sociologique”, în jurul căreia s-a constituit şcoala franceză de sociologie (m.15.XI.1917).

·         1862: S-a născut, la Ştefăneşti, jud. Botoşani, Nicolae Leon (m.1931), zoolog român. Reprezentant al perioadei de consolidare a biologiei româneşti, entomolog, descoperitor a numeroase structuri organice, Nicolae Leon este totodată autorul primelor cercetări asupra epidemiologiei malariei din România. Este considerat ca întemeietor al parazitologiei din ţara noastră şi fondator al primului laborator de parazitologie la Iaşi. A scris numeroase studii şi articole despre apariţia şi transformarea speciilor, despre ereditate etc.

·         1873 - S-a născut scriitorul american Henry James ("Portretul unei doamne", "Elisabeta, prinţesa Muntenegrului") (m.28.02.1916).

·         1874: Johannes Stark, fizician german (d. 1957)

·         1878 - S-a născut scriitorul elveţian Robert Walser (“Asistentul”, “Plimbarea”, “Jakob von Gunten”) (m.25.12.1956).

·         1879: S-a născut, la Braşov, Elena Popea (m.1941), pictoriţă română. A pictat scene de gen (Grup de ţărani), naturi statice (Sufragerie), peisaje (Peisaj din Bran), într-o viziune originală. A valorificat pictura tradiţională transilvăneană.

·         1879: S-a născut, la Prilep, Macedonia, Theodor Capidan (m.1953), lingvist român. Membru titular al Academiei Române (1935). A elaborat şi publicat lucrări fundamentale asupra dialectelor aromân şi meglenoromân (Aromânii. Dialectul aromân, 1932; Meglenoromânii, 1925-1935).

·         1896: S-a născut, la Bacău, Nicolai Gavrilescu (m.1966), fiziolog şi hidrolog român. A condus Staţiunea de cercetări marine de la Agigea (1965-1966). Este cunoscut pentru lucrările referitoare la acţiunea diferiţilor anestezici (eter, cloroform) asupra fibrei nervoase, fibrei musculare striate şi asupra proprietăţilor oxido-reducătoare ale ţesuturilor.

·         1901 - S-a născut, în Grecia, Elie Carafoli, inginer român, membru al Academiei Române; a proiectat împreună cu francezul L. Virmoux primul avion de vânătoare românesc, construit în 1930, de Industria Aeronautică Română – Braşov; a publicat “Tratat de aerodinamică”, considerat o operă clasică în domeniu) (m.24.10.1983).

·         1905: S-a născut, la Gura Râului, jud. Sibiu, Aurel Decei (m.1976), istoric şi orientalist român. Specialist în istoria Evului Mediu românesc (Relaţii româno-orientale; Istoria Imperiului Otoman etc.).

·         1905, 15/28: S-a născut agronomul Irimie Staicu; a studiat metodele de fertilizare a podzolurilor şi sărăturilor; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (m. 1989)

·         1910: Miguel Najdorf, șahist, argentinian de origine poloneză (d. 1997)

·         1912: S-a născut Kim Ir Sen (Kim Il Sung), om politic comunist nord-coreean; preşedinte (1949-1966) şi secretar general al C.C. (1966-1994) al Partidului Muncii din Coreea; preşedinte al R.P.D. Coreene (1972-1994); creatorul pe baza „ideilor ciuce” a socialismului de tip coreean; a încurajat cultul personalităţii sale, căruia i-a dat dimensiuni paroxistice (m. 1994)

·         1913: S-a născut, la Iaşi, Rodica Suţu (m.1979), muziciană română. Membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. A lucrat ca pianistă-solistă şi maestru de sunet la Radiodifuziunea Română (1937-1955) şi conferenţiar la clasa de pian la Institutul Pedagogic din Bucureşti (1963-1966). A compus majoritatea lucrărilor sale pentru pian. A compus lieduri pe versuri de Eminescu şi Otilia Cazimir. (m.8.V.1979)

·         1922: S-a născut, în Faraoanele, jud. Vrancea, Grigore Teodorovici (m.1992), medic român. Este creatorul şcolii de epidemiologie în Moldova. A fost profesor la Institutul de Medicină din Iaşi timp de peste patru decenii. A publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice, dintre care monografia Epidemiologia bolilor transmisibile (1978) este cea mai valoroasă.

·         1924: S-a născut la București Stephen Fischer-Galati, istoric, profesor universitar, colaborator al revistei „Magazin istoric”. Provenea dintr-o familie de origine germană, venită în România odată cu cel care avea să devină Regele Carol I. Fischer a plecat în SUA cu familia sa din România, chiar la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Și-a luat doctoratul la Universitatea Harvard, iar în prezent este Distinguished Professor la Universitatea Colorado; a fost director al Centrului pentru studii slave și est-europene; din 1967 editează publicația „East European Quarterly”. Intre 1951-1953 a lucrat la Departamentul de Stat al SUA, iar în vremea administrației Nixon a devenit consultant pentru problemele est-europene al Casei Albe. La propunerea Consiliului Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius Constanța, Senatul centrului universitar a decis sa-i acorde prof. univ. dr. Stephen Fischer-Galați titlul de doctor honoris causa. Evenimentul a avut loc pe 6 iulie 2009.

·         1924: S-a născut Sir Neville Mariner, dirijor, fondator si presedinte al “Academy of St.Martin in the Fields”, fondator si director muzical al “Los Angeles Chamber Orchestra”, sef al orchestrei simfonice a Radioului din Stuttgart (1983-1989)

·         1931: S-a născut poetul suedez Tomas Tranströmer

·         1933 - S-a născut Roy Clark, cântăreţ country american.

·         1934: S-a născut, la Bucureşti, Ion Vianu, medic şi scriitor român. Fiu al acad. Tudor Vianu (1897-1964). Stabilit în Elveţia (1977). A lucrat la Facultatea de Medicină din Capitală (1954-1975). Membru al Societăţii elveţiene de psihiatrie, al Societăţii franceze de psihosomatică, al Ligii pentru apărarea drepturilor omului în România. A publicat o serie de lucrări în domeniul psihiatriei.

·         1935: S-a născut in comuna Gradinari, judetul Caras-Severin, muzicologul român, Gheorghe Bujor Firca; (d.1 ianuarie 2016). A urmat cursurile Conservatorului din Bucuresti (actuala Universitate Nationala de Muzica), pentru ca mai apoi sa se perfectioneze in cadrul Seminarului de Muzicologie al Universitatii din Saarbrucken. A publicat mai multe volume in care a tratat cu precadere ritmica, melodica si armonia modala specifica scolilor muzicale de compozitie din estul si sud-estul Europei. De asemenea, a fost unul dintre coordonatorii Dictionarului de termeni muzicali, editia a II-a, si a semnat ingrijirea editiilor critice ale unor volume din creatia muzicologica a unor mari personalitati precum George Breazul sau Zeno Vancea. Distins cu numeroase premii si detinator al unor functii importante in peisajul cultural romanesc, Gheorghe Firca a avut  si o intensa activitate componistica, in cadrul careia abordeaza genuri variate de la lucrari pentru instrument solo la muzica corala, vocala, camerala si chiar vocal-simfonica in care, printre altele, fac apel la melosul popular romanesc, la cel bizantin ca si la mostenirea artistica a clasicilor nostri.

·         1939: S-a născut, în Bucureşti, Nicolae N. Săulescu, inginer agronom. Membru corespondent al Academiei Române (1990). Are contribuţii la fundamentarea teoretică şi la crearea experimentală a unor soiuri de grâu (Lovrin, 24; Fundulea 29; Flamura 85 etc.).

·         1939: S-a născut, în Tunis, actrita italiana Claudia Cardinale, actriţă italiană de film. Una din marile stele ale ecranului european. A apărut în filme de toate genurile, dar s-a impus ca interpretă a unor personaje temperamentale (Rocco şi fraţii săi, 1960; Ghepardul, 1963; Fata lui Bube, 1964).

·         1939 - S-a născut Jaime Paz Zamora, om politic bolivian, lider al partidului Mişcarea Stîngii Revoluţionare, MIR.

·         1939 - S-a născut Marty Wilde (Reginald Smith), cântăreţ britanic.

·         1940 - S-a născut regina Danemarcei, Margrethe a II-a. Sărbătoare naţională în Danemarca.

·         1942: S-a născut la Bucuresti, avocatul și politicianul român, Lucian Bolcaş. A fost vicepreședinte al PRM si deputat al Parlamentului României în legislaturile 2000-2004, 2004-2008. A fost exclus din PRM, la data de 9 martie 2010, motivația Biroul Permanent al partidului fiind „trădarea intereselor partidului și declarațiile publice din ultima vreme, în contradicție cu deciziile și punctele de vedere ale formațiunii”. În data de 30 septembrie 2010 s-a înscris în PSD

·         1944: S-a născut, la Câmpulung Muscel, Laurenţiu Mircea Popescu, medic român. Membru titular al Academiei Române (2001). A publicat studii privind leziunile miocardice produse de ischemia cardiacă asupra contracţiei musculare netede şi a mecanismelor de apărare imună. Este autorul unui atlas de histologie. 

·         1944 - S-a născut Dave Edmunds, chitarist, vocalist, compozitor şi producător britanic (Love Sculpture, Rockpile).

·         1946: Péter Agárdi, scriitor, critic și istoric literar maghiar

·         1946: S-a născut la Bucuresti, pictorul  si politicianul român  Zamfir Dumitrescu, membru al Parlamentului României. A absolvit în 1970  Institutul  de arta „Nicolae Grigorescu” din  București, clasa lui Corneliu Baba. A fost decan al Facultății de Arte Plastice între 2000 și 2004, iar din 2002 el a fost președintele Uniunii de Artistilor Plastici din România.

·         1946: S-a născut Șerban Popa, artist în sticlă și pe textile. Trăiește în Montreal. Are lucrări în România, Germania, Italia, Franța, Elveția, Austria, Olanda, Canada.

·         1947: S-a născut Sorin Postolache, publicist şi caricaturist (m. 2002). 

·         1947 - S-a născut Michael Chapman, compozitor australian.

·         1947 - S-a născut Wooley (Stuart) Wolstenhome, vocalist şi clăpar britanic (Braclay James Harvest).

·         1949 - S-a născut Marsha Hunt, cântăreaţă britanică.

·         1949: Alla Pugaciova, cântăreață rusă

·         1952 - S-a născut Phil Mogg, vocalist şi compozitor britanic (UFO).

·         1958: Abu Hamza al-Masri, șeic egiptean

·         1959: Emma Thompson, actriță engleză

·         1960: Filip al Belgiei, actualul monarh al Belgiei

·         1961 - S-a născut ziarista Rodica Ciobanu.

·         1962 - S-a născut Nick Kamen, cântăreţ britanic.

·         1966 - S-a născut Graeme Clark, basist, compozitor şi vocalist britanic (Wet Wet Wet).

·         1966 - S-a născut Samantha Fox, cântăreaţă britanică.

Decese

·         628: A decedat  Împărăteasa Suiko (n.554), prima  dintre cele opt femei imparat care au urcat pe tronul Japoniei. A fost al 33-lea monarh al Japoniei, conform  ordinii  traditionale de succesiune. Suiko a domnit din anul 593 până la moartea sa. Printre realizările sale se numara recunoașterea oficială a budismului, printr-un edict in anul 594, precum și adoptarea unei Constituției în 17 articole din 604. Suiko a fost de asemenea, unul dintre primii conducători budisti din Japonia.

·         1558: A murit Roxelana, născută Alexandra Anastasia Lisowska și cunoscută sub titlul turcesc de Hŭrrem Haseki Sultan, sotia sultanului Soliman I Magnificul (n.1506). A fost fiica unui preot ortodox ucrainian care se pare ca avea si radacini moldovenesti, din Galitia ruteana, aflată la nașterea ei în posesia Poloniei. Tradiția ucraineană îi atribuie numele de Anastasia Lisowska și localitatea de naștere Rohatyn. O legendă spune că tânăra Anastasia ar fi fost capturată de tatari chiar în ziua nunții sale, in urma unei expeditii de jaf  în anul 1518 (după unii) sau 1520 (după alții) și dusă pentru început la Caffa, în Crimeea  iar apoi la  Istanbul, in haremul celui care avea sa devina peste doi ani sultanul Suleiman I al Imperiului Otoman. Apreciată și protejată de  capetenia eunucilor din  harem și de către mama sultanului, Roxelana a fost prezentată sultanului. S-a străduit să-i câștige afecțiunea și a devenit în curând favorita lui. Suleiman s-a îndrăgostit de ea si a numit-o „Hŭrrem”: „Cea care râde” pentru firea ei veselă și talentul de a spune povești. Un ambasador venetian scria despre ea in 1526 ca era: ”Giovane, ma non bella” (tânără, dar nu frumoasă), „mică de statură și destul de grațioasă” . În 1533 ambasadorul venețian Navagero scria „Maiestatea sa sultanul o iubește pe Roxelana atât de mult, încât în tot imperiul otoman în nici o dinastie nu a existat femeie mai respectată ca ea. Se spune despre ea că apare ca fiind modestă și draguță, și că știe ce este natura unui adevărat conducător de oameni.”  În 1554, când Roxelana avea deja 50 ani, cand un alt italian, Dominico Trevisano, scrie din capitala otomană: „Maiestatea sa, sultanul, este atât de îndrăgostit de ea, încât se spune că refuză să fie cu vreo altă femeie în afară de ea. Nici unul din predecesorii săi nu a facut așa ceva, lucru neauzit la turci care au obiceiul de a avea nenumărate femei.”Câștigând titlul de „Hasseki” (concubina favorită aleasă să dea naștere prinților sultanului, a doua ca importanță în harem după sultana-mamă) i-a dăruit lui Suleiman un moștenitor, Mehmed, în 1521, apoi pe Mihrimah în anul 1522 și pe Abdüllah în 1523. Abdüllah a murit aproape 2 ani mai târziu. Roxelana îl naște pe Selim în anul 1524, apoi pe Bayazid în 1526 și se căsătorește cu Suleiman, încălcând astfel tradiția, în anul 1530. Sub acoperirea convertirii la Islam, a reușit să se emancipeze față de celelalte femei din harem. Ori conform Islamului, o femeie păcătuiește dacă are relații cu un bărbat în afara căsătoriei. Astfel Roxelana-Hŭrrem l-a refuzat pe Suleiman timp de trei zile: în final sultanul a cedat și a acceptat să facă din Hŭrrem singura soție legitimă. El i-a permis soției sale să rămână cu el la curte pentru tot restul vieții ei. Roxelana a murit cu 8 ani înaintea soțului său. Datorită ultimelor sale cuvinte, urmașul la tron nu a fost nici Bayazid, unul din fii săi cei mai capabili. Acesta a fost ucis de șahul persan, se pare la îndrumarea lui Suleiman care credea că Bayazid nu era fiul său… tocmai pentru că Hŭrrem îi spusese asta ca destăinuire pe patul de moarte, deși nu era adevărat. Urmașul a fost Selim cunoscut ca „Bețivul”, care era răsfățat, ușuratec, crud și deloc deștept, dar era preferatul Roxelanei. De aici și legenda că Roxelana ar fi dorit declinul Imperiului, exploatând sistemul absolutist în care cuvântul și deciziile Sultanului erau lege și destin, nimeni și nimic nefiind mai presus de el.

·         1719: Françoise de Maintenon, metresa și a doua soție a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței (n. 1635)

·         1764:  A murit Madame de Pompadour (Jeanne-Antoinette Poisson, marquise de Pompadour), cunoscuta ca amanta regelui Louis XV al Frantei;  (n. 29.12.1721).

·         1765: A murit primul savant rus de importanta mondiala, Mihail Lomonosov. A formulat legea conservarii materiei si a intuit–o pe cea a conservarii energiei. Este creatorul odei, ca specie literara, în literatura rusa si este considerat ca fiind unul dintre fauritorii limbii literare ruse (“Epistola despre regulile prozodiei ruse”, “Retorica”) (n.19.11.1711).

·         1843 - A murit Noah Webster, “părintele lexicografiei americane”. El este editorul Dicţionarului american al limbii engleze, care îi poartă numele (n.16.10.1758).

·         1865: Abraham Lincoln, al 16-lea președinte al Statelor Unite (n. 1809) este asasinat. A fost  primul președinte republican.A fost împușcat de actorul  John Wilkes Booth,un simpatizant fanatic al statelor secesioniste sudice. În ziua următoare, la data de 15 aprilie 1865, din cauza rănilor de la cap, președintele va muri, succesorul lui devenind Andrew Johnson, vicepreședintele în funcție. John Wilkes Booth a fost ucis la 26 aprilie 1865 de către soldații unioniști. Se pare că atentatul a fost rezultatul unei conspirații organizate de plantatorii din sud, dar această supoziție nu a fost demonstrată nici până în prezent.

·         1893: A decedat, la Miclăuşeni – Iaşi, Petru M. Câmpeanu (n.1809). Ca şi alţi cărturari ardeleni, el soseşte în Moldova în 1837 şi este instalat imediat în postul de profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, la Catedra de Filosofie, apoi cea a Legilor. Preocupat de studierea şi cultivarea limbii, a publicat Gramatica românească (1848) şi un Abecedar latin (1847). Paralel, a desfăşurat şi o intensă activitate de traducător şi a participat la organizarea unor instituţii sau la iniţierea unor opere culturale. Ca o recunoaştere a activităţilor sale multiple, la 10 septembrie 1871 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

·         1921: A murit la Bucuresti, Constantin Barozzi, general geodez și cartograf, membru de onoare al Academiei Române (n. 1833, Bucuresti). A urmat Școala Militară de Ofițeri din București (1854-1856). Și-a continuat studiile la Institutul Geografic al Armatei din Viena (1856-1857) și s-a specializat ca ofițer de geniu. Întors în țară, a fost numit director de studii, subdirector și în final director al Școlii Militare din București (1862-1867). În anul 1883 este ridicat la gradul de general de brigadă, iar doi ani mai târziu i se acordă conducerea Statului Major Regal (1 februarie 1885). A luat parte la Războiul de Independență (1877-1878) în calitate de șef al statului major al Armatei de operații. A luat parte atât la lucrările Comisiei internaționale însărcinată cu delimitarea frontierei dintre România și Austro-Ungaria (1885) și, respectiv, cu Bulgaria (1886), cât și la diferite congrese internaționale de geodezie, ca și la ședințele Consiliului Geodezic Internațional, al cărui membru era, ținute la Berlin, Dresda, Hamburg, Paris, Roma și Viena. Din inițiativa sa, în 1895, a luat ființă Institutul Geografic al Armatei, îngrijindu-se și de activitatea de procurare a aparaturii necesare. A fost membru de onoare al Academiei Romane (9 aprilie 1905) și membru fondator și vicepreședinte al Societății Geografice Române. 1 octombrie 1895 – 1 octombrie 1898 – Colonelul Constantin Barozzi a fost Șef al Statului Major General. De-a lungul carierei sale a deținut numeroase funcții politico-administrative sau militare printre care se numară: senator, șef al Casei Militare Regale (1888) etc. A murit la vârsta de 88 de ani.

·         1924:   A decedat Eduard Caudella, violonist, pedagog si compozitor roman  (opera “Petru Rares”, uvertura “Moldova”); (n. 03.06.1841). Tatăl său, Franz Seraphim (Serafim) Caudella (28 decembrie 1812 – 26 decembrie 1868), muzician autodidact, a venit din Viena și s-a stabilit la Iași, în 1830, unde a lucrat pentru început ca violoncelist pe lângă trupele de teatru franceză și germană. După ce s-a făcut cunoscut predând muzica unor copii de boieri, a fost numit, la 1 octombrie 1860, ca primul director al nou înființatei școli de muzică, care din 1864 a devenit Conservatorul de muzică și declamațiune. Bunicul său, Filip Caudella, a publicat în 1822, la Sibiu, prima partitură de cântece românești, [3] dar și o serie de motete compuse de el (1830). Eduard Caudella a început studiile muzicale la Scheia și Iași (1850-1853) cu Paul Hette (vioară) și Francisc Serafim Caudella (teorie-solfegiu)[5], apoi și-a continuat studiile la Berlin și Frankfurt (1853-1857), cu Hubert Rieß, Henri Vieuxtemps (vioară) și cu Adolphe Rieß (pian). A plecat apoi la Paris să studieze cu Lambert Massart și cu Delphin Allard. Între 1861 și 1864 a revenit la Iași, unde a fost violonist la curtea domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. A fost inițiat în francmasonerie la 3 decembrie 1866 în Loja Steaua României din Iași. Ca și tatăl său, Eduard Caudella a predat la școala de muzică, iar între 1892 și 1901 a fost rector al Conservatorului. Între elevii săi s-au numărat Athanasie Theodorini, Mircea Bârsan, Mircea Anghelescu și dirijorul Antonin Ciolan. A fost și primul profesor de muzică al lui George Enescu care, mai târziu, i-a dedicat lui E. Caudella lucrarea sa pentru vioară „Impresii din copilărie”. În cadrul Conservatorului din Iași, Eduard Caudella a înființat prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost. A realizat și o serie de compoziții proprii, fiind întemeietorul operei românești

·     Harță Răzeșul (1872)

·     Olteanca (1880)

·     Hatmanul Baltag (1884)

·     Beizadea Epaminonda (1885)

·     Fata răzeșului (1885)

·     Petru Rareș (1889)

·     Traian și Dochia (1917)

 Alte opere:

·     Concertul de vioară nr. 1 (1915)

·     Dochia, baladă orchestrală

·     Amintiri din Carpați

 Mormântul muzicologului Eduard Caudella se afla  în Cimitirul Eternitatea din municipiul Iași.

·         1925: A murit pictorul american John Singer Sargent (n. 1856)

·         1931: Thomas, al 2-lea Duce de Genova (n. 1854)

·         1937: S-a stins din viaţă, la Vulcana-Pandele, jud. Dâmboviţa, Gabriel Popescu (n.1866), grafician român. Întemeietor al şcolii româneşti de gravură. A executat lucrări în acvaforte şi cu acul (Autoportret; Portret de fată etc.); desene în diferite tehnici, caracterizate prin precizia şi fineţea meşteşugului.

·         1938: A murit scriitorul peruan César Vallejo (n. 1892)

·         1940: S-a stins din viaţă Alexandru Plămădeală (n.1888), sculptor şi pictor român. A fost profesor la Şcoala de Arte Plastice din Chişinău (care azi îi poartă numele). A fondat, în 1939, Pinacoteca municipală din Chişinău. A executat sculpturi figurative, de tradiţie realistă (Bustul poetului Alexie Mateevici; Monumentul lui Ştefan cel Mare).

·         1942: A încetat din viaţă, la Geneva, Robert Musil (n.1880), scriitor austriac. Ostil nazismului, s-a refugiat în Elveţia (1938). A fost unul dintre inovatorii genului romanesc. Capodopera sa, romanul Omul fără însuşiri (1930-1943), realizează un vast tablou satiric al societăţii austro-ungare de la începutul secolului al XX-lea.

·         1949: A încetat din viaţă, la Beverly Hills, California, Wallace Beery (n.1881), actor american de teatru şi film. A debutat ca actor comic de circ, apoi joacă în spectacole de varietăţi, de music-hall şi comedii muzicale. A debutat pe ecran în 1920. Cu apariţiile din Piciul (Oscar, 1932), Dineu la ora 8; Grand Hotel şi Viva Villa!, el devine o figură marcantă a cinematografului american şi internaţional.

·         1967: A murit la Sibiu, Nicolae Colan, episcop al Clujului și mitropolit, membru al Academiei Române; (n. 28 noiembrie 1893, Arpătac, azi Araci, Covasna) 

·         1969: Victoria Eugenie de Battenberg, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, regină a Spaniei (n. 1887)

·         1978 – A murit Sergiu Malagamba, compozitor si instrumentist („Rumba, rumba”, „Esti dragostea mea”, „S-au cunoscut in luna mai”) (n. 6.02.1918, Chisinau).

·         1980 – A decedat Jean-Paul Sartre, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel (refuzat), principal reprezentant al curentului existentialist („Greata”, „Mustele”, „Diavolul si bunul Dumnezeu”); (n. 21.06.1905).

·         1986 - A murit dramaturgul francez Jean Genet (“Condamnatul la moarte”, “Jurnal de hoţ”, “Balconul”) (n.19.12.1910).

·         1988 - A murit scriitorul Modest Morariu, redactor-şef al Editurii “Meridiane” (n.11.08.1929).

·         1989 - A murit Hu Yaobang, om politic chinez, una dintre victimele revoluţiei culturale. Reabilitat, după ani de detenţie, el este ales secretar general al CC al PC Chinez şi membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic (n.1915).

·         1990 :  A murit actrita suedeza de film  Greta Garbo (Greta Lovisa Gustafson); („Anna Karenina”, „Grand Hotel”); (n.18.09.1905).

·         1990 - A încetat din viaţă actriţa americană Ava Gardner, actriţă la Hollywood. A fost nominalizată la Oscar în 1953. (n.1922)

·         1993 - A murit geofizicianul canadian J. Tuzo Wilson care a stabilit structura continentelor (n.24.10.1908).

·         1994:  A decedat  Sabba S. Ştefănescu, geofizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române. Este considerat, împreună cu Liviu Constantinescu, drept fondator al şcolii române de geofizică; (n. 20.07.1902).

·         1998 - A murit Pol Pot, “criminalul secolului”, responsabil pentru asasinarea, de către khmerii roşii, a două milioane de cambodgieni. Deţinător al puterii absolute în întreaga Cambodgie, în perioada 1976-1979, Pol Pot a instituit o adevărată dictatură a groazei în ţara sa. Aşa-numitul “comunism al epocii de piatră” avea în vedere desfiinţarea oraşelor, a banilor şi edificarea unui stat eminamente agrar (n.19.05.1928).

·         2002 - A murit Radu Săplăcan, critic literar şi poet (poezie: ”Livada Roëntgen”, ”Uşor, deasupra lumii”, ”Factorul şarpe”) (n.01.04.1954).

·         2008: Ollie Johnston, pictor american (n. 1912)

·         2008 - A încetat din viaţă Dan Grigorescu, istoric literar, eseist, critic literar, traducător, profesor de literatură comparată, critic de artă şi istoric al artei, membru al Academiei Române din 2004 (n. 13 mai 1931). A absolvit cursurile secției de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în limba și literatura engleză în anul 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963) și ca redactor-șef la Editura Meridiane (1963-1968). În 1968 este numit director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Din 1961, predă la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Filologie din București, unde va fi titularizat profesor în 1990. A fost șeful Catedrei de literatură comparată la Facultatea de Litere din București între 1980 și 1984 și după 1990 si unul dintre discipolii academicianului Tudor Vianu. În anul 1969, își susține doctoratul cu teza „Shakespeare în cultura română modernă”. În perioada 1970-1971 este detașat ca lector în S.U.A., unde a ținut cursuri de istoria și cultura României și de literatură comparată la universitățile din Seattle, Portland și Los Angeles, iar între 1971 și 1974 a fost numit director al Bibliotecii Române din New York. În 1987 a devenit redactor șef la revista Arta. A deținut și funcția și pe cea de director al Institului de Istorie și Teorie Literară George Călinescu al Academiei Române și a fost un colaborator apropiat al Institutului de Istoria Artei din cadrul Academiei Române. În 2001 a fost unul dintre membrii fondatori ai Centrului de Cercetare in Studiul Imaginii (CESI), unitate autonoma din cadrul Universitatii Bucuresti, devenind și codirector, alături de Sorin Alexandrescu. Este unul dintre traducătorii lui William Shakespeare în limba română, a coordonat prima ediție critică a operei lui Shakespeare din România, a scris numeroase studii de istoria artei, literatură comparată. A fost coordonator al unui Dicționar al avangardelor, al literaturii americane clasice sau contemporane, căreia i-a consacrat un dicționar foarte util, premiat cu medalia de aur a Asociației Criticilor Americani. A scris numeroase studii de specialitate despre cei mai importanți pictori români contemporani. Este autorul unor lucrări despre Expresionism și Pop-Art, al unei introduceri la literatura comparată și al unor dicționare de artă plastică și de literatură americană. Este autorul unui curs introductiv în literatura comparată și a studiat relația dintre textul literar și imagine, cunoscută sub denumirea de „ek-phrasis” etc.

·         2014: A decedat la New York poeta, eseista și traducătoarea română de origine evreiasca, Nina Cassian; (n.27 noiembrie 1924). A realizat  traduceri  din Shakespeare, Bertolt Brecht, Christian Morgenstern, Iannis Ritsos și Paul Celan. De asemenea a publicat peste 50 de cărți de poezie, eseuri și proză, și a inventat  o nouă limbă poetică, limba spargă. In 1969 i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor din România. În 1985 călătorește cu o bursă Soros în Statele Unite, ca profesor invitat,  pentru a susține un curs la New York University. După o lună află de arestarea și uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii sai apropiați, în al cărui jurnal confiscat de Securitate era menționată „cu părerile mele politice, evident anticeaușiste” si ia hotărârea de a nu mai reveni în țară. Imediat, apartamentul său din România este confiscat, iar cărțile îi sunt interzise și retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceaușescu. În Anglia îi apare volumul de versuri Call Yourself Alive și, în Statele Unite, Life Sentence, traduceri ale volumelor din țară, precum și volumele inedite Take My Word for It!, Blue Apple și Lady of Miracles, care se bucură de succes.[necesită citare] Susține recitaluri de poezie și publică în reviste americane. În ultimii 30 de ani ai vieții, poeta Nina Cassian a trăit la New York, iar „proiectul major al vârstei și vieții” sale a fost scrierea memoriilor, oglindă a „anilor furați și dăruiți”, proiect ale cărui prime două volume, Memoria ca zestre, s-au bucurat de un ecou important în țară și de numeroase cronici. În anul 1994 i se decernează „Leul literar” de către New York Library. În 2005 lansează la Institutul Cultural Român din New York al treilea volum memorialistic, Memoria ca zestre. Cartea a III-a. Editura americană Norton îi propune editarea poemelor sale scrise în limba engleză în cadrul seriei Selected Works, o performanță pentru o poetă sosită din Estul Europei. Poemele sale au apărut în revistele americane The New Yorker, Atlantic Monthly, New England Review și American Poetry Review.

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Ap Aristarh; Pud și Trofim; Sf Mc Crescent; Duminica a 2-a după Paști – a Sf Ap Toma

• Danemarca: Sărbătoare națională

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 15 Aprilie

TUNELURILE DE SUB MUNŢI

Secolul XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenta unei retele intinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial. Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au descoperit diverse canale si tuneluri subterane construite, spun oamenii de stiinta, de civilizatiile antice sau de alte civilizatii premergatoare celei umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru conservare prin metode si tehnologii necunoscute in ziua de azi. Lacul fara fund Sergheevka este un catun uitat de lume din regiunea Moscova. Cand si cand, in atentia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se petrec in jurul lacului din apropiere. Se spune ca acesta, denumit sugestiv Bezdonii (Fara fund), este conectat cu oceanele, adancimea lui fiind necunoscuta. Pana si pe hartile militare, profunzimea lui nu este clar stabilita, fiind doar aproximata intre 150 si 200 de metri. Lacul apare mentionat si in scrierile poetului rus Alexandr Blok, in care un padurar din zona povesteste ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile oceane ale planetei. Legenda spune ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au facut descoperiri misterioase ale unor epave de mult disparute in valtoarea oceanelor. In anul 2003, la suprafata apei a aparut, nu se stie de unde, o vesta de salvare, cu insemnele marinei militare americane. Dupa cercetarile realizate de autoritatile locale, s-a constatat ca vesta apartinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul USS Cole. In octombrie 2000, in portul Aden , din Yemen , s-a declansat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. In urma atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau nu a fost gasit niciodata. Dar cum a putut ajunge dupa trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian intr-un lacusor pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de kilometri distanta?! Care a fost traseul ei? Oare legendele lacului fara fund sunt reale? Oare exista asemenea cai subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei? Tunelurile subterane si pesterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe a celor pasionati de mistere. Poate pentru ca in intuneric se ascund enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si acced catre centrul pamantului. Pe aceasta tema s-au scris o multime de carti si povesti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor. Cert este ca acestea exista peste tot in lume, fie ca vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul Mexicului. Arheologii si oamenii de stiinta au inceput sa isi puna tot mai des intrebarea daca nu cumva aceste retele subterane au fost candva conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-se intr-un nesfarsit labirint in interiorul pamantului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul ca ele au fost construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce scop?In regiunea Volgograd din Rusia exista un lant muntos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, incepand cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia "Kosmopoisk" (Cercetasii Cosmosului). Aici a fost depistata si cartografiata o retea extinsa de tuneluri, cercetata pe o distanta de zeci de kilometri. Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce se apropie de creasta muntelui, se largesc tot mai mult, ajungand pana la 120 de metri, transformandu-se sub munte intr-o sala imensa. De aici, se ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri. In Uniunea Sovietica, la inceputul anilor '50, la propunerea lui I. V. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de ministri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia continentala de insula Sahalin si care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. In conditiile declansarii razboiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevazut cu cale ferata, intre insula Sahalin si Rusia. Tunelul fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub fundul apelor. Peretii sai erau foarte netezi, acoperiti cu un material care semana a lava vulcanica. Toti cercetatorii rusi au fost insa de acord ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca asupra peretilor se actionase simultan termic si mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crusta, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici macar tehnologia moderna nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare. Totodata, ea a amintit despre gasirea unor obiecte stranii in tunel, a unor mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat dupa abandonarea acestui gigantic si ambitios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul deceniilor "s-au pierdut". Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, in timpul expeditiei sale in Marele Canion, a facut o descoperire uluitoare: un intreg oras subteran, cu o retea de tuneluri, in care s-au gasit dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient prin aceste cai subpamantene. Cercetatorul a demonstrat, aparent convingator, ca populatia care locuia in aceste caverne misterioase, adanc sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In publicatie se relateaza ca echipa coordonata de Kincaid a descoperit o camera gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, "ca spitele unei roti". Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce in directia unui intreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul Teotihuacan a fost construit de o populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si 750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, orasul a fost abandonat pana la venirea in zona a populatiilor aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de Teotihuacan , care semnifica "locul unde oamenii devin zei". In zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind Carpatii Beskizi. La granita dintre Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia ( Babia Gora ), cu o altitudine de 1725 m. In folclorul celor doua popoare exista multe legende legate de acest varf. Se spune ca locuitorii zonei pastreaza secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un ziar local polonez, a aparut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski. El a povestit ca, in anii '60, tatal sau i-a dezvaluit taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre " regina Babia" si, ajungand la o inaltime de aproximativ 600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a spus ca acolo va vedea o alta lume, va afla un secret care este transmis din generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put cu o deschidere larga, ce ducea catre miezul pamantului. "Peretii erau netezi si luciosi, de parca ar fi fost acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In interior, in mod straniu, aerul era uscat. Am coborat cativa metri pana am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat calatoria prin tunelul usor inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma ovala. De acolo plecau mai multe tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a spus ca, urmand traseul lor, de aici se poate ajunge in alte tari si chiar pe alte continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia, pana in America, iar cele din dreapta se intind prin Rusia si apoi prin China si Japonia, tot pana in America, unde se innoada iarasi cu tunelul din stanga". "Multe dintre ele s-au prabusit, altele nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucram la o harta prin care sa reprezentam reteaua. Insa, deocamdata totul este aproximativ, deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa, India si Australia ", declara P. Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca aceste tuneluri au fost create de civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea refugia in caz de catastrofe naturale. In mod ciclic, planeta noastra este lovita de fel de fel de calamitati naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat acum aproximativ 65 de milioane de ani cand, in urma impactului cu un asteroid, au disparut dinozaurii si majoritatea vietuitoarelor planetei. Munţii României sunt străbătuţi de tuneluri subterane, puţine persoane, chiar şi în zilele noastre, cunoascând existenşa acestora. Pe timpul dacilor aceste tuneluri şi trecerile subterane erau cunoscute doar de sacerdoţi şi câţiva nobili. Cei din urmă cunoşteau doar câteva treceri strategice. Secretele preoţilor daci au fost preluate de preoţii creştini, retransmise mai departe numai călugărilor virtuali. Munţii Bucegi ascund o parte din secretul nostru existenţial. Totul a început pe vremea primului domnitor din dinastia Basarabilor, când platoul Bucegilor a fost interzis pentru oamenii de rând. Acolo se antrena cavaleria domnitorului, acei oşteni "roşii" (denumire dată de îmbrăcămintea pe care o purtau), care formau unităţile de elită ale armatei domnitorului din Ţara Romînească, folosite doar în caz de mare primejdie. Şi mai puţini cunosc de ce a fost ales platoul Bucegilor. Deoarece, în vremurile de primejdie, tezaurul Ţării era ascuns în tunelurile subterane din zonă şi păzit de oştenii "roşii". Legendele locale vorbesc şi despre existenţa unor tezaure deosebit de valoroase, acumulat de-a lungul a zeci de generaţii de conducători şi păstrat în zonă. Este un tezaur sfânt pe care fiecare domnitor era obligat să-l sporească pe timpul domniei sale. Dar nu avea voie să folosească nimic din acest tezaur. Cei care nu ţineau seama de aceasta erau crunt loviţi. Se spune că blestemul i-a lovit şi urmărit pe cei din ramura Drăculeştilor şi cea a Dăneştilor. Pentru că au încercat să folosească tezaurul Ţării în scop personal ei şi familiile lor au fost asasinaţi. "În ultimii ani, în zona Bucegilor s-au efectuat măsurători energetice care au constatat existenţa unor câmpuri de forţă extraordinară şi a unor treceri subterane care traversează munţii dintr-o parte în alta. Mai mult, aceste măsurători au arătat existenţa a două treceri subterane care merg din zona Bucegilor până în apropiere de Peştera Urşilor din Carpaţii Occidentali, acestea fiind întretăiate din când în când de diverse tunele mai mici sau mai lungi. Ceea ce este uirmitor este altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu străbat haotic munţii ci sub forma unor linii care figurează imaginea unui lup imens, având gura deschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capul lupului este în Munţii Apuseni iar coada coboară până în apropiere de Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa, Întrebarea logică este dacă aceste tuneluri subterane au fost făcute de mâna oamenilor sau dacă au fost doar descoperite şi folosite de oameni? Este o întrebare la care, deocamdată, nu are cine să răspundă. Poate doar misticii, care au avut curajul să afirme că totul a fost construit de Zamolxis atunci când Marele Zeu a decis să apere acest pământ sfânt şi pe cei care-l locuiesc" În anii 1993-1994 în zona Buşteni-Sinaia s-au petrecut mai multe fenomene stranii. Oamenii acuzau stări de agitaţie inexplicabile care le afectau sănătatea. Însă numai pe timpul nopţii. Apoi s-au produs mai multe cutremure, constatându-se că nu aveau epicentrul în Vrancea sau Bucegi, cum era normal. Locuitorii mai relatau că au prins frica de a pune mâna pe obiecte metalice deoarece se curentau imediat. Cercetarea acestor fenomene nu a dus la nici un rezultat. Peste un an intensitatea cutremurelor a sporit. Ciudat era faptul că, de fiecare dată înainte de producerea acestora, se auzea un tunet înfundat. Aceste cutremure se produceau, invariabil, la ore fixe: ora 20.00 şi 3.00 noaptea. După producerea lor s-au semnalat semnale radio! Ceea ce nu era normal. "Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii că un important şuvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. "Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajungă sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi", spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi." După 1999 toate au încetat. Specialiştii de la Centrul de Fizică a Pământului şi cei de la Staţia Seismică de la Cheia nu au găsit nici o explicaţie acestor fenomene. Se ştia de existenţa tunelurilor subterane. S-a emis ipoteza că aici aveau loc diferite experienţe, centrul fiind zona crucii de pe Caraiman! Dar cine le făcea şi cu ce scop? Mister total!!... Sarmisegetusa, din cauza unor fenomene ciudate care au loc în zona respectivă, este numită "zona crepusculară a Europei". În sanctuarul dacic dela Racoş s-au găsit cuie dacice de fier care nu ruginesc. Testate cu raze X, s-a descoperit că, într-adevăr, cuiele au 2000 de ani. În componenţa lor intră fier pur (99,97%), magnetită, oxid de fier şi alumino-silicaţi. Cuiul nu rugineşte. În lume mai sunt două exemple de astfel de fier inoxidabile: stâlpul de fier de la Delhi şi discul din Mongolia , cercetate de NASA. S-au mai găsit şi nişte calupuri de fier decic de peste 40 de kg. La acea vreme, romanii nu puteau să topească în cuptoarele lor bucăţi mai mari de 25 kg" (5). Muntele Toaca este o piramidă cu baza pătrată, formă extrem de rară în natură. Latura are lumgimea dublă faţă de piramida lui Keops. Unghiul pantei vestice are aceeaşi mărime cu unghiurile piramidei. La Cucuteni, cultură aflată în apropiere, s-a descoperit, incizat în ceramică neolitică, un motiv unic reprezentând proiecţia în plan a unei piramide cu baza pătrată. Diagonalele şi apotemele sunt trasate cu mare precizie. Unghiul dintre Carpaţii Meridionali şi cei Orientali este de 52 de grade. 51 de grade 50 de minute este unghiul dintre feţele piramidei lui Keops (Khufu) şi baza acestuia. Vasile Pârvan susţine teoria Ceahlăului ca munte sfânt al dacilor. Muntele Retezat este un monolit de proporţii gigantice cu înfăţişarea unui trunchi de piramidă.

RELIGIE ORTODOXĂ 15 Aprilie

Sf Ap Aristarh; Pud și Trofim; Sf Mc Crescent; Duminica a 2-a după Paști – a Sf Ap Toma

Sfinții Apostoli: Aristarh, Pud și Trofim – Sfântul Aristarh (amintit în Faptele Apostolilor 19, 29) a fost episcop în Apamia Siriei. Sfântul Pud (amintit în Epistola a II-a către Timotei 4, 21) a fost senator în Roma. Casa lui a fost folosită ca locaș bisericesc. Sfântul Trofim (amintit în Faptele Apostolilor 20, 4) a fost ucis cu sabia împreună cu Pud și Aristarh în anul 65 sau 67 în timpul persecuției împăratului Nero.

Sfântul Mucenic Crescent – S-a născut și a trăit în orașul Mira Lichiei. La toate întrebările guvernatorului provinciei și la toate îndemnurile de a jertfi zeilor răspundea: „Sunt creștin!”. În urma chinurilor la care a fost supus a primit a primit moarte martirică.

Sfintele Mucenițe Vasilisa și Anastasia – După ce au fost botezate de Sfinții Apostol Petru și Pavel. În timpul persecuției împotriva creștinilor, declanșată de împăratul Nero (54-68), sfintele mucenițe au fost prinse și întemnițate, după care supuse supliciilor, primind în cele din urmă moarte mucenicească.

Aceştia au fost din cei şaptezeci de ucenici şi urmau marelui apostol Pavel, propovăduind şi răupătimind împreună cu dascălul lor toate prigoanele lui; iar după moartea lui li s-au tăiat şi acestora capetele de Neron. Acestea le-a lăsat scrise în limba latinească fericitul Dorotei, mergând la Roma.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Crescent cel din Mira Lichiei.

Acest sfânt a fost din Mira Lichiei, de neam strălucit, înaintat în vârstă. Văzând că păgânătatea se semeţeşte, şi legea idolilor se înalţă, şi are pe mulţi supuşi sub robia rătăcirii, de se închinau la cel fără de suflet, el intrând în mijlocul lor, şi îndemna să părăseasră deşertăciunea şi să se întoarcă spre Dumnezeul, cel cinstit de crestini ca un făcător al tuturor şi a toată suflarea şi de viaţă dătător. Iar guvernatorul numindu-l pe sfânt bicisnic şi nenorocit, că insuşi de bunăvoia lui şi-a ales a ajunge la torturi, sfântul zise că mai mare fericire şi cinste este a pătimi cineva pentru Hristos. Şi întrebându-l de soartă, de patrie şi de nume, el pentru toate zicea că este creştin. Şi nevrând nici de formă să dea cinstire idolilor, cum îl sfătuia guvernatorul la toate, ci mărturisea şi zicea că nu poate trupul să facă alta decât ceea ce vrea sufletul, de care trupul este ocârmuit. De accea a fost supus la chinuri în timpul cărora şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţitelor muceniţe Vasilisa şi Anastasia.

Aceste sfinte erau din marea cetate Roma, de bun neam şi bogate, uceniţe fiind ale sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. După sfârşitul cărora, adunând noaptea sfintele lor moaşte, şi îngropându-le, au fost pârâte la Neron împăratul, care le-a pus întâi la închisoare. Apoi fiind scoase, şi spunând ele că rămân întru mărturisirea lui Hristos, au fost spânzurate, şi li s-au tăiat sânii şi mâinile şi picioarele şi limbile şi la sfârşit li s-au tăiat şi capetele de sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica a 2-a după Paști – a Sf Ap Toma

Ev. Ioan 20, 19-31

 În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Şi după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi: pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi grăind acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! După opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, în casă, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Apoi a zis lui Toma: adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. Şi a răspuns Toma, şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iar Iisus I-a zis: pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte minuni multe, care nu s-au scris în cartea aceasta; iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.

Ap. Fapte 5, 12-20

În zilele acelea, prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor; şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda. Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei, încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau. Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el - cei din neamul saducheilor - s-au umplut de pizmă. Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa obştească. Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis: Mergeţi şi staţi drept şi, grăiţi poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia.

Predică la Duminica a II-a după Paşti - a Sfântului Apostol Toma - Pr. Ilie Cleopa

Credinţa vine din interior, din inimă, iar nu din afară. Credinţa vine din cuvânt. Din cuvântul de învăţătură auzit din gura mamei şi a tatei. Căci părinţii trupeşti ne sunt primii dascăli de religie în viaţă.

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”

 (Ioan XX, 29)

Hristos a înviat !

Iubiţi credincioşi,

În prima zi a Sfintelor Paşti, seara, ne spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, S-a arătat Iisus Hristos înviat ucenicilor Săi, ascunşi de frica iudeilor, într-o cameră încuiată din Ierusalim şi le-a spus: „Pace vouă!”. După ce i-a liniştit, că erau tulburaţi şi cuprinşi de frică şi i-a încredinţat de Învierea Sa din morţi, arătându-le mâinile şi coasta străpunse de cuie şi suliţă pe cruce, le-a adăugat: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan XX, 21). Prin aceste cuvinte Domnul a trimis pe Apostoli la propovăduire, având misiunea să vestească Evanghelia mântuirii la toate neamurile pământului.

Dar pentru a-i întări cu putere de sus la această misiune dumnezeiască de înnoire a lumii, Mântuitorul a suflat asupra lor Duh Sfânt, şi le-a dat putere să ierte păcatele oamenilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute” (Ioan XX, 22-23). Nimeni nu poate propovădui pe Hristos dacă nu este trimis de Dumnezeu şi dacă nu este întărit şi sfinţit de harul Duhului Sfânt. Însă nu este destul pentru mântuire numai să citim Sfânta Scriptură şi să ascultăm cuvântul Evangheliei. Trebuie să-l şi facem. Nu era suficientă Apostolilor şi ucenicilor Domnului numai propovăduirea cuvântului. Ea singură nu poate mântui fără pocăinţă. Apostolii aveau datoria să-i înveţe voia lui Dumnezeu, dar să-i cureţe şi de păcate, adică să le dezlege păcatele prin spovedanie, fără de care nu poate fi iertare, pocăinţă şi mântuire. De aceea Domnul întemeiază acum Taina Sfintei Spovedanii, ca urmaşii lor, episcopii şi preoţii, să spovedească pe cei ce cred, şi să-i dezlege de păcate. Aceasta este singura cale de mântuire a creştinilor: Credinţa dreaptă în Dumnezeu, împlinirea poruncilor evanghelice şi dezlegarea păcatelor prin spovedanie.

Dar, cu rânduiala dumnezeiască, apostolul Toma nu era de faţă cu ceilalţi apostoli când S-a arătat Domnul. Şi când i-au spus toţi: „Am văzut pe Domnul!”, el nici nu s-a bucurat, nici n-a voit să creadă, până nu a văzut cu ochii şi a pipăit cu mâna rănile Mântuitorului (Ioan XX, 25). După opt zile, adică în Duminica a doua după Înviere, iarăşi S-a arătat Iisus Hristos ucenicilor Săi, trecând prin uşile încuiate. Atunci era şi Toma de faţă. După ce le-a zis din nou: „Pace vouă”, a spus cu mustrare pentru Toma: „Adu-ţi degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele, şi adu-ţi mâna ta şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios!” (Ioan XX, 26-27). Iar Toma pipăind şi văzând rănile Domnului, cuprins de frică şi uimire, a strigat cu smerenie şi credinţă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. Mântuitorul însă l-a mustrat pentru puţina lui credinţă, zicînd: „Pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut? Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan XX, 28-29).

Toma era un apostol îndoielnic. El a crezut numai după ce a văzut şi a cercetat adevărul, a pipăind rănile lui Hristos. De aceea l-a şi mustrat Domnul, căci credinţa vine din auz, iar nu din pipăire şi vedere. Credinţa vine din interior, din inimă, iar nu din afară. Credinţa vine din cuvânt. Din cuvântul de învăţătură auzit din gura mamei şi a tatei. Căci părinţii trupeşti ne sunt primii dascăli de religie în viaţă. Apoi, credinţa noastră în Dumnezeu ne vine şi se întăreşte în noi din predica preotului la biserică, din sfaturile date de bătrâni, din citirea cărţilor sfinte şi mai ales din cuvintele şi învăţăturile pe care le auzim şi le citim zilnic în Sfânta Evanghelie.

La formarea noastră duhovnicească şi la sporirea dreptei credinţe în inimile noastre cel mai mare rol îl au părinţii trupeşti care ne-au născut şi părinţii sufleteşti care ne-au învăţat şi ne-au crescut în frica de Dumnezeu, adică preotul satului, duhovnicul şi naşul de botez. Când părinţii trupeşti şi cei sufleteşti sunt buni şi îşi fac datoria creştină faţă de sufletele pe care le cresc şi le păstoresc, atunci se nasc şi se formează creştini buni, copii ascultători de părinţi, tineri cuminţi şi evlavioşi. Iar când părinţii trupeşti sunt necredincioşi şi stăpâniţi de patimi, iar cei sufleteşti sunt indiferenţi şi nepăsători faţă de fiii lor sufleteşti, atunci copiii sunt răi şi neascultători, tinerii sunt necredincioşi sau îndoielnici şi caută dovezi văzute, ca Toma, pentru a crede în nevăzutul Dumnezeu. Cei căsătoriţi vin rar la biserică fiind înconjuraţi de griji pământeşti; mulţi îşi ucid copiii şi unii îşi distrug familia şi pacea sufletului prin divorţ. Dar şi bătrânii care n-au avut în tinereţe o viaţă religioasă profundă îşi sfârşesc viaţa în beţii şi indiferenţă religioasă, spre osânda sufletelor lor.

De vom cugeta mai mult la îndoiala apostolului Toma, vom înţelege mai bine slăbirea credinţei în Dumnezeu în zilele noastre şi urmările ei cumplite, pe care le trăim.

Iubiţi credincioşi,

Îndoiala lui Toma la Învierea Domnului a avut şi un rol providenţial. Căci, prin pipăirea rănilor Mîntuitorului, Toma dovedeşte celor necredincioşi că Hristos a avut cu adevărat trup omenesc, asemenea nouă, afară de păcat şi că a pătimit cu trupul pe cruce pentru mântuirea lumii. Iar dacă Toma s-a îndoit de Învierea Domnului, după ce şi-a pus mâna în coasta Lui, s-a căit de necredinţa sa şi, căzînd în genunchi, şi-a mărturisit cu lacrimi credinţa şi păcatul său, prin aceste cuvinte: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.

Oare cîţi dintre creştinii de astăzi nu cad în păcatul îndoielii şi al necredinţei în Dumnezeu? Însă se întorc la credinţă, cu căinţă şi smerenie ca apostolul Toma? Din cauza fricii şi Petru s-a lepădat de Hristos prin cuvintele: „Nu cunosc pe omul acesta!”. (Matei XXVI, 74). Dar îndată după cântatul cocoşului, din miezul nopţii, Petru a ieşit afară şi a plâns cu amar. Toată viaţa s-a căit Petru de căderea şi necredinţa sa. Dar dintre noi câţi creştini nu se îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu? Câţi nu-L înjură şi-L hulesc? Câţi nu caută dovezi şi zic: „Nu cred până nu văd!”? Câţi nu caută să pipăie rănile şi coasta Domnului, căutând dovezi ale existenţei lui Dumnezeu prin pământ, prin mărturii vechi, prin tainele planetelor şi ale Universului? Câţi nu zic dintre creştini: „Aici este raiul şi iadul! Aici pe pămînt este totul!”. Iar când se văd bolnavi, în faţa primejdiei, a sărăciei şi a morţii, nici atunci nu se căiesc ca Toma, să zică: „Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu! Acum cred în Tine Doamne, că Tu m-ai zidit şi m-ai mântuit. Iartă-mă de necredinţa mea!”. Nici măcar la bătrâneţe nu se întorc la Dumnezeu ca să plângă cu amar ca Petru, viaţa lor din tinereţe, cheltuită în desfrâu, în răutăţi şi necredinţă.

Puţini sunt acei care se pocăiesc de păcate la bătrâneţe. Cei mulţi mor aşa cum au trăit, în necredinţă şi nepocăinţă, spre a lor veşnică osândă. Cu adevărat, mare dar este credinţa în Dumnezeu însoţită de fapte bune! De aceea a şi zis Mântuitorul către Toma cea de-a zecea fericire: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan XX, 29). Iar cu alt prilej a zis către ucenicii Săi: „Fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine” (Matei XI, 6). Adică nu se va sminti din dreapta credinţă în Dumnezeu, cum s-au smintit mulţi în zilele noastre.

De ce credeţi că se smintesc unii creştini în Hristos şi cad din dreapta credinţă apostolică în tot felul de secte şi grupări religioase? Pentru că ei vor să cuprindă cu mintea lor tainele şi dogmele credinţei. Ei vor să pipăie cu raţiunea lor limitată mâinile şi coasta Domnului, adică vor să înţeleagă adâncul cel nepătruns al credinţei, mai mult decât este dat omului să înţeleagă.

Dar cei mai mulţi se leapădă şi se smintesc de Biserica întemeiată de Hristos din cauza mândriei şi a neascultării lor. Se smintesc de Maica Domnului şi din mândrie şi neascultare o defaimă spunând că ar fi fost o femeie de rând. Se smintesc de Sfânta Cruce şi din aceleaşi pricini spun că este un semn de ocară, iar nu armă a creştinilor împotriva diavolilor, sfinţită cu sângele lui Hristos. Se smintesc de sfintele icoane şi le numesc idoli, neînţelegând sensul lor duhovnicesc. Se smintesc de sfinţi şi de cinstea dată lor şi-i numesc oameni de rând, iar pe ei se numesc drepţi şi mântuiţi.

Se smintesc de preoţi, nu le recunosc harul Duhului Sfânt primit la hirotonie şi îi judecă. Se smintesc de Tainele Bisericii întemeiate de Hristos, prin care se revarsă harul Duhului Sfânt şi le refuză pe toate. Se smintesc de învăţătura Sfintei Scripturi şi o răstălmăcesc după voia şi mintea lor, spre a lor osândă şi amăgirea multora.

De vom rămâne însă statornici şi ascultători în sânul Bisericii Ortodoxe şi vom păstra cu sfinţenie dreapta credinţă dată nouă de Hristos, ne vom izbăvi de necredinţa lui Toma, de sminteala religioasă a sectelor şi vom înţelege cum trebuie înţeleasă învăţătura Sfintei Evanghelii în sensul adevărat al celor două fericiri: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” şi „Fericit este acela ce nu se va sminti întru Mine!”.

Iubiţi credincioşi,

Se cade nouă astăzi, să ne bucurăm că stăm neclintiţi în dreapta credinţă şi suntem fii ai Bisericii lui Hristos de două mii de ani. Necredincioşii se leapădă şi caută să vadă pe Dumnezeu cu ochi trupeşti; îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi în credinţă caută minuni; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credinţei şi vestesc altă Evanghelie; cei robiţi de patimi amână pocăinţa, iar noi, fiii Învierii şi fiii lui Dumnezeu după har, să-I rămânem credincioşi până la sfârşit, ştiind că „cel ce va răbda toate până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei XXIV, 13). Astăzi, a opta zi după Sfintele Paşti, Domnul Înviat S-a arătat Apostolilor şi le-a dat pacea Duhului Sfânt după care suspină toată lumea. Astăzi Mântuitorul l-a încredinţat pe Toma că a înviat cu adevărat şi ne încredinţează şi pe noi că vom învia cu toţii la judecata de apoi.

De aceea să ne bucurăm pentru Înviere. Să ne bucurăm pentru mărturisirea de credinţă a lui Toma şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca şi ceilalţi îndoielnici în credinţă şi doritori de semne şi minuni, tineri sau bătrâni, rude, vecini şi chiar fii, să mărturisească şi ei pe Hristos împreună cu Apostolul Toma. Să ne bucurăm cu adevărat că avem cu noi, în mâinile noastre, pe Domnul Înviat şi suntem izbăviţi de chinurile sufleteşti ale necredinţei şi îndoielii.

Noi credem în Dumnezeu şi nu căutăm să iscodim tainele credinţei, sau să pipăim coasta Domnului. Cerul înstelat ne arată puterea Lui. Soarele şi Luna ne amintesc de strălucirea Lui. Florile câmpului şi armonia creaţiei ne încredinţează că Dumnezeu este frumuseţe. Copiii cei nevinovaţi, asemenea îngerilor, ne amintesc de bunătatea lui Dumnezeu şi ne îndeamnă la sfinţenie. Mamele cu pruncii la sân, când se roagă, ne aduc aminte de Maica Domnului cu pruncul Iisus în braţe, care se roagă pentru mântuirea lumii.

Pentru toate acestea să ne întărim mai mult în credinţă şi să ne bucurăm. Ne putem şi noi atinge de Domnul cu inima, cu mintea, cu voinţa şi chiar cu trupul, dar nu cu nevrednicie, sau cu îndoială ca apostolul Toma. Cu inima ne atingem de Domnul prin credinţă, evlavie şi rugăciune curată, duhovnicească. Cu mintea ne atingem de Domnul prin citirea Sfintei Scripturi şi a altor cărţi ziditoare de suflet.

Cu voinţa ne atingem de Domnul prin săvârşirea faptelor bune, în dragoste şi smerenie. Iar cu sufletul şi cu trupul ne hrănim şi ne unim mistic cu Hristos Mântuitorul prin Sfânta Împărtăşanie, care este cea mai înaltă cale de unire a noastră cu Hristos, fără de care nu ne putem mântui.

Vă reamintim că astăzi, la Duminica Tomei, numită şi „Paştele blajinilor” în unele sate ies credincioşii la cimitir unde fac pomenire, dau de mâncare unii altora şi cântă cu toţii troparul Învierii. Păstraţi cu sfinţenie acest obicei creştinesc. De altfel fiecare Duminică este un Paşte, este ziua Învierii Domnului, ziua bucuriei şi a mântuirii noastre.

Să păstrăm cu sfinţenie credinţa curată şi fierbinte în Dumnezeu. Să ne ferim de necredincioşi, de sectanţi şi de îndoielnici, ca să nu cădem în cursele lor. Să păstrăm cu grijă frumuseţea cultului ortodox şi toată tradiţia străbună moştenită de la înaintaşi şi să trăim în pace şi iubire unii cu alţii, ca împreună să cântăm cu îngerii: „Hristos a înviat!”. Amin.

ARTE 15 Aprilie

INVITAȚIE LA OPERĂ 15 Aprilie

Puccini - "Turandot"

MUZICĂ 15 Aprilie

Johann Sebastian Bach – Oratoriul Patimile după Matei

Johann Friedrich Fasch

Dirijorul britanic Sir Neville Mariner

Mozart Requiem D minor Sir Neville Marriner 

Roy Clark, cântăreţ country american

Roy Clark Greatest Hits 

Marty Wilde (Reginald Smith), cântăreţ britanic

MARTY WILDE

Dave Edmunds, chitarist, vocalist, compozitor şi producător britanic (Love Sculpture, Rockpile)

Michael Chapman, compozitor australian

Wooley (Stuart) Wolstenhome, vocalist şi clăpar britanic (Braclay James Harvest)

Woolly Wolstenholme (Barclay James Harvest) comeback album: 

Alla Pugaciova

Marsha Hunt, cântăreaţă britanică

Marsha Hunt - Keep the customers satisfied 1970: 

Phil Mogg, vocalist şi compozitor britanic (UFO)

UFO - 

Nick Kamen, cântăreţ britanic

Graeme Clark, basist, compozitor şi vocalist britanic (Wet Wet Wet)

Wet Wet Wet - 

Samantha Fox, cântăreaţă britanică

Eduard Caudella

Eduard Caudella - Remembrances from the Carpathian Mountains: https://youtu.be/_Ae_tyjLV5c;

Sergiu Malagamba

Sergiu Malagamba - Cantecul soferului: 

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

J S Bach: Chamber Music (Reinhard Goebel & Musika Antiqua Koln) CD 1

Handel: The Complete Chamber Music (The Academy Chamber Ensemble) CD 5

Tchaikovsky - Symphony No. 5

Best Piano Cover of Popular Songs - Piano Music for Concentration - New Instrumental Music Everyday

POEZIE 15 Aprilie

Mihai Eminescu

Venere și Madonă

Mihai Eminescu - Venere Si Madonă: https://youtu.be/6mGyzD6sdPw.

Nina Cassian

Biografie Nina Cassian

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian (n. 27 noiembrie 1924, Galaţi), este o poetă, eseistă şi traducătoare româncă.

A decedat la 15 Aprilie 2014.

S-a născut într-o familie de origine evreiască (tatăl Ninei, I. Cassian-Mătăsaru, era un traducător cunoscut); avea apoi să se mute pe rând cu familia la Braşov, unde Nina Cassian intră la Liceul Principesa Elena, şi la Bucureşti, unde urmează cursurile Institutului Pompilian. Frecventează cercuri intelectuale de stânga şi intră la vârsta de 16 ani în organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate, visând "să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase, popoare, clase etc." În paralel, primele ei încercări literare sunt generos încurajate de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânara poetă.

Debutează editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste La scara 1/1. În urma unui atac ideologic lansat în ziarul Scânteia la adresa sa, începe să scrie treptat şi poezie proletcultistă. "După un ocol de aproximativ opt ani", cum singură avea să mărturisească, plin de avânturi naive şi compromisuri, începând din 1956 se întoarce la poezia autentică. Începe să scrie în paralel şi literatură pentru copii, atrasă de posibilităţile estetice ale evadării în fantezie şi candoare, precum şi două volume de "proză subiectivă", la persoana întâi. Realizează traduceri remarcabile din Shakespeare, Bertolt Brecht, Christian Morgenstern, Iannis Ritsos şi Paul Celan. Publică peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi proză, şi inventează o nouă limbă poetică, limba spargă. I se decernează în 1969 Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

În 1985, Nina Cassian este invitată în Statele Unite ca visiting professor, în cadrul unei burse Soros, pentru a susţine un curs la New York University. După numai o lună află de arestarea şi uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii apropiaţi, în al cărui jurnal confiscat de Securitate era menţionată "cu părerile mele politice, evident anticeauşiste". Ia hotărârea de a nu reveni în ţară. Imediat, apartamentul său din România este confiscat, iar cărţile îi sunt interzise şi retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceauşescu.

În Anglia îi apare volumul de versuri Call Yourself Alive şi, în Statele Unite, Life Sentence, traduceri reuşite ale volumelor din ţară, precum şi volumele inedite Take My Word for It!, Blue Apple şi Lady of Miracles, care se bucură de succes. Susţine recitaluri de poezie şi publică în reviste americane.

În prezent, poeta Nina Cassian trăieşte la New York, iar "proiectul major al vârstei şi vieţii" sale este scrierea memoriilor, oglindă a "anilor furaţi şi dăruiţi", proiect ale cărui prime două volume, Memoria ca zestre, s-au bucurat de un ecou important în ţară şi de numeroase cronici. În anul 1994 i se decernează "Leul literar" de către New York Library. În 2005 lansează la Institutul Cultural Român din New York al treilea volum memorialistic, Memoria ca zestre. Cartea a III-a.Prestigioasa editură americană Norton îi propune editarea poemelor sale scrise în limba engleză în cadrul seriei Selected Works, o performanţă pentru o poetă sosită din Estul Europei.

Poemele sale au apărut în revistele americane The New Yorker, Atlantic Monthly, New England Review şi American Poetry Review.

Opere
La scara 1/1, versuri, Bucureşti, 1947; 
Sufletul nostru, versuri, Bucureşti, 1949; 
An viu - nouă sute şi şaptesprezece, versuri, Bucureşti, 1949; 
Nică fără frică, basm în versuri, Bucureşti, 1950; 
Ce-a văzut Oana, versuri pentru copii. Bucureşti, 1952; 
Horea nu mai este singur, versuri, Bucureşti, 1952; 
Tinereţe, versuri, Bucureşti, 1953; 
Florile patriei, versuri pentru copii, Bucureşti. 1954; 
Versuri alese, Bucureşti, 1955; 
Vârstele anului, versuri, Bucureşti, 1957; 
Dialogul vântului cu marea, versuri, Bucureşti, 1957; 
Prinţul Miorlau, versuri pentru copii, Bucureşti, 1957: 
Botgros, căţel fricos, versuri pentru copii. Bucureşti, 1957; 
Chipuri hazlii pentru copii. versuri, Bucureşti, 1958; 
Aventurile lui Trompişor, versuri pentru copii, Bucureşti, 1959; 
Inverno (Iarna), versuri, traducere în italiană de Antonio Uccello, Roma, 1960; 
Spectacol în aer liber. O monografie a dragostei, versuri, Bucureşti, 1961; 
Sărbători zilnice, versuri, Bucureşti, 1961 
Încurcă-lume, versuri pentru copii, Bucureşti. 1961; 
Poezii, pref. de Ov. S. Crohmălniceanu. Bucureşti, 1962; 
Curcubeu, versuri pentru copii. Bucureşti, 1962; 
Să ne facem daruri, versuri. Bucureşti, 1963; 
Îl cunoaşteţi pe Tică?, versuri pentru copii, Bucureşti, 1964; 
Disciplina harfei. versuri, Bucureşti, 1965; 
Sângele, versuri. Bucureşti, 1966; 
Destinele paralele, versuri. Bucureşti, 1967; 
Uită-l este... uită-l nu e, piesă pentru copii, Bucureşti, 1967; 
Ambitus, versuri. Bucureşti, 1969; 
Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru, poveste în versuri, Bucureşti. 1969; 
Întâmplări cu haz, versuri pentru copii. Bucureşti, 1969; 
Cronofagie. 1944-1969, versuri, Bucureşti, 1970; 
Recviem, versuri, Bucureşti, 1971 
Marea conjugare, versuri, Cluj, 1971; 
Atât de grozavă şi adio. Confidenţe fictive, Bucureşti, 1971 I (ed. II, Confidenţe fictive. Atât de grozavă şi adio alte proze, Bucureşti, 1976); 
Loto-Poeme. Bucureşti, 1971; 
Spectacol în aer liber. O altă monografie a dragostei, versuri, Bucureşti, 1974; 
Între noi copiii, Bucureşti, 1974; 
O sută de poeme, selecţia autoarei, în colab. cu Şerban Foarţă, Bucureşti, 1975; 
Suave, versuri, Bucureşti, 1977; 
Virages/Viraje, versuri, trad. în lb. franceză de autoare, în colab. cu E. Guillevie şi Lily Denis, Bucureşti, 1978; 
De îndurare, versuri, Bucureşti, 1981; 
Blue Apple (Mărul albastru), trad. în lb. engleză de Eva Feiler, New York, 1981; 
Lady of Miracles, versuri, trad. de Laura Schiff, Bucureşti, 1982; 
Numărătoarea inversă, versuri, Bucureşti, 1983; 
Jocuri de vacanţă, versuri şi proză, Bucureşti, 1983; 
El sangre (Sângele), trad. în lb. spaniolă de Micaela Rădulescu, Bucureşti, 1983; 
Roşcată ca arama şi cei şapte şoricei, versuri pentru copii, Bucureşti, 1985; 
Lady of Miracles, trad. de Laura Schiff, Berkley, 1988; 
Call Yourself Alive?, versuri, trad. în lb. engleză de Brenda Walker şi Andreea Deletant, Londra, 1988 (ed. II, 1989); 
Life Sentence. Selected Poems, Edited and with an Introduction by William Jay Smifh, New York and London, 1990 (Translators: Richard Wilbur, Stanley Kunitz, Carolyn Kiser, Nina Cassian, Andreea Deletant, Petre Solomon, Cristian Andrei etc); 
Cheerleader for a Funeral. Translated by Brenda Walker with the author, London & Boston, 1992; 
Cearta cu haosul, versuri şi proză (1945-1991), Bucureşti, 1993; 
Desfacerea lumii: 1984-1996, versuri, Bucureşti, 1997; 
Take My Word for It, versuri, New York, 1998; 
Something Old, Something New, poeme, cu desene ale autoarei, Tuscaloosa, Alabama, 2002; 
Memoria ca zestre. Cartea I: 1948-1953, 1975-1979, 1987-2003; Cartea II: 1954-1985, 2003-2004, Bucureşti, 2003-2004. 

Bântuind

Un preș de fluturi morți la picioarele mele,
morți și moi
(la ei nu există rigor mortis).
Eu sunt foarte sănătoasă.
Mi-am scos ficatul,
mi-am extras plămânii,
mi-am extirpat inima
- și nu mă mai doare nimic.

A te preface în fantomă
e o soluție
pe care v-o recomand răcoros.

(din ciclul inedit Nocturne (1985) publicat în Cearta cu haosul (1993))

Aur și umbră

Coastele mele ascund
o inimă sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra-n umbră.

Nu deveni aproapele
unor zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.

Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafaţa strălucitoare
a mângâierii dintâi.

(Din volumul 
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", 
Editura Albatros, 1961)

Când se lasă seara

Pe-un drum de care mă-ntorceam spre seară.
Era o primăvară uscată, nemirositoare,
şi paşii mei, prin pulberi, abia se auzeau.
Ciudat decor! spuneam, privind
la ramurile nemişcate, la pământul
pe care presimţirea ierbii nu-l durea.
Lumina era caldă.

Deodată,-n zare, apăru nedesluşit
o formă dolofană, greoaie şi tenace.
Să fie-un nor cu-nfăţişare de cămilă?
interogam pe-un nevăzut Polonius.
Când s-a apropiat -
era un bou.
Era un bou tăcut,
muind în praf copite liniştite,
cu pielea de culoarea pietrei,
cu albicioase coarne simetrice, cu fruntea
pătrată.
O clipă am sperat - o clipă doar -
să mă înşel, şi să-i descopăr dedesubt
pateticele ugere materne, fecunde clopote, sau dacă nu,
pe la grumaz, virila încordare muşchiulară
a taurului. În zadar.
Era un bou neutru, fără patimi.
Şi s-a oprit în faţa mea şi m-a privit
el, boul alb şi înţelept.

O ramă înserată înconjura ţinutul.
L-am ocolit pe solul singurătăţii, şi
am mers, prin pulberi dese, mai departe.
Din spate, cu-o privire întoarsă şi egală
mă urmărea senina moarte.

(din Disciplina harfei (1964))

TEATRU/FILM 15 Aprilie

Martin Eden - Jack London

Comedie pentru o crima - Bricaire si Lasaygues

Soseaua - Dumitru Solomon

GÂNDURI PESTE TIMP 15 Aprilie

Nina Cassian - Citate: