MATERIALELE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 15 IULIE 2018

ISTORIE PE ZILE 15 Iulie

Evenimente

·         1099: Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon. La 15 iulie 1099 trupele aliate ale Primei Cruciade au cucerit Ierusalimul din mîinile califului Egiptului. Cruciaţii s-au apropiat de Ierusalim în număr de doar 20.000, şi aceştia istoviţi de doi ani de război, boli, foame etc. Comandanţii principali rămaşi au fost Raymond de Toulouse, Robert de Normandia şi Godfrey de Bouillon, la care s-a alăturat mai apoi Tancred. Atunci a sosit ajutor de la genovezi şi pizani, care au adus produse şi unelte necesare pentru asediu. Cruciaţii au nimicit foarte mulţi musulmani şi au distrus în cetatea tot ce amintea de islam. S-au iscat neînţelegeri între cruciați pe seama organizării administrative a Ierusalimului, o partidă era pentru crearea unei republici bisericeşti cu patriarhul în frunte, cea din urmă, care a şi cîştigat, pleda pentru o administrare feudală obişnuită. Raymond şi Robert, din considerente moral-religioase au refuzat conducerea cetăţii. Aceasta i-a revenit lui Godfrey de Bouillon, fratele căruia stăpînea Edessa. Bineînţeles două formaţiuni statale în frunte cu occidentali, dar mai ales din aceeaşi familie, era foarte nepotrivită pentru interesele Imperiului Bizantin, la care se adaugă şi stăpînirea lui Bohemond asupra Antiohiei (vrajba dintre bizantini şi normanzi, reprezentantul cărora era cel din urmă). Începutul primei cruciade este legat de cuvîntarea papei Urban II la sinodul de la Clermont (noiembrie 1095). Însă rolul papei pentru declanşarea cruciadei a fost destul de restrîns: el a promis că biserica va proteja proprietatea cruciaţilor, a cerut să fie încetate războaiele interne şi a poruncit episcopului Ademar (+1098, în timpul asediului Antiohiei) să fie legatul papal în cruciadă. Ideea unei cruciade a devenit foarte populară, atît printre oamenii din clasele superioare, cît şi printre oamenii simpli – unii ademeniţi de BANI şi putere, cei din urmă – de propovăduirile despre eliberarea locurilor sfinte de păgîni, sau pur şi simplu de dorinţa de război şi aventuri.

·         1149: Este reconstruita Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim . Biserica a fost arsă de persani în 614, reconstruită apoi de Modestus pentru a fi o dată în plus distrusă de califul Al-Hakim Bi-Amr în 1009; după aceea, a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul stăpânirii cruciaților în secolul al XII-lea, si mai apoi a fost renovată repetat de-a lungul timpului până azi; biserica actuală e reconstrucția care datează din 1810, după ce în 1808 a fost mistuită de un incendiu. Locul este venerat ca fiind Golgota, dealul pe care Isus a fost crucificat,și se spune că a colo este și locul în care Isus a fost înmormântat (sepulcrul), însă istoricii contestă tradiția care e relativ tardivă (biserica creștină din Ierusalim până la finele secolului III se pare că indica o altă localizare pentru Golgota), apărută o dată cu implicarea împăratului Constantin I.

·         1235: Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei, sora regelui Henric al III-lea. Frederic al II-lea (n. 26 decembrie 1194 în Jesi lângă Ancona – d. 13 decembrie 1250 în Castel Fiorentino lângă Lucera) din dinastia Staufenilor (descendent al lui Frederic I Barbarossa), a fost fiul împăratului Henric al VI-lea și Constanței de Sicilia. Frederic a fost ales „Rex Romanorum” (rege al Romei) după dorința tatălui său, ceea ce i-a ușurat ascensiunea în anii 1211- 1215 pe tronul de împărat, fiind unanim recunoscut după moartea împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor (1175-1218). Frederic al II-lea a fost denumit frecvent stupor mundi („mirarea lumii”) pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă. El este numit ca o Creatură de minune între monarhii germani din evul mediu, fiind numit de umanistul și istoricul elvețian Jacob Burckhardt (1818-1897) și ca primul om modern pe tron. Această denumire de „om modern” i-a fost atribuită datorită metodelor moderne folosite de el de obținere și menținere a tronului imperial.

·         1240: Victoria armatelor rusești conduse de tânărul cneaz Alexandr Nevski asupra armatelor suedeze (Bătălia de pe Neva). Mare Print de Novogorod si Vladimir (incepand din 1252), Alexandru s-a nascut, daca este sa ne luam dupa scrierile stravechilor cronici rusesti, la 30 mai 1219, la Pereaslavl, ca fiu al cneazului Iaroslav Vsevolodici. Desi era sa cada de multe ori victima incursiunilor intreprinse de hraparetii urmasi ai lui Ginghiz-Han, soarta a vrut ca fiul lui Iaroslav sa scape cu viata. Nu intamplator, el a fost inca din frageda copilarie foarte credincios, petrecandu-si ore in sir in rugaciune si fiind convins ca pronia divina il apara de rau. Moartea prematura a lui Teodor, fratele mai mare al lui Iaroslav, a facut ca greutatea domniei sa se sprijine pe umerii acestuia din urma, care a devenit Mare Print de Kiev si conducatorul Rusiei. Potrivit uzantelor, lui Alexandru i-a revenit fieful Novgorod si, la nouasprezece ani, in 1239, el s-a casatorit cu fiica unui feudal rus, printul de Polotsk. A fost desigur o uniune dinastica, intrucat tanarului se pare ca nu-i era pe plac domnita, de vreme ce prefera sa-si petreaca timpul alaturi de curtenii sai, in ospete si la vanatoare, deseori infruntand ursii inarmat doar cu o prastie! Pe cand abia depasise varsta adolescentei, printul a primit misiunea sa apere meleagurile nordice ale Rusiei de agresorii suedezi, lituanieni si germani, care, sub pretextul organizarii unei cruciade impotriva triburilor pagane din zona Balticii, voiau de fapt sa supuna orasele rusesti. Regele Erik al Suediei adunase o mare armata, punand-o sub comanda ginerelui sau, Birger. Dupa ce ostirea suedeza a debarcat la confluenta raurilor Ingria si Neva, Alexandru, desi avea o armata net inferioara numeric, i-a atacat prin surprindere pe invadatori, intr-o zona mlastinoasa, la 15 iulie 1240. Inclestarea s-a declansat la apusul soarelui, cand suedezii au intrat in bataia sagetilor rusesti, trezindu-se incoltiti de luptatorii iviti din smarcuri. In fruntea razboinicilor sai, Alexandru s-a avantat in lupta, ranindu-l, cu o lovitura de sulita, pe Birger. Rusii au distrus podul peste Neva, taind retragerea suedezilor si astfel lupta s-a transformat intr-un adevarat macel.

·         1410: Bătălia de la Grunwald: Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși, cehi, moldoveni, tătari. Armatele s-au așezat pe poziții în zori. La prânz, forțele lituaniene un declanșat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri și a început o luptă feroce. După mai mult de o oră, cavaleria ușoară lituaniană au efectuat o manevră înșelătoare de retragere spre mlașinile și pădurile din spatele pozițiilor de pornire. Această manevră era folosită deseori de mongolii cu care lituanienii se confruntau în estul Marelui Ducat. Vytautas, care câștigase o vastă experiență în luptele cu mongolii, a folosit această stratagemă la Grunwald. Pe câmpul de luptă, pe flancul lituanian, au rămas numai trei steaguri din Smolensk sub comanda lui Semen Lingwen, fratele regelui Jagiełło și vărul lui Vytautas cel Mare. Unul dintre steaguri a fost complet distrus în luptă, în vreme ce restul au reușit, cu ajutorul rezervelor poloneze dehusari, să spargă liniile teutone și să se retragă spre liniile poloneze. Cavaleria grea teutonă a început să urmărească în mod dezorganizat lituanienii care se retrăgeau strategic, ceea ce avea să se dovedească o greșeală fatală. Cavalerii au pătruns în zonele mlăștinoase, unde Vytautas își reorganizase trupele și de unde a repornit atacul. În același timp, pe flancul drept polonez au continuat luptele violente. După câteva ore, se părea că teutonii încep să câștige supremația pe câmpul de luptă. Ioannes Longinus relatează că Marele Maestru Ulrich von Jungingen a condus personal atacul împotriva celei mai puternice unități poloneze – steagul ținutului Kraków. Rânduri polonezilor au început să dea înapoi, iar drapelul lor de luptă a căzut în mâna teutonilor. În scurtă vreme însă, drapelul a fost recâștigat de unitățile de rezervă poloneze intrate în luptă la ordinul regelui polonez. Sosirea trupelor odihnite le-a permis polonezilor să respingă atacul inamic. În acest timp, rezervele lui Ulrich von Jungingenerau încă ocupate cu urmărirea lituanienilor aflați în retragere. Când aceste rezerve s-au reîntors pe câmpul de luptă, era prea târziu să mai poată organiza o șarjă victorioasă, iar forțele teutonilor au început să se retragă. După câteva ore de luptă, Marele Maestru a a hotărât să-și adune toate forțele într-o singură linie de atac. În același timp, lituanienii lui Vytautas s-au reîntors pe câmpul de bătaie și au reintrat în luptă. În acel moment au intrat în luptă năvălind din pădurile înconjurătoare și infanteria lituaniană , teutonii fiind brusc depășiți numeric. Ulrich von Jungingen a condus personal atacul a 16 steaguri de cavalerie grea din rezervă. În acel moment și polonezii au aruncat în luptă ultimele rezerve în sprijinul steagurilor obosite. În ciuda rezistenței puternice, cele 16 steaguri de sub conducerea Marelui Maestru au fost încercuite. Teutonii au suferit pierderi grele, însuși Ulrich von Jungingen căzând pe câmpul de luptă, pare-se că răpus de pedestrașii țărani polonezi. Teutonii, după uciderea comandantului lor suprem, au început să se retragă în dezordine spre tabăra lor întărită. O parte dintre teutonii aflați în retragere au căutat adăpost în păduri, unde au fost urmăriți de unitățile de cavalerie polono-lituaniană, în timp ce cei care s-au retras către tabăra întărită de lângă satul Grunwald au încercat să organizeze rezistența folosind tactica tabororurilor: zona a fost înconjurată cu care legate între ele cu lanțuri, totul funcționând ca o fortificație mobilă. În scurtă vreme însă, linia de apărare a fost străpunsă de polonezi și a început măcelul. Conform autorului anonim al Cronicii conflictului regelui Poloniei Ladislaus cu teutonii din Anno Domini 1410, în zona taberei erau mai multe cadavre decât pe restul câmpului de bătaie. Urmărirea cavalerilor teutoni care fugeau a continuat până la căderea întunericului. În ciuda superiorității tehnologice a Cavalerilor teutoni – a fost primă bătălie din Europa Răsăriteană în care a fost folosităartileria – numărul mai mare și superioritatea tactică a polono-lituanienilor s-au dovedit zdrobitoare. Înfrângerea Cavalerilor teutoni a avut un răsunet internațional. După unele aprecieri, 8.000 de cavaleri au căzut în luptă, iar alți 14.000 au fost luat prizonieri. Cei mai mulți dintre cei 250 de membri ai Ordinului Teutonic, inclusiv cei mai mulți conducători, au fost uciși. În afară de Marele Maestru al Ordinului, Ulrich von Jungingen, au mai fost uciși Marele Mareșal Friedrich von Wallenrode, Marii Komturi (Comandanți)Kuno von Lichtenstein și Albrecht von Schwartzburg, Marele TrezorierThomas von Merheim și alții. Markward von Salzbach, Komturul de Brandenburg și primarul Schaumburg din Sambia au fost decapitați pe câmpul de luptă la ordinul lui Vytautas cel Mare. Singurul conducător de rang înalt al Ordinului care a scăpat a fost Komturul de Elbing, Werner von Tettinger. Măcelărirea unui așa mare număr de cavaleri aristocrați era ceva neobișnuit pe câmpurile de luptă medievale. Acest fapt a fost posibil datorită participării la luptă a infanteriștilor țărani. Spre deosebire de nobili, țăranii nu primeau nici o recompensă pentru cavalerii luați prizonieri și, astfel, ei nu aveau nici un interes să-i prindă vii pe teutoni. După bătalie, forțele polono-lituaniene au rămas trei zile pe câmpul de luptă. Toți nobilii de rang superior uciși în luptă au fost ingropați în morminte individuale, iar trupul lui Ulrich von Jungingen, acoperit cu mantia regală, a fost trimis la Marienburg. Restul celor morți au fost depuși în câteva gropi comune. S-a speculat îndelung asupra motivelor care l-au făcut pe Jagiello să înârzie atât de mult pe câmpul de luptă și să nu pornească imediat în urmărirea restului de unități inamice. După trei zile, armata polono-lituaniană s-a deplasat către castelul Marienburg, pe care l-au asediat în cele din urmă. În cele trei zile lăsate răgaz, teutonii au avut timp să-și organizeze apărarea. După câteva săptămâni de asediu, în care devenise evident că fortificațiile nu vor putea fi cucerite, Marele Duce Lituanian a părăsit câmpul de luptă. Șleahticii din Małopolska doreau și ei să se întoarcă pe moșiile lor până la începerea secerișului. Regele polonez a fost obligat să ridice asediul. În timpul luptelor au fost luați mai multe sute de prizonieri. Cea mai mare parte a mercenarilor a fost eliberată după bătălie, cu condiția ca să se reîntiarcă la Cracovia pe 29 septembrie 1410. Au fost eliberați și câțiva cavaleri teutoni, care au fost trimiși să caute bani pentru răscumpărarea camarazilor lor. Recompensele cerute au fost împovăratoare pentru bugetul Ordinului teuton. De exemplu, pentru un mercenar numit Holbracht von Loym au trebuit să fie plătiți de 60 de ori numărul a 150 de groși praghezi, adică aproape 300 de kilograme de argint pur, o valoare extrem de ridicată în toate timpurile. Cu armata învinsă, cu mercenarii neplătiți, noul Mare Maestru Heinrich von Plauen cel Bătrân nu avea cum să continue lupta, în special după cea mai mare parte a orașelor de sub stăpânirea teutonilor au jurat credință regelui Poloniei. După recucerirea orașului răsculat Danzig, teutonii au început negocierile de pace. Tratatul de pace de la Torun a fost semnat pentru a pune capăt războiului. Polonia a anexat ținutul Dobrzyń iar Lituania a recuperat Samogiția. Tratatul de pace s-a dovedit o înfrângere diplomatică a polono-lituanienilor, care nu au reușit să transforme marea victorie militară într-o victorie politică de amploare – desființarea Ordinului teutonic. Masacrarea celor mai mulți cavaleri teutoni pe câmpul de luptă a lăsat Ordinul cu prea puține forțe pentru apărarea teritoriilor stăpânite. Din acel moment, Marele Maestru a trebuit să se bazeze pe mercenari pentru a ține sub control ce zone mai stăpânea, o sarcină bugetară care avea să se dovedească extrem de grea. Deși Heinrich von Plauen cel Bătrân, succesorul lui Ulrich von Jungingen, a reușit să-și salveze statul de la prăbușirea definitivă, el a trebuit să facă față opoziției orășenilor, cavalerilor și chiar a camarazilor din Ordin. În scurtă vreme, teutonii au pierdut sprijinul popular datorită conflictelor interne și a creșterii impozitelor, ceea ce a dus câteva decenii mai târziu la formarea Confederației Prusace de opoziție. A apărut o serie de conflicte, care a culminat cu izbucnirea războiului de 13 ani (al orașelor), încheiat cu o nouă înfrângere a Ordinului.

·         1497: A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504). Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498.

·         1514: Bătălia de la Timișoara: Conflict armat între răsculaţii transilvăneni şi oastea voievodului Ioan Zápolya (1510 – 1526). Papa Leon X (1513 – 1521) a lansat un apel la cruciada antiotomană, idee susţinută şi popularizată de arhiepiscopul de Strigoniu, Toma Bakócz. La chemarea primatului s-au înrolat mulţimi de oameni, din toate categoriile sociale, în special ţărani şi orăşeni săraci, care întrevedeau în cruciadă o şansă în ameliorarea situaţiei în care se aflau. În perioada 16 aprilie – 24 aprilie 1514 s-au strâns pe Câmpia Rákos, de lângă Buda, în jur de 40 000 de oameni, în fruntea cărora a fost numit comandant nobilul secui Gheorghe Doja. Alături de aceasta, s-au format şi alte tabere, la Alba Regală, Kalocsa, Oradea şi în alte oraşe transilvănene. Speriaţi de eventualitatea înarmării ţăranilor şi, mai ales, din cauza reducerii mâinii de lucru, nobilii au cerut măsuri pentru stoparea acestui fenomen. Toma Bakócz a hotărât dizolvarea oastei de la Buda şi le-a cerut oamenilor să se întoarcă la casele lor, în caz contrar vor fi excomunicaţi. Rezultatul a avut un efect contrar aşteptărilor, cei mai mulţi s-au răsculat împotriva autorităţilor, iar Gheorghe Doja a trecut de partea răsculaţilor, organizându-i ca pe o oaste profesionistă. Aceasta a fost împărţită în trei grupuri: unul, condus de Ambrosiu Szálereszi, rămâne la Rákos pentru a supraveghea oastea nobiliară, altul, împărţit la rândul lui în trei, este trimis în nord şi sud pentru a răscula ţărănimea, iar cel mai important, la comanda căruia se aflau fraţii Gheorghe şi Grigore Doja, trece Tisa şi pătrunde în Transilvania. Aici, oastea urmează trei direcţii: spre Crişul Alb şi văile Mureşului şi Someşului. Primele forţe nobiliare sunt înfrânte de către fraţii Doja, la Apateu, Nădlac şi Cenad (episcopul Nicolae Csáki şi comitele Petru Ravazdy sunt ucişi în chinuri). În mai – iunie 1514 sunt cucerite localităţile din Vestul Transilvaniei: Szeghed, Cenad, Nădlac, Şiria, Lipova şi Arad, iar preotul Laurenţiu Mészároş ocupă Clujul, Turda, Dej sau Bistriţa. Toată Transilvania a fost cuprinsă de revolte ale nemulţumiţilor. Nobilii s-au repliat în jurul voievodului Ioan Zápolya, care pregăteşte armata. Doja, aşteptându-se la o confruntare cu oastea Transilvaniei, îşi aşază oastea între Lipova şi Timişoara. Răsculaţii au început asediul Timişoarei, bombardează zidurile şi încearcă să abată cursul râului Bega cu ajutorul unor şanţuri. Cetatea, comandată de comitele Ştefan Báthory, rezistă. Armatele nobiliare se repliază şi înconjoară pe asediatori. În ziua de 15 iulie 1514 se dă lupta hotărâtoare. Detaşamentele ţărăneşti, conduse de fraţii Doja şi Laurenţiu Mészároş, atacă, dorind să iasă din încercuire, dar, inferioare numeric şi prost echipate, sunt nimicite de cavaleria lui Zápolya. Cu excepţia conducătorilor, toţi prizonierii sunt ucişi. Gheorghe Doja şi ceilalţi comandanţi sunt executaţi, la 20 iulie 1514, în chinuri. Cele mai importante urmări ale acestei mişcări au fost reactualizarea înţelegerii naţiunilor privilegiate, Unio Trium Nationum, şi legarea ţăranilor de glie, prin Tripartitum-ul lui Ştefan Werböczi. Evenimentele din 1514 au slăbit mult Regatul Ungariei, el nu a mai putut face faţă atacului otoman şi, în bătălia de la Mohács (1526), armata a fost zdrobită şi statul desfiinţat (1541).

·         1643:  Capitanul olandez Martin Geritson Fritz, de pe vasul Castracum, a descoperit Insula Sahalin.

·         1653: Se desfasoara  lupta de la Sirca, in urma careia  Gheorghe Stefan il infrange pe Vasile Lupu silindu-l sa se retraga peste Nistru si si sa ceara sprijinul  cazacilor lui Timus Hmelnitki  care intra in Moldova si ocupa Suceava.

·         1799, căpitanul francez Pierre-François Bouchard a descoperit ,,Piatra din Rosetta”, o stelă egipteană datând din anul 195 î.Hr. mai precis din timpul domniei faraonului Ptolemeu al V-lea, stelă care a permis descifrarea hieroglifelor egiptene de către celebrul cercetător  francez Jean-François Champollion. Piatra a fost descoperită în oraşul egiptean Rosetta, situat în delta Nilului, în apropierea Mării Mediterana, în timpul expediţiei franceze, conduse de Napoleon Bonaparte în Egipt. Piatra este din granit negru, are formă rectangulară și are trei inscripţii, în trei scrieri antice diferite, anume în hieroglifică, demotică şi greacă. Ea a fost descoperită în timpul lucrărilor la un fort, fiind găsită în fundația unei vechi cetăți arabe, unde fusese folosită ca și material de construcție. Importanța acestei pietre a fost sesizată imediat, deoarece textul grecesc de pe stelă specifică explicit că în toate cele trei versiuni este vorba despre același text. Între anii 1799 si 1801, piatra a fost păstrată și studiată la Cairo, unde au fost realizate și primele sale copii, iar în anul 1801, la retragerea armatei franceze, a fost reținută de către trupele engleze staționate în Egipt, apoi a fost dusă în Anglia și expusa la British Museum, unde se află și astăzi.

·         1815, Imparatul  Napoleon  s-a predat  la bordul navei de razboi engleze Bellerophon. Napoleon a fost exilat pe insula Sfânta Elena. Născut în Corsica, Napoleon şi-a petrecut ultimii şase ani din viaţă pe insula Sfânta Elena, sub supraveghere britanică.

·         1845: In Singapore apare primul numar al unuia dintre cele mai vechi ziare de limba engleza care a supravietuit pana astazi: “The Straits Times”.

·         1858: Au fost tipărite în Moldova, primele mărci poștale. Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre. De aceea ziua de 15 iulie este si Ziua marcii postale romanesti.

·         1888: A aparut ziarul Adevărul. Este un cotidian central înființat în 1888 de Alexandru Beldiman  care a apărut la Bucuresti până la 21 noiembrie 1916  și, după Primul razboi Mondial, de la 3 ianuarie 1919 până la 30 decembrie 1937.  În primele zile de după Revolutia din 1989, ziarul Scînteia, oficios al PCR, și-a schimbat denumirea mai întâi în „Scînteia Poporului” (sub care au apărut 2 numere), iar apoi în „Adevărul”, comitetul redacțional rămânând inițial același.

·         1888:  Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni, în prefectura Fukushima, Japonia. Muntele Bandai, de asemenea cunoscut și ca Aizu-Bandai-san, Aizu-Fuji și Aizu-ne, este un stratovulcan de pe Insula Honshū, Prefectura Fukushima, Japonia. Muntele Bandai este vulcanul cu cea mai mare înălțime a norului de erupție (peste 6000 m). Într-o erupție majoră din 15 iulie 1888, partea de nord și est a calderei sale s-a prăbușit într-o alunecare de teren masivă, formând două lacuri, Hibara-ko și Onogawa-ko, precum și mai multe lacuri minore numite Goshiki-numa, sau Cinci Lacuri colorate. Erupția a durat doar două ore. Lacurile formate de acest cataclism au devenit cunoscute ca Urabandai sau Bandai-kōgen, și au devenit o destinație turistică populară.

·         1895 -  În această zi Rudolf Diesel a aplicat la Oficiul de Patente American pentru a îşi autentifica motorul cu combustie internă care îi poarte numele. Cererea sa a primit certificatul de originalitate în luna August 1898, francezul cu gene germane devenind astfel inventatorul acestui tip de motor tot mai popular în ultimele decenii (ca principiu de funcţionare, nu ca aplicaţie în sine). Motorul pe care Diesel l-a inventat, destul de primitiv ca funcţionare, format dintr-un piston lung de 3 metri şi o cameră de ardere. Acesta a fost primul motor care nu avea nevoie de scânteie pentru a se aprinde, arderea fiind declanşată prin compresie. Faţă de motoarele pe aburi, care aveau o eficienţă de 10% (adică doar 10% din căldura degajată rezulta în mişcare) motorul Diesel avea o eficienţă de 75%, fiind un pas uriaş. Nu vă gândiţi însă că acest motor putea fi montat pe automobile, fiind mult prea mare şi primele sale aplicaţii au fost ca pompe pentru apă, generatoare de energie electrică, în mine, în uzine şi prima data pe navele transoceanice. Ulterior motoarele Diesel, mult îmbunătăţite însă, au propulsat camioane şi apoi automobile personale.

·         1913:  Se desfasoara Conferinta de pace de la Bucuresti prin in urma careia Romania primeste “Cadrilaterul” (sudul Dobrogei), ocupat de Bulgaria.

·         1922: A fost creat "Partidul Comunist Japonez".

·         1933: A fost semnat, la Roma, Pactul de înţelegere a celor patru puteri (Anglia, Franţa, Germania, Italia), prin care se urmărea instaurarea unui directorat al acestor tari  în problemele europene. În cele din urmă, pactul a eşuat.

·         1936: A apărut, la București, săptămânalul "Cuget clar", revistă de direcție literară, artistică și culturală, sub conducerea lui Nicolae Iorga.

·         1940:  Hitler ii adreseaza regelui Carol al II-lea o scrisoare prin care ii cere, pe un ton ultimativ, sa faca unele concesii Ungariei horthyste.

·         1946: In Romania se da un  Decretul-lege privind alegerile pentru Adunarea Deputatilor,  prin care se prevede ca dreptul de vot este universal, egal, direct si secret pentru toti cetatenii tarii de la varsta de 21 de ani in sus (se acorda pentru prima data in istoria Romaniei dreptul de a alege si a fi ales pentru femei si militari). S-a  desfiintat  Senatul si  a fost  infiintata  Adunarea Deputatilor, parlament unicameral, in care puteau fi alesi deputati, cetatenii cu varste de peste 25 de ani. Se interzicea  dreptul de a alege si a fi alesi “dusmanilor poporului”, “elementelor fasciste, hitleriste, legionare”, celor care au ocupat “functii de raspundere in aparatul de stat al maresalului Ion Antonescu sau care au cerut sa lupte voluntar impotriva Natiunilor Unite” etc.Prin introducerea sistemului unicameral si anularea prerogativei Regelui de a dizolva Parlamentul este incalcata Constitutia din 1923, repusa in vigoare in 1944.

·         1955: 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel. Premiile Nobel au fost create de savantul și omul de afaceri suedez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei (1867), care, în testamentul său, a întemeiat o fundație cu scopul ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an „sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanității„.Alfred Nobel (n. 21 octombrie 1833, Stockholm – d. 10 decembrie 1896, San Remo, în Italia) a fost un chimist, inventator și om de afaceri suedez. Printre altele, el a inventat dinamita și a întemeiat fundația ce oferă anual faimoasele Premii Nobel.

·         1958: A apărut, la București, sub conducerea lui Mihai Beniuc, revista "Luceafărul", organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România.

·         1962: Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial, desfășurat în România, între 8 și 15 iulie.

·         1964: S-a înființat, la București, studioul cinematografic "Animafilm".

·         1973: La Roma, tânărul în vârstă de 17 de ani, John Paul Getty III a fost răpit. Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline. Bunicul său, miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană. În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline, iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei, pe 15 decembrie 1973.

·         1975: A avut loc primul zbor cosmic, cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii.

·         1992: Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan.

·         1997: Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia. Este învestit în funcție la 25 iulie 1997. Slobodan Milošević (20 august 1941, Požarevac, Serbia sub ocupație militară germană – 11 martie 2006, Haga, Țările de Jos) a fost președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, și de asemenea al Partidului Socialist Sârb. A fost una din figurile marcante ale războiului din Iugoslavia în anii ’90 si războiului din Kosovo în 1999. A fost condamnat în mai 1999, în timpul războiului din Kosovo, de către Tribunalul Internațional al Națiunilor Unite pentru crime împotriva umanității și o gravă încălcare a Convenției de la Geneva. După demonstrații și greve ce au urmat alegerilor prezidențiale din octombrie 2000, el s-a recunoscut înfrânt și a demisionat. Un an mai târziu, Milošević a fost extrădat pentru a se prezenta în fața Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, însă va muri după 5 ani de închisoare doar cu 50 de ore înaintea declarării verdictului. Milošević, suferind de boli grave ale inimii, de tensiune și diabet, a murit în urma unui atac în condiții neelucidate. Unii dintre susținătorii lui cred ca a fost omorât în închisoare înainte de a se pronunța un verdict.

·         1999: Generalii Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac au fost condamnaţi la câte 15 ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav, în procesul revoluţiei de la Timişoara, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) hotărând ca ei să plătească, împreună cu MApN, 33,264 miliarde de lei persoanelor rănite şi rudelor celor ucişi în decembrie 1989. Pe 16 septembrie 2010, Chițac a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava, după ce a obținut acordul instanței pe motive medicale. Pe 1 noiembrie 2010, fostul general-colonel în rezervă Mihai Chițac, care peste trei zile ar fi împlinit 82 de ani a murit la Spitalul Militar din Capitală în urma unui stop cardio-respirator. La 20 mai 2014, după cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat.

·         2003: Ia naștere proiectul ro.wp, versiunea românească a proiectului Wikipedia.

Nașteri

·         1573: Ingo Jones, arhitect englez, restauratorul catedralei St. Paul din Marea Britanie (d. 1652)

·         1606: S-a nascut genialul pictor olandez Rembrandt van Rijn (”Lectia de anatomie”, “Rondul de noapte”, “Pelerinii din Emaus”); (d. 4.10.1669). Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit „vârsta de aur olandeză„, timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost „singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis” (Élie Faure).

·         1737: Prințesa Louise-Marie a Franței, fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței (d. 1787)

·         1820 (S.V.): Iosif Naniescu (Ioan Mihalache), mitropolit și cărturar român (d. 1902)

·         1837: Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen (d. 1859)

·         1859: S-a nascut Th. Neculuta, poet roman.

·         1889 - S–a născut scriitorul, scenaristul şi regizorul francez Jean Cocteau. Talent polivalent – poet, prozator, pictor, actor, dramaturg –, el a dat cinematografiei o serie de filme insolite ca factură, puternic impregnate de atmosfera poetică specifică operei sale literare (lirică: “Dansul lui Sofocle”, “Cântec neted”; romane: “Marea întorsătură”, “Copiii teribili”; balet satiric: “Soţii din Turnul Eiffel”; piese: “Maşina infernală”, “Părinţii teribili”, “Monştrii sacri”; film: „Sângele unui poet”, „Frumoasa şi bestia”, „Orfeu”) (m.10.10.1963).

·         1892: Walter Benjamin, scriitor și critic literar german (d. 1940)

·         1902: S-a nascut chimistul si academicianul Costin D. Neniţescu ; (d. 29.07.1970). Costin D. Nenițescu (în publicațiile științifice Nenitzescu; n. 15 iulie 1902, București – d. 29 iulie 1970, Bușteni), a fost un chimist român. A fost fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România și un membru al Academiei Române.

·         1912: Neculai Ghimpu, globtrotter român (d. 2006)

·         1918: Bertram Neville Brockhouse, fizician canadian, laureat al Premiului Nobel (d. 2003)

·         1919: Iris Murdoch, scriitoare britanică (d. 1999)

·         1922: Leon Max Lederman, fizician american

·         1928: S-a nascut Stefan Berciu, scriitor roman.

·         1930: Jacques Derrida, filosof francez, părintele deconstructivismului (d. 2004)

·         1935: S-a nascut Ken Kercheval, actor american (Cliff Barnes in Dallas) 

·         1940 - S-a născut Tommy Dee, D.J. şi compozitor country american.

·         1940 - S-a născut Johnny Sea (Seay), cântăreţ şi chitarist country american.

·         1941: Attila Ágh, scriitor, politolog și filozof maghiar, unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX.

·         1943 - S-a născut tenorul Dorin Teodorescu, prim solist al Teatrului de Operetă. (m. 26 martie 1999).

·         1944: S-a nascut Iancu Dumitrescu, compozitor si critic muzical roman. 

·         1944: S-a nascut Millie Jackson, cantareata americana R&B 

·         1946 - S-a născut Peter Lewis, chitarist american (Peter & The Wolves, Moby Grape).

·         1946 - S-a născut Linda Ronstadt, cântăreaţă americană.

·         1948 - S-a născut Ian Campbell, chitarist şi flautist britanic (Middle Of The Road).

·         1948 - S-a născut Artimus Pyle, baterist american (Lynyrd Skynyrd, Atlanta Rhythm Section, APB).

·         1949 - S-a născut Trevor Horn, vocalist, chitarist, compozitor şi producător american (Buggles, Yes).

·         1950 - S-a născut Geoffrey Richardson, violonist, chitarist şi flautist britanic (Caravan, Rupert Hine, Murray Head, Penguin Cafe Orchestra).

·         1952 - S-a născut Johnny (Anthony Genzale Jr.) Thunders, vocalist şi chitarist american (New York Dolls, Heartbreakers) (m.23.04.1991).

·         1953 - S-a născut Alicia Bridges, cântăreaţă şi compozitoare americană.

·         1954: S-a nascut Teo Moldovan, prozator maramuresean (Ratacitii, Destine triste)

·         1973: S-a nascut Brian Austin Green, actor american David Silver in Beverly Hills 90210 

·         1976: S-a nascut Diane Kruger, actrita, model si instructor de dans german (Elena din Troia) 

Decese

·         998: A decedat matematicianul și astronomul  persan Abū al-Wafā „Būzjānī; (n. iunie 940). S-a născut la Buzghan (astăzi Torbat – e Jam, Iran). La 19 ani s-a mutat la Bagdad, unde rămâne tot restul vieții. A fost contemporan cu mulți alți savanți printre care: Al Biruni, Al-Quhi, Al-Sijzi, Abu Nasr ibn Iraq, Abu-Mahmud Khojandi, Kushyar ibn Labban. A  făcut inovații importante în trigonometrie si a utilizat pentru prima data numerele negative într-un text islamic medieval. A formulat regulile de adunare a fracțiilor prin aducere la numitor comun, a formulat regulile de aproximare a fracțiilor și regulile de descompunere a fracțiilor ordinare în fracții sexagesimale. În domeniul astronomiei, a descoperit așa-zisele variații în mișcarea Lunii. Abul Wafa a tradus și comentat operele unor matematicieni greci sau islamici (cum ar fi Al-Khwarizmi, Diofant, Euclid) din domeniul geometriei și trigonometriei. Opera sa a fost pe larg studiata de savantii medievali arabi în secolele de după moartea sa, foarte apreciate fiind:
– Cartea despre ceea ce trebuie să cunoască grămăticii, oamenii de afaceri și alții în știința matematică.
– Cartea despre ceea ce îi este necesar unui meseriaș care lucrează cu construcții geometrice, consacrată geometriei practice (construcții în topometrie, geodezie, arhitectură, construcții geometrice cu rigla și compasul);
– Cartea perfectă (Kitab ab Kamil), tratat de astronomie în care sunt expuse bazele trigonometriei.

·         1274: A murit Bonaventura, teolog și sfânt italian (n. 1221). Sfântul Bonaventura (Giovanni Fidanza) (n. 1218, Bagnoregio, Toscana, Italia, d. 15 iulie 1274, Lyon, Franța) a fost cardinal, filozof, teolog, învățător (doctor) al Bisericii, sfânt. Canonizat de Papa Sixt al IV-lea în 1482. Declarat învățător al Bisericii de Papa Sixt al V-lea, în 1588 și supranumit „învățătorul serafic” (doctor seraphicus). Sărbătorit în Biserica Catolică la 15 iulie.

·         1291: A murit Rudolf I al Germaniei (n. 1218)

·         1381: Este executat John Ball, conducator si ideolog al ereziei taranesti a lollarzilor din Anglia 

·         1542: A murit  Mona Lisa, (Gioconda Lisa Gherardini, sotia lui  Francesco del Giocondo), femeia al carei suras enigmatic a fost imortalizat  de pictorul Leonardo da Vinci;  (n.15  iunie  1479).

·         1824: Radu Tempea, protopop al Brașovului, director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania (n. 1768)

·         1841 - A murit poetul, prozatorul şi dramaturgul rus Mihail Iurievici Lermontov, unul dintre principalii exponenţi ai romantismului rus (“Demonul”, “Un om ciudat”) (n.03.10.1814).

·         1857: Carl Czerny, muzician, pedagog și pianist austriac (n. 1791)

·         1904: A murit Anton Pavlovici Cehov, dramaturg şi prozator rus, autor al pieselor „Livada cu vişini”, „Trei surori” (n. 29.01.1860). Anton Pavlovici Cehov (n. 17 ianuarie 1860 (S.N. 29 ianuarie), d. 2 iulie 1904 (S.N. 15 iulie)) a fost un medic, prozator și dramaturg rus. De o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.

·         1912: Francisco Lazaro, atlet portughez (n. 1891)

·         1912:  la Jocurile Olimpice de la Stockholm, rusul Martin Klein şi finlandezul Alfred Asikainen s-au înfruntat timp de 11 ore şi 40 de minute, în ceea ce a rămas până în prezent cea mai lungă confruntare din istoria luptelor greco-romane. Miza meciului era uriaşă, învingătorul urmând să se lupte pentru medalia de aur a categoriei mijlocie cu suedezul Claes Johansson. Dar cei doi sportivi nu au putut fi departajaţi timp de aproape jumătate de zi.
Klein şi Asikainen au luptat în aer liber, în soare, singura concesie care li s-a făcut fiind pauzele de reîmprospătare din jumătate în jumătate de oră. În cele din urmă, reprezentantul Rusiei a avut câştig de cauză, însă a fost nevoit să plătească un preţ scump pentru victorie. În mod evident epuizat după o astfel de confruntare, Klein nu a mai putut lupta în finală, astfel că Johansson, sportivul gazdelor, a primit medalia de aur. În ciuda faptului că a pierdut lupta cu Martin Klein şi a obţinut doar medalia de bronz, Asikainen a fost primit ca un adevărat erou în ţară. Conaţionalii săi au văzut în el nu un învins, ci un simbol de rezistenţă în faţa puterii Rusiei. În acea perioadă, Finlanda se afla sub controlul Rusiei, însă Comitetul Internaţional Olimpic le-a permis sportivilor din această ţară să concureze sub drapelul propriu. De cealaltă parte, Klein a avut parte de o primire rece, recunoaşterea valorii sale venind peste ani din partea oficialilor Estoniei, de unde era originar, aceştia considerându-l primul medaliat olimpic din istoria ţării. Confruntarea dintre Martin Klein şi Alfred Asikainen nu a fost singurul moment dramatic oferit de luptele greco-romane la Stockholm. În finala categoriei grea, suedezul Anders Ahlgren şi un alt finlandez, Ivar Bohling, au luptat timp de nouă ore, înainte ca meciul lor să fie declarat egal.
Însă regulamentul prevedea că, pentru a câştiga medalia de aur, un luptător trebuie să-l învingă pe celălalt, astfel că aceasta a rămas neacordată, atât Ahlgren, cât şi Bohling primind argintul. Pentru a evita astfel de momente, de la Jocurile Olimpice din 1924 a fost introdusă limita de timp în concursul de lupte.

·         1915: Raffaello Giovagnoli, scriitor italian (n. 1838)

·         1916: A murit microbiologul rus Ilia Mecinikov, cel care a descoperit fenomenul fagocitozei; în 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină (n.15.05.1845). Ilia Ilici Mecinikov (n. 15 mai 1845 – d. 15 iulie 1916) a fost microbiolog, imunolog, anatomist și zoolog rus, de origine evreiască și româno-grecească, cunoscut pentru cercetări de pionierat în domeniul sistemului imunitar și pentru descoperirea tratamentului holerei. Pentru cercetările sale în domeniul fagocitozei, în 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină. De asemenea, cercetările sale în domeniul unicelularelor i-au adus o mare notorietate. Studiile privind bacteriile acidului lactic au fost continuate de savantul japonez Minoru Shirota. Acesta, pornind de la cercetările lui Mecinikov, și-a dedicat întreaga viață studierii efectului pozitiv al acestor microorganisme asupra tranzitului intestinal și asupra sănătății în general iar în 1935 a reușit să izoleze aceste bacterii și să creeze un nou tip de produs lactat a cărui rețetă este valabilă și astăzi. În 1919, la Moscova a fost fondat Institutul Mecinikov pentru maladii infecțioase.

·         1919: A murit Hermann Emil Fischer, biochimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe 1902. Este savantul care a sintetizat glucoza, fructoza, cofeina; (n.09.10.1852). Hermann Emil Fischer (n. 9 octombrie 1852, Euskirchen – d. 15 iulie 1919, Berlin) a fost un chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice.
Motivația Juriului Nobel:
„ca recunoaștere pentru cercetările extraordinare pe care le-a efectuat, asupra structurii zaharurilor și a componenților purinici”.

·         1929 - A murit scriitorul austriac Hugo von Hofmannsthal. A contribuit la revigorarea teatrului baroc si a dramaturgiei cu tematica religioasa de la cumpana celor doua secole; prin libretele scrise de el si puse pe note în operele compozitorului Richard Strauss, Hofmannsthal a promovat o noua formula de teatru muzical (n.01.02.1874).

·         1940: A murit Pershing Wadlow Robert, american, deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume: 2,72 m. (n. 1918).

·         1946: A murit doctorul Dumitru Bagdasar, fondatorul şcolii de neurochirurgie din România si intemeietorul Institutului de Endocrinologie din Bucuresti (n.17.12.1893, Rosiesti, Vaslui). Dumitru Bagdasar (Dimitrie Bagdasar) (n. 17 decembrie 1893, comuna Roșiești, azi Județul Vaslui – d. 16 iulie 1946, București) a fost un medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a pus bazele Școlii Românești de Neurochirurgie. Dumitru Bagdasar a fost căsătorit cu Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România.

·         1967: Vladimir Frimu, pictor român (n. 1900)

·         1977: Konstantin Aleksandrovici Fedin, scriitor rus (n. 1892)

·         1992: Ion Luican, cântăreț de muzică populară român (n. 1907)

·         1997: Creatorul italian de moda, Gianni Versace, este asasinat cu doua focuri de arma in apropierea resedintei sale din South Beach din Miami Beach (n.02.2.1946). Gianni Versace (n. 2 decembrie 1946, Reggio di Calabria, Sicilia, Italia – d. 15 iulie 1997, Miami Beach, SUA) a fost un creator de modă, fondatorul casei de modă Gianni Versace S.p.A., care producea accesorii, parfumuri și cosmetice, mobilă și accesorii, precum și îmbrăcăminte. A creat costume și accesorii pentru teatre și filme. Versace a fost asasinat pe data de 15 iulie 1997, pe scările propriei case din Miami Beach, de Andrew Cunanan, un travestit și un serial-killer. Poliţia l-a dat in urmarire pe Andrew Cunanan de 27 de ani, un homosexual care se prostitua cu “clienti prosperi”. El este deja pe lista FBI a celor mai căutaţi criminali, în legătură cu alte patru crime – toate victimele fiind ca si Versace, homosexuali. Criminalul s-a sinucis, cadavrul sau fiind gasit dupa opt zile.

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Mc Chiric și Iulita; Sf Vladimir, luminătorul Rusiei; Duminica a 7-a după Rusalii – a Sfinților Părinți de la Sinodul IV Ecumenic – Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum – Rugăciunea lui Iisus
• În calendarul romano-catolic: Sf. Bonaventura, episcop, învăţător al Bisericii; Sf. Vladimir
• În calendarul anglican: Sf. Bonaventura, episcop de Albano
• În calendarul evanghelic: Sf. Bonaventura, episcop de Albano
• În România: Ziua mărcii poștale românești

RELIGIE ORTODOXĂ 15 Iulie

Sf Mc Chiric și Iulita; Sf Vladimir, luminătorul Rusiei; Duminica a 7-a după Rusalii – a Sfinților Părinți de la Sinodul al IV –lea Ecumenic – Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum – Rugăciunea lui Iisus

În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Chiric si Iulita.

Aceasta mucenita a trait pe vremea Împaratului Diocletian, tragându-se cu neamul din Iconia. Din pricina prigonirii crestinilor, a luat pe Fericitul Chiric, în vârsta de trei ani, si a mers la Seleucia. Aflând însa si acolo aceeasi pornire împotriva crestinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde chinuia pe crestini ighemonul Alexandru, om crud si salbatic la fire. Acesta, prinzând pe Mucenita Iulita, a batut-o, luând si copilul de la dânsa. Dar neputând ighemonul sa-l traga la sine cu maguliri si cu mângâieri, caci copilul se uita întins la maica sa, si abia putând vorbi, chema numele lui Hristos, ighemonul l-a lovit cu piciorul în pântece, si l-a aruncat de pe scari. Lovindu-se cu capul de zid, copilul si-a spart capul, si asa si-a dat sfârsitul. Iar fericitei Iulita, dupa multe chinuri, nevrând ea sa se lepede de Hristos, i s-a taiat capul si asa a luat cununa muceniciei.

Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei

Sfântul și drept-credinciosul Vladimir (Sviatoslavici), Botezătorul Rusiei Kievene (958-1015) a fost Mare Cneaz al Kievului când ortodoxia a fost introdusă în teritoriile care astăzi formează Rusia și Ucraina. În plus, el este nepotul Sfintei Olga, și tatăl Sfinților Boris și Gleb Purtătorii de chinuri (și primii sfinți ai ținuturilor rusești). El este prăznuit de Biserică în 15 iulie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica a 7-a după Rusalii – a Sfinților Părinți de la Sinodul al IV –lea Ecumenic – Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum – Rugăciunea lui Iisus

Ev. Ioan 17, 1-13

În vremea aceea Iisus, ridicându-Și ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. Şi acum, preaslăveşte-Mă  Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Și toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei.

Ap. Tit 3, 8-15

Fiule Tit, vrednic de crezare este cuvântul şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, întrucât acolo m-am hotărât să iernez. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apolo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne iubesc, întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.

Predică la Duminica a VII-a după Rusalii - Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum - Despre minunile lui Dumnezeu şi minunile sfinţilor - Pr. Ilie Cleopa 

Dumnezeu a făcut minuni mărite și înfricoșate, care nu s-au mai săvârșit în tot pământul și neamul (Ieșire 14, 20): trecerea lui Israel prin Marea Roșie (Ieșire 14, 20-22); nimicirea lui Senaherib (IV Regi 19, 35); glasul din cer către Nabucodonosor (Daniel 4, 28).

„Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale". (Slujba aghiazmei mari)

Astăzi, când Sfânta Evanghelie ne prezintă două din minunile săvârșite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos și anume vindecarea a doi orbi și a unui demonizat și mut, m-am gândit să vorbesc despre minunile făcute de Dumnezeu și de sfinții Lui. Dacă veți asculta cu luare aminte, veți înțelege marea deosebire dintre minunile lui Dumnezeu și cele ale sfinților.

Să știți că Dumnezeu este izvorul fără de margini al tuturor minunilor, deoarece puterea Lui este nemărginită și înțelegerea lui este neajunsă de minte. Deosebirile minunilor Lui, față de cele făcute de sfinți sunt acestea: Dumnezeu Cel în Sfânta Treime-ânchinat, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, a făcut minuni mari direct asupra lumii Sale, precum: răpirea lui Enoh la cer (Facere 5, 24; Evrei 11, 5); amestecarea limbilor (Facere 11, 7); orbirea locuitorilor Sodomei (Facere 19, 11); prefacerea femeii lui Lot în stâlp de sare (Facere 19, 26); glasul ceresc în rug (Ieșire 3, 2-5); toiagul lui Moise prefăcut în șarpe (Ieșire 4, 2-4); mâna lui Moise acoperită de lepră (Ieșire 4, 6-7); prepelițele (Ieșire 16, 13); glasul Domnului în Sinai (Ieșire 20, 22).

Dumnezeu a făcut minuni mărite și înfricoșate, care nu s-au mai săvârșit în tot pământul și neamul (Ieșire 14, 20): trecerea lui Israel prin Marea Roșie (Ieșire 14, 20-22); nimicirea lui Senaherib (IV Regi 19, 35); glasul din cer către Nabucodonosor (Daniel 4, 28).

Iată și câteva minuni făcute în legea Harului; Pogorârea Sfântului Duh în chip de porumbel (Matei 3, 16); glasul din cer la botezul lui Iisus (Matei 3, 17; Marcu 1, 11; Luca 3, 22); glasul Tatălui din cer la Schimbarea la Față a Domnului (Matei 17, 5; Marcu 9, 7); întunericul și semnele la moartea lui Iisus Hristos (Matei 27, 45, 51-53; Marcu 15, 33; Luca 23, 44-45); Catapeteasma bisericii ruptă (Marcu 15, 38); limbile de foc la Cincizecime și darul vorbirii în limbi (Fapte 2, 2-3); eliberarea Apostolilor din închisoare (Fapte 12, 8-9) și multe altele.

Puterea lui Iisus Hristos este asemenea Tatălui și lucrarea Lui este împreună cu a Tatălui (Ioan 5, 17). Minunile lui Iisus Hristos în Legea Harului au fost deosebite de cele ce s-au făcut de Dumnezeu în Legea Veche. Dar și sfinții au făcut minuni prin puterea dată lor de la Duhul Sfânt. Însă ele se deosebesc de cele făcute de Dumnezeu. Pentru că sfinții nu au săvârșit minuni directe asupra întregii lumi, cum a făcut și face Dumnezeu pururea. Apoi sfinții au luat darul facerii de minuni numai prin post și rugăciune multă către Dumnezeu (Ieșire 24, 18; 34, 28; Deuteronom 9, 18; Luca 2, 37; Fapte 10, 30; 14, 23).

Mântuitorul a făcut minunile cu a Sa poruncă și datorită puterii Sale (Ioan 19, 11; 5, 17; 19, 21-26). El a făcut minuni pe care nimeni din oameni nu le-a mai făcut (Matei 9, 33; Marcu 2, 12; Ioan 21, 25), pe când sfinții au făcut minuni numai prin darul și puterea primită de la Dumnezeu (Fapte 3, 12). Apoi sfinții au făcut minuni la porunca lui Dumnezeu (Ieșire 4, 3; 6, 7; Numerii 20, 8-9).

Dumnezeu însă nu primește poruncă de la nimeni ca să facă minuni, ci toate câte voiește le face în cer și pe pământ (Psalmi 76, 13; 85, 9; 113, 11).

Minunile Mântuitorului nostru Iisus Hristos au fost profețite mai înainte de Duhul Sfânt prin gura sfinților Săi prooroci. Așa de exemplu marele prooroc Isaia prin Duhul Sfânt a arătat că Mântuitorul va lumina orbii, va da auz surzilor, va da grai muților și vedere orbilor, zicând: "Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va vorbi limba gângavilor". Iarăși zice despre dezlegarea celor legați de duhuri necurate și pentru cei orbi că “va deschide ochii orbilor, și va scoate din legături pe cei legați“ (Isaia 35, 5; 42, 8). Minunile sfinților s-au făcut cu un scop anumit când a binevoit Dumnezeu și unde a voit El (Ieșirea 7, 20-21; Fapte 1, 16; II Petru 1, 21).

Vedem iarăși că sfinții au făcut minuni puține, iar Mântuitorul ca Dumnezeu a făcut tot felul de minuni pe care nimeni din oameni nu le-a putut face (Matei 9, 33; Marcu 2, 12; Ioan 15, 24). Toate minunile sfinților au fost făcute nu prin puterea lor, ci de Dumnezeu prin ei, ca să se împlinească cuvântul Scripturii care zice: “Sfinților care sunt pe pământul Lui minunate a făcut Domnul voile Sale întru dânșii“ (Psalmi 15, 3). Sfinții au făcut minuni și ei, ca să arate puterea lui Dumnezeu, precum scrie: “Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel“ (Psalm 67, 36).

Să știm că Dumnezeu a făcut, face și va face tot felul de minuni în vecii vecilor, atât în cer și pe pământ. În schimb, sfinții pot face minuni și pot prooroci numai când voiește și unde voiește Dumnezeu. Vedem că sfinții Apostoli, care luaseră de la Dumnezeu darul și puterea de a face minuni n-au putut scoate duhul cel rău din omul lunatic când au voit ei (Matei 17, 16; Marcu 9, 20). Sfântul prooroc Elisei, măcar că luase de la Dumnezeu dar îndoit de a face minuni mai mari decât Ilie proorocul, n-a cunoscut scârba cea mare a femeii sunamitence, căreia îi murise copilul pentru că Domnul a ascuns de la el lucrul acesta (IV Regi 4, 27).

Vedem iarăși că Sfântul Antonie cel Mare, care luase de la Dumnezeu darul facerii de minuni în diferite împrejurări, n-a putut scoate duhul cel rău din femeia îndrăcită, măcar că s-a nevoit mult cu post și rugăciune. Pe acest duh rău l-a scos ucenicul său, Sfântul Pavel cel simplu. Sfântul Antonie n-a cunoscut pe diavolul cel viclean care se prefăcea că este om păcătos și că vine să se pocăiască (a se vedea Viața Sfântului Antonie cel Mare, în 17 ianuarie).

Creștinismul este una din marile minuni ale Preasfintei Treimi pe pământ

V-am vorbit pe scurt despre minunile lui Dumnezeu și despre minunile sfinților și am arătat că darul facerii de minuni se dă de Dumnezeu numai celor desăvârșiți, cui voiește și cât voiește El. Prin minuni Dumnezeu Își arată atotputernicia, bunătatea și iubirea Sa față de oameni și de întreaga creație. Scopul pentru care Dumnezeu și sfinții Săi fac minuni este preamărirea numelui Său în cer și pe pământ, întărirea și apărarea dreptei credințe în lume, călăuzirea și mântuirea oamenilor, și izgonirea duhurilor răutății dintre noi.

Minunile arată în chipul cel mai convingător și direct că Dumnezeu este Creatorul și Stăpânul întregii lumi, că El are milă de oameni și așteaptă pocăința lor și că dă aceeași putere de a face minuni tuturor celor ce se tem de dânsul. Iar dacă oamenii se îndoiesc de Dumnezeu chiar când se află în fața unor adevărate minuni, înseamnă că mântuirea lor este în mare primejdie.

Dumnezeul nostru este Dumnezeul minunilor, iar minunile sunt semnul văzut al puterii și iubirii Sale. Căci credința în Dumnezeu dacă nu săvârșește minuni, nu este adevărată. Despre aceasta spune și proorocul David: “Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu care faci minuni“ (Psalm 76, 13). Și în alt psalm zice: “Dumnezeul nostru în cer și pe pământ toate câte a voit a făcut“ (Psalm 113, 11). De aceea cel ce se împotrivește minunilor sau se îndoiește de adevărul lor, acela tăgăduiește Sfânta Scriptură, tăgăduiește Revelația divină și pe Însuși Dumnezeu și nu se poate mântui pentru că nu duce nici un suflet în împărăția lui Dumnezeu. Or, credința creștină și revelația divină sunt întemeiate și întărite de minuni, adică de fapte și lucruri supraomenești săvârșite de Dumnezeu mai presus de mintea și înțelegerea noastră. Prin minuni se slăvește Cel Preaînalt, iar oamenii se întăresc în credință și se mântuiesc.

Să știți, frații mei, că minunile s-au făcut veșnic: și înainte de întemeierea lumii, și înainte de darea Legii, și înainte de venirea lui Hristos pe pământ, și după întruparea Cuvântului și astăzi se fac minuni și în veci se vor face și nu vor înceta niciodată. Cele mai mari minuni ale lui Dumnezeu însă, sunt două: crearea lumii văzute și nevăzute din nimic, numai prin cuvânt și înnoirea lumii prin întruparea, nașterea Domnului din Fecioara Maria și învierea Lui din morți, ce nu pot fi înțelese de noi oamenii.

Ce este universul în negrăita sa frumusețe și ordine, dacă nu o mare minune a Creatorului care uimește până și pe îngeri? Ce este omul, atât de minunat creat, dacă nu o nepătrunsă minune a Creatorului? Ce este creștinismul care a biruit păgânismul și pe diavol dacă nu cea mai mare minune a lui Hristos înviat din morți? Din sângele Domnului răstignit pe Golgota și din lumina Sfântului Mormânt a răsărit o lume nouă, o Biserică nouă și o lege nouă mărturisită și apărată de două mii de ani prin jertfa a nenumărate milioane de creștini apostoli, ierarhi, martiri, sfinți și drepți.

Într-adevăr, creștinismul este una din marile minuni ale Preasfintei Treimi pe pământ. Căci Tatăl a trimis pe Fiul Său în lume, iar Fiul S-a jertfit și Sfântul Duh a făcut să se vestească cuvântul și să lucreze mântuirea neamului omenesc. Zadarnic s-au ostenit dușmanii lui Hristos să biruiască Biserica, să înlocuiască Evanghelia și să înfrângă creștinismul. Lupta a fost și este crâncenă, potrivnicii tot mai mulți, jertfele tot mai mari, dar și creștinismul tot mai tare și de nebiruit, pentru că la cârma Bisericii se află Domnul nostru Iisus Hristos înviat din morți.

Mulți cer ajutor și așteaptă minuni de la Dumnezeu, dar puțini sunt pe care îi miluiește și le ascultă rugăciunea

Fiecare dintre noi am văzut în viață unele minuni și fapte mai presus de mintea noastră, săvârșite fie cu noi, fie cu cei din jurul nostru. Fiecare, mai ales când suntem bolnavi, în fața morții sau a unei mari primejdii, cerem stăruitor să facă Dumnezeu o minune cu noi și să ne scape de moarte, de primejdie, de boală, să ne ajute la examene, la operație, la necazul care ne apasă. Fiecare ne închinăm în biserică, dăm slujbe la Sfântul Altar, sărutăm sfintele icoane, aprindem lumânări și spunem lui Dumnezeu, Maicii Domnului și sfinților Lui necazul nostru, cu speranța că ni se va îndeplini cererea. Dar aproape întotdeauna uităm să ne recunoaștem nevrednicia și să ne întrebăm cu smerenie: "Doamne, oare sunt vrednic eu păcătosul de mila Ta? Sunt vrednic să faci o minune atât de mare cu mine cel plin de păcate?"

Mulți cer ajutor și așteaptă minuni de la Dumnezeu, dar puțini sunt pe care îi miluiește și le ascultă rugăciunea. Și aceasta pentru că nu cer ceea ce trebuie spre folos și mântuire sau pentru că sunt nevrednici de ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților Lui din cauza păcatelor care îi stăpânesc. De aceea cerem mult, dar primim mai puțin pentru că Dumnezeu face minuni numai cu acei care au credința tare și se roagă mult cu smerenie, cu lacrimi și cu post. Domnul miluiește și sfinții ajută cu rugăciunile lor mai întâi pe acei care sunt milostivi în dragoste și-și cresc copiii în frică de Dumnezeu. Pe aceștia îi miluiește mai mult. Cu aceștia face adevărate minuni, pentru că au credință mai multă, iartă mai mult, iubesc mai mult și au inimă smerită.

Să cerem lui Dumnezeu mai întâi iertarea păcatelor și mântuirea sufletului, apoi să cerem cele pământești. Să învățăm a ne ruga cu credință, având drept pildă pe cei orbi vindecați din Evanghelia de astăzi. Că aceia mergeau după Mântuitorul și strigau cu credință: Miluiește-ne pe noi, Fiul lui David! Iar dacă Domnul ne va întreba ca și pe aceia: Credeți că pot să fac Eu aceasta?, noi să răspundem din toată inima: Da, Doamne! Credem că Tu ai făcut cerul și pământul! Credem că Tu ai creat pe îngeri și pe oameni! Credem că Tu Te-ai întrupat din Fecioară și ai înviat din morți, pentru a noastră mântuire! Credem în Evanghelie și în puterea Sfintei Cruci! Credem în mila și minunile Tale! Revarsă mila și harul minunilor Tale peste noi toți, ca să Te slăvim și să Te lăudăm în veci. Amin.

ARTE 15 Iulie

INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie

Dorin Teodorescu

Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu!

Câteva cuvinte despre tenorul Dorin Teodorescu

Cineva, pe Facebook, amintea că  în ziua de 15 iulie, ar fi împlinit 75 de ani şi dintr-odată, mi s-a făcut dor. Cum de nu am scris eu nimic despre el timp de 19 ani?!…

Nu ştiu dacă Dorin Teodorescu a fost: regele, prinţul, contele, ducele, baronul, voievodul  tenorilor de operetă, dar, fără îndoială, a fost Făt-Frumosul micului ecran şi al scenei aproape trei decenii. Multe femei îl visau venind pe un cal alb, să le poarte într-o lume mai frumoasă şi mai plină de iubire. Chiar şi Elena Ceauşescu îl simpatiza, de aceea, pentru oricare dintre noi, realizatorii de televiziune, prezenţa lui Dorin Teodorescuîntr-un spectacol era garanţia succesului la viza politică. Făcea un cuplu minunat cu Cleopatra Melidoneanu sau cu Elvira Cârje.

Am colaborat destul cu el. Mi-aduc aminte, prin anul 1980, mi s-a încredinţat (alături de regizoarea Marcela Popescu) realizarea unei emisiuni de operetă pentru Anul Nou în care Dorin filma scene din:  Ana Lugojana de Filaret Barbu, Voievodul ţiganilor de Johann Strauss şi Contesa Maritza de Kalman. Îl aşteptam cu plăcere. În afara prezenţei sale fizice atractive, nu-i lipseau: naturaleţea, buna educaţie, zâmbetul, privirea caldă, abordarea prietenoasă, simţul umorului şi sinceritatea gândurilor. În partea mai tainică a fiinţei sale simţeam că se ascundeau şi alte lăudabile însuşiri: seriozitatea, profunzimea, fidelitatea şi, mai ales, modestia. Cum bine spunea cineva, Dorin Teodorescu era un copil mare, un prieten sau un frate al tuturor. Acest neuitat Paganini, Ciprian Porumbescu, Danillo, Adam, Tassilo, Jim, Mister X, Paris, Contele Rene, Eisenstein, Barinkay, Sandu, a dorit să „călătorească spre Domnul” în ţinuta lui Su-Chong, rolul său preferat din opereta Ţara surâsului de Lehar.

Când a venit pe lume (pe strada Mitropolit Şaguna nr. 40 din Timişoara), în plină vară a anului 1943, avându-i ca părinţi pe Dorina Teodorescu (casnică) şi Paul Teodorescu (locotenent), Dorin Teodorescu (spune bunicul matern Traian, în jurnalul său)… a zâmbit. Tot din notiţele sale aflăm că era zglobiu, neastâmpărat, vioi şi, mai ales, încăpăţânat.La un an şi ceva cerea ololo, adică să i se cânte.

Primul spectacol văzut a fost Rigoletto, din care a învăţat repede ariile tenorului, reproducându-le la petrecerile familiei, acompaniat la pian de mama sa. După şcoala primară, urmează Liceul Teoretic nr. 3 din Timişoara. Din 1962, timp de doi ani, se numără  printre studenţii Institutului Politehnic Timişoara, Facultatea de Construcţii. Cânta muzică uşoară şi îi imita pe: Vico Toriani, Claudio Villa, Tino Rossi. Mergea şi la Şcoala Populară de Artă, la cursurile de canto ale soţilor Fenia şi Traian Nicolau. Este momentul în care o cunoaşte pe Ştefania, studentă la filologie, de care se îndrăgosteşte şi pe care o va lua de soţie în anul 1968.

La un festival studenţesc, vocea lui este remarcată de rectorul Conservatorului bucureştean, Victor Giuleanu, care îl convinge să  vină la Bucureşti şi să se alăture clasei de canto a baritonului Petre Ştefănescu-Goangă. Printre colegii săi de an se numărau: Eugenia Moldoveanu, Eduard Tumageanian, Rodica Mitrică, Elena Grigorescu. După susţinerea rolului Alfredo din Traviata, pe scena studenţescă, se întoarce la Opera din Timişoara. Aici debutează în rolul Morales din Carmen de Bizet. După un an de roluri mici, renumitul solist şi regizor Ion Dacian îl convinge să revină în capitală, la Teatrul de Operetă,  pe scena căruia rămâne până în final.

În vara anului 1993, împreună cu operatorul Teodor Păsat şi sunetistul Daniel Teculescu sunam la uşa apartamentului său. Împlinea  50 de ani. Ne-a întâmpinat cu surâsul său prietenos, dar simţeam că are emoţii.

• Fetele mele (Fani, soţie şi Andreea, fiică) sunt curioase să vadă ce „prostii” îţi voi spune eu astazi.

• Ei, dacă tot ai amintit de ele, hai să pornim acest interviu de aici, de la familie. Cu atâtea femei frumoase care au „roit” în jurul tău, cum de ai rămas fidel unei căsnicii care, durează deja de 25 de ani? 

• Vezi, eu sunt un om modern şi nu prea am crezut în declaraţiile de pe scenă şi dinafara ei. Le-am considerat „o poveste”, o ficţiune în care trebuia să joc, dar care nu-mi puneau familia în primejdie. Un bărbat adevărat, spun eu, iubeşte cu adevărat o singură dată în viaţă, profund şi prelung, iar Fani s-a convins de asta. Eşti prim-amorez pe scenă, dar când cobori eşti numai soţ şi tată. 

• Care ţi-au fost ” iubitele” pe scenă? 

• Am debutat cu Lili Duşescu, apoi au fost: Lucia Roic, Adriana Codreanu, Valeria Rădulescu şi cele mai multe spectacole le-am avut cu Cleopatra Melidoneanu. Am mai cântat şi cu: Eugenia Ilinca, Lucia Ţibuleac, Mioara Manea Arvunescu, Daniela Vlădescu, Dorina Cheşei, Simina Ivan, Rodica Truică, Laura Niculescu, Mireille Constantinescu ş. a. 

• Ai debutat în rolul lui Mister X din opereta „Prinţesa circului” de Kalman, la Curtea de Argeş, în 1968, sub bagheta lui Mircea Ionescu. Ce ţi se reproşa cel mai mult în primii ani de carieră? 

• Că n-am joc actoricesc. Poate că era drept. Eram prea concentrat pe realizarea vocală a rolului, însă, cu timpul, sper să se fi remediat acest lucru. Am învăţat multe de la regizorii cu care ma lucrat, dar şi privindu-i pe „monştii sacri” ai începuturilor mele: Ion Dacian, Nae Roman, Maria Wauvrina, Bimbo Mărculescu, Virginica Romanovski, Toni Buiacici şi alţii. 

• Tu ai fost un răsfăţat al Televiziunii. Te-a ajutat asta în meserie? 

• Bineînţeles. Mie, voi cei de la Televiziune, mi-aţi asigurat popularitatea. În platou, sub „ochiul” necruţător al camerei de filmat trebuie să fii convingător nu numai vocal, ci şi ca expresie a feţii, a gestului, a ochilor. Nu poţi să păcăleşti. Eu am multe înregistrări de radio şi de televiziune, ceea ce i-a nemulţumit pe mulţi dintre colegii mei. Regret însă, că n-am reuşit să facem împreună, filmul cu „Ana Lugojana” de Filaret Barbu, deoarece, când aproape terminasem înregistrarea muzicală cu Elena Grigorescu, ea a „zburat” spre „zări mai calde”. Am refăcut totul cu Leontina Văduva, dar…dusă a fost şi ea. N-a fost să fie! Păcat! 

(Interviu pentru TVR, anul 1993)

Dorin Teodorescu a fost considerat continuatorul lui Leonard şi al lui Ion Dacian. Statura, chipul luminos, nobleţea aristrocrată şi, mai ales, vocea frumoasă, rotundă, cu multe disponibilităţi expresive îl recomandau pentru toate rolurile de june-prim. Iata de ce, începând de la 26 de ani a fost „aruncat” în partituri de maximă dificultate: Printesa circului şi Contesa Maritza de Kalman, Se mărită fetele şi Eternele iubiri de George Grigoriu, Văduva veselă, Ţara surâsuluişi Paganini de Franz Lehar, Violete de Parma de Elly Roman, Vânzătorulde păsări de Karl Zeller, Voievodul ţiganilor, Liliacul şi O noapte la Veneţia de Johann Strauss, Lăsaţi-mă să cânt şi Lysistrata de Gherase Dendrino, Victoria şi-al ei husar de Paul Abraham, Plutaşul de pe Bistriţa şi Ana Lugojana de Filaret Barbu, Rose-Marie de Rudolf Friml, Secretul lui Marco Polo de Francis Lopez, La calul bălan de Ralph Benatzky, Mătuşa mea Faustina de Liviu Cavassi, Miss Helyett de Edmond Audran, Frumoasa Elena de Jacques Offenbach. A crescut cu încredere şi pasiune pe lângă un maestru de neegalat, cum l-a considerat întotdeauna pe artistul, regizorul şi directorul Operetei de atunci, Ion Dacian. Apropierea de el a fost privilegiul vieţii mele.

În turneele întreprinse pe multe meridiane ale lumii: Germania, Austria, Spania, Canada, Statele Unite ale Americii, China, Israel, Italia, Rusia, Franţa, Bulgaria, Dorin Teodorescu a cucerit aplauze ca interpret de operetă şi canţonete, dar şi ca solist de operă, în arii şi duete din: Evgheni Oneghin de Ceikovski, Luisa Miller şi Traviata de Verdi, Arlesiana de Cilea, Carmen de Bizet. Dealtfel, în 29 aprilie1983 a debutat pe scena Operei bucureştene în opera Freischutz de Carl Weber.

În ziua de 31 octombrie 1994 a fost numit Director al Teatrului de Operetă. În acelaşi an devine şi profesor la catedra de canto a Universităţii de Muzică.

„Opereta este viaţa mea, tot ce fac este pentru oamenii mei din această instituţie. Vom dovedi împreună că suntem un colectiv de profesionişti, despre care se va vorbi din nou, cu cele mai frumoase cuvinte. Numai sănătate să am”.

Turneul de la Tel Aviv din 1998 a fost însă ultima ieşire a lui Dorin Teodorescu peste hotare. Dumnezeu nu a mai avut răbdare cu el, şi după a doua operaţie la cap, în ziua de 28 martie 1999, a fost condus pe ultimul drum. Era ziua în care îşi programase revenirea pe scenă cu opereta Victoria şi-al ei husar.

• Cum îţi menţii forma fizică, încă atât de bună şi la 50 de ani?

• Crezi că mai arăt bine?!…Eu am făcut şi mai fac sport: volei, bschet, dar, cu predilecţie, înotul. Fac gimnastică în fiecare zi, merg mult pe jos şi joc fotbal în echipa actorilor bucureşteni. Sunt vârf de atac şi chiar marchez goluri. Odată am dat trei goluri unul după altul, în poarta apărată de fostul internaţional Suciu. Ce zici?!…

• Sunt foarte mândră pentru tine. Câte cruci ţi-ai făcut când ai intrat pe teren?

• Să ştii că mi-am făcut pentru că sunt credincios, nu uita că sunt nepotul preotului Traian Golumba. Sunt chiar şi superstiţios. Dacă văd o pisică neagră mă întorc şi ocolesc câteva străzi, nu mă despart niciodată de cineva în prag, nu mă întorc din drum, iar dacă îmi iese cineva cu plin, sunt mulţumit.

• Dar în afara scenei ce-ţi mai place să faci?

• Să conduc maşina, să mă plimb, să ascult muzică (de toate genurile), să gătesc. Andreea, fiica mea, care în curând va fi medic, este cea mai exigentă cu ceea ce mă hrănesc. Când intru în bucătărie, „ ierburile” pe care mi le impune ea, trebuie să capete şi un pic de gust de… friptură. Ce să fac, de mic am fost un „mâncău”.

• Eşti mulţumit cu ceea ce ai realizat până acum?

• Nu cred că am reuşit chiar totul. Noi, artiştii avem şi o doză de nebunie, toţi am vrea să facem ce nu putem. Eu a trebuit să lupt în primul rând cu mine. Mi-a fost greu să-mi dobor emoţiile, am fost mereu o fiinţă frământată, nemulţumită, permanent am căutat ceva ce mi se părea că nu-mi iese. Pe scenă trebuie să fii ca un gladiator, permanent antrenat, în poziţie de luptă. Nu pot să mă plâng însă, Dumnezeu m-a înzestrat cu nişte calităţi vocale, am avut şi un fizic potrivit scenei, am o familie reuşită, aşadar, sunt mulţumit. Tuturor care m-au susţinut şi m-au admirat, telespectatorilor acestei emisiuni, aş dori să le cânt cât mai multă vreme aria mea de suflet, din Ţara surâsului, „Tu eşti iubirea mea şi m-ai făcut să cred în ea”. Ce zici, e un bun final de emisiune?!…

(Interviu pentru TVR, anul 1993)

 Luminiţa Constantinescu

Dorin Teodorescu - Steaua din Rio, Dragostea mea: 

Dorin Teodorescu – Mamma:

Dorin Teodorescu - Canzone di Napoli

Dorin Teodorescu - Te voi răpi la noapte: 

Dorin Teodorescu - Pe-aripi de vânt (din opereta „Secretul lui Marco Polo“):

Dorin Teodorescu – Serenata:

DORIN TEODORESCU-Tenor- Teatrul de Opereta-Bucuresti,Romania /
CLEOPATRA MELIDONEANU-Soprano- Teatrul de Opereta-Bucuresti,Romania /
Farmecul unui vals (Ein Walzertraum)-Opereta de Oscar Straus/
Duet-''Da draussen im duftigen Garten'' : 

DORIN TEODORESCU -Tenor- Teatrul de Opereta-Bucuresti,Romania /
EUGENIA MOLDOVEANU -Soprano- Opera Nationala Romana /
Fr.Lehar-opereta EVA(Das Fabriksmadel)-Duet Octave-Eva: 

DORIN TEODORESCU-Tenor- Teatrul de Opereta Bucuresti,Romania/
DANIELA VLADESCU-Soprano- Teatrul de Opereta-Bucuresti,Romania/
"Unde erai ?"-Duet / Muzica: Marius Ţeicu / 
Text: Saşa Georgescu 

DORIN TEODORESCU -Tenor- Teatrul de Opereta-Bucuresti,Romania /
Vânzătorul de păsări(Der Vogelhändler)-Opereta de Carl Zeller /
Act II-Lied Adam „Wie mein Ahnl zwanzig Jahr":

DORIN TEODORESCU -Tenor- Teatrul de Opereta-Bucuresti,Romania /
"Frumoasa mea cu ochii verzi"-Romanță de Ion Mânzatu (Nello Manzatti) 

 Ana Lugojana

Voievodul țiganilor

Eternele iubiri de George Grigoriu

Se mărită fetele de George Grigoriu

Paganini

Văduva veselă

Muzica selecționată de Octavian Dicu

MUZICĂ 15 Iulie

Tommy Dee, D.J. şi compozitor country american.

Johnny Sea (Seay), cântăreţ şi chitarist country american.

Iancu Dumitrescu, compozitor si critic muzical roman

Millie Jackson

Millie Jackson at Apollo: 

Peter Lewis, chitarist american (Peter & The Wolves, Moby Grape).

Linda Ronstadt, cântăreaţă americană.

Ian Campbell, chitarist şi flautist britanic (Middle Of The Road).

Artimus Pyle, baterist american (Lynyrd Skynyrd, Atlanta Rhythm Section, APB).

Trevor Horn, vocalist, chitarist, compozitor şi producător american (Buggles, Yes).

Geoffrey Richardson, violonist, chitarist şi flautist britanic (Caravan, Rupert Hine, Murray Head, Penguin Cafe Orchestra).

Caravan:

Johnny (Anthony Genzale Jr.) Thunders, vocalist şi chitarist american (New York Dolls, Heartbreakers)

Alicia Bridges, cântăreaţă şi compozitoare americană.

Carl Czerny

Ion Luican

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Best Elegant Saxophone Ever - Temptation Collection

2 Hours Bach Sonatas & Partitas For Lute | Classical Baroque Music | Reading Studying Focus

Лучшая Коллекция Для Души от Павла Панина

Vangelis Greatest Hits 2018 - The Best Of Vangelis 2018 - Vangelis Best of Album 2018

𝘓𝘜𝘐𝘚 𝘔𝘐𝘎𝘜𝘌𝘓 𝘚𝘜𝘚 𝘔𝘌𝘑𝘖𝘙𝘌𝘚 𝘊𝘈𝘕𝘊𝘐𝘖𝘕𝘌𝘚 - LUIS MIGUEL SUS GRANDES ÉXITOS ROMANTICAS MIX

POEZIE 15 Iulie

Dumitru Theodor Neculuță, poet

Biografie Dumitru Theodor Neculuţă

Dumitru Theodor Neculuţă (n. 20 septembrie 1859, Târgu Frumos - d. 17 octombrie 1904, Bucureşti) a fost un poet, ales membru post-mortem al Academiei Române.


Primul poet muncitor din literatura noastră s-a născut în anul 1859, în Tîrgu Frumos, regiunea Iaşi. Fiu de ţăran sărac, Neculuţă a avut o copilărie grea şi a plecat de acasă la vârsta de zece ani, pentru a-şi câştiga existenţa.
Pasionat de învăţătură şi muzică, n-a avut însă posibilitatea să urmeze cursurile liceale, aşa încât a învăţat singur, stăruitor şi cu multe sacrificii, făcând şi meseria de cizmar.
A locuit la Iaşi, apoi la Bucureşti, unde într-o odăiţă de pe şoseaua Ştefan cel Mare, după ce isprăvea lucrul, citea şi scria până noaptea târziu, însuşindu-şi o cultură literară temeinică.
A debutat în poezie în 1894, colaborând la ziarele Icoana vremii, Adevărul ilustrat (1895), Lumea nouă literară şi ştiinţifică (1894-1896).
El însuşi muncitor exploatat, după odioasa trădare a „generoşilor” (1899), ia parte alături de I. C. Frimu şi alţi muncitori, la acţiunea de refacere a mişcării muncitoreşti.

De profesie a fost cizmar. Autodidact, s-a format ca poet sub influenţa folclorului, a lui Mihai Eminescu şi George Coşbuc. Datorită condiţiilor materiale precare, s-a legat de mişcarea muncitorească şi s-a alăturat lui I.C. Frimu la refacerea Partidului social-democrat al muncitorilor.

În versurile sale abordează teme sociale, înfăţişează viaţa grea a ţărănimii. A publicat în diverse reviste ale vremii, precum „România muncitoare” sau „Adevărul ilustrat”. A decedat în 1904. Poeziile sale au fost editate postum, în1907, în volumul „Spre ţărmul dreptăţii”. În 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române, fiind considerat primul poet-muncitor român.

În 1902, când se înfiinţează cercul Romînia muncitoare, Neculuţă devine colaborator permanent al ziarului cu acelaşi nume şi publică aici majoritatea versurilor lui.
Moare la Bucureşti, în anul 1904.
Poeziile i-au fost strânse în volum după moartea sa şi au apărut în anul 1907, sub titlul: Spre ţărmul dreptăţii.
Academia R.P.R. l-a numit, post-mortem, membru al ei.

Cor de robi

Muncim din greu şi pe-ntrecut
Să vă sporim averea,
Căci, rînd pe rînd, cum v-a plăcut,
Din forţa noastră v-aţi făcut
În contra forţei noastre scut
Precum avut-aţi vrerea.

Muncim bătuţi şi înjuraţi
În lanţul vrerii voastre.
De mici copii ne ferecaţi, 
Cu munci de iad ne-mpovăraţi
Şi rîdeţi voi cei ne-nduraţi
De plîngerile noastre.

Cruzimea voastră de păgîni
Pe drumuri ne aruncă
Cînd suntem bolnavi ori bătrîni,
Căci vi-s mai dragi ai voştri cîini
Ca noi, cînd ni s-au dus din mîni
Puterile de muncă!

Ne-nchideţi viaţa ca-n moprmînt,
În fabrici şi uzine,
Şi ne răpiţi al firii cînt
Şi florile şi cerul sfînt
Şi dulcea batere de vînt
Şi zările senine.

Ne stingeţi al vieţii drag
Şi toată bucuria...
Şi albi şi rumeni ca un frag,
Zîmbind cînd ne vedeţi şirag
De foame-mpinşi la-al vostru prag
Să vă cerşim robia.

Copiii dragi, ni-i aruncăm
Şi mila ne omoară!
Şi mila-n plîns ne-o înecăm.
Căci foamea cum să le-o-mpăcăm?
Cînd după muncă noi plecăm
Flămînzi din zori în sară!

În bietul nostru suflet frînt
Răbdarea-şi frînge vadul.
Şi totuşi n-avem crezămînt,
Şi pentru noi, sub cerul sfînt,
Din tată-n fiu pe-acest pământ
Ne tot întindeţi iadul.

În cîmp, la munci plecăm în zori
Copii, şi taţi şi mame,
Şi-n foc de soare şi-n sudori
Muncim să v-adunăm comori,
Călăilor – neştiutori
De trudă şi de foame!

Ai voştri zbiri cu cap zălud,
Cînd truda grea ne frînge,
De-al vostru plac ei nu ne-aud
Nici rugi, nici plîns, ci tot mai crud
Pe trup ne ard cu biciul ud
Şi greu de-a nostru sînge!

Pierim topiţi de chin şi boli,
Ne frînge jelea, pieptul!
Răbdînd, la voi trimitem soli
Cu plîns în jălbi, şi stăm domoli,
Că-n legi aţi scris:” Să nu te scoli
Cu sila să-ţi iei dreptul”.

Dreptatea noastră – sfînt odor,
Voi ne-aţi închiso-n carte.
Şi-ai noştri toţi dreptate vor,
Dar vrerii lor ei pun zăvor,
Căci astăzi al dreptăţii dor
E lanţ, şi plumbi, şi moarte...

Din prunci şi pîn’ pierim moşnegi
Tot bici de foc ne bate!
Şi ne-aţi legat în lanţ de legi,
Şi bir, şi oşti, şi popi, şi regi,
Şi raiul vieţii voastre-ntregi
Ne-aţi tot trîntit în spate!

De-amarul greu, de nenoroc,
Ni-i stins din piept avîntul.
Ni-i cîntul plîns şi plînsul foc, 
Dreptatea batere de joc
Şi-abia avem pe lume loc
Să ne săpăm mormîntul.

Şi-al tuturor e-acest pămînt
A tuturor dreptatea,
Şi-amarul plîns şi dragul cînt
Şi tot ce-i bun, frumos şi sfînt
Şi totuşi pînă la mormînt
Ne ducem greutatea.

Dar într-o zi, din văi, din munţi,
Din sate şi oraşe,
Voinici, femei, bărbaţi cărunţi
Se vor scula, şi tari, şi crunţi
Vor pune-n praf a voastre frunţi,
Jivinilor trufaşe!

Şi tigri fi-vor blînzii miei,
De s-o-ngrozi şi firea
Cînd răsculaţi cu sfînt temei, 
Cu braţe de puternici zei,
În neagra răsculare a ei
Va trece prăbuşirea!

Ca recea spaimă tremurînd,
În tină, la picioare,
Iertare veţi cerşi, plîngînd...
Iar noi, trufaşi pe voi călcînd,
Vom rîde-n hohot auzind
Că mai cerşiţi iertare.

La cerul greu de îndurări
Zvîrli-vom răzvrătirea
Un iad de ţipăt şi strigări
Şi mări de flăcări, mîndre mări,
Vor bate-n cer, spre depărtări,
Gonind din lume zarea...

Poveştilor şi morţii dînd
Sodoma şi Gomora,
Cei buni, călăi, nemaiavînd,
Trăi-vor fraţi de dor şi gînd,
C-un rai aevea îmbrăcînd
Pămîntul tuturora.

Reda-vom sfîntului pămînt
Odihnă şi frăţie!
Căci toţi cu drag şi-or da avînt
Spre tot ce-i bun, măreţ şi sfînt,
Şi-n veci de veci vor zice-n cînt:
Dreptate, slavă ţie!

Mihail Iurievici Lermontov

Biografie Lermontov Mihail Iurievici

Mihail Iurievici Lermontov (rusă: Михаил Юрьевич Лермонтов, n. 15 octombrie – 3 octombrie stil vechi – 1814 d. 27 iulie – 15 iulie stil vechi – 1841) a fost un scriitor romantic rus.

În scurta lui viaţă a fost un duşman declarat al ţarismului, al asupririi şi nedreptăţii, întreaga lui operă fiind un aspru şi necruţător rechizitoriu la adresa celor lângă tron pitiţi, a celor de lege ocrotiţi. Biciuind cu versul lui de fier şi pară viciile societăţii contemporane şi strâmba ei întocmire, propovăduind iubire şi adevăr, Lermontov şi-a afirmat înalta lui concepţie despre rolul poetului şi poeziei. Prigoana celor huliţi de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov ia drumul surghiunului, fiind trimis in Caucaz,din ordinul ţarului. Peisajul sălbatic al naturii caucaziene îl întâlnim în nenumărate poezii lirice, în poemele Mţîri şi Demonul, în romanul “Un erou al timpului nostru”, constituind nu numai un cadru exterior, ci şi o expresie a forţei nestăvilite. În acest cadru poetul îşi afirmă cu o vigoare rară crezul estetic.

Poezia “Poetul” (1838) transmite mesajul major al artistului-cetăţean, care odinioară cu ritmul vânjos al vorbei sale putea la luptă pe ostasi să-i mâie,-în opoziţie cu poetul pasiv care şi-a uitat menirea: Ai dat în schimb pe aur puterea ta de-oţel, ce uimea pe vremuri omenirea. Folosind simbolul pumnalului cu tăiuş fidel şi veşnic treaz, poetul este îndemnat să-şi ducă în lume înalta lui solie. Dar această solie, cuvântul profetic al purtătorului de adevăr şi de dreptate, se loveşte de fastul şi spoiala veacului său lânced şi revolta culminează în stigmatul societăţii mondene, parazitare. Poetul se vede înconjurat de-o

“…gloată cu fel de fel de inşi Cu vorbe şi zorzoane în lumea lor deprinşi, Cu muzica şi dansuri şi minciuni- Predicatori sălbatici adesea-ncep să urle, Sub masca unor oameni cuviincioşi şi buni.” (1ianuarie-1840)

De aici izvorăşte spiritul lui de negare, un dezacord dramatic cu mediul social al clasei dominante pe care-l detesta, sugerându-i imaginea simbolică a profetului hulit, ”lovit cu pietre şi alungat de cei din preajmă-mi răi la fire, în ochii cărora citeşte doar patimă şi răutate” Şi-atunci, scârbit, poetul-profet fuge de oameni în pustiu.” Profetul”-1841. Atitudinea de izolare, de evadare din minciuna şi falsitatea societăţii privilegiate, nu are la Lermontov substanţa intimistă a singurătăţii voite, căutate. Temperamentul lui tumultuos, în maxima incandescenţă a pasiunii, se consumă într-un protest social fecundat de idealurile pozitive ale libertăţii, ale dreptăţii şi egalităţii dintre oameni. Alte poezii: “Meditaţie”, ”Te-apasă greu urâtul…”, “îmi port pustiu prin noapte pasul…”

În ultimii ani ai vieţii 1840-1841, conflictul dintre poet şi despotismul ţarist se ascute la maximum. Scârbit peste masură în momentul plecării în al doilea surghiun- unde, ca şi marele său premergător Puşkin, îşi va găsi moartea într- un duel absurd- poetul este copleşit de amărăciune, luându-şi rămas bun de la acea Ţară de robi şi de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanţe adânci şi bogate, a vibrat pentru tot ce este simţire înaltă şi gând înaripat, iar alături de admirabilele simboluri care vădesc resursele nemăsurate ale unui romantism activ de factura revoluţionară, poetul şi-a închinat multe versuri lirice patriei pe care, fidel şi generos a iubit-o cu toată puterea sufletului său furtunatec.

Demonul

Ma jur pe-ntaia zi a firii
Ma jur pe ultimu-i azur
Pe blestemul nelegiuirii
Pe vesnicul adevar ma jur
Ma jur pe chinul prabusirii
Pe sacrul biruintei dor
Ma jur pe clipa intalnirii
Pe-amenintarea despartirii
Pe visul meu nepieritor
Ma jur pe duhuri, pe infrangeri
Pe goana lor din loc in loc
Ma jur pe veghetorii ingeri
Vrajmasi cu palose de foc
Ma jur pe iad, pe cer, pe fire
Pe tine jur, ca sa-mi ramai
Ma jur pe ultima-ti privire
Ma jur pe lacrima-mi dintai
Pe rasuflarea-ti ce-n tacere 
Revarsa-al buzelor prinos
Pe parul lung si matasos
Pe fericire si durere
Pe dragostea ce-ti port duios
Ma jur sa fug de razbunare
Ma jur sa nu mai fiu trufas
De azi din lume va dispare
Cel ce-i al raului faptas
Vreau sa ma rog, vreau sa iubesc
In bine iar sa crede voiesc
...........................
Tamara, crede-mi sfantul tel
Ca-n dragoste precum si-n ura
Eu sunt statornic, eu nu-nsel!

Corabia văzduhului

Pe-oceanu-albstru-n noaptea neagră,
Sub stele reci străluminând,
Doar o corabie aleargă,
Cu toate pânzele în vânt.

Plutesc înaltele catarguri
Neclătinate din butuci -
Şi în tăcere, peste larguri
Privesc doar tunuri mari de tuci.

Nici căpitanul nu se-aude,
Nici marinari pe punte nu-s.
Ea trece peste stânci afunde
Şi n-o opresc furtuni de sus.

E-o insulă-n ocean, departe,
- Granit pustiu şi mohorât -
Cu un mormânt, şi-un împărat e
`Ngropt acolo în mormânt.

Fără onoruri l-îngropară
Duşmanii-n ţărmurii pustii,
Pe piept cu-o piatră grea, povară
Eternei lui călătorii

Şi an de an, când se-mplineşte,
Spre miezul nopţii, -acel sfârşit,
Corabia din larg opreşte
La ţărmul `nalt şi liniştit.

Din lumea lui trezit, apare
Prin umbre împăratul viu,
Cu un tricon înscris pe zare
Şi cu surtucu-i cenuşiu.

El mâinile-şi încrucişează
La piept, înaintând ca-n vis,
Şi sus la cârmă se aşează
Pornind pe-al apelor abis.

Spre Franţa scumpă, să-şi mai vadă
Şi tron şi slavă, trece-n zbor,
Unde-a rămas şi vechea gardă
Şi fiul lui moştenitor.

Şi când prin noapte-şi vede ţara
Peste întinsul amărui,
Îi arde inima ca para
Şi stele ard în ochii lui.

Trecând a undelor invazii
Semeţ, peste foşnirea lor,
Prin noapte-şi strigă camarazii
Şi garda lui, poruncitor.

Dar lângă Elba albăstrie
Şi piramidele-n tăceri,
Şi sub zăpezile Rusiei
Dorm mustăcioşii grenadieri.

Nici mareşalii nu-s să-i asculte
Prin noapte, glasul cunoscut:
Ori au pierdut demult în lupte,
Ori l-au trădat şi s-au vândut.

Neliniştit, pe ţărmul mării,
Bătând pământu-ncoace-ncol`,
Privind în beznele uitării,
Din nou, mai tare cheamă-n gol.

În faţa sorţii blestemate
Îşi strigă fiul scump - dar nu-i!
I-ar da din lume jumătate,
Şi Franţa toată, numai lui.

O, fiul lui de mult din gândul
Acestei lumi e stins, demult!
Şi împăratul aşteptându-l
Ascultă-al apelor tumult.

Oftează greu, tot lângă mare,
Dar noaptea piere-n răsărit,
Şi stropi de lacrime amare
Pe ţărmul rece s-au ivit.

Sus, pe corabia vrăjită,
Lăsându-şi capu-n piept, apoi,
Spre insula încremenită
Făcând un semn, porni-napoi.

Adio, nespălat imperiu

Adio, nespălat imperiu,
Rusie de satrapi şi robi,
Şi voi, mundirelor mizere,
Şi tu, supusul lor norod.

Sub poale de Kaukaz, prea poate,
Scăpa-voi de copoii tăi,
De ochiul lor ce scurmă-n toate,
De nas şi miros de potăi.

Cântecul demonului

Pe ocean de timp şi spaţii,
Fără cârmă şi catarg,
Hore-ntregi de constelaţii
Lin se leagănă în larg;
Iar pe lanuri fără urme
Se destramă-n necuprins,
Păscând cerurile-n turme,
Înnorări de neatins.
Întâlnire efemeră-
Nici tristeţi, nici mângâieri,
Nici în viitor nu speră,
Nici regrete, -n zi de ieri.
Şi pe timp de-amărăciune
Fii ca turma norilor:
Rece la frământul lumii
Şi ca ei-nepăsător.

Adrian Paunescu :Amagire

Dorin Teodorescu

Tu...

Tu,

Ca o stea ai răsărit în inima mea,

Ca un gând te-ai aşezat în mintea mea,

Tu eşti o dulce alinare pentru mine,

A ta privire o doresc doar lângă mine,

Frumoaso cu chip de zână,

Îţi mulţumesc, că ai întins a ta mână,

Că poate nu mai eram acum,

Poate eram pe alt drum,

Frumaso cu chip dulce,

De-aş putea lângă mine,

În braţe, te-aş aduce,

Şi mi-ar fi mai bine,

Frumoaso cu zâmbet cald,

În ochii tăi aş vrea să mă scald,

Nu aş mai înota,

Să mă-nec în iubirea ta...

TEATRU/FILM 15 Iulie

Biografie A P Cehov

1860 La 17 ianuarie, la Taganrog, Imperiul Rus, s-a nascut Anton Pavlovici Cehov. A fost un prozator, dramaturg si medic rus, fiind considerat a fi unul dintre cei mai mari scriitori de povestiri scurte din istorie. A fost cel de-al treilea copil din cei sase care au supravetuit ai lui Pavel Yegorovich Cehov si al Yevgeniyei Cehov. Tatal sau, a fost vazut de catre unii istorici modelul fiului sau in multe portrete ale ipocriziei. Mama sa, avea remarcabile calitati de povestitor, incantandu-si copiii cu diverse povestioare.

1867-1879 Urmeaza studiile primare si secundare in orasul natal, Taganrog.

1876 Afacerea tatalui, comerciant de haine, se indrepta cu pasi repezi spre faliment, dupa ce cheltuise majoritatea banilor pentru a construi o casa noua. Pentru a evita inchisoarea, a fugit la Moscova, unde cei doi fii mai mari ai sai, Alexander si Nikolay, se aflau la universitate. In Moscova au trait in saracie, mama sa fiind fizic si emotional epuizata. Tanarul Cehov a ramas in orasul natal, in Taganrog, pentru a vinde averea familiei si pentru a-si finaliza studiile.

1879 Isi termina studiile in Taganrog si merge la familia sa la Moscova.

1879-1884 Studiaza medicina. Pentru a putea sa-si ajute familia, publica povestioare in diverse reviste umoristice.

1881-1904 In aceasta perioada scrie piesele de teatru : "Platonov" sau "Piesa fără titlu" (1881), "Asupra efectelor nocive ale tutunului" (1886), "Cantecul lebedei" (1887), "Inavov" (1887), "Ursul" (1888), "Cererea in casatorie" (1888 sau 1889), "Tragedian fara voie" (1889), "Nunta" (1889), "Demonul padurii" (1889), "Jubileul" (1891),  "Pescarusul" (1896), "Unchiul Vania" (1897), "Trei surori" (1901), "Livada cu visini" (1904).

1883-1903 Intre acesti ani publica urmatoarele povestiri : "Moartea unui slujbas" (1883),  "Grasul si slabul" (1883), "Stridiile" (1884), "Cameleonul" (1884), "Masca" (1884),  "Vanatorii" (1885), "Sergentul Pribișceev" (1885), "Grișa" (1886), "Acasa" (1887), "Sirena" (1887),  "Kaștanka" (1887), "Stepa" (1888), "Salonul numărul 6" (1892),  "Călugărul negru" (1894), "Vioara lui Rotschild" (1894), "Ordinul Anna" (1895), "Casa cu mezanin" (1896), "Mujicii" (1897), "Omul în carapace" (1898), "Doamna cu cățelul" (1899), "Arhiereul" (1902), "Logodnica" (1903).

1884-1896 Cehov a scris si cateva nuvele, dintre care amintim : "Dramă la vânătoare" (1884), "Stepa" (1888), "Un duel" (1891), "Trei ani" (1895), "Viața mea" (1896).

1886 Din acest an, incepe colaborarea la "Novoe Vremia" (Timpuri noi), publicand proza, lucrand si la piesele sale de teatru.

1892 Cehov a cumparat o mosie mica la tara, in Melikhovo, nu departe de Moscova, unde a trait impreuna cu familia sa pana in 1899. "E frumos sa fii domn", a glumit Cehov cu prietenul sau, Ivan Leontyev.

1897 In timp ce se afla intr-o vizita la Moscova, a suferit o hemoragie pulmonara majora. Cu greu a fost convins sa mearga la spital, unde medicii l-au diagnosticat cu tuberculoza pe partea de sus a plamanilor. Acestia i-au recomandat o schimbare a modului de viata.

1901 La 25 mai, s-a casatorit cu actrita Olga Knipper.

1904 La 2 iulie, in sanatoriul de la Badenweiler, Germania, Anton Cehov moare de tuberculoza.

Lucrarile lui Cehov au fost traduse in mai multe limbi. Celebrul scriitor uzbec Abdulla Qahhor, a tradus multe dintre povestirile lui Cehov in limba uzbeca. Qahhor a fost influientat de scriitorul rus, considerandu-l profesorul sau.

Livada cu vişini de A P Cehov

Anton Pavlovici Cehov - Livada De Vişini (Teatru Radiofonic): 

Trei surori de A P Cehov

Anton Pavlovici Cehov - Trei Surori (Teatru Radiofonic): 

SFATURI UTILE 15 Iulie

DESPRE CAISE, PIERSICI, NECTARINE

Caisa - Prunus armeniaca, Piersica - Prunus persica si Nectarina -Prunus persica var.nectarina, sunt membre ale familiei Rosaceae inrudite cu marul, parul..., si sunt cunoscute ca fructe cu samburi.

Comete parfumate rostogolite pe tarabele din piete, apetisante si rotunjoare, fructele galbene si portocalii au in ele o adevarata compozitie magica: saruri minerale bogate si variate, topite in magma parfumata si dulce a miezului si strans urmate de siraguri de vitamine. Magia acestor fructe ne ajuta sa ne pastram frumusetea si sanatatea, folosindu-le darurile. In cautarea permanenta a siluetei ideale, din caise, piersici si nectarine ne putem hrani sanatos, realizand preparate delicioase.

De cand
Caisii si piersicii au fost cultivati acum cca 3000 de ani, pe coastele montane din China, unde traiesc si acum in stare salbatica. De aici caisul s-a raspandit foarte repede, intinzandu-se prin Armenia si de aici trecand in tinuturile europeene.
Medicul antic Galien, vorbind despre caise spunea: "seamana cu piersicile, dar sunt mult mai bune, nu se strica si nu se inacresc in stomac ca piersicile, sunt mult mai placute si prin urmare mai usor de digerat".

Piersica s-a raspandit si ea in Europa luand Drumul Matasii, iar numele de piersica a fost dat fructului de catre europeeni care credeau ca acesta provine din Persia (Iran). Din secolul XV-lea cultura piersicei luind o mare amploare in Franta.

Istoria nectarinei este neclara, primele inregistrari despre acest fruct vin din Anglia prin 1616, dar este clar ca ea fusese deja creata ca varianta aparte de piersic in Asia Centrala, mult mai devreme.

De ce
Inainte in China si Japonia aceste fructe erau cele mai populare si mai raspandite, existand un adevarat cult al asiaticilor pentru propritatile divine ale acestor fructe.

Caisele poarta energie spirituala feminina si sunt folosite pentru a indulci dispozitia cuiva sau pentru a inspira romantism si pasiune in relatii.

In traditia chinezeasca piersica era simbolul longevitatii si nemuririi.

Piersicul se recomanda in cazuri de colici abdominale si dureri reumatismale. Piersicul se foloseste sub forma de ceai, cu actiune buna in tusea convulsiva, sau sub forma de cataplasme cu flori de piersic.

Piersicile in mod special sunt surse de vitamona C, A, Ph si Mg si fibre.

Nectarinele, ca sortiment aparte de piersica sunt bogate in vitamina C si fibre si sunt din cauza lipsei de puf, mai usor de consumat ca atare.

Prin proportia sarurilor minerale de o mare valoare pe care le contin si prin proprietatile lor echilibrate, aceste fructe si mai ales caisa sunt considerate ca indispensabile organismului.
Caisele intaresc sistemul imunitar si au mai mult caroten antioxidant decit orice alt fruct, la fel si un continut foarte mare de vitamina A.

Caisele daca sunt coapte se dovedesc a fi tonice si usoare, stimuland plamanii si ficatul, in vederea secretiei bilei. Din samburii de caise se prepara un ulei ce inlocuieste uleiul de migdale in alimemtatie si in industrie.

In cautarea siluetei ideale
In afara calitatilor terapeutice, specialistii au demonstrat ca desi sunt fructe hipercalorice pot fi folosite in diverse regimuri de slabit.

Foarte multe diete de slabit echilibrate sunt insotite de salate multicolore din care nu lipsesc fructele cu samburi, pentru ca indiferent de dieta este bine sa obtinem aportul de vitamine si saruri minerale si fibre pentru a fi frumosi si sanatosi. Fructele sunt folosite in dietele vegetariene, dietele cu putine calorii, dietele bazate pe preparate cu putine calorii, dieta mediteraneeana, diete bazate pe preparate fara foc.

Astfel in urma unor studii facute de biochimistii de la Universitatea Hamburg s-a descoperit ca in coaja de piersica foarte coapta exista cel putin 12 factori de tip enzimatic, ce activeaza unele lipaze (substante ce distrug lipidele), din straturile de grasime si de aici dieta cu piersici.

Conserve cu parfum de vara
Conservarea fructelor pentru iarna a devenit o adevarata industrie, plina de fantezie, din fructe proaspete se pot prepara compoturi, nectaruri, dulceturi, siropuri... Toate acestea ne vor ajuta sa prelungim bucuria gustului si darnicia plina de vitamine a verii si pe timpul iernii.

Prepararea conservelor de iarna din piersici, caise si nectarine nu are limite pentru gospodinele calificate, mai ales ca acestea exista vara din abundenta si nu sunt foarte pretentioase. Copii se vor bucura oricum primii de ele "Dulceata de caise", "Dulceata de piersici".

In gastronomie
Fructele cu samburi precum caisele, piersicile si nectarinele care sunt acum in plin sezon, sunt ingredientul principal in multe retete speciale.
Astfel din caise si piersici se prepara torturi si prajituri delicioase de care te poti bucura in familie sau ocazii speciale "Prajitura cu caise"; din caise, piersici, nectarine se pot prepara dulciuri dietetice care ne ajut a sa ne mentinem silueta "Branza de vaci cu piersici", "Piersici caramelizate si afine"; din caise, piersici si nectarine se prepara salate usoare si apetisante cu care iti poti mentine energia si sanatatea "Salata Tutti-Frutti", "Tepuse cu fructe". De asemenea exista retete savuroase si pline de fantezie bazate pe carne si fructe cu samburi "Vitel la gratar cu piersici", care sunt in topul gurmanzilor si pe care le putem prepara in timpul verii; ca sa nu mai vorbim de cocktailuri si alte bauturi "Cocktail Paradiso".

GÂNDURI PESTE TIMP 15 Iulie

Anton Pavlovici Cehov – Citate: