16 AUGUST 2018

Bună ziua, oameni buni!

Și astăzi aduc o serie de articole interesante, pe care e bine să nu le pierdeți pentru că s-ar putea să vă fie folositoare.

Mulțumesc pentru aprecieri!

ISTORIE PE ZILE 16 August

Evenimente

·         963: Nichifor al II-lea Focas este încoronat împărat al Imperiului Bizantin. Nichifor al II-lea Focas ( n.cca  912- d. 11/12 decembrie 969, a condus imperiuldin 963 pana in anul 969, cand a fost asasinat. S-a remarcat  ca un strălucit   general, care a reusit sa  extinda  Imperiului Bizantin. Nicefor al II-lea Focas (sau Nichifor II Phocas) este un împărat bizantin din dinastia macedoneană. A domnit între anii 963-969. Nicefor Phokas s-a remarcat mai intâi ca un strălucit general obținînd catva victorii. Astfel în cursul verii anului 960, Phokas ataca Creta (insulă) în fruntea unei flote importante. După un asediu extrem de dur și prelungit pe parcursul întregii ierni trupele sale ocupau, în martie 961,Chandax (Candia), capitala insulei. Creta trecea din nou sub stăpânirea bizantină, după ce aproape un secol și jumătate aparținuse arabilor și constituise cel mai important punct de sprijin al puterii lor maritime în bazinul oriental al Mediteranei. După secole întregi, Bizanțul repurta o victorie decisivă. După o primire triumfătoare la Constantinopol, Phokas se va remarca in lupta cu Saif ad Daulah în Asia. Aici ofensiva va fi încununată de un și mai mare succes. Vor cădea pe rând Azarba în Cilicia, Germaniceea atât de disputată, Raban și Duluk în decembrie 962, Alepul capitala lui Saif ad Daulah, era ocupată după un asediu dificil. Pe plan intern abandonează sprijinul acordat țăranilor datorită nevoi de stratioți greu înarmați. În plan social încearcă să oprească dezvoltarea mari proprietăți ecleziastice. Astfel legea din 964 permite doar donații în bani către lăcașurile sfinte existente. Pe plan militar înainte de a fi împărat recucerește insula Creta(961), pătrunde în Siria de Nord și stăpânește pentru scurt timp orașul Alep. După ce ajunge împărat relansează campaniile sale militare, redobândind Cilicia(965) și înaintează în Siria, unde în 969 cucerește Antiohia și Alepul, emirul acestuia fiind vasalizat și supus plății tributului. A fost poreclit „spaima de moarte a sarazinilor”.

·         1284: Filip al IV-lea cel Frumos al Franței s-a căsătorit cu Ioana I de Navara. Filip al IV-lea cel Frumos (franceză Phlippe IV le Bel) (născut la palatul Fontainebleau în 1268 – mort la 29 noiembrie, 1314) a fost regele Franței din 1285 până în 1314, fiind membru al dinastiei Capețiene. Personalitatea sa rece și severă i-a adus porecla de „Regele de Fier” sau „Regele de marmură”. Contemporanul său, Bernard Saisset, episcop de Pamiers, spunea despre cel Frumos că „Nu știe decât să privească oamenii fără să spună nimic. Nu e nici om, nici fiară, e o statuie…”. Ioana I (14 ianuarie 1273 – 31 martie/2 aprilie 1305), a fdost fiica regelui Henric I de Navara și a soției acestuia, Blanche de Artois. Prin căsătoria cu regele Filip al IV-lea a devenit regină consort a Franței.

·         1328: Casa de Gonzaga preia puterea în Ducatul de Mantua, pe care îl va conduce până în 1708.

·         1570:  Prin Tratatul de la Speyer, principele Ioan Sigismund Zapolya îl recunoaște pe împăratul Maximilian al II-lea drept rege al Ungariei, iar acesta din urmă îl recunoaște pe Ioan Sigismund drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului. Acest tratat a pus capăt conflictului aparut intre pretendenții la coroana Regatului Ungariei, după Bătălia de la Mohacs (1526) și decesul regelui Ludovic al II-lea pe câmpul de luptă. Ioan Sigismund Zápolya (în maghiară János Zsigmond Zápolya) (n. 7 iulie 1540, Buda – d. 10 martie 1571, Alba Iulia), a fost rege al Ungariei sub numele de Ioan al II-lea și principe al Transilvaniei (din 1570), sub numele de Ioan Sigismund. El a purtat prima dată titlul de principe al Transilvaniei. Prin Tratatul de la Speyer, încheiat la 16 august 1570, el a renunțat la pretenția asupra coroanei Ungariei și l-a recunoscut pe împăratul Maximilian al II-lea drept rege al Ungariei, iar acesta din urmă l-a recunoscut drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului. Este înmormântat în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia. Tratatul de la Speyer, încheiat în data de 16 august 1570 la Speyer, a pus capăt conflictului dintre pretendenții la coroana Regatului Ungariei după Bătălia de la Mohacs (1526) și decesul regelui Ludovic al II-lea pe câmpul de luptă. Ioan Sigismund Zapolya a recunoscut împăratului Maximilian al II-lea titlul de rege al Ungariei, iar acesta din urmă l-a recunoscut ca principe al Transilvaniei și al Partium-ului. Tratatul de la Speyer este în zilele noastre interpretat în mod divergent de istoriografia maghiară și de cea română: - prima consideră că o formațiune statală vasală precum principatul Transilvaniei constituie în drept o parte a regatului Ungariei și nu un stat în sine, astfel că denumește formațiunea transilvană „Regatul Ungariei Răsăritene” și socotește domeniul lui Ioan Sigismund Zapolya mărit prin adaosul Partium-ului la Tratatul de la Speyer ca fiind data de întemeiere a principatului Transilvaniei, data de desființare fiind în acest punct de vedere anul 1711 când a luat sfârșit domnia lui Francisc Rákóczi al II-lea, principatul fiind apoi cârmuit de guvernatori austrieci, deci după 141 de ani de existență; - a doua consideră că Tratatul de la Speyer pune capăt unei rivalități politice fără să modifice statutul Transilvaniei, anume acela de stat în sine, vasal al regatului maghiar, dar diferit de acesta, așa cum însăși textul tratatului de la Speyer o arată: Ioan Sigismund Zapolya este recunoscut « princeps Transsylvaniae et partium regni Hungariae dominus » (« Domnitor al Principatului Transilvaniei și al unei părți din regatul Ungariei ») deosebindu-se astfel principatul Transilvaniei de regatul Ungariei Răsăritene: din acest punct de vedere, principatul, întemeiat în secolul XII (primul voievod este menționat în anul 1111), devine independent de fapt prin tratatul de la Speyer, apoi vasal al Imperiului otoman până în 1699 și al Habsburgilor ulterior, fiind transformat în arhiducat în 1711 (Großherzogtum), apoi în arhiprincipat în 1765 (Großfürstentum) și desființat în 1867 odată cu împărțirea domeniului habsburgic în Austro-Ungaria, deci după 756 de ani de existență.

·         1809: La inițiativa lui Wilhelm von Humboldt, este fondată Universitatea Humboldt din Berlin. Universitatea Humboldt din Berlin (prescurtat HU Berlin) este cea mai veche și ca mărime a doua universitate din Berlin. Clădirea principală se află pe bulevardul Unter den Linden din subcartierul istoric Dorotheenstadt, Sectorul Centru. Prima universitate din Berlin, Alma Mater Berolinensis a luat ființă în anul 1809, ea va fi denumită între anii 1828 – 1946 Friedrich-Wilhelms-Universität iar din anul 1949 poartă numele de Humboldt-Universität zu Berlin.

·         1856: Congresul SUA aprobă Legea Insulele Guano, act ce dădea dreptul oricărui cetățean american să cucerească în numele Statelor Unite orice insulă pe care se găsea guano, cu condiția ca acestea să nu facă parte din teritoriul altei națiuni și să nu fie locuită. Comercianții americani au cucerit astfel peste 100 de insule și atoli, dintre care 9 sunt și astăzi sub controlul SUA.

·         1858:  Regina Victoria  a Marii Britanii transmite face un schimb de mesaje cu  preşedintelele S.U.A., James Buchanan, inaugurand  astfel noua linie  telegrafica transatlantica  prin cablu .

·         1877:  La Gorni-Studen  in Bulgaria, are loc întîlnirea dintre Prinţul Carol al României şi Marele Duce Nicolai a Rusiei, în urma căreia comanda trupelor aliate româno-ruse trece la Prinţul Carol al României. Asediul Plevnei a fost una dintre principalele bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878 şi meritul acestei victorii aparţine acţiunilor Armatei Române în frunte cu Regele Carol. Osman Paşa, comandantul forţelor otomane asediate la Plevna, a organizat defensiva şi a respins doua asalturi ruseşti cauzînd multe pierderi trupelor ruse. În acest moment, ambele părţi erau aproximativ egale în termeni de numar de soldaţi (aproximativ 40.000 fiecare parte), iar armata rusă era demoralizată de cele două eşecuri. Rusia nu mai avea alte trupe la dispoziţie pe care să le trimită într-un nou asalt al Plevnei, aşa că armatele ţarului au asediat fortăreaţa şi au solicitat României să trimită întăriri. Comandantul trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu insistenţă (prin telegrama din 19 iulie 1877) ajutorul aliatului sau român Carol al României. În scurt timp, armata română mobilizată a trecut Dunarea pe la Zimnicea, a avansat pe culoarul eliberat de ruşi şi s-a alăturat asediului. La 16 august, la Gorni-Studen, grupul vestic de armate care asedia Plevna a trecut sub comanda principelui Carol I al Romaniei, secundat de generalul rus Pavel Dmitrievici Zotov şi de generalul român Alexandru Cernat. Carol a decis să nu mai întreprindă niciun asalt, ci să asedieze oraşul, tăind căile de aprovizionare cu alimente şi muniţii. Armata româno-rusă a reuşit la începutul asediului să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, păstrînd pe termen lung doar reduta Griviţa. Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiaşi an cînd Osman Paşa a încercat fără succes sa forţeze ruperea asediului în direcţia Opanez şi a fost rănit. Pe 9 decembrie 1877, în timpul acestei încercări otomane de a ieşi din încercuire, aceştia au traversat noaptea răul Vit ieşind imediat la tranşele româno-ruse şi atacînd pe un front de 3,2 km. S-au dus lupte la baionetă dar turcii au fost în cele din urma împinşi înapoi în cetate, pierzînd 5000 de oameni şi cauzînd 2000 de victime forţelor româno-ruse. A doua zi, Osman s-a predat, lăsîndu-i garnizoana şi sabia colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez acceptînd condiţiile de capitulare oferite de aceasta. El a fost tratat onorabil, dar mulţi dintre soldaţii săi au murit ca prizonieri marşăluind prin zăpadă. Cei mai grav răniţi au rămas în urmă în spitalele de campanie, dar mulţi au fost ucişi de bulgari. În urma bătăliei de la Plevna, armatele ruse au putut avansa şi au atacat în forţă păsul Şipka, reuşind să învingă defensiva otomană şi să işi deschidă drumul spre Constantinopol.

·         1896: Lângă Dawson City, Yukon, Canada s-a descoperit aur, fapt ce a declanșat Goana după Aur din Klondike.

·         1906:  Cutremur catastrofal la Valparaiso, Chile. Magnitudinea de 8,6 pe scara Richter, 20.000 de victime.

·         1921: După moartea regelui Petru I al Serbiei, fiul său Alexandru I este noul conducător al Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor.

·         1925: Premiera filmului "Goana după aur", al 72-lea film al lui Charlie Chaplin.

·         1936: S-au încheiat Jocurile Olimpice de la Berlin, transformate de guvernul german în propagandă politică profascistă.

·         1940: Începerea tratativelor româno-maghiare de la Turnu Severin. Eșecul acestora, previzibil, a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940.

·         1945: Puyi, ultimul împărat chinez  al statului marioneta japonez  Manchukuo din China, este capturat de trupele sovietice. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Puyi a fost capturat de Armata Roșie sovietică la 16 august 1945 în timp ce voia să fugă cu un avion în Japonia. Sovieticii l-au dus într-un oraș din Siberia, Chita. A trăit într-un sanatoriu, apoi mai târziu a fost dus la Khabarovsk în apropiere de granița chineză. În 1946, a depus mărturie la Tokyo, la Tribunalul militar internațional pentru Extremul Orient, detaliind resentimentele sale despre cum a fost tratat de japonezi. Când Partidul Comunist Chinez sub Mao Zedong a venit la putere în 1949, Puyi a fost repatriat în China după negocieri între Uniunea Sovietică și China. Exceptând perioada din timpul războiului coreean, când a fost mutat la Harbin, Puyi și-a petrecut zece ani la Centre de detenție pentru criminali de război de la Fushun în provincia Liaoning, până când a fost declarat reformat.
Puyi a ajuns la Peking în 1959 cu permisiunea specială de la Mao Zedong și a trăit următorii șase ani ca cetățean obișnuit la o reședință împreună cu sora lui, înainte să fie transferat la un hotel sponsorizat de guvern. El și-a exprimat sprijinul pentru comuniști și a lucrat ca asistent grădinar la Grădina Botanică din Peking. La vârsta de 56 de ani, la 30 aprilie 1962, s-a căsătorit cu Li Shuxian, o asistentă medicală, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Conferința Consultativă. Din 1964 până la moartea sa, el a lucrat ca redactor la departamentul literar al Conferinței Consultative Politice a Poporului Chinez, unde salariul său lunar a fost în jur de 100 de yuani. Cu încurajarea lui Mao Zedong și a premierului Zhou Enlai, Puyi și-a scris autobiografia Wo De Qian Ban Sheng (Prima jumătate a vieții mele în anii 1960 împreună cu Li Wenda, un editor de la Biroul de Presă din Peking.)

·         1953: Șahul Mohammad Reza Pahlavi părăsește Iranul. Mohammad Mossadegh a refuzat să recunoască demiterea sa din funcția de prim-ministru.

·         1954: A văzut lumina tiparului primul număr al revistei Sports Illustrated.

·         1960: Cipru a obținut independența față de Regatul Unit.

·         1960:  Americanul Joseph Kittinger se parasuteaza dintr-un balon aflat la 31.330 m, stabilind 2 recorduri mondiale, ramase si astazi –  saritura de la cea mai mare altitudine si cea mai mare viteza atinsa de un om fara un avion.

·         2004: Sonda Cassini-Huygens a descoperit două luni ale lui Saturn. Cassini-Huygens este o navă spațială/sondă spațială robotizată lansată împreună de NASA, ESA și ASI care studiază în prezent planeta Saturn și sateliții săi naturali. Nava spațială Cassini este proiectată de NASA și a fost denumită după astronomul italiano-francez Giovanni Domenico Cassini. Agenția Spațială Europeană a realizat sonda spatială Huygens, numit după astronomul, matematicianul și fizicianul olandez Christiaan Huygens. Sonda spatiala Cassini a fost lansat în întregime pe 15 octombrie 1997, și după o lungă călătorie interplanetară, a intrat pe orbită în jurul lui Saturn pe 1 iulie 2004.

·         2010: China  a depasit Japonia  devenind a doua mare putere ecomomica a lumii, dupa S.U.A. Astfel, PIB-ul Chinei a fost de 5.878,6 miliarde de dolari in 2010, fata de Japonia care a avut 5.474,2 miliarde de dolari.

Nașteri

·         1397: Albert al II-lea, rege romano-german, rege de Ungaria și Boemia, Duce de Austria (d. 1439)

·         1401: Jacqueline, Contesă de Hainaut (d. 1436)

·         1557: Agostino Carracci, artist italian (d. 1602)

·         1565: Cristina de Lorena, Mare Ducesă de Toscana (d. 1637)

·         1573: Anne de Austria, Regină a Poloniei (d. 1598)

·         1645: S-a născut Jean de La Bruyère, scriitor, unul dintre cei mai importanţi moralişti ai literaturii universale: “Caracterele” sau “Moravurile veacului”; (d. 10 mai 1696). Jean de La Bruyère (n. 16 august 1645, Paris; d. 10 mai 1696, Versailles) a fost un moralist francez, unul dintre cei mai valoroși moraliști ai literaturii universale. La Bruyère a rămas cunoscut pentru unica sa scriere „Caracterele” sau „Moravurile veacului” (Les Caractères ou Les mœurs de ce siècle), apărută în anul 1688. Această lucrare este o culegere de scurte piese literare, ce ilustrează spiritul secolului al XVII-lea. În unele caractere îi denunță pe impertinenți, grosolani, palavragii, orgolioși, lingușitori. El nu inventează personaje sau tipuri, ci le creează din ceea ce observă în jurul său: „Îi dau îndărăt publicului ceea ce mi-a dat cu împrumut…” Opera Caracterele se impune prin viziunea filozofică asupra moravurilor timpului, surprinderea nuanțată a psihologiilor, deosebita concizie stilistică. La Bruyère se dovedește un adevărat maestru al portretului și creator de tipologii, dotat cu un excpețional talent al observației concrete.

·         1682: Ludovic, Delfin al Franței (d. 1712)

·         1744: S-a născut Pierre Méchain, astronom și geograf francez (d. 1804). Pierre François André Méchain (16 august 1744, Laon, Franța — 20 septembrie 1804, Castellón de la Plana, Spania) a fost un astronom francez, care împreună cu prietenul său Charles Messier, a lucrat la un catalog celebru de nebuloase, Catalogul Messier. Între 1800-1804, Pierre Méchain a fost director al Observatorului din Paris.

·         1753: S-a născut Frederick, Duce de York, al doilea fiu al regelui George al III-lea (d. 1827)

·         1802: S-a născut Moritz Wilhelm Drobisch, matematician german și filozof (d. 1896)

·         1821: Arthur Cayley, matematician britanic, creator al calculului matriceal (d. 1895)

·         1823: S-a nascut Alexandru Hurmuzaki, publicist si om politic roman originar din Basarabia, membru fondator al Societatii Academice Romane și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Bucovina.(d.08.03.1871). Alexandru Hurmuzaki (n. 16 august 1823, Cernăuca, Cernăuți – d. 8 martie 1871 (S.N. 20 martie), Napoli, Italia) a fost un publicist și om politic român, membru fondator al Societății Academice Române și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Bucovina. A fost ales deputat din partea Bucovinei în Parlamentul austriac. A fost înmormântat în curtea Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din Dulcești (județul Neamț). Pe piatra sa funerară este următoarea inscripție: „Aice zace în Domnul lêngă fratele seu Constantin, Alesandru Hurmuzachi; nescut în Cernauca, Ducatul Bucovinei, în 16. August 1823; deputat la parlamentul Austriei și la dieta țêrii; fost președinte al societății române literarie în Bucovina; membru societății academice din Bucuresci; reposat în Neapoli în 8. Mart 1871. Neuitatului seu frate cu spiritul cel ager și luminat, cu simțemintele-i cele nobile și nalte, iubirea-i cea severă de dreptate, și cu inima-i cea românească purure însuflețită pentru patrie și națiune, pune această peatră întru lacrimi de durere Elisa Sturdza, înconjurată de ceilalți frați sdrobiți de măchniciune.”

·         1832: Wilhelm Max Wundt, psiholog german (d. 1920)

·         1845: S-a nascut Gabriel Lippmann, fizicianul care a obţinut prima fotografie colorată a spectrului solar – Premiul Nobel pentru Fizică, pe anul 1908; (d. 13 iulie 1921). Gabriel Jonas Lippmann (n. 16 august 1845, Bonnevoie, Luxemburg – d. 13 iulie 1921) a fost un fizician francez, profesor universitar la Sorbona, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1908, pentru metoda sa de reproducere fotografică a culorilor pe baza fenomenului de interferență. A investigat fenomenele electrocapilare cu electrometrul capilar, care a servit, între altele, la dezvoltarea electrocardiografiei.

·         1860: S-a născut Jules Laforgue, poet francez (d. 1887). Jules Laforgue (n. 16 august 1860 – d. 20 august 1887) a fost un poet, reprezentant al simbolismului. A scris o lirică reflexivă, cu accente patetice și pesimiste, scrisă în vers liber, asociind sentimentul efemerului cu ironia dureroasă sau cu intonații de cântec popular, litanie ori lied de imprevizibile și rafinate efecte eufonice.

·         1863: Stanley Kipping, chimist englez (d. 1949)

·         1876: Ion Nistor, istoric si patriot roman din Bucovina (d. 1962)

·         1888: S-a născut T. E. Lawrence, scriitor și militar englez (d. 1935). Thomas Edward Lawrence (n. 16 august 1888 – d. 19 mai 1935), mai cunoscut ca T. E. Lawrence, a fost un ofițer britanic, celebru mai ales pentru rolul jucat în revolta arabilor din 1916-1918, dar a cărui personalitate plină de vitalitate, alături de scrierile sale și de o largă varietate de activități și asocieri, au făcut din el obiect de fascinație în întreaga lume, unde a fost cunoscut ca Lawrence al Arabiei („Lawrence of Arabia”). Conform fișei medicale întocmite de Forțele Aeriene Regale Britanice (RAF) la încorporare, pe 12 martie 1923 Lawrence avea înălțimea de 1,66 m și 59 kg, „cicatrici pe fese” și i se făcuse circumcizie.

·         1904: Wendell Meredith Stanley, biolog american (d. 1971)

·         1913: Menahem Begin, om politic israelian, laureat al Premiului Nobel (d. 1992)

·         1915 - S-a născut Al Hibler, cântăreţ american de jazz.

·         1920: Charles Bukowski, scriitor american (d. 1994)

·         1920: Gelu Solomonescu, compozitor român de muzică ușoară (d. 1984)

·         1920:  S-a născut Virgil Ierunca (Virgil Untaru), eseist, critic literar şi poet, traducător, stabilit în Franţa din 1946; a colaborat ca redactor la principalele reviste literare româneşti din exil, a fost redactor al emisiunilor pentru străinătate ale Radioteleviziunii Franceze şi colaborator, alături de soţia sa, Monica Lovinescu, al postului de radio “Europa Liberă”; (d. 28 septembrie 2006).

·         1921:  Ovid S. Crohmălniceanu, prozator, critic și istoric literar (d. 2000)

·         1925 - S-a născut Fess Parker, actor şi cântăreţ american.

·         1930: Marcel Chirnoagă, grafician și sculptor român (d. 2008)

·         1931 - S-a născut scriitoarea Ileana Berlogea.

·         1931 - S-a născut scriitoarea Natalia Cantemir.

·         1931 - S-a născut Eydie Gorme, cântăreaţă americană.

·         1933: Reiner Kunze, scriitor german

·         1934 - S-a născut Ketty Lester, cântăreaţă şi actriţă americană.

·         1935 - S-a născut scriitorul Ion Gheorghe.

·         1941 - S-a născut scriitorul Gavril Sedran.

·         1942: S-a nascut Florin Bogardo, compozitor de muzica usoara si de film din Romania; (d.15.08.2009).

·         1942 - S-a născut Barbara George, cântâreaţă şi compozitoare americană.

·         1944 - S-a născut Kevin Ayers, basist şi compozitor britanic (Soft Machine).

·         1945 - S-a născut Gordon Fleet, baterist britanic (The Easybeats).

·         1945 - S-a născut Gary Loizzo, vocalist şi chitarist american (American Breed).

·         1946 - S-a născut scriitorul Ioan Adam. Ioan Adam (n. 26 noiembrie 1875, Muntenii de Sus, județul Vaslui - d. 18 mai 1911, Iași) a fost un scriitor român, asociat cu semănătorismul.

·         1948 - S-a născut Barry Hay, vocalist, flautist şi compozitor olandez (Golden Earring).

·         1953 - S-a născut James J.T. Taylor, vocalist american (Kool & The Gang).

·         1954: S-a nascut  James Cameron, regizor canadian, laureat cu Oscar pentru filmul “Titanic”.

·         1958: S-a nascut Madonna (Madonna Louise Veronica Ciccone), interpretă americană de muzică pop, de origine italiană.

·         1962: Steve Carell, actor, comediant, producător, scriitor și regizor american

·         1964: Marius Rogin, politician român

·         1972: Ionel Palăr, politician român

·         1982: Nino Pekarić, fotbalist sârb

·         1982: Cam Gigandet, actor american

·         1982: Joleon Lescott, fotbalist englez

·         1997: Piper Curda, actriță americană

Decese

·         1027: A murit regele Giorgi I, al  Georgiei (n. 998 sau 1002), din Casa  Bagrationi. A  fost rege al Georgiei din anul 1014 până la moartea sa, în 1027.  A dus un război indelungat,sângeros şi inutil cu Imperiului Bizantin. A fost înmormântat în Catedrala Bagrati în lucrarea sa de capital Kutaisi. Un mormânt descoperit recent, jefuit probabil  în secolul al 19-lea, se presupune a fi fost mormantul sau.

·         1157: Ramiro al II-lea, rege al Aragonului (n. 1075)

·         1190: Dedi al III-lea de Luzacia, conte de Wettin (n. cca 1130)

·         1258: A decedat imparatul bizantin al Niceei, Teodor II Dukas Laskaris (1221/1222 – 16 august 1258).

·         1291: Frederic Tuta, margraf de Landsburg (n. 1269)

·         1297: A murit Ioan al II-lea Megas Komnenos  (n.c. 1262); A  fost împărat al Trapezuntului de la 1280 la 1297. A  fost cel mai tanar fiu al împăratului Manuel I si se intitula ”Impărat şi Autocrat al romanilor”.

·         1376/1379: A decedat  Sfantul Roch (Rocco); (n. Montpellier,  între 1346 și1350). Este venerat ca sfânt de  Biserica Catolică și este patronul spiritual almultor orașe. Era unul dintre sfintii cei mai invocati  in Evul Mediu ca protector  impotrivaciumei, patronatul său extinzandu-se  treptat la lumea rurală, la animale, ladezastre majore, cum ar fi cutremurele, epidemiile și bolile grave. Este celebrat pe  16 august si este patronul  breslelor de chirurgi, farmacisti, cojocari  fiind  de asemenea un  protector al animalelor, cultul  sau fiind  răspândit în întreaga lume.

·         1419: A decedat  la Praga, Wenceslas (Vaclav in cehă) al IV- lea, poreclit„bețivul”, prinț al casei de Luxemburg născut 26 februarie 1361 în Nürnberg, fost rege al  Germaniei 1376-1400 (sub numele Wenceslas I), rege al Boemiei 1378-1419 (Wenceslas IV), elector de Brandenburg  și Duce de Luxemburg,1383-1390 (Wenceslas II).

·         1445: Margaret Stewart, Delfină a Franței (n. 1424)

·         1705: A decedat matematicianul elvetian Jakob Bernoulli; (n. 27.12.1654, Basel). Contemporan cu Newton și Leibniz, a dezvoltat calculul diferențial și integral introdus de aceștia. Jakob Bernoulli este cel care a introdus noțiunea de funcție în 1694. De asemenea, a notat cu „x” variabila independentă, notație care este și astăzi consacrată. Tot lui îi aparține și noțiunea de integrală și de calcul integral. În urma cercetărilor sale asupra șirurilor a ajuns la celebra inegalitate care îi poartă numele (Inegalitatea lui Bernoulli). Unul din frații săi a fost Johann Bernoulli, un alt mare matematician.

·         1714: Are loc martiriul Sfinţilor Brâncoveni. La 15 August 1714, de Sfânta Maria Mare, Constantin Brâncoveanu , fiii săi şi Enache au fost duşi la locul de osândă. Ziua fusese aleasă anume de otomani. Ştiau că era o mare sărbătoare creştină, ziua în care Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, precum şi onomastica soţiei sale, Marica. Erau acolo şi sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, ambasadorii creştinătăţii apusene, de la Veneţia, din Franţa, Anglia şi din Imperiul Habsburgic, dar şi din Rusia, alături de mulţi oameni de rând. Muntenilor li s-a îngăduit să spună o ultimă rugăciune în genunchi, iar apoi sultanul le-a oferit iertarea şi viaţa dacă trec la mahomedanism. Anton-Maria Del Chiaro, secretarul domnitorului, nota mai târziu despre răspunsul demn al Voievodului: "Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creştină nu mă las! În ea m'am născut şi am trăit, în ea vreau să mor. Pământul ţării mele l-am umplut cu biserici creştineşti şi, acum, la bătrâneţe, să mă închin în geamiile voastre turceşti? Nu, Împărate! Moşia mi-am apărat, credinţa mi-am păzit. În credinţa mea vreau să închid ochii, eu şi feciorii mei". Apoi şi-a încurajat copiii: "Fiilor, aveţi curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, să nu le pierdem şi pe ele, ci să le aducem curate în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!" Sultanul a dat semnalul execuţiei şi primul a fost decapitat vistiernicul Enache Văcărescu, apoi pe rând fiii Constantin, Ştefan şi Radu, în timp ce tatăl urmărea totul înmărmurit de durere. Doar Matei, de doar 12 ani, a avut un moment de slăbiciune şi, speriat, i-a cerut sultanului iertarea, făgăduind că se va face mahomedan. Constantin l-a îmbărbătat cu lacrimi în ochi spunându-i că „din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa; mai bine să mori de o mie de ori decât să-ţi renegi credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ“. Şi Matei şi-a acceptat martiriul cu vorbele "Vreau sa mor creştin. Loveşte!". Ultimul a căzut capul domnitorului. A fost o execuţie fără seamăn în istoria cruzimii otomane. La capătul celei mai zguduitoare tragedii, ce nu are pereche în analele sângeroase ale sultanilor de odinioara, numai atunci s-a pus capăt celor mai straşnice clipe pe care le poate suferi vreodata un suflet omenesc. Nicolae Iorga. Şi Andrea Memno, plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, cum mai era numit atunci Constantinopolul, a fost de faţă la scena execuţiei domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a membrilor familiei sale. În scrisoarea sa către dogele Veneţiei raporta groznicele momente: "Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu Excelenţă. Ceea ce am văzut... Mă întreb: putut-a fi de faţă cineva să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş tânăr tinerel rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său... Gâdele stropit de sângele creştinesc, face un salut Sultanului Ahmed şi se retrage. Sultanul însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridică să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi spuse Sultanul că regretă acum ceea ce a săvârşit..." Trupurile au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele "purtate în prăjini" pe uliţele cetăţii şi înfipte la o poartă a Seraiului, iar după trei zile aruncate şi ele în mare. Doamna Maria a aflat îngrozitoarea veste în închisoare. Cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului şi al unor creştini pioşi a reuşit să ducă trupurile neînsufleţite la Halki, într-o veche mănăstire zidită de împăratul Ion Paleologul. După ce Doamna Maria, fiica şi nora sa au reuşit să scape din temniţă răscumpărându-se cu sute de galbeni luaţi cu dobândă de la negustorii din Stambul, şi după un an şi jumatate de exil în Caucaz, au ajuns la în cele din urmă înapoi la Bucureşti. Abia în 1720 a reuşit Doamna Maria să aducă în ţară şi osemintele domului martir Constantin Brâncoveanu. Deşi mormântul din Mănăstirea Hurezi, ctitorită de Brâncoveanu, aştepta trupul voievodului, acesta a rămas gol. Convinsă că turcii îi vor căuta trupul în acel loc pentru a-l pângări, văduva domnitorului a  înmormântat osemintele în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, unde se află şi astăzi. Doamna Maria s-a stins în Bucureşti, în decembrie 1729, şi a fost înmormântată alături de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Martirii brâncoveni au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română în 1992 sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni şi sunt în fiecare an veneraţi în data de 16 august.

·         1886: Ramakrishna, mistic indian (n. 1836)

·         1888: A încetat din viaţă farmacistul John S. Pemberton, cel care a inventat celebra băutură “Coca-Cola”; (n. 8 iulie 1831).  În aprilie 1865, Pemberton fusee rănit în Bătălia de la Columbus, Georgia, și la fel ca mulți alți veterani răniți, a devenit dependent de morfină. Căutând un leac pentru dependența sa a început să facă experimente cu coca și vinuri obținute din coca, creând în cele din urmă propria sa versiune de Vin Mariani, care conținea nucă de kola și damiana și pe care l-a numit Pemberton’s French Wine Coca. O dată cu creștea îngrijorării publice privind dependența de droguri, depresia și alcoolismul în rândul veteranilor și a neurasteniei în rândul femeilor sudiste irascibile, produsul lui medical a fost promovat ca fiind foarte benefic pentru „doamne și toți cei a căror loc de muncă sedentar cauzează neurastenie, probleme ale stomacului, intestinelor și rinichilor, precum și cei care au nevoie de un fortifiant și de un agent stimulant pur.” În 1886, atunci când  in Atlanta și Fulton County a fost adoptat o nouă legislație, mai riguroasă, Pomberton s-a văzut obligat să producă o alternativă non-alcoolică a versiunii sale de French Wine Coca. Pemberton s-a bazat pe ajutorul farmacistului din Atlanta, Willis Venable pentru a testa și perfecționa noua rețetă, pe care a formulat-o folosind metoda aproximațiilor succesive. Astfel Pemberton a elaborat un set de indicații pentru prepararea sa, care în cele din urmă a inclus și amestecul de sirop cu apă carbogazoasă. Frank Mason Robinson a avut ideea ca noua formulă să se numească Coca-Cola, datorită rezonanței numelui, care era populară printre vinurile medicamentoase. Deși numele făcea referire destul de clar la cele două ingrediente principale, controversa asupra conținutului de cocaină avea să determine mai târziu The Coca-Cola Company să afirme că numele a fost „lipsit de sens, dar fantezist”.

·         1893: A încetat din viaţă Jean Martin Charcot, medic psihiatru, unul dintre fondatorii neurologiei moderne; (n. 29 noiembrie 1825).

·         1899: Robert Wilhelm Bunsen, chimist german (n. 1811)

·         1931: Sabba Ștefănescu, geolog și paleontolog român (n. 1857)

·         1941: Francis Turville-Petre, arheolog român (n. 1901)

·         1949: A încetat din viaţă scriitoarea Margaret Mitchell: “Pe aripile vântului”, roman ecranizat în 1939; filmul, cu acelaşi titlu, este considerat o capodoperă a celei de-a şaptea arte; (n. 8 noiembrie 1900).

·         1956: Theodor Pallady, pictor român (n. 1871)

·         1957: Irving Langmuir, chimist american, laureat al Premiului Nobel (n. 1881)

·         1973: Selman Abraham Waksman, microbiolog ruso-american, laureat al Premiului Nobel (n. 1888)

·         1977:  A încetat din viaţă, la resedinta sa din Graceland, Elvis Presley, idolul muzicii anilor ’50-’60, actor în numeroase filme realizate special pentru el: “Veselie la Acapulco”, ” Blue Hawaii”, “Viva Las Vegas”; (n. 8 ianuarie 1935).

·         1987: Emil Condurachi, istoric și arheolog român (n. 1912)

·         2003: A murit în exil în Arabia Saudită, fostul  dictator al Ugandei, criminalul Idi Amin. Există unele dispute legate  de vârsta lui reală, dar cele mai multe surse spun că el ar fi avut  80 de ani.A fost fiul unui vrăjitor, a servit in armata coloniala britanica si campion de box la categoria grea. Idi Amin a fost unul dintre  cei  mai sangerosi dictatori din istoria Africii.El a condus Uganda din 1971 până în 1979, când a inlaturat  de la putere de  trupe din Tanzania şi de exilaţi ugandezi. Idi Amin isi acorda lui  însuşi  medalii. Se estimeaza ca ar fi asasinat  cca. 400.000 de oameni, si ca  mulţi dintre opozantii sai au fost închişi şi torturaţi.

·         2005:  A murit  fratele Roger,  fondatorul comunităţii Taizé, stareţul singurei mănăstiri ecumenice din lume, apropiat al Maicii Tereza si confident al Papei Ioan Paul al II-lea ; (n. 12.05.1915). A  fost asasinat de catre o romanca  bolnavă psihic.

·         2007 - A încetat din viaţă percuţionistul şi compozitorul american Max Roach, una dintre marile legende ale jazz-ului secolului al XX-lea (n. 10 ianuarie 1924).

·         2008: A decedat  Elena Leuşteanu, gimnastă româncă, triplu laureată cu bronz olimpic la Melbourne 1956 – 2 medalii şi Roma 1960 – 1 medalie.

·         2009 – A murit compozitoarea Ellie Greenwich, care a contribuit la impunerea muzicii pop în anii '60, semnând piese precum "Chapel of Love" şi "Da Doo Ron Ron".

·         2014: Peter Scholl-Latour, jurnalist german-francez și scriitor (n. 1924)

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Aducerea Sfintei Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol; Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și Sfetnicul Ianache; Sf Cuv Iosif de la Văratec; Sf Mc Diomid

·         În calendarul romano-catolic: Sf. Ștefan, rege. Ștefan I al Ungariei (în maghiară Szent István király „sfântul rege Ștefan”, n. 969, Strigoniu – d. 15 august 1038, Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene. Este venerat ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă.

• Ziua Restauratiei, Republica Dominicana

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 16 August

FILM DOCUMENTAR

Închisoarea Yedikule, locul în care a fost închis Constantin Brâncoveanu:

RELIGIE ORTODOXĂ 16 August

Aducerea Sfintei Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol; +) Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și Sfetnicul Ianache; +) Sf Cuv Iosif de la Văratec; Sf Mc Diomid

SFÂNTA MAHRAMĂ A DOMNULUI

Sfanta Mahrama a Domnului este praznuita si sarbatorita in fiecare an pe 16 august. Potrivit traditiei ortodoxe, panza a fost oferita de Mantuitorul nostru Iisus Hristos regelui Abgar al Edesei pentru a se vindeca de lepra. Pe aceasta panza a ramas pictat chipul Mielului lui Dumnezeu, care, de-a lungul veacurilor, a reprezentat un model pentru iconografi.

Totusi, Sfanta Mahrama a Mantuitorului nostru Iisus Hristos nu a fost atestata apostolic sau evanghelic nici pana in zilele noastre. Cu ajutorul unei traduceri siriace, Eusebiu de Cezareea a integrat-o in scrierea „Istoria Bisericeasca”. In cadrul acestei lucrari este prezentata corespondenta Mantuitorului cu regele Abgar.

Tot aici este relatat faptul ca Abgar ii trimite Mantuitorului prin curierul Anania o scrisoare in care il roaga sa il vindece de boala necrutatoare care il cuprinse si sa il fereasca de prigonirile iudeilor. Mantuitorul ii raspunde la randul sau faptul ca nu poate veni insa ii spune ca va trimite in schimb pe unul dintre ucenicii sai, pe Tadeu pentru a il vindeca. Totusi, Eusebiu nu mai mentioneaza ce a facut regele dupa ce a primit raspunsul de la Mantuitor.

Aceasta nu are nici o atestare evanghelica sau apostolica. Eusebiu de Cezareea a inserat-o dupa o traducere siriaca in lucrarea Istoria Bisericeasca. In aceasta lucrare ne este relatata corespondenta dintre regele Abgar si Hristos. Aflam ca regele ii trimite lui Hristos prin curierul Anania o scrisoare prin care ii cere sa vina la el sa-l vindece de boala de care era cuprins si sa-l fereasca de prigonirile iudeilor. Mantuitorul ii raspunde ca nu poate veni, dar ca ii va trimite pe unul dintre ucenicii Sai, cu numele Tadeu sa-l vindece. Eusebiu nu ne relateaza ce a facut Abgar dupa primirea raspunsului de la Hristos.

In scrierea apocrifa „Doctrina Addaei” se mentioneaza ca regele a trimis un pictor care sa zugraveasca fata Mantuitorului pe panza. Insa din pricina faptului ca pictorul nu va reusi sa faca acest lucru, Mantuitorul insusi isi va pune fata pe pe panza.

Totusi, potrivit Sfantului Ioan Damaschin, Hristos si-ar fi intiparit chipul Sau pe o bucata din haina sa iar Sfanta Mahrama va ajunge rege prin intermediul lui Iuda Tadeul.

Sf Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și Sfetnicul Ianache

Acest binecredincios şi de Hristos iubitor Voievod al Ţării Româneşti s-a născut la anul 1654 din părinţi de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Şerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba română.

    Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învăţat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli înţelepţi spre a primi învăţătură aleasă. Pentru iscusinţa şi înţelepciunea sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă cinstire încă din tinereţe.

    După moartea voievodului Şerban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie în 29 de zile, la stăruinţele tuturor boierilor şi dregătorilor ţării, vrednicul Constantin Brâncoveanu a primit scaunul de domn al Ţării Româneşti, fiind uns de către patriarhul de Constantinopol Dionisie IV Seroglanul şi de mitropolitul Teodosie. împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit ţara cu adâncă pricepere şi înaltă priveghere, cu blândeţe şi răbdare creştinească.

    Luând în ajutor pe Hristos, Impăratul veacurilor, şi având pildă pe vrednicii săi înaintaşi, Constantin voievod îşi începu slăvita domnie punând temelia celei mai mari mănăstiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc de veşnică odihnă. Nenumărate sunt însă bisericile şi mănăstirile ridicate sau înzestrate de milostivul şi evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Ţării Româneşti.

    Dărnicia şi purtarea de grijă a evlaviosului Voievod Constantin Brâncoveanu nu cunoşteau margini. Ele nu se vor opri la hotarele Ţării Româneşti, ci se vor revărsa şi la fraţii români din Moldova şi din Transilvania, la toate patriarhiile ortodoxe, la dreptcredincioşii creştini aflaţi în suferinţă pe meleagurile siriene, caucaziene şi arabe, la Locurile Sfinte ale Răsăritului: la Ierusalim, la Athos, la Sinai şi la mănăstirile din Grecia şi din insulele greceşti.

    Iar după aproape 25 de ani de strălucită domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum şi cu sfetnicul Ianache, să fie părtaşi patimilor lui Hristos şi să fie încununaţi cu coroana sfântă a muceniciei. Aceasta s-a petrecut astfel:

    În Săptămâna Patimilor din anul 1714, în urma trădării unor boieri, care l-au clevetit că unelteşte împotriva turcilor, la Bucureşti a sosit o mulţime de ostaşi trimişi de sultanul Ahmed al III-lea, care l-au luat pe Constantin Vodă cu fiii şi ginerii săi şi l-au dus la Inalta Poartă, în jalea tuturor locuitorilor oraşului. Luându-şi rămas bun, Constantin a zis noului domnitor şi celor din apropierea lui: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă sunt însă fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe duşmanii mei".

    La Constantinopol, creştinul voievod şi fiul său cel mare au fost chinuiţi cumplit de către necredincioşi vreme de patru luni, ca să dea toate averile lor, pe care turcii le bănuiau că sunt foarte mari, însă nu găsiseră decât puţine. Deci au fost supuşi la amarnice munci: întinderea pe roată, cetluirea capului cu un cerc de fier, arderea cu fierul înroşit în foc pe piept şi pe spate, înţeparea mâinilor şi a picioarelor. La sfârşit, după ce au smuls tot ce se putea de la bătrânul voievod, fără însă să găsească averea la care se aşteptau ei, turcii l-au pus să aleagă între trecerea la mahomedanism şi moarte. Dar Constantin şi fiii săi au rămas neclintiţi în credinţa lor, astfel că în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brancoveanul împlinea 60 de ani şi era ziua de nume a doamnei sale, Marica, el a fost scos din temniţă împreună cu fiii săi şi cu sfetnicul Ianache, pentru a primi sfârşitul mucenicesc.

    Mărturisitorii lui Hristos au fost duşi pe străzile oraşului lui Constantin, îmbrăcaţi numai în cămăşi, desculţi, cu capetele descoperite şi legaţi în lanţuri, întocmai ca răufăcătorii. La locul de tăiere aştepta mulţime de popor, sultanul Ahmed al III-lea, vizirul său şi ambasadorii marilor puteri europene. Acolo mucenicii fiind puşi în genunchi, mult pătimitorul Constantin i-a îmbărbătat pe fiii săi: „Fiii mei, iată, toate avuţiile le-am pierdut. Să nu ne pierdem şi sufletele! Staţi tari, bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă la moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare în aceasta şi nu vă mişcaţi din credinţa ortodoxă pentru viaţa şi lumea aceasta! Aduceţi-vă aminte de Sfântul Pavel, ce zice: că nici sabie, nici îmbulzeală, nici moarte, nici alta orice nu-l va despărţi de Hristos; că nu sunt vrednice muncile şi nevoile acestea de aici spre mărirea ceea ce o va da Hristos. Acuma dară, o dulcii mei fii, cu sângele nostru să spălăm păcatele noastre".

    Deci au căzut capetele vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi al fiului celui mare, Constantin, după aceea al lui Ştefan şi al lui Radu. Iar când a venit rândul copilului Mateiaş, care avea numai 12 ani, şi călăul a ridicat sabia să-i taie capul, acesta s-a înspăimântat şi a strigat sultanului să-l ierte că se va face musulman. Atunci tatăl său, plin de bărbăţie, i-a zis: „Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, să mori de o mie de ori, decât să-ţi lepezi credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ". Atunci copilul s-a întărit şi, întinzându-şi liniştit gâtul pe tăietor, a zis călăului: „Vreau să mor creştin. Loveşte!"

    Trupurile mucenicilor au fost apoi aruncate de păgâni în mare, de unde au fost culese de creştini milostivi, care le-au îngropat în taină şi cu evlavie, nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mănăstirii Maicii Domnului, care fusese ajutată înainte de domnul Constantin. Credincioasa sa soţie, doamna Marica, cu care voievodul avusese 11 copii - patru fii şi şapte fete -, a fost surghiunită cu fetele sale şi cu ginerii pentru mai mulţi ani. In 1720, ea a reuşit să aducă în ţară sfintele moaşte ale domnitorului şi le-a înmormântat în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitoria sa, unde de atunci şi până în zilele noastre veghează lumina candelei care aminteşte locul de odihnă al Voievodului mucenic.

    La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe marele Voievod martir Constantin Brânco-veanu, împreună cu cei patru fii ai săi şi cu rudenia sa, Ianache, trecându-i în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire în calendar la 16 august. Cu ale căror sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin. 

Sf Cuv Iosif de la Văratec

Viaţa Sfântului Cuvios Iosif de la Varatic Cuviosul Părinte Iosif s-a născut în jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania, dintr-o familie de oameni evlavioşi, trăitori ai credinţei ortodoxe. În acea vreme are loc revolta românilor ortodocşi din Transilvania, condusă de Cuviosul Sofronie de la Cioara, împotriva asupririi austriece şi a uniaţiei. Din cauza acestor conflicte şi persecuţii, multe familii de români statornici în credinţa ortodoxă au venit în Moldova, între care şi cea a Cuviosului Iosif. Râvnind vieţii îmbunătăţite a nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Iosif a cercetat mănăstirile Moldovei şi, văzând viaţa duhovnicească a multor nevoitori, a urmat pilda lor. Acesta a cunoscut viaţa monahală din tinereţe, alegând să devină ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe când se afla la Mănăstirea Dragomirna. Ucenic al Sf. Paisie la mănăstirile Dragomirna, Secu şi Neamţ, el s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza minţii, înfrânarea, postirea, privegherile şi rugăciunea minţii. Când Sfântul Cuv. Paisie s-a mutat cu obştea la Mănăstirile Secu şi Neamţ, a venit şi Cuviosul Iosif, care, la recomandarea stareţului, a fost călugărit şi hirotonit ieromonah. Pe la anul 1779, îl aflăm pe Cuviosul Iosif îndrumător duhovnicesc la Schitul Pocrov de lângă Mănăstirea Neamţ, şi povăţuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului şi Durău. La ceva timp, cu binecuvântarea stareţului, a devenit sihastru (ieroschimonah) în Munţii Neamţului cu alţi doi părinţi, Gherman şi Gherontie. După anul 1785, cu povăţuirea Stareţului Paisie şi cu binecuvântarea chiriarhului, Cuviosul Iosif a fost rânduit să pună bazele Mănăstirii Varatic, împreună cu maica Olimpiada, iar mai apoi şi Nazaria, ucenicele sale duhovniceşti de la Schitul Durău. Sihastru şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus, preot şi duhovnic renumit, părinte adevărat pentru călugări şi mireni şi bun organizator, Sfântul Iosif este cel dintâi duhovnic, de pilduitoare autoritate, al aşezării călugăreşti de la Varatic şi, în acelaşi timp, unul dintre ctitorii acestei mănăstiri. Cunoscând purtarea sa şi rolul activ pe care l-a îndeplinit la Varatic, Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei l-a preţuit pentru sfinţenia vieţii sale şi faptele bune ce le săvârşea. Ca ucenic şi următor al Sf. Paisie, Cuviosul Iosif a devenit un vrednic misionar al Bisericii noastre şi înnoitor al vieţii monahale în obştea de la Varatic şi împrejurimi. Împreună cu stareţele din vremea sa, a pus temelia bunelor rânduieli cu privire la slujbele bisericeşti, la lucrul de obşte şi chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul, lucrul de mână şi rugăciunea cea de toată vremea. La Mănăstirea Varatic a devenit ctitor al celor două biserici de la începutul mănăstirii, al celei din lemn (1785) şi apoi din zid (1808-1812), ambele cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Sfântul Iosif Pustnicul a contribuit la organizarea mai multor mănăstiri din munţii Neamţului şi timp de treizeci de ani a asigurat îndrumarea duhovnicească a mai bine de trei sute de călugăriţe, precum şi a numeroşi anahoreţi din munţii de lângă Sihla. Slujitor al cuvântului lui Dumnezeu, Sfântul Cuvios Iosif a dobândit încă din tinereţe o cunoaştere temeinică a Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, ceea ce i-a dat posibilitatea să se ocupe şi de copierea manuscriselor cu conţinut scripturistic, teologic şi cultic. Vestea despre sfinţenia şi înţelepciunea lui duhovnicească atât de mult sporise, încât ajunsese unul din cei mai renumiţi sihaştri din ţinutul Neamţului, la care alergau monahii şi credincioşii să se spovedească şi să primească povăţuiri. Tuturor ucenicilor săi, Cuviosul Iosif le-a insuflat un duh de râvnă duhovnicească şi de jertfă pentru dobândirea desăvârşirii. Printre ucenicii săi se numără şi Ieromonahul Irinarh Rosetti (†1859), care, după ce a întemeiat, cu binecuvântarea şi sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi, Mănăstirea Horaiţa, a plecat în Ţara Sfântă, unde a ctitorit biserica de pe Muntele Tabor. Din mărturiile monahiilor de la Varatic se ştie că duhovnicescul părinte a dus o viaţă aspră, cu nevoinţe călugăreşti, iubind pe Dumnezeu şi oameni, rugăciunea şi cărţile. Pentru viaţa sa sfântă, Dumnezeu l-a înzestrat pe Cuviosul Iosif cu darul facerii de minuni şi al izgonirii duhurilor necurate. Prin rugăciunile sale înălţate înaintea Sfintei Treimi şi a Maicii Domnului, erau vindecaţi mulţi creştini de bolile sufleteşti şi trupeşti. Blândeţea, îndelunga răbdare, bunătatea şi dragostea l-au făcut pe Iosif ieroschimonahul să fie iubit, ascultat şi preţuit de soborul Mănăstirii Varatic şi de pelerinii acestui loc de rugăciune. Prin viaţa sa sfântă, prin tot ceea ce a învăţat şi lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi o pildă de trăire intensă a Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cuviosul părinte a trecut la cele veşnice la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Varatic. Locurile din Munţii Neamţului unde s-a nevoit Ieroschimonahul Iosif au rămas în tradiţia locului sub denumirea: „Poiana lui Iosif”, „Pârâul lui Iosif” şi „Chiliile lui Iosif”. De la marele isihast român se păstrează un Tipic al rugăciunii inimii, pe care îl urma dimpreună cu ucenicii săi din mănăstiri. Pentru faptele şi viaţa sa plină de sfinţenie, Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul Cuvios Iosif de la Varatic în rândul sfinţilor cuvioşi români ce a strălucit în ţinutul Neamţului, binecuvântat de Dumnezeu cu multe vetre monahale. Sf Mc Diomid Viața Sfântului Mucenic Diomid doctorul  Sfântul Diomid era de neam din Tarsul Ciliciei, cu meşteşugul doctor, iar de credinţă creştin. El tămăduia nu numai trupurile, dar şi sufletele omeneşti, pentru că învăţa pe păgâni să creadă în Hristos şi îi aducea la Sfântul Botez. Iar în vremea împăratului Diocleţian a lăsat Tarsul şi a mers în Niceea, cetatea Bitiniei, acolo făcând multe tămăduiri, după obiceiul său, nu cu doctorii pământeşti, ci cu chemarea numelui Atotputernicului şi dătătorului de tămăduiri, Hristos şi cu însemnarea cinstitei Cruci tămăduia toate bolile şi încredinţa pe cei necredincioşi. Deci mulţi se întorceau de la înşelăciunea idolească prin doctoria şi învăţătura lui. Dar împăratul Diocleţian, fiind atunci în părţile Răsăritului şi înştiinţându-se de acest lucru, a trimis să-l prindă. Însă ostaşii trimişi, mergând la dânsul, l-au aflat săvârşit în Domnul. Deci au tăiat capul mortului, ca să-l ducă împăratului. Iar după tăierea capului, toţi ostaşii aceia şi-au pierdut lumina ochilor, rămânând orbi. Astfel au fost duşi de alţii la împărat, împreună cu capul cel tăiat al lui Diomid. Și văzând împăratul capul şi ostaşii orbi, le-a poruncit să ia capul şi să-l lipească la trup, la locul său. Și făcând ostaşii aceasta, îndată au văzut şi au crezut în Hristos, adevăratul Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin.

ARTE 16 August

MUZICĂ 16 August

Al Hibler, cântăreţ american de jazz

Gelu Solomonescu

Fess Parker, actor şi cântăreţ american

Eydie Gorme, cântăreaţă americană

Ketty Lester, cântăreaţă şi actriţă americană.

Barbara George, cântâreaţă şi compozitoare americană

Kevin Ayers, basist şi compozitor britanic (Soft Machine).

Gordon Fleet, baterist britanic (The Easybeats).

The Easybeats 

Gary Loizzo, vocalist şi chitarist american (American Breed).

Barry Hay, vocalist, flautist şi compozitor olandez (Golden Earring).

Golden Earring 

James J.T. Taylor, vocalist american (Kool & The Gang).

James J.T. Taylor (Kool & The Gang): 

Madonna

Madonna Greatest Hits Full Album 

Elvis Presley

Max Roach, una dintre marile legende ale jazz-ului

Ellie Greenwich, compozitoare care a contribuit la impunerea muzicii pop în anii '60

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Vivaldi: Concerto in B Minor RV 386: For you, my friend

Beethoven: Complete Piano Sonatas Vol. 1

La Paloma! (Mantovani)(Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video Album! H.D.

Best Songs Of Loreena Mckennitt - Loreena Mckennitt Greatest Hits 2018

POEZIE 16 August

Virgil Ierunca

Biografie Virgil Ierunca

Virgil Ierunca (pseudonimul lui Virgil Untaru, n. 16 august 1920, Lădeşti, Vâlcea – d. 28 septembrie 2006, Paris) a fost un critic literar, publicist şi poet român. A fost căsătorit cu Monica Lovinescu.

O dată cu studiile universitare, a debutat în ziaristică, în 1939, la ziarul Timpul, unul din cele mai importante cotidiane bucureştene din acea vreme. Între 1940 şi 1944 colaborează la principalele reviste literare şi la săptămânalul Vremea, cu o rubrică intitulată "Caiete franceze", în care îi prezintă pe scriitorii francezi din rezistenţa împotriva ocupaţiei naziste. Din anul 1943 deţine o rubrică asemănătoare în ziarul Ecoul şi colaborează la revistele Kalende şi Preocupări literare. În 1942, propria sa revistă literară, Albatros, este suprimată de cenzură pentru tendinţele ei democratice. După război, Virgil Ierunca scoate revista Agora împreună cu Ion Caraion, revistă de cultură internaţională, care este suprimată deja după primul număr de cenzura comunistă, din cauza unui articol al lui Titus Ştefănescu-Priboi intitulat Echinox, în care dădea ca exemple de platitudine a gândirii pasaje din scrierile lui Stalin.

Virgil Ierunca părăseşte ţara în 1947, primind o bursă din partea guvernului francez. Bursa purta numele cunoscutului scriitor anticomunist Arthur Koestler, autorul cărţii "Zero şi Infinit". Din 1951 şi până în 1974 este redactor al emisiunilor în limba română ale Radiodifuziunii franceze şi lucrează în acelaşi timp la "Centre national de la recherche scientifique" (CNRS), la secţia de filozofie şi estetică. Colaborează la două emisiuni culturale ale postului de radio "Europa Liberă": "Actualitatea Culturală Românească" şi "Povesta vorbei" (Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate).

În denunţarea dictaturii comuniste din România, Ierunca ia parte activă ca secretar de redacţie la apariţia ziarului Uniunea Română, editat la Paris de generalul Nicolae Rădescu, la care colaborează şi Grigore Gafencu. Scrie numeroase articole în publicaţiile româneşti din exil, în special în revista România, organul Comitetului Naţional Român de la Washington, editat de Constantin Vişoianu. În volumul Piteşti (1981) denunţă experienţa comunistă a terorii, folosită ca instrument de distrugere psihică. De când se află în Franţa, Virgil Ierunca a redactat o serie de reviste literare, ca Luceafărul (1948-1949), al cărei director a fost Mircea Eliade, Caiete de dor (1951-1957), Fiinţă românească (1963-1968), Ethos (care apare din anul 1973). Într-o serie de publicaţii din exil, a deţinut rubrica intitulată „Antologia ruşinii”, în care erau daţi la iveală intelectuali din România aserviţi slugarnic regimului comunist. Producţiile literare ale lui Virgil Ierunca figurează în mai multe antologii de poezie, printre care cea alcătuită de Vintilă Horia. Pentru activitatea sa democrată şi anticomunistă a fost distins cu medalia "Iuliu Maniu", iar pentru cea literară cu Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţă (1987). În 1994, biroul de la Paris al postului de radio Europa Libera e desfiinţat, stârnind protestele a mii de ascultători din România.


Cărţi publicate

Fenomenul Piteşti (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990; reeditat în 2007); 
Româneşte (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991; reeditat în 2005); 
Subiect şi predicat (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993); 
Dimpotrivă (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994); 
Semnul mirării (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995); 
Trecut-au anii (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000); 
Poeme de exil (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001). 

Identitate

Vădindu-te, te-ascunzi mai bine
Nu stai în clipă nici în sine
Eşti înainte de-a fi fost
În spornic şi mirabil rost

Te chem să fii, să mă numeşti
Eu mi-amintesc, doar tu mai eşti
Ne-a logodit lumina-n noapte
Cazi în tăcere, te înalţi în şoapte

Deschide-te să poţi citi mirarea
Osânda împreună - aceasta e lucrarea
Iar pui cuvânt lângă cuvânt
Desmărginito, cine sunt?


(1996)

* Poeme de exil; Editura Humanitas; Bucureşti; 2001

Decalog 

Plec urechea peste şoaptele morţilor
la cumpăna ispitelor tari
Plec urechea peste şoaptele morţilor.
Ţarina legea aprinde.
Din cenuşa legii
Grija minunii
Amintirea apelor
Răsăritul ochiului
Chinul şarpelui
Semnul aşteptat
Paharul sorbit.
Vă veţi întoarce
Vă veţi întoarce

La ospăţul sângelui negru
Sub cerul coborât de pe cruce.
Veţi săvârşi şi sfârşi
Şi legea aprinsă aprinsă
Vă va izbăvi de poruncă
Păcatele voastre vor învia învierea
Vor lua povara pământului de pe umerii morţilor.
Iartă-le lor că ştiu ce vor face!

Plec urechea peste şoaptele morţilor
La cumpăna ispitelor tari
Plec urechea peste şoaptele morţilor.

(1961)


Poeme de exil; Editura Humanitas; Bucureşti; 2001

Afară 

A fost ca o uşă închisă
Grădina de frig.
Ferice de cei rămaşi pe malul celălalt
Corăbii îi aşteptau
Şi mâna lui întinsă peste timp
Ca o muzică-naltă
Murmur de fructe viitoare

Uşa s-a mai închis odată
Şi un singur anotimp a intrat în casă
Şi n-a mai ieşit.
Cum să reînnoieşti începutul?
Pe scara aceea se poate doar coborî
Focul e stins uitată vechime
Din hornuri cenuşa se urcă în stele
Au înnegrit oglinzile de absenţă
Tace tăcerea-n fereastră

Se mai arată oare minunea?
Descuietorule, trece pragul acesta-ngropat
Înainte de înflorirea măslinului
Dă foc ideilor
Să se nască iar apele
Să se aprindă iar focul
Ideea e una
Am văzut-o n-am uitat-o
Vreau să-i dau cuvântul.


(1971)

* Poeme în exil; Editura Humanitas; Bucureşti; 2001

TEATRU/FILM 16 August

Echilibru perfect - Edward Albee

Însurătoare sau Căsătoria cu Birlic, Dem Rădulescu

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 16 August

Îată câteva glume în imagini:

GÂNDURI PESTE TIMP 16 August

Jean de La Bruyère - Citate:

T. E. Lawrence - Citate

Margaret Mitchell - Citate:

SFATURI UTILE 16 August

DIETA ÎN PREVENŢIA OSTEOPOROZEI

Osteoporoza este o afectiune in care producere de os nou nu tine pasul cu distrugerile osoase, fapt ce conduce la oase fragile, cu risc crescut de fracturi. Depistarea se face printr-o metoda neinvaziva si nedureroasa, masurandu-se densitatea minerala osoasa la nivelul soldului, coloanei sau calcaiului. Diagnosticul de osteoporoza se pune cand densitatea minerala osoasa a unei persoane este mult mai mica in comparatie cu media desitatilor osoase a adultilor tineri. Desi considerata o boala a femeilor, ostepoporoza afecteaza intr-o anumita masura si barbatii. O serie de factori au fost identificati drept factori de risc pentru osteoporoza, unii nemodificabili, in timp ce altii, care includ dieta si stilul de viata, putand fi influentati. Iata care sunt acesti factori de risc:

Factori de risc ai osteoporozei pe care nu-i poti influenta:

- varsta inaintata;
- sexul feminin;
- rasa caucaziana;
- antecedente de osteoporoza sau fracturi osoase in familie

Factori de risc modificabili:

- fumatul;
- consumul excesiv de alcool;
- stil de viata neadecvat si sedentarismul;
- nutritie deficitarea, in special aportul scazut de calciu si vitamina D;
- utilizarea unor medicamente precum glucocorticoizii;
- nivelul scazut de estrogen;
- anorexia

Activitatea fizica. Osul este un tesut viu, care, asemenea muschilor ce devin mai puternici cand sunt antrenati, devine mai rezistent atunci cand este supus unor presiuni si isi pierde din duritate in lipsa unui stres fizic si in sedentarism. De aceea activitatea fizica moderata are un efect benefic asupra scheletului, oamenii activi fizic avand o densitate minerala osoasa mai buna decat a persoanelor sedentare, la orice varsta. Acumuleaza cel putin 30 de minute de activitate fizica moderata in fiecare zi pentru a-ti intari sistemul osos.

Calciul. Lipsa unui aport optim de calciu in copilarie si adolescenta poate inhiba dezvoltarea osoasa si atingere masei osoase optime la adult. Aportul scazul de calciu la persoanele in varsta accelereaza demineralizarea osoasa si instalarea osteoporozei. Aportul zilnic de calciu, atat din alimentatie cat si din suplimente, trebuie sa totalizeze 1300mg pentru adolescenti, 1000mg pe zi pentru adultii sub 50 de ani si 1200mg pe zi pentru adultii peste 50 de ani.

Vitamina D. Se stie ca o carenta severa de vitamina D afecteaza grav scheletul (produce rahitism la copil), insa studii mai noi au aratat ca o carenta usoara a vitaminei D creste riscul de osteoporoza. Rolul formei active a vitaminei D este de crestere a absorbtiei digestive a calciului si de scadere a pierderilor urinare. In lipsa vitaminei D absorbtia calciului este deficitara, situatie in care organismul nu primeste cantitatea suficienta de calciu chiar si in cazul unui aport normal sau crescut. Vitamina D este sintetizata la nivelul pielii in timpul expunerii la radiatii ultraviolete, iar o parte este preluata din alimentatie (pestele gras).

Aplicarea cremelor cu factor de protectie solara 8 reduce sinteza vitaminei D cu 95% chiar si in mijlocul verii. Expunerea la soare pentru 5 -10 minute zilnic, de 2 - 3 ori pe saptamana imbunatateste nivelul de vitamina D. Persoanele adulte pot creste aportul zilnic de vitamina D prin utilizarea unor suplimente care contin 400 UI (unitati internationale), cantitatea de vitamina D din majoritatea complexelor de multivitamine. Persoanele in varsta si cele care evita expunerea la soare ar trebui sa aiba un aport zilnic de 800 UI.

Fructe si legume: sunt bogate in substante minerale importante in metabolismul osului precum potasiul, magneziul si vitamina K. Studiul DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension), care a fost conceput pentru a evalua impactul alimantatiei asupra tensiunii arteriale, a demonstrat ca dietele bogate in fructe si legume (continand 8 portii de fructe si legume pe zi si 3 porti de produse cu continut scazut de grasimi) reduc eliminarile de calciu prin urina, scad distrugerea osoasa si previn oasteoporoza. Se recomanda un consum mediu de 500 - 800 grame pe zi de fructe si legume, in aproximativ cinci portii.

Proteinele. Rolul proteinelor din dieta in metabolismul osului este foarte complex. In timp ce studii mai restranse, desfasurate pe termen scurt, au aratat ca un aport ridicat de proteine creste excretia urinara a calciului, studii mai ample indica faptul ca o ratie proteica zilnica scazuta se asociaza cu o demineralizare osoasa mai rapida si cu cresterea riscului de fracturi in randul adultilor. De aceea, adultii si mai ales persoanele in varsta trebuie sa consume o cantitate adecvat de proteine. Recomandarile nutritionistilor prevad un consum de proteine de 56 g pe zi pentru barbati si 46 grame pe zi pentru femei.

Excesul de sare. Ingestia crescuta de sare creste eliminare calciului in urina, insa acest efect poate fi influentat de mai multi factori. Studiul DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) a comparat dieta DASH (bazata pe cantitati mari de fructe, legume, vitamine si un aport scazut de sare) cu o dieta tipic occidentala, una dintre concluzii fiind aceea ca dieta occidentala cu aport ridicat de sare creste pierderile urnare de calciu. Este recomandat un aport de sare sub 5,8g/zi (2,3 g sodiu pe zi).

Excesul de vitamina A. Rezultatele mai multor studii epidemiologice sugereaza ca un aport pe termen lung de vitamina A (retinol) mai mare de 5000 UI (unitati internationale)/zi se asociaza cu o crestere a demineralizarii osoase si cu riscul crescut de fracturi pe fondul osteoporozei. Desi 5000 UI este mult mai mare decat recomandarea nutritionistilor (3000 UI pentru barbati si 2300 UI pentru femei), exista numeroase suplimente care contin vitamina A in cantitati mult crescute. De aceea este de preferat sa optati pentru complexe de vitamine care nu contin mai mult de 2500 UI de vitamina A, sau suplimente care au 5000 UI de vitamina A dar din care cel putin jumatate provine din beta caroten.

Cand schimbarile din dieta nu sunt suficiente. In unele situatii stilul de viata si dieta recomandata de nutritionist nu pot preveni osteoporoza si fracturile oaselor afectate de osteoporoza. Din fericire exista o serie de medicamente care pot trata cu succes osteoporoza: terapia de substitutie estrogenica (pentru femeile trecute de menopauza), calcitonina injectabila, bisfosfonatii, modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici. Numai medicul poate decide daca in cazul dumneavostra. este sau nu nevoie de unul sau altul din aceste medicamente.

CIOCOLATĂ ÎN CASĂ

Vă prezint un dulce pe care puteţi foarte uşor să-l preparaţi în casă şi care este foarte bun!

Timp de preparare:
40 min (complexitate medie)

Ingrediente:
150 g. unt,

250 g. lapte praf,

100 g. cacao,

500 g. zahăr,

150 ml apă,

unt pentru tavă;

vanilie,

alune (facultativ).

Mod de preparare:
Se amestecă foarte bine untul cu laptele şi cacaua, până se formează o pastă omogenă.

Se fierbe un sirop din zahăr şi apă până se leagă ca pentru dulceaţă. După ce se răceşte puţin siropul, se toarnă câte puţin peste pastă.

Tava se va ţine la rece (zero grade) cel puţin 12 ore. Înainte de a se  umple, tava trebuie unsă cu unt.

Se obţine 1 kg. de ciocolată. Se poate pune în sirop o jumătate de baton de vanilie sau, când se toarnă în forme, se pot pune şi alune.