16 AUGUST 2018
Bună
ziua, oameni buni!
Și
astăzi aduc o serie de articole interesante, pe care e bine să nu le pierdeți
pentru că s-ar putea să vă fie folositoare.
Mulțumesc pentru aprecieri!
ISTORIE
PE ZILE 16 August
Evenimente
·
963: Nichifor al
II-lea Focas este încoronat împărat al Imperiului
Bizantin. Nichifor al II-lea Focas ( n.cca 912- d. 11/12
decembrie 969, a condus imperiuldin 963 pana in anul 969,
cand a fost
asasinat. S-a remarcat ca un strălucit general, care
a reusit sa extinda Imperiului Bizantin. Nicefor al II-lea Focas (sau Nichifor II Phocas) este un
împărat bizantin din dinastia macedoneană. A domnit între anii 963-969. Nicefor
Phokas s-a remarcat mai intâi ca un strălucit general obținînd catva victorii.
Astfel în cursul verii anului 960, Phokas ataca Creta (insulă) în fruntea unei
flote importante. După un asediu extrem de dur și prelungit pe parcursul întregii
ierni trupele sale ocupau, în martie 961,Chandax (Candia), capitala insulei.
Creta trecea din nou sub stăpânirea bizantină, după ce aproape un secol și
jumătate aparținuse arabilor și constituise cel mai important punct de sprijin
al puterii lor maritime în bazinul oriental al Mediteranei. După secole
întregi, Bizanțul repurta o victorie decisivă. După o primire triumfătoare la
Constantinopol, Phokas se va remarca in lupta cu Saif ad Daulah în Asia. Aici
ofensiva va fi încununată de un și mai mare succes. Vor cădea pe rând Azarba în
Cilicia, Germaniceea atât de disputată, Raban și Duluk în decembrie 962, Alepul
capitala lui Saif ad Daulah, era ocupată după un asediu dificil. Pe plan intern
abandonează sprijinul acordat țăranilor datorită nevoi de stratioți greu
înarmați. În plan social încearcă să oprească dezvoltarea mari proprietăți
ecleziastice. Astfel legea din 964 permite doar donații în bani către
lăcașurile sfinte existente. Pe plan militar înainte de a fi împărat
recucerește insula Creta(961), pătrunde în Siria de Nord și stăpânește pentru
scurt timp orașul Alep. După ce ajunge împărat relansează campaniile sale
militare, redobândind Cilicia(965) și înaintează în Siria, unde în 969
cucerește Antiohia și Alepul, emirul acestuia fiind vasalizat și supus plății
tributului. A fost poreclit „spaima
de moarte a sarazinilor”.
·
1284: Filip al IV-lea
cel Frumos al Franței s-a căsătorit cu Ioana I de Navara. Filip al IV-lea cel Frumos (franceză Phlippe IV le Bel)
(născut la palatul Fontainebleau în 1268 – mort la 29 noiembrie, 1314) a fost
regele Franței din 1285 până în 1314, fiind membru al dinastiei Capețiene.
Personalitatea sa rece și severă i-a adus porecla de „Regele de Fier” sau
„Regele de marmură”. Contemporanul său, Bernard Saisset, episcop de Pamiers,
spunea despre cel Frumos că „Nu
știe decât să privească oamenii fără să spună nimic. Nu e nici om, nici fiară,
e o statuie…”. Ioana I (14 ianuarie 1273 – 31 martie/2 aprilie
1305), a fdost fiica regelui Henric I de Navara și a soției acestuia, Blanche
de Artois. Prin căsătoria cu regele Filip al IV-lea a devenit regină consort a
Franței.
·
1570: Prin Tratatul de la Speyer,
principele Ioan Sigismund Zapolya îl recunoaște pe împăratul Maximilian al
II-lea drept rege al Ungariei, iar acesta din urmă îl recunoaște pe Ioan
Sigismund drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului. Acest tratat a pus capăt conflictului aparut
intre pretendenții la coroana Regatului Ungariei, după Bătălia de la Mohacs
(1526) și decesul regelui Ludovic al II-lea pe câmpul de luptă. Ioan Sigismund
Zápolya (în maghiară János Zsigmond Zápolya) (n. 7 iulie 1540, Buda – d. 10
martie 1571, Alba Iulia), a fost rege al Ungariei sub numele de Ioan al II-lea
și principe al Transilvaniei (din 1570), sub numele de Ioan Sigismund. El a
purtat prima dată titlul de principe al Transilvaniei. Prin Tratatul de la
Speyer, încheiat la 16 august 1570, el a renunțat la pretenția asupra coroanei
Ungariei și l-a recunoscut pe împăratul Maximilian al II-lea drept rege al
Ungariei, iar acesta din urmă l-a recunoscut drept principe al Transilvaniei și
al Partium-ului. Este înmormântat în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia. Tratatul de la Speyer, încheiat în
data de 16 august 1570 la Speyer, a pus capăt conflictului dintre pretendenții
la coroana Regatului Ungariei după Bătălia
de la Mohacs (1526) și decesul regelui Ludovic al II-lea pe
câmpul de luptă. Ioan Sigismund Zapolya a recunoscut împăratului Maximilian al
II-lea titlul de rege al Ungariei, iar acesta din urmă l-a recunoscut ca
principe al Transilvaniei și al Partium-ului. Tratatul de la Speyer este în
zilele noastre interpretat în mod divergent de istoriografia maghiară și de cea
română: - prima consideră că o formațiune statală vasală precum principatul
Transilvaniei constituie în drept o parte a regatului Ungariei și nu un stat în
sine, astfel că denumește formațiunea transilvană „Regatul Ungariei Răsăritene” și socotește domeniul lui
Ioan Sigismund Zapolya mărit prin adaosul Partium-ului la Tratatul de la Speyer ca
fiind data de întemeiere a principatului Transilvaniei, data de desființare
fiind în acest punct de vedere anul 1711 când a luat sfârșit domnia lui
Francisc Rákóczi al II-lea, principatul fiind apoi cârmuit de guvernatori
austrieci, deci după 141 de ani de existență; - a doua consideră că Tratatul de
la Speyer pune capăt unei rivalități politice fără să modifice statutul
Transilvaniei, anume acela de stat în sine, vasal al regatului maghiar, dar
diferit de acesta, așa cum însăși textul tratatului de la Speyer o arată: Ioan
Sigismund Zapolya este recunoscut « princeps
Transsylvaniae et partium regni Hungariae dominus » (« Domnitor al Principatului Transilvaniei și al
unei părți din regatul Ungariei ») deosebindu-se astfel
principatul Transilvaniei de regatul Ungariei Răsăritene: din acest punct de
vedere, principatul, întemeiat în secolul XII (primul voievod este menționat în
anul 1111), devine independent de fapt prin tratatul de la Speyer, apoi vasal
al Imperiului otoman până în 1699 și al Habsburgilor ulterior, fiind
transformat în arhiducat în 1711 (Großherzogtum), apoi în arhiprincipat în 1765
(Großfürstentum) și desființat în 1867 odată cu împărțirea domeniului
habsburgic în Austro-Ungaria, deci după 756 de ani de existență.
·
1809: La
inițiativa lui Wilhelm
von Humboldt, este fondată Universitatea Humboldt din Berlin. Universitatea Humboldt din Berlin (prescurtat HU Berlin) este
cea mai veche și ca mărime a doua universitate din Berlin. Clădirea principală
se află pe bulevardul Unter den Linden din subcartierul istoric Dorotheenstadt,
Sectorul Centru. Prima universitate din Berlin, Alma Mater Berolinensis a luat
ființă în anul 1809, ea va fi denumită între anii 1828 – 1946
Friedrich-Wilhelms-Universität iar din anul 1949 poartă numele de
Humboldt-Universität zu Berlin.
·
1856: Congresul SUA aprobă
Legea Insulele Guano, act ce dădea dreptul oricărui cetățean
american să cucerească în numele Statelor Unite orice
insulă pe care se găsea guano, cu condiția ca acestea
să nu facă parte din teritoriul altei națiuni și să nu fie locuită.
Comercianții americani au cucerit astfel peste 100 de insule și atoli, dintre
care 9 sunt și astăzi sub controlul SUA.
·
1858: Regina Victoria a Marii
Britanii transmite face un schimb de mesaje cu preşedintelele
S.U.A., James Buchanan, inaugurand astfel noua linie telegrafica
transatlantica prin cablu .
·
1877: La
Gorni-Studen in Bulgaria, are loc întîlnirea dintre Prinţul Carol al
României şi Marele Duce Nicolai a Rusiei, în urma căreia comanda trupelor
aliate româno-ruse trece la Prinţul Carol al României. Asediul Plevnei a
fost una dintre principalele bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878 şi
meritul acestei victorii aparţine acţiunilor Armatei Române în frunte cu Regele
Carol. Osman Paşa, comandantul forţelor
otomane asediate la Plevna, a organizat defensiva şi a respins doua asalturi
ruseşti cauzînd multe pierderi trupelor ruse. În acest moment, ambele părţi
erau aproximativ egale în termeni de numar de soldaţi (aproximativ 40.000
fiecare parte), iar armata rusă era demoralizată de cele două eşecuri. Rusia nu mai avea alte trupe la dispoziţie pe
care să le trimită într-un nou asalt al Plevnei, aşa că armatele ţarului au
asediat fortăreaţa şi au solicitat României să trimită întăriri. Comandantul
trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu
insistenţă (prin telegrama din 19 iulie 1877) ajutorul aliatului sau român
Carol al României. În scurt
timp, armata română mobilizată a trecut Dunarea pe la Zimnicea, a avansat pe
culoarul eliberat de ruşi şi s-a alăturat asediului. La 16 august, la Gorni-Studen, grupul vestic
de armate care asedia Plevna a trecut sub comanda principelui Carol I al
Romaniei, secundat de generalul rus Pavel Dmitrievici Zotov şi de generalul
român Alexandru Cernat. Carol a
decis să nu mai întreprindă niciun asalt, ci să asedieze oraşul, tăind căile de
aprovizionare cu alimente şi muniţii. Armata româno-rusă a reuşit la începutul
asediului să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, păstrînd pe termen
lung doar reduta Griviţa. Asediul
început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiaşi an cînd
Osman Paşa a încercat fără succes sa forţeze ruperea asediului în direcţia
Opanez şi a fost rănit. Pe 9
decembrie 1877, în timpul acestei încercări otomane de a ieşi din încercuire,
aceştia au traversat noaptea răul Vit ieşind imediat la tranşele româno-ruse şi
atacînd pe un front de 3,2 km. S-au dus lupte la baionetă dar turcii au fost în
cele din urma împinşi înapoi în cetate, pierzînd 5000 de oameni şi cauzînd 2000
de victime forţelor româno-ruse. A doua zi, Osman s-a predat, lăsîndu-i
garnizoana şi sabia colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez acceptînd
condiţiile de capitulare oferite de aceasta. El a fost tratat onorabil, dar
mulţi dintre soldaţii săi au murit ca prizonieri marşăluind prin zăpadă. Cei
mai grav răniţi au rămas în urmă în spitalele de campanie, dar mulţi au fost
ucişi de bulgari. În urma
bătăliei de la Plevna, armatele ruse au putut avansa şi au atacat în forţă
păsul Şipka, reuşind să învingă defensiva otomană şi să işi deschidă drumul
spre Constantinopol.
·
1896:
Lângă Dawson City, Yukon, Canada s-a descoperit aur, fapt ce a declanșat Goana
după Aur din Klondike.
·
1906: Cutremur catastrofal la
Valparaiso, Chile.
Magnitudinea de 8,6 pe scara Richter, 20.000
de victime.
·
1921: După
moartea regelui Petru I al Serbiei, fiul
său Alexandru
I este noul conducător al Regatului Sârbilor, Croaților și
Slovenilor.
·
1936: S-au
încheiat Jocurile Olimpice de la Berlin,
transformate de guvernul german în propagandă politică profascistă.
·
1940:
Începerea tratativelor româno-maghiare de la Turnu Severin. Eșecul acestora,
previzibil, a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940.
·
1945: Puyi, ultimul împărat chinez
al statului marioneta japonez Manchukuo din China, este capturat de
trupele sovietice. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial,
Puyi a fost capturat de Armata Roșie sovietică la 16 august 1945 în timp ce
voia să fugă cu un avion în Japonia. Sovieticii l-au dus într-un oraș din
Siberia, Chita. A trăit într-un sanatoriu, apoi mai târziu a fost dus la
Khabarovsk în apropiere de granița chineză. În 1946, a depus mărturie la Tokyo,
la Tribunalul militar
internațional pentru Extremul Orient, detaliind resentimentele sale
despre cum a fost tratat de japonezi. Când Partidul Comunist Chinez sub
Mao Zedong a venit la putere în 1949, Puyi a fost repatriat în China după
negocieri între Uniunea Sovietică și China. Exceptând perioada din timpul
războiului coreean, când a fost mutat la Harbin, Puyi și-a petrecut zece ani la
Centre de detenție pentru criminali de război de la Fushun în provincia
Liaoning, până când a fost declarat reformat.
Puyi a ajuns la Peking în 1959 cu permisiunea specială de la Mao Zedong și a trăit următorii șase ani ca cetățean obișnuit la o reședință împreună cu sora lui, înainte să fie transferat la un hotel sponsorizat de guvern. El și-a exprimat sprijinul pentru comuniști și a lucrat ca asistent grădinar la Grădina Botanică din Peking. La vârsta de 56 de ani, la 30 aprilie 1962, s-a căsătorit cu Li Shuxian, o asistentă medicală, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Conferința Consultativă. Din 1964 până la moartea sa, el a lucrat ca redactor la departamentul literar al Conferinței Consultative Politice a Poporului Chinez, unde salariul său lunar a fost în jur de 100 de yuani. Cu încurajarea lui Mao Zedong și a premierului Zhou Enlai, Puyi și-a scris autobiografia Wo De Qian Ban Sheng (Prima jumătate a vieții mele în anii 1960 împreună cu Li Wenda, un editor de la Biroul de Presă din Peking.)
Puyi a ajuns la Peking în 1959 cu permisiunea specială de la Mao Zedong și a trăit următorii șase ani ca cetățean obișnuit la o reședință împreună cu sora lui, înainte să fie transferat la un hotel sponsorizat de guvern. El și-a exprimat sprijinul pentru comuniști și a lucrat ca asistent grădinar la Grădina Botanică din Peking. La vârsta de 56 de ani, la 30 aprilie 1962, s-a căsătorit cu Li Shuxian, o asistentă medicală, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Conferința Consultativă. Din 1964 până la moartea sa, el a lucrat ca redactor la departamentul literar al Conferinței Consultative Politice a Poporului Chinez, unde salariul său lunar a fost în jur de 100 de yuani. Cu încurajarea lui Mao Zedong și a premierului Zhou Enlai, Puyi și-a scris autobiografia Wo De Qian Ban Sheng (Prima jumătate a vieții mele în anii 1960 împreună cu Li Wenda, un editor de la Biroul de Presă din Peking.)
·
1953:
Șahul Mohammad
Reza Pahlavi părăsește Iranul. Mohammad Mossadegh a refuzat să
recunoască demiterea sa din funcția de prim-ministru.
·
1960: Americanul Joseph
Kittinger se parasuteaza dintr-un balon aflat la 31.330 m, stabilind 2
recorduri mondiale, ramase si astazi – saritura de la cea mai mare
altitudine si cea mai mare viteza atinsa de un om fara un avion.
·
2004: Sonda Cassini-Huygens a
descoperit două luni ale lui Saturn. Cassini-Huygens este o navă spațială/sondă spațială
robotizată lansată împreună de NASA, ESA și ASI care studiază în prezent
planeta Saturn și sateliții săi naturali. Nava spațială Cassini este proiectată
de NASA și a fost denumită după astronomul italiano-francez Giovanni Domenico
Cassini. Agenția Spațială Europeană a realizat sonda spatială Huygens, numit
după astronomul, matematicianul și fizicianul olandez Christiaan Huygens. Sonda
spatiala Cassini a fost lansat în întregime pe 15 octombrie 1997, și după o
lungă călătorie interplanetară, a intrat pe orbită în jurul lui Saturn pe 1
iulie 2004.
·
2010: China a depasit Japonia
devenind a doua mare putere ecomomica a lumii, dupa S.U.A. Astfel, PIB-ul
Chinei a fost de 5.878,6 miliarde de dolari in 2010, fata de Japonia care
a avut 5.474,2 miliarde de dolari.
Nașteri
·
1645: S-a născut Jean de La Bruyère, scriitor, unul dintre
cei mai importanţi moralişti ai literaturii universale: “Caracterele” sau “Moravurile veacului”; (d. 10 mai
1696). Jean de La Bruyère (n. 16 august 1645, Paris; d. 10 mai 1696,
Versailles) a fost un moralist francez, unul dintre cei mai valoroși moraliști
ai literaturii universale. La Bruyère a rămas cunoscut pentru unica sa scriere
„Caracterele” sau „Moravurile veacului” (Les Caractères ou Les mœurs de ce
siècle), apărută în anul 1688. Această lucrare este o culegere de scurte piese
literare, ce ilustrează spiritul secolului al XVII-lea. În unele caractere îi
denunță pe impertinenți, grosolani, palavragii, orgolioși, lingușitori. El nu
inventează personaje sau tipuri, ci le creează din ceea ce observă în jurul
său: „Îi dau îndărăt publicului ceea ce mi-a dat cu împrumut…” Opera
Caracterele se impune prin viziunea filozofică asupra moravurilor timpului,
surprinderea nuanțată a psihologiilor, deosebita concizie stilistică. La
Bruyère se dovedește un adevărat maestru al portretului și creator de
tipologii, dotat cu un excpețional talent al observației concrete.
·
1744: S-a născut Pierre Méchain, astronom și geograf francez
(d. 1804). Pierre François André Méchain (16 august 1744,
Laon, Franța — 20 septembrie 1804, Castellón de la Plana, Spania) a fost un
astronom francez, care împreună cu prietenul său Charles Messier, a lucrat la
un catalog celebru de nebuloase, Catalogul Messier. Între 1800-1804, Pierre
Méchain a fost director al Observatorului din Paris.
·
1753: S-a născut Frederick, Duce de York, al doilea fiu al
regelui George al III-lea (d. 1827)
·
1802: S-a născut Moritz Wilhelm Drobisch, matematician german
și filozof (d. 1896)
·
1823: S-a nascut Alexandru Hurmuzaki, publicist
si om politic roman originar din Basarabia, membru fondator al Societatii
Academice Romane și unul dintre fruntașii mișcării naționale din
Bucovina.(d.08.03.1871). Alexandru Hurmuzaki (n. 16 august 1823,
Cernăuca, Cernăuți – d. 8 martie 1871 (S.N. 20 martie), Napoli, Italia) a fost
un publicist și om politic român, membru fondator al Societății Academice
Române și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Bucovina. A fost ales
deputat din partea Bucovinei în Parlamentul austriac. A fost înmormântat în
curtea Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh”
din Dulcești (județul Neamț). Pe piatra sa funerară este următoarea inscripție:
„Aice zace în Domnul lêngă
fratele seu Constantin, Alesandru Hurmuzachi; nescut în Cernauca, Ducatul
Bucovinei, în 16. August 1823; deputat la parlamentul Austriei și la dieta
țêrii; fost președinte al societății române literarie în Bucovina; membru
societății academice din Bucuresci; reposat în Neapoli în 8. Mart 1871.
Neuitatului seu frate cu spiritul cel ager și luminat, cu simțemintele-i cele
nobile și nalte, iubirea-i cea severă de dreptate, și cu inima-i cea românească
purure însuflețită pentru patrie și națiune, pune această peatră întru lacrimi
de durere Elisa Sturdza, înconjurată de ceilalți frați sdrobiți de măchniciune.”
·
1845: S-a nascut Gabriel Lippmann, fizicianul care a obţinut
prima fotografie colorată a spectrului solar – Premiul Nobel pentru Fizică, pe
anul 1908; (d. 13 iulie 1921). Gabriel Jonas Lippmann (n. 16 august 1845,
Bonnevoie, Luxemburg – d. 13 iulie 1921) a fost un fizician francez, profesor
universitar la Sorbona, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1908,
pentru metoda sa de reproducere fotografică a culorilor pe baza fenomenului de
interferență. A investigat fenomenele electrocapilare cu electrometrul capilar,
care a servit, între altele, la dezvoltarea electrocardiografiei.
·
1860: S-a născut Jules Laforgue, poet francez (d. 1887). Jules Laforgue (n. 16 august 1860 – d. 20 august 1887) a fost
un poet, reprezentant al simbolismului. A scris o lirică reflexivă, cu accente
patetice și pesimiste, scrisă în vers liber, asociind sentimentul efemerului cu
ironia dureroasă sau cu intonații de cântec popular, litanie ori lied de
imprevizibile și rafinate efecte eufonice.
·
1888: S-a născut T. E. Lawrence, scriitor și militar
englez (d. 1935). Thomas Edward Lawrence (n. 16 august 1888 – d.
19 mai 1935), mai cunoscut ca T. E. Lawrence, a fost un ofițer britanic,
celebru mai ales pentru rolul jucat în revolta arabilor din 1916-1918, dar a
cărui personalitate plină de vitalitate, alături de scrierile sale și de o
largă varietate de activități și asocieri, au făcut din el obiect de fascinație
în întreaga lume, unde a fost cunoscut ca Lawrence al Arabiei („Lawrence of
Arabia”). Conform fișei medicale întocmite de Forțele Aeriene Regale Britanice
(RAF) la încorporare, pe 12 martie 1923 Lawrence avea înălțimea de 1,66 m și 59
kg, „cicatrici pe fese” și i se făcuse circumcizie.
·
1915 - S-a născut Al Hibler, cântăreţ american de jazz.
·
1920: S-a născut Virgil Ierunca (Virgil
Untaru), eseist, critic literar şi poet, traducător, stabilit în Franţa din
1946; a colaborat ca redactor la principalele reviste literare româneşti din
exil, a fost redactor al emisiunilor pentru străinătate ale Radioteleviziunii
Franceze şi colaborator, alături de soţia sa, Monica Lovinescu, al postului de
radio “Europa Liberă”; (d. 28 septembrie 2006).
·
1925 - S-a născut Fess Parker, actor şi cântăreţ american.
·
1931 - S-a născut scriitoarea Ileana Berlogea.
·
1931 - S-a născut scriitoarea Natalia Cantemir.
·
1931 - S-a născut Eydie Gorme, cântăreaţă americană.
·
1934 - S-a născut Ketty Lester, cântăreaţă şi actriţă
americană.
·
1935 - S-a născut scriitorul Ion Gheorghe.
·
1941 - S-a născut scriitorul Gavril Sedran.
·
1942: S-a nascut Florin Bogardo, compozitor de
muzica usoara si de film din Romania; (d.15.08.2009).
·
1942 - S-a născut Barbara George, cântâreaţă şi compozitoare
americană.
·
1944 - S-a născut Kevin Ayers, basist şi compozitor britanic
(Soft Machine).
·
1945 - S-a născut Gordon Fleet, baterist britanic (The
Easybeats).
·
1945 - S-a născut Gary Loizzo, vocalist şi chitarist
american (American Breed).
·
1946 - S-a născut scriitorul Ioan Adam. Ioan Adam (n. 26 noiembrie 1875, Muntenii de Sus, județul Vaslui - d. 18 mai 1911, Iași) a fost un scriitor român, asociat cu semănătorismul.
·
1948 - S-a născut Barry Hay, vocalist, flautist şi
compozitor olandez (Golden Earring).
·
1953 - S-a născut James J.T. Taylor, vocalist american (Kool
& The Gang).
·
1954: S-a nascut James Cameron, regizor
canadian, laureat cu Oscar pentru filmul “Titanic”.
·
1958: S-a nascut Madonna (Madonna Louise Veronica
Ciccone), interpretă americană de muzică pop, de origine italiană.
Decese
·
1027: A murit regele Giorgi I, al Georgiei (n. 998 sau 1002), din Casa
Bagrationi. A fost rege al Georgiei din anul 1014 până la moartea
sa, în 1027. A dus un război indelungat,sângeros şi inutil cu
Imperiului Bizantin. A fost înmormântat în Catedrala Bagrati în lucrarea
sa de capital Kutaisi. Un mormânt descoperit recent, jefuit probabil în
secolul al 19-lea, se presupune a fi fost mormantul sau.
·
1258: A decedat imparatul bizantin al
Niceei, Teodor II Dukas Laskaris (1221/1222 – 16
august 1258).
·
1297: A murit Ioan al II-lea Megas Komnenos (n.c. 1262); A
fost împărat al Trapezuntului de la 1280 la 1297. A fost cel mai tanar
fiu al împăratului Manuel I si se intitula ”Impărat şi Autocrat al romanilor”.
·
1376/1379: A decedat Sfantul Roch
(Rocco); (n. Montpellier, între 1346 și1350). Este
venerat ca sfânt de Biserica Catolică și este patronul
spiritual almultor orașe. Era unul
dintre sfintii cei mai invocati in Evul Mediu ca
protector impotrivaciumei, patronatul
său extinzandu-se treptat la lumea rurală, la
animale, ladezastre majore, cum ar fi cutremurele, epidemiile și bolile
grave. Este celebrat pe 16
august si este patronul breslelor de chirurgi,
farmacisti, cojocari fiind de asemenea
un protector al animalelor, cultul sau fiind răspândit în
întreaga lume.
·
1419: A decedat la
Praga, Wenceslas (Vaclav in cehă) al IV- lea, poreclit„bețivul”, prinț al
casei de Luxemburg născut 26 februarie
1361 în Nürnberg, fost rege
al Germaniei 1376-1400 (sub
numele Wenceslas I), rege al Boemiei 1378-1419 (Wenceslas IV), elector de Brandenburg și Duce
de Luxemburg,1383-1390 (Wenceslas II).
·
1705: A decedat matematicianul elvetian Jakob
Bernoulli; (n. 27.12.1654, Basel). Contemporan cu Newton și Leibniz, a
dezvoltat calculul diferențial și integral introdus de aceștia. Jakob Bernoulli
este cel care a introdus noțiunea de funcție în 1694. De asemenea, a notat cu
„x” variabila independentă, notație care este și astăzi consacrată. Tot lui îi
aparține și noțiunea de integrală și de calcul integral. În urma cercetărilor sale asupra șirurilor a
ajuns la celebra inegalitate care îi poartă numele (Inegalitatea lui
Bernoulli). Unul din frații săi a fost Johann Bernoulli, un alt mare
matematician.
·
1714: Are loc martiriul Sfinţilor Brâncoveni. La 15
August 1714, de Sfânta Maria Mare, Constantin Brâncoveanu ,
fiii săi şi Enache au fost duşi la locul de osândă. Ziua fusese aleasă anume de
otomani. Ştiau că era o mare sărbătoare creştină, ziua în care Constantin
Brâncoveanu împlinea 60 de ani, precum şi onomastica soţiei sale, Marica. Erau acolo şi sultanul Ahmed al III-lea,
marele vizir Gin Ali, ambasadorii creştinătăţii apusene, de la Veneţia, din
Franţa, Anglia şi din Imperiul Habsburgic, dar şi din Rusia, alături de mulţi
oameni de rând. Muntenilor li s-a îngăduit să spună o ultimă rugăciune în
genunchi, iar apoi sultanul le-a oferit iertarea şi viaţa dacă trec la
mahomedanism. Anton-Maria Del Chiaro, secretarul domnitorului, nota mai târziu
despre răspunsul demn al Voievodului: "Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea
creştină nu mă las! În ea m'am născut şi am trăit, în ea vreau să mor. Pământul
ţării mele l-am umplut cu biserici creştineşti şi, acum, la bătrâneţe, să mă
închin în geamiile voastre turceşti? Nu, Împărate! Moşia mi-am apărat, credinţa
mi-am păzit. În credinţa mea vreau să închid ochii, eu şi feciorii mei". Apoi şi-a încurajat copiii: "Fiilor, aveţi
curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas
decât sufletele, să nu le pierdem şi pe ele, ci să le aducem curate în faţa
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele
nostru!" Sultanul a dat
semnalul execuţiei şi primul a fost decapitat vistiernicul Enache Văcărescu,
apoi pe rând fiii Constantin, Ştefan şi Radu, în timp ce tatăl urmărea totul
înmărmurit de durere. Doar Matei, de doar 12 ani, a avut un moment de
slăbiciune şi, speriat, i-a cerut sultanului iertarea, făgăduind că se va face
mahomedan. Constantin l-a îmbărbătat cu lacrimi în ochi spunându-i că „din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi
piardă credinţa; mai bine să mori de o mie de ori decât să-ţi renegi credinţa
strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ“. Şi Matei şi-a acceptat martiriul cu
vorbele "Vreau sa mor creştin. Loveşte!". Ultimul a căzut capul
domnitorului. A fost o execuţie fără seamăn în istoria cruzimii otomane. La
capătul celei mai zguduitoare tragedii, ce nu are pereche în analele sângeroase
ale sultanilor de odinioara, numai atunci s-a pus capăt celor mai straşnice
clipe pe care le poate suferi vreodata un suflet omenesc. Nicolae
Iorga. Şi Andrea Memno, plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, cum mai
era numit atunci Constantinopolul, a fost de faţă la scena execuţiei
domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a membrilor familiei sale. În scrisoarea
sa către dogele Veneţiei raporta groznicele momente: "Doamne!
Pana-mi tremură când vă scriu Excelenţă. Ceea ce am văzut... Mă întreb: putut-a
fi de faţă cineva să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş tânăr
tinerel rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său... Gâdele stropit de
sângele creştinesc, face un salut Sultanului Ahmed şi se retrage. Sultanul
însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridică să plece.
Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi spuse Sultanul că regretă acum ceea ce a
săvârşit..." Trupurile au fost aruncate în apele Bosforului, iar
capetele "purtate în prăjini" pe uliţele cetăţii şi înfipte la o
poartă a Seraiului, iar după trei zile aruncate şi ele în mare. Doamna Maria a
aflat îngrozitoarea veste în închisoare. Cu ajutorul Patriarhiei
Constantinopolului şi al unor creştini pioşi a reuşit să ducă trupurile
neînsufleţite la Halki, într-o veche mănăstire zidită de împăratul Ion
Paleologul. După ce Doamna Maria, fiica şi nora sa au reuşit să scape din
temniţă răscumpărându-se cu sute de galbeni luaţi cu dobândă de la negustorii
din Stambul, şi după un an şi jumatate de exil în Caucaz, au ajuns la în cele
din urmă înapoi la Bucureşti. Abia în 1720 a reuşit Doamna Maria să aducă în
ţară şi osemintele domului martir Constantin Brâncoveanu. Deşi mormântul din
Mănăstirea Hurezi, ctitorită de Brâncoveanu, aştepta trupul voievodului,
acesta a rămas gol. Convinsă că turcii îi vor căuta trupul în acel loc pentru
a-l pângări, văduva domnitorului a înmormântat osemintele în Biserica
Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, unde se află şi astăzi. Doamna Maria s-a
stins în Bucureşti, în decembrie 1729, şi a fost înmormântată alături de
domnitorul Constantin Brâncoveanu. Martirii brâncoveni au fost canonizaţi de
Biserica Ortodoxă Română în 1992 sub numele de Sfinții Mucenici
Brâncoveni şi sunt în fiecare an veneraţi în data de 16 august.
·
1888: A încetat din viaţă farmacistul John S.
Pemberton, cel care a inventat celebra băutură “Coca-Cola”; (n. 8 iulie 1831).
În aprilie 1865, Pemberton fusee rănit în Bătălia de la Columbus, Georgia, și
la fel ca mulți alți veterani răniți, a devenit dependent de morfină. Căutând un leac pentru dependența sa a
început să facă experimente cu coca și vinuri obținute din coca, creând în cele
din urmă propria sa versiune de Vin Mariani, care conținea nucă de kola și
damiana și pe care l-a numit Pemberton’s French Wine Coca. O dată cu creștea îngrijorării publice
privind dependența de droguri, depresia și alcoolismul în rândul veteranilor și
a neurasteniei în rândul femeilor sudiste irascibile, produsul lui medical a
fost promovat ca fiind foarte benefic pentru „doamne și toți cei a căror loc de
muncă sedentar cauzează neurastenie, probleme ale stomacului, intestinelor și
rinichilor, precum și cei care au nevoie de un fortifiant și de un agent
stimulant pur.” În 1886, atunci când in Atlanta și Fulton County a
fost adoptat o nouă legislație, mai riguroasă, Pomberton s-a văzut obligat să
producă o alternativă non-alcoolică a versiunii sale de French Wine Coca.
Pemberton s-a bazat pe ajutorul
farmacistului din Atlanta, Willis Venable pentru a testa și perfecționa noua
rețetă, pe care a formulat-o folosind metoda aproximațiilor succesive. Astfel Pemberton a elaborat un set de
indicații pentru prepararea sa, care în cele din urmă a inclus și amestecul de
sirop cu apă carbogazoasă. Frank
Mason Robinson a avut ideea ca noua formulă să se numească Coca-Cola, datorită
rezonanței numelui, care era populară printre vinurile medicamentoase. Deși
numele făcea referire destul de clar la cele două ingrediente principale,
controversa asupra conținutului de cocaină avea să determine mai târziu The
Coca-Cola Company să afirme că numele a fost „lipsit de sens, dar fantezist”.
·
1893: A încetat din viaţă Jean Martin Charcot, medic
psihiatru, unul dintre fondatorii neurologiei moderne; (n. 29 noiembrie 1825).
·
1949: A încetat din viaţă scriitoarea Margaret Mitchell: “Pe aripile vântului”, roman
ecranizat în 1939; filmul, cu acelaşi titlu, este considerat o capodoperă a
celei de-a şaptea arte; (n. 8 noiembrie 1900).
·
1977: A încetat din viaţă, la resedinta sa
din Graceland, Elvis Presley, idolul muzicii anilor ’50-’60, actor în numeroase
filme realizate special pentru el: “Veselie la Acapulco”, ” Blue Hawaii”, “Viva
Las Vegas”; (n. 8 ianuarie 1935).
·
2003: A murit în exil în Arabia Saudită,
fostul dictator al Ugandei, criminalul Idi Amin. Există unele dispute legate de vârsta
lui reală, dar cele mai multe surse spun că el ar fi avut 80 de ani.A
fost fiul unui vrăjitor, a servit in armata coloniala britanica si campion de
box la categoria grea. Idi Amin
a fost unul dintre cei mai sangerosi dictatori din istoria
Africii.El a condus Uganda din 1971 până în 1979, când a inlaturat
de la putere de trupe din Tanzania şi de exilaţi ugandezi. Idi Amin
isi acorda lui însuşi medalii. Se estimeaza ca ar fi
asasinat cca. 400.000 de oameni, si ca mulţi dintre opozantii sai
au fost închişi şi torturaţi.
·
2005: A murit fratele Roger,
fondatorul comunităţii Taizé, stareţul singurei mănăstiri ecumenice din
lume, apropiat al Maicii Tereza si confident al Papei Ioan Paul al
II-lea ; (n. 12.05.1915). A fost asasinat de catre o
romanca bolnavă psihic.
·
2007 - A încetat din viaţă percuţionistul şi compozitorul
american Max Roach, una dintre marile legende ale jazz-ului secolului al XX-lea
(n. 10 ianuarie 1924).
·
2008: A decedat Elena Leuşteanu, gimnastă
româncă, triplu laureată cu bronz olimpic la Melbourne 1956 – 2 medalii şi Roma
1960 – 1 medalie.
·
2009 – A murit compozitoarea Ellie Greenwich, care a contribuit la impunerea muzicii pop în anii '60,
semnând piese precum "Chapel of Love" şi "Da Doo Ron Ron".
Sărbători
·
În calendarul ortodox:
Aducerea Sfintei Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol; Sfinții
Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin,
Ștefan, Radu și Matei și Sfetnicul Ianache; Sf Cuv Iosif de la Văratec; Sf Mc Diomid
·
În calendarul romano-catolic: Sf. Ștefan, rege. Ștefan I al Ungariei (în maghiară Szent
István király „sfântul rege Ștefan”, n. 969, Strigoniu – d. 15 august 1038,
Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului
Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene. Este
venerat ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă.
- Ziua Restauratiei, Republica Dominicana
SUPLIMENT
ISTORIE PE ZILE 16 August
FILM
DOCUMENTAR
Închisoarea Yedikule,
locul în care a fost închis Constantin Brâncoveanu:
RELIGIE
ORTODOXĂ 16 August
Aducerea Sfintei Mahrame a
Domnului din Edesa la Constantinopol; +)
Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi,
Constantin, Ștefan, Radu și Matei și Sfetnicul Ianache; +) Sf Cuv Iosif de la
Văratec; Sf Mc Diomid
Sfanta Mahrama a Domnului este praznuita si sarbatorita in fiecare
an pe 16 august. Potrivit traditiei ortodoxe, panza a fost oferita de
Mantuitorul nostru Iisus Hristos regelui Abgar al Edesei pentru a se vindeca de
lepra. Pe aceasta panza a ramas pictat chipul Mielului lui Dumnezeu, care, de-a
lungul veacurilor, a reprezentat un model pentru iconografi.
Totusi, Sfanta Mahrama a Mantuitorului nostru Iisus Hristos nu a
fost atestata apostolic sau evanghelic nici pana in zilele noastre. Cu ajutorul
unei traduceri siriace, Eusebiu de Cezareea a integrat-o in scrierea „Istoria
Bisericeasca”. In cadrul acestei lucrari este prezentata corespondenta
Mantuitorului cu regele Abgar.
Tot aici este relatat faptul ca Abgar ii trimite Mantuitorului
prin curierul Anania o scrisoare in care il roaga sa il vindece de boala
necrutatoare care il cuprinse si sa il fereasca de prigonirile iudeilor.
Mantuitorul ii raspunde la randul sau faptul ca nu poate veni insa ii spune ca
va trimite in schimb pe unul dintre ucenicii sai, pe Tadeu pentru a il vindeca.
Totusi, Eusebiu nu mai mentioneaza ce a facut regele dupa ce a primit raspunsul
de la Mantuitor.
Aceasta nu are nici o atestare evanghelica sau apostolica. Eusebiu
de Cezareea a inserat-o dupa o traducere siriaca in lucrarea Istoria
Bisericeasca. In aceasta lucrare ne este relatata corespondenta dintre regele
Abgar si Hristos. Aflam ca regele ii trimite lui Hristos prin curierul Anania o
scrisoare prin care ii cere sa vina la el sa-l vindece de boala de care era
cuprins si sa-l fereasca de prigonirile iudeilor. Mantuitorul ii raspunde ca nu
poate veni, dar ca ii va trimite pe unul dintre ucenicii Sai, cu numele Tadeu
sa-l vindece. Eusebiu nu ne relateaza ce a facut Abgar dupa primirea
raspunsului de la Hristos.
In scrierea apocrifa „Doctrina Addaei” se mentioneaza ca regele a
trimis un pictor care sa zugraveasca fata Mantuitorului pe panza. Insa din
pricina faptului ca pictorul nu va reusi sa faca acest lucru, Mantuitorul
insusi isi va pune fata pe pe panza.
Totusi, potrivit Sfantului Ioan Damaschin, Hristos si-ar fi
intiparit chipul Sau pe o bucata din haina sa iar Sfanta Mahrama va ajunge rege
prin intermediul lui Iuda Tadeul.
Sf
Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ștefan,
Radu, Matei și Sfetnicul Ianache
Acest binecredincios
şi de Hristos iubitor Voievod al Ţării Româneşti s-a născut la anul 1654 din
părinţi de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar
după mamă, nepot al voievodului Şerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul
1688, s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba
română.
Rămas
orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut de către
unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învăţat boier al vremii
sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli înţelepţi spre a primi învăţătură
aleasă. Pentru iscusinţa şi înţelepciunea sa, Constantin a primit înalte
dregătorii, bucurându-se de multă cinstire încă din tinereţe.
După
moartea voievodului Şerban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie în 29 de
zile, la stăruinţele tuturor boierilor şi dregătorilor ţării, vrednicul
Constantin Brâncoveanu a primit scaunul de domn al Ţării Româneşti, fiind uns
de către patriarhul de Constantinopol Dionisie IV Seroglanul şi de mitropolitul
Teodosie. împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit ţara cu adâncă
pricepere şi înaltă priveghere, cu blândeţe şi răbdare creştinească.
Luând
în ajutor pe Hristos, Impăratul veacurilor, şi având pildă pe vrednicii săi
înaintaşi, Constantin voievod îşi începu slăvita domnie punând temelia celei
mai mari mănăstiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc
de veşnică odihnă. Nenumărate sunt însă bisericile şi mănăstirile ridicate sau
înzestrate de milostivul şi evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Ţării
Româneşti.
Dărnicia
şi purtarea de grijă a evlaviosului Voievod Constantin Brâncoveanu nu cunoşteau
margini. Ele nu se vor opri la hotarele Ţării Româneşti, ci se vor revărsa şi
la fraţii români din Moldova şi din Transilvania, la toate patriarhiile
ortodoxe, la dreptcredincioşii creştini aflaţi în suferinţă pe meleagurile
siriene, caucaziene şi arabe, la Locurile Sfinte ale Răsăritului: la Ierusalim,
la Athos, la Sinai şi la mănăstirile din Grecia şi din insulele greceşti.
Iar
după aproape 25 de ani de strălucită domnie i-a fost dat marelui Voievod
Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan,
Radu şi Matei, precum şi cu sfetnicul Ianache, să fie părtaşi patimilor lui
Hristos şi să fie încununaţi cu coroana sfântă a muceniciei. Aceasta s-a
petrecut astfel:
În
Săptămâna Patimilor din anul 1714, în urma trădării unor boieri, care l-au
clevetit că unelteşte împotriva turcilor, la Bucureşti a sosit o mulţime de
ostaşi trimişi de sultanul Ahmed al III-lea, care l-au luat pe Constantin Vodă
cu fiii şi ginerii săi şi l-au dus la Inalta Poartă, în jalea tuturor
locuitorilor oraşului. Luându-şi rămas bun, Constantin a zis noului domnitor şi
celor din apropierea lui: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru
păcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă sunt însă fructul răutăţii omeneşti,
pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe duşmanii mei".
La
Constantinopol, creştinul voievod şi fiul său cel mare au fost chinuiţi cumplit
de către necredincioşi vreme de patru luni, ca să dea toate averile lor, pe
care turcii le bănuiau că sunt foarte mari, însă nu găsiseră decât puţine. Deci
au fost supuşi la amarnice munci: întinderea pe roată, cetluirea capului cu un
cerc de fier, arderea cu fierul înroşit în foc pe piept şi pe spate, înţeparea
mâinilor şi a picioarelor. La sfârşit, după ce au smuls tot ce se putea de la
bătrânul voievod, fără însă să găsească averea la care se aşteptau ei, turcii
l-au pus să aleagă între trecerea la mahomedanism şi moarte. Dar Constantin şi
fiii săi au rămas neclintiţi în credinţa lor, astfel că în ziua praznicului
Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin
Brancoveanul împlinea 60 de ani şi era ziua de nume a doamnei sale, Marica, el
a fost scos din temniţă împreună cu fiii săi şi cu sfetnicul Ianache, pentru a
primi sfârşitul mucenicesc.
Mărturisitorii
lui Hristos au fost duşi pe străzile oraşului lui Constantin, îmbrăcaţi numai
în cămăşi, desculţi, cu capetele descoperite şi legaţi în lanţuri, întocmai ca
răufăcătorii. La locul de tăiere aştepta mulţime de popor, sultanul Ahmed al
III-lea, vizirul său şi ambasadorii marilor puteri europene. Acolo mucenicii
fiind puşi în genunchi, mult pătimitorul Constantin i-a îmbărbătat pe fiii săi:
„Fiii mei, iată, toate avuţiile le-am pierdut. Să nu ne pierdem şi sufletele!
Staţi tari, bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă la moarte. Priviţi la
Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară
a murit! Credeţi tare în aceasta şi nu vă mişcaţi din credinţa ortodoxă pentru
viaţa şi lumea aceasta! Aduceţi-vă aminte de Sfântul Pavel, ce zice: că nici
sabie, nici îmbulzeală, nici moarte, nici alta orice nu-l va despărţi de
Hristos; că nu sunt vrednice muncile şi nevoile acestea de aici spre mărirea
ceea ce o va da Hristos. Acuma dară, o dulcii mei fii, cu sângele nostru să
spălăm păcatele noastre".
Deci
au căzut capetele vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi al fiului celui mare,
Constantin, după aceea al lui Ştefan şi al lui Radu. Iar când a venit rândul
copilului Mateiaş, care avea numai 12 ani, şi călăul a ridicat sabia să-i taie
capul, acesta s-a înspăimântat şi a strigat sultanului să-l ierte că se va face
musulman. Atunci tatăl său, plin de bărbăţie, i-a zis: „Din sângele nostru n-a
mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, să mori de o
mie de ori, decât să-ţi lepezi credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani
mai mulţi pe pământ". Atunci copilul s-a întărit şi, întinzându-şi
liniştit gâtul pe tăietor, a zis călăului: „Vreau să mor creştin.
Loveşte!"
Trupurile
mucenicilor au fost apoi aruncate de păgâni în mare, de unde au fost culese de
creştini milostivi, care le-au îngropat în taină şi cu evlavie, nu departe de
Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mănăstirii Maicii Domnului, care
fusese ajutată înainte de domnul Constantin. Credincioasa sa soţie, doamna
Marica, cu care voievodul avusese 11 copii - patru fii şi şapte fete -, a fost
surghiunită cu fetele sale şi cu ginerii pentru mai mulţi ani. In 1720, ea a
reuşit să aducă în ţară sfintele moaşte ale domnitorului şi le-a înmormântat în
biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitoria sa, unde de atunci şi
până în zilele noastre veghează lumina candelei care aminteşte locul de odihnă
al Voievodului mucenic.
La
20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe
marele Voievod martir Constantin Brânco-veanu, împreună cu cei patru fii ai săi
şi cu rudenia sa, Ianache, trecându-i în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire
în calendar la 16 august. Cu ale căror sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
Hristoase, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sf
Cuv Iosif de la Văratec
Viaţa Sfântului Cuvios Iosif de la
Varatic
Cuviosul Părinte Iosif s-a născut în
jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania, dintr-o familie
de oameni evlavioşi, trăitori ai credinţei ortodoxe.
În acea vreme are loc revolta
românilor ortodocşi din Transilvania, condusă de Cuviosul Sofronie de la
Cioara, împotriva asupririi austriece şi a uniaţiei.
Din cauza acestor conflicte şi
persecuţii, multe familii de români statornici în credinţa ortodoxă au venit
în Moldova, între care şi cea a Cuviosului Iosif.
Râvnind vieţii îmbunătăţite a
nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Iosif a cercetat mănăstirile Moldovei
şi, văzând viaţa duhovnicească a multor nevoitori, a urmat pilda lor.
Acesta a cunoscut viaţa monahală din
tinereţe, alegând să devină ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe
când se afla la Mănăstirea Dragomirna.
Ucenic al Sf. Paisie la mănăstirile
Dragomirna, Secu şi Neamţ, el s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza
minţii, înfrânarea, postirea, privegherile şi rugăciunea minţii.
Când Sfântul Cuv. Paisie s-a mutat cu
obştea la Mănăstirile Secu şi Neamţ, a venit şi Cuviosul Iosif, care, la
recomandarea stareţului, a fost călugărit şi hirotonit ieromonah.
Pe la anul 1779, îl aflăm pe Cuviosul
Iosif îndrumător duhovnicesc la Schitul Pocrov de lângă Mănăstirea Neamţ, şi
povăţuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului şi Durău.
La ceva timp, cu binecuvântarea
stareţului, a devenit sihastru (ieroschimonah) în Munţii Neamţului cu alţi
doi părinţi, Gherman şi Gherontie.
După anul 1785, cu povăţuirea
Stareţului Paisie şi cu binecuvântarea chiriarhului, Cuviosul Iosif a fost
rânduit să pună bazele Mănăstirii Varatic, împreună cu maica Olimpiada, iar
mai apoi şi Nazaria, ucenicele sale duhovniceşti de la Schitul Durău.
Sihastru şi dascăl iscusit al
rugăciunii lui Iisus, preot şi duhovnic renumit, părinte adevărat pentru
călugări şi mireni şi bun organizator, Sfântul Iosif este cel dintâi
duhovnic, de pilduitoare autoritate, al aşezării călugăreşti de la Varatic
şi, în acelaşi timp, unul dintre ctitorii acestei mănăstiri. Cunoscând
purtarea sa şi rolul activ pe care l-a îndeplinit la Varatic, Mitropolitul
Veniamin Costachi al Moldovei l-a preţuit pentru sfinţenia vieţii sale şi
faptele bune ce le săvârşea.
Ca ucenic şi următor al Sf. Paisie,
Cuviosul Iosif a devenit un vrednic misionar al Bisericii noastre şi înnoitor
al vieţii monahale în obştea de la Varatic şi împrejurimi.
Împreună cu stareţele din vremea sa, a
pus temelia bunelor rânduieli cu privire la slujbele bisericeşti, la lucrul
de obşte şi chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul, lucrul de mână şi
rugăciunea cea de toată vremea.
La Mănăstirea Varatic a devenit ctitor
al celor două biserici de la începutul mănăstirii, al celei din lemn (1785)
şi apoi din zid (1808-1812), ambele cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Sfântul Iosif Pustnicul a contribuit
la organizarea mai multor mănăstiri din munţii Neamţului şi timp de treizeci
de ani a asigurat îndrumarea duhovnicească a mai bine de trei sute de
călugăriţe, precum şi a numeroşi anahoreţi din munţii de lângă Sihla.
Slujitor al cuvântului lui Dumnezeu,
Sfântul Cuvios Iosif a dobândit încă din tinereţe o cunoaştere temeinică a
Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, ceea ce i-a dat
posibilitatea să se ocupe şi de copierea manuscriselor cu conţinut
scripturistic, teologic şi cultic.
Vestea despre sfinţenia şi
înţelepciunea lui duhovnicească atât de mult sporise, încât ajunsese unul din
cei mai renumiţi sihaştri din ţinutul Neamţului, la care alergau monahii şi
credincioşii să se spovedească şi să primească povăţuiri.
Tuturor ucenicilor săi, Cuviosul Iosif
le-a insuflat un duh de râvnă duhovnicească şi de jertfă pentru dobândirea
desăvârşirii.
Printre ucenicii săi se numără şi
Ieromonahul Irinarh Rosetti (†1859), care, după ce a întemeiat, cu
binecuvântarea şi sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi, Mănăstirea
Horaiţa, a plecat în Ţara Sfântă, unde a ctitorit biserica de pe Muntele
Tabor.
Din mărturiile monahiilor de la
Varatic se ştie că duhovnicescul părinte a dus o viaţă aspră, cu nevoinţe
călugăreşti, iubind pe Dumnezeu şi oameni, rugăciunea şi cărţile.
Pentru viaţa sa sfântă, Dumnezeu l-a
înzestrat pe Cuviosul Iosif cu darul facerii de minuni şi al izgonirii
duhurilor necurate. Prin rugăciunile sale înălţate înaintea Sfintei Treimi şi
a Maicii Domnului, erau vindecaţi mulţi creştini de bolile sufleteşti şi
trupeşti.
Blândeţea, îndelunga răbdare,
bunătatea şi dragostea l-au făcut pe Iosif ieroschimonahul să fie iubit,
ascultat şi preţuit de soborul Mănăstirii Varatic şi de pelerinii acestui loc
de rugăciune.
Prin viaţa sa sfântă, prin tot ceea ce
a învăţat şi lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi o pildă de trăire
intensă a Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Cuviosul părinte a trecut la cele
veşnice la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii
„Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Varatic.
Locurile din Munţii Neamţului unde s-a
nevoit Ieroschimonahul Iosif au rămas în tradiţia locului sub denumirea:
„Poiana lui Iosif”, „Pârâul lui Iosif” şi „Chiliile lui Iosif”.
De la marele isihast român se
păstrează un Tipic al rugăciunii inimii, pe care îl urma dimpreună cu
ucenicii săi din mănăstiri.
Pentru faptele şi viaţa sa plină de
sfinţenie, Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul Cuvios Iosif de la
Varatic în rândul sfinţilor cuvioşi români ce a strălucit în ţinutul
Neamţului, binecuvântat de Dumnezeu cu multe vetre monahale.
Viața Sfântului
Mucenic Diomid doctorul
Sfântul Diomid era de neam din Tarsul
Ciliciei, cu meşteşugul doctor, iar de credinţă creştin. El tămăduia nu numai
trupurile, dar şi sufletele omeneşti, pentru că învăţa pe păgâni să creadă în
Hristos şi îi aducea la Sfântul Botez. Iar în vremea împăratului Diocleţian a
lăsat Tarsul şi a mers în Niceea, cetatea Bitiniei, acolo făcând multe
tămăduiri, după obiceiul său, nu cu doctorii pământeşti, ci cu chemarea
numelui Atotputernicului şi dătătorului de tămăduiri, Hristos şi cu
însemnarea cinstitei Cruci tămăduia toate bolile şi încredinţa pe cei
necredincioşi. Deci mulţi se întorceau de la înşelăciunea idolească prin
doctoria şi învăţătura lui.
Dar împăratul Diocleţian, fiind atunci în
părţile Răsăritului şi înştiinţându-se de acest lucru, a trimis să-l prindă.
Însă ostaşii trimişi, mergând la dânsul, l-au aflat săvârşit în Domnul.
Deci au tăiat capul mortului, ca să-l ducă împăratului. Iar după tăierea
capului, toţi ostaşii aceia şi-au pierdut lumina ochilor, rămânând orbi.
Astfel au fost duşi de alţii la împărat, împreună cu capul cel tăiat al lui
Diomid. Și văzând împăratul capul şi ostaşii orbi, le-a poruncit să ia capul
şi să-l lipească la trup, la locul său. Și făcând ostaşii aceasta,
îndată au văzut şi au crezut în Hristos, adevăratul Dumnezeu, Căruia I se
cuvine slava în veci. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin.
|
ARTE 16 August
MUZICĂ
16 August
Al Hibler, cântăreţ american de jazz
Gelu
Solomonescu
Fess Parker, actor şi cântăreţ american
Eydie Gorme, cântăreaţă americană
Ketty Lester, cântăreaţă şi actriţă americană.
Barbara George, cântâreaţă şi compozitoare americană
Kevin Ayers, basist şi compozitor britanic (Soft Machine).
Gordon Fleet, baterist britanic (The Easybeats).
The Easybeats
Gary Loizzo, vocalist şi chitarist american (American Breed).
Barry Hay, vocalist, flautist şi compozitor olandez (Golden
Earring).
Golden
Earring
James J.T. Taylor, vocalist american (Kool & The Gang).
James J.T. Taylor
(Kool & The Gang):
Madonna
Madonna Greatest
Hits Full Album
Elvis
Presley
Max Roach, una dintre marile legende ale
jazz-ului
Ellie Greenwich, compozitoare care a
contribuit la impunerea muzicii pop în anii '60
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Vivaldi: Concerto in B Minor RV 386: For you, my friend
Beethoven: Complete Piano Sonatas Vol. 1
La Paloma! (Mantovani)(Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video Album! H.D.
Best Songs Of Loreena Mckennitt - Loreena Mckennitt Greatest Hits 2018
POEZIE 16 August
Virgil Ierunca
Biografie Virgil Ierunca
Virgil Ierunca (pseudonimul lui Virgil Untaru, n. 16 august
1920, Lădeşti, Vâlcea d. 28 septembrie 2006, Paris) a fost un critic literar,
publicist şi poet român. A fost căsătorit cu Monica Lovinescu.
O dată cu studiile universitare, a debutat în ziaristică, în 1939, la ziarul Timpul, unul din cele mai importante cotidiane bucureştene din acea vreme. Între 1940 şi 1944 colaborează la principalele reviste literare şi la săptămânalul Vremea, cu o rubrică intitulată "Caiete franceze", în care îi prezintă pe scriitorii francezi din rezistenţa împotriva ocupaţiei naziste. Din anul 1943 deţine o rubrică asemănătoare în ziarul Ecoul şi colaborează la revistele Kalende şi Preocupări literare. În 1942, propria sa revistă literară, Albatros, este suprimată de cenzură pentru tendinţele ei democratice. După război, Virgil Ierunca scoate revista Agora împreună cu Ion Caraion, revistă de cultură internaţională, care este suprimată deja după primul număr de cenzura comunistă, din cauza unui articol al lui Titus Ştefănescu-Priboi intitulat Echinox, în care dădea ca exemple de platitudine a gândirii pasaje din scrierile lui Stalin.
Virgil Ierunca părăseşte ţara în 1947, primind o bursă din partea guvernului francez. Bursa purta numele cunoscutului scriitor anticomunist Arthur Koestler, autorul cărţii "Zero şi Infinit". Din 1951 şi până în 1974 este redactor al emisiunilor în limba română ale Radiodifuziunii franceze şi lucrează în acelaşi timp la "Centre national de la recherche scientifique" (CNRS), la secţia de filozofie şi estetică. Colaborează la două emisiuni culturale ale postului de radio "Europa Liberă": "Actualitatea Culturală Românească" şi "Povesta vorbei" (Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate).
În denunţarea dictaturii comuniste din România, Ierunca ia parte activă ca secretar de redacţie la apariţia ziarului Uniunea Română, editat la Paris de generalul Nicolae Rădescu, la care colaborează şi Grigore Gafencu. Scrie numeroase articole în publicaţiile româneşti din exil, în special în revista România, organul Comitetului Naţional Român de la Washington, editat de Constantin Vişoianu. În volumul Piteşti (1981) denunţă experienţa comunistă a terorii, folosită ca instrument de distrugere psihică. De când se află în Franţa, Virgil Ierunca a redactat o serie de reviste literare, ca Luceafărul (1948-1949), al cărei director a fost Mircea Eliade, Caiete de dor (1951-1957), Fiinţă românească (1963-1968), Ethos (care apare din anul 1973). Într-o serie de publicaţii din exil, a deţinut rubrica intitulată Antologia ruşinii, în care erau daţi la iveală intelectuali din România aserviţi slugarnic regimului comunist. Producţiile literare ale lui Virgil Ierunca figurează în mai multe antologii de poezie, printre care cea alcătuită de Vintilă Horia. Pentru activitatea sa democrată şi anticomunistă a fost distins cu medalia "Iuliu Maniu", iar pentru cea literară cu Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţă (1987). În 1994, biroul de la Paris al postului de radio Europa Libera e desfiinţat, stârnind protestele a mii de ascultători din România.
Cărţi publicate
Fenomenul Piteşti (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990; reeditat în 2007);
Româneşte (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991; reeditat în 2005);
Subiect şi predicat (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993);
Dimpotrivă (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994);
Semnul mirării (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995);
Trecut-au anii (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000);
Poeme de exil (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001).
O dată cu studiile universitare, a debutat în ziaristică, în 1939, la ziarul Timpul, unul din cele mai importante cotidiane bucureştene din acea vreme. Între 1940 şi 1944 colaborează la principalele reviste literare şi la săptămânalul Vremea, cu o rubrică intitulată "Caiete franceze", în care îi prezintă pe scriitorii francezi din rezistenţa împotriva ocupaţiei naziste. Din anul 1943 deţine o rubrică asemănătoare în ziarul Ecoul şi colaborează la revistele Kalende şi Preocupări literare. În 1942, propria sa revistă literară, Albatros, este suprimată de cenzură pentru tendinţele ei democratice. După război, Virgil Ierunca scoate revista Agora împreună cu Ion Caraion, revistă de cultură internaţională, care este suprimată deja după primul număr de cenzura comunistă, din cauza unui articol al lui Titus Ştefănescu-Priboi intitulat Echinox, în care dădea ca exemple de platitudine a gândirii pasaje din scrierile lui Stalin.
Virgil Ierunca părăseşte ţara în 1947, primind o bursă din partea guvernului francez. Bursa purta numele cunoscutului scriitor anticomunist Arthur Koestler, autorul cărţii "Zero şi Infinit". Din 1951 şi până în 1974 este redactor al emisiunilor în limba română ale Radiodifuziunii franceze şi lucrează în acelaşi timp la "Centre national de la recherche scientifique" (CNRS), la secţia de filozofie şi estetică. Colaborează la două emisiuni culturale ale postului de radio "Europa Liberă": "Actualitatea Culturală Românească" şi "Povesta vorbei" (Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate).
În denunţarea dictaturii comuniste din România, Ierunca ia parte activă ca secretar de redacţie la apariţia ziarului Uniunea Română, editat la Paris de generalul Nicolae Rădescu, la care colaborează şi Grigore Gafencu. Scrie numeroase articole în publicaţiile româneşti din exil, în special în revista România, organul Comitetului Naţional Român de la Washington, editat de Constantin Vişoianu. În volumul Piteşti (1981) denunţă experienţa comunistă a terorii, folosită ca instrument de distrugere psihică. De când se află în Franţa, Virgil Ierunca a redactat o serie de reviste literare, ca Luceafărul (1948-1949), al cărei director a fost Mircea Eliade, Caiete de dor (1951-1957), Fiinţă românească (1963-1968), Ethos (care apare din anul 1973). Într-o serie de publicaţii din exil, a deţinut rubrica intitulată Antologia ruşinii, în care erau daţi la iveală intelectuali din România aserviţi slugarnic regimului comunist. Producţiile literare ale lui Virgil Ierunca figurează în mai multe antologii de poezie, printre care cea alcătuită de Vintilă Horia. Pentru activitatea sa democrată şi anticomunistă a fost distins cu medalia "Iuliu Maniu", iar pentru cea literară cu Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţă (1987). În 1994, biroul de la Paris al postului de radio Europa Libera e desfiinţat, stârnind protestele a mii de ascultători din România.
Cărţi publicate
Fenomenul Piteşti (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990; reeditat în 2007);
Româneşte (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991; reeditat în 2005);
Subiect şi predicat (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993);
Dimpotrivă (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994);
Semnul mirării (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995);
Trecut-au anii (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000);
Poeme de exil (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001).
Identitate
Vădindu-te,
te-ascunzi mai bine
Nu stai în clipă nici în sine
Eşti înainte de-a fi fost
În spornic şi mirabil rost
Te chem să fii, să mă numeşti
Eu mi-amintesc, doar tu mai eşti
Ne-a logodit lumina-n noapte
Cazi în tăcere, te înalţi în şoapte
Deschide-te să poţi citi mirarea
Osânda împreună - aceasta e lucrarea
Iar pui cuvânt lângă cuvânt
Desmărginito, cine sunt?
(1996)
* Poeme de exil; Editura Humanitas; Bucureşti; 2001
Nu stai în clipă nici în sine
Eşti înainte de-a fi fost
În spornic şi mirabil rost
Te chem să fii, să mă numeşti
Eu mi-amintesc, doar tu mai eşti
Ne-a logodit lumina-n noapte
Cazi în tăcere, te înalţi în şoapte
Deschide-te să poţi citi mirarea
Osânda împreună - aceasta e lucrarea
Iar pui cuvânt lângă cuvânt
Desmărginito, cine sunt?
(1996)
* Poeme de exil; Editura Humanitas; Bucureşti; 2001
Decalog
Plec
urechea peste şoaptele morţilor
la cumpăna ispitelor tari
Plec urechea peste şoaptele morţilor.
Ţarina legea aprinde.
Din cenuşa legii
Grija minunii
Amintirea apelor
Răsăritul ochiului
Chinul şarpelui
Semnul aşteptat
Paharul sorbit.
Vă veţi întoarce
Vă veţi întoarce
La ospăţul sângelui negru
Sub cerul coborât de pe cruce.
Veţi săvârşi şi sfârşi
Şi legea aprinsă aprinsă
Vă va izbăvi de poruncă
Păcatele voastre vor învia învierea
Vor lua povara pământului de pe umerii morţilor.
Iartă-le lor că ştiu ce vor face!
Plec urechea peste şoaptele morţilor
La cumpăna ispitelor tari
Plec urechea peste şoaptele morţilor.
(1961)
Poeme de exil; Editura Humanitas; Bucureşti; 2001
la cumpăna ispitelor tari
Plec urechea peste şoaptele morţilor.
Ţarina legea aprinde.
Din cenuşa legii
Grija minunii
Amintirea apelor
Răsăritul ochiului
Chinul şarpelui
Semnul aşteptat
Paharul sorbit.
Vă veţi întoarce
Vă veţi întoarce
La ospăţul sângelui negru
Sub cerul coborât de pe cruce.
Veţi săvârşi şi sfârşi
Şi legea aprinsă aprinsă
Vă va izbăvi de poruncă
Păcatele voastre vor învia învierea
Vor lua povara pământului de pe umerii morţilor.
Iartă-le lor că ştiu ce vor face!
Plec urechea peste şoaptele morţilor
La cumpăna ispitelor tari
Plec urechea peste şoaptele morţilor.
(1961)
Poeme de exil; Editura Humanitas; Bucureşti; 2001
Afară
A
fost ca o uşă închisă
Grădina de frig.
Ferice de cei rămaşi pe malul celălalt
Corăbii îi aşteptau
Şi mâna lui întinsă peste timp
Ca o muzică-naltă
Murmur de fructe viitoare
Uşa s-a mai închis odată
Şi un singur anotimp a intrat în casă
Şi n-a mai ieşit.
Cum să reînnoieşti începutul?
Pe scara aceea se poate doar coborî
Focul e stins uitată vechime
Din hornuri cenuşa se urcă în stele
Au înnegrit oglinzile de absenţă
Tace tăcerea-n fereastră
Se mai arată oare minunea?
Descuietorule, trece pragul acesta-ngropat
Înainte de înflorirea măslinului
Dă foc ideilor
Să se nască iar apele
Să se aprindă iar focul
Ideea e una
Am văzut-o n-am uitat-o
Vreau să-i dau cuvântul.
(1971)
* Poeme în exil; Editura Humanitas; Bucureşti; 2001
Grădina de frig.
Ferice de cei rămaşi pe malul celălalt
Corăbii îi aşteptau
Şi mâna lui întinsă peste timp
Ca o muzică-naltă
Murmur de fructe viitoare
Uşa s-a mai închis odată
Şi un singur anotimp a intrat în casă
Şi n-a mai ieşit.
Cum să reînnoieşti începutul?
Pe scara aceea se poate doar coborî
Focul e stins uitată vechime
Din hornuri cenuşa se urcă în stele
Au înnegrit oglinzile de absenţă
Tace tăcerea-n fereastră
Se mai arată oare minunea?
Descuietorule, trece pragul acesta-ngropat
Înainte de înflorirea măslinului
Dă foc ideilor
Să se nască iar apele
Să se aprindă iar focul
Ideea e una
Am văzut-o n-am uitat-o
Vreau să-i dau cuvântul.
(1971)
* Poeme în exil; Editura Humanitas; Bucureşti; 2001
TEATRU/FILM 16 August
Echilibru perfect - Edward Albee
Însurătoare sau Căsătoria cu Birlic, Dem Rădulescu
GÂNDURI
PESTE TIMP 16 August
SFATURI
UTILE 16 August
DIETA
ÎN PREVENŢIA OSTEOPOROZEI
Osteoporoza este o afectiune in care
producere de os nou nu tine pasul cu distrugerile osoase, fapt ce conduce la
oase fragile, cu risc crescut de fracturi. Depistarea se face printr-o metoda
neinvaziva si nedureroasa, masurandu-se densitatea minerala osoasa la nivelul
soldului, coloanei sau calcaiului. Diagnosticul de osteoporoza se pune cand
densitatea minerala osoasa a unei persoane este mult mai mica in comparatie cu
media desitatilor osoase a adultilor tineri. Desi considerata o boala a
femeilor, ostepoporoza afecteaza intr-o anumita masura si barbatii. O serie de
factori au fost identificati drept factori de risc pentru osteoporoza, unii
nemodificabili, in timp ce altii, care includ dieta si stilul de viata, putand
fi influentati. Iata care sunt acesti factori de risc:
Factori de risc ai osteoporozei pe care nu-i poti influenta:
- varsta inaintata;
- sexul feminin;
- rasa caucaziana;
- antecedente de osteoporoza sau fracturi osoase in familie
Factori de risc modificabili:
- fumatul;
- consumul excesiv de alcool;
- stil de viata neadecvat si sedentarismul;
- nutritie deficitarea, in special aportul scazut de calciu si vitamina D;
- utilizarea unor medicamente precum glucocorticoizii;
- nivelul scazut de estrogen;
- anorexia
Activitatea fizica. Osul este un tesut viu, care, asemenea muschilor ce devin mai puternici cand sunt antrenati, devine mai rezistent atunci cand este supus unor presiuni si isi pierde din duritate in lipsa unui stres fizic si in sedentarism. De aceea activitatea fizica moderata are un efect benefic asupra scheletului, oamenii activi fizic avand o densitate minerala osoasa mai buna decat a persoanelor sedentare, la orice varsta. Acumuleaza cel putin 30 de minute de activitate fizica moderata in fiecare zi pentru a-ti intari sistemul osos.
Calciul. Lipsa unui aport optim de calciu in copilarie si adolescenta poate inhiba dezvoltarea osoasa si atingere masei osoase optime la adult. Aportul scazul de calciu la persoanele in varsta accelereaza demineralizarea osoasa si instalarea osteoporozei. Aportul zilnic de calciu, atat din alimentatie cat si din suplimente, trebuie sa totalizeze 1300mg pentru adolescenti, 1000mg pe zi pentru adultii sub 50 de ani si 1200mg pe zi pentru adultii peste 50 de ani.
Factori de risc ai osteoporozei pe care nu-i poti influenta:
- varsta inaintata;
- sexul feminin;
- rasa caucaziana;
- antecedente de osteoporoza sau fracturi osoase in familie
Factori de risc modificabili:
- fumatul;
- consumul excesiv de alcool;
- stil de viata neadecvat si sedentarismul;
- nutritie deficitarea, in special aportul scazut de calciu si vitamina D;
- utilizarea unor medicamente precum glucocorticoizii;
- nivelul scazut de estrogen;
- anorexia
Activitatea fizica. Osul este un tesut viu, care, asemenea muschilor ce devin mai puternici cand sunt antrenati, devine mai rezistent atunci cand este supus unor presiuni si isi pierde din duritate in lipsa unui stres fizic si in sedentarism. De aceea activitatea fizica moderata are un efect benefic asupra scheletului, oamenii activi fizic avand o densitate minerala osoasa mai buna decat a persoanelor sedentare, la orice varsta. Acumuleaza cel putin 30 de minute de activitate fizica moderata in fiecare zi pentru a-ti intari sistemul osos.
Calciul. Lipsa unui aport optim de calciu in copilarie si adolescenta poate inhiba dezvoltarea osoasa si atingere masei osoase optime la adult. Aportul scazul de calciu la persoanele in varsta accelereaza demineralizarea osoasa si instalarea osteoporozei. Aportul zilnic de calciu, atat din alimentatie cat si din suplimente, trebuie sa totalizeze 1300mg pentru adolescenti, 1000mg pe zi pentru adultii sub 50 de ani si 1200mg pe zi pentru adultii peste 50 de ani.
Vitamina D. Se stie ca o carenta severa de vitamina D afecteaza grav
scheletul (produce rahitism la copil), insa studii mai noi au aratat ca o
carenta usoara a vitaminei D creste riscul de osteoporoza. Rolul formei active
a vitaminei D este de crestere a absorbtiei digestive a calciului si de scadere
a pierderilor urinare. In lipsa vitaminei D absorbtia calciului este deficitara,
situatie in care organismul nu primeste cantitatea suficienta de calciu chiar
si in cazul unui aport normal sau crescut. Vitamina D este sintetizata la
nivelul pielii in timpul expunerii la radiatii ultraviolete, iar o parte este
preluata din alimentatie (pestele gras).
Aplicarea cremelor cu factor de protectie solara 8 reduce sinteza vitaminei D cu 95% chiar si in mijlocul verii. Expunerea la soare pentru 5 -10 minute zilnic, de 2 - 3 ori pe saptamana imbunatateste nivelul de vitamina D. Persoanele adulte pot creste aportul zilnic de vitamina D prin utilizarea unor suplimente care contin 400 UI (unitati internationale), cantitatea de vitamina D din majoritatea complexelor de multivitamine. Persoanele in varsta si cele care evita expunerea la soare ar trebui sa aiba un aport zilnic de 800 UI.
Fructe si legume: sunt bogate in substante minerale importante in metabolismul osului precum potasiul, magneziul si vitamina K. Studiul DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension), care a fost conceput pentru a evalua impactul alimantatiei asupra tensiunii arteriale, a demonstrat ca dietele bogate in fructe si legume (continand 8 portii de fructe si legume pe zi si 3 porti de produse cu continut scazut de grasimi) reduc eliminarile de calciu prin urina, scad distrugerea osoasa si previn oasteoporoza. Se recomanda un consum mediu de 500 - 800 grame pe zi de fructe si legume, in aproximativ cinci portii.
Proteinele. Rolul proteinelor din dieta in metabolismul osului este foarte complex. In timp ce studii mai restranse, desfasurate pe termen scurt, au aratat ca un aport ridicat de proteine creste excretia urinara a calciului, studii mai ample indica faptul ca o ratie proteica zilnica scazuta se asociaza cu o demineralizare osoasa mai rapida si cu cresterea riscului de fracturi in randul adultilor. De aceea, adultii si mai ales persoanele in varsta trebuie sa consume o cantitate adecvat de proteine. Recomandarile nutritionistilor prevad un consum de proteine de 56 g pe zi pentru barbati si 46 grame pe zi pentru femei.
Aplicarea cremelor cu factor de protectie solara 8 reduce sinteza vitaminei D cu 95% chiar si in mijlocul verii. Expunerea la soare pentru 5 -10 minute zilnic, de 2 - 3 ori pe saptamana imbunatateste nivelul de vitamina D. Persoanele adulte pot creste aportul zilnic de vitamina D prin utilizarea unor suplimente care contin 400 UI (unitati internationale), cantitatea de vitamina D din majoritatea complexelor de multivitamine. Persoanele in varsta si cele care evita expunerea la soare ar trebui sa aiba un aport zilnic de 800 UI.
Fructe si legume: sunt bogate in substante minerale importante in metabolismul osului precum potasiul, magneziul si vitamina K. Studiul DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension), care a fost conceput pentru a evalua impactul alimantatiei asupra tensiunii arteriale, a demonstrat ca dietele bogate in fructe si legume (continand 8 portii de fructe si legume pe zi si 3 porti de produse cu continut scazut de grasimi) reduc eliminarile de calciu prin urina, scad distrugerea osoasa si previn oasteoporoza. Se recomanda un consum mediu de 500 - 800 grame pe zi de fructe si legume, in aproximativ cinci portii.
Proteinele. Rolul proteinelor din dieta in metabolismul osului este foarte complex. In timp ce studii mai restranse, desfasurate pe termen scurt, au aratat ca un aport ridicat de proteine creste excretia urinara a calciului, studii mai ample indica faptul ca o ratie proteica zilnica scazuta se asociaza cu o demineralizare osoasa mai rapida si cu cresterea riscului de fracturi in randul adultilor. De aceea, adultii si mai ales persoanele in varsta trebuie sa consume o cantitate adecvat de proteine. Recomandarile nutritionistilor prevad un consum de proteine de 56 g pe zi pentru barbati si 46 grame pe zi pentru femei.
Excesul
de sare. Ingestia crescuta de sare creste
eliminare calciului in urina, insa acest efect poate fi influentat de mai multi
factori. Studiul DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) a comparat
dieta DASH (bazata pe cantitati mari de fructe, legume, vitamine si un aport
scazut de sare) cu o dieta tipic occidentala, una dintre concluzii fiind aceea
ca dieta occidentala cu aport ridicat de sare creste pierderile urnare de
calciu. Este recomandat un aport de sare sub 5,8g/zi (2,3 g sodiu pe zi).
Excesul de vitamina A. Rezultatele mai multor studii epidemiologice sugereaza ca un aport pe termen lung de vitamina A (retinol) mai mare de 5000 UI (unitati internationale)/zi se asociaza cu o crestere a demineralizarii osoase si cu riscul crescut de fracturi pe fondul osteoporozei. Desi 5000 UI este mult mai mare decat recomandarea nutritionistilor (3000 UI pentru barbati si 2300 UI pentru femei), exista numeroase suplimente care contin vitamina A in cantitati mult crescute. De aceea este de preferat sa optati pentru complexe de vitamine care nu contin mai mult de 2500 UI de vitamina A, sau suplimente care au 5000 UI de vitamina A dar din care cel putin jumatate provine din beta caroten.
Cand schimbarile din dieta nu sunt suficiente. In unele situatii stilul de viata si dieta recomandata de nutritionist nu pot preveni osteoporoza si fracturile oaselor afectate de osteoporoza. Din fericire exista o serie de medicamente care pot trata cu succes osteoporoza: terapia de substitutie estrogenica (pentru femeile trecute de menopauza), calcitonina injectabila, bisfosfonatii, modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici. Numai medicul poate decide daca in cazul dumneavostra. este sau nu nevoie de unul sau altul din aceste medicamente.
Excesul de vitamina A. Rezultatele mai multor studii epidemiologice sugereaza ca un aport pe termen lung de vitamina A (retinol) mai mare de 5000 UI (unitati internationale)/zi se asociaza cu o crestere a demineralizarii osoase si cu riscul crescut de fracturi pe fondul osteoporozei. Desi 5000 UI este mult mai mare decat recomandarea nutritionistilor (3000 UI pentru barbati si 2300 UI pentru femei), exista numeroase suplimente care contin vitamina A in cantitati mult crescute. De aceea este de preferat sa optati pentru complexe de vitamine care nu contin mai mult de 2500 UI de vitamina A, sau suplimente care au 5000 UI de vitamina A dar din care cel putin jumatate provine din beta caroten.
Cand schimbarile din dieta nu sunt suficiente. In unele situatii stilul de viata si dieta recomandata de nutritionist nu pot preveni osteoporoza si fracturile oaselor afectate de osteoporoza. Din fericire exista o serie de medicamente care pot trata cu succes osteoporoza: terapia de substitutie estrogenica (pentru femeile trecute de menopauza), calcitonina injectabila, bisfosfonatii, modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici. Numai medicul poate decide daca in cazul dumneavostra. este sau nu nevoie de unul sau altul din aceste medicamente.
CIOCOLATĂ
ÎN CASĂ
Vă prezint un dulce pe care
puteţi foarte uşor să-l preparaţi în casă şi care este foarte bun!
Timp de preparare:
40 min (complexitate medie)
40 min (complexitate medie)
Ingrediente:
150 g. unt,
150 g. unt,
250 g. lapte praf,
100 g. cacao,
500 g. zahăr,
150 ml apă,
unt pentru tavă;
vanilie,
alune (facultativ).
Mod de preparare:
Se amestecă foarte bine untul cu laptele şi cacaua, până se formează o pastă omogenă.
Se fierbe un sirop din zahăr şi apă până se leagă ca pentru dulceaţă. După ce se răceşte puţin siropul, se toarnă câte puţin peste pastă.
Tava se va ţine la rece (zero grade) cel puţin 12 ore. Înainte de a se umple, tava trebuie unsă cu unt.
Se obţine 1 kg. de ciocolată. Se poate pune în sirop o jumătate de baton de vanilie sau, când se toarnă în forme, se pot pune şi alune.
Se amestecă foarte bine untul cu laptele şi cacaua, până se formează o pastă omogenă.
Se fierbe un sirop din zahăr şi apă până se leagă ca pentru dulceaţă. După ce se răceşte puţin siropul, se toarnă câte puţin peste pastă.
Tava se va ţine la rece (zero grade) cel puţin 12 ore. Înainte de a se umple, tava trebuie unsă cu unt.
Se obţine 1 kg. de ciocolată. Se poate pune în sirop o jumătate de baton de vanilie sau, când se toarnă în forme, se pot pune şi alune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu