vineri, 14 septembrie 2018


MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 
DUMINICĂ 16 SEPTEMBRIE 2018

Bună ziua, prieteni!
Să aveți o zi de Duminică binecuvântată de Domnul cu pace, sănătate și bucurii alături de cei dragi!
Nu uitați, materialele selecționate și prezentate zilnic de mine vă sunt destinate gratuit! Citiți-le și cu siguranță veți avea câte ceva de învățat din ele!
Eu sunt aici pentru toți prietenii mei și îmi voi continua misiunea cât timp va dori Domnul să fac această muncă!
Să începem programul cu muzică italiană:

Italian Music:1 Hour Italian Music - Instrumental Italian Music, Relaxing Music, Instrumental Music


Toate cele bune!


ISTORIE PE ZILE 16 Septembrie

Evenimente
  • 1382: Maria de Anjou este proclamată regina Ungariei. Maria de Anjou (14 octombrie 1404 – 29 noiembrie 1463) a fost regină consort a Franței în perioada 1422 – 1461 prin căsătoria cu regele Carol al VII-lea al Franței. Mama ei, Iolanda de Aragon, a jucat un rol principal în ultima fază a Războiului de O Sută de Ani.
  • 1408: Prima menţionare documentară a unui ţinut din Moldova – ţinutul Romanului, unitate administrativ-teritoriala echivalenta cu “judetul” din Muntenia.
  • 1437:  S-a încheiat, la Căpâlna, aflata pe atunci in comitatul Dabâca din Transilvania, “Uniunea Frăţească” (Fraterna Unio), cunoscută în istorie sub numele de “Unio Trium Nationum” (în latină, în traducere „uniunea celor trei naţiuni”). A fost o înţelegere încheiată la 16 septembrie 1437  între nobili, saşi şi secui. „Înţelegerea frăţească” (fraternio unio) dintre stările privilegiate ale Transilvaniei s-a făcut în timpul răscoalei de la Bobâlna şi presupunea ca cele trei „naţiuni” astfel definite, să se ajute reciproc împotriva duşmanului extern. Pe termen scurt urmărea zdrobirea răzvrătiţilor. Cu timpul însă această înţelegere a dus la excludea de la viaţa politică din Transilvania, a populaţiei româneşti, care forma majoritatea locuitorilor. Înţelegerea a fost în mod succesiv reînnoită. Sintagma „unio trium nationum” a început să fie folosită în documente de pe la 1500, cu referire la starea juridică a naţiunilor transilvane instaurată prin „înţelegerea frăţească”. De remarcat că „nobili”, deşi erau în marea lor majoritate unguri, nu erau acelaşi lucru cu populaţia ungurească. Ţăranii unguri nu erau consideraţi parte din naţiune şi ca atare erau supuşi aceluiaşi tratament cu ţăranii români, majoritatea dintre ei fiind iobagi. O stare mai privilegiată a tuturor ungurilor din Transilvania s-a instaurat treptat, mai târziu. Părțile semnatare au fost in fapt patru, pactul de alianță mutuală militară și politică fiind  încheiat  între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic si orășenii sasi si secui. Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român  din Uniune și de la orice formă de participare politică sau socială. Românii erau considerați în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul Unio Trium Nationum (Fraterna Unio) o națiune „tolerată”, acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea.
  • 1620:  Vasul englez  Mayflower cu 102  pelerini persecutati religios in Anglia isi incepe calatoria spre America.
  • 1630: Este fondat oraşul Boston,  în statul Massachusetts din America de Nord.
  • 1776: Armata americană a obținut o victorie împotriva celei britanice în bătălia de la Harlem Heights din cadrul războiului american de independență. Bătălia de la Harlem Heights a avut loc în timpul campaniei din New York și New Jersey din cadrul Războiului de Independență al SUA. Ea s-a desfășurat în zona care astăzi reprezintă cartierele Morningside Heights și Harlem (partea de vest) din districtul Manhattan din New York City în ziua de 16 septembrie 1776. Armata Continentală, condusă de generalul George Washington, general-maiorul Nathanael Greene și general-maiorul Israel Putnam, totlizând circa 1.800 de oameni, a păstrat mai multe poziții înalte în Manhattanul superior împotriva atacurilor unei divizii britanice cu 5.000 de oameni condusă de general-maiorul Alexander Leslie. Trupele britanice au făcut o greșeală tactică prin aceea că au pus, în timpul urmăririi, pe gorniști să sune un acord specific vânătorii de vulpi. Intenția a fost aceea de a-l insulta pe Washington, cunoscut vânător de vulpi, care învățase acest sport de la lordul Fairfax în timpul Războiului Francez și Indian. Sunetul din goarnă era unul care se cânta atunci când vulpea este fugărită de câinii de vânătoare aflați pe urmele ei. Armata Continentală, aflată într-o retragere ordonată, s-a înfuriat și a devenit hotărâtă să păstreze pozițiile. După ce i-au învăluit pe atacatorii britanici, americanii i-au împins pe aceștia încet înapoi. După retragerea britanicilor, Washington a oprit înaintarea. Bătălia a avut ca efect recâștigarea încrederii Armatei Continentale după o serie de înfrângeri. A fost prima victorie pe câmpul de luptă obținută de Washington în tot războiul. După o lună fără lupte majore între cele două armate, Washington a fost obligat să-și retragă armata la White Plains când britanicii au ocupat comitatul Westchester și amenințau să-l încercuiască pe Washington în Manhattan. Washington a mai suferit apoi două înfrângeri, la White Plains și Fort Washington. După aceste înfrângeri, Washington și armata sa s-au retras, traversând New Jersey, în Pennsylvania. Campania din New York și New Jersey a luat sfârșit după victoriile americane de la Trenton și Princeton.
  • 1804: Fizicianul francez Joseph-Louis Gay-Lussac s-a ridicat la o inaltime de 7.016 m cu un balon cu hidrogen, stabilind un record mondial. Împreună cu astronomul si fizicianul  Jean-Baptiste Biot, a primit de la Institut de France  (Institutul Francez) misiunea de a verifica observațiile lui Horace-Bénédict de Saussure asupra scăderii magnetismlui din atmosfera , efectând in acest scop un zbor cu balonul. După prima încercare, nereușită, Lussac va reîncerca experimentul, de data aceasta singur, urcând până la altitudinea de 7016 metri (acesta fiind un record la acea vreme) și dezmințând astfel afirmațiile naturalistului.
  • 1836: Domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. În secolul al XVII-lea, în statele românești se foloseau ca monedă talerii olandezi („Lowenthaler”) care aveau gravat pe revers un leu rampant (ridicat în două labe). Chiar și după ieșirea din uz a talerilor (pe la 1750) numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani.



  • 1848:  O delegatie a românilor ardeleni a înaintat Curtii vieneze “Memoriul poporului român din Transilvania” – document adoptat de cea de-a III-a Adunare nationala de la Blaj.
  • 1863: Christopher Robert , un filantrop american, fondeaza Robert College din Istanbul – Turcia,prima instituţie de învăţământ american din afara Statelor Unite.
  • 1868: Se deschide, la Sibiu, primul "Congres național-bisericesc al românilor ortodocși" din Transilvania și Ungaria; se adoptă "Statutul organic", care consfințește principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania și Ungaria.
  • 1868: A avut loc cea dintâi alegere de membri ai Societatii Academice Române. Sunt propusi si alesi în unanimitate: Gheorghe Sion, Mihail Kogalniceanu si Alexandru Papiu Ilarian (16/28).
  • 1880: Înființarea Societății farmaciștilor din România.
  • 1908: William Crapo ‘Billy’ Durant fondează in orașul Flint, din statul american Michigan,compania  “General Motor Co.” În anul 2010, compania era pe locul doi mondial, cu 8,39 milioane de vehicule vândute, după Toyota (cu 8,41 milioane) și înaintea Volkswagen (cu 7,14 milioane).
  • 1916: are loc Bătălia de la Praid-Sovata, în cadrul Primului Război Mondial. Bătălia este ultima acţiune ofensivă a armatei române de pe frontul din Transilvania.
  • 1923: la Cluj, are loc Congresul general al sindicatelor din România. După expulzarea din oraş de către poliţie a 135 de delegaţi din 242, liderii socialdemocraţi de dreapta hotărăsc afilierea la Federaţia Internaţională Sindicală de la Amsterdam-Olanda, scindând astfel mişcarea sindicală din România.
  • 1938: Adolf Hitler îl primește la reședința sa din Berchtesgaden pe primul ministru britanic Arthur Neville Chamberlain, care își exprimă disponibilitatea de a convinge guvernul de la Praga să cedeze regiunile sudete, locuite în majoritate de germani.
  • 1945:  Al Doilea Război Mondial: Trupele japoneze în Hong Kong se predau in fata amiralul britanic sir Cecil Harcourt.
  • 1955: Presedintele argentinian Juan Domingo Perón este demis. Perón (n.8 octombrie 1895 – d. 1 iulie 1974), a fost  de 2 ori președinte al Argentinei, în perioada 1946-1955 și în perioada 1973-1974. Primul său mandat ca președinte al Argentinei s-a încheiat dezastruos, fiind exilat în urma unei lovituri de stat. Se reîntoarce în Argentina în 1973, fiind reales ca președinte, însă mandatul său a durat mai puțin de 9 luni, murind în 1974.
  • 1963: Malaya, Singapore, Borneo de Nord (Sabahul de astăzi) și Sarawak s-au unit pentru a forma Malaezia.
  • 1966: Inaugurarea noii Opere Metropolitan din New York.
  • 1975: Papua Noua Guinee își câștigă independența față de Australia.
  • 1976: A intrat în funcțiune in Marea Neagra prima platformă românească de foraj marin,numita “Gloria”. Prima platformă românească de foraj marin, “Gloria”, a fost amplasata la o distanţă de 72 Mm în largul Mării Negre şi la o adâncime maximă a apei de 90 m. Platforma a fost lansată la apă de la Şantierele Navale din Galaţi la 9 noiembrie 1975. Ulterior au fost construite şi alte platforme de foraj marin: “Orizont”, “Prometeu”, “Fortuna”, “Atlas”, “Jupiter” şi “Saturn”. Aflate în posesia companiei Petrom, şase dintre cele şapte platforme au fost vândute companiei Grup Servicii Petroliere, la sfârşitul anului 2005. Petrom mai operează astazi doar cu platforma “Gloria”.
  • 1987: S-a definitivat protocolul de la Montreal, un tratat internațional pentru protejarea stratului de ozon prin interzicerea fabricării unor substanțe dăunătoare acestuia. Protocolul de la Montreal asupra Substanțelor care Distrug Stratul de Ozon (un protocol al Convenției de la Viena pentru Protejarea Stratului de Ozon) este un tratat internațional conceput pentru a proteja stratul de ozon prin oprirea treptată a producției mai multor substanțe considerate a fi responsabile pentru distrugerea sa. Tratatul a fost deschis pentru semnare la 16 septembrie 1987 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989, după care a avut loc, în mai 1989, o primă întâlnire de evaluare a sa la Helsinki. De atunci, el a fost revizuit de șapte ori, în 1990 (Londra), 1991 (Nairobi), 1992 (Copenhaga), 1993 (Bangkok), 1995 (Viena), 1997 (Montreal) și 1999 (Beijing). Se speră că, dacă se respectă tratatul, stratul de ozon se va reface complet până în 2050. Datorită adopției și punerii sale în aplicare pe scară largă, protocolul a devenit un exemplu excepțional de cooperare internațională, despre care Kofi Annan a afirmat că este „poate cel mai de succes acord internațional de până azi”. El a fost ratificat de 196 de state.
  • 1996: Miniștrii de externe ai României și Ungariei, Theodor Meleșcanu și László Kovács, semnează la Timișoara tratatul bilateral de prietenie și bună vecinătate, Tratatul de la Timișoara.
  • 2004: Rămăşiţele pământeşti ale domnitorului Şerban Cantacuzino şi ale câtorva dintre urmaşii săi , au fost reînhumate în pronaosul bisericii mănăstirii Cotroceni. Șerban Cantacuzino (n. 1640 – d. 28 octombrie 1688 ), membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, a fost domnitor  al Tarii Romanesti  între anii 1678 si 1688.
  • 2007: Unsprezece state, printre care şi România, au semnat, la Viena, “Parteneriatul global pentru energie nucleară” (GNEP), din care fac parte deja Statele Unite şi alte patru puteri nucleare şi care promovează utilizarea energiei atomice în scopuri paşnice.


Nașteri
  • 16 e.n.: S-a nascut Julia Drusilla (d.10 iunie 38 d.Hr.), o aristocrata romana  membra a familiei imperiale iulio-claudiene, a doua fiica a lui Germanicus și Agrippina Maior, și sora împăratul Caligula. A fost o stranepoata a imparatului Augustus si nepoata împăratului Tiberius, nepoata Împăratul Claudius, și mătușa împăratului Nero.
  • 1386: Henric al V-lea al Angliei (d. 1422)
  • 1507:  S-a nascut imparatul chinez Jiajing; (d. 1567). A fost al unsprezecelea imparat al dinastiei Ming  si i-a succedat la tron varului sau Zengde  mort fara urmasi. A murit la 60 de ani, posibil in urma unei otraviri cu mercurul pe care-l folosea in ritualurile taoiste. A fost urmat la tron de fiul sau Longqing.
  • 1557: S-a nascut compozitorul francez  renascentist Jacques Mauduit; (d. 21 august 1627). Este autorul faimosului Requiem, compus pentru funeraliile marelui poet Pierre Ronsard, mort la 27 decembrie 1585.
  • 1651: Engelbert Kaempfer, doctor și călător german (d. 1716)
  • 1745:  S-a nascut Mikhail Ilarionovici  Kutuzov, mareşal rus, erou al razboaielor antinapoleoniene; (d.1813).
  • 1782: Daoguang, împărat chinez (d. 1850)
  • 1823: Francis Parkman, istoric american (d. 1893)
  • 1837: Pedro al V-lea al Portugaliei (d. 1861)
  • 1853: Albrecht Kossel, medic german, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (d. 1927)
  • 1858: Andrew Bonar Law, politician canadiano-scoțian, prim-ministru al Regatului Unit (d. 1923)
  • 1867: S-a născut la Bucuresti, Vintilă I. C. Brătianu, economist şi om politic liberal; preşedinte al PNL între anii 1927 şi 1930, unul dintre iniţiatorii politicii „prin noi înşine”, membru de onoare al Academiei Române din 1928. Vintilă I.C. Brătianu (n. 16 septembrie 1867, București – d. 22 decembrie 1930, București) a fost prim-ministru al României în perioada 1927-1928. A fost al treilea fiu al Ion C. Brătianu, frații săi fiind Ionel Brătianu și Dinu Brătianu. În 1886 a început studiile în Franța. Întors în țară cu diploma de inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Apoi, a primit conducerea lucrărilor de construcție a podurilor de pe Siret, Argeș și Vădeni.
    Și-a început cariera în administrația de stat în anul 1897, fiind numit director al Regiei Monopolurilor Statului. În anul 1901 și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Liberal, fiind ales de mai multe ori senator, deputat sau consilier comunal pe listele acestuia. Între 1927 și 1930 a ocupat funcția de președinte al Partidului Național Liberal.
    În cariera sa a mai ocupat următoarele funcții de demnitate publică: secretar general în Ministerul Finanțelor, primar al Capitalei (1907-1911), ministru de război în timpul Primului Război Mondial și ministru de finanțe (1922 -1926). După moartea fratelui său Ion I.C. Brătianu a ocupat funcția de prim-ministru, între 1927 și 1928. Vintilă Brătianu a mai fost de asemenea director al Băncii Românești, membru al Consiliului Centralei Băncilor Populare și a Cooperativelor Sătești, cenzor și director la Banca Nationala a României. Printre funcțiile deținute a fost si aceea de primar al Bucureștilor S-a numărat printre fondatorii Institutului Economic Român şi ai Institutului de Cercetări Agronomice al României; (m. 22 decembrie 1930, Bucuresti).
  • 1875: James C. Penney, întreprinzător american (d. 1971)
  • 1881: Clive Bell, critic de artă englez (d. 1964)
  • 1883: T. E. Hulme, scriitor englez (d. 1917)
  • 1886: S-a născut la Brașov, Ioan Alexandru Bran-Lemeny, poet şi gazetar; (m. 1954). Este nepot al lui Ion Bran-Lemeny, doctor în Drept, cel dintâi avocat român din Brașov, unul din organizatorii Adunării românilor în 3/15 mai 1848, pe Câmpul Libertății de la Blaj și din 1861 comite al districtului Făgăraș pe teritoriul căruia erau incluse și localitățile Bran, Zârnești, Poiana Mărului, Vlădeni, Țânțari (azi Dumbrăvița), apoi deputat în Dieta Transilvaniei de la Sibiu. În anul 1906, după absolvirea liceului, începe facultatea de Drept la Budapesta, apoi se transferă la cea din Cluj, luându-și licența în 1911. În paralel studiază la Viena limba germană și filozofia. În toamna anului 1911 se întoarce acasă, la Brașov, pentru a efectua practica de avocat. Cu puțin înainte de izbucnirea primului război mondial, trece Carpații și rămâne până la terminarea războiului în Vechiul Regat. Aici începe o activitate susținută de publicist și poet, pe care o continuă toată viața. În 1919 revine la Brașov, unde este numit notar public. În scurt timp este obligat să demisioneze, urmare a scandalului declanșat de articolul său Anarhia din justiția brașoveană, publicat în ziarul Adevărul. Devine apoi translator al primăriei municipiului Brașov pentru limbile maghiară și germană.
    A publicat mai multe volume de versuri: Poezii (!914), Lacrimi și clocot (1916), Ancore (1926), Taler (1933), Traista mea -antologie (1941). În proză a publicat Deutschlands Wiedergeburt, lucrare în limba germană, prefațată de scriitorul Heinrich Mann. A înființat la Brașov periodicele: Ritmuri (1929 – 1930) și Prometeu (1934 – 1939). A fost unul din redactorii revistei Brașovul literar și artistic, condusă de Cincinat Pavelescu. A colaborat la Gazeta Transilvaniei, România Viitoare, Adevărul, Dimineața, Patria, Românul, Cele trei Crișuri, Lanuri, Societatea de mâine, Țara Bârsei, Klingsor și Kronstädter Zeitung. A fost, până în anul 1946, unul dintre animatorii vieții culturale locale. În ultimii ani ai vieții a suferit datorită privațiunilor la care a fost supus de noua „putere populară”.
  • 1886: Jean Arp, sculptor, pictor și poet francez (d. 1966)
  • 1887: Nadia Boulanger, compozitoroare și profesoară franceză (d. 1979)
  • 1888: Frans Eemil Sillanpää, scriitor finlandez, laureat Nobel (d. 1964)
  • 1891: S-a nascut Karl Dönitz, amiral şi om politic german, preşedinte al Germaniei dupa sinuciderea lui Hitler în perioada 30 aprilie – 23 mai 1945. În decursul celui de-al Doilea Război Mondial, Dönitz a fost comandatul flotei militare germane.Tribunalul international de la  Nürnberg l-a gasit pe Dönitz vinovat de crime de război și la condamnat la zece ani de închisoare; A decedat la 24 decembrie 1980).
  • 1893: Alexander Korda, regizor maghiar stabilit în Marea Britanie (d. 1956)
  • 1904: Nikolai Ostrovski, scriitor rus (d. 1936). Așa s-a călit oțelul.
  • 1910: Karl Kling, pilot german (d. 2003)
  • 1910: Lucia Demetrius, scriitoare română (d. 1992). Lucia Demetrius (n. 16 februarie 1910 – d. 29 iulie 1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română. A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius[1]) și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu.
  • 1910: S-a născut la Craiova, Victor V. Martinescu, poet şi prozator, condamnat la închisoare, între anii 1947 şi 1952, pentru tentativa de a părăsi ilegal ţara. Victor Valeriu Martinescu (n. 16 sept. 1910, Craiova – m. 12 dec. 1994, Bucuresti) poet si prozator. A fost deţinut din nou, între anii 1958 şi 1964, datorită unor texte anticomuniste – poeme şi însemnări considerate antiguvernamentale, trimise spre publicare în Franţa (vor apărea în 1956, prezentate de Virgil Ierunca, în revista „Caiete de dor”, sub pseudonimul Haiduc); (m. 12 dec. 1994, Bucuresti). Dupa executarea pedepsei, a refuzat angajarea ca redactor la Fundatia Romania, unde fusese „recuperat” N. Crainic. A debutat cu versuri in Revista invatatoarelor si invatatorilor (Caracal, 1924). A absolvit Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, dupa care a fost Redactor sef, in 1930, la revista Limba romana (director: VI. Corbasca), redactor (1934-1935) la saptaminalul Reporter. Cunsocut, in mediile cafenelei literare bucurestene a epocii, sub porecla „Marele Contemporan”, pe care si-a dat-o el insusi. A editat revista de avangarda Sis (1932-l935, 3 nr.). Dupa razboi, a fost o vreme administrator al mosiei Marghioalei Cantacuzino, care, plecata dupa 6 martie 1945 la Paris, ar fi intervenit ca poetul sa fie inclus in lotul celor ce urmau sa paraseasca clandestin tara in 1947. A dus, pina la sfirsit, o existenta marginala si boema. (Victor Valeriu Martinescu – M-a aprins din temelii un dor)
  • 1914: Allen Funt, jurnalist american (d. 1999)
  • 1916: David Davidescu, inginer agrochimist român, membru al Academiei Române (d. 2004)
  • 1923: Lee Kuan Yew, politician singaporez
  • 1924: S-a nascut Lauren Bacal, actriță americană de film (d. 2014). Lauren Bacall (născută Betty Joan Perske; n. 16 septembrie 1924, New York City — d. 12 august 2014) a fost o actriță și fotomodel american. Părinții ei erau evrei imigranți, ale căror familii proveneau din Polonia, Franța, România și Germania. A fost căsătorită cu actorul Humphrey Bogart până la moartea prematură a acestuia. A decedat la 12 august 2014, în urma unui accident cerebral.
  • 1925: S-a nascut  B.B. King, renumit  muzician de blues american. B.B. King (n. Riley B. King) a  început să înregistreze muzică în anul 1940 și a lansat de-a lungul timpului peste 50 de materiale discografice, majoritatea fiind albume de muzica blues. În cei 62 de ani de activitate, B.B King a susținut peste 15.000 de concerte pe plan internațional, clasându-se pe poziția cu numărul trei în clasamentul celor mai buni chitariști din istoria modernă, ierarhie întocmită de revista de specialitate Rolling Stone. A primit 14 premii Grammy  și  numeroase alte distincții  din partea unor instituțiilor naționale din SUA.
  • 1927 : S-a nascut Peter Falk, actor american de cinema,  devenit celebru  in rolul detectivului  din serialul Colombo. (d.23 iunie 2011).
  • 1939 - S-a născut Billy "Crash" Craddock, cântăreţ country american.
  • 1954: Mickey Rourke, actor american
  • 1956: David Copperfield, magician american. David Copperfield (născut David Seth Kotkin) este un iluzionist american, descris de  revista Forbes ca cel fiind magicianul cu cel mai mare succes comercial din istorie. Show-urile sale de televiziune au câștigat 21 de Premii Emmy , dintr-un total de 38 de nominalizări. Cariera de peste 30 de ani a lui Copperfield  i-a adus 11 Guiness World Record,o stea pe Hollywood Walk of Fame, rangul de cavaler din partea Guvernului Francez si a fost numit Legendă Vie a Bibliotecii Congresului din SUA. Copperfield a vândut până acum peste  40 milioane bilete la spectacolele sale și a avut încasări care au depașit 4 miliarde de dolari, mai mult decât oricare alt entertainer din istorie.
  • 1957:  S-a nascut  la Campulung-Moldovenesc Anca Parghel, cântăreaţă şi profesoară de jazz din România; (d. 05.12.2008, Timisoara). Până în  1989, a predat canto, pian si improvizatie  la Liceul de Muzică din Suceava, în Bucuresti la Conservatorul de Muzică, în Belgia la Bruges si Namur (La Marlagne), la Hanovra, Ravensburg,  la Conservatorul din Leipzig, Munchen, Oldenburg, în Germania,  si Cleolaine  Workshops în Marea Britanie si la Chisinau. A cântat  la  mari  festivaluri de jazz începînd cu  1984 din Europa dar și în cluburi  de jazz din Romania, Bulgaria,  Germania, Belgia,  Austria si Elvetia. La 28 iunie 2008, Anca Parghel a fost internată în spital, fiind  diagnosticată cu un un cancer ovarian,  care se pare că era ereditar. a decedat la  5 decembrie 2008 2008 la Spitalul Județean din Timișoara și a fost înmormântată pe aleea Artiștilor din cimitirul Bellu din București.
  • 1975: Pest, solist vocal norvegian


Decese
  • 307: A murit imparatul roman Severus al II-lea (Flavius Valerius Severus Augustus). A domnit in Imperiul Roman de Apus, intre anii 306-307.
  • 655: A murit Papa Martin I, Papa al Romei din anul 649. În același an a întrunit un Conciliu la Lateran, în care a fost condamnată erezia monotelită, care afirma că în persoana lui Iisus  nu există decât voința divină,  nu ceea umană, ceea ce punea în dubiu natura umană a lui Iisus. A fost arestat în anul 653 din ordinul împăratului Constant (care susținea cauza ereticilor) și dus la Constantinopol, unde i s-a înscenat  un proces de înaltă trădare. Papa Martin I a fost condamnat la moarte, dar ulterior pedeapsa a fost comutată și a fost exilat în Chersones (Crimeea), unde a decedat în 655. In Biserica Catolica este venerat ca martir si  sfânt.
  • 1087: A decedat Papa Victor al III – lea (n.cca 1026). A fost Papa de la 24/ mai 1086 pana la moartea sa, în 1087 si a fost  succesorul Papei Grigore al VII -lea. Papa Leon al XIII-lea l-a beatificat  la data de 23 iulie 1887.
  • 1380: A murit regele Carol al V-lea al Franței, supranumit „Inteleptul”; (n. 1338). A fost rege al Frantei  în perioada 1364 -1380, ca fiu și succesor al lui Ioan al II-lea.Domnia sa marcheaza sfârșitul primei faze a Razboiului de 100 de ani.  Carol al V-lea s-a remarcat ca unul dintre marii regi din perioada acestui lung conflict, datorită faptului că a pus accent pe  consolidarea militara a Frantei, actiune in care a fost ajutat de generalii săi, conteabilii DuGuesclin si Clison, care au reușit să realizeze o strategie de succes  împotriva englezilor, construind pe teritoriul francez mai multe fortificații care aveau rolul de a evita lupta și de a-i obliga inamicul să își irosească forțele. Planul a funcționat atât de bine încât s-au recuperat aproape toate teritoriile pierdute in fața englezilor.
  • 1498: A murit  Tomás de Torquemada, primul Mare Inchizitor al Spaniei, rămas celebru prin cruzimea lui și metodele diabolice de tortură folosite; (n. 1420). Torquemada a fost,  duhovnicul reginei Isabella I de Castilia. A ramas in istorie   pentru campania sa împotriva asa zisilor “cripto-evrei” si “cripto-musulmani”  din Spania. A fost unul dintre susținătorii principali ai Decretului Alhambra   in urma caruia  au fost  expulzati in 1492 evreii din Spania. Intre 1480 și 1530 au fost arsi pe rug  in Spania  de Inchizitia spaniola,  aproximativ 2000 de oameni.. În timpurile moderne, numele Inchiziției a devenit sinonim cu bigotismul, și fanatismul crud.
  • 1701: Iacob al II-lea al Angliei (n. 1633)
  • 1736 : A încetat din viaţă fizicianul Gabriel Daniel Fahrennheit, unul dintre fondatorii termometriei; a inventat termometrele cu alcool (1709) şi cu mercur (1714), precum şi scara termometrică ce-i poartă numele; (n. 24 mai 1686).
  • 1824:  A încetat din viaţă Ludovic al XVIII-lea, rege al Franţei între anii 1814 şi 1824, a carui  domnie a  marcat restauraţia Burbonilor în Franţa; (n. 17 februarie 1755). După căderea lui Napoleon în 1814, a fost reinstaurat în Franţa regimul monarhic care a existat înaintea Revoluţiei. Ludovic al XVIII-lea a dus o politică internă conformă intereselor aristocraţiei funciare emigrate în timpul Revoluţiei peste hotare şi care a revenit în urma Restauraţiei. Deşi a încercat să aducă reconcilierea între francezi, s-a confruntat deseori cu opoziţia fanatică a ultraregaliştilor, nostalgici ai Vechiului Regim, care au triumfat în 1824, o dată cu venirea pe tronul Franţei a regelui Carol al X-lea. Ludovic al XVIII-lea a fost supranumit Regele emigranţilor. În 1823 a intervenit în Spania şi a înăbuşit revoluţia care izbucnise in aceasta tara.
  • 1902: (16/28 septembrie) A decedat la Bucuresti, Iosif Ivanovici, compozitor şi capelmaestru militar (n. ~1844,Timișoara). Iosif Ivanovici, cunoscut și ca Ion sau Ivan Ivanovici (n. Jovan Ivanović în 1845, Timișoara – d. 16/28 septembrie 1902, București) a fost un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară. Creația lui cuprinde în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri. Creația lui cuprinde peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dunării”, piesă care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, bucurându-se de un succes fulminant. . Multe piese compuse de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți”, fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi.
  • 1925: Alexander Friedman, astronom, cosmolog și matematician rus (n. 1888)
  • 1936: Jean-Baptiste-Etienne-Auguste Charcot, explorator și oceanograf francez (n. 1867)
  • 1977: Maria Callas, (Maria Calogeropoulos) soprană americană de origine greacă (n. 1923). Despre ea se poate spune ca este cea mai cunoscuta cantareata de opera din perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial. Callas a demonstrat ca are talent de mica, la 13 ani plecand in Atena sa studieze impreuna cu o soprana celebra, Elvira de Hidalgo. Solista a obtinut primul rol major intr-o opera in 1947, cand a aparut in “La Gioconda” pe scena din Verona.  Aclamata la scena deschisa pentru calitatile ei vocale, Maria Callas a fost solicitata sa cante in intreaga lume. Talentul ei a facut posibil ca opere care nu mai fusesera interpretate de decenii, sa fie prezentate din nou publicului, creatiile lui Bellini numarandu-se printre acestea.  In 1954, “Divina Callas” a debutat pe pamantul american, la Chicago, cu rolul principal din “Norma”.  Pe plan personal, soprana nu a avut la fel de mare succes. Dupa divortul de primul sot si dupa cateva aventuri, Maria Callas s-a implicat intr-o relatie sentimentala cu magnatul grec Aristoteles Onassis. Miliardarul a parasit-o pe artista dupa o relatie de noua ani, el indragostindu-se de vaduva presedintelui SUA J.F. Kennedy, Jackie. In anii ‘70, cariera lui Callas a intrat intr-un declin accentuat, soprana preferand izolarea in ultimii ani de viata.
  • 1977: A decedat Marc Bolan (n. Mark Feld la 30 septembrie 1947), renumit cântăreț, compozitor și chitarist britanic care a cântat, printre altele grupurile John’s Children și cu formația glam rock T.Rex.
  • 1980: A încetat din viaţă Jean Piaget, epistemolog şi psihopedagog; este fondatorul epistemologiei genetice (lucrări: “Naşterea inteligenţei”, “Introducere în epistemologia genetică”); (n. 9 august 1896).
  • 1993: Silvia Popovici, actriță română de teatru și film (n. 1933)
  • 1999:  A încetat din viaţă istoricul şi profesorul Nicolae Stoicescu, specialist în istoria evului mediu românesc (“Ţara Românească”, “Continuitatea românilor”, “Istoricul problemei, dovezile continuităţii”, “Unitatea românilor în evul mediu”, “Continuitatea daco-romanilor în istoria română şi străină”); (n. 1924). Nicolae Stoicescu (n. 30 noiembrie 1924, Slatina – d. 1999) a fost un medievist român, membru de onoare al Academiei Române. Este autorul unor instrumente de lucru și al unor studii privitoare la organizarea administrativă a țărilor române. A fost preocupat de organizarea administrativă a Ţărilor Române şi a colaborat în epocă la Istoria României, vol. II şi III (1962; 1964). Numele său este legat însă, în chip cu totul special,m de Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Bucureşti, 1961, de Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. I – Ţara Românească, vol. I şi II, Bucureşti, 1970, de Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974. A obţinut în 1970 titlul ştiinţific de doctor în istorie, urcând apoi şi treapta de cercetător ştiinţific principal în cadrul Institutului de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române. Din 12 noiembrie 1993, recunoscându-i-se meritele ştiinţifice, a devenit Membru de onoare al Academiei Române. Nicolae Stoicescu a devenit ministrul cultelor imediat dupa revolutia din 1989. (18 ianuarie – 28 iunie 1990).
  • 2000: A încetat din viaţă poetul Ioan Alexandru (Ion Şandor). Volume: “Viaţa deocamdată”, “Infernul discutabil”, “Vămile pustiei”, “Imne”. După 1989 s-a implicat în politică, înscriindu-se în Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat, pe listele căruia a fost ales deputat şi apoi senator; (n. 25 decembrie 1941). Ioan Alexandru (n. Ion Șandor 25 decembrie 1941, Topa Mică, județul Cluj – d. 16 septembrie 2000, Bonn, Germania) a fost poet, publicist, eseist și om politic român. După 1989 s-a implicat în politică. A fost membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat în legislatura 1990-1992 și senator PNȚCD de Arad în legislatura 1992-1996. În legislatura 1990-1992 a fost membru în grupul de prietenie cu Polonia. Volume: “Viaţa deocamdată”, “Infernul discutabil”, “Vămile pustiei”, “Imne”.
  • 2000: A încetat din viață Valeriu Sterian. Valeriu Octavian Sterian (n. 21 septembrie 1952, Știubei, jud. Buzău – d. 16 septembrie 2000, București), cunoscut ca Vali Sterian, a fost un muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și rock.
  • 2002: A încetat din viaţă James Gregory, actor american de film (seriale de televiziune: “Bonanza”, “Star Trek”); (n. 23 decembrie 1911).
  • 2008: A murit Dan Horia Mazilu, istoric literar (considerat unul dintre specialiştii cei mai profunzi ai formelor şi dinamicii literaturii române vechi), scriitor, traducător; membru corespondent al Academiei Române din 2001 (fost director general al Bibliotecii Academiei); (n. 1943).
  • 2008: A murit Paul H. Stahl, etnosociolog francez de origine română; stabilit în Franţa în 1969; fiul sociologului Henri H. Stahl şi frate cu scriitoarea Henriette Yvonne Stahl; membru de onoare al Academiei Române din 1993; (n. 1925).
  • 2010: A decedat prințul Friedrich Wilhelm de Hohenzollern, seful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen din Germania; (n. 3 februarie 1924). A fost urmat la conducerea Casei de Hohenzollern – Sigmaringen, de fiul lui, Carol Frederic, Prinț de Hohenzollern -Sigmaringen.

Sărbători
  • În calendarul ortodox: Sf M Mc Eufimia; Sf Mc Meletina și Ludmila; Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci – Luarea Crucii și urmarea lui Hristos
  • În calendarul romano-catolic: Sf. Corneliu, papă, martir; Sf. Ciprian, episcop, martir; Sf. Ludmila.

  • În calendarul Greco-catolic:  Sf. Eufemia, martiră († 304). Sfânta, slăvita, Marea Muceniță Eufimia din Calcedon, numită „prealăudată” în Biserica Ortodoxă, a mucenicit pentru credința ei în Calcedon, la anul 304. Prăznuirea muceniciei ei se face pe 16 septembrie, iar pe 11 iulie se prăznuiește minunea săvârșită de ea la Sinodul de la Calcedon (451).
  • Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon, marcată pe baza unei rezoluții a Adunării Generale a ONU; la 16 septembrie 1987 a fost semnat, la Montreal, Protocolul privind substanțele care subțiază stratul de ozon, protocol la care a aderat și România.
  • Ziua europeană de prim ajutor, desemnată în anul 2000 de către forurile coordonatoare ale Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie pentru a atrage atenția, prin manifestările organizate în această zi, asupra importanței cunoașterii regulilor de acordare a primului ajutor în acțiunile de salvare a persoanelor aflate în primejdie.


SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 16 Septembrie


La ce a dus iubirea dintre domnitorul Alexandru Ghica şi o contesă rusoaică: pentru ea a renunţat la tron şi a fugit în Italia

Alexandru Ghica, domnitorul Ţării Româneşti, a trăit o iubire ca în poveşti alături de o contesă din Rusia. Pentru aceasta a renunţat chiar la tron şi au trăit fericiţi până la sfârşitul vieţii. Alexandru Ghica a ajuns domnitorul Ţării Româneşti în primăvara anului 1834. În perioada respectivă, Ţara Românescă şi Moldova se aflau sub ocupaţia Rusiei. Numirea a fost făcută de guvernatorul rus Pavel Kiseleff, în cadrul unei petreceri. Alexandru Ghica era celibatar, iar sora lui, Alexandrina Ghica, era o prezenţă obişnuită la palat şi la ceremonii, iar această situaţie nu era privită cu ochi buni. Existau tot felul de zvonuri cu privire la iubirile lui Alexandru Ghica.    Aventura transformată în cerere de căsătorie    Domnitorul s-a îndrăgostit de o contesă rusoaică, Suchteln, care a dansat cu Alexandru Ghica toată noaptea, după care a urmat o aventură pasională în apartamentul domnitorului. Drept amintire, rusoaica i-a lăsat un pantof. „Lunile treceau şi contesa rămânea în preajma domnitorului care se decisese să facă gestul mult aşteptat: o cerere în căsătorie şi, prin intermediul consulului rus la Bucureşti, solicită şi aprobarea ţarului Nicolae I. În acel moment, contesa îi adusese la cunoştinţă un mic amănunt: era deja căsătorită în Rusia. Alexandru Ghica nu se lasă impresionat de descoperire şi continuă să insiste în planul său. Mariajul cu contesa Suchteln nu avea decât avantaje pentru el şi ţară: contesa era rudă cu ţarul Nicolae I şi ar fi adus simpatia şi sprijinul rusesc pentru Ţara Românească. Ţarul Nicolae I a aprobat ideea căsătoriei care îl transforma pe Alexandru Ghica într-un prieten şi un aliat al Rusiei“, arată istoricul Anton Caragea, în lucrarea „Pagini de istorie ascunsă“.    Destrămarea planului de căsătorie    Când toate lucrurile era aranjate, mama contesei, prinţesa Naruşkina a intervenit în relaţia domnitorului Ghica. Credincioasă, prinţesa credea ca divorţul înseamnă un păcat foarte mare şi îi va afecta reputaţia. Mama contesei l-a implorat pe ţar să interzică divorţul, iar acesta i-a făcut pe plac.    Contesa a plecat din Rusia şi s-a refugiat la Bucureşti, unde era privită doar ca o amantă. Până la urmă, frumoasa rusoaiscă a ajuns la Milano. „Din acel moment, Alexandru Ghica nu mai avea linişte, se îmbolnăveşte şi, în sfârşit, sub pretextul că pleacă la tratament, îşi părăsi tronul pentru trei luni şi, sub numele de domnul Alexander Sanders, fugi la Milano, unde se întâlni cu iubirea sa. Când se întoarse, Alexandru nu mai era bun de nimic: îndrăgostit şi trist, renunţă la proiectele sale de reformă, la lupta care, altădată,îi provoca atâta plăcere“, menţionează Anton Caragea.    Destituirea lui Alexandru Ghica    Îngrijoraţi de situaţia ţării şi de lipsa de reacţie a domnitorului, oamenii politici au trimis rapoarte către Rusia şi Turcia, care aveau dreptul de destitui pe domnitor. O comisie formată din reprezentanţi ai celor două puteri a venit în ţară în toamna anului 1842 şi hotărăşte să-l demită pe Ghica. Potrivit istoricului Anton Caragea, adversarii politici au corupt comisia cu 75.000 de galbeni.    Ghica şi-a urmat dragostea   Populaţia Bucureştiului şi Ploieştiului îşi manifestă susţinerea faţă de Alexandru Ghica, dar acesta decide să-şi urmeze iubirea şi părăseşte România şi ajunge în  Italia, la contesa lui, alături de care va trăi fericit până la moarte, în anul 1862. 



RELIGIE ORTODOXĂ 16 Septembrie

Sf Mare Mc Eufimia; Sf Mc Meletina și Ludmila; Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci – Luarea Crucii și urmarea lui Hristos

Sfânta Mare Muceniță Eufimia 

Această mult slăvită Muceniţă a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian Galeriu (305-311). Ea s-a născut şi a crescut la Calcedon, în ţinutul Bitiniei, lângă Bosfor, fiind fiica unui oarecare Filofron şi a Teodosianei, şi era în rânduiala fecioarelor Bisericii, îndeletnicindu-se cu duhovniceştile nevoinţe, întrucât îşi închinase viaţa lui Hristos. Deci, a ieşit poruncă de la dregătorul Prisc să se adune tot poporul şi fiecare, după puterea sa, să aducă jertfă lui Ares, zeul Calcedonului. Şi s-a adunat popor mult; iar unii dintre creştini, nevrând să jertfească idolului, de frica chinurilor, se ascundeau pe unde puteau. S-au găsit însă trădători, şi au fost descoperiţi. Printre cei ce n-au primit să jertfească lui Ares a fost şi Sfânta Eufimia fecioara.
Deci, prinzând-o pentru mărturisirea lui Hristos, a fost supusă la chinuri cu foc şi cu roata şi cu alte pătimiri, apoi, la urmă, au dat-o fiarelor sălbatice ca să o sfâşie. Fiarele sălbatice s-au îmblânzit, numai o ursoaică i-a făcut o rană la picior, iar Sfânta Eufimia, rugându-se, şi-a dat sufletul său către Domnul, în anul 307, în 16 septembrie. Biserica Ortodoxă o cinsteşte ca pe o Mare Muceniţă. Creştinii au îngropat cu cinste moaştele ei, apoi, încetând persecuţiile, au zidit o mare biserică deasupra moaştelor ei la Calcedon. Şi în Constantinopol erau patru biserici ridicate în cinstea ei.
În zilele binecredincioşilor împăraţi Marcian şi Pulheria (450-457), în anul 451, s-a adunat la Calcedon Sinod mare, de 630 de Sfinţi Părinţi din toată lumea. Ei au osândit erezia lui Dioscor şi al lui Eutihie, care învăţau că Hristos, Mântuitorul lumii, este o persoană numai cu o fire şi o lucrare, şi nu primeau dreapta credinţă ortodoxă, care învaţă că Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, este Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, Care după întrupare are două firi: dumnezeiască şi omenească, unite între ele în chip neîmpărţit şi nedespărţit, neamestecat şi neschimbat. Părinţii de la Calcedon au arătat că izbânda hotărârilor Sinodului se datora şi mijlocirilor Sfintei Eufimia. Astfel, de vreme ce ereticii nu voiau să primească dogmele dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi ai Sinodului au zis către eretici: „Scrieţi, într-o carte, mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie şi noi mărturisirea noastră. Amândouă scrierile să le pecetluim şi să le punem în racla cu preacinstitele moaşte ale Marii Muceniţe Eufimia. Apoi, să ne rugăm, cu post, lui Dumnezeu, ca prin ea să ne descopere credinţa cea dreaptă”. Şi, pecetluind racla cu pecete împărătească, au pus păzitori. Iar după trei zile de post şi rugăciune, deschizând racla, au găsit scrierea dreptcredincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor răucredincioşi la picioarele ei. Spre aducerea aminte de această preaslăvită minune din timpul Sinodului, Sfânta Mare Muceniţă Eufimia este înfăţişată pe icoane cu o scrisoare sau carte în mână. Pentru această minune, Muceniţa este prăznuită şi la 11 iulie, iar duminica următoare acestei date este închinată Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al patrulea Ecumenic.
Pentru rugăciunile Sfintei Mari Muceniţe Eufimia, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Meletina.

Această sfântă era din Marchinopolul Traciei (adică din cetatea lui Marchian), pe vremea împăratului Antonie şi a ighemonului Antioh. Făcând multe minuni, răsturnând idolii la pământ cu rugăciunea sa, şi zdrobind pe Apolon şi pe Hercule, şi aducând pe mulţi către Hristos, a fost condamnată să i se taie capul. Însă fiind dusă la soţia ighemonului ca să o întoarcă cu amăgiri, ea a făcut-o şi pe aceasta creştină. După ce i s-a tăiat capul, zăcând cinstitul său trup neîngropat, un oarecare Acachie, macedonean fiind, mergător la patria sa, a cerut moaştele sfintei, şi ighemonul nebănuind nimic în aceasta, i le-a dat.
Luând acesta sfintele moaşte, şi punându-le într-un sicriu, sârguia a merge la patria sa. Şi călătorind el pe mare, a căzut în boală şi a murit, iar corabia abătându-se la un colţ de mare, la ostrovul Limnului, a fost aşezat acolo sfântul trup al muceniţei, şi lângă dânsa iubitorul de mucenici Acachie.

Sfânta Muceniță Ludmila 

S-a născut în Boemia în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Contele Melnik, tatăl ei, era un om bogat, unul dintre marii dregători ai țării. Ludmila s-a căsătorit cu prințul Borzivoi al Boemiei. Cu prilejul unei călătorii în Moravia au cunoscut pe cei doi frați Metodie și Chiril, ‘apostolii slavilor’. În urma acestei întâlniri, Ludmila și Borzivoi, soțul ei, au primit Sfântul Botez împreună cu mulți dintre slujitorii lor. Astfel a apărut prima Biserică creștină în Boemia. Dumnezeu a binecuvântat căsătoria lor cu un fiu pe nume Vratislas, căruia, după ce s-au retras la Castelul Tetin, i-au lăsat conducerea tronului Boemiei. Vratislas s-a căsătorit cu prințesa păgână Dragomira și au avut un fiu pe nume Venceslas. Acesta a fost crescut în credința creștină de către Ludmila, bunica lui, spre deosebire de celălalt copil al Dragomirei, Boleslav, care a rămas păgân, iar după moartea lui Borzivoi și a fiului său Vratislas, cei doi copii au rămas sub conducerea regentă a Dragomirei. Deoarece Boleslav și Dragomira urau pe Venceslas și Ludmila pentru că erau creștini, au complotat, omorându-i în timp ce se aflau în biserică rugându-se. Dar împăratul Germaniei, Otto I, a invadat Boemia ca să pedepsească pe cei care l-au omorât pe vasalul său. Învingând pe Boleslav și Dragomira, le-a impus să restabilească religia creștină și să plătească un tribut anual.


Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci – Luarea Crucii și urmarea lui Hristos
Acatistul Sfintei Cruci
Troparul Sfintei Cruci
Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește poporul Tău.
Condac 1:
O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”
Icos 1:
Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 2:
Văzându-se Elena pe sineși întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „Lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele”. Căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!
Icos 2:
Cunoștința cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „Din sânurile pământului siliți-vă în grabă a afla și Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând așa:
Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;
Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;
Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte oarecând arătată;
Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;
Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;
Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiților;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 3:
Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o: înfricoșătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă așa: Aliluia!
Icos 3:
Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, și cu săltările ca și cu niște cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieții;
Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;
Bucură-te, masă care ții ca pe o Jertfă pe Hristos;
Bucură-te, viță ce porți Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;
Bucură-te, că păzești sceptrele împăraților;
Bucură-te, că zdrobești capetele balaurilor;
Bucură-te, strălucită cunoștință a credinței;
Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;
Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 4:
Dumnezeiasca râvnă întru sineși luând Elena, cu osârdie a căutat și a aflat Crucea care în pământ era ascunsă și pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!
Icos 4:
În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, și toți de luminare umplându-se, și ca spre o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăți, în mâinile cele sfinte, înălțată, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeșertat;
Bucură-te, chemarea lui Adam și a Evei;
Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;
Bucură-te, că înălțându-te, împreună acum, pe noi ne înalți;
Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfințești;
Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;
Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucură-te, prin care a răsărit Darul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 5:
Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toți, la acoperământul lui acum să alergăm, și ca pe o armă ținându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmașilor și, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!
Icos 5:
Văzut-a lumină din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care și biruind mulțimea vrăjmașilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii și a zis către dânsul unele ca acestea:
Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;
Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;
Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmașilor;
Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;
Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteștii oști;
Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oști;
Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuiești sufletele oamenilor;
Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăți;
Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăți;
Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;
Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 6:
Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!
Icos 6:
Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toți cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos, iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niște morți au căzut, și cei ce s-au izbăvit de dânșii, acum, văzând Crucea, cântă așa:
Bucură-te, învierea celor omorâți;
Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, deșertarea vistieriilor iadului;
Bucură-te, câștigarea desfătării raiului;
Bucură-te, toiag care ai afundat oastea egipteană;
Bucură-te, că iarăși pe poporul israelitean l-ai adăpat;
Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire;
Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioșilor mireasmă;
Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o;
Bucură-te, Cinstită Cruce, ușa tainelor;
Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeiești;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 7:
Moise, voind a izbăvi din stricăciune preamult truditul neam, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai arătat lui și semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a înspăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!
Icos 7:
Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbații cei fără de lege și blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o, toți acum să cânte:
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, îndreptarea celor robiți de patimile lumești;
Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;
Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioșii;
Bucură-te, Lemn de prooroci vestit a fi pe pământ sădit;
Bucură-te, ajutorul împărăției împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, apărare tare a cetății;
Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;
Bucură-te, a greșiților osândire;
Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogățirea săracilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 8:
Străină minune văzând, nouă viață să viețuim, mintea la cer înălțând-o, că pentru aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit și cu trupul a pătimit, vrând a-i ridica spre El pe cei ce cântă Lui: Aliluia!
Icos 8:
Tot a venit din înălțime, avându-și Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri și născându-Se din Fecioară Maică și lumii arătându-Se om smerit și Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;
Bucură-te, semnul călătorilor;
Bucură-te, înțelepciunea și întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, nebunia și sfărâmarea celor ce prigonesc;
Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor și de viață purtător;
Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că unești pe cele de pe pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;
Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucură-te, bogăția bunătăților celor înmiite;
Bucură-te, lauda credincioșilor cea de mii de ori numită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 9:
Acăzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeți întrarmată și neamul evreilor s-a rușinat, văzând ei că, de către toți, cu dor Crucea este închinată și că de-a pururea izvorăște tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!
Icos 9:
Râurile cugetelor celor de rea-credință s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum și cruce ai suferit și de stricăciune ai scăpat, iar noi, Învierea slăvind-o, cântăm:
Bucură-te, înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;
Bucură-te, necunoștința necuvântătorilor bârfitori;
Bucură-te, pierderea nebunilor în stele cititori;
Bucură-te, că arăți Învierea lui Hristos;
Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoiești;
Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiți ai dezlegat-o;
Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;
Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toți cei dreptcredincioși cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;
Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ție;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 10:
Lumea vrând a o mântui, Împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit și, întrupat fiind, Crucea a suferit, și pentru noi pe toate ca noi le primește. Pentru aceea, și izbăvindu-ne pe noi, de la toți aude: Aliluia!
Icos 10:
Zid nebiruit și dumnezeiesc al lumii te înțelegem, o, purtătoare de viață Cruce, că Făcătorul cerului și al pământului pe tine gătindu-te, își întinde mâinile – străină auzire – și pe toți învață a cânta:
Bucură-te, temeiul dreptei credințe;
Bucură-te, biruința creștinilor;
Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu cuvintele cele de prooroci vestite le-ai împlinit;
Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;
Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;
Bucură-te, că cinstindu-te, ție ne închinăm;
Bucură-te, că strigând ție glăsuim;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 11:
Cântarea toată se micșorează, vrând a lăuda mulțimea minunilor tale, fiindcă de-ți vom aduce ție, o, preacinstită Cruce, mulțime de laude, nimic vrednic nu împlinim, față de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!
Icos 11:
Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruiește Crucea aceasta de viață dătătoare. Că lumina cea nematerialnică a primit-o și spre cunoștință dumnezeiască pe toți povățuiește și, înălțându-se acum, mintea noastră o înalță a cânta acestea:
Bucură-te, luminătorul ce te arăți celor ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, stea care luminezi lumea;
Bucură-te, fulger care orbești pe ucigașii lui Hristos;
Bucură-te, trăsnet care slăbești pe cei necredincioși;
Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;
Bucură-te, că ai risipit templele idolilor;
Bucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat;
Bucură-te, cea al cărei dar vicleșugurile le-a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;
Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucură-te, Lemn pe care Hristos S-a răstignit;
Bucură-te, Lemn prin care toată lumea s-a mântuit;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 12:
Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Își întinde și neamurile toate împreună le cheamă, și Împărăția cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie și cu credință cântă cântare: Aliluia!
Icos 12:
Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însuflețit. Că pe tine pironindu-Se cu trupul Cel ce stăpânește peste puterile cele de sus, ne-a sfințit, ne-a mărit și ne-a învățat a zice acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înțelegătoare;
Bucură-te, sfântă privire a sfinților;
Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor și a drepților;
Bucură-te, purtătoare de lumină, meșteșugire a lui Hristos;
Bucură-te, frumusețea și cununa dreptcredincioșilor cârmuitori;
Bucură-te, stăpânirea și întărirea cuvioșilor preoți;
Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;
Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;
Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te, izgonirea agarienilor;
Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;
Bucură-te, veselia sufletului meu;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 13:
O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toți sfinții, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toți izbăvește-ne și de chinurile veșnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer... și Condacul întâi: O, de trei ori fericită...
Icos 1:
Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 1:
O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”
După aceea se citește această
Rugăciune către Domnul Hristos
Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.
Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.
Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta. Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta.
Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.
Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1
Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viața, o va pierde, iar cine îşi va pierde viața sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

Ap. Galateni 2, 16-20
Fraţilor, ştiind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Pentru că, de zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Fiindcă eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.

Predică la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci - Despre deosebirea crucilor în viața celor ce se mântuiesc - Pr. Ilie Cleopa 

Adevăratul creștin ortodox cinstește Crucea care s-a sfințit cu mâinile lui Hristos pe Golgota și se închină ei cu toată evlavia și smerenia. La fel cinstește și crucea cea nevăzută a suferințelor vieții în Hristos pe care a răbdat-o și Mântuitorul până la moarte, și încă moarte pe cruce (Filipeni 2,8).
Cuvântul Crucii, pentru cei pieritori, nebunie este. Iar nouă celor ce ne mântuim, puterea lui Dumnezeu este” (I Corinteni 1, 18)

Iubiți credincioși,
Mântuitorul nostru Iisus Hristos zice în Sfânta Evanghelie: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24). Astăzi vom vorbi despre deosebirea crucilor prin care ne putem mântui pe pământ. Vă amintim că noi creștinii cinstim îndoit Crucea lui Hristos: crucea materială, văzută, pe care o cinstim, o sărutăm și o purtăm și crucea spirituală care este suferința pentru fapta bună.
Dacă citim cu atenție în Sfânta și dumnezeiasca Scriptură vedem că semnul Crucii materiale s-a arătat în chip simbolic din cele mai vechi timpuri. Astfel vedem că patriarhul Iacov a binecuvântat pe fii lui Iosif cu mâinile sale în semnul Crucii (Facere 48, 13-16).
Semnul Crucii văzute a fost prefigurat de ținerea mâinilor lui Moise la rugăciune în chipul crucii, în timpul luptei cu Amalec (Ieșire 17, 11- 12).
Crucea văzută, materială, a fost închipuită tainic în Legea Veche și prin semnul T”, care îi apăra de moarte pe cei ce îl aveau pe fruntea lor (Iezechiel 9, 4-6). Crucea este simbolizată și prin pecetea lui Dumnezeu care păstrează nevătămați pe cei ce o au pe fruntea lor (Apocalipsă 7, 2-4; 9, 4). În legea Harului Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a binecuvântat în chip văzut cu mâinile Sale pe copii: „Și luându-i în brațe i-a binecuvântat punându-Și mâinile peste ei” (Marcu 10, 16).
Iar despre binecuvântarea Apostolilor, la înălțarea Sa la cer, ne spune: „Apoi i-a dus afară spre Betania și, ridicându-Și mâinile Sale, i-a binecuvântat” (Luca 24, 50). Apostolii, la fel, au hirotonit prin binecuvântarea în semnul crucii diaconi, preoți și episcopi prin rugăciune și punerea mâinilor (Fapte 6, 6; 14, 23; I Timotei 3, 2). Pentru acest fapt Taina Preoției este numită „punerea mâinilor preoției". Tot prin rugăciune și punerea mâinilor în chipul crucii împărtășeau Apostolii taina ungerii cu Sfântul Mir, numită „Pecetea Darului Sfântului Duh" (Fapte 8, 17; 19, 6; II Corinteni 2, 15).
Cât privește Crucea nevăzută, spirituală și tainică pe care trebuie s-o purtăm cu toții, aceasta este suferința și osteneala noastră la lucrarea faptelor bune. Mântuitorul nostru Iisus Hristos care a purtat crucea văzută pe Golgota, cât și pe cea nevăzută a suferințelor pentru a noastră mântuire, ne-a învățat și pe noi să răbdăm crucea vieții, zicând: „Cine rabdă până la sfârșit acela se va mântui” (Matei 10, 22; 24, 13; Marcu 13, 13). Satana urăște foarte mult semnul Sfintei Cruci, căci Crucea este arma cea nebiruită cu care Hristos l-a biruit și a golit iadul. De aceea satana îndeamnă pe cei rătăciți de la adevăr, adică pe sectanții care îi slujesc lui, să hulească și să urască Crucea lui Hristos. Căci precum câinele fuge de bățul cu care a fost lovit, tot așa și diavolul fuge de Crucea lui Hristos care îi amintește că prin ea a fost lovit și biruit.
Adevăratul creștin ortodox cinstește Crucea care s-a sfințit cu mâinile lui Hristos pe Golgota și se închină ei cu toată evlavia și smerenia. La fel cinstește și crucea cea nevăzută a suferințelor vieții în Hristos pe care a răbdat-o și Mântuitorul până la moarte, și încă moarte pe cruce (Filipeni 2,8). Dar și aceasta să cunoască creștinul ortodox că crucea nevăzută a suferințelor Sale este de multe feluri și fericit este acel creștin care cu credință în Dumnezeu și cu multă răbdare își duce crucea suferințelor pe pământ în dragostea lui Hristos, spre mântuirea sufletului său.
Așa, de exemplu, unul este orb și rabdă toată viața cu mulțumire această suferință. Altul este surd, altul nu poate vorbi, iar altul este șchiop și lipsit de oarecare mădulare ale trupului său. Și dacă suferă cu bărbăție această neputință și mulțumește lui Dumnezeu cu rugăciuni din inimă, unul ca acela cu mucenicii se va număra. Numai să se ferească de orice păcate, căci dincolo îl așteaptă bucuria cea fără de margini.
Alții duc cu multă răbdare crucea căsătoriei care nu este ușoară, deoarece multe și mari datorii au creștinii cei căsătoriți. De a crește pe fiii lor în frică de Dumnezeu, de a nu-și ucide copiii, de a iubi Biserica, mama noastră care ne-a născut prin apă și prin Duh (Ioan 3, 5); de a posti toate sfintele sărbători de peste an, precum și Miercurea și Vinerea și lunea, spre a prisosi dreptatea lor mai mult decât a fariseilor care se laudă că postesc de două ori pe săptămână.
Apoi de a duce viată în curățenie, în posturi, în Duminici și în Sfintele sărbători; de a face milostenie, de a merge regulat la biserică, de a face în toată vremea rugăciuni și de a citi cât mai des Sfânta Scriptură și învățăturile sfinților lui Dumnezeu. Încă de a se feri de orice păcat care depărtează de la ei pe Duhul Sfânt și multe alte îndatoriri pe care îi învață preoții în toate Duminicile și sfintele sărbători, numai de ar asculta cu frică de Dumnezeu. Nu este ușoară nici crucea văduviei și a fecioriei, a celor ce se silesc pentru dragostea lui Dumnezeu să ducă viață în curățenie și cinste pe pământ, între care se numără și călugării.
Unii dintre aceștia, dacă vor face precum au făgăduit înaintea Domnului, dacă vor trăi în ascultare, în sărăcie, în feciorie, nu numai cu trupul ci și cu mintea și cu inima lor de se vor părăsi de a pofti cele stricăcioase și înșelătoare, de mare plată se vor bucura în veacul viitor. Atât călugării care au făgăduit să-și păzească fecioria până la moarte, cât și creștinii care voiesc să trăiască în feciorie și curățenie, au nevoie de post, de înfrânare la mâncări alese și vin și de trezvia minții, unită cu rugăciunea și cugetarea la moarte și la judecata de apoi. Ei trebuie să aibă pururea frica lui Dumnezeu înaintea ochilor minții, spre a-și păzi mintea și cele cinci simțiri de ispite, de gânduri rele și de prietenia cu fețe care pot pricinui sminteală și păcat.
Grea este crucea și celor săraci și necăjiți care trăiesc în lipsuri și sărăcie și se luptă cu multe nevoi ale vieții pământești. Și aceștia de își vor duce crucea suferinței cu smerenie, cu răbdare și cu mulțumire, mare plată îi așteaptă pe ei la Dumnezeu, care este Preadrept, Atotștiutor și cunoaște răbdarea, necazul și suferința fiecăruia și va răsplăti tuturor după faptele lor.
Dreptul Iov zice: „O luptă este viața omului pe pământ” (Iov 7, 1). Sfântul Apostol Pavel zice: „În această luptă mare, aveți nevoie de răbdare" (Evrei 12, 2-7). Iar Mântuitorul nostru Iisus Hristos, zice: „Întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19). De aceea suntem datori pururea de a ne ruga la Preamilostivul Dumnezeu să ne dea răbdare în necazurile și suferințele noastre, spre a ne duce Crucea până la sfârșit, căci fără de El nu am putea face nimic (Ioan 14, 4). Dar să fim încredințați că Dumnezeu, din a Sa nemărginită milă, nu lasă pe om să fie ispitit mai presus de puterile lui (I Corinteni 10, 13).

Iubiți credincioși,
Acum, către sfârșitul acestei predici, vom aminti o istorioară adevărată pentru un bolnav. Acesta a zăcut mai mulți ani și pierzându-și răbdarea în boală, cerea de la Dumnezeu să moară, iar Preabunul Dumnezeu l-a salvat printr-o minune, spre a nu-și pierde sufletul său.
Un călugăr cu viață aleasă din Sfântul Munte Athos, fiind paralizat de mulți ani, începuse a se ruga lui Dumnezeu, ori să moară, ori să se facă sănătos, nemaiputând suferi acea boală chinuitoare. Așa rugându-se, a venit la el un înger al Domnului și i-a zis: „Dumnezeu voiește să te curățe pe tine de păcatele tale ca fierul prin foc, spre a te duce pe tine în raiul desfătării, că nu este altă cale spre Mântuitorul decât calea Crucii care se face prin suferințe. Deci dacă vrei să te cureți de greșelile tale trebuie să mai zaci un an pe pământ sau să stai trei ceasuri în iad".
Călugărul bolnav a început a cugeta. Încă un an de suferință pe pământ? Mai bine să stau trei ceasuri în gheenă! Atunci îngerul, cu iuțeala fulgerului îi duse sufletul său în chinurile iadului și plecă, zicând aceste cuvinte mângâietoare: „După trei ore voi veni la tine să te caut!" Întunecimea aceea cumplită, suspinările sfâșietoare ale păcătoșilor care se chinuiau în gheenă și fețele înfricoșate ale diavolilor au adus asupra călugărului urgisit o groază și o durere nespusă. Pretutindeni nu vedea și nu auzea decât suferințe, lacrimi și vaiete îngrozitoare! Doar ochii arzători ai diavolilor luceau în întunericul fără margini al iadului.
Atunci chinuitul călugăr a început a plânge și a striga, însă nimeni nu răspundea la strigătele sale. Lui i se părea că de când a sosit acolo trecuseră sute de ani de suferință și aștepta cu nerăbdare să apară îngerul Domnului să-l scoată. Însă îngerul nu venea. Toți păcătoșii închiși în gheenă nu erau ocupați decât de moartea lor prea amară și groaznică și de propria lor muncă, iar grozavii diavoli, în bucuria lor infernală, își băteau joc de suferințele păcătoșilor.
În sfârșit, îngerul cu un zâmbet de lumină, se apropie de chinuitul călugăr și-l întreabă: „Cum te afli, frate?". „Niciodată nu aș fi crezut că gura unui înger poate minți! Oare nu mi-ai spus că ai să mă scoți de aici după trei ore? Și iată, au trecut sute de ani în aceste suferințe groaznice! Ce zici tu?" A răspuns îngerul cu fața luminată: „O oră a trecut, de când te-am părăsit și mai ai încă două ore de stat aici!" „Două ore? strigă călugărul chinuit, cu mare groază. Este oare cu putință să fi trecut o oră? Dar nu mai pot suporta aceste munci cumplite! De se poate face voia Preamilostivului Dumnezeu, te rog scoate-mă de aici. Voiesc mai bine să sufăr pe pământ ani, secole chiar până la a doua venire a Domnului, dar scapă-mă de aici! Fie-ți milă de mine!"
Zise îngerul: „Dumnezeu, fiind Părintele îndurărilor și a toată mângâierea, arată bunătatea Sa asupra ta. Dar tu trebuie să-ți aduci aminte de acum înainte cât de grele și de mari sunt muncile gheenei; iar chinurile de pe pământ, oricât de groaznice ar fi, sunt numai umbră față de cele veșnice ale iadului” (Viața repausaților, București, 1899, p. 424-426).
Iubiți credincioși,

Din această istorioară adevărată și din cele de mai înainte să înțelegem că nu este mântuire fără Cruce și fără suferință în această viață. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus că „prin multe scârbe ni se cade a intra întru Împărăția Cerurilor".
Tot creștinul care dorește mântuirea sufletului său este dator să fie gata a suferi cu dragoste și cu răbdare toate necazurile, scârbele și durerile vieții îngăduite de Dumnezeu asupra omului pentru mântuirea lui. Zice Sfântul Isaac Sirul: „Precum focul curăță arama de rugină, așa boala curăță păcatul omului". De aceea este bine ca în toată suferința și întristarea să ne rugăm Preaânduratului Dumnezeu să ne ierte de păcate și să ne dea răbdare în necazuri și supărări, aducându-ne aminte că: „Necazul răbdare lucrează, iar răbdarea curățire de păcate".
Niciodată în viață nu putem răbda cât suntem datori pentru păcatele noastre, pentru a împăca dreptatea lui Dumnezeu. Și nici a răbda nu putem fără mila și ajutorul Preaînduratului Dumnezeu. De aceea Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis:„Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viață, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine” (Ioan 15, 4). Numai cu mila și cu ajutorul Lui putem în viață toate. Acest adevăr ni-l arată Sfântul Apostol Pavel care zice: „Toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întărește” (Filipeni 4, 13).
Cu adevărat toate în Hristos le putem, iar fără El, nimic. De aceea suntem datori în toată vremea și locul să cerem mila și ajutorul lui Dumnezeu și cu credință și nădejde, să așteptăm aducându-ne aminte de cuvântul care zice: „Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi și nu vor greși toți cei ce nădăjduiesc în El” (Psalm 33, 21). Amin.


ARTE 16 Septembrie

INVITAŢIE LA OPERĂ 16 Septembrie

Medea de Luigi Cherubini – cu Maria Callas
Callas - MEDEA 

Maria Callas Opera Arias : 





MUZICĂ 16 Septembrie

Jacques Mauduit
VOICI LE VERT ET BEAU MAI (Jacques Mauduit): 


Nadia Boulanger




 Billy "Crash" Craddock, cântăreţ country american






B. B. King





Anca Parghel


Pest


Marc Bolan


 ÎNREGISTRĂRI NOI:

The Best Percy Faith Vo.I GMB




Dall'Abaco Sonate Op.I & Op.III | Baroque Classical Music HD



Italian Fantasia! (Mantovani) (Artist Info) Beautiful 4K Music Video Album! H.D.




Schumann - Symphonies No.1,2,3,4 / Overture Op.52 (reference recording : Wolfgang Sawallisch)



It's Not For Me To Say! (Johnny Mathis) (Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video Album!



Tea Time JAZZ - Soft Instrumental Jazz Music - Music for Studying, Work, Relax



Hawaiian Cafe Music - Relaxing Guitar Music For Study, Work - Background Hawaiian Music



Mozart - Oboe Concerto in C K 314/271






POEZIE 16 Septembrie

Ioan-Alexandru Bran-Lemeny (“Lacrimi şi clocot”, “Ancore”)
Biografie
S-a născut la Zărneşti, judeţul Braşov, în anul 1811. A învăţat la Blaj şi la Sibiu şi a făcut studii juridice la Cluj, devenind avocat. În anul 1837 s-a stabilit la Braşov, fiind primul avocat român din oraş.
În timpul revoluţiei de la 1848 a fost delegat de către românii braşoveni să îi reprezinte la cea de-a doua adunare naţională de la Blaj, cea ţinută pe data de 3/15 mai 1848. Datorită capacităţilor sale intelectuale şi a patriotismului său a fost ales la această adunare naţională să fie unul dintre cei zece secretari ai Adunării. Tot atunci a fost ales să fie membru în delegaţia română ce avea să meargă la Viena pentru a prezenta împăratului Austriei doleanţele românilor din Ardeal.
A fost desemnat membru în Comitetul Naţional Român Permanent de la Sibiu şi membru în Comitetul de Pacificaţie, alcătuit în septembrie 1848 la Blaj, sub preşedinţia lui Simion Bărnuţiu.
În luna octombrie 1848 a fost numit prefect al Legiunii din Ţara Bârsei, avându-l ca ajutor pe viceprefectul Constantin Săcărean (Secăreanu). În această calitate a organizat şi a condus activităţile revoluţionare din aria de responsabilitate a legiunii sale. La scurt timp după numirea sa ca prefect, a primit funcţia de membru în Comitetul Naţional Român, astfel încât legiunea a fost condusă de fapt de către viceprefectul său, Secăreanu.
După încheierea revoluţiei, Ioan Bran Lemeny a ocupat diferite funcţii în administraţie şi justiţie. A continuat să militeze pentru drepturile naţionale ale românilor din Ardeal şi după încheierea evenimentelor din anii 1848 - 1849. În anul 1860 a ajuns căpitan suprem al districtului Făgăraş, având un rol hotărâtor în introducerea limbii române în administraţie, ca limbă oficială. Între 1863 - 1864 a ajuns deputat în Dieta de la Sibiu.
Fiind cunoscută activitatea lui ca şi militant pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania, a fost pensionat înainte de termen, în anul 1866, pentru a nu putea să acţioneze în favoarea românilor în momentul implementării dualismului austro-ungar din anul 1867.
A murit la vârsta de 88 ani, la Braşov.




Ioan Alexandru (Ion Șandor)

Biografie Ioan Alexandru (Ion Șandor)

Ioan Alexandru (n. Ion Șandor 25 decembrie 1941Topa Micăjudețul Cluj - d. 16 septembrie 2000Bonn,Germania) a fost poetpublicisteseist și om politic român. A fost membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat în legislatura 1990-1992 și senator PNȚCD de Arad în legislatura 1992-1996. În legislatura 1990-1992 a fost membru în grupul de prietenie cu Polonia.
După terminarea Liceului „G. Barițiu” din Cluj (1962), se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj, transferându-se apoi la București, unde absolvă studiile filologice în 1968. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1960). În cursul studenției a fost redactor la revista “Amfiteatru”. Obține o bursă Humboldt în Germania, recomandată de filosofulHeidegger , de asemenea urmează cursuri de specializare în filosofie, teologie, filologie clasică (limba și literatura greacă și ebraică), istoria artei la FreiburgBaselAachen și München.
A întreprins călătorii de studii în ItaliaSpaniaGreciaIsrael. Și-a susținut teza de doctorat: “Patria la Pindar șiEminescu” în 1973. A ținut seminarii de poezie comparată și cursuri - de limba și civilizație ebraică veche la Universitatea din București și de spiritualitate bizantină la Institutul de arte plastice "Nicolae Grigorescu". Din 1964 Ioan Alexandru este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania iar din 1979 este membru al Uniunii Internaționale de scriitori Die Kogge. A fost premiat de societatea japoneză Soka Gakkai pentru promovarea valorilor morale. 
După revoluția din 1989 a fost om politic și parlamentar din partea PNȚCD.
În noaptea de 21 Decembrie 1989 la București, poetul Ioan Alexandru a purtat Crucea și Icoana Mântuitorului Iisus Hristos printre soldați, răniți și participanți laRevoluție, din Piața Romană pâna în Piața Unirii.
Pentru fapta sa unică din întreg lagărul comunist, pentru curajul, rezistența și mărturia creștină de care a dat dovadă în timpul regimului ateo-comunist și ca semn de recunoștință, poetul Ioan Alexandru a primit din partea Congresului Statelor Unite ale Americii, drapelul american "Old Glory", ce a stat pe Clădirea Congresului SUA în data de 31 August 1993, în cinstea României. Ioan Alexandru este co-fondator al Grupul de Rugăciune din Parlamentul României și fondatorul Mișcării Pro Vita.
Opera poetică
·         Cum să vă spun1964
·         Viața, deocamdată1965
·         Infernul discutabil1967
·         Vămile pustiei1969
·         Vina (versuri) (1967);
·         Poeme (1970);
·         Imnele bucuriei (1973);
·         Imnele Transilvaniei1976Imnele Transilvaniei II (1985);
·         Imnele Moldovei1980
·         Poezii-Poesie (1981);
·         Imnele Țării Românești1981
·         Imnele iubirii1983
·         Imnele Putnei1985
·         Imnele Maramureșului1988
·         Bat clopotele în Ardeal (roman) (1991);
·         Căderea zidurilor Ierihonului sau Adevărul despre Revoluție (publicistică) (1993);
·         Amintirea poetului (2003);
·         Lumină lină: Imne (2004).
Colecție de eseuri
·         1978 - Iubirea de PatrieEditura Dacia,
·         1985 - Iubirea de Patrie, Editura Eminescu.
Traduceri
·         A tradus din PindarRainer Maria Rilke și Cântarea Cântărilor.


Patria

Nici sfinti n-am dat prea multi noi la vedere
Faptuitorii binelui s-ascunsi
Vom socoti cat fost-am la-nviere
De bucuria milelor ajunsi.

Pana atunci e vietuirea noastra
grau si neghina la un loc
Si de departe zarea e albastra
Oricat ar fi in lume nenoroc.

Neamul meu, poporul de omenie,
Cat ne-a fost pamantul de putin
Ne-am tinut cu el de vesnicie
Am dat de paine si de vin.

Si cu pruncii am crescut o tara
Si vremea-am am devenit stapani
Peste cerul stelelor de vara
Tremurandu-si auru-n fantani.
 


Ținut românesc

Cat de putine in grija mea-s lasate
Pe deal o turma clopotul pe sate
Paduri si stele se tin de noi departe
Si cate fi-vor dincolo de moarte
Pana la groapa cu-o lumina-n mana
O insotesc pe maica mea batrana
Cu jarul din cadelnita aprinsa
Pecetluiesc tarana necuprinsa
Un pumn de grau si vin o picatura
Si doua vorbe spuse din scriptura
Si-o lacrima in sat de mai ramane
Traim din ea ca focul in taciune
Cat de mult e dat fara de mine
Sa-si petreaca stingerea de sine
In jurul casei cat un strop de roua
E o gradina data pe din doua
Intr-un ungher icoana si leaganul la grinda
Si haiti de lupi in noaptea de colinda.
 


Transilvania

Ungerea noastra n-a fost pe coroane
Pe aur n-am luat sfantul semn
Taranii, vladici in scituri, in sumane
Ne-mpartaseau cu lingura de lemn.
Umili si nebagati in seama
Slugi unii altora domneasca unul stapan
Nedezlipiti de sanctuarul mama
Cu-nvlastarirea ranilor din maini.
Lacrima ajunsa milenara
Plansa-n cosmos de-un popor
Evlavia intemeiaza-o tara
Prefacand-o foc mistuitor.
 



TEATRU/ FILM 16 Septembrie

Cu Silvia Popovici

Biografie Silvia Popovici

Actrita Silvia Popovici s-a născut la 07 mai 1933, in localitatea Fundata din județul Brașov.
A absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică București in 1956, la clasa profesorului profesorul lor Vlad Mugur.
Insotiti de profesorul lor, absolvenții acelei generații au ajuns la Teatrul Național din Craiova. Silvia Popovici, împreuna cu George Cozorici, Amza Pellea, Constantin Rauțchi, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu si Sanda Toma au constituit generația de aur a acestui teatru. A jucat aici rolul Ofeliei, in Hamlet de W, Shakespeare, in 1963 s-a mutat la Cluj, la Teatrul National Lucian Blaga, unde Vlad Mugur era numit director si a jucat in Ifigenia în Aulis de Euripide, Caligula de Albert Camus, Un vis din noaptea miezului de vara de W. Shakespeare. 
Din 1967 pana in 1993 a jucat pe scena Teatrului National din Capitala, in spectacole ca Hamlet de W., Shakespeare, Tinerețea lui Moromote, dramatizare a romanului lui Marin Preda, Avram Iancu de Lucian Blaga, Mașina de scris de Cocteau, Regele Lear de Shakespeare, etc.
Debutase in cinematografie in anul 1953, in studenție.
Silvia Popovici a fost căsătorita cu Maxim Berghianu, ultimul ministru al Muncii comunist, a avut o fiică.
A murit la 16 septembrie 1993.

·         Stâlpii societății (1988)
·         Enigmele se explică în zori (1987)
·         Ancheta (1980)
·         Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) - doamna Ruxandra
·         Rătăcire (1978) - actrita
·         Trepte spre cer (1978) - proiectanta Valeria Sadeanu
·         Im Staub der Sterne / In pulberea de stele (1976) - Illik
·         Femeia fericita / (1974)
·         Trecătoarele iubiri (1974)
·         Piticul din gradina de vara / (1972) - condamnata
·         Mușatinii (1971) - Oana
·         Serata (1971)
·         Gioconda fara suras / Gioconda fără surâs (1967) - Irina
·         Pădurea spânzuraților (1965)
·         O dragoste lungă de-o seară (1963)
·         Darclee (1961)
·         Omul de lângă tine (1961)
·         Furtuna (1960)
·         Bijuterii de familie (1957)
·         Ora H (1956)
·         Blanca (1955) - Blanca
·         La mere (1953)




Lucia Demetrius

BIOGRAFIE Lucia Demetrius

Lucia Demetrius (n. 16 februarie 1910 - d. 29 iulie 1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română.
A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius[1]) și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A fost favorita criticului, de care a fost legată chiar printr-o relație amoroasă.
Studii
A urmat școala centrală Maria Brâncoveanu între 1921 și 1928, apoi și-a luat licența în litere în 1931 și filosofie în 1932, urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, la clasa lui Ion Manolescu.
Carieră
Debutează pe scenă în trupa dramaturgului George Mihail Zamfirescu, 13 plus 1, pentru a reveni ulterior ca dramaturg. Studiază Estetica la Paris, din 1934. În perioada 1936-1938 devine funcționară la Uzinele Malaxa. Este profesoară de artă dramatică la Conservatorul de artă dramatică în perioada 1944-1949 și regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău, între anii 1950-1952. Ca dramaturg, în perioada stalinistă, după 1949, a îmbrățișat cu deschidere maximă teatrul realist socialist, pentru ca după 1965 să revină la teatrul de idei sau de analiză sufletească.

Operă selectivă
  • Tinerețe, roman, 1936
  • Marea fugă, roman, 1938
  • Destine, nuvele, 1939
  • Intermezzo, versuri, 1939
  • Album de familie, nuvele, Editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1945
  • Flori de hârtie, 1947
  • Oglinda, nuvele, 216 pagini, ESPLA, 1957
  • Nunta Ilonei, nuvele, 1960
  • Primăvara pe Târnave, roman, 1960-1963, vol I-II
  • Întâmplare de la târg, 1962
  • Limpezire, 1962
  • Făgăduielile, nuvele, 1964
  • Colocviu sentimental, 1967
  • Ce aduc zorile, nuvele, 1968
  • După prăpăd, 1968
  • Lumea începe cu mine, roman, 1968
  • Anotimpuri, 1970
  • La ora ceaiului, nuvele, 1970
  • Acuarele, 1971
  • Scrisoare către fetele tinere, 1971
  • Tinerețe, 1971
  • O femeie ca multe altele, 1972
  • O poveste adevărată, 1973
  • Sunt un pământean, nuvele, 1973
  • Întoarcerea la un miracol, 1974
  • Răspântiile, nuvele, 1976
  • Întâlnire cu tinerețea, nuvele, 1977
  • Fericita călătorie, 1979
  • Triptic, (Oglinzi aburite, Portretele au coborât din rame, Ultimul vlăstar), 1981-1984
  • Te iubesc, viață!, 1984
Operă postumă
  • Lucia Demetrius: Memorii, 554 p., Ediție îngrijită de Ion Nistor, Editura Albatros, București, 2005, ISBN 973-24-1043-4
Dramaturgie
  • Turneu în provincie, piesă de teatru, 1946
Dramaturgie proletcultistă
  • Cumpăna, piesă de teatru, 1949
  • Vadul nou, 1951
  • Premiera, piesă de teatru, 1952
  • Oameni de azi, 1952
  • O noapte grea, 1954
  • Cei de mâine, 1956
  • Oameni și jivine, 1956
  • Trei generații, 1956
  • Ultima Tauber, 1956
  • Arborele genealogic, 1957
  • Vlaicu și feciorii lui, 1959
Traduceri
  • Nikolai Gogol, Căsătoria - O întâmplare absolut incredibilă în două acte (teatru), traducere de Lucia Demetrius[2], București, 1957;
  • Victor Hugo, Mizerabilii, (roman, 3 volume), traducere de Lucia Demetrius și Tudor Măinescu, note explicative de N. N. Condeescu, Editura Cartea Românească, București, 1981;
  • Ivan Bunin, Nuvele, București, 1936;
  • Louis Frederic Rouquette, Împărăția tăcerii albe, București, 1937;
  • Al. Dumas, Acuzatul, București, 1938;
  • Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Vasile Demetrius);
  • Thomas Raucat, Aventură în Japonia, București, 1942;
  • B. Giambattista, Povestea poveștilor, București, 1943;
  • Charles Perrault, Povești, București, 1943;
  • J.H. Louwyck, Insula de ceață, București, 1946;
  • Marcel Achard, Corsarul, București;
  • Lev Tolstoi, Învierea, București, 1948, Povestiri din campanie, București, 1949 (în colaborare cu Elena Culacov);
  • Ivan Turgheniev, Nuvele, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);
  • Vera Bianki, Notărița, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);
  • W. Shakespeare, Cum vă place, București, 1949;
  • K.A. Treniov, Liubov Iarovaia, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);
  • A. Ulianinski, Piese într-un act, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);
  • K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși, București, 1955 (în colaborare cu Sonia Filip);
  • Guy de Maupassant, Nuvele și schițe, București, 1956, Bulgăre de seu, București, 1960, Mont-Oriol, București, 1971;
  • A.S. Makarenko, Povestiri și schițe. Articole despre literatură. Corespondența cu Maxim Gorki,București, 1959 (în colaborare cu Radu Donici);
  • H. de Balzac, Crinul din vale, București, 1967, O fiică a Evei, București, 1969;
  • Julien Green, Miezul nopții, București, 1970, Manuel, prefață de Laurentiu Ulici, București, 1972;
  • Rene Barjavel, Tarendol, București, 1974;
  • G. Flaubert, Educația sentimentală, prefață de Irina Mavrodin, București, 1976.
Premii și distincții
  • Premiul de stat (1951)
Trei generații - teatru - Lucia Demetrius


RADU BELIGAN MISU FOTINO VASILICA TASTAMAN Salariul gloriei 1979 Odets Clifford





GÂNDURI PESTE TIMP 16 Septembrie

Nikolai Ostrovski - Citate: 




Citate despre iubire:















SFATURI UTILE 16 Septembrie

Despre artroze: cauze, simtome, complicații

Artroză e o formă de reumatism degenerativ, localizat în special la nivelul genunchilor, şoldurilor şi coloanei vertebrale, şi duce, pe termen lung, la deteriorarea şi distrugerea cartilajelor articulare. Simptomele nu lasă loc niciunui dubiu: dureri articulare şi musculare, „înţepeniri”, inflamaţii, tumefiere, roşeaţă locală. Mai trebuie precizat că suferindele – căci femeile sunt cele mai afectate -  sunt meteosensibile: durerea se acutizează la schimbările de vreme.





Cauzele bolii


O cauză este legată de procesul de îmbătrânire propriu-zis, care duce, invariabil, la uzura cartilajelor (deşi acestă uzură ar trebui să aibe loc cât mai târziu cu putinţă...); o alta este cauzată de carenţe nutriţionale, dar şi de un stil defectuos de viaţă. Suprasolicitarea unor articulaţii anume, lipsa exerciţiilor fizice sau traumatismele repetate pot declanşa afecţiunea.


Ţine cont însă că şi factorii ereditari, tulburările endocrine, obezitatea pot favoriza instalarea artrozei.


În stadii avansate, se poate ajunte la distrugerea totală a articulaţiei, ceea ce duce inevitabil la proteză articulară.


Tratamentele clasice includ antiinflamatoare şi corticoizi. Din nefericire, acestea nu acţionează asupra cauzei ci numai asupra efectului, iar efectele secundare nu sunt de neglijat.


De aceea, numeroşi specialişti recomandă terapia cu plante, dublată de un regim alimentar bogat în vitamine, minerale şi acizi graşi.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...