4 IANUARIE 2018
RELIGIE ORTODOXĂ 4 Ianuarie
Atenție!
Mâine, 5 Ianuarie este Ajunul Botezului Domnului – zi de post! Biserica ortodoxă recomandă
post negru până la ora 15.00.
Astăzi: Soborul Sfinților 70 de Apostoli; Sf Cuv Teoctist; Sf Cuv
Apolinaria
Soborul Sf. 70 de Apostoli –
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut 70 de ucenici, pe lângă cei 12 apostoli
aleşi.Toţi aceşti ucenici ai Domnului s-au ostenit propovăduind cuvântul lui
Hristos, îndurând chinuri şi prigoniri. Biserica îi cinsteşte, cântându-le
astăzi: „Ceata ucenicilor lui Hristos,
celor şaptezeci, să o lăudăm dumnezeieşte credincioşii şi să o prăznuim. Că
printr-înşii toţi ne-am învăţat a cinsti Treimea Cea nedespărţită, că sunt
luminătorii dumnezeieştii credinţe“.
După alegerea celor doisprezece apostoli,
Domnul nostru Iisus Hristos a luat încă şaptezeci de apostoli mai mici, ca să-i
trimită la propovăduire. Despre acest lucru scrie Sfântul Evanghelist Luca
astfel: După aceştia a arătat Domnul şi alţi şaptezeci (şi doi), şi i-a trimis
câte doi înaintea feţei Sale; pentru că pe cei doisprezece îi avea lângă
Dânsul, ca pe nişte martori ai vieţii Sale, iar pe cei şaptezeci îi trimitea.
Referitor la cei 70 de ucenici, Eusebiu, Episcopul Cezareei
Palestinei, spune în cartea sa cea dintâi (Istoria Bisericească), în cap. al
12-lea: ‘Numele fiecăruia din cei
doisprezece apostoli ai lui Hristos din destul se încredinţează, din mărturiile
Evangheliei, iar pentru cei şaptezeci de apostoli nici un catalog sigur nu se
află undeva’.
Dintre
aceşti apostoli menţionăm:
Sf. Iacob, ruda Domnului,
menţionat de Sf. Apostol Pavel, în epistola sa către Galateni: M-am suit în Ierusalim ca să văd pe Petru, iar
pe altul din apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacob, fratele Domnului (I,
18-19). Acesta a fost primul episcop al Ierusalimului, pus de însuşi Domnul, pe
care propovăduindu-L, evreii l-au dat jos de pe aripa bisericii şi cu pietre
l-au rănit; apoi lovindu-l cu un lemn în cap, a trecut la Domnul.
Sf. Marcu Evanghelistul,
menţionat de Sf. Apostol Petru,: Închină-se vouă Biserica cea adunată în
Babilon şi Marcu, fiul meu (I, 5, 13). Acesta a fost aşezat episcop în
Alexandria de acelaşi Sfânt Petru, unde fiind supus supliciilor şi-a dat duhul
său.
Sf. Luca Evanghelistul,
menţionat de Sf. Apostol Pavel în epistola către Coloseni, zicând: Închină-se vouă Luca, doctorul cel iubit (IV,
14). Acelaşi a scris şi Faptele Apostolilor; după multe osteneli, a suferit
moarte martirică, în Teba Beoţiei.
Sf. Cleopa, fratele
mai mic al dreptului Iosif logodnicul Fecioarei Maria, care, călătorind în
Emaus cu Sf. Luca (menţionat în Evanghelia sa), a văzut pe Domnul după Înviere;
şi după o vreme, a suferit moarte martirică.
Sf. Simeon, rudenia
Domnului, după Iacob, a fost al doilea episcop în Ierusalim şi a fost şi el
răstignit pentru Hristos.
Sf. Barnaba, cel
numit astfel de apostoli, care mai înainte se numea Iosie, menţionat de către
Sf. Pavel, în epistola către Galateni, zicînd: M-am suit în Ierusalim cu Barnaba(II, 1). A fost
episcop în Mediolan şi în insula Ciprului; a fost ucis cu pietre.
Sf. Filip, unul
din cei şapte diaconi, care a botezat pe Simon vrăjitorul în Samaria şi pe
famenul Candachiei; a fost episcop în Tralia Asiei.
Sf. Silvan, pe care
Sf. Petru, în scrisoarea sa cea sobornicească, îl pomeneşte astfel: Prin
Silvan, credinciosul frate, precum mi se pare, puţin am scris vouă (I, 5,
12).Asemenea şi Sf. Pavel, în a doua Epistolă către Corinteni, zice: Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Care la voi
prin noi S-a propovăduit de mine şi de Silvan. A fost episcop în
Tesalonic.
Sf. Apolo,
menţionat în Faptele Apostolilor: Iar
un iudeu anume Apolo, de neam din Alexandria, bărbat cuvântător, a venit în
Efes, fiind puternic în Scripturi. Acesta era învăţat în calea Domnului şi,
arzând cu Duhul, învăţa cu dinadinsul despre Domnul. Îl
pomeneşte Sf. Pavel în Epistola I către Corinteni (I, 3, 6): Eu am sădit, Apolo
a udat, iar Dumnezeu a crescut. A fost episcop în Smirna, mai înainte de Sf.
Policarp.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru
Teoctist, egumenul locaşului din Cucumia Siciliei, care în pace s-a săvârşit.
In
Prolog, aici, în locul acestui Teoctist, s-a pus Cuviosul Teoctist, care se
cinsteşte în septembrie, ziua a treia, pustnicul cel împreună cu Sfântul marele
Eftimie din Palestina, din Mineiul cel nou. Asemenea şi sinaxarul lunilor arată
că în această zi se cinsteşte Teoctist cel din Sicilia, iar nu cel din
Palestina.
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei Apolinaria, cea din
Sinclit.
Apolinaria covârşea cu frumuseţea şi cu înţelepciunea pe multe
femei ale acelei vremi. Şi în tânăra vârstă a ei a dorit fecioria şi se ruga
lui Dumnezeu, ziua şi noaptea, ca să-şi câştige dorinţa ei, adică să rămână
fecioară până la moarte.
Sfânta Apolinaria a fost fiica, vestită prin frumuseţe şi prin
înţelepciune, a lui Artemie, cârmuitorul Romei, pe vremea împăratului Leon cel
Mare. Dorind din fragedă vârstă să-şi păstreze fecioria, ea se ruga lui
Dumnezeu ziua şi noaptea să i se împlinească această dorinţă, adică să rămână
fecioară până la moarte.
Pentru aceasta se ruga de părinţi să o lase să se ducă la
Ierusalim. Şi câştigând învoirea lor, a luat, fericita, robi şi roabe, aur şi
argint şi haine scumpe şi s-a dus la sfânta Cetate. Acolo a împărţit tot ce
avea la săraci. Iar după ce s-a închinat la Locurile Sfinte a slobozit pe robi
şi pe roabe, oprind numai un bătrân, cu care a pornit pe drumul spre
Alexandria. Pe drum s-a oprit la un loc de şes să se odihnească. Şi adormind
bătrânul ei, atunci, de trei ori fericita, nesocotind cele pământeşti, a fugit
pe ascuns şi a intrat într-o luncă neprielnică, unde a rămas mulţi ani,
rugându-se lui Dumnezeu şi îndurând muşcăturile ţânţarilor, care-i făcuseră
trupul numai răni.
De aici s-a dus la un schit de Sfinţi părinţi, dându-se drept
bărbat şi spunând că-l cheamă Dorotei. Cuviosul Macarie, care se afla acolo a
primit-o şi i-a dat o chilie, în care fericita s-a închis, rugându-se lui
Dumnezeu ziua şi noaptea.
Artemie, tatăl fericitei, căutând-o mult şi negăsind-o a început
să se îngrijească de altă fată a sa, care era chinuită de un duh necurat. Pe
aceasta a trimis-o la schitul părinţilor acelora pentru vindecare.
Părinţii au încredinţat-o părintelui Dorotei, adică surorii sale
Apolinaria. Şi după câteva zile a ieşit diavolul din tânăra care s-a întors
acasă vindecată. Însă după puţine zile, multora li s-a părut că tânăra a rămas
îngreunată. Iar tatăl ei, socotind că a rămas îngreunată de la Dorotei, a
trimis îndată călăreţi care au adus înainte sa pe părintele Dorotei. Atunci
sfânta, dovedind că este fiica lui Artemie, toţi s-au minunat şi s-au
înfricoşat, mai ales din pricina vindecării minunate a surorii sale bolnave.
După aceasta, rămânând câteva zile cu părinţii săi, s-a întors iarăşi la chilia
ei, fără să afle cineva dintre părinţi de cele întâmplate. Iar după ce a
răposat, atunci s-a cunoscut că este femeie, pentru care toţi s-au spăimântat
şi s-au îndemnat să mulţumească lui Dumnezeu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
ISTORIE PE ZILE 4
Ianuarie
Evenimente
·
46 î.Hr.: Iulius Cezar este înfrânt de armata republicană
condusă de fostul său susținător, Titus Labienus, în bătălia de la Ruspina
(astăzi în Tunisia).
·
1798: Printul grec fanariot Constantin
Hangerli, investit de otomani domn al Tarii Romanesti, ajunge la Bucuresti
și isi începe domnia cu măsuri dure de colectare a proviziilor
pentru trupele otomane și apoi introduce suplimentar nenumărate dări (intre
care si„văcăritul”), pentru propria căpătuire. A fost primul domn din această
familie (al doilea a fost Alexandru Hangerli, viitor efemer domn al Moldovei),
și a domnit în Țara Românească, fiind numit special de turci pentru a organiza
aprovizionarea unei uriase armate, care aveau pe atunci mari probleme cu
bandele lui Pazvantoglu, care jefuiau întreaga regiune a Dunării din Bulgaria
și Țara Românească. Masurile sale au provocat mari tulburări în țară și revolte
prin sate, la care s-a adăugat situația dezastruoasă ca urmare a punerii pe
fugă a uriașei armate turcesti de o sută de mii de oșteni, de către numai opt
mii de oameni ai vestitelor bande ale lui Pazvantoglu. Această situație l-a determinat pe sultan să
hotârască mazilirea domnului de la București si sa emita o sentința
de condamnare. Către finele
anului 1799 un capugiu însoțit de un călău, soseste la Bucuresti cu
misiunea să-i ia capul. Sentința
a fost îndeplinită, capul a fost depus la poarta seraiului din Istanbul,
iar trupul decapitat a fost înmormântat în Biserica Sfantul
Spiridon Nou din Bucuresti.
·
1847: Apare la Blaj, din iniţiativa şi sub
conducerea lui Timotei Cipariu, „Organul luminării „, primul
ziar românesc cu caractere latine, transformat în timpul revoluţiei de la
1848 în „Organul naţional „. Gazetă bisericească,
politică și literară, Organul luminarii a aparut săptămânal (4 ian. 1847
– 28 apr.1848, 12 mai. – 29 sept. 1848). Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805,
Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică – d. 3 septembrie 1887, Blaj) a
fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, om politic
transilvanean, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române,
primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru
Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog,
pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa
15 limbi). Publicatia ” Organul luminarii” urmărea răspândirea de cunoștințe
care să meargă la „mintea și inima poporului”, cultivarea dragostei pentru
limba strămoșească, dezvoltarea învățământului, recunoașterea drepturilor
naționale ale românilor din ardeleni, propagarea ideii de egalitate între toate
naționalitățile si a fost prima gazetă romaneasca tipărită în întregime cu
caractere latine.
·
1849 - Aflat la Londra, Dimitrie Brătianu adresează Lordului
Palmerston un memoriu explicativ asupra Revoluţiei Române. El solicita
guvernului britanic sprijinul pentru unirea Moldovei cu Ţara Românească.
·
1854: Căpitanul
vasului Samarang, William McDonald, a descoperit Insulele
McDonald, insule nelocuite aflate în Oceanul Antarctic între Antarctida și Madagascar.
·
1880: Alpinistul
britanic Edward Whymper este primul care
urcă vârful Chimborazo de 6.267 m,
unul dintre cele mai înalte vârfuri ale Anziilor Cordilieri.
·
1914 - În România s-a format un
guvern liberal în frunte cu I I C Brătianu, care a durat până la 29 ianuarie
1918.
·
1918: A apărut, la Paris, a doua serie a
publicației săptămânale „La Roumanie” (până la 12 iun. 1919), sub conducerea
lui Paul
Bratasanu, care desfășura o bogată activitate pentru apărarea cauzei naționale
românești.
·
1926: Conform hotărîrii Consiliului de Coroană, s-a decis convocarea
Parlamentului României. Pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi,
pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai (minor la acea
vreme) ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru
primirea Regenței. În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae,
fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții
de Casație, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate în unanimitate, ele
fiind cunoscute ulterior, împreună, sub denumirea de "actul de la 4
ianuarie"; reprezentanții Partidului Național și cei ai Partidului
Țărănesc nu au participat însă la vot, în semn de protest față de graba cu care
se depusese proiectul de lege pentru primirea Regenței. În epocă, actul de la 4
ianuarie a fost considerat ca o victorie politică a lui Ion I.C.Brătianu și a
Partidului Național Liberal, întrucît Buzdugan și Miron Cristea erau văzuți ca
fiind devotați lui Brătianu, iar prințul Nicolae se afla sub influența reginei
Maria și era intimidat de personalitatea lui Brătianu. Carol a încetat astfel
să fie membru al familiei domnitoare, devenind o simplă persoană particulară;
regele Ferdinand al României a hotărît ca acesta să poarte numele de Carol
Caraiman, "în amintirea locului unde s-a născut ".
·
1941: în România, intră în vigoare regulamentul
legii pentru organizarea agriculturii, prin care se introduce pedeapsa penală
pentru nepredarea dijmei.
·
1947: A apărut primul număr
al revistei „Der Spiegel” (Hamburg), avându-l ca
director pe Rudolf Augstein.
·
1969 - Intră în vigoare Convenţia internaţională privind
eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (adoptată de Adunarea
Generală a ONU, în decembrie 1965, la sesiunea a XX-a).
·
1980: Ca raspuns la
invazia sovietică în Afghanistan, la 27 dec. 1979, președintele Carter
suspendă vânzările de tehnologie și grâne către URSS, iar câteva zile mai
târziu cere Congresului să amâne ratificarea Tratatului SALT II.
·
1990 - Îşi încetează apariţia revista "Săptămîna
culturală a Capitalei", condusă de Eugen Barbu.
·
1990 - A avut loc prima
conferinţă de presă a Grupului pentru Dialog Social (GDS), constituit din
personalităţi ale vieţii cultural-artistice şi ştiinţifice.
·
1994 - În cadrul unei întâlniri a
liderilor liberali Horia Rusu şi Dinu Patriciu, Comitetul Director al PL-93 a
adoptat o "scrisoare deschisă către toate partidele de orientare
liberală", document care propunea "unificarea prin competiţie a
liberalilor".
·
1996 - Mircea Geoană a primit
acordul administraţiei americane pentru preluarea postului de ambasador la
Washington.
·
1999: Greva minerilor
din Valea Jiului. Aproape 15 000 de
mineri de la Compania Naționala a Huilei din Valea Jiului încep o grevă pentru
a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor
nerentabile, amenințând că vin laBucurești, în cazul în care revendicările lor nu
vor fi satisfăcute. Guvernul refuză să negocieze.
·
2006: Ariel Sharon, premierul Israelului a suferit un
masiv atac cerebral, urmat de hemoragii puternice. Operat de trei ori,
premierul a fost plasat de medici în comă profundă, pentru a-i proteja creierul
de alte leziuni.
·
2010: Este inaugurată
oficial cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa, având o înălțime de 828 m.
Nașteri
·
1642 - S-a născut
savantul Isaac Newton, fizician, matematician şi astronom ("Principiile
matematice ale filosofiei naturale", "Optica") (m. 31
martie1727).
·
1706 - S-a născut politicianul, filosoful şi omul de ştiinţă
american Benjamin Franklin. Reprezentant de seamă al iluminismului american,
Franklin a fost un savant de tip enciclopedist. A înfiinţat prima bibliotecă
publică din SUA la Philadelphia (1731), a întemeiat Universitatea Pennsylvania
(1740) (m.17.04.1790).
·
1710 - S-a născut compozitorul italian Giovanni Battista
Pergolesi (m.16.03.1736).
·
1809 - S-a
născut Louis Braille, inventatorul sistemului de scriere pentru nevăzători
(alfabetul Braille, 1829) (m. 6 ianuarie 1852)
·
1839 - S-a nascut Karl Humann, arheolog german
(m.12.04.1896).
·
1841 - S-a născut Petru Poni, chimist şi mineralog, unul
dintre fondatorii şcolii româneşti de chimie, autor al celor dintîi manuale de
fizică şi chimie în limba română, membru şi preşedinte al Academiei Române
(1898-1901, 1916-1920) (m.02.04.1925).
·
1857 - S-a născut Emile Cohl, regizor francez, caricaturist,
pionier al filmului de animaţie.
·
1877: S-a nascut la Brasov, Sextil
Pușcariu, (Sextil Iosif Pușcariu, d. 5 mai 1948, Bran), filolog și lingvist,
istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician
român de origine aromână (macedoromână). A fost titularul catedrei
de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și
decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918.
Inițiază și conduce ziarul Glasul Bucovinei apărut la 22 octombrie 1918, cea mai
activă și răspândită publicație românească din Bucovina. Participă activ la
unirea Bucovinei cu România. În primăvara
lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză,
preferând să rămână un om de știință. Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea
Universității Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România,
care purta înainte de Marea Unire denumirea de Universitatea Franz Josef.
Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului
Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică. Va fi numit membru în delegația României la
Liga Națiunilor de la Geneva (1922 – 1925). Devine reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație
Intelectual de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul
Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de
filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele Glasul Bucovinei
din Cernăuți (1918) și Cultura din Cluj (1924). După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail își manifestă simpatia față de
aceasta miscare, ca mulți alți intelectuali ai epocii, și chiar acceptă să
devină membru al Senatului legionar, apartenenta sa la Miscarea legionara avand
sa-i atraga mari persecutii in timpul regimului comunist. A fost unul dintre
cei mai mari lingviști ai României, un devărat șef de școală si a scris peste
400 de lucrări de o mare valoare științifică. A inițiat și a coordonat
Dicționarul limbii române (Dicționarul tezaur al Academiei) și Atlasul
lingvistic român, a fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în
toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii
Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la
litera L (lojniță). Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare
parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase
studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice.
·
1891 - S-a născut Ticu Archip, prozatoare şi autoare
dramatică (m.31.03.1965).
·
1899: S-a nascut in localitatea Begheiți,
Comitatul Torontal (Voivodina), lingvistul academicianul şi profesorul
universitar român Emil Petrovici; (d. in Craciunelul de Jos, Blaj la
7 octombrie 1968). A întocmit cel dintîi studiu de dialectologie
slavo-român (“Graiul Caraşovenilor. Studiu de dialectologie slavă meridională”)
si a fost principalul autor al “Atlasului lingvistic român”, profesor la
Universitatea din Cluj, membru al Academiei Române. Lucrarea sa de căpătâi
rămâne“Atlasul lingvistic român”, partea a II-a, pentru care a întocmit un
chestionar cuprinzând 4800 de poziții, cu care a efectuat, între anii 1930 și
1938, 88 de anchete lingvistice (trei dintre ele, consacrate dialectelor
sud-dunărene, fiind realizate de Stefan Pasca si Theodor Capidan). După dispariția sa tragică într-un accident
de tren, publicarea materialului dialectal rezultat din ancheta pe care a
efectuat-o a fost reluată de către elevii săi, Ioan Pătrut și Ion Mării.
·
1929 - S-a născut regizorul italian Sergio Leone ("Once
Upon the Time in America", 1984).
·
1932 - S-a născut Carlos Saura, regizor spaniol („Peppermint
frappe”, „Carmen”, „Noapte întunecata”).
·
1937 - S-a năsvut John Gorman, vocalist şi percuţionist
britanic (Scaffold).
·
1942 - S-a născut John McLaughlin, chitarist, pianist şi
compozitor jazz/rock britanic (Mahavishnu Orchestra).
·
1946: S-a nascut Mihai
Constantinescu, compozitor si cantaret roman (“Un simplu om”, “Sus, în
deal”, “Un zîmbet, o floare”)
·
1946 - S-a născut Arthur Conley, cântăreţ şi compozitor soul
american.
·
1948 - S-a născut Dana Diaconu, filolog şi istoric literar
("Lecturi hispanice", "Madridul sub clar de lună").
·
1956 - S-a născut Bernard Sumner (Bernard Dicken), chitarist
şi vocalist britanic (Joy Division, New Order).
·
1958 - S-a născut Marcel King, vocalist britanic (Sweet
Sensation).
·
1962 - S-a născut Martin McAloon, basist britanic (Prefab
Sprout).
·
1965 - S-a născut David Glasper, vocalist şi compozitor
britanic (Breathe).
Decese
·
1920 - A murit scriitorul spaniol Benito Perez Galdos
("Dona Perfecta", "Familia lui Leon Roch") (n.18.05.1843).
·
1940 - A murit scriitorul german Conrad Weiss.
·
1941 - A murit filosoful Henri Bergson, laureat al Premiului
Nobel pentru Literatură în anul 1927 ("Evoluţia creatoare",
"Gîndire şi mişcare", "Materie şi memorie") (n.18.10.1859).
·
1954 - A
încetat din viaţă poeta Elena Farago (Elena Paximade) ("Motanul
pedepsit", "Gândacelul", "Cateluşul şchiop") (n. 29
martie1878)
·
1970 - A încetat din viaţă
actorul Mişu Fotino (tatăl), fondator al Teatrului de Stat din Braşov. (n.
1886)
·
1998: A murit compozitorul roman Vasile Veselovschi
.
·
2002 - A murit Ada Falcon, „împarateasa tangoului”.”Mica
bijuterie argentiniana”, cum era alintata cântareata la debut, a cunoscut
consacrarea în 1923, când a devenit cea de-a treia cântareata de tango din
Argentina, alaturi de Azucena Maizani si Rosita Quiroga (n.17.08.1905).
·
2006: A încetat din
viaţă la Montreal, bolnav de Alzheimer, poetul canadian de origine română
Irving Peter Layton (Israel Pincu Lazarovitch). Încă din anii '40 a fost
recunoscut drept unul dintre cei mai prolifici, versatili, revoluţionari şi
controversaţi poeţi ai şcolii "moderne" canadiene. Reputaţia i s-a
consolidat în anii '50-'60, mai ales după publicarea lucrării "A Red
Carpet for the Sun" în 1959. Unul dintre elevii săi celebri a fost Leonard
Cohen, muzician, scriitor, promotorul postmodernismului canadian. (n. 12 martie
1912, Târgu Neamţ, România).
Sărbători
·
Soborul Sfintilor 70 de Apostoli; Sf Cuv. Teoctist; Sf Cuv Apolinaria (calendar
creștin-ortodox)
ARTE 4 Ianuarie
INVITAȚIE LA OPERĂ 4
Ianuarie
Compozitorul italian Giovanni Battista Pergolesi
MUZICĂ 4 Ianuarie
Compozitorul
italian Giovanni Battista Pergolesi
G. B. Pergolesi
John Gorman, vocalist şi percuţionist
britanic (Scaffold)
John Gorman:
John McLaughlin,
chitarist, pianist şi compozitor jazz/rock britanic (Mahavishnu Orchestra)
Mihai
Constantinescu
Mihai Constantinescu:
Arthur Conley, cântăreţ şi compozitor soul
american
Arthur Conley,
Bernard Sumner
(Bernard Dicken), chitarist şi vocalist britanic (Joy Division, New Order) https://youtu.be/mfI1S0PKJR8?list=PLLNma6ynBgYKkou_qW6agJDwtPLiyK0wT.
Marcel King,
vocalist britanic (Sweet Sensation) https://youtu.be/z9Rrrz0ZfRc?list=PLAFB94BDEABD3C2BA.
Martin McAloon,
basist britanic (Prefab Sprout)
Prefab Sprout
David Glasper, vocalist şi compozitor
britanic (Breathe)
Boris Berezovsky
Vasile Veselovschi
Ada Falcon, „împarateasa tangoului”
ÎNREGISTRĂRI NOI:
50 Most Famous Pieces of Classical Music
Paul Mauriat 1
Paul Mauriat 2
Peaceful Music, Relaxing Music, Instrumental Music "Meadow's Rest" By Tim Janis
POEZIE 4 Ianuarie
Nora Iuga
Biografie
Nora Iuga
Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, Bucureşti) este o poetă română, romancieră şi traducătoare din limbile germană şi suedeză. A fost soţia poetului decedat George Almosnino şi este mama balerinului Tiberiu Almosnino.
Este licenţiată a Facultăţii de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din Bucureşti (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu şi George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 şi 1955. Lucrează ca bibliograf la Biblioteca Centrală de stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană "Neuer Weg" şi "Volk und Kultur" (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi membră PEN-Club. Din anul 2000 deţine funcţii de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secţiei de Poezie (iniţiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor "Gellu Naum") în perioada 1999 - 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 2002. Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate şi primeşte numeroase burse. A început să scrie versuri în clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cântă la vioara un poem de Jeno Hubay, Nora Iuga a simţit o vibraţie puternică şi muzică a început să se transforme în cuvinte. Atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspiraţiei. Probabil din această cauză, Nora Iuga nu suporta calificativul de profesionist în poezie şi nu şi-a făcut niciodată o meserie din scris.
Volume de poezie
Vina nu e a mea, Editura Pentru Literatură, 1968
Captivitatea cercului, Editura Cartea Românească, 1970
Scrisori neexpediate, Editura Cartea Românească, 1978
Opinii despre durere, Editura Cartea Românească, 1980
Inima ca un pumn de boxeur, Editura Cartea Românească, 1982
Piaţa Cerului, Editura Cartea Românească, 1986
Cîntece, Editura Cartea Românească, 1989
Dactilografa de noapte, Colecţia "Scriitorii Bucureştiului", 1996
Spitalul manechinelor, Editura Universal Dalsi, 1998
Capricii periculoase, Editura Vinea, 1998
Inima ca un pumn de boxeur (Antologie - Ediţii definitive), Editura Vinea, 2000
Autobuzul cu cocoşaţi, Editura Vinea, 2001
Der Autobus mit den Bucklingen, Edition Solitude-Stuttgart, Klett-Cotta, 2003. Traducere în germană de Ernest Wichner. Nora Iuga afirmǎ cǎ aceastǎ traducere "a trecut, din pǎcate, absolut neobservatǎ de cǎtre presa din România".
Fetiţa cu o mie de riduri, Editura Cartea Românească, 2005
Gefährliche Launen (Capricii periculoase), Klett-Cotta, 2007. Traducere în germană de Ernest Wichner. Postfaţa realizată de Mircea Cărtărescu.
Volume de proză
Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Cartea Românească, 1993
Sexagenara şi tânărul, Editura Albatros, 2000
Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Editura Vinea, 2001
Lebăda cu două intrări, Editura Vinea, 2003
Sexagenara şi tânărul, Editura Polirom, 2004
Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Polirom, 2007
Sexagenara şi tânărul, Editura Beletrina, 2009 - Slovenia
Sexagenara şi tânărul în curs de apariţie în Bulgaria la Editura Paradox Publishing Group, în Franţa la Editura Atelier de l`Agneaux.
Săpunul lui Leopold Bloom, reeditat de Polirom în anul 2007, va apărea pînă la sfîrşitul anului 2009, la Paradox Publishing Group, în Bulgaria.
Hai să furăm pepeni, Editura Polirom, 2009
Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, Bucureşti) este o poetă română, romancieră şi traducătoare din limbile germană şi suedeză. A fost soţia poetului decedat George Almosnino şi este mama balerinului Tiberiu Almosnino.
Este licenţiată a Facultăţii de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din Bucureşti (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu şi George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 şi 1955. Lucrează ca bibliograf la Biblioteca Centrală de stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană "Neuer Weg" şi "Volk und Kultur" (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi membră PEN-Club. Din anul 2000 deţine funcţii de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secţiei de Poezie (iniţiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor "Gellu Naum") în perioada 1999 - 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 2002. Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate şi primeşte numeroase burse. A început să scrie versuri în clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cântă la vioara un poem de Jeno Hubay, Nora Iuga a simţit o vibraţie puternică şi muzică a început să se transforme în cuvinte. Atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspiraţiei. Probabil din această cauză, Nora Iuga nu suporta calificativul de profesionist în poezie şi nu şi-a făcut niciodată o meserie din scris.
Volume de poezie
Vina nu e a mea, Editura Pentru Literatură, 1968
Captivitatea cercului, Editura Cartea Românească, 1970
Scrisori neexpediate, Editura Cartea Românească, 1978
Opinii despre durere, Editura Cartea Românească, 1980
Inima ca un pumn de boxeur, Editura Cartea Românească, 1982
Piaţa Cerului, Editura Cartea Românească, 1986
Cîntece, Editura Cartea Românească, 1989
Dactilografa de noapte, Colecţia "Scriitorii Bucureştiului", 1996
Spitalul manechinelor, Editura Universal Dalsi, 1998
Capricii periculoase, Editura Vinea, 1998
Inima ca un pumn de boxeur (Antologie - Ediţii definitive), Editura Vinea, 2000
Autobuzul cu cocoşaţi, Editura Vinea, 2001
Der Autobus mit den Bucklingen, Edition Solitude-Stuttgart, Klett-Cotta, 2003. Traducere în germană de Ernest Wichner. Nora Iuga afirmǎ cǎ aceastǎ traducere "a trecut, din pǎcate, absolut neobservatǎ de cǎtre presa din România".
Fetiţa cu o mie de riduri, Editura Cartea Românească, 2005
Gefährliche Launen (Capricii periculoase), Klett-Cotta, 2007. Traducere în germană de Ernest Wichner. Postfaţa realizată de Mircea Cărtărescu.
Volume de proză
Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Cartea Românească, 1993
Sexagenara şi tânărul, Editura Albatros, 2000
Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Editura Vinea, 2001
Lebăda cu două intrări, Editura Vinea, 2003
Sexagenara şi tânărul, Editura Polirom, 2004
Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Polirom, 2007
Sexagenara şi tânărul, Editura Beletrina, 2009 - Slovenia
Sexagenara şi tânărul în curs de apariţie în Bulgaria la Editura Paradox Publishing Group, în Franţa la Editura Atelier de l`Agneaux.
Săpunul lui Leopold Bloom, reeditat de Polirom în anul 2007, va apărea pînă la sfîrşitul anului 2009, la Paradox Publishing Group, în Bulgaria.
Hai să furăm pepeni, Editura Polirom, 2009
parcul cu
platani
|
Elena Farago
Biografie
Elena
Farago (n. 29
martie 1878, Bârlad – d. 4
ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă româncă care a compus poezii
pentru copii. Creațiile cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”,
„Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.
S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și
Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană
de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici.
În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la
plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare.
S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact
cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care
avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj,
pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima
poezie în ziarul România muncitoare.
În anul 1906, Elena Farago publică
primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabilește
la Craiova, unde o vor găsi evenimentele
sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a
fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această
perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște
fiica Elenei, Cocuța.
Elena Farago este
laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Șoapte
din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi
pentru volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș
Crăciun, apărute în 1920.
În 1921 este numită director
al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va
conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce
privește regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea
cărților și ținerea unei evidențe corecte de aranjare a publicațiilor în
rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și donații.
În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B.
Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința,
la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a
patronat și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul
Copiilor (1943-1946).
Distincții
·
Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte
din umbră (1908) și Traduceri
libere (1908), apoi pentru
volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din
traista lui Moș Crăciun (1920).
·
Medalia „Bene Merenti” - clasa I și „Ordinul
Meritul Cultural” - Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al
II-lea pentru merite literare.
Volume
de versuri
·
Șoapte din umbră, Craiova, Ramuri, 1908
·
Din taina vechilor răspântii, Craiova, Ramuri 1913
·
Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, Tiparul
prietenii științei, 1926
Volume
pentru copii (versuri și proză)
·
Cățelușul șchiop, București, Editura Ion Creangă, 1989.
Din Scrisoarea Unei Batrane
O, lasă-ţi obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieţii, -
Ci scaldă-ţi ochii limpezi în roua dimineţii,
Şi nu-ntreba ţărâna de urmele din drum...
E vitregă ţărâna şi sfatul ei avan, -
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vieţii, la toţi, şi dor şi jale
Şi drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,
În care-s însemnate, cu ape şi poteci,
Şi dragostea şi ura şi mila şi păcatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Şi mutul semn al crucii din liniştea de veci...
O, sunt, de bună seamă, şi lacrimi în noroi,
Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieţii, -
Şi jalea şi amarul vor fi de veci drumeţii
Cei nelipsiţi, din calea oricărui dintre noi...
De-aceea vezi tu uită cât poţi cu ochi senini, -
Că-i mare mângâierea în biata cale-a vieţii
Să poţi vedea şi-n pâcla şi-n roua dimineţii,
Un rost, în faţa cărui nu poţi să nu te-nchini.
Si Iar Mi-i Sufletul La Tine...
...Şi iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot...
Aşa!... dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...
Şi calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îşi cer...
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer...
Trecea Un Om Pe Drum
Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum - ?
Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...
Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, - şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.
T.
S. Eliot, poet de origine americană
Biografie
Thomas
Stearns Eliot (n. 26
septembrie 1888 – d. 4
ianuarie 1965) a fost un poet anglo-american, dramaturg și
teoretician literar, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1948). Prin arta sa remarcabilă, T.S.Eliot a
revoluționat întreaga poezie modernă engleză.
S-a născut în
St.Louis, Missouri și a fost
mezinul răsfățat al unei familii cu 7 copii. Mama sa, profesoară și poetă
aspirantă, este cea care îi face cunoștința cu poezia. În 1910, Eliot își încheie
studiile de filozofie la Harvard, deși frecventează
cursurile numai selectiv. Petrece un an la Paris unde scrie Cântecul
lui Alfred Prufrock, poemul care îi aduce consacrarea. Aici va frecventa
cursurile universității din Sorbona, iar în Anglia va studia și la Oxford. În 1914, pleacă în Anglia cu o bursă de studii. O întâlnește aici pe
Vivienne Haigh-Wood (1888 - 1947), o guvernantă, dansatoare și morfinomană. În
ciuda protestelor familiei, Eliot se căsătorește cu ea.
După moartea tatălui
său, în 1919, suferă o cădere nervoasă. În timpul recuperării,
scrie poemul Țara pustie, devenit simbolul generației postbelice,
generație deziluzionată și debusolată, și totodată piatră de temelie a poeziei
moderne. În 1933 divorțează de
Vivienne, care va fi apoi internată într-un spital de boli mentale.
În 1930 scrie Miercurea
păresimilor (Ash Wednesday) și ultimul ciclu, Patru cvartete (Four
quartets) apare în 1940. Volumul său Old Possum's Book of Practical
Cats, pe care l-a scris pentru nepoții săi, s-a transformat în libretul
musicalului Cats și a rămas
pentru câteva decenii consecutiv un mare hit pe Broadway.
În 1957 se căsătorește
în secret cu Valery Fletcher (n. 17 august 1926), fosta lui secretară, o femeie
cu 38 de ani mai tânără. Moare la 4 ianuarie 1965 la Londra. Corpul îi este incinerat și, conform dorinței sale,
cenușa este dusă în satul din care strămoșii lui emigraseră spre America.
Poezie
·
Coriolan (1931)
Piese
·
Sweeney Agonistes (publicată în 1926, jucată în 1934)
·
The Rock (1934)
·
Murder in the Cathedral (Omor în Catedrală) (1935)
·
The Family Reunion (1939)
·
The Cocktail Party (1949)
·
The Confidential Clerk (1954)
·
The Elder Statesman (jucată în 1958, publicată în 1959)
Non-fiction
·
The Sacred Wood: Essays on Poetry and
Criticism (1920)
·
The Second-Order Mind (1920)
·
Homage to John Dryden (1924)
·
Shakespeare and the Stoicism of Seneca (1928)
·
For Lancelot Andrewes (1928)
·
Dante (1929)
·
Selected Essays, 1917?1932 (1932)
·
The Use of Poetry and the Use of Criticism (1933)
·
After Strange Gods (1934)
·
Elizabethan Essays (1934)
·
Essays Ancient and Modern (1936)
·
The Idea of a Christian Society (1940)
·
Notes Towards the Definition of Culture (1948)
·
Poetry and Drama (1951)
·
The Three Voices of Poetry (1954)
·
On Poetry and Poets (1957)
Rapsodie într-o noapte cu vânt
Ora
douăsprezece.
Pe toată întinderea acestei străzi
Acum suspendată într-o sinteză lunară,
Incantaţiile şoptitoare ale lunii
Dizolvă planurile amintirii
Cu toate legăturile ei limpezi,
Cu toate diviziunile şi preciziile ei.
Şi fiecare felinar sub care trec în drumul meu
Pulsează ca o tobă resemnată,
Iară prin spaţiile întunecimii
Miezul de noapte zgâlţâie amintirea
Aşa cum un nebun zgâlţâie o muşcată uscată.
Pe toată întinderea acestei străzi
Acum suspendată într-o sinteză lunară,
Incantaţiile şoptitoare ale lunii
Dizolvă planurile amintirii
Cu toate legăturile ei limpezi,
Cu toate diviziunile şi preciziile ei.
Şi fiecare felinar sub care trec în drumul meu
Pulsează ca o tobă resemnată,
Iară prin spaţiile întunecimii
Miezul de noapte zgâlţâie amintirea
Aşa cum un nebun zgâlţâie o muşcată uscată.
Unu
şi jumătate,
Felinarul scuipând înecându-se,
Felinarul mormăind,
Felinarul spunând, "Priveşte la femeia aceea
Cum şovăie înspre tine în lumina uşii
Deschisă asupra ei ca un rânjet.
Vezi, tivul rochiei îi e
Şi sfâşiat şi pătat de nisip,
Şi vezi cum colţul ochiului
I s-a strâmbat ca un ac răsucit".
Felinarul scuipând înecându-se,
Felinarul mormăind,
Felinarul spunând, "Priveşte la femeia aceea
Cum şovăie înspre tine în lumina uşii
Deschisă asupra ei ca un rânjet.
Vezi, tivul rochiei îi e
Şi sfâşiat şi pătat de nisip,
Şi vezi cum colţul ochiului
I s-a strâmbat ca un ac răsucit".
Amintirea
aruncă în sus înaltă şi uscată
O-adunătură de lucruri strâmbate,
O creangă frântă undeva pe plajă
Mâncată până la lemn, şi lustruită
Ca şi cum lumea întreagă şi-ar fi divulgat
Taina scheletului,
Ţeapăn şi alb.
Un arc plesnit în curtea unei fabrici,
Rugina agăţându-se de forma părăsită de putere
Dură, contorsionată, gata să plesnească.
O-adunătură de lucruri strâmbate,
O creangă frântă undeva pe plajă
Mâncată până la lemn, şi lustruită
Ca şi cum lumea întreagă şi-ar fi divulgat
Taina scheletului,
Ţeapăn şi alb.
Un arc plesnit în curtea unei fabrici,
Rugina agăţându-se de forma părăsită de putere
Dură, contorsionată, gata să plesnească.
Două
şi jumătate,
Felinarul spunând,
"Observă cum pisica se chirceşte în rigolă,
Şi îşi strecoară limba afară
Şi devorează o bucată de unt rânced".
Tot astfel mâna copilului, în gest automat,
S-a întins furişe şi a strecurat în buzunar o jucărie care aluneca pe chei.
Nu mai vedeam nimic altceva decât ochiul acelui copil.
Am văzut ochi în stradă
Cum încercau să spioneze prin obloane luminate,
Şi într-o după-amiază un crab într-o băltoacă,
Un crab bătrân cu ochelari pe spinare,
S-a încleştat de capătul băţului pe care eu i l-am întins.
Felinarul spunând,
"Observă cum pisica se chirceşte în rigolă,
Şi îşi strecoară limba afară
Şi devorează o bucată de unt rânced".
Tot astfel mâna copilului, în gest automat,
S-a întins furişe şi a strecurat în buzunar o jucărie care aluneca pe chei.
Nu mai vedeam nimic altceva decât ochiul acelui copil.
Am văzut ochi în stradă
Cum încercau să spioneze prin obloane luminate,
Şi într-o după-amiază un crab într-o băltoacă,
Un crab bătrân cu ochelari pe spinare,
S-a încleştat de capătul băţului pe care eu i l-am întins.
Trei
şi jumătate,
Felinarul scuipând,
Felinarul mormăind în întuneric.
Felinarul fredonând,
"Priveşte luna,
La lune ne garde aucune rancune,
Îţi face semn dintr-un ochi fără putere,
Şi mai surâde în colţuri.
Şi netezeşte părul ierburilor.
Luna şi-a pierdut memoria,
Şi un vărsat de vânt decolorat îi cojeşte faţa,
Mâna ei răsuceşte un trandafir de hârtie,
Care miroase a praf şi a apă de colonie,
E singură
Cu toate mirosurile vechi nocturne
Care-o străbat şi i se încrucişează în cap".
Şi vine o reminiscenţă
A unor muşcate uscate, fără soare
Şi a prafului prin crăpături,
Mireasma castanilor în străzi,
Mirosurile femeieşti în camerele oblonite,
Şi ale ţigaretelor pe coridoare
Mirosurile cocteilurilor în baruri.
Felinarul scuipând,
Felinarul mormăind în întuneric.
Felinarul fredonând,
"Priveşte luna,
La lune ne garde aucune rancune,
Îţi face semn dintr-un ochi fără putere,
Şi mai surâde în colţuri.
Şi netezeşte părul ierburilor.
Luna şi-a pierdut memoria,
Şi un vărsat de vânt decolorat îi cojeşte faţa,
Mâna ei răsuceşte un trandafir de hârtie,
Care miroase a praf şi a apă de colonie,
E singură
Cu toate mirosurile vechi nocturne
Care-o străbat şi i se încrucişează în cap".
Şi vine o reminiscenţă
A unor muşcate uscate, fără soare
Şi a prafului prin crăpături,
Mireasma castanilor în străzi,
Mirosurile femeieşti în camerele oblonite,
Şi ale ţigaretelor pe coridoare
Mirosurile cocteilurilor în baruri.
Felinarul
spunând,
"Ora patru,
Uite numărul pe uşă.
Amintire!
Ai cheia,
Becul acesta slab îşi desface un inel pe scară.
Urcă.
Patu-i făcut; periuţa de dinţi ţi-atârnă pe perete,
Lasă-ţi pantofii la uşă, dormi, pregăteşte-te pentru viaţă".
"Ora patru,
Uite numărul pe uşă.
Amintire!
Ai cheia,
Becul acesta slab îşi desface un inel pe scară.
Urcă.
Patu-i făcut; periuţa de dinţi ţi-atârnă pe perete,
Lasă-ţi pantofii la uşă, dormi, pregăteşte-te pentru viaţă".
Ultima
răsucire a pumnalului.
East Coker
Noiembrie murind, ce
face
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
Cu nalba năzuind prea sus
Când cenuşiu pe roş s-a pus
Şi când se frânge dintr-o dată?
Cu trandafiri târzii, ce-i vezi
Că-s plini de timpurii zăpezi?
De stele rostogolitoare
E tunetul rostogolit
Încât pe cer a-nchipuit
Un şir de triumfale care
Purtând războaie siderale.
Iar Scorpionu-şi taie cale,
Luptând cu Soarele, într-una,
Până când Soarele şi Luna
Drum spre pieire şi-or deschide.
Pe ceruri zboară Leonide
Şi plâng cometele cu mia,
Vânând înaltul şi câmpia,
Sucind vârtejuri în tot locul,
Ce lumea îmboldesc spre focul
Ce mistuită vrea s-o vadă
Mai înainte de domnia
Calotei vaste de zăpadă.
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
Cu nalba năzuind prea sus
Când cenuşiu pe roş s-a pus
Şi când se frânge dintr-o dată?
Cu trandafiri târzii, ce-i vezi
Că-s plini de timpurii zăpezi?
De stele rostogolitoare
E tunetul rostogolit
Încât pe cer a-nchipuit
Un şir de triumfale care
Purtând războaie siderale.
Iar Scorpionu-şi taie cale,
Luptând cu Soarele, într-una,
Până când Soarele şi Luna
Drum spre pieire şi-or deschide.
Pe ceruri zboară Leonide
Şi plâng cometele cu mia,
Vânând înaltul şi câmpia,
Sucind vârtejuri în tot locul,
Ce lumea îmboldesc spre focul
Ce mistuită vrea s-o vadă
Mai înainte de domnia
Calotei vaste de zăpadă.
Conversaţie galantă
"Mult sentimentala
nostră prietenă luna!", remarc,
"Sau ar putea fi (cumva fantastic, recunosc, în acest caz )
Chiar balonul vestitului Prester John, preotul monarh,
Sau o veche lanternă uzată atârnând pe cer
Pentru-a lumina călători în drum spre propriul necaz.
Ea, atunci: "Divagaţi, vă daţi după macaz! "
"Sau ar putea fi (cumva fantastic, recunosc, în acest caz )
Chiar balonul vestitului Prester John, preotul monarh,
Sau o veche lanternă uzată atârnând pe cer
Pentru-a lumina călători în drum spre propriul necaz.
Ea, atunci: "Divagaţi, vă daţi după macaz! "
Iar eu: "Cineva
inventeaz-o scenografie splendidă,
Acest cadru nocturn prin care se simulează-acum
Noaptea şi luna; muzica pe care-o sechestrăm, de pildă,
Ca să exprime întregul nostru vid interior"
Dar ea: "Vă referiţi la persona mea, vă rog?"
"Oh, nu, cred ca iar păşesc pe lângă drum."
Acest cadru nocturn prin care se simulează-acum
Noaptea şi luna; muzica pe care-o sechestrăm, de pildă,
Ca să exprime întregul nostru vid interior"
Dar ea: "Vă referiţi la persona mea, vă rog?"
"Oh, nu, cred ca iar păşesc pe lângă drum."
"Dumneavoastră,
madam, sunteţi eternul umorist,
Eternul inamic al ideii de absolut,
Interzicând cantonarea-n interiorul autist,
Din aerul dumneavoastră indiferent şi imperios
Poezia poate-înţelege erorile-i de neconceput – "
Şi – "Atunci noi chiar trebuie să luam totul în serios?"
Eternul inamic al ideii de absolut,
Interzicând cantonarea-n interiorul autist,
Din aerul dumneavoastră indiferent şi imperios
Poezia poate-înţelege erorile-i de neconceput – "
Şi – "Atunci noi chiar trebuie să luam totul în serios?"
Irving Peter Layton
Auzită într-o frizerie
„Natura-i oarbă
iar Omul
o păroasă, crudă maimuţă
care nu ştie ce-i Dreptatea.”
zise bătrânul domn
bărbierit,
în vreme ce acida-i respiraţie
aburea oglinda
rotundă a frizerului.
Pe când vorbea
am observat
negii bătând în negru
şi-n purpuriu închis
de pe faţa-i ponosită:
micile Morţii
drapele victorioase.
Traducere de Ion Caraion
Smerenia dragostei
Dragostea-i ceva aşa de smerit!
Îmi fac mâinile căuc în aer;
Acolo n-o aflu
Şi nici în desfătarea prietenei mele
Şi nici în păsări cântătoare.
Tulbure umblu, părăsit.
Pierdutu-mi-am drumul.
Dragostea nu-i, cum spun unii,
Nici în ochii femeii, albaştri ori
cenuşii
Nici în sărutări furate sau dăruite.
Dragoste, ţip, află-mă
Răsucindu-mă în fel de fel de greşuri;
Desfăşură-ţi părul aspru şi rece,
Umărul de bulb şi bulboane
Şi apoi, târfă nătângă, loveşte în mine,
ia-mi văzul!
Traducere de Ion Caraion
Înotătorul
După-amiaza poticnindu-se, vezi
Înotătorul sare de pe plută,
Deschizând corolele-mproşcate ale
actului său de război –
Capetele şarpelui lovesc
Iute, iute şi tac apoi chitic.
Ieşind vezi cum o clipă
Trestia cafenie cu bulbi minunaţi
Zace-ameninţătoare deasupra apei
În timp ce lumina şi sunetul vin aprige
Din marea germinatoare din jurul polilor
Şi i se sparg în scânteietoare cochilii
pe la ureche.
El plonjează, pluteşte, se lasă la fund
ca un hoţ
La fund, unde sângele său
cântă-nvârstatelor umbre
Din verzişul fără miros care-l întoarnă
acasă.
Fremătând şerpeşte prin magherniţele
De sub apă, cobora un ditai somnul....
Buimăcit de-amintirea pierdutelor
bronhii
Pe plaja ca un craniu,
El schiţează gestul de autoabsorbire;
Cu ochii aţâţaţi observă
Soarele golindu-se în apă,
Şi ultimul val ce se prăvale ştrengar
Spre-a se arunca băieţeşte pe nisipul de
marmoră.
Traducere de Ion Caraion
TEATRU/FILM 4 Ianuarie
Tom si Huck au plecat pe Mississippi - Mark Twain 1953
SFATURI UTILE 4
Ianuarie
Torticolis: cauze, diagnostic, tratament
Generalitati
Torticolisul este
o deviatie bidimensionala a capului si gatului cunoscuta sub numele de 'gat
stramb', constand in inclinarea gatului de partea bolnava si rasucirea capului
de partea sanatoasa. Aceasta deviatie este secundara afectarii unuia dintre cei
doi muschi sternocleidomastoidieni drept si stang.
La inceput apare o senzatie de discomfort si rigiditate a gatului, apoi capul se inclina intr-o parte datorita contractiei spastice unilaterale a muschiului sternocleidomastoidian. Aceasta contractura mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului limiteaza miscarile de rotatie ale capului. Uneori, aceasta contractura este asociata cu cea a muschilor de la nivelul umarului din partea opusa sau poate aparea un spasm muscular in jurul gurii. Durerea se instaleaza in muschii cervicali si de-a lungul unor linii de pe toracele anterior si posterior. Simptomele dispar in timpul somnului.
La inceput apare o senzatie de discomfort si rigiditate a gatului, apoi capul se inclina intr-o parte datorita contractiei spastice unilaterale a muschiului sternocleidomastoidian. Aceasta contractura mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului limiteaza miscarile de rotatie ale capului. Uneori, aceasta contractura este asociata cu cea a muschilor de la nivelul umarului din partea opusa sau poate aparea un spasm muscular in jurul gurii. Durerea se instaleaza in muschii cervicali si de-a lungul unor linii de pe toracele anterior si posterior. Simptomele dispar in timpul somnului.
1. Torticolis banal - apare dupa o
miscare brusca a gatului, dupa o pozitie nefiziologica in timpul somnului.
Ideal ar fi sa dormim pe o parte sau pe spate, ca perna pe care dormim sa
urmeze linia axei gatului. Daca avem probleme cervicale e necesara o perna
consistenta.
2. Torticolis congenital - apare la nastere, fiind cauzat de o dezvoltare anormala a muschiului responsabil de extensia gatului: sternocleidomastoidian. Torticolisul se poate produce in viata intrauterina (determinat de pozitii vicioase ale capului, de presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra gatului) sau de malformatiile coloanei vertebrale cervicale si la nastere (torticolis obstetrical). Este important ca parintii, imediat ce au observat prezenta torticolisului, sa consulte un medic, deoarece si alte afectiuni pot cauza aceasta pozitie vicioasa. Medicul va examina copilul, va face o anamneza (istoric) minutioasa a nasterii, va indica o radiografie a coloanei cervicale pentru a decela eventuale probleme osoase si va analiza soldurile copilului. Dezvoltarea anormala a soldurilor (displazia de sold) apare la unul din cinci copii cu torticolis congenital.
3. Torticolis spasmodic - de cauza necunoscuta. Acesta apare brusc si se manifesta dureri si de redoare a gatului.Exista mai multe tipuri: capul poate fi in rotatie (torticolis), in inclinatie pe o parte (laterocolis), in flexie spre fata (antecolis) sau in extensie spre spate (retrocolis).
4. Torticolis simptomatic - nu este decat unul dintre simptomele unei boli cauzale..Este cea mai frecventa forma, insa cea capatata in timpul vietii prin deprinderea gresita sau prin leziuni, inflamatii, pareze sau spasme, cicatrici sau screloza, precum si de unele traumatisme produse la acest nivel.
2. Torticolis congenital - apare la nastere, fiind cauzat de o dezvoltare anormala a muschiului responsabil de extensia gatului: sternocleidomastoidian. Torticolisul se poate produce in viata intrauterina (determinat de pozitii vicioase ale capului, de presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra gatului) sau de malformatiile coloanei vertebrale cervicale si la nastere (torticolis obstetrical). Este important ca parintii, imediat ce au observat prezenta torticolisului, sa consulte un medic, deoarece si alte afectiuni pot cauza aceasta pozitie vicioasa. Medicul va examina copilul, va face o anamneza (istoric) minutioasa a nasterii, va indica o radiografie a coloanei cervicale pentru a decela eventuale probleme osoase si va analiza soldurile copilului. Dezvoltarea anormala a soldurilor (displazia de sold) apare la unul din cinci copii cu torticolis congenital.
3. Torticolis spasmodic - de cauza necunoscuta. Acesta apare brusc si se manifesta dureri si de redoare a gatului.Exista mai multe tipuri: capul poate fi in rotatie (torticolis), in inclinatie pe o parte (laterocolis), in flexie spre fata (antecolis) sau in extensie spre spate (retrocolis).
4. Torticolis simptomatic - nu este decat unul dintre simptomele unei boli cauzale..Este cea mai frecventa forma, insa cea capatata in timpul vietii prin deprinderea gresita sau prin leziuni, inflamatii, pareze sau spasme, cicatrici sau screloza, precum si de unele traumatisme produse la acest nivel.
Torticolisul obisnuit la
un adult dispare in mai putin de 3-4 zile dupa odihna si dupa administrare de
medicamente analgezice si miorelaxante (decontracturante
musculare), unguente sau pe cale orala.
Tratamentul torticolisului congenital este necesar pentru a preveni cresterea asimetrica a copilului si pentru a corecta mobilitatea limitata a gatului si capului. Torticolisul congenital este tratat prin gimnastica medicala (kinetoterapie) menite sa intinda muschiul gatului. Kinetoterapeutul va efectua mai intai un masaj decontracturant la nivelul gatului, apoi exercitii pasive specifice pentru corectarea deficientei..
Daca deficienta copilului nu se amelioreaza in 2 -4 luni atunci trebuie consultat medicul, deoarece poate exista si alta problema sau este necesara interventia chirurgicala pentru intinderea si alungirea muschiului.
Scopul gimnasticii corective:
1.Tonifierea simetrica, in conditii de scurtare a musculaturii posterioare a gatului si in conditii de alungire a grupelor musculare anterioare.
2.Corectarea atitudinilor deficiente secundar aparute la nivelul coloanei vertebrale, umerilor si toracelui.
3.Stingerea reflexului gresit de atitudine a capului si gatului, precum si formarea unui nou reflex neuromuscular corect stabil.
Gimnastica medicala (kinetoterapia) trebuie inceputa precoce inca din primele saptamani ale sugarului de cel putin 3 ori pe saptamana, pana la stingerea reflexului gresit de atitudine a capului si gatului.
Tratamentul torticolisului congenital este necesar pentru a preveni cresterea asimetrica a copilului si pentru a corecta mobilitatea limitata a gatului si capului. Torticolisul congenital este tratat prin gimnastica medicala (kinetoterapie) menite sa intinda muschiul gatului. Kinetoterapeutul va efectua mai intai un masaj decontracturant la nivelul gatului, apoi exercitii pasive specifice pentru corectarea deficientei..
Daca deficienta copilului nu se amelioreaza in 2 -4 luni atunci trebuie consultat medicul, deoarece poate exista si alta problema sau este necesara interventia chirurgicala pentru intinderea si alungirea muschiului.
Scopul gimnasticii corective:
1.Tonifierea simetrica, in conditii de scurtare a musculaturii posterioare a gatului si in conditii de alungire a grupelor musculare anterioare.
2.Corectarea atitudinilor deficiente secundar aparute la nivelul coloanei vertebrale, umerilor si toracelui.
3.Stingerea reflexului gresit de atitudine a capului si gatului, precum si formarea unui nou reflex neuromuscular corect stabil.
Gimnastica medicala (kinetoterapia) trebuie inceputa precoce inca din primele saptamani ale sugarului de cel putin 3 ori pe saptamana, pana la stingerea reflexului gresit de atitudine a capului si gatului.
GÂNDURI PESTE TIMP 4
Ianuarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu