MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

MARȚI 6 NOIEMBRIE 2018

Bună ziua, prieteni!

Mulțumesc pentru tot ce trimiteți pe Internet! Nu am suficient timp pentru a răspunde individual!
Vă invit să începem programul cu muzică bună!

Música ITALIANA instrumental - 1 Hour Peaceful Music, Relaxing Music, Instrumental Music - Italy

ISTORIE PE ZILE 6 Noiembrie

Evenimente

·         355: Viitorul împărat Iulian Apostatul primeste titlul de  Caesar, de la vărul său Constanțiu al II-lea. Flavius Claudius Iulianus (nascut  in anul 331),  a domnit între anii 361 – 363 si este ultimul împărat roman pagan. A fost  fiul lui Iulius Constantinus (fratele vitreg, asasinat în anul 337 , al lui Constantin cel Mare). si a abandonat  religia crestina in anul 351, în favoarea unui monoteism platonician. După moartea lui  imparatului Constantin al II- lea, la Tarsos  la 3 noiembrie 361, Iulian este recunoscut ca unic împărat al imperiului și vine la Constantinopol. Domnia lui  stă sub semnul reacției anticreștine și încercărilor de reînviere a cultelor păgâne, a obiceiurilor și moravurilor străbune.Ostilitatea sa  fata de crestini mai poate fi observatasi din propria lucrare polemica intitulata “Impotriva galileenilor”. Politica anticrestina a lui Iulian a facut numeroase victime printre crestini: multi episcopi au fost exilati, au fost distruse biserici (la Panias, la Damasc, in Samaria),  unii episcopi au fost masacrati iar in Dobrogea Sf. Emilian a fost martirizat la 18 iulie 362,  in localitatea Durostorum (Silistra). In incercarea sa de a reinvia in imperiu cultele pagane, Iulian s-a implicat si într-un  proiect  de  reconstruire a  Templului dn Ierusalim. Lucrarile  de reconstructie  au  fost întrerupte  de un cutremur  de  pământ. Un prieten personal al lui, Ammianus Marcellinus, a scris despre acest efort: „Iulian s-a gândit să reconstruiască cu o cheltuială extravagantă Templul care să fie mândria Ierusalimului încă o dată și l-a angajat în acest sens pe Alypius din Antiohia. Alypius s-a apucat puternic de lucru și a fost secondat de guvernatorul provinciei atunci când bile înspăimântătoare de foc au distrus fundațiile. Aceste [bile] și-au continuat atacurile până când muncitorii, după încercări repetate, nu s-au mai putut apropia mai mult și s-a renunțat la această încercare.” A adoptat edicte anticreștine, care i – au  adus  cognomenul de “Apostatul”. Posesor al unei vaste culturi filosofice și filologice, Iulian a lăsat o bogată și multilaterală operă literară scrisă în limba greaca. Rănit în lupta impotrivaîn războiul cu sasanizii de la Maranga,de pe fluviul Tigru, Iulian  a murit câteva zile mai târziu, la 26 iunie 363. Cu el se sfârșește si  dinastia întemeiată de Constantin cel Mare.

·         1136: Lothar al III-lea, Împărat Roman interzice în imperiu vinderea iobagilor. Lothar al III-lea de Supplinburg (n. 1075 — d. 1137), Duce de Saxonia din 1106, Rege al Germaniei din 1125 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1133 până la moartea sa.

·         1528: Conchistadorul Alvar Nunez Cabeza de Vaca devine primul european care a ajuns pe teritoriul actualului Texas. Álvar Núñez Cabeza de Vaca (n. cca. 1488/1490, Jerez de la Frontera – d. ca. 1557/1558, Valladolid) a fost un explorator spaniol al Lumii Noi, unul dintre cei patru supraviețuitori ai expediției Narváez. El este considerat a fi un proto-antropolog, datorită descrierilor detaliate ale numeroaselor triburi de amerindieni, studii publicate în 1542 sub titlul La Relación (Relatarea), denumită mai târziu Naufragios (Naufragiile). Cabeza de Vaca s-a născut pe la 1490 într-o familie de hidalgo, mica nobilime spaniolă. Cabeza de Vaca era fiul Teresei Cabeza de Vaca y de Zurita. În documentele de secol XVI, numele său apare scris ca Alvar nuñez cabeza de vaca. Cabeza de Vaca înseamnă „cap de vacă”, iar numele a fost primit de familia mamei lui în secolul al XIII-lea, după ce strămoșul ei, Martín Alhaja, a ajutat armata creștină să-i atace pe mauri, prin lăsarea unui cap de vacă drept semn pentru a arăta o mică trecătoare montană pe care creștinii o puteau utiliza. În prologul lucrării La Relación, relatarea naufragiului și călătoriei prin America de Nord, Cabeza de Vaca face referire la serviciile făcute de strămoșii săi regelui, și regretă că faptele lui nu sunt la fel de mărețe.

·         1632: Războiul de Treizeci de Ani – În Bătălia de la Lützen suedezii sunt învingători însă regele Gustav Adolf al Suediei este ucis. Războiul de Treizeci de Ani a durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios. Cauza principală a fost lupta pentru hegemonie în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul Imperiului romano-german și puterii Habsburgilor. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia – cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul 1609, coaliția intitulată Liga Catolică, proimperială. Războiul a fost declanșat prin incidentul din Praga, când doi reprezentanți ai împăratului și notarul acestora au fost aruncați pe fereastră (defenestrați) de stările cehe nemulțumite. Aceasta a fost scânteia începerii războiului care a urmat. Frederic al V-lea (“Regele de o iarnă”), cel care a fost ales de stările protestante de la Praga ca rege al Boemiei, în ciuda împotrivirii reprezentanților imperiali (care au fost aruncați pe fereastră, dar au supraviețuit), nu s-a putut menține la putere decât până în anul 1620. În Bătălia de la Muntele Alb (Bila Hora), armatele stărilor protestante cehe, aflate sub conducerea lui Frederic al V-lea, au fost înfrânte de trupele imperiale comandate de generalul Johann von Tilly și Wallenstein. Astfel, Frederic al V-lea a fost nevoit să fugă în Olanda, iar împăratul Ferdinand al II-lea și-a impus pretențiile asupra coroanei Boemiei. Războiul s-a desfășurat în cea mai mare parte pe teritoriul Sfântului Imperiu Roman provocând pagube economice imense. Localități și bunuri materiale au fost distruse, foametea și epidemiile au dus la dispariția aproape totală a populației din regiunile implicate în război. În sudul Germaniei numai o treime din populație a supraviețuit acestui război nimicitor, fiind necesar mai mult de un secol pentru refacerea pierderilor provocate.

·         1784: Pe 6/7 noiembrie are loc asediul nereuşit al Devei în timpul răscoalei ţăranilor iobagi din Transilvania. În timpul acestei lupte 44 de ţărani sunt luaţi prizonieri şi executaţi. O ceată de ţărani distruge curtea din Săvîrşin, alta înaintează pe valea Mureşului şi intră în comitatul Sibiului.

·         1789: Papa Pius al VI- lea il numeşte pe John Carroll, primul episcop catolic in Statele Unite ale Americii.

·         1796: Moartea împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei și urcarea pe tron a fiului ei, Pavel I al Rusiei. Ecaterina a II-a, de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (n. 2 mai [ S.V. 21 aprilie] 1729, Stettin (Szczecin), d. Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou) după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou) La 11 februarie 1792, timp în care Moldova era ocupată de armata rusă, Ecaterina a II- a a Rusiei a semnat un “ukaz” prin care Gavriil Bănulescu-Bodoni (rector al Seminarului din Poltava), a fost numit Mitropolit al Moldovei (si Munteniei). În scurt timp, “Mitropolitul” a fost “instalat” de comandantul suprem al armatei ruse de ocupaţie, generalul Cehovsky. Pavel (1 octombrie (S.V 20 septembrie) 1754 – 23 martie (S.V 11 martie) 1801), împărat al Rusiei în perioada 1796 – 1801.

·         1844: Republica Dominicana si-a castigat independenta fata de Haiti. 

·         1860: Abraham Lincoln este ales al 16-lea președinte al Statelor Unite, primul republican care deține această funcție.  Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809 – d. 15 aprilie 1865), câteodată numit Abe Lincoln sau Honest Abe (Abe cel cinstit), supranumit Rail Splitter și The Great Emancipator, a fost cel de-al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii și primul președinte republican. Lincoln s-a opus expansiunii sclaviei și a dorit abolirea acesteia. A avut un rol major în cristalizarea eforturilor Uniunii în cadrul Războiului Civil American prin selecționarea generalilor și aprobarea strategiilor lor, respectiv prin selecționarea oficialilor superiori civili ai Nordului. Astfel a pronunțat, pe 1 ianuarie 1863 Proclamația emancipării. A supervizat eforturile diplomației americane, a patronat politic operațiile Partidului Republican, a informat opinia publică prin mesaje și cuvântări (așa cum a fost faimoasa Cuvântare de la Gettysburg), a inițiat, formulat și condus planuri sociale esențiale (așa cum ar fi abolirea sclaviei și Reconstrucția Uniunii). A fost asasinat la terminarea Războiului Civil.

·         1861: Jefferson Davis (n. 1808 – d. 1889), este ales presdinte al Confederatiei statelor secesioniste, din sudul SUA.

·         1888: Benjamin Harrison este ales președinte al Statelor Unite.

·         1905: La Pittsburgh a fost deschis primul cinematograf permanent din SUA, numit „Nickel Odeon”, deoarece intrarea se făcea pe baza unei monede de nichel de 5 cenţi; zilnic, de la 8 la 24, se prezentau spectacole de 20 de minute. Într–un singur an vor apărea peste o mie de asemenea săli.

·         1913: Omul politic Mahatma Gandhi a fost arestat in timp ce se afla in fruntea unui mars de protest al muncitorilor indieni din Africa de Sud. 

·         1917: A izbucnit Revoluția Bolșevică din Rusia. La 22 octombrie (după calendarul iulian) „Comitetul Revoluționar Militar” condus de Lev Davidovici Troțki a preluat comanda garnizoanei din orașul Petrograd, care atunci era capitala Rusiei, oraș azi numit în rusă Sankt-Peterburg și în românește Sankt Petersburg. Temându-se de presiunea crescândă din partea maselor în sensul acordării puterii Sovietelor (și astfel de o creștere a influenței bolșevicilor, care dominau deja sovietele în capitală, Moscova și marile orașe), Kerensky decide să-i confrunte în modul cel mai direct pe bolșevici, închizându-le în 24 octombrie 1917 ziarele, reacția ulterioară a acestora din urmă fiind una pur defensivă. La 25 octombrie 1917 (după calendarul iulian încă în uz la acea vreme în Rusia, sau 7 noiembrie după calendarul gregorian) grupări militare conduse de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin au înlăturat de la putere guvernul provizoriu al lui Alexandr Kerenski aproape fără vărsare de sânge. Gărzile Roșii conduse de bolșevici au preluat controlul principalelor puncte din capitală întâmpinând o slabă opoziție. În noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917 a fost ocupat Palatul de Iarnă, reședința țarilor Rusiei. Acțiunea, condusă de Vladimir Antonov-Ovseenko, a întâmpinat o rezistență minimă, majoritatea locuitorilor orașului Petrograd aflând de evenimente abia a doua zi, din ziar. Palatul era apărat de cazaci, „batalionul de femei” și de cadeți (elevi ai unei școli militare). Ziua de 7 noiembrie a devenit data oficială la care se sărbătorește revoluția. Istoria oficială din Uniunea Sovietică a descris evenimentele ca mult mai dramatice decât au fost în realitate. Filmele sovietice create sub controlul propagandei oficiale arătau o uriașă năvală populară asupra Palatului de Iarnă precum și lupte crâncene. În realitate insurgenții bolșevici au întâmpinat o rezistență redusă, astfel încât au putut pur și simplu să intre la pas prin poarta clădirii și să o ia în stăpânire. După ocuparea sediului guvernului (Palatul de Iarnă), ordinea și organizarea detașamentelor de soldați și muncitori înarmați ai bolșevicilor, câtă a fost ea la început, s-a volatilizat brusc și durabil (mai multe zile și chiar săptămâni!), atunci când în pivnițele clădirii a fost descoperită una dintre cele mai vaste rezerve de vechi vinuri de marcă și băuturi alcoolice care exista în lume la acel moment, și care aparținuseră și erau pentru uzul fostului țar. Așa cum se întamplă adesea în siajul unor rebeliuni reușite, beția generalizată în oraș a degenerat rapid în jaf, distrugeri, violuri și crimă, leaderii bolșevici nefiind în stare să readucă ordinea nici măcar cu mitraliera, plutonul de execuție sau celula de pușcărie (pușcăriile de altfel s-au umplut complet cu mult timp înainte de a fi epuizat masa de recalcitranți).

·         1918: A fost creat în Lublin sub conducerea socialistuui Ignacy Daszyński, Guvernul Provizoriu al Republicii Polonia. La 10 noiembrie, Józef Piłsudski, recent eliberat din închisoare de autoritățile germane de la Magdeburg, a revenit la Varșovia. În ziua următoare, datorită popularității sale și a sprijinului din partea majorității partidelor politice, Consiliul a numit pe Piłsudski, comandant șef al forțelor armate poloneze.

·         1919: La Sighișoara este fondat Partidul German din România.

·         1921: Gruparea lui Pantelimon Halippa a convocat la Chişinău un Congres al Partidului Ţărănesc Basarabean, la care n-a participat gruparea lui Ion Inculeţ, iar A. Crihan, a fost împuternicit să facă o declaraţie din partea acestei grupări. Congresul a pledat pentru fuziunea cu Partidul Ţărănesc din vechiul Regat.

·         1941: Liderul sovietic Iosif Stalin s-a adresat sovieticilor pentru a doua oara in cei 30 de ani cit s-a aflat la conducerea statului informand poporul ca armata rusa a zdrobit trupele germane. Stalin a declarat ca nemtii au pierdut 4,5 milioane de soldati, astfel incit victoria sovietica in cel de-al Doilea Razboi Mondial este aproape, ceea ce era o mare minciuna.

·         1943: Al Doilea Război Mondial: Armata Rosie Sovietica recucereste orasul Kiev. Înainte de a se retrage, germanii distrug cele mai multe dintre obiectivele strategice importante ale oraşului.

·         1947: În cadrul ședinței Consiliului de Miniștri, se anunță demisia miniștrilor aparținând PNL – Tătărescu. Gh.Tattarescu (n. 21 decembrie 1886, Poiana (astăzi un cartier al orașului Rovinari), Gorj – d. 28 martie 1957, București), a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 și în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărăscu a deținut și alte portofolii ministeriale; a fost martor al acuzării în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu. Regimul instaurat pe 23 august nu putea fi schimbat însă peste noapte cu unul comunist pentru ca  Partidul Comunist din România nu avea capacitatea să preia singur puterea, iar, pe de altă parte, sovieticii voiau să menajeze eventualele suspiciuni ale aliaților ei occidentali. Tătărescu s-a arătat dispus la colaborare,intrand la guvernare alaturi de comunisti ,insa el nu a putut să depășească condiția de „tovarăș de drum” pe care Kremlinul i-o fixase tacit. La 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului adoptase „moțiunea de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe. În ziua următoare toți miniștri tătărescieni au fost  demiși. Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan. Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet.

·         1956: Trupele franceze si britanice au preluat controlul Canalului Suez, israelienii angajandu-se sa inceteze focul impotriva Egiptului. 

·         1957: Félix Gaillard devine prim-ministru al Frantei.

·         1962: ONU a condamnat, printr-o rezolutie, politica rasista din Africa de Sud si a cerut tuturor statelor membre sa suspende relatiile militare si economice cu aceasta tara. Rezolutia a fost data la doi ani de la comiterea unui mascru impotriva populatiei de culoare care a participat la o actiune de protest langa Johannesburg. In 1973, Natiunile Unite au declarat apartheidul “o crima impotriva umanitatii”, iar un an mai tarziu Africii de Sud i s-a retras calitatea de membru in Adunarea Generala a ONU. 

·         1971: Statele Unite au testat cea mai mare bomba cu hidrogen de pana atunci, care avea numele de cod Cannikin, in nordul Oceanului Atlantic. 

·         1984: Ronald Reagan este reales în funcția de președinte al Statelor Unite, învingându-l pe candidatul democrat Walter F. Mondale.

·         1985: In Columbia, luptatori de gherila apartinand Miscarii “19 Aprilie” au preluat controlul Palatului de Justitie din capitala statului, Bogota, ai au ucis 115 persoane, 11 dintre acestea fiind judecatori ai Curtii Supreme. 

·         1985: In scandalul “Irangate” au aparuit noi dovezi, presa americana dezvaluind ca presedinte SUA Ronald Reagan a autorizat, in ciuda embargoului, vanzarea de armament catre iranineni. 

·         1985: In clubul Playboy din New York a fost admisa, in premiera, aparitia de “iepurasi” de sex masculin. 

·         1990: A luat fiinta Alianta Civica din initiativa: Asociatiei "15 Noiembrie" - Brasov, Solidaritatii Universitare, Societatii "Timisoara", GDS, Societatii "Agora" - Iasi, Grupului Independent pentru Democratie, Asociatiei Pro Democratia si a peste 200 de intelectuali si muncitori. 

·         1991: In Piata Revolutiei din Bucuresti a avut loc o manifestatie organizata de tineretul universitar al PNTCD in memoria tinerilor care, la 8 noiembrie 1945, au demonstrat impotriva comunismului. 

·         1993: Federico Mayor Zaragoza a fost reales in functia de director al UNESCO. 

·         1999: În cadrul unui referendum constituțional, australienii resping, în proporție de 54%, instaurarea republicii.

·         2001: Michael Bloomberg este ales primar al New York-ului.

Nașteri

·         15: S-a nascut Agrippina Minor Iulia, a patra soție a imparatului roman  Claudius. A fost fiica lui Germanicus și a Agrippinei Major, sora lui Caligula, strănepoata lui Augustus, nepoata lui Marcus Agrippa, nepoata și soția lui Claudius și mama împăratului Nero. Primul sau soţ, Gnaeus Domitius Ahenobarbus, a fost tatăl lui Nero. Acuzata  că  si-a otrăvit al doilea sot (49), s-a casatorit cu Claudius, unchiul ei şi l-au adoptat pe Nero ca moştenitor al tronului. I-a otrăvit rivalii fiului ei şi atunci când Claudius a murit în  anul 54, a fost suspectata  ca l-ar fi  otrăvit si pe acesta. A devenit regenta, atunci când Nero s-a urcat pe tronul imperial  la vârsta de 16 ani, dar a pierdut treptat puterea. In jurul anului 57 a fost expulzata din Roma de catre fiul sau,  imparatul Nero si in cele din urmă a fost omorata în casa ei  de la tara, din ordinul acestuia, in anul 59. Circumstanţele care înconjoară moartea Agrippinei  sunt totusi  incerte, datorită contradicţiilor istorice şi  partinirii celor care au scris despre Nero .

·         1479: Juana de Castilla, regină a Castilliei (d. 1555)

·         1494: S-a nascut  Soliman  Magnificul, sultan al Imperiului Otoman; (d. 5/6 septembrie 1566). A fost al zecelea  sultan al Imperiului Otoman si  a domnit între anii 1520 – 1566. La momentul morții lui Soliman, Imperiul Otoman era una dintre marile puteri ale lumii. Cuceririle lui Soliman au adus sub controlul Imperiului marile orașe musulmane Mecca, Medina, Jerusalim, Damasc, Bagdad), multe din Tarile Balcanice (ajungând până în Croația și Ungaria, la granita Austriei  din prezent) și cea mai mare parte din Africa de Nord. Expansiunea  în Europa, a dat turcilor o pozitie  puternică în balanța de putere europeană.

·         1617: Leopoldo de Medici, cardinal italian (d. 1675)

·         1636: Prințesa Henriette Adelaide de Savoia (d. 1676)

·         1661: Carol al II-lea al Spaniei (d. 1700). Carol al II-lea al Spaniei (Carlos Segundo) (6 noiembrie 1661, Madrid – 1 noiembrie 1700, Madrid), rege al Spaniei, Napoli, Siciliei, aproape întregii Italii (mai puțin Piemontul, Statele Papale și Veneția), și suveran al imperiului spaniol de peste mări, de la Mexic până la Filipine.

·         1692: S-a nascut Louis Racine, poet francez. 

·         1754: Regele Frederic I de Württemberg (d. 1816)

·         1771: S-a nascut Alois Senefelder, inventatorul austriac a litografiei; (d. 1834). Alois Senefelder (născut la 06 noiembrie 1771, Praga si a murit 26 februarie 1834 la München).

·         1814: Adolphe Sax (Antoine-Joseph), inventator de instrumente muzicale (saxofon), francez de origine belgiană (d. 1894)

·         1825: Charles Garnier, arhitect francez, cunoscut pentru proiectele pe baza cărora s-au construit Opera din Paris și cazinoul din Monte Carlo (d. 1898). Charles Garnier (n. 6 noiembrie 1825, Paris — d. 3 august 1898, Paris), arhitect francez al istorismului. Lucrarea sa principală este cunoscuta Opéra Garnier (numită și Palais Garnier), construită între anii 1861 – 1874 în manieră neo-baroc.

·         1833: Jonas Lie, scriitor norvegian (d. 1908)

·         1835: S-a nascut celebrul  criminalist Cesare Lombroso, medic si antropolog italian  precursor al criminologiei moderne (autorul lucrarii „Omul criminal”); (d. 19 octombrie 1909). A fost fondator al Școlii Italiene Pozitiviste de Criminologie. Este cunoscut pentru teoria pe care a elaborat-o în domeniul criminologiei și care a avut la bază darwinismul social șipozitivismul lui Auguste Comte. Considera criminalul ca având înnăscută tendința spre infractiune, fapt  care poate fi observabil prin studiul trăsăturilor fizice ale feței. Ulterior, această teorie avea să fie contestată, fiind infirmată de rezultatele științifice.

·         1851: S-a nascut Charles Dow, jurnalist si economist american, cel care a folosit pentru prima data indicii bursieri; “Indicele Dow” (d. 04.12.1902).

·         1854: S-a nascut compozitorul american John Philip Sousa ; (d. 6 martie 1932). John Philip Sousa (n. 6 noiembrie 1854 – d. 6 martie 1932), important compozitor american al epocii romantice târzii, cunoscut și pentru marșurile americane patriotice și militare. A fost supranumit Regele Marșului. S-a născut la Washington, D.C. din părinți de descendență portugheză și germană. Și-a început educația muzicală cântând la vioară de la vârsta de șase ani. Către 1875 a învățat să cânte la toate instrumentele de suflat. A fost căsătorit și a avut trei copii. A murit la vârsta de 77 ani în Pennsylvania, dar a fost înmormântat tot în Washington.

·         1856: S-a nascut Marele Duce Nicolae Nicolaevici al Rusiei (d. 1929). Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) Romanov (6 noiembrie 1856 – 5 ianuarie 1929), general rus din timpul primului război mondial.

·         1860: Ignacy Jan Paderewski, compozitor si pianist polonez (d. 1941)

·         1861: S-a nascut  in Canada James Naismith, inventatorul baschetului. A creat popularul joc in 1891 la cererea sefului Departamentului de Educatie Fizica al Springfield College din statutul american Massachusetts, avand la dispozitie doua saptamani pentru a inventa un joc de echipa in sala, care sa ofere elevilor posibilitatea de a face miscare si in timpul iernii. Misiunea nu a fost usoara pentru Naismith, dar pe ultima suta de metri I-a venit ideea sa creeze un joc simplu, cu numai 13 reguli, care sa implice aruncarea mingii la un cos suspendat. La inceput mingea era cea folosita pentru jucul de fotbal. Abia in 1893, s-a folosit o minge de dimensiuni mai mari, precum si modelul de cos folosit azi, confectionat dintr-un inel de fier pe care era prinsa o plasa. Fara sa fie nevoie de multa mediatizare, sportul a inceput sa aiba rapid succes, profesorii de educatie fizica incurajandu-si elevii sa il practice. Cu toatea acestea a fost nevoie de timp pana baschetul sa devina din activitate recreationala sport, insa datorita popularitatii sale in 1936 a devenit sport olimpic.  Numele lui Naismith a fost inclus in 1959 in  Basketball Hall of Fame. A decedat in ziua de 28 noiembrie 1939.

·         1865: S-a nascut patologul scotian, William Boog Leishman, fost director general al serviciilor medicale ale armatei britanice, intre anii 1923 – 1926. A fost descoperitorul vaccinului contra febrei tifoide; (d. 02.06.1926).

·         1880 - S-a născut romancierul austriac Robert Musil (“Omul fără însuşiri”, “Uniri”) (m.15.04.1942).

·         1882 - S-a născut Aurel Vlaicu, inginer şi pilot, creator al primelor planoare româneşti, pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale (m. 13 septembrie 1913)

·         1893: Edsel Ford, investitor american (d. 1943)

·         1896: Philipp, Landgraf de Hesse, șeful Casei de Hesse (d. 1980)

·         1910: Erik Ode, regizor și actor (d. 1983)

·         1914: S-a născut scriitorul  roman Alexandru Mitru, autor de literatură pentru copii și tineret. Printre scrierile sale se numără Legendele Olimpului și volumul de povești Căciula fermecată. Legendele Olimpului, ciclu de povestiri inspirate din miturile grecilor, au jucat un rol însemnat în apropierea publicului tânăr din România de bazele gândirii și de istoria mitică a Greciei Antice. (d. 19 decembrie  1989).

·         1916: Ray Conniff, muzician american (d. 2002)

·         1919: Sophia de Mello Breyner, poetă portugheză (d. 2004)

·         1919: S-a nascut Christoph Probst, membru al grupului de rezistenţă antinazist “Trandafirul Alb”. A murit executat in ziua de 22.02.1943.

·         1921: James Jones, actor american (d. 1977)

·         1926 - S-a nascut, la Paris, actorul francez Michel Bouquet.

·         1929: Francy Boland, pianist-jazz belgian (d. 2005)

·         1930 - S-a nascut Pavel Darie, poet, prozator si traducator („O scrisoare calatoare”, „Povestea bobului de grau”, „Cantec de iarna”).

·         1931: Mike Nichols, regizor de film german

·         1932: Stonewall Jackson, muzician country american

·         1933 - S-a nascut Joseph Pope, vocalist american (Tams).

·         1933 - S–a nascut scriitorul Ilie Purcaru (“Zile fierbinti”, “Focuri in jungla”, “Asaltul”).

·         1934: S-a nascut Mircea Pascu, fotbalist roman. 

·         1936 - S-a născut Emil Loteanu, regizor de film, scnarist şi poet din Republica Moldova (m. 18 aprilie 2003). Emil Loteanu (n. 6 noiembrie 1936, Clocuşna, judeţul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocniţa, Republica Moldova – d. 18 aprilie 2003, Moscova, Rusia) a fost un actor, regizor, scenarist, poet şi scriitor moldovean. A debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurt metraj Hora mare (1959), Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961).Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. Printre filmele regizate de el amintim Poienile roşii (1966), Lăutarii (1971), Şatra (1975), Gingaşa şi tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) şi Luceafărul (1986). A devenit popular in Romania cu filmele de lung metraj Poienile roșii (1966), Lăutarii (1971) si Șatra (Mosfilm, 1975). A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”

·         1937 - S-a nascut Eugene Pitt, vocalist american (Jive Five).

·         1938: S-a nascut Dumitru Rusu, pictor român, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

·         1938: P. J. Proby, cântăreț american

·         1938 - S-a nascut Jim Pike, vocalist american (The Lettermen).

·         1940: S-a nascut Mihai Zamfir, istoric literar, prozator, critic literar român (“Introducere în opera lui Al. Macedonski”, “Gândirea românească în epoca paşoptistă”).

·         1941: Doug Sahm, vocalist și compozitor american (d. 1999)

·         1943: S-a nascut Petre Geambaşu, solist vocal de muzica usoara si instrumentist roman  (chitară, pian).

·         1943 - S-a nascut Mike Clifford, cantaret american.

·         1944: Ioan Robu, arhiepiscop romano-catolic de București, membru de onoare al Academiei Române

·         1945 - S-a născut poetul şi prozatorul Valeriu Babanski („Cântecul păsării măiestre”, „Sarcofagul lui Tutankamon”, „Duhul apelor”).

·         1945: Rita Pavone, cântăreață italiană de șlagăre

·         1946: S-a nascut actrita americana Sally Field. Sally Field (n.6 noiembrie 1946) este o actriţă americană de film laureată a premiilor Oscar şi Globul de Aur.

·         1947: Alex Ștefănescu, critic literar român

·         1947 - S-a nascut George Young, chitarist si compozitor australian.

·         1948: S-a nascut Glenn Frey, solist american, component in trupa Eagles.

·         1948: George Young, muzician și textier australian

·         1949 - S–a născut actiţa Olga Delia Mateescu (filmografie: “Miezul fierbinte al pâinii”, “Colierul de turcuoaze”).

·         1949 - S-a nascut Frankie Miller, vocalist, chitarist si compozitor britanic (Frankie Miller’s Full House).

·         1950 - S-a nascut Chris Glen, basist si vocalist britanic (Sensational Alex Harvey Band, Michael Schenker Group

·         1952: Michael Cunningham, scriitor american

·         1955: S-a nascut Maria Shriver, jurnalista americanca, sotia actorului si politicianului Arnold Schwarzenegger. 

·         1956: Monica-Mihaela Știrbu, politician român

·         1957: Lori Singer, actriță americană

·         1958: Rodica Bretin, scriitoare română

·         1961 - S-a nascut Ricky Wilde, cantaret si compozitor britanic.

·         1963: S-a nascut Tim Gavin, jucator de rugby australian. 

·         1965: S-a nascut Greg Graffin, solist american, a cintat in Bad Religion. 

·         1966: S-a nascut Christian Lorenz, muzician german, membru al formatiei Rammstein

·         1967: S-a nascut Grigore Obreja, canoist roman (d. 1 iunie 2016). 

·         1970: Ethan Hawke, actor american

·         1970: Joyce Chepchumba, atletă keniană

·         1970: S-a nascut James Naismith, actor american.

·         1972: Rebecca Romijn, actriță americană și model

·         1987: Ana Ivanović, jucătoare sârbă de tenis de câmp

·         1988: Conchita Wurst, cântăreț travestit austriac

Decese

·         644: A murit califul Umar (n. circa 590), numit și Umar cel Maresau Farooq cel Mare, un apropiat al profetului Mahomed. A fost al treilea calif bine calauzit (rashidun); (634 – 644). A devenit calif succedandu-l  pe Abu Bakr si a murit la Medina  asasinat de un prizonier persan.

·         1003: A decedat Papa Ioan al XVII-lea (numele adevărat era  Giovanni Sicco). A  fost papa al Bisericii Romei  doar pentru jumătate de an. Se pare că domnia lui a durat din 16 mai până-n 6 noiembrie 1003. Cea mai importantă decizie a lui Ioan al XVII-lea era numirea lui Benedict (Benedetto) în rang de misionar și trimiterea acestuia în Polonia.

·         1231: A murit impăratul  japonez Tsuchimikado; (n. 1 martie  1196). A  fost al  83 -lea  imparat al Japoniei,  în conformitate cu ordinea traditionala de succesiune la tron.

·         1406: Papa Inocențiu al VII-lea

·         1597: Catalina Micaela de Austria, ducesă de Savoia (n. 1567)

·         1612: Henric Frederick, Prinț de Wales (n. 1594)

·         1656: Regele Ioan al IV-lea al Portugaliei (n. 1603)

·         1767: Marie-Josèphe de Saxonia, Delfină a Franței (n. 1731)

·         1793: Louis Philippe al II-lea, Duce de Orléans (n. 1747)

·         1796: A încetat din viaţă Ecaterina a II-a cea Mare, împărăteasa Rusiei; (n. 21 aprilie 1729). La 11 februarie 1792, timp în care  Moldova era ocupată de armata rusă, Ecaterina a II- a a Rusiei a semnat un  “ukaz” prin care  Gavriil Bănulescu-Bodoni (rector al Seminarului din Poltava),  a fost numit Mitropolit al Moldovei (si Munteniei). În scurt timp, “Mitropolitul” a fost “instalat” de comandantul suprem al armatei ruse de ocupaţie, generalul Cehovsky.

·         1816: Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz (n. 1741)

·         1817: Prințesa Charlotte Augusta de Wales, Prințesă Leopold de Saxa-Coburg-Saalfeld (n.1796)

·         1836: A decedat regele Carol al X- lea  al Franţei; (n. octombrie 1757). A fost rege al Franței și al Navarei între 1824 și 1830, fiul lui Ludovic, delfin al Franței, nepot al lui Ludovic al XV-lea și frate al regilor Franței, Ludovic al XVI-lea și Ludovic al XVIII-lea. În copilărie a primit titlul de conte de Artois. Căsătorit în anul 1773 cu Marie-Thérèse de Savoie, a avut trei copii: Louis-Antoine, duce de Angoulême, Sophie și Charles-Ferdinand, duce de Berry. În perioada care a precedat Revoluției franceze, contele de Artois a fost unul dintre conducătorii fracțiunii care susținea menținerea regimului social care asigura privilegiile primelor două stări (aristocrația și clerul). După convocarea Stărilor Generale în anul 1789, contele de Artois a devenit un apărător al puterii monarhice, ceea ce i-a atras reproșuri din partea fratelui său, regele Ludovic al XVI-lea, care l-a descris ca fiind „mai regalist decât regele”. Carol a abdicat la 30 iulie 1830 la Rambouillet în favoarea nepotului său, ducele de Bordeaux, și a părăsit Franța cu destinatia  Anglia. Totuși, Camera Deputaților controlată de liberali a refuzat să-l confirme pe ducele de Bordeaux drept Henric al V-lea, votându-l pe ducele de Orléans, Ludovic-Filip drept rege al Franței. A murit la 6 noiembrie 1836 la palatul contelui Michael Coronini von Cronberg (Graf Michele Coronini von Cronberg), în  vechiul cătun Grafenberg (acum orașul Gorizia, Italia). A fost înmormântat la biserica Sfanta Maria  (acum în Slovenia).

·         1893: A încetat din viaţă compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski (balet: “Lacul lebedelor”, “Spărgătorul de nuci”, “Frumoasa din pădurea adormită”; opere: “Evgheni Oneghin”, “Mazepa”, “Dama de pică” etc) ; (n.07.05.1840). Piotr Ilici Ceaikovski, în limba rusă Пётр Ильи́ч Чайко́вский, (n. 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi orașul Ceaikovski – d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg), compozitor rus. A alcătuit simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte populare și teatre muzicale.

·         1925: A murit impăratul Khai Định al Vietnamului; (n. 8 octombrie 1885). A domnit doar nouă ani intre 1916-1925.

·         1929: Prințul Maximilian de Baden, cancelar al Germaniei (n. 1867)

·         1976: Ilie Lazăr, jurist și politician român (n. 1895)

·         1988: A decedat  in Bucuresti acad. prof. univ. dr. doc. Theodor V. Ionescu (n. 8 februarie 1899  in Dorohoi, județul Botoșani), fizician și inventator român care a făcut descoperiri remarcabile în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni,efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară controlată, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți.

·         1993:  A murit istoricul literar Alexandru Piru (“Literatura româna veche”, “Istoria literaturii române de la început pina astazi”); (n.22.08.1917). Alexandru Piru (n. 22 august 1917, jud. Bacău – d. 1993, Bucureşti) a fost un critic şi istoric literar român, profesor de literatură la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.  A fost unul dintre asistenții marelui profesor, critic si scriitor roman George Calinescu, alături de Dinu Pillat si Adrian Marino, pînă la îndepărtarea acestuia din Facultate de catre Partidul Comunist, și a îngrijit re-editarea monumentalei Istorii a literaturii romane dela origini si pana in prezent, semnând prefața ediției a doua, publicată în 1982 de Editura Minerva. A fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în Bucureşti pe listele partidului FSN. În anul 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.

·         1998: Niklas Luhmann, sociolog german (n. 1927)

·         2005: A decedat scriitorul, scenaristul si politicianul român Petre Salcudeanu; (d. 6 noiembrie 2005). Petre Sălcudeanu (n. 8 septembrie 1930 – d. 6 noiembrie 2005), scriitor, scenarist de film și om politic român. A absolvit Facultatea de Critică și Literatură din Moscova și Facultatea de Filozofie din București si a ocupat funcția de ministru al Culturii din România în anul 1993 și a fost un membru fondator al Uniunii Scriitorilor din Romania. Romanul sau Biblioteca din Alexandria i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor și al Academiei Romane. Este creatorul personajului de ficțiune Bunicul, ce figureaza ca protagonist al unei serii de romane polițiste pe teme criminalistice.

·         2012: Patriarhul Maxim al Bulgariei (n. 1914)

Sărbători

·         Ziua internațională pentru prevenirea exploatării mediului în timp de război și conflicte armate

·         Calendar religios 6 noiembrie
- Calendar crestin ortodox: 
Sf Ierarh Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului; Sfintul Cuvios Luca din Sicilia
- Calendar crestin greco-catolic: 
Sfantul Pavel Marturisitorul arhiepiscopul Constantinopolului 
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfantul Leonard, pustnic. Leonard de Limoges (n. ca. 500 – d. 559) este venerat de creștini, în special de credincioșii catolici, ca sfânt ocrotitor al celor închiși, al vitelor și patron al cailor. Conform legendei, ar fi fost botezat de arhiepiscopul Remigius (Saint Remi). Pe teritoriul României, Sfântul Leonard este sfântul protector al bisericii din Remetea, Județul Harghita. Este cea mai estică zonă din Europa unde apare cultul acestui sfânt. Biserica a fost costruită în jurul anilor 1770, preot al comunei fiind Dániel Hanzer, originar din Bavaria și cunoscător al culturii franceze, care l-a ales pe Sfântul Leonard (Szent Lénárd) ca protector al bisericii.

RELIGIE ORTODOXĂ 6 Noiembrie

Sf Ier Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului; Sf Cuv Luca din Sicilia

Sfântul Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului – 

Era originar din Tesalonic. A fost ales Patriarh în anul 340 la sfârşitul lunii august. A luptat pentru apărarea Ortodoxiei în faţa ereziei ariene. Însă împăratul Constanţiu (337-361) fiind arian l-a înlăturat pe Pavel, trimiţându-l în Mesopotamia în exil, iar în locul lui l-a pus pe Eusebiu al Nicomidiei. Mergând la Roma, Pavel s-a întâlnit cu Atanasie, care fusese şi el alungat de Constanţiu. Împăratul apusean Constantin al II-lea i-a scris fratelui său, Constanţiu, că dacă cei doi episcopi nu vor fi repuşi în scaun, va veni cu armată împotriva lui. Pavel şi-a recăpătat scaunul, însă a mai păstorit puţin timp pentru că, după moartea lui Constantin al II-lea, a fost exilat la Cucuzon, în Armenia, unde a fost ucis în anul 351.

Iar fericitul Pavel a fost trimis la închisoare în cetatea Cucus din Armenia şi închis într-o biserică, unde slujind odată dumnezeiasca Liturghie, au năvălit arienii asupra lui şi l-au sugrumat cu omoforul lui. Şi astfel şi-a dat Domnului sufletul său.

Marele marturisitor Pavel era din Tesalonic fiind notar si scriitor al Sfântului Alexandru, patriarhul Constantinopolului, si diacon al aceleiasi biserici. Pe acesta ortodocsii crestini, dupa moartea lui Alexandru, l-au pus patriarh al Constantinopolului. Împaratul Constantie fiind arian, când s-a întors de la Antiohia, l-a scos din scaun si a pus în locul lui pe Eusebiu al Nicomidiei. Sfântul, mergând la Roma, a aflat pe marele Atanasie fiind si el scos din scaunul sau de acelasi Constantie. Deci cu cartile împaratului Constans si a lui Iuliu Papa, si-au luat amândoi scaunele, dar dupa sfaturile arienilor au fost scosi din nou de Constantie.

Atunci a scris Constans fratelui sau Constantie ca de nu vor fi repusi în scaun, va veni cu putere asupra lui. Deci si-a luat dumnezeiescul Pavel scaunul putin timp, caci dupa moartea lui Constans a fost izgonit la Cucuzon în Armenia. Si fiind închis unde era locasul de faceau slujba, l-au sugrumat arienii cu omoforul sau, si asa si-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sfântul Cuvios Luca – 

Încă de tânăr a ales să îi urmeze lui Dumnezeu. În momentul în care părinţii au dorit să îl căsătorească, a fugit noaptea de acasă şi s-a călugărit. Ulterior s-a retras lângă Muntele Etna. Spre sfârşitul vieţii se afla la Constantinopol, iar mai apoi într-un sat de lângă Corint (Grecia).

Apoi, petrecând nemâncat patruzeci de zile, s-a învrednicit dumnezeieştii şi îngereştii vederi şi descoperiri.

Acest fericit Luca era din cetatea Tavromeniei, ce se afla în ostrovul Siciliei. Si când era de optsprezece ani, cu sârguinta mergea des pe la sfintele biserici. Si nu numai asculta dumnezeiestile cuvinte cu trezvire, ci si le împlinea. Dar fiindca parintii lui au voit sa-l casatoreasca, el a fugit noaptea si s-a dus la un loc neumblat, unde petrecea împreuna cu fiarele. Si staruind acolo patruzeci de zile întru postire, s-a învrednicit de dumnezeiasca cercetare prin înger. Deci mergând la o mânastire, s-a îmbracat cu îngereasca schima a monahilor; si de atunci si în urma, ducea viata mai aspra. Pentru ca timp de optsprezece luni tot a treia zi si a patra zi mânca numai pâine si bea numai apa, fara sa dea odihna trupului.

Si de acolo iesind, s-a dus împreuna cu un monah la muntele Etna si acolo avea hrana buruienile muntelui. Dormea putin, avea numai o haina si fara încaltaminte, punându-si hotar si canon sa nu iasa din chilia sa daca nu citise mai întâi toata psaltirea. Apoi citea ceasul al treilea, si dupa acestea îsi lua lucrul sau si lucra pâna la al saselea ceas; si abia dupa ceasul al saselea se îngrijea de hrana putina ce mânca. Asemenea si pentru cealalta slujba. Drept aceea întru acestea nevoindu-se, s-a învrednicit fericitul sa ia prea mare har de la Dumnezeu, si sa dezlege cuvintele cele neîntelese ale dumnezeiestilor Scripturi; încât unii, nedumerindu-se, ziceau despre el: „De unde stie acesta carte neînvatând?” Dupa acestea s-a dus la un alt loc, povatuit de dumnezeiasca descoperire. Si acolo adunând doisprezece ucenici, le purta de grija. Dupa aceea mergând la Vizantia, si dupa ce a înconjurat pe la chiliile monahilor, si a descoperit parintilor de acolo cugetarile sale, s-a întors si s-a dus la Corintul Peloponesului. Acolo, locuind într-un sat ca la sapte luni, a adormit în pace.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 6 Noiembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 6 Noiembrie

Pyotr Ilyich Tchaikovsky

Biografie Pyotr Ilyich Tchaikovsky

Piotr Ilici Ceaikovski (în rusă Пётр Ильи́ч Чайко́вский, n. 25 aprilie/7 mai 1840, Votkinsk, Vyatka Governorate[*], Imperiul Rus – d. 25 octombrie/6 noiembrie 1893, Malaya Morskaya Street, 13[*], Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un compozitor rus. A compus simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte și teatre muzicale.

Născut într-o familie burgheză, Piotr era cel de-al doilea fiu. Tatăl său, inginer de mine, și mama sa, de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adâncă tristețe.

A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea niciun interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale „au făcut din mine un funcționar, și încă unul prost“. În fine, în 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein.

În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această periodă a compus Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulți membri din Grupul celor cinci compozitori ruși, astfel că-i dedică uvertura fanteziei "Romeo și Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev.

În vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a, în do minor (numită și „Mica Simfonie Rusă”, „Mica Rusie” sau „Ucraina”) op.17, pe teme ucrainiene și rusești, iar în iarna anului 1874 dă prima reprezentație cu un concert de pian. În vara anului 1875 compune Simfonia a 3-a.

În anul 1876 începe comunicarea epistolară cu Nadejda von Meck, o mare admiratoare a sa, care timp de 13 ani îi va furniza o pensie alimentară de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a îmbunătățit simțitor situația materială, chiar dacă nu a întâlnit-o niciodată și relațiile lor rămâneau „strict epistolare”. Simfonia a 4-a, în fa minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck.

În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieții sale. Pentru a pune capăt speculațiilor privind homosexualitatea sa, se căsătorește cu Antonia Milioukova, o fostă elevă a sa, care nutrea o reală pasiune pentru el. Căsătoria a fost un eșec deplin. Nemaiputând să suporte prezența soției sale, Ceaikovski încearcă să se sinucidă, prin încercarea de a se îmbolnăvi de pneumonie. La scurt timp după aceea, se desparte de Antonia.

Compune primul său balet, în 4 acte, Lacul lebedelor (libretul de V. Beghicev și V. Geltzer). Premiera a avut loc la Sankt Petersburg, la „Teatrul Mariinski”, pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un eșec, din cauza unei nepotrivite puneri în scenă. Abia peste 30 de ani a fost definitivată trama baletului. Compune și o operă, Evgheni Oneghin, libretul fiind extras dintr-un roman de Alexandr Pușkin.

Spre 1880, reputația lui Ceaikovski crește considerabil în Rusia, numele său începând să fie cunoscut și în străinătate, în urma unor călătorii întreprinse în acel an. Cu această ocazie se întâlnește cu marii compozitori ai vremii Johannes Brahms și Antonín Dvořák.

Perioada petrecută în Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, între care și Capriccio italian op.45. Tot în 1880 a compus și Serenada pentru orchestră de coarde, op.48 și Uvertura solemnă „Anul 1812” op.49.

Un an mai târziu, moare marele său prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune minunatul Trio pentru pian „În amintirea unui mare artist”, dedicată defunctului său prieten.

În 1885 compune Simfonia „Manfred” op.58, după Byron. Urmează în anul 1888, Simfonia a 5-a în mi minor op.64, apoi, în 1889, al doilea balet al său, Frumoasa din pădurea adormită, un balet-feerie în trei acte, cu prolog pe libret de I. Vsevolojski și Marius Petipa, după povestea lui Charles Perault, în coregrafia lui Marius Petipa. Premiera a avut loc pe 3 ianuarie 1890 la „Teatrul Mariinski” din Sankt-Petersburg și a fost un adevărat triumf.

În 1890, a compus o operă în trei acte, cu șapte tablouri, pe un libret inspirat de o nuvelă de Alexandr Pușkin: Dama de pică.

În anul 1890, Nadejda von Meck întrerupe finanțarea lui Ceaikovski. Motivul oficial constă în „probleme financiare”. Se pare însă că adevăratul motiv consta în faptul că a aflat de homosexualitatea compozitorului, moment în care, profund șocată, a întrerupt brusc corespondența cu el. Se mai spune că ea avea în plan să o mărite pe una din fiicele sale cu Ceaikovski, proiect incompatibil cu tendințele sexuale ale acestuia.

Acest episod a fost o grea lovitură pentru Ceaikovski. În 1891, a întreprins o călătorie în Statele Unite ale Americii. Acolo își dirijează lucrările cu ocazia inaugurării sălii de concerte Carnegie Hall, și are un succes remarcabil.

În anul 1892 termină al treilea balet al său, în două acte, Spărgătorul de nuci, după basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” de E. T. A. Hoffmann care, în mod surprinzător, nu are succesul scontat. Abia peste câteva decenii obține succesul pe care îl merită, fiind în prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate și apreciate de public.

Pe data de 6 noiembrie 1893, la nouă zile după ce a terminat Simfonia a 6-a în si minor Patetica op.74, Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred că actul a fost deliberat, deci o sinucidere. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg.

Opera lui Ceaikovski reprezintă o fericită sinteză între operele clasice occidentale și tradiția rusă, reprezentată în epocă și de Modest Petrovici Musorgski și de Grupul celor Cinci.

Viața zbuciumată a lui Ceaikovski i-a inspirat lui Ken Russell filmul The music lovers (1970, Amanții muzicii).

Principalele lucrări

Balete

·         Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-76)

·         Frumoasa din pădurea adormită, Op. 66 (1888-89)

·         Spărgătorul de nuci, Op. 71 (1891-92)

Simfonii

·         Simfonia nr. 1 în sol minor (Visuri de iarnă), op. 13 (1866)

·         Simfonia nr. 2 în do minor (Mica Simfonie Rusă), op. 17 (1872)

·         Simfonia nr. 3 în Re major (Poloneză), op. 29 (1875)

·         Simfonia nr. 4 în fa minor, op. 36 (1877)

·         Simfonia Manfred, op. 58 (1885)

·         Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64 (1888)

·         Simfonia nr. 6 în si minor (Patetica), op. 74 (1893)

Uverturi

·         L'Orage, op. 76 (1864)

·         Uvertura în fa major (1865, rev. 1866)

·         Uvertura solemnă după imnul național danez, op. 15 (1866, rev. 1892)

·         Fatum, Op. 77 (1868)

·         Uvertura-fantezie "Romeo si Julieta" (1869, rev. 1870, 1880)

·         La Tempête, op. 18 (1873)

·         Marș slav, op. 31 (1876)

·         Francesca da Rimini, op. 32 (1876)

·         Capriccio Italien, op. 45 (1880)

·         Serenadă pentru coarde, op. 48 (1880)

·         Uvertura festivă 1812, op. 49 (1880)

·         Hamlet, op. 67 (1888)

·         Voevoda, op. 78 (1890-91)

Concerte

·         Concert pentru pian, nr. 1, în si bemol minor, op. 23 (1874-75, rev. 1879 et 1889)

·         Serenadă melancolică, op. 26 (1875)

·         Variațiuni pe o temă rococo, op. 33 (1876)

·         Vals-Scherzo, op. 34 (1877)

·         Concertul pentru vioară, în Re major, op. 35 (1878)

·         Concertul pentru pian, nr. 2, în Sol major, op. 44 (1879-80)

·         Concert fantezie în Sol major, pentru pian și orchestră, op. 56 (1884)

·         Pezzo Capriccioso, op. 62 (1887)

·         Concert pentru pian, nr. 3, în Mi bemol major, op. 75 (1893)

·         Andante și Finale, op. 79 (1897)

Suite

·         Suita nr. 1 în Re minor, Op. 43 (1878-1879)

·         Suita nr. 2 în Do major, Op. 53 (1883)

·         Suita nr. 3 în Sol major, Op. 55 (1884)

·         Suita nr. 4 în Sol major, "Mozartiana", Op. 61 (1887)

Deasemenea, Ceaikovski a extras șase scene din baletul Spărgătorul de nuci, pe care le-a reunit în:

·         Suita "Spărgătorul de nuci", Op. 77a (1892)

Muzică de cameră

·         Cvartet pentru coarde în Si bemol major (1865)

·         Cvartet pentru coarde nr. 1 în Re major, op. 11 (1871)

·         Cvartet pentru coarde nr. 2 în Fa major, op. 22 (1873-74)

·         Cvartet pentru coarde nr. 3 în mi bemol minorr, op. 30 (1876)

·         Amintire despre un loc drag, op. 42 (1878)

·         Trio pentru pian în la minor, op. 50 (1918-2002)

·         Amintire din Florența, op. 70 (1890)

Piese pentru pian

Din multele piese pentru pian, cea mai cunoscută este:

·         Anotimpurile op. 37b

Muzică de scenă

·         Snégourotchka, op. 12 (1873)

Opere

Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin și Dama de pică, permanent prezente în repertoriul liric actual. Celelalte opere ale sale, deși rareori interpretate în afara Rusiei, sunt totuși remarcabile. Cele mai cunoscute:

·         Evgheni Oneghin (1878)

·         Fecioara din Orléans (1878-79)

·         Mazeppa (1881-83)

·         Dama de pică (1890)

·         Iolanta (1891).

Opere: “Evgheni Oneghin”, “Mazepa”, “Dama de pică”

“Eugene Onegin“ - Opera by Pyotr Ilyich Tchaikovsky:

Eugene Onegin ( rusă : Евгений Онегин , Yevgény Onégin ), Op . 24, este o operă ("scene lirice") în 3 acte (7 scene), compusă de Piotr Ilici Ceaikovski .Libretul, organizat chiar de compozitor, urmărește foarte îndeaproape anumite pasaje din romanul lui Alexander Pușkin în versuri , păstrând o mare parte din poezia lui. Prietenul lui Ceaikovski Konstantin Shilovsky a contribuit la versurile lui M. Triquet în Actul 2, Scena 1, în timp ce Ceaikovski a aranjat textul pentru ariosul lui Lensky în Actul 1, Scena 1 și aproape toată aria lui Prince Gremin în Actul 3, Scena 1. ^[1]

Eugene Onegin este un exemplu bine cunoscut de opera lirică, la care Ceaikovski a adăugat muzică de natură dramatică. Povestea se referă la un erou egoist care trăiește pentru a regreta respingerea blasé a iubirii unei tinere și instigarea lui neatentă la un duel fatal cu cel mai bun prieten al său.

Opera a fost interpretată pentru prima oară la Moscova în 1879. Există mai multe înregistrări ale acesteia și este efectuată în mod regulat. Titlul lucrării se referă la protagonist.

În mai 1877, cântăreața de opera Yelizaveta Lavrovskaya a vorbit cu Ceaikovski despre crearea unei opere bazate pe complotul romanului versetului lui Pushkin,Eugene Onegin . La început, această idee părea sălbatică compozitorului, potrivit memoriilor sale. Ceaikovski a simțit că romanul nu a fost în mod corespunzător puternic în complot - un dandy respinge o fată tânără, ea crește cu succes într-o femeie lumească, încearcă să o seducă, dar este prea târziu. Tăria romanului a avut loc în dezvoltarea personajului și în comentariile sale sociale, precum și în frumusețea livrării sale literare. Destul de curând însă și după o noapte fără somn, Ceaikovski a venit să îmbrățișeze ideea. În curând, a fost încântat de sugestie și a creat scenariile într-o seară înainte de a începe compunerea muzicii.

Ceaikovski, cu o mică implicare a lui Konstantin Shilovsky, a folosit versuri originale din romanul lui Pușkin și a ales scene care au implicat lumea emoțională și averile eroilor săi, numind opera "scene lirice". Opera este episodică; nu există nici o poveste continuă, doar selectate evidențiază viața lui Onegin. De când povestea originală era atât de bine cunoscută, Ceaikovski știa că publicul său putea să completeze cu ușurință orice detalii pe care le-a omorât. ^{[ citare este necesar ]} Un tratament similar se regăsește în Puccini 's La bohème . Compozitorul a terminat opera până în ianuarie 1878.

Ceaikovski era îngrijorat dacă publicul ar accepta opera sa, care nu avea la dispoziție schimbări de scenă tradiționale. El credea că performanța sa necesită o simplitate maximă și sinceritate. Având în vedere acest lucru, a încredințat prima producție studenților Conservatorului din Moscova . Premiera a avut loc pe 18 martie la Teatrul Maly din Moscova , condusă de Nikolai Rubinstein , cu desene de design ale lui Karl Valts (Waltz).

Doi ani mai târziu, la 23 ianuarie (18 ianuarie 1881) a avut loc prima interpretare la Teatrul Bolshoi din Moscova, cu dirijorul Eduard Nápravník .

În afara Rusiei, recepția inițială a fost călduță, și a fost lent să cucerească alte orașe europene, fiind văzută ca o curiozitate rusă. Prima interpretare în afara Rusiei a avut loc la 6 decembrie 1888 la Praga , condusă chiar de Ceaikovski, deși repetițiile fuseseră în responsabilitatea lui Adolf Čech . A fost cântată în limba cehă și tradusă de Marie Červinková-Riegrová.

Prima interpretare în Hamburg , la 19 ianuarie 1892, a fost condusă de Gustav Mahler , în prezența compozitorului.Ceaikovski a fost aplaudat după fiecare scenă și a primit apeluri de cortină la sfârșit. El și-a atribuit succesul lui Mahler, pe care el la descris ca "nu un fel mediu, ci pur și simplu un geniu care arde cu dorința de a conduce". ^[3]

Prima interpretare în Anglia a avut loc la 17 octombrie 1892 la Teatrul olimpic din Londra cu dirijorul Henry J. Wood .Această interpretare a fost cântată în engleză, într-un text tradus de HS Edwards.

Viena a văzut-o pe Eugene Onegin pe 19 noiembrie 1897, condusă de Gustav Mahler. ^[4]

Premiera Statelor Unite a fost dată la 24 martie 1920 la Opera Metropolitană din New York City . Opera a fost cântată în italiană.

Roluri [ editați ]

Rol	Tipul de voce	Premiera Moscovei, 29 martie 1879 (Dirijor: Nikolai Rubinstein )	Premiul Teatrului Bolshoi, 23 ianuarie 1881 (Dirijor: Eduard Nápravník )
Larina, doamna conacului	mezzo-soprană
Tatyana, fiica ei	sopran	Mariya Klimentova	Yelena Verni
Olga, sora lui Tatyana	contralto	Aleksandra Levitskaya	Aleksandra Krutikova
Filippyevna, o dădacă	mezzo-soprană
Lenski	tenor	Mihail Medvedev	Dmitri Usatov
Eugene Onegin	bariton	Serghei Gilyov	Pavel Khokhlov
Prințul Grem	bas	Vasiliy Makhalov	Abram Abramov
Comandantul companiei	bas
Zaretsky	bas
Triquet, un francez	tenor
Guillot, valetul lui Onegin	tăcut
Chorus, roluri silențioase: țărani, femei țărănești, oaspeți în sala de bal, proprietari de pământ și doamne ale conacului, ofițeri.

Sinopsis 

Ora: Anii 1820

Locul: St Petersburg și peisajul rural ^[5]

Act 1 

Scena 1: Gradina parcelei Larin

Doamna Larina și asistenta Filippyevna stau afară în grădină. Ei pot auzi cele două fiice ale Madamei Larina, Tatyana și sora ei mai mică Olga, cântând un cântec de dragoste. Doamna Larina începe să-și amintească de curte și de căsătorie.Intră un grup de țărani și celebrează recolta cu cântece și dansuri. Tatyana și ceasul Olga. Tatyana citește un roman romantic și este absorbit de poveste; Sora ei fără griji, pe de altă parte, dorește să se alăture celebrării. Madame Larina îi spune lui Tatyana că viața reală este foarte diferită de romanele ei. Filippyevna anunță că au sosit vizitatori: logodnica lui Olga Lensky, un tânăr poet și prietenul său Eugene Onegin, care vizitează zona din Sankt Petersburg. Perechea este prezentată în și Lensky introduce Onegin familiei Larin. Onegin este surprins inițial de faptul că Lensky a ales o extrovertită Olga, mai degrabă decât sora mai subție a ei mai mare ca logodnica sa. Tatyana din partea ei este imediat și puternic atrasă de Onegin. Lensky își exprimă plăcerea să o vadă pe Olga și ea răspunde în flirt. Onegin îi spune lui Tatyana despre plictiseala sa în țară și descrie moartea unchiului său și moștenirea ulterioară a unui imobiliar din apropiere. Filippyevna recunoaște că Onegin a avut un efect profund asupra lui Tatyana.

Scena 2: camera lui Tatyana

Tatyana este îmbrăcată în pat. Restless și incapabil să doarmă, ea îi cere asistentei ei Filippyevna să îi spună despre tinerețea ei și căsătoria timpurie. Tatyana mărturisește că este îndrăgostită. Lăsată singură, Tatyana își revarsă sentimentele într-o scrisoare către Onegin. Ea îi spune că îl iubește și crede că nu va simți niciodată așa despre nimeni altcineva și îi cere să o înțeleagă și să o ajute. Ea termină scrierea scrisorii în zori. O conductă de păstor se aude în depărtare. Filippyevna intră în cameră pentru a trezi Tatyana. Tatyana o convinge să-i trimită pe nepotul ei să trimită scrisoarea către Onegin.

Scena 3: O altă parte a proprietății

Fetele servitoare aleg fructe și cântă pe măsură ce lucrează. Tatyana așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Onegin. Onegin intră să-l vadă pe Tatyana și să-i dea răspunsul la scrisoarea ei. El explică, nu fără îndoială, că nu este un om care iubește ușor și nu este potrivit pentru căsătorie. El nu este demn de dragostea ei și nu-și poate oferi decât afecțiunea frățească. El îi avertizează pe Tatyana să fie mai puțin deschis în viitor. Vocile fetelor slujitorilor cântând se aud din nou. Tatyana este zdrobită și nu poate răspunde.

Actul 2 

Scena 1: Sala de bal a casei Larin

O minge este dată în onoarea Tatyanei, a cărei zi este numele. Onegin dansează cu ea. El devine iritat cu un grup de vecini care bârfesc despre el și Tatyana și cu Lensky pentru al convinge să vină la minge. El decide să se razbune dansând și flirtează cu Olga. Lensky este uimit și devine extrem de gelos. El se confruntă cu Olga, dar nu poate vedea că a făcut ceva rău și îi spune lui Lensky să nu fie ridicol. Onegin îi cere lui Olga să danseze din nou cu el și ea este de acord ca "pedeapsă" pentru gelozia lui Lensky. Tânărul tânăr francez Monsieur Triquet cântă niște cuplete în onoarea Tatyanei, după care disputa dintre Lensky și Onegin devine mai intensă. Lensky renunță la prietenia sa cu Onegin în fața tuturor invitaților și îi provoacă pe Onegin la un duel, pe care acesta din urmă îl forțează, cu multe îndoieli, să accepte. Tatyana se prăbușește și mingea se termină cu confuzie.

Scena 2: Pe malurile unui curs de pădure, dimineața devreme

Lensky îl așteaptă pe Onegin cu al doilea Zaretsky. Lensky se reflectă asupra vieții sale, a temerii sale de moarte și a iubirii sale față de Olga. Onegin vine cu servitorul său Guillot. Atât Lensky, cât și Onegin sunt reticenți în a merge mai departe cu duelul, reflectând pe lipsa de sens a vrăjirii lor bruște. Dar este prea târziu; niciunul nu are curajul să oprească duelul.Zaretsky îi dă semnalul, iar Onegin îi împușcă pe Lensky mort.

Actul 3 

Scena 1: Casa unui nobil bogat din Sankt Petersburg

Au trecut cinci ani, timp în care Onegin a călătorit pe scară largă în jurul Europei. Stând singur la o minge, el se reflectă asupra goliciunii vieții sale și a remușcării sale asupra morții lui Lensky. Prințul Gremin intră cu Tatyana, soția sa, acum o frumoasă frumusețe aristocratică. Ea este întâmpinată de mulți oaspeți cu mare respect. Onegin este surprins când îl vede pe Tatyana și profund impresionat de frumusețea ei și de nobilitatea ei. Tatyana, la rândul ei, este copleșită de emoție atunci când o recunoaște, dar încearcă să o suprime. Gremin îi spune lui Onegin despre marele lui fericire și dragoste pentru Tatyana și îl reintroduce pe Onegin soției sale. Onegin, injectat brusc cu o viață nouă, își dă seama că este îndrăgostit de Tatyana. El decide să-i scrie și să organizeze o întâlnire.

Scena 2: O cameră în casa lui Prince Gremin

Tatyana a primit scrisoarea lui Onegin, care a stârnit pasiunea pe care o simțea pentru el ca o tânără și o deranjează.Onegin intră. Tatyana își amintește sentimentele ei anterioare și întreabă de ce o urmărește Onegin acum. Este din cauza poziției sale sociale? Onegin neagă orice motivație cinică: pasiunea sa este reală și copleșitoare. Tatyana, sa mutat la lacrimi, reflectă cât de aproape au fost odată în fericire, dar totuși îi cere să plece. El îi cere să aibă milă. Tatyana admite că încă îi iubește pe Onegin, dar afirmă că uniunea lor nu poate fi realizată niciodată, deoarece ea este căsătorită acum și hotărâtă să rămână credincioasă soțului ei în ciuda sentimentelor ei adevărate. Onegin îi imploră să se răzgândească, dar el îi rămas bun pentru totdeauna, lăsându-l singur și în disperare.

“Eugene Onegin“ - Opera by Pyotr Ilyich Tchaikovsky

Mazeppa – Tchaikovsky

Mazeppa , în mod corespunzător Mazepa ( rusă : Мазепа ), este o operă în trei acte (șase scene) de către Pyotr Ilici Ceaikovski . Libretul a fost scris de Victor Burenin și se bazează pe poemul lui Puskin Poltava , parte a moștenirii culturale a lui Mazeppa .

Mazeppa este o poveste de sentiment de nebunie, răpire, persecuție politică, execuție și crimă răzbunător. Acțiunea are loc în Ucraina la începutul secolului al XVIII-lea. Protagoniștii sunt figurile istorice Ivan Stepanovych Mazeppa (1640-1709), Hetmanul cazacilor ucraineni și Vasyl Leontiyovych Kochubey (c.1640-1708), un nobil și om de stat ucrainean foarte prosper.

Opera a fost compusă între iunie 1881 și aprilie 1883. Libretul lui Mazeppa se baza pe Poltava, o poezie narativă a lui Alexander Pușkin . Pușkin și-a bazat povestea despre evenimentele istorice de la Poltava , lupta în care Tsar Petru cel Mare la învins pe regele suedez Carol al XII-lea . Pușkin a avut o libertate creativă pentru a crea personaje puternice și mari pasiuni.De exemplu, Kochubey (cazașul bogat a cărui fiică elopese cu Mazeppa) a reușit să-l țină pe Mariya cu succes. El la transformat pe Mazeppa în țar patru ani după ce Mazeppa ia cerut mâna.

Ceaikovski a menționat în primul rând ideea unei opere bazate pe Poltava editorului său, în vara anului 1881. În curând, a devenit obsedat de povestea lui Poltava despre dragoste tragică și trădare politică și a produs rapid patru numere plus un schițat un duet bazat pe material din poemul său simfonic Romeo și Julieta (această muzică a devenit mai târziu Mazeppa și duetul actului 2 al lui Mariya). Libretul Burenin a urmat poemul lui Puskin, încorporând fragmente mari de la Poltava în libretul său, dar Ceaikovski nu a fost foarte mulțumit de lucrarea lui Burenin: nu a simțit "un entuziasm special pentru personaje" și a continuat să facă unele schimbări critice, adăugând mai mult din linia lui Pushkin. Vasili Kandaurov acontribuit cu textul pentru aria lui Mazeppa în Actul 2, Scena 2.

Libretul a fost revizuit mereu, chiar și după premiera operei. Alegerea să se concentreze în primul rând pe povestea de dragoste din inima operei, compozitorul a adăugat personajul Andrei, un băiat de iubire a cărui dragoste nerequite pentru frumosul Mariya îi dă o soartă tragică o poftă deosebită. Mazeppa împărtășește multe caracteristici cu Eugen Onegin de la Ceaikovski: ambii se concentrează pe o femeie tânără a cărei iubire puternică o atrage într-o spirală descendentă catastrofală.

Premiera a avut loc pe data de 15 februarie 1884 la Teatrul Bolshoi din Moscova, realizat de Ippolit Al'tani cu regia scenică de Anton Bartsal , proiectat de Matvey Shishkov și Mikhail Bocharov și Lev Ivanov în rolul Balletmeister .

Patru zile mai târziu, la 19 februarie [OS 7 februarie], premiera de la St. Petersburg a urmat la Teatrul Mariinsky condus de Eduard Nápravník .

La ambele spectacole, lucrarea a fost organizată în mod strălucit, dar a fost marcată de abilitățile vocale și actuale inegale ale distribuției. Dar publicul a răspuns cu căldură, iar observațiile critice, cel puțin la Moscova, erau amabile. Fratele lui Ceaikovski, Modest, a ascuns adevărul despre prăjirea critică a operei în Sankt Petersburg; când a aflat adevărul, Ceaikovski a scris să-i mulțumească: "Ai făcut bine, adevărul ar fi putut să mă fi ucis".

Roluri 

Rol	Tipul de voce	Premiere cast 15 februarie [OS 3 februarie], 1884 (Dirijor: Ippolit Al'tani )
Ivan Mazepa , hetman	bariton	Bogomir Korsov
Kochubey	bariton	Pavel Borisov
Lyubov, soția lui	mezzo-soprană	Aleksandra Krutikova
Mariya, fiica lor	sopran	Emiliya Pavlovskaya
Andrei	tenor	Dmitri Usatov
Orlik , suporter	bas	Otto Führer
Iskra, un prieten de Kochubey	tenor	P. Grigoriev
Un cazac beat	tenor	Aleksandr Dodonov
Chorus, roluri tăcute: cazaci , femei, oaspeți, slujitori ai lui Kochubey, călugări, patroni

Sinopsis 

Ora : Începutul secolului al XVIII-lea

Locul : Ucraina

Overture: plimbarea lui Mazeppa

Actul I 

Scena 1: proprietatea Kochubey pe malurile Niprului

Un grup de fete țărănești navighează pe râu, cântând de a face ghirlande de flori să arunce pe râu și atât de divin soțul lor ca un joc de avere-spune. Mariya sosește și toți pledează cu ea să se alăture ei, dar există o companie la ea: Hetmanul Mazeppa, așa că nu poate rămâne cu ei. După ce pleacă, ea dezvăluie că jocurile nu mai au nici o ispită pentru ea, căci este îndrăgostită de Mazeppa. Prietenia ei din copilărie, Andrei, o aude și încearcă să o mângâie, dar când îi mulțumește pentru prietenia lui bună, el dezvăluie că el o iubea întotdeauna. Ea dorește că ar putea fi diferită, ca și ea să-l poată iubi - dar soarta nu o va permite. Andrei se strecoară în disperare. Tatăl și mama lui Mariya, Vasily și Lyubov Kochubey, sosesc împreună cu invitații, iar dansul și cântecele sunt oferite pentru divertismentul lui Mazeppa, inclusiv faimosul Hopak .

Apoi Mazeppa desenează Kochubey deoparte și întreabă mâna fiicei sale. Kochubey crede că glumește la început - este, la urma urmei, foarte vechi. Mazeppa susține că pasiunile unei inimi vechi, o dată aprinsă, nu sunt ca cele ale unei inimi tinere care arde puternic, dar apoi se estompează - ele se toarnă pentru totdeauna. Kochubey subliniază totuși că Mazeppa este nașul lui Mariya, care este considerat mai aproape decât o cravată de sânge în Biserica Ortodoxă Rusă .Mazeppa răspunde că poate aplica cu ușurință bisericii pentru o scutire. Kochubey ordonă Mazeppa să plece. Mazeppa răspunde că a cerut deja mâna lui Mariya și a fost acceptat, cu o ușoară sugestie că ar fi putut deja să se fi întâlnit cu Mariya. Kochubey încă refuză, iar Mazeppa îl cheamă în gardă. Mazeppa cere supunere, toți ceilalți blestemează dorințele sale imorale și se ridică împotriva lui, dar la fel cum lupta este pe cale să izbucnească, Mariya se aruncă între cele două grupuri. Pe măsură ce pleacă, Mazeppa îi cere lui Mariya să decidă dacă dorește să rămână acasă și să nu-l mai vadă niciodată sau să vină cu el. Îl alege în fața surprizei și a primejdiei tuturor.

Scena 2: O cameră în conacul lui Kochubey

Lyubov plânge pierderea lui Mariya, femeile din casă încercând să o mângâie, fără nici un rezultat. Ea le trimite și încearcă să-l amestece pe Kochubey pentru a-i provoca pe războinici și pentru a ataca pe Mazeppa - dar are un plan mai bun: În timp ce cei doi erau încă prieteni, Mazeppa a sugerat un plan de aliat cu Suedia și lupta pentru eliberarea Ucrainei de Domnul Petru cel Mare . Iskra, prietenul lui Kochubey, e totul pentru asta, dar au nevoie de un mesager. Andrei, care simte că viața lui sa terminat după ce la pierdut pe Mariya, este de acord să o livreze. Toată lumea blestemează pe Mazeppa și își dă seama de execuția lui.

Actul 2 

Scena 1: O temnita in castelul lui Mazeppa, noaptea.

Planul nu a mers bine. Petru cel Mare s-a împrietenit cu Mazeppa și la transformat pe Kochubey spre el, trimițând, așa cum o pune Kochubey, un slujitor loial în mâna unui om trădător. Sub tortură, Kochubey a făcut o confesiune falsă. Kochubey încearcă să se facă drept cu Dumnezeu și crede că aude preotul venind să audă ultima sa mărturisire - dar, în schimb, se pare că este Orlik, omul și torturarul lui Orpheus. Kochubey întreabă ce ar putea mai mult - ar fi fost de acord cu tortura la tot ceea ce i se ceruse. Dar nu a dezvăluit locația comorilor sale ascunse. El îi spune să-l trimită pe Mariya, care îi va arăta totul și la lăsat să se roage înainte de execuția lui: el și-a pierdut deja comorile - onoarea sa unei mărturii false extrase sub tortură, onoarea lui Mariya față de Mazeppa și are acum doar perspectiva Răzbunarea lui Dumnezeu după moartea sa.Acest lucru nu este suficient pentru Orlik - tortura reîncepe.

Scena 2: O terasă a castelului din Mazeppa. În aceeași noapte

Mazeppa se gândește la teribila lovitură pe care o va întâmpina Mariya când află ce a făcut tatălui ei - Trebuie să fie puternic în timp ce încearcă să-și consolideze puterea, dar Mariya ... Orlik sosește. Kochubey nu a dezvăluit încă nimic despre comoara sa. Execuția este setată pentru zori, iar Orlik este trimis pentru a relua ceea ce trebuie făcut. Mazeppa îl întreabă pe Mariya și noaptea.

Mariya sosește și flirtește cu el, dar gândurile ei devin mai întunecate - de ce își petrece atât de mult timp de la ea de târziu? De ce a făcut toastul Poltava tocmai noaptea? Cine este ea? A renunțat la toate pentru el - dacă a respins-o acum ... Mazeppa încearcă să o calmeze, fără succes la început, dar reușește în cele din urmă. El își dezvăluie planul de a obține independență pentru Ucraina, făcându-se rege și regina Mariya. Mariya crede că coroana îl va potrivi foarte bine.Apoi, ea încearcă să o testeze despre tatăl ei - cine mai are grijă de ea - soțul sau familia ei? În cele din urmă Mariya spune că va renunța - într-adevăr, a renunțat, totul pentru el. Mazeppa pleacă, liniștită.

Lyubov sosește și pledează cu Mariya să meargă la Mazeppa pentru a salva Kochubey - numai ea îl poate salva. Mariya, fără să știe nimic despre asta, ia ceva timp să-și dea seama ce se întâmplă, dar apoi este îngrozit și înfricoșător, în imposibilitatea de al suporta. Lyubov îi scutură treaz - procesiunea pleacă deja. Cei doi izbucnesc într-o încercare de a plede cu Mazeppa pentru viața lui Kochubey.

Scena 3: Pe urmele orașului

Sărbătorii orașului s-au adunat pentru execuție, dar temerile lor dureroase față de Kochubey și ura față de Mazeppa sunt întrerupte de un cazac beat, cântând un cântec vesel, vesel. Mazeppa și Orlik ajung, Kochubey și Iskra sunt târâți ca prizonieri și se roagă lui Dumnezeu să îi ierte. Ei sunt târâți la stocuri - mulțimea se adună în jurul - Axele sunt ridicate.Mariya și Lyubov sosesc - tocmai la timp pentru a vedea căderea cadrelor. Lyubov îl respinge pe Mariya, care se prăbușește în lacrimi ca niște corzi finale ale ecoului corului de pe scenă. Perdea.

Actul 3 

Orchestral Interlude: Bătălia de la Poltava : înfrângerea lui Petru cel Mare de Mazeppa și Charles al XII-lea al Suediei

Scena 1: Ruinele moșiei lui Kochubey, lângă câmpul de luptă

Andrei sa luptat în bătălia de la Poltava, dar nu a reușit să-l găsească pe Mazeppa. Se rătăcește în jurul ruinelor moșiei, își amintește de vremurile mai fericite. Călăreții se apropie și se ascunde.

Mazeppa și Orlik fug de bătălie, iar Mazeppa se gândea să fi fost odată puternic, dar acum, într-o zi, și-a pierdut totul. Îi trimite pe Orlik să pregătească tabăra. Andrei izvorăște și îi provoacă pe Mazeppa cu sabia. Mazeppa îi avertizează pe Andrei că este înarmat. Andrei îl acuză, sabia fluturând ... și Mazeppa îl împușcă.

Mariya sosește, complet supărată. Nu-l recunoaște pe Mazeppa și și-a dat seama că trucul tatălui ei era doar o glumă pe care o juca mama ei. Dar vede sânge peste tot. Mazeppa încearcă să o mângâie - începe să fie și bâjbâi la el, dar apoi vede sânge pe față și își cere scuze: îl gândise la altcineva, dar persoana care credea că are părul alb și că este acoperit cu sânge. Orlik se întoarce și îi avertizează pe Mazeppa că se apropie trupele - Mazeppa vrea să o ia pe Mariya, dar Orlik arată că le va încetini. El întreabă dacă Mazeppa îi pasă mai mult de o femeie nebună sau de propriul său cap, iar Mazeppa lasă în urmă Mariya în urmă.

Mariya îl găsește pe Andrei și sângele pe el - strigă la găsirea de sânge peste tot și își amintește "visurile" unei execuții.Andrei urlă, nu destul de mort, iar Mariya îl greșește pentru un copil mic. Îi invită pe Mariya să se uite la el pentru a-și putea vedea fețele pentru ultima oară - dar ea este în propria sa lume și doar cântă o cîntăreală pentru el, fără să-și dea seama ce se întâmplă sau cine este. Într-un fel, moare, dându-i un ultim rămas bun. Mariya continuă să-și rotească cadavrul, să cânte cântecul și să privească în timp ce opera se termină.

Mazeppa - Tchaikovsky - Kirov

Dama de pică - Tchaikovsky PIKOVAYA DAMA

Dama de pică este o operă în trei acte și șapte tablouri de Piotr Ilici Ceaikovski.

Libretul a fost scris de M.Ceaikovski și P.Ceaikovski, după povestirea lui Aleksandr Pușkin Pikovaya Dama (Dama de pică), 1883.

Premiera a avut loc la 7 decembrie 1890, Teatrul Mariinski, Sankt Petersburg (Rusia).

Acțiunea se desfășoară în Sankt-Petersburg, la sfârșitul secolului al XVIII-lea.^[1]

Opera Națională București a fost inaugurată la 9 ianuarie 1954 cu spectacolul Dama de pică, de Piotr Ilici Ceaikovski, dirijat de Egizio Massini.^[2]

Premiera la Chișinău a avut loc la 3 aprilie 1965, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă și Balet “A.S.Pușkin

Tchaikovsky PIKOVAYA DAMA  Paris

INVITAŢIE LA BALET 6 Noiembrie

Pyotr Ilyich Tchaikovsky

Balete: “Lacul lebedelor”, “Spărgătorul de nuci”, “Frumoasa din pădurea adormită”;

The Nutcracker Ballet

The Nutcracker ( Rusă : Щелкунчик, Балет-феерия / Shchelkunchik, Balet-feyeriya  asculta ( ajutor · info ) ; Franceză : Casse-Noisette, balet-féerie ) este un balet cu două actri, inițial coregrafia lui Marius Petipa și Lev Ivanov,cu scorul lui Piotr Iliich Ceaikovski (op. 71). Libretul este adaptat din povestea lui ETA Hoffmann " Spărgătorul de nuci și regele mouse-ului ", prin povestea adaptată a lui Alexandre Dumas "Povestea unui spărgător de nuci". A fost premiată la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg , duminică, 18 decembrie 1892, pe o dublă notă cu opera Iolanta a lui Ceaikovski . ^[1]

Deși producția originală nu a fost un succes, suita de 20 de minute pe care Ceaikovski a extras-o din balet a fost. Cu toate acestea, Spargatorul de nucicomplet sa bucurat de o popularitate enormă de la sfârșitul anilor 1960 și este acum realizat de nenumărate companii de balet, în special în timpul sezonului de Crăciun, în special în America de Nord. ^[2] Majoritatea companiilor americane de balet generează în jur de 40% din veniturile biletelor anuale din spectacolele " The Nutcracker" . ^[3] [4]

Scorul lui Ceaikovski a devenit una dintre cele mai faimoase compoziții, în special piesele prezentate în suită. ^[5] Printre altele, scorul este remarcat pentru folosirea celestului , un instrument pe care compozitorul îl folosea deja în balada sa simfonică mult mai puțin cunoscută The Voyevoda .

După succesul Frumuseții adormite în 1890, Ivan Vsevolozhsky , directorul Teatrelor imperiale, la însărcinat pe Ceaikovski să compună un program dublu de facturare care să cuprindă atât o operă, cât și un balet. Opera ar fi Iolanta . Pentru balet, Ceaikovski și-ar uni din nou forțele cu Marius Petipa, cu care a colaborat la The Fear Sleeping. Materialul pe care la ales Petipa a fost o adaptare a povestii lui ETA Hoffmann " The Spargatorul de nuci si regele mouse-ului " de Alexandre Dumasnumit "Povestea unui spargator de nuci". ^[1] Istoria lui Hoffmann (și adaptarea lui Dumas) a fost mult simplificată pentru baletul cu două actrițe. Povestea lui Hoffmann conține o poveste lungă în memoria principală, intitulată "Povestea Hard Nut", care explică modul în care prințul a fost transformat în Spărgător de nuci. Acest lucru a trebuit să fie excizat pentru balet. ^[6]

Petipa a dat lui Ceaikovski instrucțiuni extrem de detaliate pentru compoziția fiecărui număr, până la tempo și numărul de bare. ^[1] Finalizarea lucrării a fost întreruptă pentru o perioadă scurtă de timp în care Ceaikovski a vizitat Statele Unite timp de douăzeci și cinci de zile pentru a desfășura concerte pentru deschiderea sălii Carnegie . ^[7] Ceaikovski a compus părți din Spărgătorul de nuci în Rouen, Franța 

Sf. Petersburg premiere 

Prima interpretare a baletului a avut loc în premieră dublă împreună cu ultima operă a lui Ceaikovski, Iolanta , pe 18 decembrie, la Teatrul Imperial Mariinsky dinSankt-Petersburg , Rusia . Desi libretul a fost alaturi de Marius Petipa , care a fost exact coregrafata prima productie, a fost dezbatuta. Petipa a început să lucreze la coregrafie în august 1892; totuși, bolile l-au îndepărtat de la terminare, iar asistentul său de șapte ani, Lev Ivanov , a fost adus. Deși Ivanov este adesea creditat ca coregraf, unele conturi contemporane îl cred pe Petipa. Spectacolul a fost realizat de Riccardo Drigo , cu Antonietta Dell'Era ca Zana de Prune a Zaharului, Pavel Gerdt ca Principele Coqueluche, Stanislava Belinskaya ca Clara, Sergei Legat ca Nefericitul -Print, si Timofey Stukolkin ca Drosselmeyer. Rolul copiilor, spre deosebire de multe producții ulterioare, a fost realizat de copii reali, mai degrabă decât de adulți (cu Belinskaya ca Clara și Vassily Stukolkin ca Fritz), studenți ai Școlii imperiale de balet din Sankt Petersburg .

Prima interpretare a Spărgătorului de nuci nu a fost considerată un succes. ^[9]Reacția față de dansatori înșiși era ambivalentă. În timp ce unii critici lăudau Dell'Era pe poetwork-ul ei ca Zăpada de Prună a Zaharului (ea presupunea că a primit cinci apeluri de perdea), un critic a numit-o "corpulent" și "podgy". ^[10] Olga Preobrajenskaya, ca păpușă din Columbine, a fost apreciată de un critic drept "complet insipidă" și lăudată ca "fermecătoare" de un altul. ^[10]

Alexandre Benois a descris coregrafia scenei de luptă ca fiind confuză: "Nu se poate înțelege nimic. Împingeți dezordonat de la colț spre colț și alergați înapoi și înainte - destul de amatori". ^[10]

Libretul a fost criticat ca fiind "înclinat" ^[11] și pentru a nu fi credincios în povestea lui Hoffmann. O mare parte din critici s-au concentrat asupra reprezentării copiilor atât de proeminenți în balet ^[12] și mulți au bănuit faptul că balerina nu a dansat până la Grand Pas de Deux aproape de sfârșitul celui de-al doilea act (care nu a avut loc până aproape de miezul nopții în timpul programului). ^[11] Unii au descoperit că tranziția dintre lumea lumească a primei scene și lumea fantastică a celui de-al doilea act este prea abruptă. ^[1] Recepția a fost mai bună pentru scorul lui Tchaikovski. Unii critici au numit-o "uimitor de bogată în inspirație detaliată" și "de la început până la sfârșit, frumoasă, melodioasă, originală și caracteristică". ^[13]Dar nici acest lucru nu a fost unanim, deoarece unii critici au descoperit scena partidului "ponderată" și Grand Pas de Deux "insipid".

Intrigă 

Mai jos este un rezumat bazat pe librarul original de 1892 de Marius Petipa.Povestea variază de la producție la producție, deși majoritatea respectă schița de bază. Și numele personajelor variază. În povestea inițială a lui ETA Hoffmann, tânăra eroină se numește Marie Stahlbaum, iar Clara (Klärchen) este numele păpușii ei. În adaptarea lui Dumas, pe care Petipa și-a stabilit libretul, se numește Marie Silberhaus. ^[6] În alte producții, cum ar fi Baryshnikov, Clara este Clara Stahlbaum și nu Clara Silberhaus.

Actul I

Scena 1: Casa Stahlbaum

Este Ajunul Crăciunului. Familia și prietenii s-au adunat în salon pentru a decora frumosul pom de Crăciun în pregătirea pentru petrecere. Odată ce copacul este terminat, copiii sunt trimiși. Ei stau în uimire de copac strălucind cu lumânări și decorațiuni.

Partidul începe. ^[20] Se joacă un marș. ^[21] Copiilor se dă cadou. Dintr-o dată, în timp ce ceasul bunicii de la o bufniță atinge opt, o figură misterioasă intră în cameră. Este Drosselmeyer, consilier local, magician și nașul lui Clara. El este, de asemenea, un toimaker talentat, care a adus împreună cu el cadouri pentru copii, inclusiv patru păpuși cu adevărat drăgălașe, care dansează pentru încântarea tuturor. Apoi le-a pus la dispoziție pentru păstrarea lor.

Clara și Fritz sunt triste să vadă păpușile luate, dar Drosselmeyer are încă o jucărie pentru ei: un ciocârlitor de lemn sculptat sub forma unui bărbat mic. Ceilalți copii o ignoră, dar Clara ia imediat o plăcere. Fritz, totuși, o rupe, iar Clara este distrusă.

În timpul nopții, după ce toți ceilalți au plecat la culcare, Clara se întoarce la salon pentru a-și verifica răpitorul. Pe măsură ce ajunge la patul mic, ceasul ajunge la miezul nopții și se uită în sus pentru a vedea Drosselmeyer coborât pe vârf. Brusc, șoarecii încep să umple camera și bradul de Crăciun începe să crească la înălțimi amețitoare. Norocul crește și la dimensiunea vieții. Clara se află în mijlocul unei bătălii dintre o armată de soldați de turtă dulce și șoarecii, condusă de regele lor. Încep să mănânce soldații.

Năpagii pare să conducă soldații, care sunt alături de tineri și păpuși, care servesc ca doctori pentru a îndepărta răniții. Pe măsură ce regele Mouse-ului avansează asupra răpitorului rănit, Clara îi aruncă papucii, distragându-l suficient de mult pentru ca nutcrackerul să-l înjunghie. ^[23]

Scena 2 : o pădure de pin

Șoarecele se retrage, iar nutcrackerul este transformat într-un prinț frumos. ^[24] El îl conduce pe Clara, în noaptea luminată de lumină, într-o pădure de pin, în care fulgii de zăpadă dansează în jurul lor, făcându-i semn să-i împărățească pe măsură ce se termină primul act. ^[25] [26]

Actul II

Scena 1: Țara dulciurilor

Clara și prințul călătoresc în frumoasa Țară a Dulciurilor, condusă de Zână de Prună de Zahăr în locul lui Prince până la întoarcerea lui. El îi povestește cum fusese salvat de la Clara de regele mouse-ului și că sa transformat în el însuși.

În cinstea tinerei heroine, se produce o sărbătoare de dulciuri din întreaga lume: ciocolată din Spania, cafea din Arabia, ceai din China ^[29] și bomboane din Rusia ^[30] toate dansurile pentru distracția lor; Păstorii danezi interpretează pe fluierele lor; ^[31] Mama Ginger are copiii ei, Polichinelles, să iasă din sub fusta ei enormă de aur să danseze; un șir de flori frumoase realizează un vals. ^[32] [33] Pentru a încheia noaptea, Zana de Prune de Zahăr și Cavalierul ei efectuează un dans. ^[34] [35]

Un vals final este realizat de toate dulciurile, după care Zâna Prunelor de Zahăr îi dă Clara și pe Printul în jos de pe tronul lor. Se înclină spre ea, o sărută pe Clara la revedere și o conduce la o sanie trasă de ren. Ea decolează pe măsură ce se lasă la revedere tuturor subiecților care se întorc înapoi.

În libretul original, apoteoza baletului "reprezintă o stupă mare cu albinele zburătoare, păzind îndeaproape bogățiile lor". ^[36]La fel ca Lacul Lebedelor , au existat diferite finalități alternative create în producții ulterioare versiunii originale.

Pyotr Ilyich Tchaikovsky - The Nutcracker Ballet (Mariinsky Theatre): 

Tchaikovsky: Swan Lake

Lacul lebedelor ( rusă : Лебединое озеро Lebedinoye ozero ), Op. 20, este un balet al lui Pyotr Ilici Ceaikovski în 1875-76. În ciuda eșecului său inițial, acesta este acum unul dintre cele mai populare dintre toate baletele.

Scenariul, inițial în două fapte, a fost realizat din poveștile populare ruse și / sau germane ^[a] și povestește despre Odette, o prințesă transformată într-o lebădă de blestemul unui vrăjitor rău. Coregraful producției originale a fost Julius Reisinger (Václav Reisinger). Balletul a fost premiat de Balletul Bolshoipe data de 4 martie 1877 ^[1] [2] la Teatrul Bolshoi din Moscova . Deși este prezentată în multe versiuni diferite, majoritatea companiilor de balet și-au pus bazele atât coregrafic, cât și muzical pe renașterea lui Marius Petipa și Lev Ivanov , înființată pentru prima oară la Bătălia imperială la 15 ianuarie 1895 la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg . Pentru această renaștere, scorul lui Ceaikovski a fost revizuit de conducătorul și compozitorul șef al Teatrului Imperial din Sankt Petersburg, Riccardo Drigo 

Interpreți originali

Rol	Moscova 1877	Moscova 1880	Sankt-Petersburg 1895 [9]	Moscova 1901	Londra 1911
Regină	Olga Nikolayeva		Giuseppina Cecchetti
Siegfried	Victor Gillert	Alfred Bekefi	Pavel Gerdt	Mikhail Mordkin	Vaslav Nijinsky
Benno	Serghei Nikitin		Aleksandr Oblakov
Wolfgang	Wilhelm Wanner		Gillert
Odette	Pelageya Karpakova	Yevdokiya Kalmîkova	Pierina Legnani	Adelaide Giuri	Mathilde Kschessinska
Von Rothbart	Serghei Sokolov		Aleksey Bulgakov	K. Kubakin
Odile	*		Pierina Legnani		Mathilde Kschessinska

Sinopsis 

Lacul lebedelor este prezentat în general în patru scene, patru scene (în special în afara Rusiei și în Europa de Est) sau trei acte, patru scene (în principal în Rusia și Europa de Est). Cea mai mare diferență de producție în întreaga lume este că sfârșitul, inițial tragic, este acum uneori modificat până la un sfârșit fericit.

Prologue 

Unele producții includ un prolog care arată cum întâlnește Odette Rothbart, care îl transformă pe Odette într-o lebădă.

Act 1 

Un parc magnific în fața unui palat.

[Scène: Allegro giusto] Prințul Siegfried își sărbătorește ziua de naștere cu tutorele, prietenii și țăranii [Waltz]. Poveștile sunt întrerupte de mama lui Siegfried, regina [Scène: Allegro moderato], care este îngrijorată de stilul de viață lipsit de griji al fiului său. Ea îi spune că trebuie să aleagă o mireasă la balul regal în seara următoare (unele producții includ prezentarea unor posibili candidați). Siegfried este supărat că nu se poate căsători pentru iubire. Prietenul său Benno și tutorele încearcă să-și ridice starea de spirit tulbure. Pe măsură ce seara cade [ Sujet ], Benno vede o turmă de lebedecare zboară deasupra capului și sugerează că merg pe vânătoare [Finale I]. Siegfried și prietenii lui își iau arbori și pornesc în căutarea lebedelor.

Actul 2 

O curățenie pe malul lacului într-o pădure de ruinele unei capete. O noapte luminată de lună.

Siegfried a devenit separat de prietenii săi. El ajunge la lacurile de pe malul lacului, la fel cum o turmă de lebede se prăvălește [Scène. Moderato]. El isi urmareste arbaleta [Scène. Allegro moderato-], dar îngheață când unul dintre ei se transformă într-o fată frumoasă, Odette [Scène. -Moderato]. La început, este îngrozită de Siegfried. Când promite să nu-i facă rău, ea explică că ea și tovarășii ei sunt victime ale unei vrăji vrăjite de vrăjitorul Rothbart, asemănător unui războinic. În timpul zilei, ele sunt transformate în lebede și numai noaptea, lângă partea lacului încântător - creat din lacrimile mamei lui Odette - se întorc în formă umană. Vraja poate fi ruptă numai dacă cineva care nu a iubit niciodată înainte să jure că îl iubește pe Odette pentru totdeauna.Rothbart apare brusc [Scène. -Allegro vivo]. Siegfried amenință să-l ucidă, dar Odette intervine - dacă Rothbart moare înainte ca vraja să fie spartă, nu poate fi niciodată anulată.

Pe măsură ce Rothbart dispare, fecioarele de lebădă umplu curățenia [Scène: Allegro, Moderato assai quasi andante].Siegfried și-a rupt arbaleta și se bazează pe câștigarea încrederii lui Odette, pe măsură ce cei doi se îndrăgostesc. Dar, în timp ce zorii ajung, vraja cea rea ​​îi atrage pe Odette și pe tovarășii ei înapoi în lac și ei se transformă din nou în lebede.

Actul 3 

O sală opulentă în palat.

Oaspeții sosesc la palat pentru o minge de costum. Șase prințese sunt prezentate prințului [intrarea oaspeților și a valsului], ca candidați la căsătorie. Rothbart sosește în deghizare [Scène: Allegro, Allegro giusto] cu fiica sa, Odile, care este transformată să arate ca Odette. Deși prințese încearcă să atragă prințul cu dansurile lor [Pas de Six], Siegfried are ochi numai pentru Odile. [Scène: Allegro, Tempo di valse, Allegro vivo] Odette apare (de obicei la fereastra castelului) și încearcă să-l avertizeze pe Siegfried, dar nu o vede. Apoi, el proclamă instanței că se va căsători cu "Odette" (Odile) înainte ca Rothbart să-i arate o viziune magică asupra lui Odette. Înțepenit de durere și realizându-și greșeala, Siegfried se grăbește să se întoarcă la lac.

Actul 4 

Opera de stat din Viena , 2004

Odette este distrasă. Lebedele-doamne încearcă s-o ajute. Siegfried se întoarce la lac și face o scuză pasională. Îi iartă, dar trădarea nu poate fi anulată. Mai degrabă decât să rămână o lebădă pentru totdeauna, Odette alege să moară. Siegfried alege să moară cu ea și se înalță în lac. Acest lucru îi sparge vrăjitoria lui Rothbart peste fetele lebedelor, făcându-i să-și piardă puterea asupra lor și el moare. Într-o apoteoză , fecioarele lebedelor urmăresc ca Siegfried și Odette să urce împreună în Ceruri, pentru totdeauna unite în dragoste.

Tchaikovsky: Swan Lake - The Kirov Ballet: 

SLEEPING BEAUTY

The Sleeping Beauty ( Rusă : Спящая красавица / Spyashchaya krasavitsa) este un balet într-un prolog și trei acte, realizate pentru prima oară în 1890. Muzica a fost compusă de Piotr Ilici Ceaikovski ( opusul 66). Scorul a fost finalizat în 1889 și este al doilea dintre cele trei balete ale sale. Scenariul original a fost conceput de Ivan Vsevolozhsky și se bazează pe " La Belle au bois" al lui Charles Perrault . Coregraful producției originale a fost Marius Petipa .

Spectacolul de premiere a avut loc la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburgpe 15 ianuarie 1890. Lucrarea a devenit unul dintre cele mai faimoase balete ale repertoriului clasic.

Ceaikovski a fost abordat de directorul teatrelor imperiale din Sankt Petersburg , Ivan Vsevolozhsky la 25 mai 1888 despre o posibilă adaptare a baletului pe tema povestirii lui Undine . Mai târziu a fost decis că La Perleult La Belle au bois dormit ar fi povestea pentru care Ceaikovski ar compune muzica pentru balet. Ceaikovski nu a ezitat să accepte comisia, deși era conștient de faptul că singurul său balet anterior, Lacul lebedelor , sa întâlnit cu puțin entuziasm în acea etapă a carierei sale.

Scenariul de balet pe care lucra Ceaikovski sa bazat pe versiunea lui Brothers Grimm a lucrării lui Perrault intitulată "Dornröschen". În această versiune, părinții prințesei (Regele și Regina) au supraviețuit somnului de 100 de ani pentru a sărbători nunta prințesei către Prinț. Cu toate acestea, Vsevolozhsky a încorporat alte personaje ale lui Perrault din povestirile sale în balet, cum ar fi Puss in Boots , Little Riding Hood , Cinderella , Bluebird , Bluebeard , Ricky de Tuft șiTom Thumb . Alte personaje franceze de basm, care vor fi prezentate, sunt Frumusețea și Bestia , Frumoasele Goldilock și Pisica Albă . Cu toate acestea, Ceaikovski a fost fericit să informeze directorul Teatrului Imperial că a avut o mare plăcere să studieze lucrarea și a ieșit cu o inspirație adecvată pentru ao face dreptă. ^{[ citare necesară ]}

Coregraful a fost Marius Petipa , maestru de balet al baletului imperial , care a scris o listă foarte detaliată a instrucțiunilor cu privire la cerințele muzicale. Ceaikovski a lucrat rapid la noua lucrare de la Frolovskoye; el a început schițele inițiale în iarna anului 1888 și a început orchestrarea lucrării la 30 mai 1889.

Concentrarea baletului a fost, fără îndoială, pe cele două forțe conflictuale ale bunului (Fairy Liliac) și răului ( Carabosse );fiecare are un leitmotiv care le reprezintă, care traversează întregul balet, servind ca un fir important pentru complotul de bază. Actul III al operei, totuși, ia o pauză completă de cele două motive și, în schimb, se concentrează pe personajele individuale ale diferitelor dansuri.

Roluri și distribuție originală 

Rol	Mariinsky 1890	Bolshoi 1899
Regele Florestan	Feliks Krzesiński (tatăl lui Mathilde Kschessinska )
Regină	Giuseppina Cecchetti
Prințesa Aurora, Frumoasa Adormită	Carlotta Brianza	Lyubov Roslavleva
Liliac Fairy	Marie Petipa	M. Grachevskaya
Carabosse	Enrico Cecchetti [4]	Vasiliy Geltser
Printul Désiré	Pavel Gerdt	Ivan Khlyustin
Pasare albastra	Enrico Cecchetti [4]
Prințesa Florin	Varvara Nikitina

Premiera baletului a primit distincții mai favorabile decât lacul Swan din presă, dar Ceaikovski nu a avut niciodată luxul de a fi martorul muncii sale devenind un succes instantaneu în teatrele din afara Rusiei. A murit în 1893. Până în 1903, Frumoasa Adormită a fost al doilea cel mai popular balet din repertoriul baletului imperial (Peipa / Pugni fiara lui Faraon afost prima), fiind efectuată de 200 de ori în doar 10 ani.

O producție montată la La Scala din Milano nu a stârnit prea mult interes și până în 1921, în Londra, baletul a câștigat în cele din urmă o largă recunoaștere și, în cele din urmă, un loc permanent în repertoriul clasic. În 1999, Balletul Mariinsky a reconstruit producția inițială din 1899, inclusiv reproduceri ale seturilor și costumelor originale. Deși producția lui Kirov din 1951 de către Konstantin Sergeyev este disponibilă pe DVD / Video, versiunea "autentică" din 1999, fără a fi lansată niciodată pe piață, poate fi găsită pe YouTube în diverse calități.

Frumoasa adormită este cel mai lung balet al lui Ceaikovski, care durează aproape patru ore la întreaga durată - numărarea intermitențelor. Scorul total durează practic 3 ore. Este aproape întotdeauna tăiat.

La premieră, țarul Alexandru al III-lea a convocat pe Ceaikovski la cutia imperială. Țarul a făcut simpla remarcă "Foarte frumos", care părea că a iritat Ceaikovski, care se aștepta probabil la un răspuns mai favorabil.

Sinopsis 

reglaj

·         Ora : Baroc

·         Locul : Europa

Prolog (botezul)
Regele Florentin XXIV și regina sa au primit primul lor copil, Prințesa Aurora, și au declarat o ceremonie mare de botez ca să o onoreze. Șase zâne sunt invitate la ceremonie pentru a da daruri copilului. Fiecare zână aduce un dar de virtute sau trăsătură pozitivă, cum ar fi frumusețea, curajul, dulceața, talentul muzical și răul.Cea mai puternică zână, Lilac Fairy, ^[6] sosește cu anturajul ei, dar înainte de a-și putea da darul, zână rea Carabosse sosește cu minionii ei. ^[7] Carabosse cere furios regelui și reginei de ce nu a primit o invitație la botez. Vina cade pe Catalabutte, Maestrul de Ceremonii care era responsabil de lista de invitati.Carabosse își smulge cu bucurie peruca și o bate cu personalul ei, înainte de a pune un blestem asupra prințesei copilului ca răzbunare: Aurora va crește într-adevăr ca o tânără frumoasă, sănătoasă și încântătoare, dar la a șaisprezecea zi de naștere îi va înțepa degetul pe un arbore și mori. Regele și regina sunt îngrozite și cer Carabosse pentru milă, dar ea nu arată nimic. Cu toate acestea, intervine Lilac Fairy. Deși nu are suficientă putere să desființeze blestemul, ea o schimbă, permițând arborelui să producă un somn pașnic de 100 de ani pentru prințesă, mai degrabă decât moartea. La sfârșitul acelor 100 de ani, ea va fi trezită prin sărutul unui prinț frumos. Scăzută că viața lui Aurora va fi în cele din urmă scutită, curtea este stabilită.

Actul I (Vraja)
Este ziua celei de a șaptesprezecea aniversări a Prințesei Aurora. Sărbătorile sunt în curs de desfășurare, deși regele este încă neliniștit de semnul lui Carabosse. Stăpânul de ceremonii descoperă câteva doamne țărănești care se zbateau cu ace de tricotat și avertizează pe Regele, care condamnă inițial femeile la o pedeapsă severă. Regina îl convinge ușor să-i cruțe pe cetățenii nevinovați și el este de acord. Un vals elaborat este realizat, iar Printesa Aurora sosește. ^[8] [9] Ea este prezentată celor patru protagoniști de către părinții ei dornici. Aurora și protagoniștii interpretează celebrul Rose Adagio. ^[10]În prezent apare un străin învelit și oferă un cadou prințesei: un arbore. După ce nu a mai văzut-o niciodată, Aurora examinează curios obiectul ciudat, pe măsură ce părinții ei încearcă cu disperare să intervină. Așa cum a prezis, ea își lovește degetul. ^[11] În timp ce apare inițial să se redreseze rapid, ea cade într-un lăcomie și se prăbușește. Cunoscutul străin se dezvăluie a fi Carabosse, care crede că blestemul ei încă stă în picioare și că prințesa este moartă. Încă o dată, Fairy-ul de Liliac distruge zgomotul și îi reamintește regelui și reginei că Aurora doar adormeste. Prințesa este dusă în pat, iar Zana de Liliac aruncă o vrajă de somn peste toată împărăția, care va fi ruptă numai când Aurora se va trezi. Un strat gros de plante spinoase crește peste palat, ascunzându-l din vedere.

Actul II (Viziunea)
O sută de ani mai târziu, prințul Désiré participă la o petrecere de vânătoare. Deși însoțitorii lui sunt cu ușurință, prințul este nefericit și în cele din urmă cere să rămână singur. Pe sine în pădure, el este întâmpinat de Fairy Lilac, care la ales să-l trezească pe Aurora. Îi arată o viziune a frumoasei prințese, iar prințul este lovit imediat. ^[12] Liliacul Fairy explică situația, iar Désiré cere să fie dus la prințesă.Zana de Liliac îl duce în castelul ascuns. Carabosse face o ultimă încercare de a-și cimenta blestemul răzbunător, dar Fairy-ul de Liliac și prințul reușesc să o înfrângă în cele din urmă. Odată ajuns în castel, Désiré trezește Aurora cu un sărut. Și restul curții se trezește, iar regele și regina aprobă cu inima când prințul propune căsătoria și prințesa acceptă.

Actul III (Nunta)

Nunta regală este în plină desfășurare. Oaspeții includ bijuteriile bijuteriilor: diamant, aur, argint și safir și, desigur, Liliacul. ^[13] Personajele de basm sunt prezente, inclusiv Puss in Boots și The White Cat , ^[14] Princess Florine și Bluebird,^[15] și alții. Aurora și Désiré realizează un grand Pas de Deux, ^[16] [17] și întregul ansamblu de dansuri. Prințul și printesa sunt căsătoriți, cu Zână de Liliac care binecuvântează uniunea.

SLEEPING BEAUTY: 

MUZICĂ 6 Noiembrie

John Philip Sousa

John Philip Sousa's March, "The Stars and Stripes Forever": http://youtu.be/a-7XWhyvIpE;

John Philip Sousa's March, "Semper Fidelis": http://youtu.be/qgABUZ4i9co;

John Philip Sousa's March, "The Liberty Bell": http://youtu.be/x7FD9PNpfpo.

Ignacy Jan Paderewski

Ignacy Paderewski,Piano Concerto: http://youtu.be/mgYKx0i6wL0;

Paderewski - Symphony In B Minor 'Polonia': http://youtu.be/E9h1uxO8YOE;

Ignacy Jan Paderewski - Sonate pour Piano, Op. 21: http://youtu.be/WdOL9eauEbk.

Ray Conniff

Ray Conniff 30 Greatest Hits / 30 Grandes Éxitos: http://youtu.be/Ibwpc5AuOpU;

RAY CONNIFF 'S ALWAYS CONNIF COMPLETO: http://youtu.be/-N6ke7BUpOA;

RAY CONNIFF-HARMONY Album completo (LP): http://youtu.be/oPgDQOIEQ8Y.

Stonewall Jackson

DON'T BE ANGRY by STONEWALL JACKSON: http://youtu.be/Xo0og-daDqw;

Stonewall Jackson - Gonna Find Me A Bluebird: http://youtu.be/rJkNPtIurfU;

Stonewall Jackson - Red River Valley: http://youtu.be/p2Z2VkrgbKA.

Joseph Pope, vocalist american (Tams)

The Tams – Grupaj: https://youtu.be/TH_ODa805D0?list=PLAE1456C2F0828C01.

Eugene Pitt, vocalist american (Jive Five)

Jive Five: https://youtu.be/joIKKrUmzQY?list=PLgkxBx6suM4uUK13DdjLh6M8SwdFoMNDG.

Jim Pike, vocalist american (The Lettermen)

Four Preps 1989 - Jim Pike - Hits Medley: https://youtu.be/8Dds4Y0bG4A.

Petre Geambaşu

Petre Geambasu Band - Colaj video: http://youtu.be/l_ncXP8aQlg;

Colaj video nr. 2 - Petre Geambasu: http://youtu.be/y8MoqjgKPaY;

Petre Geambasu Orchestra Feat Fabian Sanchez & Dj Chacha: http://youtu.be/zh8sC99GtoM.

Mike Clifford, cantaret american

Michael Clifford - best moments: https://youtu.be/h2QWbmwhn-k.

Frankie Miller, vocalist, chitarist si compozitor britanic (Frankie Miller’s Full House)

Frankie Miller The best of (full album): https://youtu.be/ErxpcuUIuzo.

Rita Pavone

Greg Graffin, solist american, a cintat in Bad Religion

Bad religion: https://youtu.be/9sIlCTDIZ9I?list=PLA354D6902E3525C7.

George Young, chitarist si compozitor australian

George Young: https://youtu.be/JAOgPpacuQE?list=PLGPQ0cBITBj08qxaXSAnLQOkDYzhdsQnZ.

Christian Lorenz, muzician german, membru al formatiei Rammstein

Rammstein: https://youtu.be/pSpxchW9TOw?list=PL3DBB0F161A875C4B.

Chris Glen, basist si vocalist britanic (Sensational Alex Harvey Band, Michael Schenker Group

Chris Glen – Popular: https://youtu.be/36hlnOx5PTI?list=PLvT1_h08RUHAokTXtBdiPEMfWx3ufDD7w.

Ricky Wilde, cantaret si compozitor britanic

RICKY WILDE – Popular: https://youtu.be/da9DKnYRkHc?list=PLdF_EUQPQ9JnWdTrSKm9kDH3EyBVEWqyI.

Piotr Ilici Ceaikovski

1812 Overture - Tchaikovsky (Full): http://youtu.be/N0cpKzDoOdA;

TCHAIKOVSKY - Symphony no6 (Pathetique) - Herbert von Karajan & Wiener Phil: http://youtu.be/wHAfvUFtCIY;

The Best of Tchaikovsky: 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

MUSICA ORQUESTADA - LAS 100 MELODIAS MAS BELLAS DE LA HISTORIA (3 de 4). Selección de Cecil Gozáles

Albinoni: 12 Concertos op 9 (Manze, Frank de Bruine, Alfredo Bernardini, Hogwood) CD 2

Vivaldi - Concerti Per Viola d’Amor (Century’s recording : Nane Calabrese/Scimone)

Bert Kaempfert Yesterday and Today (1973) GMB

Beautiful Romantic Saxophone Love Songs Of All Time - 24/7 Relaxing Instrumental Music

POEZIE 6 Noiembrie

Pavel Darie, poet, prozator si traducator

Pavel Darie (6 noiembrie 1930, Prajila, judeţul Soroca, Basarabia) - poet, prozator şi traducător. A absolvit Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1955), lucrând apoi la ziarele „Colhoznicul Moldovei” şi „Cultura Moldovei”, iar din 1966, ca redactor literar şi şef de redacţie la Editura Cartea Moldovenească (ulterior Literatura Artistică). A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1987) pentru traducerea epopeii Ramaiana.

La început, Darie s-a afirmat ca scriitor pentru copii, prin plachetele de versuri Ce-a fost în pădure (1954), Sputnicul - steluţa noastră (1959), Povestea bobului de grâu (1962), precum şi prin volumele de proză O scrisoare călătoare (1960) şi În scrân­ciobul vântului (1964). Cunoscător al sufletului infantil, scriitorul îi iniţiază pe micii cititori - folosind calea ludicului - în tainele şi rosturile lumii (Dor de mamă, 1967).

În poezia pentru maturi (Vase comunicante, 1969, Am vrut să ştiu..., 1971, Scrisoare către tine, 1973, Revenire, 1977,Cântece de iarnă, 1981, şi Steaua cea din lacrimă, 1988) deşi nu impune o formulă artistică pregnantă, el cucereşte totuşi cititorul prin lirismul de factură meditativă şi prin melodicitatea discursului bine articulat.

Darie s-a ilustrat şi ca traducător: a transpus epopeile indiene Mahabharata şi Ramaiana, sonetele lui Francesco Petrarca şi Pierre de Ronsard, din lirica lui Victor Hugo, Rabindranath Tagore, Aleksandr Puşkin, Mihail Lermontov, L. Martînov, Serghei Prokofiev şi V. Vinokurov.

Opera literară

• Ce-a fost în pădure, Chişinău, 1954;

• Sputnicul - steluţa noastră, Chişinău, 1959;

• O scrisoare călătoare, Chişinău, 1960;

• Povestea bobului de grâu, Chişinău, 1962;

• În scrânciobul vântului, Chişinău, 1964;

• Dor de mamă, Chişinău, 1967;

• Vase comunicante, Chişinău, 1969;

• Viaţă de legendă, Chişinău, 1970;

• Am vrut să ştiu..., Chişinău, 1971;

• Scrisoare către tine, Chişinău, 1973;

• Revenire, Chişinău, 1977;

• Cântece de iarnă, Chişinău, 1981;

• Bob de grâu, Chişinău, 1986;

• Steaua cea din lacrimă, postfaţă de Theodor Pallady, Chişinău, 1988.

Traduceri

• Petrarca, Ronsard, Cântec de inimă îndrăgostită, prefaţă de Nicolae Rusu, Chişinău, 1989.

Poetul si prozatorul Valeriu Babanski

In memoriam – de Vladimir Beșleagă

Cred că cel mai frumos omagiu în memoria celui care a fost Valeriu Babansky va fi să citez următoarele rânduri din cartea „Mojud”: 

„Fă-mă Doamne unealta păcii tale./Acolo unde este ură lasă-mă să semăn iubire./Unde este umilinţă – iertare,/Unde este îndoială – încredere,/Unde este disperare – speranţă,/Unde este întuneric – lumină,/Unde este tristeţe – bucurie./Fă-mă Doamne mai mult s-o caut decât s-o găsesc,/Mai mult să înţeleg decât să fiu înţeles,/Mai mult să iubesc decât să fiu iubit./Căci prin dăruire primim./Prin iertare suntem iertaţi/Şi prin moarte ne naştem la viaţă veşnică”.
Cred că aceste rânduri cuprind întregul destin al lui Valeriu Babansky.

Aş putea să mă opresc la acestea, pentru că nu am prea  multe de adăugat, dar, cu îngăduinţa dumneavoastră, odată ce ne-am adunat aici şi sunt prezenţi mulţi  tineri, care ar vrea să ştie cine a fost acest autor? ce a fost ? ce a vrut el? ce a căutat?  ce a găsit şi ce n-a găsit? am să relatez  câteva momente.

Valeriu Babansky vine dintr-o zonă  aparte a românimii,  din  sud, din Bugeac, dintr-o localitate care se numeşte Babele, situată pe malul unui lac, cu sonoritate bizară: Ialpug.

A intrat  în literatură debutând cu  versuri.

A scris apoi nuvele.

În proza  ultimelor decenii Valeriu Babansky se plasează  alături de Nicolae Vieru. Nicolae Vieru, un scriitor care a plecat de timpuriu din viaţă. Au fost amândoi prieteni  buni. Ca şi cum un singur suflet. Deşi  între ei existau  şi  divergenţe. Eram  adesea martor la discuţiile lor şi totdeauna mă  impresiona  modul cum vorbeau  despre artă, despre creaţie, despre lume, despre viaţă. 

Nicolae Vieru a plecat subit din viaţă. Seara a lucrat la un  manuscris, a ascultat muzică bună, s-a culcat, iar dimineaţă a fost  găsit mort  în pat.
Valeriu Babansky a lucrat la această ultimă carte a sa cu toată dăruirea, cu tot sufletul lui.

Când a pus punct la ultimul rând, la ultima pagină, s-a întâmplat cea ce  s-a întâmplat: a plecat şi el din viaţă.

Nu a fost un om care să zacă,  să chinuie pe cineva,  să facă greutăţi celor apropiaţi. Aceasta ar mai  fi o  paralela între cei doi.

Cred că  acuma  stau împreună în ceruri şi discută ceea ce n-au reuşit să clarifice aici, pe pământ.

Dar mai stau amândoi şi ascultă ce spunem noi despre dânşii...

TEATRU/FILM 6 Noiembrie

Regia Emil Loteanu

Biografie Emil Loteanu

Emil Loteanu s-a nascut la 6 noiembrie 1936 in satul Clocusna din judetul Hotin, localitate aflata atunci in Regatul Romaniei, astazi inclusa in Republica Moldova. Viitorul regizor studiaza la liceul Sfintul Sava din Bucuresti, dar dupa ce ramine orfan de tata trece ilegal Prutul in U.R.S.S. in decembrie 1949, refugiindu-se in casa bunicilor din satul Colencauti.

Este prins de autoritatile sovietice si predat granicerilor romani, care il trimit la Bucuresti unde mama sa lucra in cadrul ambasadei Uniunii Sovietice. Incearca sa se inscrie la Institutul de Arta Teatreala din Bucuresti, dar este respins. Dezamagit, in 1952 cere si obtine sa fie repatriat in Uniunea Sovietica, intorcindu-se din nou la Clocusna.

In perioada 1953-1954 Emil Loteanu lucreaza ca actor la Teatrul Dramatic A.S. Puskin din Chisinau. Urmeaza apoi cursuri de actorie la Teatrul Academic de Arta (M.H.A.T.) din Moscova si de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK), tot in capitala sovietica intre 1954-1962.

A debutat ca regizor in anul 1963 cu filmul "Asteptati-ne in zori". In 1972 filmul sau "Lautarii" a obtinut "Premiul Scoica de Aur" la Festivalul de film de la San Sebastian (Spania). Acelasi premiu il va primi un alt film realizat de Loteanu ,"Satra", in 1976, considerat a fi cel mai populara creatie a regizorului basarabean. Emil Loteanu a fost si un talentat poet, publicand de-a lungul vietii mai multe plachete de versuri ("Zbucium" 1956, "Versuri" 1970 si altele), dar si trei volume de proza: "Vioara alba" (1963), "Bucolica" (1966), "Lautarii" (1972), ultimele doua ecranizate chiar de regizor. De-a lungul carierei sale Emil Loteanu a primit numeroase premii, atat din partea statului sovietic cit si din partea Romaniei, dupa 1989.

Artistul a murit la 18 aprilie 2003 intr-un spital din Moscova, fiind inmormintat in cimitirul Vagankovski din capitala Rusiei.

Filme regizate de Emil Loteanu

·         Gaoacea (1993)

·         Luceafarul (1987)

·         The Divine Anna Pavlova / Anna Pavlova (1983)

·         Moy laskovyy i nezhnyy zver / O dramă la vânătoare (1979)

·         Tabor ukhodit v nebo / O șatră urcă la cer (1976)

·         Ekho goryachey doliny (1974)

·         Lăutarii (1973)

·         Akademik Tarasevich (1970)

·         Eto mgnovenie (1968)

·         Freska na belom (1967)

·         Krasnye polyany / Poienile rosii (1967)

·         Zhdite nas na rassvete (1964)

·         Zhil-byl malchik (1960)

·         Bolshaya gora (1959)

Filmografie - scriitor

·         Vdvoyom na grani vremeni (1989)

·         Luceafarul (1987)

·         Lăutarii (1973)

Filmografie - scenarist

·         Moy laskovyy i nezhnyy zver / O dramă la vânătoare (1979)

·         Tabor ukhodit v nebo / O șatră urcă la cer (1976) - scenarist

Olga Delia Mateescu (filmografie: “Miezul fierbinte al pâinii”, “Colierul de turcuoaze”).

Biografie Olga Delia Mateescu

Actriţa si scriitoarea Olga Delia Mateescu s-a născut la 06 noiembrie 1949, in Livezile, judeţul Bistriţa- Năsăud. Este fiica unui medic si a unei actriţe care s-au despărţit dupa 3 ani de la naşterea actritei si aceasta a fost crescută la Bucureşti, de bunici.

Cariera:

A urmat liceul la Reşiţa, unde s-a mutat împreuna cu mama sa, a absolvit in 1969 Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti, in 1973 a a absolvit si Institutul de Artă Teatrală si Cinematografică, la clasa profesorului Dem Loghin. Este doctor in Istoria Teatrului din 1999, profesor universitar doctor la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.

In timp ce studia filologia a făcut parte din trupa teatrului studenţesc Podul, in 1973, la absolvire 

a IATC i se decerna Premiul Şcolilor de Teatru si de atunci pana in 2003 a jucat pe scena Teatrului Naţional din capitală. A interpretat pe aceasta scena multe roluri, printre care Caterina -Furtuna de Nikolai Alekseevici Ostrovski, Maria Cristina Oniţă -Acord de Paul Everac, Nana - Cine a fost Adam de Leunida Teodorescu, Doamna Ruxanda -Alexandru Lăpuşneanu de Virgil Stoenescu, Kristina Chlebovska - Examenul de Jan Pawel Gawlik, Inocenta -Gimnastică sentimentală de Vasile Voiculescu, Ilinca -Tinereţea lui Moromete după Marin Preda, Rachel - Vassa Jeleznova de Maxim Gorki, Mira - Salt mortal de Aziz Nesim, Medeea - Trilogia antică după Euripide şi Seneca, Narcisa -Tehnica raiului de Mihai Ispirescu, Ranievskaia - Maşinăria Cehov de Matei Vişniec, Sylvia Archibald - Aşteptând la Arlechin de Noel Coward, s.a.

A sustinut recitaluri de poezie Spectacole de poezie ca Miniaturi lirice şi coregrafice, in regia lui Miriam Răducanu , Ion Caraion, in regia lui Gavril Pinte, in regie si adaptare proprie spectacolele Pe la ceasul cinci spre seară de Federico Garcia Lorca si Scrisori basarabene.

A regizat la Teatrul Masca propria piesa, Grenada, este societara de onoare a Teatrului Naţional, membra a Uniter.

Debutul pe marele ecran a avut loc in 1974, cu filmul Tată de Duminică, in acelaşi an apărea si pe micul ecran, in filmul Bălcescu. A mai jucat in Cercul magic (1975), Domnişoara Nastasia (1976), Dumbrava minunata (1980), Aşteptând un tren (1982), Misterele Bucureştilor (1983), Colierul de turcoaze (1985), Aştept provincia (1995), Secretul Mariei (2005), Vocea inimii (2006), Fumatul poate să ucidă (2010).

A scris volume de teatru ca Exercitiu de nemurire, Statuia Libertatii, Caderea, Capricii, Medeea in razboi cu timpul, E…, Ferma de struti, romanele Manuscrisul si Câinele doctorului, volumul de proză scurtă Şampanie in lanul de grâu, este membra a Uniunii Scriitorilor din România.

Olga Delia Mateescu a fost căsătorita de 2 ori si are 2 copii.

Filme cu Olga Delia Mateescu

·         De ce eu? (2015) - Ministrul Justiţiei, Liliana Boariu Trailer

·         Fumatul poate să ucidă (2010)

·         Vocea inimii (2006)

·         Secretul Mariei (2005) - Otilia

·         Aștept provincia (1995) - D-na Surulescu

·         Colierul de turcoaze (1985) - Aspasia Sutu

·         Masca de argint (1985)

·         Misterele Bucureștilor (1983)

·         Așteptând un tren (1982)

·         Dumbrava minunată (1980)

·         Manole - Mester valah (1978)

·         Arborele genealogic / (1977) - nora Suzanei

·         Domnisoara Nastasia (1976) - Nastasia

·         Cercul magic (1975)

·         Balcescu / (1974) - Ana Ipatescu

·         Tată de duminică (1974)

GÂNDURI PESTE TIMP 6 Noiembrie

Petre Sălcudeanu - Citate:

SFATURI UTILE 6 Noiembrie

Beneficiile fisticului pentru sanatate

Fisticul nu este doar un fruct gustos, ci are si numeroase beneficii pentru sanatate. Consumat in mod regulat, in stare cruda, fisticul te apara de numeroase boli si te mentine sanatos. Iata cateva dintre proprietatile curative pe care le are fisticul:

1. Ajuta vederea 

Fisticul previne in primul rand pierderea vederii. Acesta contine luteina si zeaxantina, care actioneaza ca niste antioxidanti protectori. Aceste substante pe care le contine fisticul reduc riscul aparitiei unei degenerescente maculara legate de varsta, principala cauza a deficientei vizuale.



2. Sursa bogata de vitamine 

Acest fruct este o sursa importanta de vitamine si minerale. El contine cantitati insemnate de cupru, mangan si vitamina B6. Cuprul are un rol important la formarea testutului conjunctiv, iar manganul la dezvoltarea tesuturilor in metabolismul lipidelor si glucidelor.

Vitamina B6 ajuta si ea la intarirea sistemului imunitar si la producerea globulelor rosii.


3. Elimina stresul 

Studii recente au aratat ca un consum regulat de fistic ajuta la eliminarea stresului datorita antioxidantilor pe care ii contine, precum resveratrol, luteina, chercetina si naringenina. Fisticul contine totodata si foarte mult magneziu, care ajuta la eliminarea stresului si la reglarea presiunii sangvine.

4. Regleaza tranzitul intestinal 

Fisticul este foarte bogat in fibre, de aceea are un rol important si asupra tranzitului intestinal. Acesta absoarbe apa si ajuta la stimularea activitatii bacteriene in colon.



5. Protejeaza inima 

Fisticul este foarte benefic pentru inima, deoarece ajuta la scaderea nivelului de colesterol "rau" si asigura un aport optim de antioxidanti si elemente nutritive esentiale care ne protejeaza inima.