MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MIERCURI 7 NOIEMBRIE 2018
Bună
dimineața, prieteni!
Astăzi
se împlinesc 101 ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (îi spune
așa pentru că a avut loc pe 25 Octombrie pe stil vechi).
ISTORIE PE ZILE 7 Noiembrie
Evenimente
·
680: A început al treilea Sinod
Ecumenic de la Constantinopol, cunoscut si ca al șaselea Sinod Ecumenic. S-a ținut la Constantinopol în
anii 680-681 d.Hr., fiind convocat de
Sf. Constantin cel Nou împotriva monoteliţilor. Monoteliţii
afirmau că Hristos avea o sigură voinţă, întrucât El este o singură Persoană,
deşi are două naturi. Sinodul a declarat că, întrucât Hristos este Dumnezeu
adevărat şi Om adevărat, El trebuie să aibă două voinţe: una divină şi una
umană. Monotelismul a fost condamnat ca erezie, convenindu-se asupra
naturii duale a lui Iisus, una divină şi una umană.
·
1480: Prima mențiune documentară a "sulgerului" în Țara Românească:
denumire dată dregătorului din Țara Românească și Moldova în secolul al XV-lea, care avea ca sarcină
aprovizionarea curții domnești cu carne, lumânări și alte provizii
·
1492: Meteoritul Ensisheim,
cel mai vechi meteorit cu o dată cunoscută de impact, loveşte pământul în
jurul prânzului, într-un câmp în afara satului de Ensisheim, Alsacia,
Franţa.
·
1619: Elisabeta
Stuart este încoronată regină a Boemiei. Elisabeta, regină a
Boemiei (născută Elisabeta a Scoției; 19 august 1596 – 13 februarie 1662)
a fost al doilea copil și prima fiică a regelui Iacob I al Angliei și a reginei
Ana a Danemarcei.
·
1665: A apărut
primul număr din revista London Gazette, cea mai veche
publicație în limba engleză care încă mai funcționează.
·
1783: In Londra a avut loc
ultima executie publica, un barbat condamnat pentru fals fiind spanzurat in
centrul orasului.
·
1801: Alessandro Volta prezintă
prima baterie electrică.
Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio
Volta (n.18 februarie 1745, Como, Ducatul Milanului, astăzi în Italia – d.
5 martie 1827, Camnago lângă Como, Lombardia-Veneția), fizician italian, a
inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unității de tensiune
electrică (volt).
·
1822:
Ţarul rus Alexandru I aprobă decizia Consiliului de
Miniştri privind scutirea coloniştilor nemţi şi bulgari stabiliţi în
Basarabia ţaristă, de la plata taxei către stat pe lemnul adus din
Herson, pentru a-l utiliza la construcţia caselor personale şi a clădirilor
publice. Alexandru I Pavlovici Romanov, (n. 23
decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825), țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1
decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al
Finlandei.
·
1829: La
7 / 19 noiembrie 1829 Generalul Pavel Dmitrievici Kiseleff, comandant al
trupelor ruseşti în principatele româneşti în timpul războiului ruso-turc, este
numit preşedinte plenipotenţiar al Divanurilor Moldovei şi Valahiei pînă la 20
martie / 1 aprilie 1834. Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov, cunoscut mai bine
sub numele în forma franceză Kisseleff (8 ianuarie 1788, Moscova — 14 noiembrie
1872, Paris), general rus. Între 1829 și 1834 a condus administrația militară
rusească a Țării Românești.
·
1848: Zachary Taylor a fost
ales presedinte al Statelor Unite in urma primului scurtin care s-a desfasurat
in aceeasi zi pe intreg teritoriul SUA.
·
1874: Partidul Republican din SUA a
fost reprezentat de imaginea unui elefant, publicată inițial în revista
"Harper's Weekly"
·
1877: In
timpul razboiului pentru independenta
Romaniei , trupele române comandate de colonelul George
Slăniceanu ocupă orasul puternic fortificat Rahova, în urma unor lupte grele
desfasurate in zilele de 7-9 noiembrie 1877. Gheorghe Slăniceanu (n. 23
aprilie 1835, București; d. 12 ianuarie 1885, San Remo, Italia), general român
care a participat la activități militare și politice.
·
1899: Guvernul
român contractează un împrumut pe cinci ani cu o valoare nominală de 175 de
milioane lei si o dobîndă de 5% anual. Convenţia de împrumut interzice
guvernului român încheierea unui alt împrumut pînă la lichidarea acestuia şi
anularea creditelor deja votate pentru suma de 83 de milioane de lei.
·
1912: Este inaugurata Casa Operei din Berlin (Deutsche
Opernhaus), cu opera Fidelio de Beethoven.
·
1917: A început Revoluția
Bolșevică din Rusia,
care a dus la curmarea monarhiei din această țară. Iată câteva date mai puţin
cunoscute: Instaurarea comunismului in Rusia, la 7 noiembrie 1917,
nu a fost – câtuși de puțin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect
secret (“Planul Marburg”), pregătit minuțios în afara Rusiei. Si finantat
generos de marii “bancheri internationali”. In primul rand de cei de pe Wall Street: Jacob
Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry
Harriman, Frank Vanderlip. Finantarea bolsevicilor de Wall Street era
intermediata de banca suedeza “NYA Banken”, condusa de bancherul promarxist
Olof Aschberg. Dolari
pentru revolutii La inceputul secolului XX,
Andrew Carnegie a finantat un plan secret prin care guvernele statelor
importante sa fie “comunizate”. Adica trecute, economic, la forma
“monopolismului de stat”. Controlat de “bancherii internationali” de pe Wall
Street, sistemul “monopolismului de stat” le-ar fi permis acestora sa trateze
economic si financiar direct cu guvernele impuse de ei prin “revolutii”.
In 1905, acest sindicat al “bancherilor internationali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul banilor”) – si Iacob Schiff au finantat “duminica sangeroasa” de la St. Petersburg. Revolutie condusa de un agent al Ohranei (politia secreta rusa), Parintele Gapon, si incheiata cu un esec. “Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finantat revolutia lui Pancho Villa din Mexic, in urma careia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu. Apoi, exista o documentatie vasta privind implicarea “bancherilor internationali” in revolutia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui “Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revolutiei chineze.
Mai tarziu, in 1917, acelasi Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanta generos pe bolsevici. In 1923 – cand URSS si-a creat prima banca internationala “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit presedintele bancii sovietice. Iar Max May, vicepresedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat functia de director al “Ruskombank”. Primul ambasador sovietic in SUA – Ludwig Martens – a fost sustinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.
Prin aceste manevre, “bancherii internationali” de pe Wall Street urmareau sa instaureze in Rusia un guvern care sa practice “monopolismul de stat”. Astfel ca intelegerile directe cu guvernul sovietic sa le garanteze “bancherilor internationali” exploatarea pe termen cat mai lung – si cu garantii guvernamentale – a fabuloaselor bogatii ale Rusiei. “Bolsevismul” a fost prima forma de “globalizare” prin crearea unor structuri supranationale. Cominternul nu este altceva decat “bunicul” Uniunii Europene. Un cont pentru “tovarasul Trotki” La 21 septembrie 1917, o telegrama de la Stockholm anunta oficial deschiderea unui cont curent la “NYA Banken” “pentru actiunile tovarasului Trotki”. Iata textul:
“Stockholm, 21 septembrie 1917
Domnului Rafael Scholan
Stimate tovarase,
Casa bancara Warburg, in urma unei telegrame trimise de presedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru actiunile tovarasului Trotki.
Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit munitii, al caror transport, impreuna cu banii, l-a organizat… Si caruia i se va da suma ceruta de tovarasul Trotki.”
“Tovarasul Trotki”, cel la care se refera telegrama, se numea in realitate Leiba Davidovici Bronstein si era fiul unui negustor originar de langa Elisabetgrad (Krivoirog – Ucraina). Era insurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care il pusese in legatura si cu cercurile bancare de pe Wall Street. In primul rand, cu Iacob Schiff, presedintele bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Iacob – Henry Schiff, nascut in 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase in 1865 in America, unde va reusi, datorita talentului sau financiar, sa ajunga in fruntea “Kuhn, Loeb & Co”. Cea care va finanta reconstructia cailor ferate din America (“Union Pacific”), folosind mana de lucru ieftina, chineza.
In 1904-1905, firma “Kuhn, Loeb & Co” a finantat Japonia in razboiul contra Rusiei, permitand astfel Japoniei sa obtina o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii rusi au fost preluati apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre acestia, antrenati pe un teren apartinand lui Standard Oil (SUA), il vor insoti pe “tovarasul Trotki” atunci cand acesta va reveni de la New York in Rusia, in 1917, la bordul vasului “Cristianja”. Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducator al operatiunii de implantare a bolsevismului in Rusia. Nepotul sau, John Schiff, estima in “New York Journal American” (3 februarie 1949): “Batranul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolsevismului in Rusia”. O suma imensa la acea vreme. Prima revolutie din Rusia avusese loc, de fapt, in februarie (martie) 1917, sprijinita de G. Buchanan – ambasadorul Angliei la Petersburg – si avusese un caracter pasnic. Urmarise, intre altele, instaurarea in Rusia a unei monarhii constitutionale: tarul urma sa fie controlat de Duma (parlament).
Guvernul provizoriu constituit atunci ii cuprindea, intre altii, pe printul Lvov, pe istoricul Miliukov si pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu – de comun acord cu Tarul Nicolae al II-lea, care abdicase – a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, sa-i urmeze la tron tarului.
Marele Duce se bucura, in februarie (martie) 1917, de sprijinul soldatilor, taranilor, muncitorilor, ca sa nu mai vorbim de clasa conducatoare a Rusiei. El a declinat insa propunerea. Trotki a recunoscut mai tarziu, in 1922, intr-o scrisoare catre S.R. Mstislaviski ca: “Revolutia (din februarie – n.n.) ne-a surprins in plin somn, ca pe fecioarele nebune din Evanghelie”.
Adevarul este ca la data veritabilei revolutii – cea din februarie 1917 – corifeii “revolutiei” bolsevice din octombrie erau aproape toti – bine mersi – in Occident: Trotki la New York, iar Lenin ori Zinoviev in Elvetia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea in Rusia incepe ceea ce istoricii numesc perioada de “dvoevlastie” (“dualitate a puterii”) dintre “Comitetul provizoriu al Dumei” (proaspat constituit) si “Comitetul executiv provizoriu”. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile si autoritatea guvernului provizoriu.
Bolsevicii, aflati atunci aproape toti in Occident, au “mirosit” momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesati de bogatiile enorme ale Rusiei – si din motive strict militare Germania – sunt cele doua forte care vor facilita bolsevicilor accesul la putere. Consilierul lui Wilson Eminenta cenusie care a facut posibila reintoarcerea lui Trotki in Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanti masoni de stanga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (in realitate nu era colonel, asa i se spunea).
Fara sa intram prea mult in detalii, este totusi cazul sa mentionam ca presedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre in 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunitatii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Presedintele Wilson insusi recunostea: “Domnul House este a doua mea personalitate. El este celalalt ego. Gandurile lui si ale mele sunt aceleasi”.
House, un marxist, scrisese, inca din 1912, un roman profetic, “Philip Dru, Administrator”, in care personajul principal, Philip Dru, incerca sa instaureze in lume “socialismul asa cum l-a visat Karl Marx”.
Ce-i drept, impozitul pe venit si ideea de banca centrala fusesera propuse chiar de Karl Marx in “Manifestul Partidului Comunist”, manifest inspirat de programul “Lojei Iluminatilor” al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, punctul al doilea prevedea “un impozit gradat pe venit”, iar punctul al cincilea – “centralizarea creditului in mainile statului prin intermediul unei banci nationale cu capital de stat si monopol exclusiv”.
Inca inainte de intrarea SUA in razboi (“provocata” prin incidentul cu vasul “Lusitania”, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morti), ancheta si Presedintele Wilson ascunsesera faptul ca “Lusitania” transporta 6 milioane de cartuse la bord pentru Anglia, in timp ce SUA se declarasera, oficial, in neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantand participarea SUA la razboi.
In 1917, tot House a format la New York grupul “The Inquiry”, care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douazeci de membri ai grupului l-au insotit apoi pe Presedintele Wilson la Paris, la Conferinta de Pace. Printre acestia, House, bancherii Paul Warburg si Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferintei – “asociatia generala a natiunilor”, din care s-a nascut Liga Natiunilor – a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt.
In 1917, dupa evenimentele din februarie (martie), House, sustinut de bancherii Iacob Schiff si Paul Warburg – il expediaza pe Trotki cu un grup de 276 de oameni instruiti, la bordul vasului “Cristianja” in Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolsevici.
Un incident este semnificativ: arestat in portul Halifax de catre autoritatile canadiene ca “anarhist” (3 aprilie 1917), Trotki va fi eliberat urgent la interventia personala a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg – care era seful serviciului secret militar german – il expedia pe Lenin cu un grup de bolsevici, care parazitau de ani de zile in Elvetia, in Rusia. Intr-un tren special (“vagonul plumbuit”), in scopul de a organiza la Petersburg o lovitura de stat care sa scoata Rusia din razboi. Bolsevicii urmau apoi sa incheie rapid o pace separata cu Germania.
Pachetul Lenin pentru Rusia Winston Churchill, in cartea “The World Crisis” (“Criza mondiala”), vol. IV, pag. 72-73 scrie urmatoarele: “Catre mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie sinistra. Ludendorff isi cobora vocea cand venea vorba despre ea. E adevarat, trebuie tinut cont si de riscurile disperate pe care comandantii militari germani si le asumasera. Ei se gaseau in aceeasi stare de spirit care ii condusese la declansarea unui razboi submarin, stiind prea bine ca acesta va provoca intrarea in razboi a Statelor Unite contra Germaniei. Totusi, nu fara un sentiment de teroare, au indreptat impotriva Rusiei arma cea mai respingatoare dintre toate: Lenin. L-au transportat pe Lenin din Elvetia in Rusia, intr-un vagon plumbuit, ca pe un mort. Decizia germana de a sprijini un puci bolsevic in Rusia era dictata, in martie (aprilie) 1917, de iminenta intrare a SUA in razboi de partea Angliei. Germania avea, de aceea, interesul sa incheie urgent o pace separata in Est, cu Rusia.
Dupa revolutia din februarie si instituirea guvernului provizoriu, Lenin (stabilit de ani de zile intr-un exil comod in Elvetia, departe de Rusia, lecturand tihnit prin marile biblioteci) intrase in legatura cu Max Warburg si serviciul secret german, prin intermediul “polonezului” Ganetki (adica al lui Furstenberg) si al socialistului elvetian Karl Platten.
“Trocul” propus de Lenin lui Max Warburg era simplu: Germania sa-l ajute sa preia puterea la Petersburg, in schimbul promisiunii lui Lenin de a incheia imediat o pace separata, in conditiile dictate de germani. Ceea ce s-a si intamplat ulterior, la Brest – Litovsk, in 1918. Hotararea de a-l expedia pe Lenin cu bolsevicii sai in Rusia a fost supusa de Max Warburg examinarii Statului Major german. La intrunire au participat, intre altii, generalul Erich Ludendorff (seful de Stat Major), ministrul de Interne Diego von Bergen si secretarul de stat din Ministerul de Externe Arthur Zimmermann. S-au discutat rezultatele operatiunilor de destabilizare a Rusiei, organizate de Von Bergen, cu ajutorul cercurilor socialiste ruse. Sume intre 40 si 80 de milioane de marci fusesera folosite de Von Bergen pentru finantarea unor miscari subversive, produse de anarhisti, nationalisti si grupari antitariste, dar fara succes.
La mijlocul discutiilor, Diego von Bergen a rostit o fraza care a hotarat soarta secolului XX: “Cred ca cel mai bine ar fi sa auziti parerea dr. Helphand despre intreaga problema”. Dr. Helphand, alias Parvus, s-a recomandat participantilor drept “purtatorul de cuvant al unor cercuri financiare bine plasate”. In realitate, Parvus era spionul lui Max Warburg in Rusia, de mult timp. El conducea o intreaga retea, infiltrata mai ales in anturajul tarinei (din care facuse parte si celebrul Rasputin). Dar, in aceeasi masura, Parvus era la fel de bine infiltrat si in cercurile bolsevice. Preocupat de ocultism si fenomene parapsihologice, dr. Helphand mai era si membru important al Lojei Marelui Orient.
Imediat ce a inceput discutia, Parvus a expus planul expedierii lui Lenin si a bolsevicilor din Elvetia, cu un tren special, in Rusia. Parvus a solicitat pentru toata afacerea 5.000.000 de marci. Cu un an inainte, Parvus primise de la Max Warburg si serviciul secret german 1.000.000 de marci pentru organizarea unei greve generale la Petersburg, care a adunat, in ianuarie 1916, vreo 55.000 de participanti. Suma solicitata acum de Parvus urma sa fie procurata de Max Warburg de la diversi bancheri europeni, legati de magnatul Rotschild, ca Olaf Aschburg, Alfred Milner etc. Bani pentru bolsevici Trebuie sa mentionam ca, pana in 1918, Max Warburg le-a asigurat bolsevicilor lui Lenin o finantare “europeana” (asadar diferita de ceea ce primea Trotki din Wall Street) de 40.580.997 de marci. Ulterior, expediindu-le alte 15.000.000 de marci, sume considerabile la acea vreme. In plus, Max Warburg si colonelul Nicolai din serviciul secret german au “legendat” cateva zeci de ofiteri ai acestui serviciu cu nume rusesti si i-au expediat la Petersburg, ca principali experti in organizarea puciului. Acesti ofiteri germani, “legendati” ca rusi de Max Warburg si colonelul Nicolai, au ocupat, ulterior, pozitii de conducere in Armata Rosie, in tot cursul Razboiului Civil. Ei au alcatuit, pana in 1921, corpul de garda al conducerii bolsevice, asigurandu-i securitatea, fapt trecut, sistematic, sub tacere de istorici.
Din cauza acestor legaturi cu bolsevicii, colonelul Nicolai a fost mai tarziu respins de Hitler si, dupa al Doilea Razboi Mondial, s-a refugiat in URSS, al carei spion devenise. Lenin si grupul sau de bolsevici a parasit Zürich-ul, cu un tren special, pe 9 aprilie 1917, orele 15.10, data fixata de serviciul secret german.
Despartirea bolsevicilor de ceilalti socialisti rusi, aflati in exilul elvetian, a fost violenta, bolsevicii fiind catalogati drept “canalii”, “tradatori” si “porci”. Voiajul de reintoarcere s-a facut pe linia Singen, Offenburg, Mannheim, Frankfurt, Berlin, Bergen si Sassnitz. Ulterior, prin Telleborg, Malmo, Stockholm si Bielo-Ostrov, Lenin si grupul sau au sosit la Petersburg, la 3/16 aprilie 1917, seara.
In total, prepararea politico-diplomatica si tehnica a expedierii lui Lenin cu grupul sau in Rusia, de catre germani, n-a durat decat vreo trei saptamani. In timpul calatoriei, Lenin si grupul sau de bolsevici n-au avut voie sa se angajeze in discutii cu alte persoane. Li s-a asigurat hrana suficienta, inclusiv laptele necesar copiilor mici. Cu titlu de curiozitate, sa remarcam ca serviciul secret german a suportat, in tot cursul anului 1917, toate cheltuielile de propaganda ale bolsevicilor. Printre altele, Max Warburg a finantat si “Pravda”. 7 august 1917: “Crucea Rosie” americana la Petersburg In august 1917 – cu doua luni inainte de “revolutie” – la Petersburg isi face aparitia o asa-zisa “misiune a Crucii Rosii” americane: 36 de persoane, toate imbracate in halate albe, cu insemnele si simbolurile Crucii Rosii. Misiunea afisa scopuri strict umanitare. In realitate, lucrurile stateau putin diferit.
“Misiunea Crucii Rosii” americane descinsese la Petersburg direct de pe Wall Street: 26 dintre “misionari” se numarau printre cei mai mari bancheri, oameni de afaceri si industriasi americani, deghizati in “medici”, incadrati fantezist in serviciul sanitar al armatei americane. “Misiunea” fusese expediata in Rusia chiar de colonelul Edward Mandell House, consilierul presedintelui Wilson. Acelasi care il expediase de la New York la Petersburg si pe Trotki, cu grupul sau de mercenari, la bordul vasului “Cristianja”, ca sa organizeze puciul bolsevic planuit.
In fruntea misiunii Crucii Rosii americane, “medicul” William Boyce Thompson, nimeni altul decat directorul lui “Federal Reserve” a SUA. Alaturi de Thompson, alti “medici” si “infirmieri” vestiti pe Wall Street, ca Robert Barr (presedintele lui “Chase National Bank”), Corse (de la “National City Bank”), Averell Harriman (de la firma “Harriman”, cu mari investitii in mine si petrol) ori ca Thomas Thacher, Henry Davison, Alan Wardwell, Harold Swift. Amestecati printre cei 10 medici (si cateva infirmiere) autentici.
Acestia din urma vor pleca, de altfel, o luna mai tarziu. “Medicii” de pe Wall Street vor ramane insa la Petersburg pana in noiembrie 1917. Adica se mai aflau acolo in timpul puciului bolsevic. Cine erau “translatorii rusi” ai grupului de “medici” de pe Wall Street? Primul, “capitanul Ilovaiski”, se numea Boris Reinstein (viitorul secretar al lui Lenin). Alt “translator”: Alexandr Grunberg (nume real Mihail Gruzenberg, al carui frate, Zorin, va deveni ministrul-comisar al lui Lenin si va face apoi o lunga cariera in diplomatia sovietica).
Cei 26 de “medici” de pe Wall Street si “translatorii rusi”, condusi de Ilovaiski, sunt primiti, in august 1917, in audienta de Lenin, la insistentele lui Trotki. Se pun la cale fabuloase afaceri postrevolutionare, ca si sprijinul secret pe care Wall Street-ul urma sa-l acorde bolsevicilor, dupa preluarea puterii de acestia, prin puciul planificat.
Colaborarea secreta a Wall Street-ului cu bolsevicii se va concretiza, dupa puci, printr-o serie de mari contracte: “General Electrics”, de pilda, va obtine un contract fabulos pentru electrificarea Rusiei. La randul sau, “Standard Oil Company”, imperiul lui Rockefeller, cumpara 50% din campurile de petrol de la rusi, cu toate ca oficial se spunea ca au fost nationalizate. In 1927, Standard Oil, prin partenerul său «Vacuum Oil Company» obţine si dreptul exclusiv de vânzare a petrolului rusesc în ţările europene si construieste prima rafinarie din Rusia.Iata alte cateva din firmele americane profitoare ale puciului bolsevic: Gillette, Du Pont, Harriman, Hammer, Singer, Harvester, Westing House, Ford, Caterpillar, General Electrics, firmele englezesti Royal Dutch, Shell, Metro-Vickers, Birmingham Arms, Stery, Ferguson, firmele franceze Duverger, Schlumberger, Duralumin si firmele italiene Fiat, Nobile, Montefiore. Multi dintre “medicii” de pe Wall Street vor face apoi, decenii la rand, colosale afaceri cu URSS. Ca, de pilda, Armand Hammer (“miliardarul rosu”) ori Averell Harriman.
Harriman a format cu statul bolsevic o firma maritima, care opera in regim de monopol. A capatat concesii pentru exploatarea (cu mana de lucru ruseasca, foarte ieftina, impulsionata de activisti si ofiteri CEKA) imenselor zacaminte de mangan din muntii Caucaz. Nu intamplator, acelasi Harriman va deveni trimis al SUA la Moscova si confidentul lui Stalin pe relatia cu SUA.
In 1905, acest sindicat al “bancherilor internationali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul banilor”) – si Iacob Schiff au finantat “duminica sangeroasa” de la St. Petersburg. Revolutie condusa de un agent al Ohranei (politia secreta rusa), Parintele Gapon, si incheiata cu un esec. “Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finantat revolutia lui Pancho Villa din Mexic, in urma careia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu. Apoi, exista o documentatie vasta privind implicarea “bancherilor internationali” in revolutia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui “Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revolutiei chineze.
Mai tarziu, in 1917, acelasi Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanta generos pe bolsevici. In 1923 – cand URSS si-a creat prima banca internationala “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit presedintele bancii sovietice. Iar Max May, vicepresedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat functia de director al “Ruskombank”. Primul ambasador sovietic in SUA – Ludwig Martens – a fost sustinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.
Prin aceste manevre, “bancherii internationali” de pe Wall Street urmareau sa instaureze in Rusia un guvern care sa practice “monopolismul de stat”. Astfel ca intelegerile directe cu guvernul sovietic sa le garanteze “bancherilor internationali” exploatarea pe termen cat mai lung – si cu garantii guvernamentale – a fabuloaselor bogatii ale Rusiei. “Bolsevismul” a fost prima forma de “globalizare” prin crearea unor structuri supranationale. Cominternul nu este altceva decat “bunicul” Uniunii Europene. Un cont pentru “tovarasul Trotki” La 21 septembrie 1917, o telegrama de la Stockholm anunta oficial deschiderea unui cont curent la “NYA Banken” “pentru actiunile tovarasului Trotki”. Iata textul:
“Stockholm, 21 septembrie 1917
Domnului Rafael Scholan
Stimate tovarase,
Casa bancara Warburg, in urma unei telegrame trimise de presedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru actiunile tovarasului Trotki.
Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit munitii, al caror transport, impreuna cu banii, l-a organizat… Si caruia i se va da suma ceruta de tovarasul Trotki.”
“Tovarasul Trotki”, cel la care se refera telegrama, se numea in realitate Leiba Davidovici Bronstein si era fiul unui negustor originar de langa Elisabetgrad (Krivoirog – Ucraina). Era insurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care il pusese in legatura si cu cercurile bancare de pe Wall Street. In primul rand, cu Iacob Schiff, presedintele bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Iacob – Henry Schiff, nascut in 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase in 1865 in America, unde va reusi, datorita talentului sau financiar, sa ajunga in fruntea “Kuhn, Loeb & Co”. Cea care va finanta reconstructia cailor ferate din America (“Union Pacific”), folosind mana de lucru ieftina, chineza.
In 1904-1905, firma “Kuhn, Loeb & Co” a finantat Japonia in razboiul contra Rusiei, permitand astfel Japoniei sa obtina o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii rusi au fost preluati apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre acestia, antrenati pe un teren apartinand lui Standard Oil (SUA), il vor insoti pe “tovarasul Trotki” atunci cand acesta va reveni de la New York in Rusia, in 1917, la bordul vasului “Cristianja”. Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducator al operatiunii de implantare a bolsevismului in Rusia. Nepotul sau, John Schiff, estima in “New York Journal American” (3 februarie 1949): “Batranul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolsevismului in Rusia”. O suma imensa la acea vreme. Prima revolutie din Rusia avusese loc, de fapt, in februarie (martie) 1917, sprijinita de G. Buchanan – ambasadorul Angliei la Petersburg – si avusese un caracter pasnic. Urmarise, intre altele, instaurarea in Rusia a unei monarhii constitutionale: tarul urma sa fie controlat de Duma (parlament).
Guvernul provizoriu constituit atunci ii cuprindea, intre altii, pe printul Lvov, pe istoricul Miliukov si pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu – de comun acord cu Tarul Nicolae al II-lea, care abdicase – a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, sa-i urmeze la tron tarului.
Marele Duce se bucura, in februarie (martie) 1917, de sprijinul soldatilor, taranilor, muncitorilor, ca sa nu mai vorbim de clasa conducatoare a Rusiei. El a declinat insa propunerea. Trotki a recunoscut mai tarziu, in 1922, intr-o scrisoare catre S.R. Mstislaviski ca: “Revolutia (din februarie – n.n.) ne-a surprins in plin somn, ca pe fecioarele nebune din Evanghelie”.
Adevarul este ca la data veritabilei revolutii – cea din februarie 1917 – corifeii “revolutiei” bolsevice din octombrie erau aproape toti – bine mersi – in Occident: Trotki la New York, iar Lenin ori Zinoviev in Elvetia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea in Rusia incepe ceea ce istoricii numesc perioada de “dvoevlastie” (“dualitate a puterii”) dintre “Comitetul provizoriu al Dumei” (proaspat constituit) si “Comitetul executiv provizoriu”. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile si autoritatea guvernului provizoriu.
Bolsevicii, aflati atunci aproape toti in Occident, au “mirosit” momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesati de bogatiile enorme ale Rusiei – si din motive strict militare Germania – sunt cele doua forte care vor facilita bolsevicilor accesul la putere. Consilierul lui Wilson Eminenta cenusie care a facut posibila reintoarcerea lui Trotki in Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanti masoni de stanga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (in realitate nu era colonel, asa i se spunea).
Fara sa intram prea mult in detalii, este totusi cazul sa mentionam ca presedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre in 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunitatii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Presedintele Wilson insusi recunostea: “Domnul House este a doua mea personalitate. El este celalalt ego. Gandurile lui si ale mele sunt aceleasi”.
House, un marxist, scrisese, inca din 1912, un roman profetic, “Philip Dru, Administrator”, in care personajul principal, Philip Dru, incerca sa instaureze in lume “socialismul asa cum l-a visat Karl Marx”.
Ce-i drept, impozitul pe venit si ideea de banca centrala fusesera propuse chiar de Karl Marx in “Manifestul Partidului Comunist”, manifest inspirat de programul “Lojei Iluminatilor” al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, punctul al doilea prevedea “un impozit gradat pe venit”, iar punctul al cincilea – “centralizarea creditului in mainile statului prin intermediul unei banci nationale cu capital de stat si monopol exclusiv”.
Inca inainte de intrarea SUA in razboi (“provocata” prin incidentul cu vasul “Lusitania”, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morti), ancheta si Presedintele Wilson ascunsesera faptul ca “Lusitania” transporta 6 milioane de cartuse la bord pentru Anglia, in timp ce SUA se declarasera, oficial, in neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantand participarea SUA la razboi.
In 1917, tot House a format la New York grupul “The Inquiry”, care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douazeci de membri ai grupului l-au insotit apoi pe Presedintele Wilson la Paris, la Conferinta de Pace. Printre acestia, House, bancherii Paul Warburg si Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferintei – “asociatia generala a natiunilor”, din care s-a nascut Liga Natiunilor – a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt.
In 1917, dupa evenimentele din februarie (martie), House, sustinut de bancherii Iacob Schiff si Paul Warburg – il expediaza pe Trotki cu un grup de 276 de oameni instruiti, la bordul vasului “Cristianja” in Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolsevici.
Un incident este semnificativ: arestat in portul Halifax de catre autoritatile canadiene ca “anarhist” (3 aprilie 1917), Trotki va fi eliberat urgent la interventia personala a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg – care era seful serviciului secret militar german – il expedia pe Lenin cu un grup de bolsevici, care parazitau de ani de zile in Elvetia, in Rusia. Intr-un tren special (“vagonul plumbuit”), in scopul de a organiza la Petersburg o lovitura de stat care sa scoata Rusia din razboi. Bolsevicii urmau apoi sa incheie rapid o pace separata cu Germania.
Pachetul Lenin pentru Rusia Winston Churchill, in cartea “The World Crisis” (“Criza mondiala”), vol. IV, pag. 72-73 scrie urmatoarele: “Catre mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie sinistra. Ludendorff isi cobora vocea cand venea vorba despre ea. E adevarat, trebuie tinut cont si de riscurile disperate pe care comandantii militari germani si le asumasera. Ei se gaseau in aceeasi stare de spirit care ii condusese la declansarea unui razboi submarin, stiind prea bine ca acesta va provoca intrarea in razboi a Statelor Unite contra Germaniei. Totusi, nu fara un sentiment de teroare, au indreptat impotriva Rusiei arma cea mai respingatoare dintre toate: Lenin. L-au transportat pe Lenin din Elvetia in Rusia, intr-un vagon plumbuit, ca pe un mort. Decizia germana de a sprijini un puci bolsevic in Rusia era dictata, in martie (aprilie) 1917, de iminenta intrare a SUA in razboi de partea Angliei. Germania avea, de aceea, interesul sa incheie urgent o pace separata in Est, cu Rusia.
Dupa revolutia din februarie si instituirea guvernului provizoriu, Lenin (stabilit de ani de zile intr-un exil comod in Elvetia, departe de Rusia, lecturand tihnit prin marile biblioteci) intrase in legatura cu Max Warburg si serviciul secret german, prin intermediul “polonezului” Ganetki (adica al lui Furstenberg) si al socialistului elvetian Karl Platten.
“Trocul” propus de Lenin lui Max Warburg era simplu: Germania sa-l ajute sa preia puterea la Petersburg, in schimbul promisiunii lui Lenin de a incheia imediat o pace separata, in conditiile dictate de germani. Ceea ce s-a si intamplat ulterior, la Brest – Litovsk, in 1918. Hotararea de a-l expedia pe Lenin cu bolsevicii sai in Rusia a fost supusa de Max Warburg examinarii Statului Major german. La intrunire au participat, intre altii, generalul Erich Ludendorff (seful de Stat Major), ministrul de Interne Diego von Bergen si secretarul de stat din Ministerul de Externe Arthur Zimmermann. S-au discutat rezultatele operatiunilor de destabilizare a Rusiei, organizate de Von Bergen, cu ajutorul cercurilor socialiste ruse. Sume intre 40 si 80 de milioane de marci fusesera folosite de Von Bergen pentru finantarea unor miscari subversive, produse de anarhisti, nationalisti si grupari antitariste, dar fara succes.
La mijlocul discutiilor, Diego von Bergen a rostit o fraza care a hotarat soarta secolului XX: “Cred ca cel mai bine ar fi sa auziti parerea dr. Helphand despre intreaga problema”. Dr. Helphand, alias Parvus, s-a recomandat participantilor drept “purtatorul de cuvant al unor cercuri financiare bine plasate”. In realitate, Parvus era spionul lui Max Warburg in Rusia, de mult timp. El conducea o intreaga retea, infiltrata mai ales in anturajul tarinei (din care facuse parte si celebrul Rasputin). Dar, in aceeasi masura, Parvus era la fel de bine infiltrat si in cercurile bolsevice. Preocupat de ocultism si fenomene parapsihologice, dr. Helphand mai era si membru important al Lojei Marelui Orient.
Imediat ce a inceput discutia, Parvus a expus planul expedierii lui Lenin si a bolsevicilor din Elvetia, cu un tren special, in Rusia. Parvus a solicitat pentru toata afacerea 5.000.000 de marci. Cu un an inainte, Parvus primise de la Max Warburg si serviciul secret german 1.000.000 de marci pentru organizarea unei greve generale la Petersburg, care a adunat, in ianuarie 1916, vreo 55.000 de participanti. Suma solicitata acum de Parvus urma sa fie procurata de Max Warburg de la diversi bancheri europeni, legati de magnatul Rotschild, ca Olaf Aschburg, Alfred Milner etc. Bani pentru bolsevici Trebuie sa mentionam ca, pana in 1918, Max Warburg le-a asigurat bolsevicilor lui Lenin o finantare “europeana” (asadar diferita de ceea ce primea Trotki din Wall Street) de 40.580.997 de marci. Ulterior, expediindu-le alte 15.000.000 de marci, sume considerabile la acea vreme. In plus, Max Warburg si colonelul Nicolai din serviciul secret german au “legendat” cateva zeci de ofiteri ai acestui serviciu cu nume rusesti si i-au expediat la Petersburg, ca principali experti in organizarea puciului. Acesti ofiteri germani, “legendati” ca rusi de Max Warburg si colonelul Nicolai, au ocupat, ulterior, pozitii de conducere in Armata Rosie, in tot cursul Razboiului Civil. Ei au alcatuit, pana in 1921, corpul de garda al conducerii bolsevice, asigurandu-i securitatea, fapt trecut, sistematic, sub tacere de istorici.
Din cauza acestor legaturi cu bolsevicii, colonelul Nicolai a fost mai tarziu respins de Hitler si, dupa al Doilea Razboi Mondial, s-a refugiat in URSS, al carei spion devenise. Lenin si grupul sau de bolsevici a parasit Zürich-ul, cu un tren special, pe 9 aprilie 1917, orele 15.10, data fixata de serviciul secret german.
Despartirea bolsevicilor de ceilalti socialisti rusi, aflati in exilul elvetian, a fost violenta, bolsevicii fiind catalogati drept “canalii”, “tradatori” si “porci”. Voiajul de reintoarcere s-a facut pe linia Singen, Offenburg, Mannheim, Frankfurt, Berlin, Bergen si Sassnitz. Ulterior, prin Telleborg, Malmo, Stockholm si Bielo-Ostrov, Lenin si grupul sau au sosit la Petersburg, la 3/16 aprilie 1917, seara.
In total, prepararea politico-diplomatica si tehnica a expedierii lui Lenin cu grupul sau in Rusia, de catre germani, n-a durat decat vreo trei saptamani. In timpul calatoriei, Lenin si grupul sau de bolsevici n-au avut voie sa se angajeze in discutii cu alte persoane. Li s-a asigurat hrana suficienta, inclusiv laptele necesar copiilor mici. Cu titlu de curiozitate, sa remarcam ca serviciul secret german a suportat, in tot cursul anului 1917, toate cheltuielile de propaganda ale bolsevicilor. Printre altele, Max Warburg a finantat si “Pravda”. 7 august 1917: “Crucea Rosie” americana la Petersburg In august 1917 – cu doua luni inainte de “revolutie” – la Petersburg isi face aparitia o asa-zisa “misiune a Crucii Rosii” americane: 36 de persoane, toate imbracate in halate albe, cu insemnele si simbolurile Crucii Rosii. Misiunea afisa scopuri strict umanitare. In realitate, lucrurile stateau putin diferit.
“Misiunea Crucii Rosii” americane descinsese la Petersburg direct de pe Wall Street: 26 dintre “misionari” se numarau printre cei mai mari bancheri, oameni de afaceri si industriasi americani, deghizati in “medici”, incadrati fantezist in serviciul sanitar al armatei americane. “Misiunea” fusese expediata in Rusia chiar de colonelul Edward Mandell House, consilierul presedintelui Wilson. Acelasi care il expediase de la New York la Petersburg si pe Trotki, cu grupul sau de mercenari, la bordul vasului “Cristianja”, ca sa organizeze puciul bolsevic planuit.
In fruntea misiunii Crucii Rosii americane, “medicul” William Boyce Thompson, nimeni altul decat directorul lui “Federal Reserve” a SUA. Alaturi de Thompson, alti “medici” si “infirmieri” vestiti pe Wall Street, ca Robert Barr (presedintele lui “Chase National Bank”), Corse (de la “National City Bank”), Averell Harriman (de la firma “Harriman”, cu mari investitii in mine si petrol) ori ca Thomas Thacher, Henry Davison, Alan Wardwell, Harold Swift. Amestecati printre cei 10 medici (si cateva infirmiere) autentici.
Acestia din urma vor pleca, de altfel, o luna mai tarziu. “Medicii” de pe Wall Street vor ramane insa la Petersburg pana in noiembrie 1917. Adica se mai aflau acolo in timpul puciului bolsevic. Cine erau “translatorii rusi” ai grupului de “medici” de pe Wall Street? Primul, “capitanul Ilovaiski”, se numea Boris Reinstein (viitorul secretar al lui Lenin). Alt “translator”: Alexandr Grunberg (nume real Mihail Gruzenberg, al carui frate, Zorin, va deveni ministrul-comisar al lui Lenin si va face apoi o lunga cariera in diplomatia sovietica).
Cei 26 de “medici” de pe Wall Street si “translatorii rusi”, condusi de Ilovaiski, sunt primiti, in august 1917, in audienta de Lenin, la insistentele lui Trotki. Se pun la cale fabuloase afaceri postrevolutionare, ca si sprijinul secret pe care Wall Street-ul urma sa-l acorde bolsevicilor, dupa preluarea puterii de acestia, prin puciul planificat.
Colaborarea secreta a Wall Street-ului cu bolsevicii se va concretiza, dupa puci, printr-o serie de mari contracte: “General Electrics”, de pilda, va obtine un contract fabulos pentru electrificarea Rusiei. La randul sau, “Standard Oil Company”, imperiul lui Rockefeller, cumpara 50% din campurile de petrol de la rusi, cu toate ca oficial se spunea ca au fost nationalizate. In 1927, Standard Oil, prin partenerul său «Vacuum Oil Company» obţine si dreptul exclusiv de vânzare a petrolului rusesc în ţările europene si construieste prima rafinarie din Rusia.Iata alte cateva din firmele americane profitoare ale puciului bolsevic: Gillette, Du Pont, Harriman, Hammer, Singer, Harvester, Westing House, Ford, Caterpillar, General Electrics, firmele englezesti Royal Dutch, Shell, Metro-Vickers, Birmingham Arms, Stery, Ferguson, firmele franceze Duverger, Schlumberger, Duralumin si firmele italiene Fiat, Nobile, Montefiore. Multi dintre “medicii” de pe Wall Street vor face apoi, decenii la rand, colosale afaceri cu URSS. Ca, de pilda, Armand Hammer (“miliardarul rosu”) ori Averell Harriman.
Harriman a format cu statul bolsevic o firma maritima, care opera in regim de monopol. A capatat concesii pentru exploatarea (cu mana de lucru ruseasca, foarte ieftina, impulsionata de activisti si ofiteri CEKA) imenselor zacaminte de mangan din muntii Caucaz. Nu intamplator, acelasi Harriman va deveni trimis al SUA la Moscova si confidentul lui Stalin pe relatia cu SUA.
·
1917: Fortele armate
britanice au capturat Gaza, invingand fortele Imperiului Otoman in timpul
luptelor din Primul Razboi Mondial.
·
1918: Este
publicat Manifestul Marelui Sfat Naţional din Transilvania privind convocarea
la 1 decembrie a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.
·
1919: Peste
10.000 de comunişti şi anarhişti au fost arestaţi în douăzeci şi trei oraşe
diferite din SUA.
·
1929: Muzeul de Arta
Moderna din New York a fost deschis publicului.
·
1931: In China este
proclamata Republica Sovietică Chineză în orasul Ruijin,
provincia Jiangxi, o “Conferință Națională a Delegaților Sovietici ai
Poporului”, care a luat hotărârea proclamării unei republici sovietice chineze,
cu orașul Ruijin drept capitală. Comunistul Mao Zedong a fost ales
președinte al acestei formațiuni statale Republica Sovietică Chineză s-a extins treptat, ajungând la o suprafață
de peste 30000km2și o populație de peste 3 milioane locuitori. A
încetat să existe pe 15 octombrie 1934, când armata nationalista chineza
(Kuomintang), condusă de Chiang Kai-shek, a supus orașul Ruijin unei blocade.
Comuniștii chinezi au părăsit provincia Jiangxi și s-au refugiat în provincia
Shaanxi, printr-o acțiune care este cunoscută în istoriografia chineză sub
numele de Marșul cel Lung. Mao Zedong (n. 26 decembrie
1893, d. 9 septembrie 1976) a fost un revoluționar chinez, teoritican politic
și lider al Partidului Comunist Chinez.
·
1950: A fost inaugurat Teatrul de Operetă din
Bucureşti, actualul Teatru Naţional de Operetă „Ion Dacian”.
·
1956: Adunarea Generala a ONU a cerut Marii Britanii, Frantei si Israelului
sa-si retraga de urgenta fortele militare de pe teritoriul Egiptului.
·
1956: Generalul american Dwight Eisenhower a fost reales in
functia de presedinte al Statelor Unite cu un procent record. Politicianul a
ramas in Casa Alba dupa ce a inregistrat cea mai importanta victorie a
republicanilor de la Abraham Lincoln incoace, adica cu aproape 100 de ani in
urma. Eisenhower a obtinut 58% din votul americanilor, reusind sa obtina
victoria in 41 de state. Contracandidatul sau, guvernatorul de Illinois Adlai
Stevenson, a obtinut un rezultat mai mult decat modest, fiind votat in doar
sapte state de pe teritoriul SUA.
·
1983: O bomba a explodat in
cladirea Capitoliului din SUA.
·
1987: În Tunisia,
preşedintele Habib Bourguiba este răsturnat de la putere şi înlocuit de
prim-ministrul Zine El Abidine Ben Ali.
·
1989: Prim-ministrul
comunist est-german Willi Stoph, împreună cu intregul guvern, este
nevoit să demisioneze după uriaşele proteste anti-guvernamentale
desfasurate in intreaga tara. Dupa demisia guvernului condus de Willi
Stoph, liderul comunist Egon Krenz formeaza un nou
guvern. La data de 3 octombrie 1990 Germania de Est şi Germania de Vest
s-au unit, Republica Democrata Germana, creatie comunista a lui Stalin
disparand de pe harta politica a lumii.
·
1994: Philippe Seguin, presedintele Adunarii Nationale a
Republicii Franceze, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii
Bucuresti cu prilejul vizitei facute in Romania.
·
1996: Lagos, Nigeria, se prăbușește un avion Boeing 727. Au murit toți cei 143
de oameni aflați la bord
·
1996: Biroul Electoral
Central (BEC) a comunicat rezultatele finale ale alegerilor parlamentare si
prezidentiale din 3 noiembrie. Rezultatele alegerilor prezidentiale au fost:
Ion Iliescu-32,25%; Emil Constantinescu-28,21%; Petre Roman-20,54%. Rezultatele
alegerilor pentru Senat au fost: CDR-30,70%; PDSR-23,08%; USD-13,16%;
UDMR-6,81%; PRM-4,54%; PUNR-4,22%. Rezultatele alegerilor pentru Camera
Deputatilor au fost: CDR-30,17%; PDSR-21,52%; USD-12,93%; UDMR-6,64%; PRM-
4,46%; PUNR-4,36%.
·
1996: CD-R si USD au semnat
un acord de colaborare guvernamentala prin care se proclama drept obiectiv
fundamental al acestei aliante "inlaturarea totala a regimului
Iliescu".
·
1997 - Conducerea Bisericii Ortodoxe Române a respins
acuzaţiile aduse unora dintre ierarhi, potrivit cărora unii membri ai Sfântului
Sinod ar fi fost colaboratori ai Securităţii.
·
2000: Agentia de lupta
antidrog americana descoperă unul dintre cele mai mari
laboratoare clandestine de fabricare a LSD, în interiorul
unui fost siloz de rachete în Wamego, Kansas.
·
2001: Operarea regulată Concorde între Paris/Londra și New
York va reîncepe după accidentul din 2000
·
2001:
Compania aeriană naţională a Belgiei, Sabena, intră în faliment.
·
2007 -
Senatorii au aprobat propunerea legislativă pentru instituirea Programului de
stimulare a înnoirii parcului naţional de tractoare - "RABLA" pentru
tractoare.
Nașteri
·
630: S-a nascut imparatul bizantin Constans (Konstantinos) al
II-lea, poreclit “Pogonatos” (Barbosul), fiul lui Constantin al III- lea;
(d. 15 septembrie 668). Era fiul lui Constantin al III-lea si
a domnit intre anii 641-668. De asemenea, el a fost
ultimul împărat din istorie care a detinut si titlul de consul (dîn
anul 642). Pe 15 septembrie 668, el a fost asasinat în baie de
catre slujitorii sai. În timpul domniei lui, arabii fac multe jafuri
în insulele din Marea Mediterana si Marea Egee. Constans s-a confruntat și cu
monofizitii, precum și cu revoltele exarhului Catarginei, Grigore (646-
647) și a exarhului de Ravenna, Olimpius. În acest timp, arabii
au intrat în Armenia si Capadocia, iar in 648 ei au pustiit Frigia,
iar în 649 au făcut prima lor incursiune în insula Creta. In anul
655, la Phoinike (în Lycia), 500 de nave bizantine au fost distruse în timpul
bătăliei, iar împăratul a fost pe cale să moară. În 658 i-a înfrânt
temporar pe slavi și bulgari în Balcani și în 659 a făcut pace cu
Califatul Arab. După această pace, papa Martin I a condamnat monotheismul.
Împăratul i-a ordonat exarhului Ravennei să-l aresteze pe papă, dar acesta a
refuzat, fiind înlocuit, iar papa exilat la Cherson. În 659, Constans i-a asociat la domnie pe fii săi, Constantin,
Heraclius si Tiberius, iar el s-a retrasla Siracusa in Sicilia. În restul
domniei, Constans s-a angajat în luptă cu statele longobarde din Italia.
În 663 Constans a vizitat timp de 12
zile Roma, fiind primul împărat bizantin, dupa doua
secole, care a vizitat orasul, fiind primit cu mare cinste de
către Papa Vitalian. În 668,
a fost asasinat în baie de către slujitorii săi. Fiul său cel mare, Constantin,
a devenit împărat.
·
994: S-a nascut in Cordoba (Spania
de azi), savantul arab Ibn Hazm; (d.15 august 1064). A avut preocupări multiple ca:
filosofie, istorie, literatura, teologie.
·
1598: Francisco Zurbarán,
pictor spaniol (d. 1664).
Zurbarán este cunoscut în
primul rând pentru picturile sale religioase reprezentând călugări, călugărițe,
și martiri. Datorită stilului său auster și sumbru, precum și a folosirii
tehnicii de “clarobscur”, a fost supranumit “Caravaggio al
Spaniei”.
·
1728: S-a
nascut Căpitanul James Cook, ofiter in marina britanică, explorator si
cartograf ; (d. 14 februarie 1779). James Cook (n. 7 noiembrie 1728 – d. 14
februarie 1779) explorator, navigator și cartograf englez ce a ajuns la rangul
de căpitan în Marina Regală.
·
1810: S-a
nascut scriitorul german Fritz Reuter; (d. 12 iulie 1874).
·
1810:
Ferenc
Erkel, compozitor ungur (d. 1893)
·
1818: S-a
nascut Emil Du Bois-Reymond, medic şi fiziolog german, descoperitorul
potenţialului de acţiune al neuronului şi întemeietorul electrofiziologiei
experimentale; (d. 26.12.1896).
·
1854 - S-a
născut arheologul şi numismatul francez Ernest Babelon, membru de onoare străin
al Academiei Române (m.03.01.1924).
·
1866: S-a
nascut Paul Lincke, compozitor german (d. 1946). Carl
Emil Paul Lincke (n. 7 noiembrie 1866 în Berlin – d. 3 septembrie 1946 în
Clausthal-Zellerfeld, Germania), compozitor german.
·
1867: S-a nascut in Varsovia, Maria
Sklodowska-Curie, chimista franceza de origine poloneza, laureata cu
premiul Nobel in Chimie si Fizica. S-a nascut in Varsovia, emigrand in Franta
in 1891. A urmat studii la Sorbona, unde l-a si intalnit pe viitorul sot. S-a casatorit cu Pierre Curie in 1895 si a inceput sa lucreze alaturi de
el. A fost profesor universitar la Sorbona. Impreuna cu sotul ei, Pierre Curie,
a avut o contributie deosebita in studiul radioactivitatii si a pus bazele
radioterapiei. Cei doi cercetatori au reusit sa descopere si sa izoleze
poloniul si radiul in 1898. Primul premiul Nobel in Fizica le-a fost atribuit
in 1903, cei doi impartindu-l cu Becquerel, care, de asemenea, a avut o
contributie la descoperirea radioactivitatii. Dupa ce, in 1906, sotul ei a murit in urma unui accident de circulatie,
Maria Sklodowaska-Curie i-a urmat acestuia in postul de sef al Departamentului
de cercetari de la Sorbona. Ea a publicat teza sa fundamentala legata de
radioactivitate in 1910, un an mai tarziu fiind recompensata cu un al doilea
Premiu Nobel, de data aceasta in Chimie. S-a stins din viata dla 4 iulie 1934,
in Sancellemoz, Franța, la varsta de 67 de ani din cauza unei leucemii
cauzate probabil de expunerea indelungata la radiatii radioactive.
·
1867 - S-a
născut medicul pediatru Mihail Manicatide. Cercetări în domeniul meningitei
cerebrospinale la copii, a seroterapiei tusei convulsive (m.17.02.1954).
·
1878: S-a nascut Lise Meitner, fiziciană austriacă. Împreună cu
Otto Hahn şi Fritz Strassmann a descoperit fisiunea uraniului. Laureată a
premiului Enrico Fermi, în anul 1966; (d.27.10.1968).
·
1879: S-a
nascut comunistul Leon Trotsky ( Leiba Davidovici Bronștein), figura
proeminenta a revolutiilor ruse de la 1905-1907 si 1917; (d.21.08.1940). Lev
Davidovici Troțki (n. 26 octombrie 1879 (S.N. 7 noiembrie) – d. 21 august
1940), născut Léiba sau Leib Bronștéin, revoluționar bolșevic și intelectual
marxist rus născut într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina.
·
1885: S-a
nascut Frank Knight, economist american. A fost unul dintre fondatorii şcolii
economice de la Chicago impreună cu Milton Friedman şi George Stigler ; (d.
15.04.1972).
·
1897: S-a nascut Herman
J. Mankiewicz, scriitor, regizor si producator de film american.
·
1903 - S-a
născut Konrad Lorenz, fondatorul austriac a etiologiei moderne : „Aşa-zisul rău
(despre istoria naturală a agresiunii)” (m.27.02.1989).
·
1905: S-a nascut William
Alwyn, compozitor englez.
·
1913: S-a
nascut Albert Camus, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru
literatură în 1957; (d.04.01.1960). Albert Camus (n. 7 noiembrie 1913,
Mondovi, Algeria franceză, azi Dréan, Algeria – d. 4 ianuarie 1960,
Villeblevin, departamentul Yonne, Franța), romancier, dramaturg și filozof
francez, reprezentant al existențialismului.
·
1916: S-a
nascut Mihai Şora, eseist si filosof, membru fondator al Grupului pentru Dialog
Social şi al Alianţei Civice, al „Solidarităţii universitare” şi al Asociaţiei
„România viitoare”; după 1989 a fost ministru al Învăţământului (volume:
„Despre dialogul interior”, „Firul ierbii”). Mihai Șora (n. 7 noiembrie
1916, Ianova, județul Timiș), filosof și eseist român. Din 24 octombrie 2012
este membru de onoare al Academiei Române.
·
1922: S-a nascut Al
Hirt, trompetist american.
·
1932 - S-a
născut scriitorul francez de origine rusă Vladimir Volkoff („Reîntoarcerea”)
(m.14.09.2005).
·
1937: S-a nascut Mary
Travers, cantareata americana, a cantat in Peter, Paul and Mary.
·
1938 - S-a
născut istoricul literar Eliza Botezatu („Poezia meditativă moldovenească”,
„Compunerea”, „Poezia şi dialectica vieţii”).
·
1940 - S–a
născut, la Hunedoara, actriţa Dorina Lazăr, fost director al Teatrului „Odeon”
din Bucureşti (“Lumini şi umbre”, “Angela merge mai departe”, “Balanţa”).
·
1942 - S–a
născut, la Bucureşti, Mariana Mihuţ, actriţă cu o remarcabilă activitate
teatrală la Teatrul Bulandra (film: “Moartea unui artist”, “Balanţa”, “Cel mai
iubit dintre pământeni”, „De ce trag clopotele, Mitică?”).
·
1942:
Johnny
Rivers, cântăreț american
·
1942 : André Armand
Vingt-Trois, arhiepiscop de Paris
·
1943 - S-a
născut Joni Mitchell (Roberta Joan Anderson), vocalistă, chitaristă, pianistă
şi compozitoatre canadiană.
·
1948 - S-a
născut britanicul Jonathan Scheele, din octombrie 2001 este şeful Comisiei
Uniunii Europene la Bucureşti.
·
1957: S-a nascut Christopher
Knight, actor american.
·
1964: S-a nascut Dana
Plato, actrita americanca.
·
1967:
David Guetta, House-DJ și producător
francez
Decese
·
1550: A murit Jon Arason, ultimul episcop
romano-catolic din Islanda; (n.1484). Este un erou popular islandez
intrat in legenda pentru lupta dusa impotriva danezilor.
·
1877: Constantin
Ene, maior român, Erou al Războiului de Independență, căzut în
luptele de la Rahova (n. 1837)
·
1908: Gangsterii
americani Butch Cassidy şi Sundance Kid sunt ucişi în San Vicente, Bolivia.
·
1910: S-a stins din
viaţă la varsta de 82 de ani, (20 noiembrie s.n.), marele scriitor rus
Lev Nicolaevici Tolstoi, autorul romanelor “Război şi pace” şi “Anna
Karenina”, dar şi a mai multe piese de teatru, povestiri, lucrări de
memorialistică şi morală. S-a nascut la
28 august (s.v)/ 9 septembrie (s.n) 1828. Căsătorit în 1862 cu Sofia Andreevna
Bers, cu care a avut treisprezece copii, contele scriitor n-a fost prea fericit
în căsătorie, după cum notează A. N. Wilson. Capodopera sa, romanul
“Război şi pace”, este considerat unul dintre cele mai complete şi complexe
romane care s-au scris vreodată, în paginile sale întreţesându-se poveştile a
580 de personaje istorice şi fictive. După 1880,
Tolstoi s-a dedicat unei vieţi trăite după concepte proprii, un fel de
creştinism primar, “bogumilism”, şi a scris o seamă de broşuri în care şi-a
expus ideile asupra religiei, bisericii, artei, şcolii, educaţiei, vieţii,
muncii, progresului şi altor chestiuni sociale, scrieri care constituie ceea ce
s-a numit “tolstoism”. Succesul literaturii sale a fost atât de răsunător în
întreaga lume, încât în 1901 a fost propus pentru Nobel, dar el a refuzat
premiul.
·
1944:
Spionul sovietic Richard Sorge este spânzurat de japonezi. Richard Sorge (în limba rusă Рихард Зорге) (4
octombrie 1895 – 7 noiembrie 1944) a fost un revoluționar, jurnalist care a
lucrat în Germania și Japonia și spion al Uniunii Sovietice în Japonia înaintea
și în timpul celui de-al doilea război mondial. Numele de cod dat în cadrul
NKVD a fost „Ramsay.”
·
1977 - A
murit Al. Dimitriu-Păuşeşti, publicist şi traducător. A semnat traducerea
romanului lui Roger Martin du Gard, "Familia Thibault"
(n.24.02.1909).
·
1990 - A
murit scriitorul britanic Lawrence Durrell (n.27.02.1912).
·
1992 - A încetat din viaţă politicianul slovac Alexander
Dubček. După numai opt luni de la instalarea sa în funcţia de prim-secretar al
CC al PC (5 ianuarie 1968-17 aprilie 1969), trupele Pactului de la Varşovia, cu
excepţia celor române, au pus capăt regimului său comunist moderat (1968). În
1989, în urma schimbărilor radicale petrecute în ţara sa, Dubček a fost
reabilitat (n. 27 noiembrie 1921)
·
2002 - A
murit Rudolf Augstein, important jurnalist german, fondator şi director al
prestigiosului cotidian „Der Spiegel” (n.05.11.1923).
·
2003 -
A încetat din viaţă scriitorul Iosif Naghiu, unul dintre cei mai importanţi
dramaturgi contemporani (n.11 martie 1932)
·
2011: A
decedat campionul mondial american de box la categoria grea, Joseph
William „Joe“ Frazier ( n. 12 ianuarie 1944). Joseph William „Joe“ Frazier (n.
12 ianuarie 1944, Beaufort, Carolina de Sud – d. 7 noiembrie 2011), campion
mondial american de box, la categoria grea. Era poreclit Smokin’ Joe („Joe, cel
care dă gaz”). Înainte de a deveni profesionist, Frazier a fost campion olimpic
de box amator (1964, Tokio), iar cele trei meciuri de box pe care le-a susținut
împotriva lui Muhammad Ali (alias Cassius Clay), aparțin meciurilor clasice din
istoria boxului.
Sărbători
·
Calendar religios 7
noiembrie
- Calendar crestin ortodox:
Sfintii 33 de Mucenici din Melitena; Cuviosul Lazar din Muntele Galisiei
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfintii 33 martiri din Melitina; Cuviosul Lazar
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfanta Carina
- Calendar crestin ortodox:
Sfintii 33 de Mucenici din Melitena; Cuviosul Lazar din Muntele Galisiei
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfintii 33 martiri din Melitina; Cuviosul Lazar
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfanta Carina
RELIGIE ORTODOXĂ 7 Noiembrie
Sf
33 Mucenici din Melitina; Sf Cuv Lazăr din Muntele Galisiei
În timpul
prigoanei împăratului Diocleţian tânărul
Ieron a fost întemniţat împreună cu alţi treizeci şi trei de creştini,
deoarece nu au dorit să jertfească zeilor. După multe chinuri la care au fost
supuşi aceşti creştini au suferit moarte martirică pentru credinţa în Domnul
Iisus Hristos. Acesti sfinti s-au nevoit pe vremea împaratilor Diocletian si
Maximian. Si era acest Ieron viteaz si puternic la trup si blând la suflet. Si
fiind el plugar, l-au gasit într-un loc slujitorii idolilor si, vrând sa-l
ucida ca niste tâlhari, nu au putut. Ca scotând sfântul fierul plugului, a luat
grindeiul în loc de arma si s-a pornit asupra lor de i-a gonit pe toti, scapând
ei cu sudori si cu sânge. Deci s-a dus sfântul de bunavoia sa la domn si stând
la cercetare, i s-a taiat mâna dreapta din cot. Iar pe ceilalti sfinti
punându-i pe jos, i-au batut cu vine de bou. Si dimineata iarasi batându-le
trupurile câteva ceasuri, le-au taiat capetele afara din cetatea Melitinei.
Sfântul Cuvios Lazăr S-a
născut într-un sat din apropierea Magnesiei (Asia Mică). Părinţii lui erau de
neam bogat şi s-au îngrijit să-i ofere o educaţie aleasă. Încă din tinereţe îşi
dorea nespus de mult să meargă la Ierusalim. S-a călugărit şi după ce s-a
aşezat în diferite mănăstiri a intrat mai târziu în Mănăstirea „Sfântul Sava”
din Palestina. Aici a rămas şase ani, iar însuşi patriarhul Ierusalimului l-a
hirotonit preot. Agarenii au năvălit apoi mănăstirea, iar Cuviosul Lazăr s-a
dus în Efes şi s-a aşezat în muntele Galisiul din apropierea cetăţii. Aici a
zidit o nouă mănăstire în cinstea Sfintei Învieri. Cuviosul a mai trăit încă 15
ani în munte săvârşind multe minuni. A trecut la cele veşnice la vârsta de 72
de ani. La
sfârşitul lui s-au petrecut lucruri minunate. Căci îndată ce s-a despărţit de
trup dumnezeiescul lui suflet şi s-a suit la cele cereşti, s-a pogorât de sus
un nor luminos, asemenea celui ce s-a arătat la naşterea lui, vestind
săvârşirea prea fericitului şi chemând pe toţi ucenicii la stâlp, cu prea
slăvita lumină ce strălucea într-însul.
Acest de trei ori
fericit parinte al nostru Lazar era din pamântul Asiei, dintr-un sat ce era
aproape de Magnesia, în anul 1030, numit cu imnele Nascatoarei de Dumnezeu si
avea parinti prea evlaviosi: Nichita si Irina cu numele. Iar când era sa se
nasca el, a facut Dum-nezeu sa se arate din cer o dumnezeiasca lumina, care a
umplut toata casa sa cea parinteasca. Din a carei stralucire de lumina
spaimântându-se femeile cele adunate, au iesit afara si a ramas singura
maica-sa. Iar dupa ce s-a nascut pruncul, o, minune, a stat îndata drept si s-a
închinat spre rasarit, avându-si mâinile cu buna rânduiala strânse la piept,
mai înainte aratând Dumnezeu prin aceasta curatenia cuviosului si sârguinta
prin care sufletul lui avea sa primeasca dumnezeiasca stralucire. Si când s-a
facut de cinci ani, l-au dat la un dascal ca sa învete Sfintele Scripturi. Si
în putina vreme a covârsit pe toti copiii.
Drept aceea si de toti
era laudata ascutimea mintii sale, si când a ajuns în vârsta a luat dumnezeiesc
dor în sufletul sau ca sa mearga la Ierusalim si sa vada Sfintele Locuri unde a
patimit Hristos; dar mergea pe ascuns de toti în dorita lui calatorie si
calatorea cu oarecare monahi amestecându-se. Iar când a ajuns la sate, s-a unit
cu alt monah si se ducea la Ierusalim. Si ajungând la Atalia, pomenitul monah a
pus viclesug în mintea sa împotriva-i, ca sa-l vânda pe el. Iar cu pronia lui
Dumnezeu, unul din calatori a facut cunoscut tânarului si acesta aflând a fugit
calatorind pe calea sa ca mai înainte. Si ajungând la Sfintele locasuri si
înconjurându-le pe toate si închinându-se, s-a întors la biserica Sfintei
Învieri, si a fost gazduit de arhidiaconul ei, prin care a fost asezat în
Mânastirea Sfântului Sava.
Deci vazându-l pe
acesta, proiestosul, ca este împodobit cu toata întelepciunea si fapta buna
(caci mai pe toti cei de acolo îi întrecuse slujind bine si purtând jugul
ascultarii), l-a trimis la patriarhul Ierusalimului care l-a hirotonit preot.
Si dupa aceea a zabovit în mânastire mai multi ani, pâna la ridicarea
agarenilor, care au stricat toata Palestina si sfânta mânastire de acolo, având
ei povatuitor pe spurcatul Aziz care a surpat înfrumusetata biserica a Sfintei
Învieri si crucea cea din turla a sfarâmat-o si a aruncat-o la pamânt si multe
a hulit împotriva lui Dumnezeu. Acestea vazându-le cuviosul cu ochii sai
împreuna si cu ceilalti parinti, au hotarât sa mearga la Roma; dar ajungând la
Efes si închinându-se iubitului de Dumnezeu cuvântator si evanghelist, a auzit
sfântul glas de sus, care îi arata lui învederat sa se suie la muntele cel din
preajma Efesului care se chema Galisiul, fiind neumblat de multi pentru asprime
si îndemânatic pentru linistea dorita de cuvios.
Deci
suindu-se într-însul si mai presus de puterile omenesti nevoindu-se, suferind
ispite nenumarate de la demonii care navaleau asupra simturilor si gândurilor
lui ziua si noaptea, cu puterea lui Dumnezeu i-a surpat. Iar oarecând,
savârsindu-si el rugaciunea pe la miezul noptii, i s-a aratat stâlp de foc
întins de la pamânt la cer, si a vazut multime de îngeri, care cu dulceata
cântau: „Sa învieze Dumnezeu si sa se
risipeasca vrajmasii Lui„.
Drept aceea acolo a
zidit biserica învierii, unde a vazut temelia stâlpului celui de foc, pentru
care si biserica se cheama Sfânta înviere, ridicata fiind de împaratul
Constantin Monomahul, care a trimis de la sine atunci multi bani, împreuna cu
doua scrisori ale sale si sfinte odoare si cinstitul lemn si Sfânta Evanghelie
împodobita cu aur si dumnezeiesti icoane si a afierosit destule metocuri si
sate la mânastirea aceasta, cu scrisori împaratesti; caci multa credinta si
evlavie avea împaratul catre Parintele Lazar. Pentru ca în vremea când
împaratul era surghiunit la ostrovul Lisveei, mai înainte cu trei ani, prin
oarecare ucenici ai sai cuviosul i-a vestit si scaparea din surghiun si
chemarea a doua oara la împaratie.
Deci era savârsind
fericitul si minuni prea mari. Si ajungând la culmea virtutii si
învrednicindu-se darului proorociei si-a cunoscut mai înainte sfârsitul sau;
dar fiii sai cei duhovnicesti cu lacrimi îl rugau si cereau ca sa mai ramâna
înca în viata pentru mai marele folos si sporire a lor. Atunci el a cerut de la
Nascatoarea de Dumnezeu adaugire vietii sale cincisprezece ani si câstigând
cererea a vietuit pâna la saptezeci si doi de ani; a ajuns numarul ucenicilor
sai peste noua sute. Si de vreme ce se savârsise si anul al cincisprezecelea ce
i s-a dat lui de Nascatoarea de Dumnezeu, s-a mutat catre Domnul. Iar sfintele lui
moaste cele vrednice cinstindu-le ucenicii lui cu cântari de laude si cu miruri
si cu faclii, le-au asezat în sicriul de mult pret aproape de stâlpul pe care
sedea fericitul în dreapta bisericii Sfânta înviere. Si a lucrat sfântul si
dupa moarte tot felul de minuni, întru slava adevaratului Dumnezeu si
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine cinstea si lauda în vecii
vecilor. Amin.
Cu ale lor
sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU
7 Noiembrie
A.
PLĂCINTE
Plăcintă cu soia
• foi de plăcintă;
• ½ pachet soia granule;
• 1 ½ ceaşcă apă pentru înmuiat soia;
• ½ linguriţă sare;
• 1 ceapă mare rasă pe răzătoarea mică;
• 1 fir de praz tocat foarte fin;
• 250 g ciuperci tocate mărunt (facultativ);
• ¾ ceaşcă ulei;
• 2 linguri pesmet;
• 1 ardei verde tocat fin (facultativ);
Se călesc în ulei ceapa, prazul şi ardeiul. Se adaugă soia, înmuiată în prealabil şi toate celelalte ingrediente. Se lasă la foc mic să scadă.
Se unge cu ulei o formă potrivită, se aştern jumătate din foi ungându-se fiecare foaie, se toarnă compoziţia şi se acoperă cu restul de foi. Deasupra se unge bine şi se taie cu vârful cuţitului până jos.
Se dă la cuptor până se rumeneşte bine.
Plăcintă cu soia
• foi de plăcintă;
• ½ pachet soia granule;
• 1 ½ ceaşcă apă pentru înmuiat soia;
• ½ linguriţă sare;
• 1 ceapă mare rasă pe răzătoarea mică;
• 1 fir de praz tocat foarte fin;
• 250 g ciuperci tocate mărunt (facultativ);
• ¾ ceaşcă ulei;
• 2 linguri pesmet;
• 1 ardei verde tocat fin (facultativ);
Se călesc în ulei ceapa, prazul şi ardeiul. Se adaugă soia, înmuiată în prealabil şi toate celelalte ingrediente. Se lasă la foc mic să scadă.
Se unge cu ulei o formă potrivită, se aştern jumătate din foi ungându-se fiecare foaie, se toarnă compoziţia şi se acoperă cu restul de foi. Deasupra se unge bine şi se taie cu vârful cuţitului până jos.
Se dă la cuptor până se rumeneşte bine.
B. SALATE
Salată
de conopidă
• 1 conopidă de mărime medie;
• 4 linguri de ulei;
• 2 linguri oţet sau zeamă de lămâie
Conopida se spală, se îndepărtează frunzuliţele verzi şi se fierbe în apă cu sare fără să se lase prea mult să nu se zdrobească.
Se lasă să se răcească, se desface bucheţele, se aşază în castron şi se toarnă deasupra amestecul de ulei şi oţet sau lămâie.
• 1 conopidă de mărime medie;
• 4 linguri de ulei;
• 2 linguri oţet sau zeamă de lămâie
Conopida se spală, se îndepărtează frunzuliţele verzi şi se fierbe în apă cu sare fără să se lase prea mult să nu se zdrobească.
Se lasă să se răcească, se desface bucheţele, se aşază în castron şi se toarnă deasupra amestecul de ulei şi oţet sau lămâie.
C. SOSURI
Sos cu
muştar
Într-o
ceaşcă de sos alb se amestecă bine o lingură de muştar.
Se
încălzeşte sosul fără a se lăsa să fiarbă.
D. BORŞURI, SUPE, CRÈME DE LEGUME
Cremă
de zarzavat
· 3 morcovi;
· 3 rădăcini pătrunjel;
· 3 ţeline mici;
· 3 fire praz (partea albă);
· 6 cartofi;
· 6 bucheţele conopidă;
· 3 linguri margarină;
· Mărar;
· Pătrunjel;
· Sare;
· Piper măcinat
Se curăţă zarzavaturile, se spală şi se fierb în apă cu
sare. După ce fierb foarte bine se dau prin sită şi se adaugă zeama care s-a
scurs de la fiert.
Margarina, verdeaţa, sarea şi piperul se
adaugă înainte de a se servi.
Se serveşte cu crutoane.
E.
MÂNCĂRURI
Ghiveci
· 1 kg cartofi tăiaţi felii subţiri;
· ½ kg dovlecei curaţaţi şi tăiaţi rondele;
· ¼ kg bame;
· 1 ½ ceaşcă ulei;
· 3 – 4 cepe tăiate solzi;
· 1 legătură mărar;
· 1 legatură pătrunjel;
· 4 – 5 roşii date pe răzătoare;
· Sare;
· Piper
· 5 – 6 căţei de usturoi
Se curăţă, se taie zarzavaturile şi se aşază straturi
alternative în formă, presărând sare şi piper după fiecare strat.
Ceapa se căleşte bine în ulei, se adaugă
roşiile, usturoiul şi se toarnă peste zarzavaturi.
Deasupra se pun 2 – 3 roşii tăiate felii
şi restul de verdeaţă.
Se dă la cuptor la foc potrivit
aproximativ o oră.
F. DULCIURI
Chec
cu cacao
· ¾ ceaşcă ulei;
· 2 ceşti zahăr;
· 2 ceşti apă rece;
· 3 linguri oţet;
· 6 linguri cacao;
· 1 linguriţă sare;
· 2 vanilii;
· 3 ceşti făină;
· 2 linguriţe bicarbonat;
· 1 linguriţă praf de copt
Se
bate uleiul cu zahărul, se adaugă oţetul, apa, vanilia, făina în care se
amestecă bicarbonatul şi praful de copt.
La sfârşit se adaugă
sare şi cacao.
Se răstoarnă compoziţia în tava unsă şi
tapetată cu făină şi se dă la cuptor, la foc potrivit timp de 45 minute.
Când este copt se pudrează cu zahăr.
ARTE 7 Noiembrie
INVITAŢIE
LA OPERĂ 7 Noiembrie
Fidelio
de Beethowen
Fidelio este singura operă lirică scrisă de Ludwig van
Beethoven. Fidelio este o dramă în două acte, după libretul german al lui Joseph
Sonleithner, care ilustrează triumful dragostei asupra tiraniei. În catalogul creațiilor muzicale ale lui Beethoven, Fidelio este notată Op. (Opus) 72.
Personajele
principale sunt Leonora și soțul ei, Florestan. Florestan este luat prizonier, iar din dragoste pentru el,
Leonora se travestește într-un bărbat numit „Fidelio”. După mai multe aventuri,
Leonora îl salvează pe Florestan din închisoare.
Premiera
mondială 23 mai 1814, Kärntnertortheater, Viena
Roluri[modificare | modificare sursă]
Roluri
|
voci
|
Actori - premiera 1805
|
Florestan
|
tenor
|
Friedrich
Christian Demmer
|
Leonora
|
soprană
|
Anna
Milder
|
Rocco
|
bas
|
Rothe
|
Marzelline
|
soprană
|
Louise
Muller
|
Jaquino
|
tenor
|
Cache
|
Don
Pizzaro
|
bas-bariton
|
Sebastian
Mayer
|
Don
Fernando
|
bas
|
Weinkopfer
|
Sinopsis
Actul I
Actul I
Marzelline, fiica temnicerului Rocco, refuză
avansurile lui Jaquino, ajutorul tatălui ei. Ea îl iubește pe Fidelio, noul
angajat. Acesta sosește cu cumpărături și corespondență, dar e necăjit de
interesul Marzellinei față de el. Fidelio este, de fapt, Leonora, o femeie
nobilă care a venit la închisoare deghizată în bărbat, pentru a-și găsi soțul,
Florestan, un prizonier politic. Când Rocco spune că în celulele subterane se
află un bărbat în pragul morții, Leonora bănuieşte că ar putea fi
Florestan şi îl roagă pe temnicer să o lase să-l însoțească când își face
rondul. Acesta e de acord, deși guvernatorul închisorii, Don Pizarro nu-i
permite decât lui accesul în acea zonă.
În timp ce soldații se adună în curte, Pizarro
află că Don Fernando, ministru de stat, vine în inspecție la închisoare. La
aflarea acestei vești, guvernatorul decide să-l ucidă cât mai rapid pe
Florestan, dușmanul său, și-i ordonă lui Rocco să sape o groapă în temniţă.
Leonora, auzind planul, își dă seama de natura diabolică a lui Pizarro. Ea îl
imploră din nou pe Rocco să o lase să-l însoțească în celula condamnatului. De
asemenea, îl roagă să-i lase pe ceilalţi prizonieri să iasă câteva clipe în
curte, la aer. Rocco acceptă, dar, după ce prizonierii sunt scoși din temnițe,
Pizarro apare și îi ordonă lui Rocco să-i trimită inapoi și să se grăbescă să
sape groapa lui Florestan. Rocco se duce în temniță, iar Leonora îl urmează.
Actul al II-lea
Într-una dintre cele mai joase celule din
închisoare, Florestan se luptă să rămână în viață și, pentru a nu-și pierde
mințile, el visează cum vine Leonora să-l salveze. Rocco și Leonora sosesc și
încep să pregătească mormântul. Florestan se trezește, nu-și recunoaște soția,
iar Leonora îşi pierde cumpătul la auzul vocii lui. Florestan îl convinge pe
temnicer să-i dea ceva de băut, iar apoi Leonora îi dă o bucată de pâine și îl
îndeamnă să nu-și piardă credința. Rocco îl anunță pe Pizarro că totul este
pregătit, iar guvernatorul vine cu un pumnal să îl înjunghie pe Florestan, dar
Leonora îl oprește, amenințându-l cu un pistol. Chiar în acest moment o
trompetă anunță că a sosit ministrul. Rocco îl conduce pe Pizarro afară, în
timp ce Leonora și Florestan se îmbrăţişează.
În curtea închisorii, Don Fernando proclamă
dreptate pentru toți. El este mirat când, din temniţă, îi este adus vechiul
prieten Florestan, iar Rocco îi povestește despre curajul Leonorei. Florestan
este eliberat, iar Pizarro, arestat.
Fidelio
(full opera)
Biografie
Joan Sutherland sa
născut în Sydney , Australia,
părinților scoțieni și
a participat la școala St
Catherine din suburbiaWaverley, New
South Wales . Ca un copil, ea a
ascultat și a imitat exercițiile de cântat ale mamei sale. Mama ei, o mezzo-soprană ,
a luat lecții de voce, dar nu a considerat niciodată o carieră de cântăreață
profesionistă. Sutherland avea 18 ani când
a început să studieze serios vocea cu John și Aida Dickens. Ea a debutat în Sydney în Sydney, ca Dido într - o producție
a lui Dido și Aeneas a lui Henry Purcell ,
în 1947. În 1951, ea a debutat în scenă în Judith Eugene Goossens . În 1951, după ce a câștigat cea mai importantă competiție din
Australia, Sun Aria (cunoscută astăzi sub numele de Sydney Eisteddfod McDonald's Operatic
Aria) în 1949. În același an, a ajuns a treia după baronul Ronal
Jackson în radio Quest MobilB , Care a câștigat un an mai târziu, în 1950. Apoi
a mers la Londra pentru a-și continua studiile la Scoala de Opera a Colegiului Regal
de Muzică cu Clive Carey . Ea a fost angajată de Royal Opera House ,
Covent Garden, ca o soprană de utilitate, și a debutat acolo la 28 octombrie
1952, ca Prima Doamnă în flautul magic ,
urmată în noiembrie de cîteva spectacole ca Clotilde în filmul lui Vincenzo Bellini opera Norma ,
cu Maria Callas ca
Norma.
Fiind un admirator al
lui Kirsten Flagstad în
cariera sa timpurie, sa antrenat să devină o soprană dramatică wagneriană . În decembrie 1952, ea a cântat primul rol principal la Opera
Regală, Amelia în Un ballo in
maschera . Alte roluri
au fost Agathe în Der Freischütz ,
Contesa în Căsătoria lui
Figaro , Desdemona în Otello , Gilda
în Rigoletto ,
Eva în Die
Meistersinger von Nürnberg și Pamina în The Magic
Flute . În 1953, ea a cântat rolul
Lady Rich în filmul lui Benjamin Britten Gloriana la câteva
luni după premiera mondială și a creat rolul lui Jennifer în Căsătoria de vară a lui
Michael Tippett, la 27 ianuarie 1955.
Sutherland sa căsătorit
cu dirijorul și pianistul australian Richard Bonynge la
16 octombrie 1954. Fiul lor, Adam, sa născut în 1956. Bonynge ia convins
treptat că Wagner nu ar putea fi Fach și că, din
moment ce ar putea produce note mari șicoloratura cu
mare ușurință, ea ar trebui să exploreze probabil repertoriul belgonului . În cele din urmă, sa stabilit în acest Fach ,
petrecând cea mai mare parte a carierei sale, cântând dramă colorată soprană .
În 1957, ea a apărut
în Alcina Handel
cu Societatea Handel Opera și a cântat selecții de la Emilia di Liverpool
de la Donizetti într -
o emisiune radio, în care au fost demonstrate în mod clar potențialul ei bel
canto. În anul următor a cântat-o pe Donna Anna în Don Giovanni din
Vancouver.
În 1958, la Opera
Regală, după ce a cântat "Lăsați serafimii luminători" de la
oratorio Samson ,
Handel a câștigat o ovație în picioare de zece minute.
La 11 octombrie 2010,
familia lui Sutherland a anunțat că a murit la domiciliul ei la Les Avants din
Elveția în ziua anterioară de eșec cardio-pulmonar - "inima tocmai a dat
afară ... Când sa ajuns la punctul că ea fizic nu a putut face nimic , nu voia
să mai trăiască, dorea să meargă, era fericită să meargă și în cele din urmă a
murit foarte, foarte liniștită. [25] [26] [27] Deși a revenit din căderea
ei în 2008, a condus la probleme de sănătate mai grave. [28] O declarație din partea
familiei sale a spus: "Are o viață lungă și a dat o mulțime de plăcere
multor oameni". Sutherland a cerut un
serviciu funerar mic, privat. [25]Înmormântarea sa a avut loc la 14
octombrie, iar Opera Australia și-a planificat
un tribut. [28] Directorul artistic al
Opera Australia, Lyndon Terracini ,
a spus: "Nu o vom mai vedea din nou, ea a avut o gamă fenomenală, mărime
și calitatea vocii, pur și simplu nu mai auzim asta". [28] Sutherland este
supraviețuit de soțul, fiul, nora și doi nepoți. [29] [30]
Premierul
australian, Julia Gillard ,
a declarat: "Desigur, ea a fost una dintre marile voci de operă ale
secolului XX", adăugând că Dame Joan a arătat o mulțime de "valori
australiene chintesente". În numele tuturor australienilor, aș dori să
adresez condoleanțele soțului meu Richard și fiului Adam și familiei lor extinse
în această perioadă dificilă.Știu că mulți australieni vor reflecta astăzi
activitatea vieții ei.
Deși ea este în general
descrisă ca o dramatică soprană
coloratura , "clasificarea vocii lui Sutherland a fost
întotdeauna extrem de dificilă, atât dimensiunea, cât și sunetul prezent al
problemelor de definire [...] Pe lângă cântând unele roluri populare printre
sopranele coloratura, vocea lui Sutherland nu putea fi mai diferite. " [2]
Într-un profil din 1961
în revista The New York Times , Sutherland a spus că inițial
avea o "voce destul de sălbatică", care nu era destul de grea pentru
Wagner, deși nu și-a dat seama că până nu a auzit "Wagner cântat cum ar
trebui să fie". [8]
În ceea ce privește
dimensiunea vocii lui Sutherland, Opera Britannia laudă
"o voce cu dimensiuni cu adevărat eroice ce cântă bel canto.Este
îndoielnic dacă orice soprană din acest repertoriu a cântat atât de multă
putere și tonă ca Dame Joan și aceasta include Callas și Tetrazzini. contrastul
cu alți soprani care cântă aceleași roluri este în mod adecvat suficient de
uimitor, cu rivale prima donnas producând puncte mici de sunet în comparație cu
cascade aparent fără sfârșit ale lui Sutherland de ton plin. [2] În 1972, criticul
muzical Winthrop Sargeant descrie
vocea ei "la fel de mare ca cea a unui sopran wagnerian de top"
în The New Yorker . [38] Soprana franceză Natalie Dessay afirmă:
"Ea avea o voce uriașă și uriașă , ea reușind să se lumineze brusc și să ia această
coloratură rapidă și avea de asemenea notele de sus ca o soprană coloratura,
dar cu o voce mare
și uriașă , care este foarte rar
". [39]
Gama vocală a lui
Sutherland sa extins de la G sub personal ( G 3 ) [8] până la înalt F (F 6 )
sau F high-sharp (F ♯ 6 ),
deși nu a cântat ultima notă într-o performanță publică
Roluri [ editați ]
Sutherland a interpretat în direct următoarele roluri
complete. [52]
Prima performanță
|
Compozitor
|
Muncă
|
Rol
|
casă
|
Conductor
|
Director
|
Comentarii
|
20 iunie 1947
|
Galatea
|
Eastwood Masonic Hall, Sydney
|
Concert de performanță
|
||||
30 august 1947
|
didona
|
Lyceum Club, Sydney
|
Concert de performanță
|
||||
15 iulie 1950
|
Handel
|
Dalila și femeia israelită
|
Concert performanță;Sutherland a făcut debutul rolului său
profesional ca femeie israelită la 14 octombrie 1958
|
||||
9 iulie 1951
|
Judith
|
Judith
|
Goossens
|
Sutherland este prima operă completă în scenă
|
|||
16 iulie 1952
|
Giorgetta
|
Teatrul Parry, RCM
|
Peter Rice / Pauline Elliot
|
||||
28 octombrie 1952
|
Prima Doamna
|
ROH , Covent Garden
|
Messel
|
Debutul profesional al lui Sutherland
|
|||
3 noiembrie 1952
|
Mare preoteasă
|
ROH, Covent Garden
|
Cruddas
|
||||
8 noiembrie 1952
|
Clotilde
|
ROH, Covent Garden
|
Barlow
|
||||
29 decembrie 1952
|
Verdi
|
Amelia
|
ROH, Covent Garden
|
Pritchard
|
Barlow / piatra
|
Principalul rol principal al lui Sutherland
|
|
24 februarie 1953
|
Mozart
|
Contesa Almaviva
|
Turneul ROH, Edinburgh
|
J Gibson
|
Gerard
|
||
13 mai 1953
|
Supraveghetor
|
ROH, Covent Garden
|
Lambert
|
||||
11 august 1953
|
Lady Rich
|
Turul ROH, Bulawayo
|
|||||
19 octombrie 1953
|
Helmwige
|
ROH, Covent Garden
|
Pemberton
|
||||
2 noiembrie 1953
|
Frasquita
|
ROH, Covent Garden
|
Pritchard
|
||||
4 februarie 1954
|
Verdi
|
Aida
|
Aida
|
ROH, Covent Garden
|
E Young
|
Cruddas
|
|
23 martie 1954
|
Agathe
|
ROH, Covent Garden
|
FURSE
|
||||
30 aprilie 1954
|
Lucinda
|
Emisiunea BBC radio
|
|||||
27 mai 1954
|
Wagner
|
Woglinde și Woodbird
|
ROH, Covent Garden
|
Stiedry
|
Grabă
|
Sutherland a cântat și rolul lui Helmwige, pe care la
cântat anterior;celelalte date ale ciclului au fost 2, 8 și 17 iunie
|
|
17 noiembrie 1954
|
Antonia
|
ROH, Covent Garden
|
Downes
|
Wakhévitch
|
|||
27 ianuarie 1955
|
Jenifer
|
ROH, Covent Garden
|
Pritchard
|
Hepworth
|
Premiera mondiala;Sutherland a creat rolul
|
||
28 februarie 1955
|
Offenbach
|
Les contes d'Hoffmann
|
giulietta
|
ROH turneu, Glasgow
|
Downes
|
Wakhévitch
|
|
19 iunie 1955
|
Offenbach
|
Les contes d'Hoffmann
|
Olympia
|
ROH, Covent Garden
|
Downes
|
Wakhévitch
|
|
30 septembrie 1955
|
Weber
|
Euryanthe
|
Stiedry
|
Emisiunea BBC radio
|
|||
30 octombrie 1955
|
Bizet
|
Carmen
|
Micaela
|
ROH, Covent Garden
|
Downes
|
Wakhévitch
|
|
11 martie 1956
|
Mozart
|
Vitellia
|
Pritchard
|
Emisiunea BBC radio
|
|||
10 noiembrie 1956
|
Mozart
|
Flautul Magic
|
Pamina
|
ROH, Covent Garden
|
J Gibson
|
Messel
|
|
28 ianuarie 1957
|
Wagner
|
Eva
|
ROH, Covent Garden
|
Wakhévitch
|
|||
19 martie 1957
|
Handel
|
Alcina
|
Primăria orașului St Pancras
|
||||
8 iunie 1957
|
Verdi
|
Gilda
|
ROH, Covent Garden
|
Downes
|
Gellner
|
||
5 iulie 1957
|
Mozart
|
Doamna Hertz
|
Orez
|
||||
16 august 1957
|
Laodice
|
Appia
|
Emisiunea BBC radio
|
||||
8 septembrie 1957
|
Emilia
|
Pritchard
|
Emisiunea BBC radio
|
||||
21 decembrie 1957
|
Verdi
|
Desdemona
|
ROH, Covent Garden
|
Downes
|
Wakhévitch
|
||
16 ianuarie 1958
|
Doamnă Lidoine
|
ROH, Covent Garden
|
Kubelík
|
Wakhévitch
|
|||
24 mai 1958
|
Applausus Musicus
|
Temperantia
|
Newstone
|
Emisiunea BBC radio
|
|||
26 iulie 1958
|
Mozart
|
Donna Anna
|
Maximowna
|
||||
17 februarie 1959
|
Donizetti
|
Lucia
|
ROH, Covent Garden
|
Această performanță a marcat începutul carierei
internaționale a lui Sutherland
|
|||
24 iunie 1959
|
Handel
|
Rodelinda
|
Farncombe
|
Pidcock
|
|||
8 ianuarie 1960
|
Verdi
|
Violetta Valéry
|
ROH, Covent Garden
|
Fedorovitch
|
|||
24 mai 1960
|
Bellini
|
Elvira
|
Festivalul Opera Glyndebourne
|
Gui
|
Heeley
|
||
19 octombrie 1960
|
Bellini
|
Amina
|
ROH, Covent Garden
|
Serafin
|
Sanjust
|
||
21 februarie 1961
|
Bellini
|
Beatrice
|
Concert performanță;Sutherland a interpretat pentru prima
dată acest rol pe scenă la 10 mai 1961
|
||||
4 ianuarie 1962
|
Mozart
|
Flautul Magic
|
Regina Noii
|
ROH, Covent Garden
|
Eisler
|
||
28 mai 1962
|
Maguerite de Valois
|
Nicola Benois
|
|||||
17 decembrie 1962
|
Semiramide
|
La Scala
|
|||||
20 iunie 1963
|
Handel
|
Cleopatra
|
Teatrul lui Sadler Wells
|
Farncombe
|
Warre
|
||
17 octombrie 1963
|
Bellini
|
Norma
|
Norma
|
Opera din Vancouver
|
McLance / mizerie
|
||
9 martie 1965
|
părăluțe
|
Bonynge
|
Roma / Brooks van Horne
|
||||
2 iunie 1966
|
Donizetti
|
Marie
|
ROH, Covent Garden
|
Bonynge
|
Anni / Escoffier
|
||
10 aprilie 1967
|
Lakmé
|
Bonynge
|
|||||
21 mai 1967
|
Haydn
|
Euridice
|
Bonynge
|
Ludwig
|
|||
12 noiembrie 1971
|
Donizetti
|
Maria Stuarda
|
Bonynge
|
Pizzi
|
|||
26 octombrie 1972
|
Donizetti
|
Lucrezia
|
Opera din Vancouver
|
Bonynge
|
Varona
|
||
14 septembrie 1973
|
J.Strauss II
|
Rosalinde
|
Opera din San Francisco
|
Bonynge
|
|||
23 octombrie 1974
|
Esclarmonde
|
Opera din San Francisco
|
Bonynge
|
Montressor
|
|||
12 septembrie 1975
|
Verdi
|
Leonora
|
Opera din San Francisco
|
Bonynge
|
Hager / Skalicki
|
||
22 aprilie 1976
|
Hanna Glavari
|
Opera din Vancouver
|
Bonynge
|
Varona
|
|||
16 iulie 1977
|
Puccini
|
Suor Angelica
|
Bonynge
|
Digby
|
|||
23 septembrie 1977
|
Massenet
|
Sita
|
Opera din Vancouver
|
Bonynge
|
Mariani
|
||
4 iulie 1979
|
Mozart
|
Electra
|
Opera din Sydney
|
Bonynge
|
Truscott
|
||
2 iulie 1980
|
Verdi
|
Amalia
|
Opera din Sydney
|
Bonynge
|
Lees / Stennett
|
||
22 mai 1983
|
Adriana
|
Bonynge
|
O'Hearn / mizerie
|
||||
22 iunie 1984
|
Donizetti
|
Anna Bolena
|
Compania canadiană de operă ,
Toronto
|
Bonynge
|
Pascoe / Stennett
|
||
4 octombrie 1985
|
Ophélie
|
Compania canadiană de operă, Toronto
|
Bonynge
|
Shalicki / Digby / Ste
|
Lucia di Lammermoore
Norma
(traducere automata de
la Wikipedia)
Jones sa născut în Pontnewynydd ,
Țara Galilor. Înainte de a deveni cântăreață profesionistă, ea a lucrat ca
secretar la turnătoria Pontypool . A
studiat muzica la Royal College of
Music , Londra, la Accademia
Musicale Chigiana (Siena), precum și la Studio International
Opera (Zürich). După ce a debutat în 1962 ca mezzo-soprană în opera Gluck Orfeo ed Euridice ,
a fost angajată de Opera din Zurich . Ea
a descoperit că gama sa de top a putut să-i permită să cânte rolurile sopranei
și a trecut la repertoriul sopranei din jurul anului 1964, primul ei rol
principal fiind soprana Amelia în Un ballo in maschera
lui Verdi . [ citare necesară ]
Jones a devenit proeminentă în 1964 când a
stat în picioare pentru Leontyne Price ca
Leonora în " Il trovatore "
a lui Verdi la Opera din Royal , Covent Garden . Cariera
ei sa dezvoltat rapid, iar ea a cunoscut succese ca Aïda , Leonore (în Fidelio), Desdemona
(în Otello ),
Elisabeth ( Don Carlos ),
Donna Anna (în Don Giovanni ),
Cio-cio-san ), Lady Macbeth (în Verdi's Macbeth ),
Santuzza (în Cavalleria rusticana ),
Octavian (în Der Rosenkavalier ), Médée (în
versiunea italiană) și Tosca . [ citare necesară ]
Din acestea, ea a continuat treptat la roluri
mai grele, cum ar fi Chrysotemis (în Elektra ), Salome ,
Marschallin (în Der Rosenkavalier ),
Eva (în Die
Meistersinger von Nürnberg ), Senta (în Der Fliegende Holländer ),
Kundry (în Parsifal ) Venus
și Elisabeta (în Tannhäuser ),
Helena (în Die ügyptische Helena ),
Ariadne (în Ariadne pe Naxos )
și Sieglinde, precum și Brünnhilde (în Die Walküre ). A
apărut frecvent la aproape toate casele de operă din lume, inclusiv Opera de
Stat din Viena, Opera din Zurich, Opera Regală, Covent Garden, Bayerische
Staatsoper, Opera din San Francisco, Deutsche Oper Berlin, Paris Opéra, Teatro
alla Scala, Opera Los Angeles, Opera Metropolitană, Gran Teatrul del Liceu,
Grand Théâtre de Genève, Opera Lyrică din Chicago, precum și numeroase
festivaluri de operă și muzică proeminente.
Ea a debutat la Teatro alla Scala ca Leonora
la Il Trovatore la
4 aprilie 1967. Sa intors la La Scala ca rol principal al Salomein ianuarie 1974.
La 24 noiembrie 1972, ea a debutat la Metropolitan Opera House din New York ca
Sieglinde în Die Walküre . Până
la ultima sa apariție la Met la 22 aprilie 1995 (ca Kundry în Parsifal ), ea a
cântat 11 părți în 10 opere de 93 de ori la Met; cea mai frecventă parte a
fost Marschallin în Der Rosenkavalier (de
20 de ori). În august 1979, ea a debutat la Festivalul de Vară de la
Salzburg ca Marschallin.
O voce puternică, puternică, puternică a
sopranei, o voce puternică, puternică, neobișnuit de puternică, prezența
scenică și abilitățile de actorie au fost admirate pe scară largă.
Una dintre cele mai cunoscute [ de
cine? ] a fost interpretarea
interpretării lui Brünnhilde în anul 1976 în Bayreuth Jahrhundertring ( Centenarul
Ring ), sărbătorind centenarul festivalului și al primului spectacol
al ciclului complet, realizat de Pierre Boulez și
realizat de Patrice Chéreau . A
fost înregistrată și filmată în 1979 și 1980 pentru discurile video și audio. Înregistrarea
a câștigat un premiu Grammy în 1983.
Cariera ei la Festivalul de la Bayreuth este
după cum urmează:
·
1966: Sieglinde
în Die Walküre
·
1968: Eva în Die
Meistersinger von Nürnberg
·
1969: Senta în Der Fliegende
Holländer , Kundry în Parsifal
·
1970: Sieglinde
în Die Walküre , Senta în Der Fliegende Holländer ,
Kundry în Parsifal
·
1971: Sieglinde
în Die Walküre , Senta în Der fliegende Holländer
·
1972: Elisabeta și
Venus în Tannhäuser ,
Sieglinde în Die Walküre
·
1973: Elisabeta și
Venus în Tannhäuser , Sieglinde în Die Walküre
·
1974: Elisabeta și
Venus în Tannhäuser , Brünnhilde in Götterdämmerung
·
1975: Brünnhilde
în ciclul Der Ring des
Nibelungen
·
1976: Brünnhilde
în ciclul Der Ring des Nibelungen ( Jahrhundertring )
·
1977: Brünnhilde
în ciclul Der Ring des Nibelungen , Elisabeth și Venus
în Tannhäuser
·
1978: Brünnhilde
în ciclul Der Ring des Nibelungen
·
1979: Brünnhilde în ciclul
Der Ring des Nibelungen
·
1980: Brünnhilde
în ciclul Der Ring des Nibelungen
·
1982: Senta în Der
Fliegende Holländer
Mai târziu, în cariera sa (începând cu 1980),
ea a preluat rolul principal al lui Elektra ,
precum Isolde (în Tristan und Isolde ),
soția lui Dyer (în Die Frau ohne
Schatten ), Turandot și Minnie
(în La fanciulla del West ). În
timp ce era cunoscută cel mai bine pentru repertoriul Wagner-Strauss-Puccini,
versatilitatea ei ia permis să preia alte roluri, cum ar fi Poppea (în L'coronazione di
Poppea ), Hanna Glawari (în The Merry Widow )
și Norma . Începând
cu anii '90, în afara pieselor menționate mai sus, ea a continuat să cânte
Widow Begbick ( Mahagonny ),
Ortrud (în Lohengrin ),
Femeia din ArwoldSchoenberg , Erwartung ,
Kostelnicka (în Jenůfa ),
Kabanicha (în Káťa Kabanová ),
femeia din La voix humaine a lui Poulenc ,
Ruth (în Pirații din Penzance ),
Gertrud (în Hänsel und Gretel ),
Herodias (în Salome )
și Klytemnästra (în Elektra). A
aparut ca sotia Dyers in Die Frau ohne Schatten la Opera din Köln in 1980
intr-o productie a lui Jean Pierre Ponnelle ,
condusa de John Pritchard ,
cu Walter Berry ca
Dyer, Róbert Ilosfalvy ca
Imparat, Siv Wennberg ca Imparateasa si Helga Dernesch ca Amme . [1]
Jones a făcut roluri care exemplifică soprana
dramatică wagneriană, cum ar fi Brünnhilde, Isolda, Elektra, Soția lui Dyer și
Turandot, parte a repertoriului său principal, și le-a interpretat pe parcursul
anilor 1980 și 1990. Ea a preluat odată rolurile lui Elisabeth și Venus în
producția lui Götz Friedrich de Tannhäuser la
Festivalul de la Bayreuth în anii 1970 și a fost creditată și cu realizarea
rară a realizării pe scena a tuturor celor trei mari roluri feminine de
la Elektra .
De asemenea, a interpretat recitaluri de
concerte și liederi , emisiuni de
televiziune și radio și a participat la mai multe proiecte de film, inclusiv
seria epică de televiziune Wagner ,
în care a interpretat prima Isolde, Malvina Schnorr von
Carolsfeld . Ea a creat, de asemenea, pentru ea o pereche
de spectacole teatrale muzicale de o singură femeie - O, Malvina! și Die
Frau im Schatten - care sunt inspirate de adevărate personaje
istorice, și anume, Malvina Schnorr von Carolsfeld și Pauline de Ahna (soția
lui Richard Strauss ). Partea
soprană din Simfonia nr. 9, intitulată "Viziunea eternității", a
compozitorului galez Alun Hoddinott a fost
scrisă pentru ea și a fost premiată de ea.
În 2003, Jones a debutat ca regizor și
designer de costume într-o producție scenică de Der Fliegende Holländer dinWeimar , Germania. De
asemenea, a oferit cursuri de masterat pentru tinerii cântăreți și a jucat
rolul de adjudecator la concursurile internaționale de voce, printre care
concursul BBC
Cardiff Singer al lumii 2009 și, mai recent, sezonul 2017 al
concursului de cântărire a reality-ului din Rusia-Kultura TV Channel, "The
Big Opera" (întreaga serie de concurs fiind acum disponibilă pentru
vizionare pe YouTube). În ciuda anilor înaintării și a cerințelor
extraordinare ale repertoriului ei ales, ea rămâne un interpret activ pe scena,
luând diverse roluri soprano, mezzo-soprane și chiar contralto cu
autoritate vocală și convingere dramatică. În iunie 2007, ea a creat rolul
reginei inimilor în premiera mondială a noii opere a lui Unsuk Chin , Alice in
Țara Minunilor , la Opera de Stat din Bavaria . În
februarie 2008 a cântat rolul lui Herodias în producția lui Stephen Langridge,
" Salome "
a lui Richard Strauss, la Opera Malmö din Suedia. Ea a repetat acest rol
în august 2010, alături de Salome de Deborah Voigt ,
într-o concert la Festivalul Verbier din Verbier, Elveția, și a interpretat
piesa pe scenă la Opera de Stat din Viena în
mai 2012. Jones a participat de asemenea la o piesă de teatru muzical despre
femeile din clanul Wagner și influențele lor asupra Festivalului de la Bayreuth, intitulat Wagnerin. Ein
Haus der Kunstmusik , regizat de Sven Holm la Festivalul de Operă din
Munchen. În ea, ea a portretizat partea lui Cosima Wagner . În
martie 2016, la vârsta de 79 de ani, Jones și-a făcut debutul în rolul contesei
din The Queen of
Spades al lui Ceaikovski într-o nouă producție a operei de
la Staatstheater
Braunschweig , Germania. În aprilie 2017, a preluat rolul
Naratorul în filmul lui Richard Strauss, Enoch Arden, într-un
concert la Landsberg.
Jones face o invitație în Cvartet ,
un film al lui Dustin Hoffman ,
bazat pe comedia lui Ronald Harwood despre
mai mulți cântăreți de operă pensionați care intenționează să lanseze un
concert pentru a sărbători ziua de naștere a lui Verdi. Își asumă rolul
lui Anne Langley, un fost rival opera cu Jean Horton, jucat de Maggie Smith . Filmul
a fost premiat pentru recenzii în mare parte favorabile pe 9 septembrie
la Festivalul
Internațional de Film de la Toronto din 2012, iar performanța
lui Jones a fost apreciată critic.
Ea a fost numită
Comandantă a Ordinului Imperiului
Britanic (CBE) în 1976 și a fost promovat în funcția de Dame Commander
al Ordinului Imperiului Britanic (DBE) în 1986. De asemenea, ea
a primit numeroase distincții muzicale / culturale și onoruri de la mulți
diferite țări și organizații, inclusiv Verdienstkreuz 1.
Klasse din Republica Federală Germania, Medalia de Aur de Onoare de la Viena,
Crucea de Onoare a Austriei de Aur, Premiul Shakespeare și Premiul Puccini.
Ea este Kammersängerin atât la Opera de Stat din Viena, cât și
la Opera de Stat din Bavaria și
a fost fondată în
Franța, comandant de L'Ordre des
Arts et des Lettres . Ea a fost, de asemenea, conferite
doctorate onorifice de către Universitatea
din Țara Galilor și de la Universitatea
Glamorgan . În prezent este președintele Societății
Wagner din Marea Britanie.
Rossini - The Barber of Seville
MUZICĂ
7 Noiembrie
Paul
Lincke : Bis früh um Fünfe Marsch for Orchestra - Historic Old Recording: http://youtu.be/rKP2t7X8-sU;
Paul
Lincke - Hochzeit Tanze Walzer/Wedding Dance Waltz/Vals Baile de la Boda: http://youtu.be/3uGGJBUiQXw;
PAUL LINCKE: Melodienfolge aus Frau Luna: http://youtu.be/DL75F3YAy9M.
William Alwyn, compozitor englez
William Alwyn: Symphony #3: https://youtu.be/tG9gVQKWFy0?list=PLCSmW-1SUlc0wm9ocaM9-s1EvC0KoRgnF.
Al Hirt, trompetist american
Al Hirt – Popular: https://youtu.be/ja__BzO-mwk?list=PL2929D81E6C70EE60.
Ernst Mosch - Goldene Klänge aus Böhmen
II: http://youtu.be/EORgBX_8oRs;
Ernst
Mosch ( Herzweh,Rosamunde,Die Heimat im Herzen ): http://youtu.be/WYoT6pv65wI;
Ernst Mosch - Deutschland, wie bist du
schön I: http://youtu.be/oKzgA_T8bAg.
Mary Travers, cantareata americana, a cantat in Peter, Paul and Mary
Peter, Paul & Mary_ In The Wind (1963) full album: https://youtu.be/-nOse2wE1BQ.
Johnny Rivers - 20 Greatest Hits: http://youtu.be/FhTjAmqdy2M;
Coletanea Johnny Rivers - Só as Melhores: http://youtu.be/ZBbhio0xdxI.
Joni Mitchell - Clouds (1969) (Full
Album): http://youtu.be/yoA0Fe2hStk;
Joni Mitchell
- Come in From the Cold videotape (1991): http://youtu.be/1_Lvt1EMKgM.
Nick Gilder - Roxy Roller: http://youtu.be/nEYwmfd65C8;
Nick Gilder - Here Comes the Night: http://youtu.be/UaFzbzUGk0E.
Sharleen Spiteri - I wonder: http://youtu.be/_EnuO_lujQs;
Sharleen Spiteri - Where did it go wrong: http://youtu.be/hfwnYqvFyRQ;
Sharleen
Spiteri - All The Times I Cried – Official: http://youtu.be/pUtnQTzimMw.
Hélène Grimaud Chopin Ballade No.1 In G
Minor: http://youtu.be/upQ911nlCzw.
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Música ITALIANA instrumental - Beautiful, Venetian Lute, Relax, Sleep, Study - 2 Hour Italian Music
Concertos for 4 Violins (Musica Antiqua Koln, Reinhard Goebel)
muzica veche romaneasca ritmata 2, melodii vechi, superbe, româneşti
POEZIE
7 Noiembrie
Ion
Bănuţă
Biografie
Ion Bănuţă
(7 noiembrie 1914, Siliştea, judeţul Argeş - 30 decembrie 1986, Bucureşti) -
poet. Este fiul Radei (născută Georgescu) şi al lui Dumitru Bănuţă, ţărani.
Urmează o şcoală de arte şi meserii, fiind, în paralel, ucenic şi muncitor la
Uzinele „Griviţa”. Participă la grevele din 1933, iar în 1941 este arestat
pentru activitate în cadrul PCR. După 1944, devine primul preşedinte al
Sindicatului Ziariştilor din Banat. Urmează liceul în particular şi studiază
ziaristica la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, pe care a
absolvit-o în 1959.
Între 1960 şi 1968, este director al Editurii pentru
Literatură, unde s-a distins printr-o preocupare eficientă pentru literatura
clasică, din care a iniţiat ediţii de opere, ca şi pentru literatura
contemporană (a patronat debutul multor scriitori tineri în colecţia
„Luceafărul”). Este demis în anul 1968 pentru că tipărise, în colecţia
„Biblioteca pentru toţi”, antologia Poezia română modernă. De la G.
Bacovia la Emil Botta (I-II), alcătuită de Nicolae Manolescu,
în care figurau poeţi indezirabili regimului comunist: Aron Cotruş, Nichifor
Crainic, Radu Gyr, Ştefan Baciu etc. A fost trimis redactor-şef la „Albina”. A
colaborat la „Viaţa românească”, „România literară”, „Tomis”, „Cronica”,
„Familia”, „Astra” etc.
Bănuţă debutează editorial în 1946, la Lugoj, cu
placheta de versuri Cetatea tăcerii,
dedicată experienţei carcerale şi memoriei celor căzuţi în „lupta pentru
progres”. Publică, în anii ’40, în „Presa liberă”, pe care el însuşi o
înfiinţează, articole şi reportaje care servesc ideologia comunistă. O serie de
volume (Izvoare, 1956, La hotarul dintre lumi,
1960; Am rechemat iubirea, 1962; Scrisoare către anul 2000, 1963) conturează profilul
unui poet militant în stilul rudimentar al epocii, ce abordează tematica
socială, în versuri agitatorice, conjuncturale.
Angajarea,
enunţată cu un neistovit retorism, vizează evenimentul imediat, chiar dacă
notaţii lirice cu un caracter diferit (erotică, introspecţie, reflexivitate)
îşi semnalează uneori prezenţa. Bunăoară, pe o temă dată, pacea, timbrul e
susţinut de „angajamente” viguroase: „Te apărăm / că suntem mulţi / noi,
robitorii, / de noapte cu noapte, / zi cu zi, / vom fi aci, / mereu prezenţi, /
mereu în stare de alarmă [...] noi vom fi mulţi, / vom fi o mie de milioane”.
Bănuţă va trece însă de la cronica rimată şi exaltarea conformistă a
„biruinţelor” şi a „steagului leninian” la un tip de poezie reflexivă, care
atrage în gesticulaţia amplă motive cu reverberaţie general umană.
Evoluţia către un lirism mai elaborat începe odată
cu Lacrima diavolului (1965), unde poetul, depăşind
faptul concret, încearcă o viziune de ansamblu asupra lumii, diavolul, spirit
răzvrătit, semnificând setea de cunoaştere a omului. Punctul de sus al
scrisului lui Bănuţă este Olimpul Diavolului,
lucrare ce se vrea monumentală, concepută în zece volume intitulate „panorame”,
din care au fost realizate: Panorama efemeridelor (1967), Panorama sărutului (1969), Panorama focului albastru (1972), Panorama iubirii zugravului (1974), Panorama duhului meu (1976), Panorama-n dor de domnişoara Pogany (1977)
şi Panorama-n sălcii plângătoare (1981).
Sub semnul
lui Dante Alighieri, Infernul, Purgatoriul, Paradisul sunt aici compartimente
ale „scenei lumii”, iar diavolul - un simbol al naturii contradictorii a
fiinţei omeneşti şi un posibil alter ego al poetului. Pe de altă parte,
invocând pactul faustic, poetul-ateu respinge inerţia, starea de lâncezeală
şi-şi „cumpără” de la diavol ferventa, „sublimul neastâmpăr”, „germenele frumos
al furtunii”, neliniştea şi dreptul de a fi „greier cântăreţ al Universului”,
pentru a glorifica omul şi valorile lui. Nu este vorba aici doar de o schimbare
de registru tematic, doar de lăsarea în urmă a poeziei ocazionale, a cărei
caducitate poetul o va fi înţeles într-un târziu, ci şi de un alt mod de a
scrie, de recuperarea unor teritorii lirice şi a unor posibilităţi ale
versului.
Poetul prea
grăbit, admonestat altădată pentru „multele stângăcii, facilităţi şi contradicţii
în imagini” (George Călinescu), este acum un ludic, un candid fermecat de
cuvinte („Plânge diavolul din mine / În candoare de sabine. // Plânge iarba în
nesaţiu / Şi mi-e dor de un Horaţiu [...] Plânge-un om în joc de roate /
Spiţele sunt rupte toate.”). E preocupat nu de versul pletoric, ci de
exprimarea lapidară, sentenţioasă, astfel încât scrisul supravegheat,
rafinamentul exerciţiului stilistic din „panoramele” sale îl înscriu între
poeţii devotaţi ideii de virtuozitate.
Opera literară
·
Cetatea
tăcerii, Timişoara,
1946;
·
Izvoare, Bucureşti, 1956;
·
La
hotarul dintre lumi, Bucureşti,
1960;
·
Am
rechemat iubirea, Bucureşti,
1962;
·
Scrisoare
către anul 2000, Bucureşti,
1963;
·
Versuri, prefaţă de George Călinescu,
Bucureşti, 1963;
·
Lacrima
Diavolului, Bucureşti,
1965;
·
Olimpul
Diavolului. Panorama efemeridelor, Bucureşti, 1967;
·
Olimpul
Diavolului. Panorama templului meu, Bucureşti, 1968;
·
Olimpul
Diavolului. Panorama sărutului, Bucureşti, 1969;
·
Olimpul
Diavolului. Panorama focului albastru, Bucureşti, 1972;
·
Olimpul
Diavolului. Panorama iubirii zugravului, Bucureşti, 1974;
·
După
flori, Bucureşti,
1975;
·
Olimpul
Diavolului. Panorama duhului meu, Bucureşti, 1976;
·
Olimpul
Diavolului. Panorama-n dor de domnişoara Pogany, Bucureşti, 1977;
·
Olimpul
Diavolului. Panorama-n sălcii plângătoare, Bucureşti, 1981.
Traduceri
·
Pablo
Neruda, Gloria şi moartea lui Joaquin Murieta, Bucureşti,
1972 (în colaborare cu Rosalia Bianu).
Cu Dante
Prin Infern
M-am dus o clipă în Infern,
în bolgiile-adânci, dar Dante,
ce zugrăvi în vers etern
escroci, şi papi, şi duci, bacante,
pe când mă însoţea, în pas uşor,
şi-i povesteam de Hitler, negru nor,
se-nvârteji-n coroana lui de laur
şi-mi spuse : - Astfel de balaur
mi-a întrecut şi mie-nchipuirea,
dar deapănă-ţi, amice, povestirea !
- Pe feudalii tăi, părinte,
i-ai pus la stâlp, şi iadul îi desfată
cu smoală neagră şi fierbinte,
dar ei nu sunt decât copii în vată,
părinţii lor acuma s-au născut!
Ciudat ! Să aibă taţii fiii în trecut !
Au ars cuptoarele, pe întrecute,
şi mii de oameni s-au sfârşit în vânt,
privind sticlos la şirul lung de brute.
Se răscula şi recele pământ !
Şi mă uitai cu scârbă-n vechea ladă,
ce-o iau în seamă numai cronicarii.
Pe tronuri mari de oase : Hitler, carii,
ce rod mărunt, căci vremea i-a mutat din lemn
în ţeasta lui, să toace crudul semn
ce-a-ncins amarnic fruntea omenirii.
Dar, când umblam pe vântul pustiirii,
O pajură cu moartea-n aripi blege
veni din Bonn, scheletul să-i închege.
Os lângă os şi gheară lângă gheară,
să-i dea din nou puterea ei de fiară,
şi crucea strâmbă, înecată-n ură,
să verse-n lume cea mai neagră zgură!
Pe când priveam la Hitleri noi şi vechi,
mi s-a părut ca Dante s-a urnit din lut,
strigând : « În cartea de atunci n-au încăput,
şi filele sunt roase şi străvechi ».
Prietene! Să mergem! Turmei de tâlhari
să-i fim în veacul XX slăviţi gropari!
Din tobele iubirii şi-ale urii
să cânte apele şi trubadurii
şi să răscoale munţii-ncremeniţi de veci,
să fie furnicar de oameni pe poteci,
şi trăsnetul cumplit să se prăvale,
să-ngroape crima-n marşuri epocale.
(“Cu Dante prin infern “)
Mi-e dor de
ea
Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adânci în ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.
Astept trecutele iubiri,
Conturul bratelor subtiri
Si parul amintind de ploi,
Si vechea urma din noroi.
Dar urma ei s-a sters demult
De cine azi sa prea-ascult?
De vântul ce-mi închide usi
De greieri sau de carabusi?
Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adânci în ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.
Toamna
Fără vrere, fără vină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce eşti, cumplită doamnă !
Bruma grea, diamantină
a tăiat cu mii de seceri
frunzele de pe cărare,
poticnindu-le de zare.
Să mă-ncumet în petreceri ?
Ori să scot, din foi de jale,
vremea care-mi fură anii,
cum scot peştii atamanii
de sub apele domoale ?!
Alergai pe-un drum de sită
după-un dram de primăvară,
ce cu viaţa se măsoară
şi cu clipa infinită.
Mai pe drum, mai prin sulcină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce şi cumplită doamnă,
nu-mi căta la ani pricină !
TEATRU/FILM
7 Noiembrie
Cu
Dorina Lazăr:
Biografie
Dorina Lazăr
Dorina Lazăr
(n. 7 noiembrie 1940) este o actriță de teatru și film. A absolvit Institutul
de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru, secția Actorie la clasa
profesorului Ion Finteșteanu, având ca asistenți pe Sanda Manu și Dem
Rădulescu.
A debutat în 1961 la Teatrul Regional București, iar din 1969 este actriță la Teatrul Odeon. Pe marele ecran a debutat în 1974 în filmul „Păcală” al regizorului Geo Saizescu. Printre cele mai importante filme în care a mai jucat se numără Angela merge mai departe (1981), Liceenii (1986), Balanța (1991) și Amen (2001).
În anul 1979 a primit premiul Leul de bronz la Festivalul International de Teatru de la Arezzo, pentru spectacolul „Năpasta”. În anul 1982 a primit premiul Cea mai bună actriță de film din partea Asociației Cineaștilor din România pentru rolul Angela din Angela merge mai departe (1981). În anul 2000 a fost decorată cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler.
A debutat în 1961 la Teatrul Regional București, iar din 1969 este actriță la Teatrul Odeon. Pe marele ecran a debutat în 1974 în filmul „Păcală” al regizorului Geo Saizescu. Printre cele mai importante filme în care a mai jucat se numără Angela merge mai departe (1981), Liceenii (1986), Balanța (1991) și Amen (2001).
În anul 1979 a primit premiul Leul de bronz la Festivalul International de Teatru de la Arezzo, pentru spectacolul „Năpasta”. În anul 1982 a primit premiul Cea mai bună actriță de film din partea Asociației Cineaștilor din România pentru rolul Angela din Angela merge mai departe (1981). În anul 2000 a fost decorată cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler.
·
Proiecte de trecut (2019) - bunica
·
București NonStop (2015) -
bătrâna Trailer
·
Funeralii fericite (2013) - Tanti
Nela Trailer
·
The Detonator / Detonatorul (2006) -
Receptionist
·
Modigliani (2004) Trailer
·
Saint Ange (2004) - Helenka
·
Zbor deasupra unui cuib de
curci (2003)
·
Amen. / Amen (2002)
- Sotia primului ofiter SS
·
Binecuvântată fii, închisoare (2002)
- Directoare de inchisoare Trailer
·
Tandretea lacustelor (2002) - Florica
·
Valsul lebedelor (2002)
·
Roberta (2000)
·
Phantom Town / Orasul fantoma (1999) - Bar
Girl
·
Subspecies 4: Bloodstorm (1998)
- Old Woman
·
The Shrunken City / Orasul in miniatura (1998)
- Ramona
·
Une mere comme on n'en fait
plus (1997) - Mme Gomez
·
Leapin' Leprechauns (1995) - Doctor
Mrs. Voyzniac
·
Crucea de piatră / Crucea de piatră - ultimul bordel (1994)
- Mache's wife
·
Neînvinsă-i dragostea (1994) - Elizabeta
Lazar
·
Titanic vals (1994) - Dacia, a doua sotie
a lui Spirache
·
Balanța (1992)
·
Divorț... din dragoste (1991) -
avocata Nicoleta
·
Dreptatea (1989)
·
Niste baieti grozavi (1987) - Teofila
·
Să-ți vorbesc despre mine (1987)
·
Năpasta / Napasta (1985)
·
Acordați circumstanțe
atenuante? (1984)
·
Lansarea (1984)
·
Un saltimbanc la Polul Nord (1984)
·
Fram (1983)
·
O lebădă iarna (1983)
·
Ochi de urs (1983)
·
Stop cadru la masă (1982) - Clara
Halunga
·
Ana și "hoțul" (1981)
·
Angela merge mai departe (1981)
- Angela
·
Saltimbancii (1981)
·
Semnul Șarpelui (1981)
·
Ștefan Luchian (1981) Trailer
·
Drumuri în cumpănă (1979) - Primarita
Saveta
·
Mastodontul (1975) - Floarea
·
Păcală (1974)
- Carciumareasa
·
Plicul
/ (1974)
·
Rapirea preafrumoaselor sabine
/ (1970)
Angela
merge mai departe
Film - Angela merge
mai departe (1981) :
Cu
Mariana Mihuţ:
Biografie
Mariana Mihuţ
MARIANA MIHUT nu este o
actrita romanca de teatru si film , ci o imensa „valoare”, un adevarat
„diamant” al teatrului si filmului romanesc.
S-a
nascut in Bucuresti pe 7 noiembrie 1942. Cînd era în şcoală, acasă, familia
sa cumpărase un televizor şi făcea tot felul de comentarii la adresa unor mari
nume care interpretau personaje celebre.
A
avut intotdeauna aceasta speranta ascunsa (de a deveni actrita), de cand juca
in spectacole la scoala – erau spectacole modeste, recitari de poezii, cantece,
dansuri. Dar ele erau facute de o profesoara minunata – de educatie fizica. La
11 ani, a dansat si pe poante, intr-un spectacol de balet.
A
jucat chiar si la Teatrul de Stat din Pitesti, apoi la Curtea de Arges. Baiatul
profesoarei, cu care s-a imprietenit, canta la pian; mergeau intr-un camion,
stateau pe niste banci improvizate – si se bucurau, la ora aceea, in
1950, de toate „progresele tehnicii”… Asta i-a dat un mare curaj, chit ca era
doar un spectacol scolar.
Era
un om ingrozitor de timid (dupa cum afirma in diverse interviuri) si
faptul ca a iesit pe scena au incurajat-o sa se gandescasca ca ar putea fi
actrita. dar pentru ca făcuse realul , parintii nu i-au îngăduit să
de-a decat o singură dată admiterea în speranţa că o să-i treacă povestea
cu actoria. Numai că a intrat la clasa profesorilor Pop Marţian şi Octavian
Cotescu.
A
absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „Ion Luca Caragiale”
din Bucuresti, fiind in promotia 1964 alaturi de Ion Caramitru, Valeria Seciu,
Ovidiu Iuliu Moldovan, Rodica Mandache, Virgil Ogasanu… si este „de o viata”
actrita a teatrului Lucia Sturza Bulandra din Bucuresti si in tinerete, era
considerata una dintre frumusetile Bucurestiului.
În
1964, a dat concurs ca să ocupe un post de actriţă în Bucureşti, la Teatrul
Giuleşti – actualmente Odeon. Din fericire, a reuşit. Pe vremea aceea se
rămânea mult mai greu în Bucureşti. Acesta a fost primul miracol. N-a stat în
provincie. A început din prima să joace cu parteneri extraordinari, să lucreze
cu regizori mari şi aşa a continuat.
Acelaşi
ritm a fost şi din 1972, când s-a mutat la Teatrul Bulandra, unde
am fost invitată
să joc în spectacolul „Revizorul” al lui Lucian Pintilie, spectacol prezentat
doar de trei ori şi interzis. La Bulandra mi-am dorit foarte mult să ajung,
pentru că aici erau Lucian Pintilie, Liviu Ciulei. Mulţi şi-ar fi dorit să
lucreze cu ei.
Inca
din 1963 din ultimul an de facultate debuteaza in teatru cu rolul Audrey,
Rosalinda – din „Cum vă place” de William Shakespeare la , Studioul Casandra si
este imediat remarcata pentru talentul ei desavarsit, puritatea si inocenta ei
interpretativa dar si pentru puterea de convingere a spectatorului, care inca
de la inceput a avut o mare incredere in realele ei posibilitati , ceea ce s-a
dovedit si prin incredintarea rolului Marta din filmul de neuitat al marelui
regizor Liviu Ciulei : ” Padurea Spanzuratilor ” unde joaca alaturi de cel
ce va deveni marea ei dragoste, omul cu care se casatoreste in acelasi an 1965,
actorul desavarsit VICTOR REBENGIUC, proaspat divortat de actrita Anca
Veresti care-i fuse-se colega din anul I de Institut, o fata
extraordinar de frumoasa, cu reale calitati pentru teatru.
Cel
mai mare succes cinematografic românesc „Pădurea spînzuraţilor” avea să fie şi
debutul unui cuplu fascinant, cel al Marianei Mihuţ cu Victor Rebengiuc. Atunci
cînd maestrul Liviu Ciulei a ales-o pentru rolul viitoarei soţii a lui Apostol
Bologa, Mariana Mihuţ încă nu jucase pe scenă. Era studentă.
Cea
care avea să devină o remarcabilă actriţă de teatru a început cu
cinematograful. Mărturiseşte chiar că preferă să se uite la filme (dacă se
poate de Ingmar Bergman), dar totuşi să joace seară de seară în faţa unui
public viu.
Se
casatoresc, si casnicia dureaza pana-n prezent
Roluri
în piese de teatru TV
·
"Idioata"
·
"Cadavrul viu"
·
"Aici nu doarme nimeni"
·
"Nebunia lui Pantalone"
·
"Ciuta"
·
"O scrisoare pierdută"
·
"Improvizația de la
Versailles"*
·
"Îngerii triști"
·
"Ursul"
·
"D-na Ministru"
·
"Piatra din casă"
Roluri
în teatru
·
Audrey, Rosalinda - Cum vă
place? de William Shakespeare, Studioul Casandra, 1963
·
Pălăria florentină de Labiche, regia
Lucian Giurchescu
·
Nunta lui Figaro de Beaumarchais,
regia Dinu Cernescu
·
Îngerii triști de D.R. Popescu,
regia Geo Saizescu
·
Visul unei nopți de iarnă de Tudor
Mușatescu, regia Geta Vlad
·
Rosaura - Mincinosul de Goldoni,
regia Sanda Manu,
Teatrul Bulandra București, 1971
·
Cecily - Bună seara domnule Wilde de
Oscar Wilde, Teatrul "C.I. Nottara" București, 1971
·
Fiica primarului - Revizorul de
Gogol, regia Lucian Pintilie, Teatrul Bulandra București,
1972
·
Maria - A douăsprezecea noapte de
William Shakespeare, regia Liviu Ciulei,
Teatrul Bulandra București, 1973
·
Primărita - Interviu de Ecaterina
Oproiu, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra București,
1976
·
Eliza Doolite - Pygmalion de G.B.
Shaw, regia Moni Ghelerter, Teatrul Bulandra București,
1974
·
Cathleen - Lungul drum al zilei
către noapte de Eugene O'Neill, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București,
1976
·
Mașa - Pescărușul de A.P. Cehov,
regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 1977
·
Miranda - Furtuna de Shakespeare,
regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 1978
·
Zoe - O scrisoare pierdută de
I.L.Caragiale, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 1979
·
Nicola Davies - Cum se numeau cei
patru Beatles de Stephen Poljakoff, regia Florian
Pittiș, Teatrul Bulandra București, 1980
·
Josie Hogan - Luna dezmoșteniților
de Eugene O'Neil, regia Sanda Manu, Teatrul Bulandra București, 1983
·
Regina Ginevra - Merlin de Tancred
Dorst, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra București, 1991
·
Kathleen - Home de David Storey,
regia Ion Caramitru, Teatrul Bulandra București, 1992
·
Placida - Teatrul comic de Carlo
Goldoni, regia Silviu Purcărete, Teatrul Bulandra București,
1992
·
Enea - A șaptea poruncă de Dario Fo,
regia Gelu Colceag, Teatrul Bulandra București, 1993
·
Claire Zachanassian - Vizita
bătrânei doamne de Friederich Durrenmatt, regia Felix Alexa,
Teatrul Bulandra București ,1993
·
Esther - Victor sau copiii la putere
de Roger Vitrak, regia Gelu Colceag, Teatrul Bulandra București, 1994
·
Halie - Copilul îngropat de Sam
Shepard, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra Buucrești, 1996
·
Cezara - O batistă în Dunăre de D.R.
Popescu, regia Ion Cojar, Teatrul Național București
·
Nikita Zotov - Petru de Vlad
Zografi, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra București, 1998
·
Zoe - Levantul de Mircea Cărtărescu,
regia Cătălina Buzoianu, Teatrum Mundi și Tetarul Bulandra București, 1999
·
Anna Fierling - Mutter Courage de
Bertolt Brecht, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra București, 1999
·
Dădaca - Unchiul Vania de A.P. Cehov,
regia Yuri Kordonsky, Teatrul Bulandra București,
2001
·
Fiokla Ivanovna - Căsătoria de
Gogol, regia Yuri Kordonsky, Teatrul Bulandra București 2003
·
Inna Rasadina - Sorry de Aleksandr
Galin, regia Yuri Kordonsky, Teatrul Bulandra București 2004, premiul UNITER
pentru cea mai bună actriță în rol principal
Filmografie
Balanţa
Balanta
( 1992 ):
Moartea
unui artist
Moartea
unui artist (1991)
SFATURI UTILE 7 Noiembrie
GUTUIA – ALIMENT ŞI MEDICAMENT
Iubiţi
prieteni, ne aflăm în plin sezon al gutuilor şi e bine să aflăm şi să utilizăm
în folosul nostru proprietăţile binefăcătoare ale acestor fructe! Iată ce spun
specialiştii:
In
ultima vreme, accentul se pune pe rolul activ al alimentatiei in terapie,
urmarindu-se si folosirea de alimente-medicament. Dupa cum se mentioneaza in
recente lucrari internationale, fiecare clinica are tendinta de a folosi
alimente-medicament in conformitati: cu propria conceptie terapeutica, aceasta
fiind o orientare foarte moderna de tratament, care castiga tot mai multi
partizani. Aceste produse au fost numite alimente de protectie, deoarece se
recomanda si colectivitatilor care sunt expuse la anumiti factori de risc, ca
urmare a conditiilor specifice de munca si viata. in consecinta, ele au un
spectru mult mai larg, and un rol profilactic si reprezentand un instrument
eficace, poate cel mai eficace, in caracterizarea spirilului nou al medicinei,
acela de a preveni boala, nu numai de a o trata. Alimentatia arc un rol
protector important, actionand ca antidot datorita unor componenti existenti in
alimente; accelereaza sau incetineste meolismul toxinelor; franeaza substantele
de absorbtie ale substantelor toxiee din tractul gastroinlestinal; accelereaza
eliminarea acestora; protejeaza diferite organe; mareste rezistenta generala a
organismului. Alimentele de protectie sunt bogate in substante biologice
active, in special proteine, vitamine, bioioni si antioxidanti.
Fata de tratamentul clasic cu vitamine, prezinta avantajul existentei echilibrate natural, a complexelor vitaminice si a bioionilor, concomitent cu prezenta unor sisteme antioxidante ce actioneaza la diferite niveluri. Produsele intermediare dintre medicament si aliment au proprietatea sa completeze disponibilitatile terapeutice ale medicinci, putand fi utilizate timp indelungat fara fenomene secundare si, totodata, pot fi bine agreate de catre bolnavi. In alimentatia unor categorii de populatie care necesita un plus de trofine — copii, gravide, batrani, sportivi, muritori care lucreaza in mediu toxic si altii —, unele alimente de protectie (germenii de grau, drojdia de bere, produsele din catina si macese) pot reprezenta un aport important, cu atat mai mult cu cat, se stie, vitaminele naturale sunt mai eficiente decat cele de sinteza.In germeni depune si concentreaza ta substantele utile dezvoltarii viitoarei te, motiv pentru care germenii constituie o aderata rezer de trofine. Contin o cantitate importanta de proteine (20-28%), calitatea lor fiind foarte apropiata de a proteinelor etalon. Lipidele (8-l0% pentru grau si 20-29% pentru porumb), fiind formate in special din acizi grasi ncsaturati, au o puternica actiune de reducere a acumularilor de colesterol. Germenii de grau au un continut ridicat de vitamine din complexul B si vitamina E, reprezentand o aderata polivitamina naturala, cea mai concentrata sursa din natura. Datorita faptului ca vitamina E este implicata in numeroase procese fiziologice, se recomanda in diferite afectiuni cardiosculare (insuficienta cardiaca, hipertensiune, atero-scleroza, debite), in psihiatrie, diabet, in diferite boli ale pielii (colagenoza sculara, sclerodermie, leziuni cutanate inflamatorii), in boli ale aparatului digestiv, in geriatrie si, in ultimul timp, in tratarea cancerului.
Un rol profilactic important in bolile tractului intestinal il pot avea, dupa cum este cunoscut, substantele pectice (pectina din legume si fructe) asociate cu magneziu, si s-a obtinut in acest sens un pectinat de magneziu. Dar trebuie luata in consideratie si posibilitatea combinarii laptelui degresat cu suc de sfecla rosie, sub forma de produs complex. Ca vector pentru alimente desintate afectiunilor renale, in special ca protector in litiaza renala, s-a propus utilizarea sucului de coacaze imbogatit cu magneziu. Acesta poate fi utilizat in pediatrie, unde se inregistreaza frecvent deficit de magneziu, in special la prematuri.
Deficienta de fier determina doua afectiuni majore - anemia feri-pri si scaderea capacitatii imunitare. Produsele vegetale, in special sucurile de coacaze, catina, macese etc. pot fi folosite ca aliment-medica-nent in tratarea anemiilor, deoarece asimilarea fierului, in acest caz, este luperioara. Oficiul farmaceutic din Tg, Mures realizeza un astfel de produs pe baza de suc de coacaze.
Multi cititori sunt interesati sa-si prepare si sa-si asigure singuri o lerie de alimente de protectie pana vor ajunge sa le gaseasca in magazine ori,cine stie,in farmacii. Le recomandam,in special, sucurile din fructe fi legume. Printre atatea substante biologice sunt, totodata, principala sursa de vitamine si saruri minerale, mai ales strugurii, coacazele, afinele, in special strugurii rosii contin deriti ai flavonelor si antocianelor, care •U o actiune asemanatoare cu vitamina P, evitand fragilizarea selor capilare, ceea ce ii face sa fie foarte recomandati in diferite boli de circulatie. Cea mai mare cantitate de constituenti cu actiune vitaminica se gaseste in pielita si seminte.
Un alt concentrat deosebit de bogat, Alium, se extrage din foliile de ceapa. Are efect de protectie a capilarelor, inclusiv a celor cerebrale, actiune cardiotonica, reduce nivelul colesterolului, previne aparitia trom-boflebitei. a hematoamelor, a edemelor. Totodata, exercita o influenta poziti asupra ficatului, accelereaza excretia bilei si exercita un efect diuretic, foarte important pentru detoxifiere. Suplimentar, quercitina pe care o contine are efecte bacteriostatice si antiinflamatoare.
Fata de tratamentul clasic cu vitamine, prezinta avantajul existentei echilibrate natural, a complexelor vitaminice si a bioionilor, concomitent cu prezenta unor sisteme antioxidante ce actioneaza la diferite niveluri. Produsele intermediare dintre medicament si aliment au proprietatea sa completeze disponibilitatile terapeutice ale medicinci, putand fi utilizate timp indelungat fara fenomene secundare si, totodata, pot fi bine agreate de catre bolnavi. In alimentatia unor categorii de populatie care necesita un plus de trofine — copii, gravide, batrani, sportivi, muritori care lucreaza in mediu toxic si altii —, unele alimente de protectie (germenii de grau, drojdia de bere, produsele din catina si macese) pot reprezenta un aport important, cu atat mai mult cu cat, se stie, vitaminele naturale sunt mai eficiente decat cele de sinteza.In germeni depune si concentreaza ta substantele utile dezvoltarii viitoarei te, motiv pentru care germenii constituie o aderata rezer de trofine. Contin o cantitate importanta de proteine (20-28%), calitatea lor fiind foarte apropiata de a proteinelor etalon. Lipidele (8-l0% pentru grau si 20-29% pentru porumb), fiind formate in special din acizi grasi ncsaturati, au o puternica actiune de reducere a acumularilor de colesterol. Germenii de grau au un continut ridicat de vitamine din complexul B si vitamina E, reprezentand o aderata polivitamina naturala, cea mai concentrata sursa din natura. Datorita faptului ca vitamina E este implicata in numeroase procese fiziologice, se recomanda in diferite afectiuni cardiosculare (insuficienta cardiaca, hipertensiune, atero-scleroza, debite), in psihiatrie, diabet, in diferite boli ale pielii (colagenoza sculara, sclerodermie, leziuni cutanate inflamatorii), in boli ale aparatului digestiv, in geriatrie si, in ultimul timp, in tratarea cancerului.
Un rol profilactic important in bolile tractului intestinal il pot avea, dupa cum este cunoscut, substantele pectice (pectina din legume si fructe) asociate cu magneziu, si s-a obtinut in acest sens un pectinat de magneziu. Dar trebuie luata in consideratie si posibilitatea combinarii laptelui degresat cu suc de sfecla rosie, sub forma de produs complex. Ca vector pentru alimente desintate afectiunilor renale, in special ca protector in litiaza renala, s-a propus utilizarea sucului de coacaze imbogatit cu magneziu. Acesta poate fi utilizat in pediatrie, unde se inregistreaza frecvent deficit de magneziu, in special la prematuri.
Deficienta de fier determina doua afectiuni majore - anemia feri-pri si scaderea capacitatii imunitare. Produsele vegetale, in special sucurile de coacaze, catina, macese etc. pot fi folosite ca aliment-medica-nent in tratarea anemiilor, deoarece asimilarea fierului, in acest caz, este luperioara. Oficiul farmaceutic din Tg, Mures realizeza un astfel de produs pe baza de suc de coacaze.
Multi cititori sunt interesati sa-si prepare si sa-si asigure singuri o lerie de alimente de protectie pana vor ajunge sa le gaseasca in magazine ori,cine stie,in farmacii. Le recomandam,in special, sucurile din fructe fi legume. Printre atatea substante biologice sunt, totodata, principala sursa de vitamine si saruri minerale, mai ales strugurii, coacazele, afinele, in special strugurii rosii contin deriti ai flavonelor si antocianelor, care •U o actiune asemanatoare cu vitamina P, evitand fragilizarea selor capilare, ceea ce ii face sa fie foarte recomandati in diferite boli de circulatie. Cea mai mare cantitate de constituenti cu actiune vitaminica se gaseste in pielita si seminte.
Un alt concentrat deosebit de bogat, Alium, se extrage din foliile de ceapa. Are efect de protectie a capilarelor, inclusiv a celor cerebrale, actiune cardiotonica, reduce nivelul colesterolului, previne aparitia trom-boflebitei. a hematoamelor, a edemelor. Totodata, exercita o influenta poziti asupra ficatului, accelereaza excretia bilei si exercita un efect diuretic, foarte important pentru detoxifiere. Suplimentar, quercitina pe care o contine are efecte bacteriostatice si antiinflamatoare.
Miezul de gutuie era folosit din cele mai vechi timpuri în
tarile din Orientul Apropiat, în cazul afectiunilor tubului
digestiv si intestinal însotite de diaree si hemoragii,
iar medicina tibetana considera ca nu exista un remediu mai bun decât gutuia
în cazul bolilor de urechi.
Gutuia
contine 8,9 grame hidrati de carbon la suta de grame si are 355
calorii.
În gutuie se gasesc provitamina A, vitaminele B1, B2, B6, C, E, PP, calciu-55 mg, fosfor - 95mg, fier - 4.3mg, sodiu - 25mg, potasiu -125mg. Fructul este foarte bogat în acid citric si în pectina, cu efect benefic asupra sistemului circulator, determinând diminuarea tensiunii arteriale. În medicina alternativa, gutuia este utilizata pentru proprietatile sale antiinflamatorii, astringente, analgezice, antispasmodice, emoliente, digestive, diuretice, expectorante, tonice si stimulente. Infuzia preparata din coaja gutuiului este utilizata în tratamentul ulcerului. Toate soiurile de gutui au o influenta favorabila asupra psihicului: dau curaj si îmbunatatesc starea de spirit. Stimuleaza apetitul Consumate ca atare, gutuile stimuleaza pofta de mâncare si amelioreaza infectiile respiratorii si chiar astmul. Sub forma de decoct, se folosesc în cazurile de diaree la copii, în stari de greata sau dureri articulare: câteva bucati de gutuie se fierb timp de 5 minute în 250 ml de apa, la foc mic. Se bea caldut, eventual îndulcit. Cu gust astringent, siropul preparat din fructul necopt este folosit în tratamentul diareei, fiind foarte sanatos pentru copii. Taie greata Gutuia, cu aciditatea ei, neutralizeaza grasimile. De asemenea, semintele de gutui, oparite, sunt un bun pansament gastric, iar fructul mestecat pe îndelete taie greata. Înca din Evul Mediu s-a constatat ca ajuta digestia, astfel ca în Spania, de exemplu, marmelada de gutui este servita alaturi de brânzeturi. Gemul, dulceata si marmelada pregatite din gutui sunt recomandate în afectiunile inflamatorii ale intestinului (cuvântul "marmelada" provine din portughezul "marmelo", care înseamna gutuie). Fructul poate fi fiert, copt sau uscat, îmbunatateste sosurile pe baza de vin rosu si este minunat ca umplutura pentru pui. Daca îl prepari la cuptor, pune un pic de miere peste felii, înainte de a le servi. Vor fi mai aromate. Sucul Sucul din gutuie se pregateste din fructe bine coapte si are proprietati fortifiante, antiseptice, hemostatice, astringente si diuretice. Sucul de gutuie este recomandat anemicilor, cardiacilor, astmaticilor, în afectiuni ale cailor respiratorii si ale tubului digestiv. Se bea în doze de câte o jumatate de pahar, pâna la un pahar, înainte de masa. Compresele cu suc de gutuie se folosesc în cazul afectiunilor rectului si al crapaturilor anusului.
Proprietati:
- astrigent
- aperitiv - fortifiant - hepatic
Indicatii
- uz intern:
- dizenterie
- diaree - voma - tuberculaza - guturai - insuficienta hepatica
Indicatii
- uz extern:
- fisuri anale
- plasnituri ale pielii, iritatii
Mod
de folosire - uz intern:
- compoturi
- suc in sirop (50-100 g intr-o infuzie de menta sau de salvie) - enterite, digestii anevoioase, in tuberculoza: 1gutuie (felii subtiri) + 1 litru apa se fierbe pana se reduce la jumatate se strecoara prin presare se adauga 50 g zahar
Mod
de folosire - uz extern:
- spalaturi:
1gutuie (felii subtiri) + 1 litru apa se fierbe pana se reduce la jumatate se strecoara prin presare se adauga 50 g zahar - degeraturi, arsuri, iritatii: o mana de samburi de gutui pisati macerat in 1/2 pahar de apa calda - contra ridurilor -cojile de gutui + putin rachiu (macerate 15 zile) |
Gutuile contin substante care stimuleaza ficatul si pancreasul,
incetinesc procesele de imbatranire si combat incredibil de
eficient teribilul cancer .
Fructe de livada, gutuile nu sunt apreciate doar de gospodine, cand pregatesc dulceturile de peste iarna , ci si de specialistii in
medicina naturista pentru extraordinarele valente terapeutice.
Sucul proaspat de gutui face adevarate minuni in vindecarea insuficientei pancreatice, altfel foarte dificil de tratat prin metode clasice. Se bea de trei ori pe zi cate o jumatate de pahar de suc de gutui. Bolnavii de hepatita pot beneficia de virtutile vindecatoare ale gutuilor, daca tin o cura timp de o luna cu nectar proaspat de gutui, din care se bea cate un litru. Substantele continute de pufoasele gutui stimuleaza activitatea hepatica si maresc gradat pofta de mancare. De asemenea, consumul ca atare de gutui are efecte exceptionale in tratarea cancerului. |
GÂNDURI PESTE TIMP 7 Noiembrie
PROVERBE, MAXIME ŞI CUGETĂRI
“Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii
îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.” [Nicolae Iorga (06.06.1871-27.11.1940)
istoric, om politic, poet, dramaturg, critic literar]
“Ca să înţelegi că eşti prost
trebuie totuşi să-ţi meargă mintea”. [Georges Brassens (22.10.1921-19.10.1981) poet-autor,
interpret şi compozitor francez]
“Este de o mie de ori mai bine să
fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate.” [Jack Penn (14.08.1909-27.11.1996)
chirurg plastician, sculptor şi autor]
“Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi
ca Iuda avea amici ireprosabili.” [Ernest Hemingway (21.07.1899 - 02.07.1961) scriitor
american]
“Dacă ceea ce ai de făcut pare simplu, înseamnă că nu ai
aflat încă totul.” [Donald Westlake (12.07.1933 - 31.12.2008) scriitor american]
“Înainte să vă supăraţi pe cel
care vă pune la treabă, amintiţi-vă că fără presiune nu se formează
diamantele.” [Mary Case
(1947-....) consultant independent]
“Dacă găseşti un drum fără
obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri.” [John Fitzgerald Kennedy (1917-1963) om
politic, preşedinte al SUA]
“Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar
trebuie trăită privind înainte.” [Søren Kierkegaard (05.05.1813-11.11.1855) scriitor şi
teolog danez]
“Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul –
defectul oamenilor mici.” [Maurice Coyaud (1934-....) autor francez]
“Nu trebuie să fii trist că
n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai facut nimic remarcabil.” [Confucius
(550 î.Hr.-470 î.Hr.), filozof chinez]
“Munca în echipă presupune în
primul rând să-ţi pierzi jumatate din timp explicându-le celorlalţi de ce nu au
dreptate.” [Georges
Wolinski (1934-....) scriitor, caricaturist francez]
“Oamenii sunt ca vinurile. Cu
timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oţet.“[ Papa Ioan al XXIII-lea
(25.11.1881-03.06.1963), Papă între anii 1858-1963]
“Lenea este mama tuturor viciilor, dar
– fiind o mamă – trebuie respectată.” [Robert Frost (26.03.1974-29.01.1963)
poet american]
“E loc sub soare pentru toată
lumea. Mai ales că toată lumea vrea să stea la umbră.” [Jules Renard (22.02.1964-22.05.1910)
scriitor francez]
“Primul om care a preferat să
înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei.” [Sigmund Freud (06.05.1856-23.09.1939)
medic neurolog, fondatorul şcolii psihologice de psihanaliză]
“Râsul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia,
dar îţi permite să îţi vezi de drum.” (Jeanne Wasbro)
“Căsătoria este triumful
imaginaţiei asupra inteligenţei. A doua căsătorie este triumful speranţei
asupra experienţei” [Oscar Wilde (16.10.1854-30.11.1900) scriitor irlandez
"Cine vrea să spună ceva
interesant, trebuie să mintă puţin." [Antoine de Saint Exupery) (29.06.1900-31.08.1944)
scriitor francez]
“Critica este un lucru pe care poţi să-l eviţi nespunând
nimic, nefăcând nimic şi nefiind nimic.” (anonim)
“Toată lumea se plânge că nu are
memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.” [François de la Rochefoucauld
(15.09.1613-16.03.1680) filozof şi moralist francez]
“Când vezi că ai aceeaşi părere cu
majoritatea e bine să mai reflectezi o dată.” [Mark Twain (30.11.1830-21.04.1910)
scriitor şi umorist american]
“România este o ţară pe care cu
cât o cunoşti mai bine, cu atât o înţelegi mai puţin.” [Jonathan Scheele (07.11.1948-....)
diplomat britanic, ambasador al U.E.în România (2001-2006)]
“Anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut .Dar este
imposibil de aflat care sunt acestea.” (legile lui Murphy)
“Să fii liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să ştii că poţi să vrei.” [Jean Paul Sartre (21.06.1905-15.04.1980) scriitor şi filozof francez]
“Să fii liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să ştii că poţi să vrei.” [Jean Paul Sartre (21.06.1905-15.04.1980) scriitor şi filozof francez]
“Când munceşti, joacă-te. Munca,
dacă este o datorie, te ucide.” [Max Jacob (12.07.1876-05.03.1944) scriitor, pictor şi
critic de artă francez]
“Când ai 10 paşi de făcut, 9 paşi sunt jumătatea
drumului.” (proverb
chinez)
“Prea multe informaţii îţi crează
impresia de vid.” [Jean Pierre April (16.08.1948-....) scriitor şi critic literar canadian]
“Nimeni nu e destul de inteligent
ca să poată convinge pe un prost că e prost.” [Jean de La Fontaine
(08.07.1621-13.04.1695) scriitor francez]
“În politică, prostia nu e un
handicap” [Napoleon Bonaparte (15.08.1769-05.05.1821) lider politic,
general, Împărat al Franţei]
“Când statul nu plăteşte
profesorii, copii sunt cei care vor plăti.” [Guy Bedos (15.06.1934-....) actor
francez]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu