MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
VINERI 9 NOIEMBRIE 2018
Bună
dimineața, prieteni!
ISTORIE
PE ZILE 9 Noiembrie
Evenimente
·
694: Egica, regele vizigoţilor din Spania (n. cca
610 – d. 702), îi acuză in timpul celui de-al XVII-lea Conciliu de la
Toledo pe evreii locali de complicitate cu cei din afara tarii, in
vederea răsturnarii liderilor creştini, hotarand trimiterea
in sclavie si confiscarea averii acestora. De asemenea, toţi copiii evrei cu vârsta
de peste şapte ani, urmau să fie luaţi de la famiile lor
pentru a fi crescuti in religia creştina. A domnit intre anii
687 – 702.
·
1282: Regele Pedro al III-lea al Aragonului a fost
excomunicat de papa Martin al IV-lea.
·
1330: La Posada, oastea
lui Basarab I a început lupta cu oștirea ungară condusă de Carol Robert de Anjou, care se retrăgea spre Transilvania. La 9-12 noiembrie 1330 are loc lupta de
la Posada (probabil în Loviştea). Oastea ungară care se retrăgea spre
Transilvania a fost înfrîntă de oastea voievodului muntean Basarab I,
care a provocat armatei invadatoare pierderi grele, însăşi viaţa regelui
Ungariei fiind primejduită. Victoria de la Posada a condus la
independenţa voievodatului Munteniei. Bătălia de la Posada este numele unui conflict militar între Regatul
Ungariei şi Ţara Românească, petrecut în toamna anului 1330. Această bătălie a
marcat emanciparea Ţării Româneşti de sub tutela coroanei maghiare. În 1324
Basarab I se afla sub suzeranitatea lui Carol Robert de Anjou. Un an mai
târziu, domnitorul român cucereşte Turnul Severin, ceea ce a dus la răcirea
relaţiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab refuză să
mai plătească tributul de vasal.
Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediţie de recucerire a teritoriului pierdut şi de pedepsire a vasalului său. Solul muntean aduce oferta de pace regelui ungar În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, pleacă din Timişoara să-l pedepsească pe fostul său vasal, Basarab I, cneaz al ţinutului. Ocupă Banatul de Severin şi înaintează prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, spre Curtea de Argeş. Datorită acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare se instalează foametea încă de la intrarea în Ţara Românească. Pe drum, Carol Robert primeşte o solie din partea domnitorului român (ilustrată şi într-una dintre cele trei miniaturi legate de acest subiect ale cronicii pictate de la Viena), care îi aduce o propunere de pace. Oferta de pace făcută de Basarab I este refuzată de către rege, deşi i se promitea plata a 7.000 de mărci de argint ca despăgubire, cedarea cetăţii Severinului şi trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garanţie, "numai vă întoarceţi în pace şi vă feriţi de primejdii, că de veţi veni mai încoace, nu veţi scăpa de dânsele". Carol Robert răspunde cu aroganţă că Basarab este păstorul tuturor oilor sale şi că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară ajunge la Curtea de Argeş, pe care o găsesc pustie şi o incendiază. Unele relatări ungureşti dar şi cronica lui Jan Długosz povestesc despre un armistiţiu încheiat între cele două părţi beligerante, cu condiţia ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria pe drumul cel mai scurt. Ghizii români puşi la dispoziţia regelui de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le pregătise o capcană. A. D. Xenopol se îndoia de veridicitatea acestui pasaj, socotindu-l doar un pretext pentru a explica mai uşor înfrângerea ruşinoasă a armatei regale. Cert este că odată ajunşi în acea vale îngustă şi prăpăstioasă, unguri sunt atacaţi şi zdrobiţi. Au existat două atacuri, conform documentelor. Primul, dat în susul văii, a oprit înaintarea intruşilor, iar al doilea a însemnat distrugerea lor. După lupta de 4 zile, 9 - 12 noiembrie 1330, Carol Robert de Anjou a scăpat cu greu, schimbând hainele sale cu ale unui oştean pentru a nu fi recunoscut. Se reîntoarce către patrie tot prin Timişoara.
Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediţie de recucerire a teritoriului pierdut şi de pedepsire a vasalului său. Solul muntean aduce oferta de pace regelui ungar În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, pleacă din Timişoara să-l pedepsească pe fostul său vasal, Basarab I, cneaz al ţinutului. Ocupă Banatul de Severin şi înaintează prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, spre Curtea de Argeş. Datorită acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare se instalează foametea încă de la intrarea în Ţara Românească. Pe drum, Carol Robert primeşte o solie din partea domnitorului român (ilustrată şi într-una dintre cele trei miniaturi legate de acest subiect ale cronicii pictate de la Viena), care îi aduce o propunere de pace. Oferta de pace făcută de Basarab I este refuzată de către rege, deşi i se promitea plata a 7.000 de mărci de argint ca despăgubire, cedarea cetăţii Severinului şi trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garanţie, "numai vă întoarceţi în pace şi vă feriţi de primejdii, că de veţi veni mai încoace, nu veţi scăpa de dânsele". Carol Robert răspunde cu aroganţă că Basarab este păstorul tuturor oilor sale şi că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară ajunge la Curtea de Argeş, pe care o găsesc pustie şi o incendiază. Unele relatări ungureşti dar şi cronica lui Jan Długosz povestesc despre un armistiţiu încheiat între cele două părţi beligerante, cu condiţia ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria pe drumul cel mai scurt. Ghizii români puşi la dispoziţia regelui de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le pregătise o capcană. A. D. Xenopol se îndoia de veridicitatea acestui pasaj, socotindu-l doar un pretext pentru a explica mai uşor înfrângerea ruşinoasă a armatei regale. Cert este că odată ajunşi în acea vale îngustă şi prăpăstioasă, unguri sunt atacaţi şi zdrobiţi. Au existat două atacuri, conform documentelor. Primul, dat în susul văii, a oprit înaintarea intruşilor, iar al doilea a însemnat distrugerea lor. După lupta de 4 zile, 9 - 12 noiembrie 1330, Carol Robert de Anjou a scăpat cu greu, schimbând hainele sale cu ale unui oştean pentru a nu fi recunoscut. Se reîntoarce către patrie tot prin Timişoara.
·
1376: Apar primele statute de breaslă păstrate din
Transilvania, care apartineau breslelor din Sibiu, Sebes, Orastie si
Sighisoara.
·
1494: Fiul cel mai în vârstă a lui Lorenzo
de Medici, Piero al II-lea, este alungat din Florența de către un călugăr
dominican fanatic Girolamo Savonarola, care proclamă “Statul sfânt” sau
“Statul lui Dumnezeu”. Se spune că Savonarola ar fi ars și unele opere de artă
ale lui Botticelli, care reprezentau nuduri. Piero al II -lea de
Medici (Piero cel fără de noroc) se va reîntoarce în 1512, fiind însă din nou
alungat din oraș.
·
1697: Papa Inocenţiu al XII- lea ordona reconstructia oraşului
Cervia, din provincia italiana Ravenna de astazi. Cervia, numita in epoca
romana “Ficocle”, era situata cca.4 km. la vestul actualului oras
iar in anul 709, in timpul exarhatului lui Teodoric cel Mare,fusese
distrusa, locuitorii fiind siliti sa se refugieze pe actualul teritoriu
al orasului,botezandu-l Cervia,probabil in legatura cu cerbii numerosi in acea
vreme in regiune. Papa Inocentiu al XII-lea a dispus reconstruirea acestui oras
care comercializa cantitati mari de sare, intr-un loc mai sigur, iar noul oras
dispunea de silozuri pentru depozitarea sarii, cu o capacitate mai mare de
13000 de tone.
·
1799: Revoluția franceză: Lovitură de stat ("18 brumar"). Directoratul
este înlăturat și înlocuit cu Consulatul; instaurarea dictaturii burgheziei. Numita 18 Brumar anul VIII, in conformitate cu calendarul
„republican” adoptat de revolutionarii de la 1789, ziua de 9 noiembrie 1799
reprezinta o data importanta in istoria Frantei. Este momentul cand
indraznetul general corsican a inlocuit Directoratul cu Consulatul. De fapt, lovitura de stat a fost pregatita nu de
Bonaparte, ci de abatele Sieyes, unul dintre Directori, de teama unei
intoarceri la iacobinism, fiind finantata de un bogat furnizor al armatei,
Collot, cu suma de doua milioane de franci. Asa se face ca, in dimineata zilei
de 18 Brumar, acei membri ai forului legislativ francez care simpatizau cu
puciul si-au avertizat colegii despre iminenta unei conspiratii iacobine,
convingandu-i sa se retraga la Saint-Cloud, la vest de Paris. Insarcinat cu
„protectia” lor a fost nimeni altul decat Bonaparte... In acelasi timp, Sieyes
si Roger Ducos au demisionat din functia de Directori iar Talleyrand l-a
convins pe Barras sa faca la fel. Cei doi Directori iacobini, Gohier si Moulin,
au refuzat sa-si depuna mandatul: primul a fost arestat, al doilea a reusit sa
fuga. Fara a se lasa intimidati, membrii celor doua Consilii legislative au
continuat sa lucreze, la Saint-Cloud, pana cand in sala de sedinte a patruns
Napoleon, insotit de soldati, care le-a strigat deputatilor ca „Revolutia s-a
sfarsit”. S-a petrecut atunci un episod curios: incoltit de deputatii furiosi,
huiduit si fluierat, Napoleon a suferit o criza pseudo-epileptica si a lesinat,
fiind salvat doar de interventia in forta a grenadierilor, anuntati ca
generalul lor este amenintat de un grup de deputati turbulenti. Sub conducerea
generalului Murat, soldatii au patruns in sala si i-au alungat pe recalcitranti,
punand astfel practic capat Directoratului. Sub presiunea baionetelor,
deputatii ramasi au ales un organ de conducere provizoriu, numindu-i consuli pe
Sieyes, Ducos si Bonaparte. Ascensiunea lui Napoleon incepuse...
·
1838: In Rusia, ţarul aprobă hotărîrea Consiliului de Miniştri
care permitea evreilor posesori de diplome de medic obţinute
la universităţile din ţară, să se angajeze ca medici în serviciul de
stat, în guberniile Novorossiei şi în Basarabia.
·
1857:
Deputații pontași din Adunarea ad-hoc a Moldovei, în frunte cu Ion Roată, au depus o jalbă pe
biroul Adunării, cerând, printre altele, desființarea "boierescului".
·
1887: Statele Unite au preluat controlul asupra Pearl Harbor din Hawaii.
·
1906: Theodore Roosevelt a fost primul presedinte american care a
efectuat o deplasare oficiala in afara tarii, el mergind in inspectie la
santierul Canalului Panama.
·
1907: Celebrul diamant Cullinan a fost oferit regelui britanic Eduard al
VII-lea cu ocazia zilei sale de nastere. Piatra pretioasa este cel mai mare
diamant din lume si a fost gasit intr-o mina din Africa de Sud de catre
Frederick Wells, caruia i s-au dat 10.000 de dolari recompensa pentru
descoperirea sa. Diamantul a primit numele Cullinan dupa numele proprietarului
minei in care a fost gasit.
·
1917: Iosif Stalin intră în guvernul provizoriu al Rusiei
bolşevice.
·
1918: Germania a fost proclamata republica o data cu abdicarea
imparatului Germaniei Wilhelm al II –lea, care s-a refugiat in Olanda in urma
revolutiei izbucnita in tara. Wilhelm al II-lea (Friedrich
Wilhelm Albert Victor von Preußen;( n. 27 ianuarie 1859 – d. 4 iunie 1941), a
fost ultimul împărat al Germaniei i și rege al Prusiei din 1888 pana in 1918 .
Wilhelm al II-lea provine din familia Hohenzollern.
·
1923: Este lichidat la München”Puciul de la berărie”, condus
de Adolf Hitler, o tentativă eșuată de lovitura de stat ce a avut loc între
seara zilei de 8 noiembrie și după amiaza zilei de 9 noiembrie. Adolf Hitler si generalul Erich Ludendorff,
ambii veterani ai Primului razboi Mondial, precum și alți lideri ai
organizației Kampfbund, au fost arestati dupa ce au încercat să preia puterea
politică in Munchen si Germania.
·
1928: In Romania, apare primul numar al revistei
“Radiofonia”.
·
1937: Armata japoneza a ocupat orasul chinez Shanghai.
·
1938 - Kristallnacht, eveniment considerat începutul Holocaustului. În
toată Germania, au fost incendiate peste 200 de sinagogi, magazinelor evreieşti
le-au fost sparte geamurile (ceea ce a dat numele de Kristallnacht,
"noaptea sticlei sparte"), mulţi evrei au fost agresaţi fizic, peste 7.000 de oameni de
afaceri evrei au fost atacaţi, cărţile religioase ale comunităţii evreieşti au
fost arse în public, 91 de evrei au fost ucişi, iar peste 30.000 arestaţi şi
trimişi în lagăre de concentrare.
·
1953: Cambodgia si-a cistigat independenta in fata Frantei.
·
1956: Scriitorul si filosoful francez Jean Paul Sartre, un admirator al
ideilor comuniste, a condamnat sistemul brutal din URSS dupa invazia sovierica
in Ungaria.
·
1961: România a devenit membra a
Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).
·
1961: Pilotul Neil A. Armstrong, primul om care a pasit pe Luna, a doborat
recordul de viteza in aer, zburind cu 6.587km/h intr-un aparat X-15.
·
1967: NASA a lansat naveta Apollo 4 de la Cape Kennedy.
·
1985: Sovieticul Garry Kasparov devine la 22 de ani cel mai
tânăr campion mondial de sah dupa meciul castigat in fata lui Anatoli Karpov. Gari Kimovici Kasparov, născut Weinstein (n. 13
aprilie 1963, orașul Baku, U.R.S.S., azi Azerbaidjan), mare maestru și fost
campion mondial la șah de origine armeană-evreiască.
·
1986 - PF Teoctist este ales Arhiepiscop al
Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române. Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpașu,
(n. 7 februarie 1915, Tocileni, județul Botoșani – d. 30 iulie 2007,
București), patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986-2007. După
moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS Mitropolit Teoctist
a devenit locțiitor de patriarh. La 9 noiembrie 1986 este ales în urma votului
Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al
Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16
noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București de către mitropoliții
țării, Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei și Nicolae al Banatului, în
prezența membrilor Sfântului Sinod, a patriarhilor Ierusalimului și Bulgariei,
a reprezentanților tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice,
ai Bisericilor Protestante și a reprezentanților forurilor de Stat.
·
1989: A avut loc caderea
Zidului Berlinului.
Dupa ce timp de aproape trei decenii a despartit Germania de Vest de cea de Est, Zidul Berlinului a fost spart in bucati, fapt ce a dus la prabusirea blocului comunist european, precum si la unificarea Germaniei un an mai tarziu.
Dupa ce numerosi est-germani au ajuns in Vest trecand prin Ungaria si saptamani de negociere, liderul Partidului Comunist din RDG, Gunter Schabowski, a anuntat in dimineata zilei de 9 noiembrie 1989 ca accesul prin granita creata intre cele doua Germanii va fi permis in cazul “calatoriilor particulare”.
La putin timp dupa transmiterea mesajului a inceput un adevarat pelerinaj al nemtilor spre Zidul Berlinului, oamenii incepand sa sfarme granita din beton care mai bine de 25 de ani a impartit orasul si tara in doua. Spre orele serii, cand in zid aparusera deja brese enorme lumea s-a adunat sa sarbatoreasca evenimentul la Poarta Brandenburg.
A doua zi dupa importantul eveniment, muncitorii s-au apucat de demolarea totala a zidului ridicat, in 1961, din ordinul liderului est-german Erich Honecker pentru a impiedica populatia sa fuga in Apus, peste 100 de oameni fiind ucisi in timp ce incercau sa il escaladeze cu gandul de a scapa din blocul comunist.
Dupa ce timp de aproape trei decenii a despartit Germania de Vest de cea de Est, Zidul Berlinului a fost spart in bucati, fapt ce a dus la prabusirea blocului comunist european, precum si la unificarea Germaniei un an mai tarziu.
Dupa ce numerosi est-germani au ajuns in Vest trecand prin Ungaria si saptamani de negociere, liderul Partidului Comunist din RDG, Gunter Schabowski, a anuntat in dimineata zilei de 9 noiembrie 1989 ca accesul prin granita creata intre cele doua Germanii va fi permis in cazul “calatoriilor particulare”.
La putin timp dupa transmiterea mesajului a inceput un adevarat pelerinaj al nemtilor spre Zidul Berlinului, oamenii incepand sa sfarme granita din beton care mai bine de 25 de ani a impartit orasul si tara in doua. Spre orele serii, cand in zid aparusera deja brese enorme lumea s-a adunat sa sarbatoreasca evenimentul la Poarta Brandenburg.
A doua zi dupa importantul eveniment, muncitorii s-au apucat de demolarea totala a zidului ridicat, in 1961, din ordinul liderului est-german Erich Honecker pentru a impiedica populatia sa fuga in Apus, peste 100 de oameni fiind ucisi in timp ce incercau sa il escaladeze cu gandul de a scapa din blocul comunist.
·
1993: Croații bosniaci au distrus podul Stari Most din
Mostar, construit cu peste 400 de ani în urmă.
·
1994: Este descoperit de către cercetatorii germani Peter
Ambruster si Gottfried Munzenberg elementul chimic radioactiv
darmstadtium, cu numarul atomic 110 si simbolul DS. A primit acest nume dupa
acela al orasului Darmstadt din Germania. E unul dintre
așa-numiții atomi super-grei. Acest element sintetic decade repede: izotopii
săi de masă 267 până la 273 au timpi de înjumătățire care se măsoară în
microsecunde. Izotopi mai grei ai darmstadtiului, de masă 279 și 281, au fost
ulterior sintetizați și sunt mai stabili, cu timpi de înjumătățire de 0,18
secunde și 11,1 secunde respectiv
·
1997: A avut loc cel de-al doilea congres al Partidului Romania Mare, la
care a participat ca invitat liderul Frontului National Francez, Jean Marie le
Pen, care a lansat ideea crearii unei Internationale Nationaliste. Tot atunci,
Corneliu Vadim Tudor a fost reales in unanimitate in functia de presedinte ale
partidului, ca unic candidat.
·
2008 - Dosarul privind crimele şi abuzurile
Securităţii, în care erau reclamaţi 67 de foşti activişti de partid, psihiatri
şi angajaţi ai Securităţii, Miliţiei şi Procuraturii, a fost închis de
Parchetul instanţei supreme, care a motivat că a intervenit prescripţia
faptelor.
Nașteri
·
1818 - S-a născut Ivan Turgheniev, scriitor
rus: "Prima iubire", "Visul", "O lună la ţară"
(m. 3 septembrie 1883).
·
1832: S-a nascut scriitorul Emile
Gaboriau, unul din creatorii genului politist in
romanul francez; (d.28.09.1873). Eroul
romanelor sale, anchetatorul Lecoq, l-a influentat pe scriitorul
britanic Arthur Conan Doyle in crearea celebrului personaj Sherlock
Holmes.
·
1841: S-a nascut Regele Eduard al VII- lea al Angliei; (d. 6
mai 1910).
·
1869: S-a nascut Marie Dressler, actrita de origine canadiana.
·
1880: S-a nascut Sir Giles Gilbert Scott, arhitect englez.
·
1883: S-a nascut Edna May Oliver, actrita americana.
·
1885: S-a nascut Hermann Weyl, matematician german.
·
1888: S-a nascut Jean Monnet, politician francez,
fondatorul Comunitatii Europene. S-a nascut intr-o familie de
comercianti, a urmat studiile la colegiul din Cognac, localitatea natala, dupa
care a inceput sa lucreze la firma familiei. In 1914, a fost lasat la vatra
datorita problemelor de sanatate si tot atunci a inceput sa reprezinte Franta
in comitetele executive Aliate pentru repartizarea resurselor comune, in timpul
Primului Razboi Mondial. Cinci ani mai tarziu a devenit
secretar general adjunct al Societatii Natiunilor, insa s-a retras in 1923 la
afecerile familiei. Nu a stat prea multa vreme departe de activitatile
Societatii Natiunilor, astfel ca intre 1926-1933 a participat, in calitate de
consilier, la redresarea economica a Poloniei, Romaniei si Chinei. In 1950
a conceput ideea primei Comunitati Europene a Carbunelui si Otelului, doi ani
mai tarziu devenind presedintele forului. In aceeasi perioada, a fondat “Comitetul
de Actiune pentru Statele Unite ale Europei” pentru relansarea
constructiei europene, militind pentru crearea Comunitatii Europene. S-a
retras de pe scena politica in 1975, stingandu-se din viata la varsta de 91 de
ani. Ramasitele sala pamantesti au fost depuse in Panteon in 9 noiembrie 1988,
la data centenarului nasterii sale.
·
1892: S-a nascut Mabel Normand, actrita americana
·
1895: S-a nascut Mae Marsh, actrita americana.
·
1899 - S-a născut Gheorghe Ştefan, istoric şi
arheolog, membru corespondent al Academiei Române (m. 29 februarie 1980)
·
1913: S-a nascut Hedy Lamarr, actrita austriaca.
·
1923: S-a nascut Dorothy Dandridge, actrita americana.
·
1929: S-a nascut Imre Kertész, scriitor maghiar romancier,
jurnalist si traducător de religie iudaica, laureat al Premiului Nobel pentru
literatura pe anul 2002.
Imre Kertész primește Premiul
Nobel de la Regele Carl XVI Gustaf al Suediei, la Stockholm, 10 decembrie 2002. Într-un text publicat in
2006, Kertész a lansat un virulent atac la adresa Universitatii de stat din
Cluj , pe care a numit-o “Institutul lui Ceaușescu” și “o relicvă a epocii
național-comuniste” sustinand ca invățământul în limba maghiară la
universitatea din Cluj a cunoscut o severă restrângere în timpul dictaturii
ceaușiste încheiate în 1989. Într-o petiție lansată în 2006 împreună cu
fizicianul Peter Hantz și adresată președintelui României, primului ministru al
României și președintelui Comisiei Europene,, Kertész cerea înființarea unei
universități maghiare de stat, separată, la Cluj.
·
1933: S-a nascut (in localitatea Tarutin din Basarabia)
Lucian Pintilie, personalitate de marcă și personaj singular în peisajul
teatrului și cinematografului românesc contemporan.
·
1934: S-a nascut astronomul si scriitorul american Carl
Sagan; (d. 20.12.1996). Carl Edward Sagan (9 noiembrie 1934 – 20 decembrie
1996), cunoscut astronom și astrofizician american, și-a adus o mare
contribuție la promovarea și popularizarea științei. A fost pionier al
exobiologiei și fondator al programului de căutare a inteligenței in Univers (
SETI- Search for Extra-Terrestrial Intelligence).
·
1936: S-a nascut Mihail Tal, jucator de sah rus.
·
1937 - S-a născut Roger McGough, poet, vocalist şi
compozitor britanic (Scaffold, Grimms).
·
1941: S-a nascut nuzicianul american Tom Fogerty, chitarist
in trupa de succes Creedence Clearwater Revival, fratele mai în vârstă al lui
John Fogerty, vocalist si chitarist in aceeasi trupe. Tom Fogerty (n. 9 noiembrie 1941, Berkeley, California – d. 6
septembrie 1990, Scottsdale, Arizona), muzician, cel mai cunoscut ca și
chitarist în Creedence Clearwater Revival dar și ca fratele mai în vârstă al
lui John Fogerty, vocalistul și principalul chitarist al trupei. A decedat in
ziua de 6 septembrie 1990 in urma unei tuberculoze legata de boala SIDA
contractata in urma unor transfuzii sanguine.
·
1943 - S-a născut Lee Anthony Graziano, baterist şi
trompetist american (American Breed).
·
1943 - S-a născut James Talley, cântăreţ country american.
·
1944 - S-a născut Phil May, vocalist, chitarist şi
compozitor britanic (Pretty Things).
·
1947: S-a nascut Monica Pillat,
prozatoare si poeta, fiica lui Dinu Pillat, nepoata scriitorului şi poetului
tradiţionalist Ion Pillat şi a pictoriţei Maria Pillat Brates.
·
1948 - S-a născut Joe Bouchard, basist şi vocalist american
(Blue Oyster Cult).
·
1956: S-a nascut Silviu Lung, fotbalist roman
·
1959: S-a nascut Tony Slattery, actor britanic.
·
1961: S-a nascut Pepa, pe numele adevarat Sandra Denton, membra in
formatia Salt-n-Pepa.
·
1971: S-a nascut Sabri Lamouchi, fotbalist francez.
·
1974: S-a nascut Alessandro Del Piero, fotbalist italian.
Decese
·
959: A murit imparatul bizantin Constantin al VII- lea Porfirogenetul din
dinastia macedoneana; (n. 3 septembrie 905). A fost imparat din anul 913 pana
la moartea sa, dar nu a exersat efectiv puterea decat incepand cu anul
944.
·
1794 - A murit G.S. Skovorod, filosof, poet si pedagog
ucrainean (n.1722).
·
1844 - A murit fabulistul rus I.A.Krîlov (n.02.02.1769).
·
1918 - A încetat din viaţă poetul, prozatorul
şi dramaturgul Guillaume Apollinaire, reprezentant al curentului cubist şi cel
care a avansat în literatură noţiunea de suprarealism (n. 26 august 1880).
·
1918 - A murit Paul Constant (Paul Constantinescu), poet şi
prozator (n.29.01.1895).
·
1940: A decedat Arthur Neville Chamberlain, prim–ministru al Marii
Britanii în anii 1937–1940. A dus o politică de conciliere faţă de
Germania hitleristă, încercînd să evite declanşarea unui război în Europa. Acordul de la Munchen, semnat la 23.09.1938, alături
de prim-miniştrii Franţei şi Italiei, Edouard Daladier, respectiv Benitto
Mussolini, prin care era cedată Germaniei partea de sud a Cehoslovaciei, nu l-a
oprit pe Hitler să formuleze noi pretenţii teritoriale, după ocuparea capitalei
cehoslovace, de data aceasta faţă de Polonia. Atacul asupra Poloniei, la
01.09.1939, a însemnat declanşarea celui de-al doilea război mondial;
(n.18.03.1869).
·
1953 - A murit conducatorul arab Abd Al Aziz Ibn Saud, emir
din Nejd si imam al wahhabitilor. El a eliberat la începutul secolului XX cea
mai mare parte a Peninsulei Arabiei de sub stapânirea otomana si a fondat, în
anul 1932, Regatul Arabiei Saudite. Un an mai târziu, avea sa inaugureze epoca
extractiilor petroliere masive din aceasta regiune, asigurând regatului saudit
unul dintre primele locuri între tarile bogate ale lumii (n.24.11.1880).
·
1970 - A încetat din viaţă omul de stat Charles de Gaulle. În timpul celei
de-a doua conflagraţii mondiale a condus destinele Franţei libere, opunându-se
regimului progerman de la Vichy, iar la începutul anilor '60 a pus capăt crizei
algeriene (n. 22 noiembrie 1890). Charles de
Gaulle (n. 22 noiembrie 1890, d. 9 noiembrie 1970) general și un
politician francez. In 1958 a fost ales președinte al Franței, post pe care l-a
păstrat și după alegerile din 1965. La începutul anilor ’60 a pus capăt crizei
algeriene. Pe 28 aprilie 1969 de Gaulle a demisionat din funcția de
președintele al Statului.;(n. 22 noiembrie 1890).
·
1977: A murit actorul român de origine maghiara Kovács György; (n. 22
februarie 1910 la Cluj).
·
1981 - A murit Sergiu Al-George, orientalist, eseist şi
traducător, medic; a fost deţinut politic în timpul regimului comunist
(n.13.10.1922).
·
1991: A încetat din viaţă cântăreţul şi actorul francez Yves
Montand. (n. 13 octombrie 1921). Yves Montand (născut Ivo Livi la 13 octombrie 1921 – d. 9
noiembrie 1991). cunoscut căntăreț și actor de film francez, de origine
italiană, unul din interpreții de frunte ai genului muzical „chanson réaliste”
francez târziu din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
·
1999 - A încetat din viaţă Romulus Vulcănescu,
etnolog şi scriitor, membru de onoare al Academiei Române (n. 23 februarie
1912)
·
2006: A murit Markus Wolf, cel mai cunoscut
spion al fostei RDG; a condus serviciile de informaţii din cadrul Securităţii
de Stat (STASI) între anii 1958-1987, supranumit „omul fără faţă”, deoarece
serviciile de spionaj din Occident nu au dispus de o imagine
fotografică a acestuia, decât în anii ’80; (n.19.01.1923). Markus Johannes („Mischa”) Wolf (n. 19 ianuarie 1923,
Hechingen, Baden-Württemberg – d. 9 noiembrie 2006, Berlin), funcționar de stat
german, care a condus timp de 34 de ani serviciul de informații externe al RDG
din cadrul Ministerului Securității Statului din RDG, cunoscut îndeosebi prin
abrevierea MfS (cea oficială) și prescurtarea populară Stasi a cuvîntului
Staatssicherheit, („Securitatea statului”).
·
2012: A decedat la vârsta de 83 de ani, popularul actor
roman Iurie Darie. S-a născut la 14 martie 1929 în Vadul Rascov, in
județul Soroca din Bararabia (Romania). A jucat în peste 40 de producţii
cinematografice şi a colaborat cu unii dintre cei mai importanţi regizori
români ai secolului trecut: Ion Popescu Gopo, Mircea Drăgan, Sergiu Nicolaescu,
Gheorghe Vitanidis. A debutat în cinematografie, în 1953, în „Nepoţii gornistului”
– în regia lui Dinu Negreanu, avându-i alături pe Marga Barbu şi pe Liviu
Ciulei. Iurie Darie a jucat în numeroase filme: „S-a furat o bombă”
(1961), „Dragoste la zero grade” (1964), „Atunci i-am condamnat pe toţi la
moarte” (1971), „Fraţii Jderi” (1974), „Ringul” (1983), „În fiecare zi mi-e dor
de tine” (1987), „Zâmbet de soare” (1987), „Oglinda” (1993), „Punctul zero”
(1996), „Triunghiul morţii” (1999). Actorul Iurie Maximciuc Darie a fost
decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul national Serviciul Credincios în grad de
Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică
și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme,
dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”
Sărbători
·
Ziua Independenței în Cambodgia (1953). Cambodgia, oficial Regatul Cambodgia, este un regat din
sud-estul Asiei, cu o populație de peste 13 milioane de locuitori, având
capitala la Phnom Penh. Cambodgia este statul succesor al odată puternicului
Imperiu Khmer hinduist și budist, care stăpânea cea mai mare parte a Peninsulei
Indochinei între secolul al XI-lea și al XIV-lea.
·
Ziua Internațională
de luptă împotriva rasismului și antisemitismului
Calendar
religios 9 noiembrie
- Calendar crestin ortodox:
+) Sf Ier Nectarie de la Eghina; Sf Mc Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat; Sf Mc Onisifor și Porfirie; Sf Cuv Matrona
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfintii mucenic Onisifor si Porfirie
Cuv Matroana si Teoctista din Lesbos
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfintirea Bazilicii din Lateran; Sfantul Teodor.
- Calendar crestin ortodox:
+) Sf Ier Nectarie de la Eghina; Sf Mc Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat; Sf Mc Onisifor și Porfirie; Sf Cuv Matrona
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfintii mucenic Onisifor si Porfirie
Cuv Matroana si Teoctista din Lesbos
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfintirea Bazilicii din Lateran; Sfantul Teodor.
RELIGIE ORTODOXĂ 9 Noiembrie
+)
Sf Ier Nectarie de la Eghina; Sf Mc
Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat; Sf Mc Onisifor și Porfirie; Sf
Cuv Matrona
Acest sfânt,
unul dintre cei mai noi sfinţi canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol,
s-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din Părinţi săraci, dar foarte
evlavioşi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de
o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este
trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile
Sfinţilor Părinţi. Aici sufletul său începe să-L descopere pe Hristos în inima
sa prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele
dumnezeieşti.
La vârsta de douăzeci de ani, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios,
povăţuit de Duhul Sfânt, unde predă religia la o şcoală de copii. Apoi, fiind
chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie, numită
"Noua Mănăstire", primind tunderea monahicească la şapte noiembrie
1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu, la tunderea în marele şi îngerescul chip
al schimniciei, avea să primească numele de Nectarie, pe care l-a purtat toată
viaţa.
După ce termină studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat
de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot şi apoi
mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia superioară. Mai
mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al Patriarhiei, predicator
la biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit
slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare,
smerenie şi blândeţe. De aceea era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.
Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine a încercat
să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu altă armă tot aşa de periculoasă,
adică cu invidia şi gelozia din partea celorlalţi ierarhi şi slujitori ai
Bisericii de Alexandria, vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i
ia locul. Aceasta a tulburat pe toţi şi a făcut să fie eliberat din cinstea
arhierească în care se afla.
Cerându-şi iertare de la toţi, a dat slavă lui Dumnezeu căci şi cu dânsul s-a
împlinit cuvântul Mântuitorului, Care zice: Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî
şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din
pricina Mea (Matei 5,11). Apoi s-a retras la Atena, în anul 1891, sărac,
defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu
şi în rugăciunele Maicii Domnului.
Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice
pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri
iubitori de Hristos, pe care îi hrănea cu cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu
scrierile Sfinţilor Părinţi. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul
Atenei.
În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un
mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie,
blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli,
creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace şi bucurie
în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.
Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii
1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi şi ucenici, o frumoasă mănăstire de
călugăriţe în insula Eghina din apropiere, rânduind aici viaţă desăvârşită de
obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această
mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi
rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi
pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de
folos sufletesc.
Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul
Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica
mănăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul război
mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca
la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se
nevoiau în mănăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să
nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii
şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului
Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului
Nectarie a venit ploaie din belşug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au
îndestulat de hrană. De aceea, toţi - mireni şi călugări, săraci şi bogaţi -,
cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe păstor şi un vas ales al Duhului Sfânt şi
urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea
toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit şi blând şi nu
căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mănăstirii,
îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia
lui.
Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a
redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii,
întărind tradiţia Sfinţilor Părinţi în patria sa, împotriva influienţelor
occidentale care asaltau ţările ortodoxe.
Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase
ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai
Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i
multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.
Trăind ca un înger în trup, şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia,
postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în
jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care
mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză,
diavolul, nerăbdînd nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat
împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi
ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau, atât pe el,
cât şi mănăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui
Hristos, Care locuia în inima sa.
Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii
Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în
curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din
Atena. Dar el răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul
ieşirii sale din această viaţă.
După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace
în mâinile lui Hristos, la opt noiembrie, 1920, izbăvindu-se de toate ispitele
acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata sfinţilor lui
Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după
rânduiala în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei
bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.
Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi
nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale
moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina,
pentru cinstire şi binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din
Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au
declarat sfânt, cu zi de prăznuire la nouă noiembrie, devenind astfel cel mai
venerat sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se
închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din
mănăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată
Grecia.
Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Rugăciune către Sfântul Ierarh
Nectarie de la Eghina
O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni
Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robii
tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor
și ajutător preaminunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu
lacrimi fierbinți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia
și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne
rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și
sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele
noastre și nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm,
sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine
a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că
cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și
alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?
Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și
pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o,
alesule ierarh, de mulțimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor
fără-de-arginți arătându-te. Nu cunoaștem nici suferință și nici durere pe
care să nu le poți alina.
Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să
nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit
boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bolnavi
i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la
Dumnezeu pentru osteneala lor.
Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe
Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea
rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile
locașuri.
Către Acela roagă-te, ca să fim și noi
ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca
să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin!
Sf Mc Claudiu, Castor, Sempronian și
Nicostrat
Sfinţii Claudiu, Castor, Sempronian şi
Nicostrat au fost străromâni şi au
trăit pe vremea lui Diocleţian. Au fost botezaţi de Episcopul Chiril al
Antiohiei şi erau sculptori. Pentru că au refuzat să îl sculpteze pe zeul
păgân Asclepios şi pentru că erau creştini, au fost întemniţaţi apoi omorâţi,
fiind aruncaţi în râul Sava. Tot astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Ierarh
Nectarie din Eghina, noul făcător de minuni (†1920). Acesta, la vârsta de 20
de ani, povăţuit de Duhul Sfânt, a mers în insula Hios, unde a fost învăţător.
După câteva luni a intrat în monahism sub numele Lazăr, apoi, la scurt timp, a
fost hirotonit diacon, primind numele Nectarie. În 1886 a fost hirotonit la Alexandria
preot, apoi episcop. La 15 ianuarie 1889 Patriarhul Sofronie l-a ridicat în
demnitatea de Mitropolit de Pentapole. A fost invidiat pentru smerenia sa de
ceilalţi ierarhi din Egipt şi a fost izgonit pe nedrept din scaunul său. A
construit în 1904-1907 o frumoasă mănăstire de călugăriţe în insula Eghina.
Sfântul Nectarie a murit de cancer şi de atunci îi vindecă de această boală
pe toţi cei care se roagă. Părţi din moaştele sale se află şi în România, la
Catedrala Patriarhală și la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală.
Sf
Mc Onisifor și Porfirie
Pomenirea
Sfintilor Mucenici Onisifor si Porfirie, care au rabdat in vremea imparatiei
lui Diocletian multe munci pentru Hristos, primind batai si rani peste tot
trupul si in caldari au fost arsi. La sfarsit, fiind tariti de cai salbatici si
zdrobiti prin pietre ascutite, si-au dat lui Dumnezeu sufletele lor. Iar
trupurile lor, luandu-se in taina de credinciosi, s-au asezat in satul ce se
numeste Panghianete.
Sf
Cuv Matrona
Sfânta Matrona s-a născut prin secolul al XIV-lea, în
satul Volissos din Chios, într-o familie înstărită, cu părinţi evlavioşi, pe
nume Leon şi Ana. Încă din tinereţe sfânta avea înclinaţii spre monasticism.
Într-o zi ea şi-a părăsit părinţii, mergând să locuiască într-un
loc pustiu, unde a găsit o mică mănăstire de măicuţe. Curând, i s-au alăturat
acolo şi alte călugăriţe, nevoindu-se împreună pentru mântuire.
Sfânta Matrona a făcut minuni cât a fost în viaţă dar şi după
aceea, fiind slăvită în Chios pentru viaţa sa curată şi sfântă. Ea era
milostivă cu săracii şi avea puteri de a vindeca bolnavii.
Acatistul Sfintei Matrona a fost compus de Mitropolitul Nichita
din Rodos şi a fost găsit într-un codice din anul 1455, unde se consemnează că
sfânta a murit înainte de această dată.
Sfânta Matrona mai este prăznuită şi în ziua de 15 iulie, când
i-a fost găsit capul.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU
9 Noiembrie
A:
PLĂCINTE
Plăcintă cu praz (reţetă
bulgărească)
· 1 pachet foi plăcintă BELLA (Bulgaria);
· 1 ceaşcă ulei;
· 6 fire praz (partea albă);
· 1 vârf cuţit boia de ardei dulce;
· 1 vârf cuţit de piper măcinat;
· 1 lingură pătrunjel uscat strivit;
· Sare
Se
curăţă prazul, se spală, se toacă mărunt şi se înăbuşă cu o parte din ulei şi
puţină apă până când se înmoaie.
Se ia
de pe foc şi se adaugă pătrunjelul, boiaua de ardei, piperul şi sarea.
Foile
de plăcintă BELLA se aşază într-o tavă tapetată cu ulei. Fiecare foaie se
stropeşte cu ulei încălzit. După 3 – 4 foi de plăcintă se pune un rând de
umplutură.
Ultima
foaie se unge deasupra cu uleiul rămas.
Se
coace într-un cuptor care a fost încălzit înainte până la 180 grade Celsius
până ce se rumeneşte.
B:
SALATE
Salată de iarnă
· 1 sfeclă roşie;
· 1 ridiche;
· 1 măr;
· 1 morcov;
· Sare;
· Piper măcinat;
· Ulei;
· Oţet;
· Hrean
Se
spală, se curăţă şi se dau pe răzătoarea mică sfecla, ridichea, mărul şi
morcovul.
Se
amestecă cu uleiul, oţetul, sarea, piperul şi hreanul ras pe răzătoarea mică.
Atentie,
nu puneţi mult hrean dacă nu vreţi să plângeţi. Puteţi avea această stare şi în
timpul raderii pe răzătoare a hreanului.
C: SOSURI
Sos de
ceapă
· 75 g ulei;
· 400 g ceapă;
· 50 g făină;
· 2 g boia ardei dulce;
· 50 g bulion tomate;
· 100 ml oţet diluat cu apă;
· 1 g piper;
· Sare
Ceapa
se toacă mărunt şi se căleşte în ulei.
Se
adaugă făina şi se călesc puţin împreună.
Se
stinge cu boia de ardei şi bulion diluat cu 400 ml apă şi se lasă să fiarbă 30
minute.
Se
pasează sosul prin sită, se potriveşte gustul cu sare şi piper măcinat, apoi se
adaugă puţin oţet diluat cu multă apă (100 ml) şi se mai fierbe 10 minute.
D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă
de spanac
· 750 g spanac;
· 1 ceapă;
· 2 căţei usturoi;
· 6 linguri ulei;
· ½ l apă caldă;
· Sare; piper
Se
spală apanacul şi se pune la fiert în apă cu sare timp de 3 minute.
Se
strecoară şi se taie mărunt.
Se
taie ceapa şi usturoiul şi se călesc în ulei.
Se
adaugă spanacul şi se căleşte puţin, se adaugă ½ din zeama în care a fiert
spanacul, sarea, piperul şi se lasă la foc mic încă 10 minute.
E: MÂNCĂRURI
Cartofi
gulaş
· ½ kg cartofi;
· 3 cepe mari;
· 1 praz;
· 1 ardei roşu;
· 1 ceaşcă ulei;
· 1 lingură boia dulce;
· 2 linguri pastă roşii;
· 1 ceaşcă apă;
· 2 linguri fulgi porumb;
· Puţină boia iute
Se
curăţă şi se taie cartofii în felii groase.
Se
căleşte ceapa tocată mărunt, prazul şi ardeiul timp de 3 minute în ulei.
Se
adaugă boiaua dulce, pasta de roşii şi se lasă pe foc încă 1 minut.
Se
adaugă cartofii şi apa.
Se
acoperă cratiţa şi se lasă 15 – 20 minute şă fiarbă la foc potrivit.
La
sfârşit se adaugă boiaua iute şi fulgii de porumb înmuiaţi în puţină apă caldă.
F: DULCIURI
Colţunaşi
cu magiun
· 300 g făină;
· 200 g magiun;
· 100 g zahăr;
· 50 g margarină;
· 10 g sare;
Se
face un aluat din făină, sare, apă caldă, se frământă bine şi se bate de masă
ca să devină elastic.
Se
întinde o foaie de 4 mm grosime, se taie în pătrate cu latura de 6 cm şi pe
fiecare pătrat se pune o lingură de magiun.
Se
îndoaie în formă de triunghi şi se presează marginile cu dinţii furculiţei.
Se
fierb pe rând în apă clocotită timp de 5 minute.
Se
scot, se pun într-o tavă, se presară cu zahăr şi margarină topită fiecare rând
şi se dau la cuptor 10 minute.
ARTE 9 Noiembrie
MUZICĂ 9 Noiembrie
Tom Fogerty – CCR
Yves Montand
Best of Yves Montand:
Pepa, pe numele adevarat
Sandra Denton, membra in formatia Salt-n-Pepa
Salt-N-Pepa – Videoclipuri populare: https://youtu.be/4vaN01VLYSQ?list=PLPuMLy5yHHg14vw1fvCtuHmoBt3cRRnDG.
INREGISTRĂRI NOI:
1 Hour Peaceful Music, Relaxing Music, instrumental - Música ITALIANA instrumental
RUSSIA TRADITIONAL MUSIC.Selección de Cecil Gonzalez
J.C. Bach: Six Sonatas Op.16 For Harpsichord And Violin
POEZIE
9 Noiembrie
Guillaume
Apollinaire
Biografie
Guillaume Apollinaire
Guillaume
Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de
Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost
poet, prozator şi critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar
identitatea tatălui est incertă.
Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naşte la Roma, în 1880, şi urmează şcoala la Monaco, Cannes şi Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Soseşte în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcţionar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că şi-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabileşte definitiv la Paris în 1903, unde îşi începe colaborările literare în diverse publicaţii, după ce - încă din 1902 - îşi vădise talentul de critic de artă în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunităţii artistice a Parisului, client obişnuit al localurilor "Le bateau lavoir" şi "Le lapin agile" din Montmartre.
Printre prietenii şi colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ş.a. Îşi câştigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-şi rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numeşte pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain).
Atras de pictură, îi aduce în atenţia publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse şi Georges Braque. Asistă la naşterea cubismului şi devine unul dintre animatorii şi teoreticienii curentului, fapt consfinţit în 1913 de eseul Les peintres cubistes, apărut în revista de sub conducerea lui "Les Soirées de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendinţa către abstracţia absolută în pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine şi lui, ţinând seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulată Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée. Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, în care adună cele mai reuşite poeme scrise între 1898 şi 1912, suprimând punctuaţia pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertăţii expresiei.
În 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictoriţă de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimaşă, tot mai temeinic de lumea artelor.
În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap de o schijă de obuz şi este supus unei trepanaţii craniene.
În acelaşi an apare Le poète assassiné, o culegere de nuvele şi povestiri mythiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenă piesa Les mamelles de Tirésias, pe care o defineşte, vizionar, "dramă suprarealistă", piesă care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii şi publică manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poètes.
În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi şubrezeşte şi mai mult sănătatea. În luna aprilie a aceluiaşi an, apare Calligrammes, o culegere de Poèmes de paix et de guerre, poèmes conversations, idéogrammes lyriques, însoţite de câteva scrisori de pe front (corespondenţa din această perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul Poèmes à Lou).
Moare pe 9 noiembrie 1918, victimă a marii epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.
În România, Apollinaire a avut mulţi admiratori printre scriitorii de avangardă din perioada de după primul război mondial. În 1968 apare o ediţie bilingvă cu o selecţie a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai Beniuc. În 1971, Editura "Univers" publică în îngrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabilă culegere din textele lui Guillaume Apollinaire, traduse de Leonid Dimov, Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Taşcu Gheorghiu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Dumitru Ţepeneag, Ştefan Augustin Doinaş, Mihai Beniuc.
Operă - selecţie
La Gráce et le Maintien Français, 1902
Les exploits dun jeune Don Juan, 1907
Les onze mille verges, 1907
L'enchanteur pourrissant, 1909
L'Hérèsiarque et Cie, 1910
Le Théâtre Italien, 1910
Le bestiaire ou le cortège dOrphée, 1911
Alcools, 1913
Les peintres cubistes, 1913
La Fin de Babylone, 1914
Case d'Armons, 1915
Le poète assassiné, 1916
Les mamelles de Tirésias, 1917
L'esprit nouveau et les poètes, 1918
Calligrammes, 1918
Le Flâneur des Deux Rives, 1918
La femme assise, 1920
Le guetteur mélancolique
Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naşte la Roma, în 1880, şi urmează şcoala la Monaco, Cannes şi Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Soseşte în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcţionar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că şi-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabileşte definitiv la Paris în 1903, unde îşi începe colaborările literare în diverse publicaţii, după ce - încă din 1902 - îşi vădise talentul de critic de artă în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunităţii artistice a Parisului, client obişnuit al localurilor "Le bateau lavoir" şi "Le lapin agile" din Montmartre.
Printre prietenii şi colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ş.a. Îşi câştigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-şi rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numeşte pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain).
Atras de pictură, îi aduce în atenţia publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse şi Georges Braque. Asistă la naşterea cubismului şi devine unul dintre animatorii şi teoreticienii curentului, fapt consfinţit în 1913 de eseul Les peintres cubistes, apărut în revista de sub conducerea lui "Les Soirées de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendinţa către abstracţia absolută în pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine şi lui, ţinând seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulată Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée. Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, în care adună cele mai reuşite poeme scrise între 1898 şi 1912, suprimând punctuaţia pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertăţii expresiei.
În 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictoriţă de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimaşă, tot mai temeinic de lumea artelor.
În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap de o schijă de obuz şi este supus unei trepanaţii craniene.
În acelaşi an apare Le poète assassiné, o culegere de nuvele şi povestiri mythiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenă piesa Les mamelles de Tirésias, pe care o defineşte, vizionar, "dramă suprarealistă", piesă care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii şi publică manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poètes.
În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi şubrezeşte şi mai mult sănătatea. În luna aprilie a aceluiaşi an, apare Calligrammes, o culegere de Poèmes de paix et de guerre, poèmes conversations, idéogrammes lyriques, însoţite de câteva scrisori de pe front (corespondenţa din această perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul Poèmes à Lou).
Moare pe 9 noiembrie 1918, victimă a marii epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.
În România, Apollinaire a avut mulţi admiratori printre scriitorii de avangardă din perioada de după primul război mondial. În 1968 apare o ediţie bilingvă cu o selecţie a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai Beniuc. În 1971, Editura "Univers" publică în îngrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabilă culegere din textele lui Guillaume Apollinaire, traduse de Leonid Dimov, Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Taşcu Gheorghiu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Dumitru Ţepeneag, Ştefan Augustin Doinaş, Mihai Beniuc.
Operă - selecţie
La Gráce et le Maintien Français, 1902
Les exploits dun jeune Don Juan, 1907
Les onze mille verges, 1907
L'enchanteur pourrissant, 1909
L'Hérèsiarque et Cie, 1910
Le Théâtre Italien, 1910
Le bestiaire ou le cortège dOrphée, 1911
Alcools, 1913
Les peintres cubistes, 1913
La Fin de Babylone, 1914
Case d'Armons, 1915
Le poète assassiné, 1916
Les mamelles de Tirésias, 1917
L'esprit nouveau et les poètes, 1918
Calligrammes, 1918
Le Flâneur des Deux Rives, 1918
La femme assise, 1920
Le guetteur mélancolique
Cantecul
Iubirii
Iata din ce-i facut simfonicul cânt al iubirii
e cântecul iubirii de altadata,
e murmurul pierdutelor saruturi ale marilor iubiri
sunt strigatele de iubire a muritorilor ce-i violara zeii.
E barbatia fabulosilor eroi sculata precum
tunuri antiaeriene
E pretiosul urlet al lui Iason,
e cântecul de moarte al lebedei
si imnul biruintei pe care-ntâiele raze de soare
pe Memnon nemiscatu' sa cânte l-au facut
e tipatul Sabinelor rapite
Si tipetele de feline-n jungla
e clocotul de seve-n plante tropicale
e tunetul artileriei împlinind cumplita iubire a popoarelor
talazul marii frumusetii dându-si viata
e cântecul de dragoste al lumii.
Ocean de
pamânt
Eu mi-am cladit o casa la mijloc de Ocean,
Ferestrele i-s râuri ce curg din ochii mei,
Si misuna, pe unde sunt ziduri, caracatiti.
Nu auziti cum bate la geam inima lor?
O, case ude,
Case-n flacari
timp iute, iute,
Din avioane pica oua
Atent! O ancora s-arunca,
Atentie ancora ce vine,
Ce bine-ar fi sa vie dinspre cer,
Caprifoiul cerului se-nalta,
S-agita caracatite terestre,
Iar noi suntem destui, destui sa fim
groparii nostri proprii,
Palizi polipi ai valurilor de creta,
O, caracatiti cu pliscul vost' pal,
În jurul casei este Oceanul
Ce nu se odihneste niciodata.
Tristeţea
unei stele
Mi se ivi Minerva drept fie-mea din ţeastă
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc raţiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeiţa demult arme să-şi pună
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc raţiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeiţa demult arme să-şi pună
Dar dintre rele-acesta nu este cel mai mare
Că am în cap spărtură mortală şi-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una şi fără de speranţă
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franţă
Şi ca la crin în cupă polenul parfumat
Că am în cap spărtură mortală şi-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una şi fără de speranţă
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franţă
Şi ca la crin în cupă polenul parfumat
Monica Pillat
Biografie
Monica
Pillat, fiica lui Dinu si a Corneliei Pillat, a absolvit Facultatea de Limbi
Germanice, Sectia engleza-romana, in 1970. In 1973 s-a casatorit cu Nicolae
Saulescu, cercetator agronom. S-a specializat in cultura britanica si
americana; a tinut seminarii si cursuri la Catedra de limbi straine a
Institutului Pedagogic si apoi la Catedra de limba si literatura engleza a
Facultatii de Limbi Straine, Universitatea din Bucuresti (1970-2005).
A publicat volume de poezie: Corabii, 1970; Imaginatia ecoului, 1981; Pluralul ca o veghe, 1989; Sentinte suspendate, 1998; Dorul de rai, 2005. Carti de proza: Cei 13 si Misterul, 1968; Corabia timpului, 1976; Drumul spre Emaus, 2002; Povesti din lumea jumatatilor de zambet, 2004. Critica literara: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A. Poe (teza de doctorat), 1983; Iesirea din contur, 1985; Cultura ca interior, 2001; Redemption through Art, 2003. A tradus in romaneste din Elena Vacarescu, Iulia Hasdeu, Rose Tremain, Margaret Drabble si Virginia Woolf. A ingrijit editiile: Dinu Pillat, Tinerete ciudată, ed. a II-a (incluzand Jurnalul unui adolescent si Moartea cotidiana), Ed. Minerva, Bucuresti, 1984; Radu Serban, Inmiresmatele prapastii, Ed. Paralela 45, Bucuresti, 2005; in colaborare cu Doina Uricariu: Maria Pillat-Brates, Pictura si reverie/Painting and Reverie, album, Ed. Universalia, Bucuresti, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate, Ed. Vremea, Bucuresti, ed. I, 2006, ed. a II-a, 2007; Dinu si Nelli Pillat, Biruinta unei iubiri, Ed. Humanitas, Bucuretti, 2008; Pia Pillat, Sufletul nu cunoatte distantele, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2009.
A publicat volume de poezie: Corabii, 1970; Imaginatia ecoului, 1981; Pluralul ca o veghe, 1989; Sentinte suspendate, 1998; Dorul de rai, 2005. Carti de proza: Cei 13 si Misterul, 1968; Corabia timpului, 1976; Drumul spre Emaus, 2002; Povesti din lumea jumatatilor de zambet, 2004. Critica literara: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A. Poe (teza de doctorat), 1983; Iesirea din contur, 1985; Cultura ca interior, 2001; Redemption through Art, 2003. A tradus in romaneste din Elena Vacarescu, Iulia Hasdeu, Rose Tremain, Margaret Drabble si Virginia Woolf. A ingrijit editiile: Dinu Pillat, Tinerete ciudată, ed. a II-a (incluzand Jurnalul unui adolescent si Moartea cotidiana), Ed. Minerva, Bucuresti, 1984; Radu Serban, Inmiresmatele prapastii, Ed. Paralela 45, Bucuresti, 2005; in colaborare cu Doina Uricariu: Maria Pillat-Brates, Pictura si reverie/Painting and Reverie, album, Ed. Universalia, Bucuresti, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate, Ed. Vremea, Bucuresti, ed. I, 2006, ed. a II-a, 2007; Dinu si Nelli Pillat, Biruinta unei iubiri, Ed. Humanitas, Bucuretti, 2008; Pia Pillat, Sufletul nu cunoatte distantele, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2009.
Tu, Doamne
Tu, Doamne, care te-ai lăsat
Descris în cărţi, pictat în fresce
Cu chip de om - te smulgi din zid,
Ieşi din contur, scapi din cuvinte...
Atunci de mine se apropie
De pretutindeni fiara albă
Şi mă pândeşte la tot pasul,
Dar când mă-ntorc înfricoşată,
Tu Te prefaci că nu mă vezi,
Ori poate nu e încă Ceasul.
Iar când îmi vii în somn ca marea,
Puterea undei care creşte
Răstoarnă cerul peste mine
Şi de atâta frumuseţe
M-aş prăpădi, de nu m-ai scoate
Ca pe un înecat din vis.
31 decembrie 2006
Insomnie
Sunt nopţi atât de lungi... cu neputinţă
Mi-ar fi să mă cufund până la capăt,
Ceva ca un năvod mă trage-afară
Şi mă aruncă trez în întuneric
Doar cei ce dorm acum nu mai sunt singuri,
Căci bezna pentru ei pare tărâmul
Pe care-l lasă-n urmă, când se-avântă
Pe plutele din somn spre lumi uitate.
Acolo îi aşteaptă să se-ntoarcă
Surori neîntâlnite niciodată
în albele pătrate ale zilei;
Umbrele lor iubite-i împresoară
Şi când păşesc pe val au mii de feţe.
Ce greu le e apoi să se desprindă
Din braţele familiei nevăzute,
Când şovăie pe drumul deşteptării!
Poate de-aceea mie nu-mi mai vine
Să-nchid vreodată ochii la culcare.
11 ianuarie 2007
Repovestire
Pereţii minţii mele
Se-acoperă cu fresce
Şi văd cu ochii-nchişi
Cum scapără pe boltă,
într-un vârtej de aur,
Lăuntric, Dumnezeu.
Alături stă Fecioara,
Sfioasă şi uimită,
Ca-n ziua când prin înger
A-ntrezărit puterea
Din trupul ei firav.
Ce dor îi e de pruncul
Pe care-l ţine-n braţe...
Şi chiar când se desface
De ea să plece-n lume,
Maria, ca o umbră
A pasului, veghează
Ce spune El, ce face,
Cum e legat pe cruce,
Cum piere din mormânt.
Dar Fiul se întoarce
Din moarte şi rămâne
Cu ea până la capăt
Când sufletul Măicuţei
Se face prunc şi-atunci
Isus îl ia în ceruri,
Pe-o aripă de înger,
Să-L crească mai departe...
6 aprilie 2007
Călăuză
Mergeam de mână ca acum
Spre un ţinut al nimănui,
Călcând pe-o rarişte de fum
Şi-n jur creştea întunecarea,
Dar Tu-mi spuneai să nu mă tem
De umbra îngerului care
întârzia cu noi pe drum.
Mă înghiţeau pustiul, ceaţa
Şi mă pierdusem ca un orb
Când mi-ai şoptit: deschide ochii!
Am şi ajuns. Suntem în Rai.
30 decembrie 2006
Estompare
Dar cum priveam, un înger,
Se despleti ca norul,
Iar zâmbetul Fecioarei
Se-ndepărtă pălind,
Căci timpul ca potopul
Intrase-n catedrală,
Ştergând-o de imagini,
Până când, la sfârşit,
Rămase numai Duhul
Desferecat pe ape.
7 aprilie 2007
Tu, Doamne, care te-ai lăsat
Descris în cărţi, pictat în fresce
Cu chip de om - te smulgi din zid,
Ieşi din contur, scapi din cuvinte...
Atunci de mine se apropie
De pretutindeni fiara albă
Şi mă pândeşte la tot pasul,
Dar când mă-ntorc înfricoşată,
Tu Te prefaci că nu mă vezi,
Ori poate nu e încă Ceasul.
Iar când îmi vii în somn ca marea,
Puterea undei care creşte
Răstoarnă cerul peste mine
Şi de atâta frumuseţe
M-aş prăpădi, de nu m-ai scoate
Ca pe un înecat din vis.
31 decembrie 2006
Insomnie
Sunt nopţi atât de lungi... cu neputinţă
Mi-ar fi să mă cufund până la capăt,
Ceva ca un năvod mă trage-afară
Şi mă aruncă trez în întuneric
Doar cei ce dorm acum nu mai sunt singuri,
Căci bezna pentru ei pare tărâmul
Pe care-l lasă-n urmă, când se-avântă
Pe plutele din somn spre lumi uitate.
Acolo îi aşteaptă să se-ntoarcă
Surori neîntâlnite niciodată
în albele pătrate ale zilei;
Umbrele lor iubite-i împresoară
Şi când păşesc pe val au mii de feţe.
Ce greu le e apoi să se desprindă
Din braţele familiei nevăzute,
Când şovăie pe drumul deşteptării!
Poate de-aceea mie nu-mi mai vine
Să-nchid vreodată ochii la culcare.
11 ianuarie 2007
Repovestire
Pereţii minţii mele
Se-acoperă cu fresce
Şi văd cu ochii-nchişi
Cum scapără pe boltă,
într-un vârtej de aur,
Lăuntric, Dumnezeu.
Alături stă Fecioara,
Sfioasă şi uimită,
Ca-n ziua când prin înger
A-ntrezărit puterea
Din trupul ei firav.
Ce dor îi e de pruncul
Pe care-l ţine-n braţe...
Şi chiar când se desface
De ea să plece-n lume,
Maria, ca o umbră
A pasului, veghează
Ce spune El, ce face,
Cum e legat pe cruce,
Cum piere din mormânt.
Dar Fiul se întoarce
Din moarte şi rămâne
Cu ea până la capăt
Când sufletul Măicuţei
Se face prunc şi-atunci
Isus îl ia în ceruri,
Pe-o aripă de înger,
Să-L crească mai departe...
6 aprilie 2007
Călăuză
Mergeam de mână ca acum
Spre un ţinut al nimănui,
Călcând pe-o rarişte de fum
Şi-n jur creştea întunecarea,
Dar Tu-mi spuneai să nu mă tem
De umbra îngerului care
întârzia cu noi pe drum.
Mă înghiţeau pustiul, ceaţa
Şi mă pierdusem ca un orb
Când mi-ai şoptit: deschide ochii!
Am şi ajuns. Suntem în Rai.
30 decembrie 2006
Estompare
Dar cum priveam, un înger,
Se despleti ca norul,
Iar zâmbetul Fecioarei
Se-ndepărtă pălind,
Căci timpul ca potopul
Intrase-n catedrală,
Ştergând-o de imagini,
Până când, la sfârşit,
Rămase numai Duhul
Desferecat pe ape.
7 aprilie 2007
Proiecţie
Ce straniu - să te vezi,
când nu mai eşti,
prin ochii altcuiva,
care te-adună
din poze de demult
şi din scrisori,
visând la taina fiinţei
ce s-a dus...
Căci cititoru-ajunge
prea târziu,
şi totuşi el îşi face
din frânturi
o luntre de plecare
înapoi.
Ce tare dorul lui
de-a te găsi,
te cheamă din neant
să-i dai un semn!
O, dacă-ai izbuti
să-i spui atunci
cum ai fi vrut să fii
dar n-a fost chip...
7 februarie 2007
Lacune
Au început să cadă
Din rame poze pale
Şi din prăfoase plicuri
Se risipiră file.
Eram ca un scafandru
Visând printre epave
S-aducă naufragiul
întreg la suprafaţă.
înfăţişări desprinse
Din numele pierdute,
Scrisori de mult trimise
Soseau, luate de ape,
Din nicăieri spre nimeni.
De-aş fi putut ca fiul
De împărat să curăţ
Veşmintele şi spada
Din podul amintirii,
S-aleg din grajd fantasma
Celui din urmă tropot,
Aş fi aflat tărâmul
Fărâmă cu fărâmă.
Dar cine ţine minte
Ce-i dincolo de ziua
Când s-a trezit pe lume?
Vezi, cei care ştiură
Au luat cu ei şi timpul,
Lăsând povestea mută...
TEATRU/FILM
9 Noiembrie
În
regia Lucian Pintilie:
Biografie
Lucian Pintilie
Locul
naşterii: Tarutino, Basarabia,
România (acum Tarutyne, Odessa, Ucraina) · Data naşterii: 09.11.1933 · Data
decesului: 16.05.2018 · Ocupaţie: Regizor, scenarist,
producător
Lucian
Pintilie, năcut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, județul interbelic Cetatea
Albă, Regatul României, azi în Ucraina - decedat la 16 mai 2018, a fost unul
dintre cei mai mari regizori de teatru și film român. Filmele și montările sale
au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să
emigreze.
După
absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București,
Lucian Pintilie a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din
București, printre care se pot enumera: Copiii soarelui (1961), Proștii sub
clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii
(1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu
vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a
treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și
Reconstituirea.
Cel de-al
doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui
incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se
transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae
Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate
de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din
urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.
După
scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport
și a fost lăsat să plece din țară.
Interdicția
de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975. A continuat în
străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele
importante ale lumii: Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);
Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii
(1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978),
Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din
Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori
(1988), Dansul morții (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul
(1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988); Arena Stage din Washington:
Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).
În
paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă:
Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence:
Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa,
Teatro Reggio din Torino); Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985),
Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).
În 1973 a
realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a
lui Cehov. În 1979 a filmat în România "De ce trag clopotele,
Mitică?" după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului,
film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.
După 1990
se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a
deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a
dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții
româno-franceze.
În 1992,
a realizat filmul "Balanța", cu o distribuție memorabilă: Răzvan
Vasilescu, Maia Morgenstern, Victor Rebengiuc, Florin Călinescu, Marcel Iureș,
Dan Condurache, Emil Hossu.
În 1998
Lucian Pintilie obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția
pentru coproducția franco-română "Terminus paradis".
În 1990 a
fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului
Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori
români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Lucian Pintilie,
deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a
implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile
românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social.
Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo
pentru întreaga operă acordat în 2007.
A fost
distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite
în domeniul artei dramatice".
·
Filmare/Filmage (1992)
·
Portret - Lucian Pintilie (1991) - el
însuși
·
Realitatea ilustrata (1969)
·
Valurile Dunării (1960)
·
Tertium non datur (2006)
·
Niki Ardelean, colonel în
rezervă (2003)
·
După-amiaza unui torționar (2001)
·
Terminus paradis (1998)
·
Prea târziu (1996)
·
Balanța (1992)
·
De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
·
Paviljon VI / Salonul nr. 6 (1978)
·
Paviljon broj VI / Salonul numărul 6 (1973)
·
Reconstituirea (1971)
·
Duminică la ora 6 (1966)
·
1 Aprilie (1958)
Filmografie - producător
·
Sieranevada (2016) Trailer
·
Balanța (1992)
·
Piața Universității - România (1991)
Filmografie - coproducator
·
Undeva la Palilula (2012) Trailer
Filmografie - scenarist
·
Tertium non datur (2006)
·
După-amiaza unui torționar (2001)
·
Prea târziu (1996)
·
Stare de fapt (1996)
·
Balanța (1992)
·
De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
·
Reconstituirea (1971) - scenarist
·
Duminică la ora 6 (1966)
Filmografie - mise en scene
·
Terminus paradis (1998)
Filmografie - Echipa
·
Le canard sauvage (1982)
Filmografie - asistent regie
·
Comoara din Vadul Vechi (1964)
Niki
Ardelean, colonel in rezerva (Niki et Flo) ENGLISH SUBTITLES:
Cu
Iurie Darie:
Biografie
Iurie Darie
Locul
naşterii: Vadul Roşu, Soroca,
România (acum Republica Moldova) ·Data naşterii: 14.03.1929 · Data decesului:
09.11.2012 · Ocupaţie: Actor
Nascut
pe 14 martie 1929 in Vadul Rosu, Jud. Soroca, aflat astăzi în Republica
Moldova, celebrul actor de teatru, film si televiziune, fiind dotat cu talent
la desen, dar având și reale însușiri pentru scenă, Iurie Darie a dat examen
atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și
Cinematografică, reușind la ambele, dar alegându-l pe ce din urmă, pe care l-a
absolvit în 1952 la clasa marilor actori și profesori: Mihai Popescu si
Marietta Sadova.
Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC), actuala ATF, promotia 1952. Debuteaza in anul 1953, in "Nepotii gornistului", in regia lui Dinu Negreanu si alaturi de Marga Barbu si Liviu Ciulei.
A interpretat roluri memorabile in peste 40 de producții cinematografice, a fost si este actor al Teatrului de Comedie din Bucuresti unde i-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Radulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Consuela Rosu, Stela Popescu, Silviu Stănculescu si Anca Pandrea.
Inainte de 1989 era extrem de cunoscut si prin intermediul televiziunii. unde s-a remarcat în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini alaturi de o micuta co-prezentatoare, Mihaela.
A fost casatorit cu actrita Consuela Rosu cu care are un baiat Alexandru (Ducu) Darie, nascut in 1959 ce in prezent nu numai ca a mostenit talentul parintilor sai dar chiar se pare ca i-a depasit. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris.
Dupa moartea extrem de prematura a sotiei sale, el se indragosteste din nou,de data aceasta de colega sa Anca Pandrea cu care formeaza un cuplu demn de invidiat.
Povestea lor de dragoste incepe in urma cu 22 ani, cand, dupa ce a ramas vaduv, Iurie a fost invitat de Anca la o cafea. Prima intalnire a rezervat surprize. Cand sa se pregateasca de vizita, Anca si-a dat seama ca prietena ei a plecat in oras si a incuiat-o, din greseala, in casa. A fost nevoita sa iasa pe geam. A doua zi urma sa implineasca 40 de ani. Cand Iurie a sosit acasa la Anca, a trebuit sa intre si el, tot pe geam!
In 22 de ani, Iurie si Anca nu au stat despartiti mai mult de patru zile.
Dupa doua decenii de amor, Iurie Darie si-a luat inima in dinti si a cerut-o de nevasta pe Anca Pandrea in cadrul unei emisiuni de divertisment, la Antena 1. Iurie Darie spune ca n-a premeditat momentul si ca, pur si simplu, asa a simtit atunci, ca trebuie sa-i ceara mana femeii pe care o iubeste nespus. Anca a inceput sa planga in momentul in care Iura, asa cum il alinta prietenii, a surprins-o cu intrebarea: “Vrei sa fii sotia mea?”. S-au programat de vreo trei ori la starea civila, dar n-au reusit sa ajunga niciodata pana acolo: ba si-a pierdut Anca buletinul, ba au avut spectacol in Germania, ba au plecat in Israel, la un festival de film. Cei doi au multumirea, totusi, ca nu traiesc in pacat, in fata lui Dumnezeu ei fiind casatoriti religios.
"In urma cu cativa ani, trebuia sa nasim niste prieteni din Bailesti, asa ca preotul ne-a cam pus in fata faptului implinit, cununandu-ne religios. Pentru ca totul s-a intamplat pe nepusa masa, nici buchet de mireasa n-am avut, mi-a rupt cineva din curtea bisericii cateva flori si mi le-a pus in brate cu doar cateva secunde inainte de slujba", isi aminteste, amuzata, Anca. Dupa ce s-au casatori civil, "luna de miere au facut-o in Moldova. "Vrem sa vizitam toate bisericile si manastirile pentru a ne ruga pentru sanatatea si fericirea noastra si a celor dragi", a marturisit atunci Anca.
In 2004 filmeaza alaturi de partenera sa de viata in serialul de Televiziune "Numai Iubirea", iar in mai 2009 primeste premiul de excelenta pentru intreaga sa cariera actoriceasca la Festivalul Comediei romanesti.
Considerat un Zorro datorita rolului din "Muschetarul roman" este si in prezent la aceasta venerabila varsta, extrem de activ, implicat in multe proiecte de film si teatru, printre acestea numărându-se ilustrarea cu desene a două cărți, dar și realizarea unui CD cu muzică interpretată de el, in mici afaceri mai mult sau mai putin prospere.
Indragitul actor nu se sperie de trecerea timpului, el declarand intr-un interviu despre viata si profesie: "Am o naivitate permanenta in legatura cu trecerea timpului si viata mi-a demonstrat ca am avut dreptate. Cea mai mare satisfactie profesionala este atunci cand nu simti cum trece timpul si esti mereu in atentia publicului".
Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC), actuala ATF, promotia 1952. Debuteaza in anul 1953, in "Nepotii gornistului", in regia lui Dinu Negreanu si alaturi de Marga Barbu si Liviu Ciulei.
A interpretat roluri memorabile in peste 40 de producții cinematografice, a fost si este actor al Teatrului de Comedie din Bucuresti unde i-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Radulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Consuela Rosu, Stela Popescu, Silviu Stănculescu si Anca Pandrea.
Inainte de 1989 era extrem de cunoscut si prin intermediul televiziunii. unde s-a remarcat în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini alaturi de o micuta co-prezentatoare, Mihaela.
A fost casatorit cu actrita Consuela Rosu cu care are un baiat Alexandru (Ducu) Darie, nascut in 1959 ce in prezent nu numai ca a mostenit talentul parintilor sai dar chiar se pare ca i-a depasit. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris.
Dupa moartea extrem de prematura a sotiei sale, el se indragosteste din nou,de data aceasta de colega sa Anca Pandrea cu care formeaza un cuplu demn de invidiat.
Povestea lor de dragoste incepe in urma cu 22 ani, cand, dupa ce a ramas vaduv, Iurie a fost invitat de Anca la o cafea. Prima intalnire a rezervat surprize. Cand sa se pregateasca de vizita, Anca si-a dat seama ca prietena ei a plecat in oras si a incuiat-o, din greseala, in casa. A fost nevoita sa iasa pe geam. A doua zi urma sa implineasca 40 de ani. Cand Iurie a sosit acasa la Anca, a trebuit sa intre si el, tot pe geam!
In 22 de ani, Iurie si Anca nu au stat despartiti mai mult de patru zile.
Dupa doua decenii de amor, Iurie Darie si-a luat inima in dinti si a cerut-o de nevasta pe Anca Pandrea in cadrul unei emisiuni de divertisment, la Antena 1. Iurie Darie spune ca n-a premeditat momentul si ca, pur si simplu, asa a simtit atunci, ca trebuie sa-i ceara mana femeii pe care o iubeste nespus. Anca a inceput sa planga in momentul in care Iura, asa cum il alinta prietenii, a surprins-o cu intrebarea: “Vrei sa fii sotia mea?”. S-au programat de vreo trei ori la starea civila, dar n-au reusit sa ajunga niciodata pana acolo: ba si-a pierdut Anca buletinul, ba au avut spectacol in Germania, ba au plecat in Israel, la un festival de film. Cei doi au multumirea, totusi, ca nu traiesc in pacat, in fata lui Dumnezeu ei fiind casatoriti religios.
"In urma cu cativa ani, trebuia sa nasim niste prieteni din Bailesti, asa ca preotul ne-a cam pus in fata faptului implinit, cununandu-ne religios. Pentru ca totul s-a intamplat pe nepusa masa, nici buchet de mireasa n-am avut, mi-a rupt cineva din curtea bisericii cateva flori si mi le-a pus in brate cu doar cateva secunde inainte de slujba", isi aminteste, amuzata, Anca. Dupa ce s-au casatori civil, "luna de miere au facut-o in Moldova. "Vrem sa vizitam toate bisericile si manastirile pentru a ne ruga pentru sanatatea si fericirea noastra si a celor dragi", a marturisit atunci Anca.
In 2004 filmeaza alaturi de partenera sa de viata in serialul de Televiziune "Numai Iubirea", iar in mai 2009 primeste premiul de excelenta pentru intreaga sa cariera actoriceasca la Festivalul Comediei romanesti.
Considerat un Zorro datorita rolului din "Muschetarul roman" este si in prezent la aceasta venerabila varsta, extrem de activ, implicat in multe proiecte de film si teatru, printre acestea numărându-se ilustrarea cu desene a două cărți, dar și realizarea unui CD cu muzică interpretată de el, in mici afaceri mai mult sau mai putin prospere.
Indragitul actor nu se sperie de trecerea timpului, el declarand intr-un interviu despre viata si profesie: "Am o naivitate permanenta in legatura cu trecerea timpului si viata mi-a demonstrat ca am avut dreptate. Cea mai mare satisfactie profesionala este atunci cand nu simti cum trece timpul si esti mereu in atentia publicului".
·
Maria Sa, Birlic! / (2010) - el
insusi
·
Numai iubirea (2004) - Nichifor Dogaru
·
Triunghiul Morții (1999)
·
Punctul zero (1996)
·
Începutul adevărului / Oglinda (1994)
- Generalul Sanatescu
·
Zâmbet de soare (1988)
·
În fiecare zi mi-e dor de tine (1987)
- Theater manager
·
O zi la București (1987)
·
Cale libera (1986)
·
Cucoana Chirița (1986) Trailer
·
Ringul (1985)
·
Rămășagul (1984)
·
Viraj periculos (1983)
·
Portofelul / (1982) - escrocul
international Camparno
·
Cowboys (1981)
- Dave Arnold
·
Drumul oaselor (1980) - Boier Pana
·
Am fost șaisprezece (1979)
·
Cianura și picătura de ploaie (1978)
·
Ein April hat 30 Tage (1978) - Alvaro
·
Pentru patrie (1978) - maior Gheorghe
Sontu
·
Revanșa (1978)
- ilegalistul comunist Constantin David
·
Severino (1978)
·
Buzduganul cu trei peceți (1977) -
Sigismund Bathory
·
Jucatorii de carti (1977)
·
Razboiul Independentei (Serial TV) /
Razboiul Independentei (1977) - Maior Gh. Sontu
·
Misterul lui Herodot (1976)
·
Blutsbruder (1975) - Bill Simmons
·
Muschetarul roman (1975) - Mihut
Galateanu
·
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
- Simion Jder
·
Frații Jderi (1974) - Simion Jder Trailer
·
Dimitrie Cantemir (1973) - Mihut
Galateanu
·
Atunci i-am condamnat pe toți la
moarte (1972) - ilegalist, fratele elevului
·
B.D. la munte și la mare (1971) -
Maior Dobrescu
·
Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971)
- Maiorul Dobrescu
·
Osceola (1971)
- Richard Moore (ca Jurie Darie)
·
Brigada Diverse intră în acțiune /
B.D. intră în acțiune (1970) - Maior Dobrescu
·
Cenata na gradot (1970)
·
Signale - Ein Weltraumabenteuer /
Semnale- O aventură în spațiul cosmic (1970) - Comandantul
·
Răutăciosul adolescent (1969) - Filip
Palaloga
·
Subteranul (1967)
- Mircea Tudoran
·
Calea Victoriei sau cheia
visurilor (1966) - Mirel Alcaz
·
Faust XX (1966)
- Toma
·
Procesul alb (1965) - activistul comunist
Matei
·
Dragoste la zero grade (1964)
·
Mofturi 1900 (1964)
·
Pisica de mare (1963)
·
Vacanță la mare (1962)
·
Post restant (1961)
·
S-a furat o bombă (1961) - Om
·
Băieții noștri (1959)
·
Alo? Ati gresit numarul! / Alo? Ați greșit numărul! (1958)
- studentul Victor Mancas
·
Pe răspunderea mea (1956)
·
Alarmă în munți (1955) - Grigore
·
Blanca (1955)
- Fat Frumos
·
Directorul nostru (1955)
·
Rasare soarele (1954) - Miron
·
Balcescu (1953)
·
Nepotii gornistului (1953) - Miron
Cu Kovács György
Biografie Kovács György
Actor
român de teatru și film. Joacă pe scena Teatrului Național din Cluj și la
Târgu-Mureș. În peste 40 de ani de activitate scenică, acest actor a susținut
numeroase roluri care i-au permis să-și manifeste originalitatea talentului
dramatic. Pe ecran debutează în anul 1957. Rolul din filmul "Pădurea
spânzuraților", partitură construită în tonuri dramatice contrastante,
subtile, îi conferă acestui actor un prestigiu interpretativ egal aceluia
scenic. Prestațiile sale din "Dacii", "Mihai Viteazul",
"Serata" subliniază, de asemenea, sobrietatea resurselor dramatice,
profunda expresivitate a chipului ca și sinceritatea jocului, fie ferm, decis,
fie interiorizat, calm, sensibil. A primit titulatura, acordată pentru merite
artistice în epoca în care a jucat, de Artist al poporului.
Locul
naşterii: Kolozsvár, Austria-Hungary
[now Cluj-Napoca, Romania] · Data naşterii: 22.02.1910 · Data
decesului: 09.11.1977 · Ocupaţie: Actor
·
Pistruiatul 1 - Evadatul (1986) -
Comanescu
·
Pistruiatul 2 - Ascunzișuri (1986)
- Comanescu
·
Pistruiatul 3 - Insurectia (1986)
- Comanescu
·
Vlad Țepes (1979)
- Szilagy
·
Razboiul Independentei (Serial TV) /
Razboiul Independentei (1977) - demnitar austriac
·
Trei zile și trei nopți (1976) -
liderul taranist Dr. Sulutiu
·
Napolyt latni es... (1973)
·
Pistruiatul (1973) - Comanescu
·
Serata (1971)
·
Mihai Viteazul (1970) - Cardinalul Andrei
Bathory Trailer
·
Dacii (1967)
- Imparatul Domitianus
·
Fantomele se grăbesc (1966)
·
Les fêtes galantes / Serbările galante (1965)
- mareşalul d'Allenberg
·
Pădurea spânzuraților (1965) -
Generalul von Karg
·
Procesul alb (1965) - Colonel
·
Runda 6 (1965)
- Dr. Koch
·
Citadela sfaramata (1957)
Jocul amagirii Pierre Corneille
RADU BELIGAN Masa umbrelor IONEL TEODOREANU
Caut mamă din America - Mariana Brăescu
Pe drezina Ion A Basarabescu
GÂNDURI PESTE TIMP 9 Noiembrie
Guillaume
Apollinaire – Citate:
Jean Paul Sartre - Citate:
Corneliu Vadim Tudor - Citate:
SAFATURI
UTILE 9 Noiembrie
BOALA
ARTROZICĂ
Boala artrozica este a doua cauza de morbiditate la
nivel mondial
30% dintre pacientii cu artroza nu pot
depune efort fizic, sunt limitati la a merge pe jos o distanta de 300 m, 28%
dintre pacienti nu pot urca mai mult de 10 trepte, iar 25% dintre ei cara cu
dificultate o greutate de 2,5 kg.
Boala artrozica
afecteaza articulatiile membrelor si coloana vertebrala si este cea mai
frecventa cauza de durere cronica la varstnici. 30% dintre pacientii cu artroza
nu pot depune efort fizic, sunt limitati la a merge pe jos o distanta de 300 m,
28% dintre pacienti nu pot urca mai mult de 10 trepte, iar 25% dintre ei cara
cu dificultate o greutate de 2,5 kg. Mai mult decat atat, din punct de vedere
al impactului social, fiecare pacient cu gonartroza a lipsit, in medie, 13 zile
de la serviciu.
Printre factorii
favorizanti pentru aparitia bolii artrozice pot fi mentionati – predispozitia
genetica, varsta, sexul, obezitatea, traumatismele, precum si deteriorarea
articulara in cadrul altor boli reumatice.
Durerea este cea mai
presanta problema la pacientii cu artroza, in timp ducand la depresie.
Scalele de durere sunt un mod fiabil de a compara intensitatea durerii unui
pacient in diferite momente. Evaluarea durerii trebuie sa determine nu numai
intensitatea ci si impactul asupra calitatii vietii (activitatea de zi cu zi).
“Pacientii cu artroza
trebuie sa se prezinte la medic si sa urmeze tratamentul in momentele de
durere. O amanare a tratamentului nu poate conduce la nimic bun, ci doar la
agravarea simptomelor si limitarea activitatilor zilnice. Tratamentele pe care
medicii le recomanda pacientilor cu artroza sunt antiinflamatoarele
nesteroidiene pentru ca amelioreaza durerea, reduc inflamatiile sinoviale,
mentin functiile articulare si imbunatatesc calitatea vietii”, declara prof. dr.
Ruxandra Ionescu, reumatolog in cadrul Spitalului Sfanta Maria, Bucuresti.
Din punct de vedere
economic, atroza determina peste 440.000 de protezari de genunchi si aproape
200.000 de protezari de sold, pe an, in SUA, iar 28% dintre pacienti se declara
pesimisti in ceea ce priveste viitorul lor. Din cauza cresterii sperantei de
viata, toate aceste cifre vor creste in viitor.
Conform datelor
Organizatiei Mondiale a Sanatatii, afectiunile reumatismale reprezinta cea mai
frecvent raportata cauza de boala la populatia adulta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu