MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
JOI 17 IANUARIE 2019

Bună dimineața, prieteni!
Sunt restricționat în continuare! Iată adresa unde mă puteți găsi oricând: dicuoctavian.blogspot.com.
Vă mai amintiți de Elvis Presley? Vă propum un program cu regele: 

Elvis Presley Greatest Hits Full Album | The Very Best Of Elvis Presley

RELIGIE ORTODOXĂ 17 Ianuarie

+) Sf Cuv Antonie cel Mare; Sf Cuv Antonie cel Nou din Veria

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare

Sfantul Antonie cel Mare a trait in secolul al III-lea si inceputul secolului al IV-lea. Este socotit a fi intemeietorul vietii monahale, si este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vietii calugaresti.

Nascut in satul Coma din Egiptul de Mijloc in anul 251, acest mare luminator al credintei a fost fiul unor tarani crestini instariti. In acest mediu a deprins calea credintei.

Pe cand Antonie avea 20 de ani, dupa moartea parintilor sai, intrebandu-se despre drumul sau in viata, fericitul a auzit in biserica cuvintele lui Hristos:

“Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi” (Matei 19, 21).

Antonie, punand aceste cuvinte in inima sa, si-a impartit averea la saraci, si-a incredintat sora unei comunitati de fecioare si s-a retras in singuratate.

Stiti cum de-a pururea opream pe cei ce fac aceasta si le porunceam sa inceteze un obicei ca acesta; deci, voi ingropati trupul meu si sub pamant ascundeti-l. Apoi sa paziti taina intre voi, ca nimeni sa nu stie locul, afara de voi singuri. Iar eu la invierea mortilor il voi lua nestricacios de la Mantuitorul.

Impartiti hainele mele si dati lui Atanasie episcopul un cojoc si haina pe care o asterneam, pe care el mi-a dat-o nefolosita, iar la mine s-a invechit. Celalalt cojoc dati-l lui Serapion, episcopul; voi tineti haina cea de par, si mantuiti-va fiilor, fiti sanatosi; ca Antonie acum se muta si nu mai este impreuna cu voi”.

Dupa ce zise acestea si aceia l-au sarutat, ca pe niste prieteni au vazut ingerii care venira la dansul si, bucurandu-se de dansii, el si-a intins picioarele si zacand cu fata in sus, se arata vesel; dupa aceea si-a dat sufletul, si s-a dus la Sfintii Parinti.

Iar ucenicii lui, precum le daduse porunca, infasurandu-l si ingropandu-l, au ascuns trupul lui sub pamant. Si nimeni nu stie pana acum unde este ascuns, afara de cei doi ucenici ai lui.”

Sfântul Cuvios Antonie cel Nou de la Veria

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Antonie cel Nou, purtătorul de Dumnezeu şi făcătorul de minuni, care a sihăstrit în schitul Veria, şi care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ISTORIE PE ZILE 17 Ianuarie

Evenimente

·         1258: Hanul mongol Hulagu ocupă Bagdadul, punând capăt califatului condus de dinastia Abbasizilor

·         1287: Regele Aragonului  Alfonso al III=lea invadeaza insula Minorca eliberand-o de sub dominatia araba. Cea mai mare parte a locuitorilor musulmani ai insulei au fost vanduti ca sclavi

·         1377 – Papa Grigore al  XI- lea, (n.11, c. 1329 – d. 27 martie 1378)  a mutat sediul  papalitatii inapoi la Roma, parasind Avignonul. A fost capul Bisericii Catolice  de la 30 decembrie 1370 pana la la moartea sa,  fiind al șaptelea și ultimul papa la Avignon.

·         1524:  Exploratorul italian Verrazano cauta un drum spre China. Navigatorul şi exploratorul Giovanni da Verrazano  incearca sa descopere prin nord-vest,plecand din Europa,drumul spre China cu caravela Dauphine si un  echipaj de cincizeci de oameni. Pe 1 martie, el atinge coastele americane in apropiere de Cape Fears  si putin mai tarziu ale actualei Carolina de Nord,si  apoi coasta americană a Newfoundlandului. A fost un explorator italian aflat  în serviciul coroanei franceze. El este renumit datorită faptului că este primul european care a  explorat  coasta Americii de Nord, între Carolina de Sud si Terra Nova, inclusiv golful New York.

·         1562:  În Franta, “Edictul de toleranta de la Saint Germain ” a acordat protestantilor hughenoti libertatea practicarii cultului lor.

·         1595:  Regele Henric al IV-lea al Frantei declara razboi Spaniei.

·         1749: Grigore al II-lea Ghica, domnitorul Țării Românești, dă hrisovul prin care  stabilește bugetul Academiei Domnești din Bucuresti. Academia domnească de la Bucureşti a fost o instituţie de învăţământ superior, activă de la sfârşitul secolului al 17-lea şi până la începutul secolului al 19-lea. Academia a fost fondată în 1694, la iniţiativa Prinţului Constantin Brâncoveanu. Ea a suferit mai multe reorganizări, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Constantin Mavrocordat, Constantin Racoviţă şi Alexandru Ipsilanti. Limba de studiu a fost greaca, limba universală a culturii în lumea ortodoxă. În cea mai mare parte, profesorii au fost de origine greacă, iar studenţii proveneau  din toate colţurile lumii ortodoxe. În 1818 Gheorghe Lazăr a început să predea în limba română, iar in 1821, academia în limba greacă a fost desfinţată şi înlocuită cu o instituţie similară în limba română, Academia Sfântul Sava. Grigore al II-lea Ghica a fost domn al Moldovei de patru ori: 26 septembrie 1726 – 5 aprilie 1733, 16 noiembrie 1735 – 3 septembrie 1739, octombrie 1739 – 13 septembrie 1741 și mai 1747 – aprilie 1748 și al Țării Românești de două ori: 5 aprilie 1733 – 16 noiembrie 1735 și aprilie 1748 – 23 august 1752. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 23 august 1752 (posibil ca urmare a unei supradoze de opium) și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).

·         1821: A fost redactat "Cererile norodului românesc", document cu caracter constituțional. În cele peste 30 de puncte ale acestui act, se evidenția scopul revoluției de la 1821, ca fiind acela de a se pune capăt amestecului puterilor străine în treburile interne ale țării, ca și realizarea unor reforme. Domnul Ţării să nu aducă cu înălţimea sa aicea în ţară mai mulţi boieri greci decât patru, adică un postelnic mare şi un cămăraş şi un portar şi un grămatic mare. Toate scaunele arhiereşti şi toate mănăstirile Ţării să fie apărate cu totul de către călugări greci, rămâind pe sama Ţării, precum este legat şi precum să coprinde în hatişeriful răposatului întru fericire împăratul sultan Selim din anul 1802. Din şase dăjdii, care s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea, două să lipsească cu totul, iar patru să rămâie după aceiaşi legătură socotindu-se pe trei luni, una. Toate câte s-au întocmit şi s-au făcut de către răposat întru fericire domnul Alexandru Şuţu să strice cu totul, şi să rămâie toţi streinii şi toate cumpăniile precum s-au întocmit de către
măria sa domnul Caragea; cum şi toate ludile câte s-au mai adăogat pe la judeţe de către numitul domn Suţu să scază; iar anaforalile şi întăririle ce s-au făcut de către acel domn asupra arătatelor madele, în faţa norodului, să arză toate; precum şi oieritul şi dijmăritul şi vinăriciu, să nu fie slobod a să mai adăuga măcar un bănuţ piste legătura ce s-au făcut de către domnul Caragea. […]Toate dregătoriile Ţării, atât cele politiceşti, cât şi cele bisericeşti, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din ţară. Asemenea şi toate dările preoţeşti să scază, după cuviinţă. Şi preoţi cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic şi unde face trebuinţă. Zapcii prin plăşi să nu fie slobod a să orândui câte doi, ci numai câte unul, şi acela să fie pământean, şi prin chezăşie că nu va face jaf. Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după slujbă. Posluşnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al Ţării şi folos al jefuitorilor; precum şi toţi scutelnicii. Dregătoria spătării cei mari, dimpreună cu toţi dregătorii şi toţi slujitorii spătăreşti, să lipsească cu totul, fiindcă este de mare stricăciune Ţării, despre partea jafurilor, cu căpităniile lor cele spătăreşti. Ţara să fie volnică a-ş face şi a ţinea patru mii de ostaşi panduri cu căpeteniile lor şi două sute arnăuţi, scutiţi de toate dările, şi cu leafă uşoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor. Toate lefile streinilor să lipsească cu totul. Toţi dregători judecătoriilor şi ai calemurilor să împuţineze, rămâind numai precum au fost în vechime; şi lefile să le fie uşoare. Asemenea şi havaetu jălbilor şi cărţilor de judecată să scază. Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul, nefiind făcută cu voinţa a tot norodul; iar a domnului Ipsilant să rămâie bună şi să urmeze.

·         1834 - S-a încheiat o Convenţie ruso-turcă la Petersburg, prin care Poarta a recunoscut Regulamentul organic potrivit prevederilor Tratatului de la Adrianopol din septembrie 1829. S-a prevăzut ca, în mod excepţional, primii domni ai celor două Principate Române să fie numiţi de cele două puteri semnatare ale Convenţiei

·         1852: Marea Britanie  recunoaste independenta statului burilor din Transvaal (Africa de Sud).

·         1859: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza numeşte primul prim-ministru al Moldovei pe Vasile Sturdza. Vasile Sturdza, (n. 8 noiembrie 1810 - d. ianuarie 1870), este fiul vornicului Constantin Sturza din Bîrlad. A făcut studiile în străinătate şi s-a întors în Moldova în 1833. Pînă în 1849, s-a ocupat mai mult de agricultură. Între 1849 şi 1850 este judecător în Divanul Domnesc din Iaşi, iar în 1850 ajunge Ministru de Lucrări Publice în Moldova. La 1856 este Preşedintele Divanului Domnesc, iar la 1857, Comisar al guvernului pe lîngă Banca Naţională a Moldovei. Între octombrie 1858 şi ianuarie 1859 este membru al căimăcămiei de trei împreună cu Ştefan Catargiu şi Anastasie Panu şi luptă pentru unirea Principatelor Române. La 15 ianuarie 1859 este numit Ministru de Interne şi Preşedinte al Consiliului din Moldova. La 14 februarie 1862, înfiinţându-se Înalta Curte de Casaţie, este numit primul ei preşedinte, până la 19 octombrie 1868, când se retrage din viaţa publică.

·         1879: Guvernul României depune mesajul de revizuire a articolului 7 din Constituția de la 1866, în baza căruia urma să se acorde cetățenia română evreilor pământeni.

·         1893:  Comitetul Cetățenesc de Siguranță Publică, condus de Lorrin Thurston, a răsturnat guvernul reginei Liliʻuokalani din Regatul Hawaii.  Un asa numit „Comitet Cetățenesc de Siguranță Publică”, condus de Lorrin Thurston lider al coloniştilor  albi din Hawaii, au  răsturnat-o  de la putere pe regina Liliuokalani, dorind  anexarea acestui teritoriu la Statele Unite ale Americii. Preşedintele american  Harrison a acceptat proiectul, dar a fost învins în alegerile din 1892. La 14 ianuarie 1893, un grup alcătuit din americani și europeni au format un Comitet de Siguranță încercând să răstoarne regatul Hawaii, să o detroneze pe regină și să  anexeze Hawaii, la Statele Unite ale Americii. ” Comitetul de siguranță” și-a exprimat îngrijorarea pentru siguranța și proprietatea cetățenilor americani. Ca răspuns, guvernul SUA a trimis  o companie de pușcași marini americani din Boston și două companii ale marinei americane pentru a lua poziții in Hawaii. La 17 ianuarie 1893, regina a renunțat la tron anunțând că motivul a fost de a “evita orice coliziune cu  forțele armate, și, probabil, pierderile de vieți omenești.” Anexarea oficiala a  acestor insule se va produce în cele din urmă în 1898, după semnarea unui acord cu Japonia.

·         1904: Piesa de teatru Livada de vișini de Anton Pavlovici Cehov a fost interpretată în premieră la Moscova.

·         1906:  În baza legii asupra brevetelor de invenții, se înființează Oficiul român de invenții, care înregistra atât invenții românești, cât și "brevete de importații".

·         1912: Robert Falcon Scott, capitan în armata britanică, atinge Polul Sud, la o lună după norvegianul Roald Amundsen. Robert Falcon Scott (n. 6 iunie 1868 — d. 29 martie 1912) a fost un ofițer englez, explorator al Antarcticii, cunoscut și datorită faptului că a pierdut întrecerea cu Roald Amundsen de a ajunge primul la Polul Sud, pierzându-și viața la întoarcere împreună cu cei 4 membri ai expediției. Roald Engelbregt Gravning Amundsen (n. 16 iulie 1872, Fredrikstad, Østfold, – d. 18 iunie 1928) a fost un explorator norvegian al zonelor polare. A fost primul om care a ajuns la Polul Sud (în 1911). De asemenea, a fost primul navigator care a reușit să traverseze Pasajul de nord-vest. A dispărut în iunie 1928, în timp ce lua parte la o misiune de salvare în Arctica Expediția Terra Nova (1910–1912), oficial numită Expediția Britanică Antarctică 1910, a fost o misiune condusă de Robert Falcon Scott cu obiectivul de a fi primul care ajunge la Polul Sud geografic. Expediția a ajuns la Polul Sud pe 17 ianuarie 1912, însă doar pentru a descoperi că norvegienii conduși de Roald Amundsen atinseseră acest punct cu 33 de zile în urmă. Întreaga echipă a lui Scott a murit pe drumul de întoarcere, unele cadavre, jurnale și fotografii fiind găsite de o echipă de căutare opt luni mai târziu – in imagine, Expediția lui Scott la Polul Sud, 18 ianuarie 1912. De la stânga la dreapta: (în picioare) Oates, Scott, Wilson; (jos) Bowers, Edgar Evans.

·         1913: Raymond Poincaré este ales președinte al Franței. Își va începe mandatul ca cel de-al 10-lea președinte al Franței la 18 februarie. Raymond Poincaré (n. 20 august 1860, Bar-le-Duc, Franța; d. 15 octombrie 1934, Paris) a fost un avocat și om politic francez, prim-ministru al Franței de mai multe ori și președinte între 1913–1920. Era văr primar cu matematicianul Henri Poincaré.

·         1917: SUA plătește Danemarcei 25 de milioane de dolari pentru Insulele Virgine Americane. Insulele Virgine Americane reprezintă un grup de insule în Marea Caraibelor care aparține Statelor Unite ale Americii. Geografic, insulele aparțin de Insulele Virgine și sunt compuse din 4 insule principale și mai multe insule mici. Suprafața totală este de 346,3 km pătrați iar populația era de 108,612 locuitori (2000).

·         1929: A iesit în lume pentru prima oara, Popeye marinarul, unul dintre cele mai iubite personaje de desene animate. Aceasta prima aparitie a avut loc într-o serie de benzi desenate de Elzie Segar, în ziarul «Evening Journal». În 1937, producatorii americani  de spanac i-au ridicat lui Popeye o statuie în Crystal City, in semn de recunostinta  ca vânzarile crescusera cu 30 %.

·         1933: Noua reducere a salariilor și a pensiilor cu 10-12,5% (a treia "curbă de sacrificiu"), aprobată de Parlament la 13 februarie 1933

·         1945: Eliberarea orașului Varșovia de sub ocupația hitleristă.

·         1946: Consiliul de Securitate al ONU se întrunește pentru prima dată, la Londra, în palatul Westminster, și adoptă principiile de funcționare ale acestui organism internațional.

·         1949: Se încheie, cu 11 condamnări la cîte 5 ani de închisoare, procesul conducerii Partidului Comunist din SUA

·         1957: URSS și R.P.Chineză au emis o declarație comună prin care condamnau "Doctrina Eisenhower".

·         1966:  Se produce gravul incident de la Palomares, in Spania, in care un bombardier american B 57 se ciocneste cu un alt avion si pierde patru bombe nucleare, dintre care una pe fundul marii.Gasirea tuturor dispozitivelor atomice a durat 80 de zile de căutări. Ultima bomba a fost gasita  la adâncimea de 880 metri. Echipajul submarinului USS Petrel a reuşit să o aducă în siguranţă la suprafaţă, iar crucişătorul USS Cascade a venit din Napoli pentru a prelua periculoasa încărcătură şi a o trimite înapoi în Statele Unite. La Palomares, solul şi atmosfera au fost contaminate cu plutoniu, principalul element radioactiv dintr-o bombă cu hidrogen.
Comandantul bazei americane din Torrejon, Spania, general-maior Delmar E. Wilson, s-a deplasat urgent la scena accidentului, alături de o echipă specializată pentru astfel de dezastre. Din fericire, prima bombă descoperită era aproape intactă. Printr-o minune şi mai mare, explozibilii convenţionali din ogivele celorlalte două bombe căzute la sol au detonat fără să declanşeze explozia nuclară. Totuşi, explozibilii convenţionali au ars plutoniul piroforic, ceea ce a dus la producerea unui nor radioactiv dispersat în cele din urmă de curenţii de aer de deasupra coastei maritime spaniole.Urmările incidentului nu au fost deloc minore. O suprafaţă de 260 hectare a fost puternic contaminată cu material radioactiv. Suprafaţa în cauză cuprindea ansambluri rezidenţiale, terenuri agricole şi păduri. Oraşul Palomares şi împrejurimile sale au fost evacuate de urgenţă, iar o parte din locuitori au suferit, ulterior, de diferite forme de cancer, unii dintre ei murind la scurt timp de la expunerea lor la radiaţii. Astăzi, localnicii nu mai au în organism urme de substanţe radioactive, dar cercetătorii au descoperit recent că legumele şi animalele domestice din zonă prezintă încă valori nefiresc de mari ale radiaţiilor.

·         1966: Simon și Garfunkel lansează al doilea lor album, "Sounds of Silence" Piesa pricipală a albumului este The Sound of Silence.

·         1975: Bob Dylan lansează "Blood on the Tracks", considerat unul dintre cele mai bune albume ale lui.

·         1991: Helmut Kohl este reales în funcția de cancelar de către primul parlament al Germaniei unite.

·         1991: Harald al V-lea devine rege al Norvegiei la moartea tatălui său, Olav al V-lea.

·         1992: În timpul vizitei din Coreea de Sud, primul ministru japonez, Kiichi Miyazawa, cere scuze pentru forțarea femeilor coreene în sclavie sexuală în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

·         1995: Un cutremur de 7,3 grade pe scara Richter care a avut loc în apropiere de Kobe, Japonia a provocat 6.433 victime umane și a produs pagube materiale.

·         1998: Președintele american Bill Clinton, acuzat de hărțuire sexuală de catre Paula Jones, este audiat sub jurămînt timp de cinci ore. Este pentru prima dată în istoria SUA cînd un președinte în exercițiu depune mărturie în calitate de acuzat, în cadrul unei proceduri judiciare.

·         1999: Ultimatumul greviștilor din Valea Jiului: dacă nu le vor fi satisfăcute cel puțin două dintre revendicări, minerii vor veni la București. Ministrul Industriilor, Radu Berceanu, refuză.

·         2010 – In Haiti, s-a declarat starea de urgenţă. Aproximativ 70.000 de morti au fost îngropati în gropi comune, dupa  cutremurul catastrofal care a devastat ţara.

·         2010 – În Nigeria se produc tulburari grave intre grupuri de crestini si musulmani, in urma carora se inregistreaza 200 de morti.

Nașteri

* 1463: Friedrich al III-lea (n. 17 ianuarie 1463, Castle Hartenfels[*], Germania – d. 5 mai 1525, Annaburg, Germania), cunoscut drept Frederic cel Înțelept(germană Friedrich der Weise), a fost principe elector de Saxonia din 1486 până la moartea sa. Friedrich a fost fiul lui Ernst, Elector de Saxonia și a soției acestuia, Elisabeta de Bavaria, fiica lui Albert al III-lea, Duce de Bavaria. Este faimos pentru că a fost cel mai puternic susținător timpuriu al lui Martin Luther,^[1] al luteranismului și al reformei protestante.

Născut la Torgau, el și-a succedat tatăl ca principe elector în 1486. În 1502 a fondat Universitatea din Wittenberg, unde au învățat Martin Luther și Philipp Melanchthon.

Frederic s-a numărat între principii care au susținut nevoia de reformă în fața împăratului Maximilian I, iar în 1500 a devenit președinte al consiliului nou format de regență (Reichsregiment).

Frederic a murit celibatar la un castel de vânătoare în apropiere de Annaburg (la 30 km sud de Wittenberg), în 1525 și a fost înmormântat la Schlosskirche din Wittenberg. A fost succedat ca principe elector de Saxonia de fratele său, Ducele Johann cel Dârz.

·         1504: Papa Pius al V-lea (d. 1572)
* 1560: Gaspard Bauhin (n. 17 ianuarie 1560, d. 5 decembrie 1624) a fost un botanist, anatomist și medic elvețian. Acesta a fost printre primii botanișticare au încercat să facă o clasificare a plantelor. În lucrarea sa Pinax theatri botanici, Bauhin a folosit un sistem de clasificare pentru a clasifica și a descrie peste 6000 specii de plante. Multe din elementele clasificării lui Bauhin vor fi folosite de Carl Linné la elaborarea clasificării binominale.

Gaspard Bauhin este cel mai notabil membru a unei familii cu șase generații de medici. Acesta este fratele mai mic al lui Jean Bauhin(1541-1613), medic și botanist, și fiul lui Jean Bauhin (1511-1582), un medic și chirurg protestant, originar din Amiens, Franța, care a emigrat în Elveția în urma persecuțiilor religioase în 1531.

În copilărie acesta a fost învățat de către tatăl său anatomie, iar de către fratele său, botanică. În 1572, Gaspard Bauhin a fost admis la Universitatea din Basel, unde a avut printre profesorii săi pe Felix Platter și Theodor Zwinger, loc unde a studiat botanică, anatomie și medicină. În anul 1575 acesta a fost licențiat în filosofie.

·         1600: Pedro Calderón de la Barca, dramaturg spaniol (d. 1681)

·         1659: S-a nascut  compozitorul si violonistul italian Antonio Verracini (d.1745).
* 1679: Karl al III-lea Wilhelm (27 ianuarie 1679^[1] – 12 mai 1738) a fost Margraf de Baden-Durlach între 1709 și 1738. El a fost fiul Margrafului Friedrich Magnus de Baden-Durlach și al Augustei Maria de Schleswig-Holstein-Gottorf.

În 1715, el s-a stabilit la Karlsruhe (traducere: locul de odihnă al lui Karl) unde și-a construit reședința. Karlsruhe s-a dezvoltat devenind un oraș mare. Odată cu consolidarea finanțelor publice și crearea unei administrații de încredere, el a pus bazele pentru politicile de reformă ale nepotul său, Karl Friedrich.

La 27 iunie 1697, Karl al III-lea Wilhelm s-a căsătorit cu Magdalena Wilhelmine de Württemberg (7 noiembrie 1677 – 30 octombrie 1742), fiica lui Wilhelm Ludwig, Duce de Württemberg. Cuplul a avut următorii copii:

• Karl Magnus (21 ianuarie 1701 – 12 ianuarie 1712), Prinț Ereditar de Baden-Durlach
• Frederic (7 octombrie 1703 – 26 martie 1732), Prinț Ereditar de Baden-Durlach
• Auguste Magdalene (13 noiembrie 1706 – 25 august 1709)

Karl Wilhelm a fost cunoscut pentru viața sa extravagantă și pentru numărul de metrese. Soția sa Wilhelmine a ales să rămână la castelul Karlsburg din Durlach și nu s-a mutat niciodată în noul oraș Karlsruhe. La începutul anului 1696, stilul său de viață l-a costat șansa de a obține tronul Suediei. El a fost în vizită la Stockholm, curtea suedeză considerându-l potrivit pentru o căsătorie cu Hedvig Sophia, fiica regelui Carol al XI-lea al Suediei.

Pentru că fiul său Frederic de Baden-Durlach murise în timp ce Karl Wilhelm era încă în viață, nepotul său Karl Frederic i-a succedat. Pentru că nepotul său avea numai 10 ani, s-a stabilit o regență condusă de Karl August de Baden-Durlach.

·         1705 -  S-a născut arhitectul şi urbanistul francez Jacques François Blondel, personalitate a arhitecturii din perioada lui Ludovic al XV-lea (m.09.01.1774).

·         1706: S-a nascut la Boston, Benjamin Franklin,ultimul dintr-o familie cu 17 copii. Benjamin Franklin a fost una dintre cele mai faimoase figuri ale istoriei Americii, un om de ştiinţă şi litere si un mare inventator. Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston – d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de știință, inventator, filozof, profesor și om politic. A organizat prima bibliotecă din America, a fost un inventator care a creat multe obiecte, care sunt indispensabile astăzi, printre care se pot menționa ochelarii bifocali și paratrăsnetul, și i-a uimit pe oamenii de știință din toată lumea cu experimentele sale din domeniul electricității. În vremea sa era extrem de cunoscut și de influent și în Europa. Franklin a fost cel care i-a convins pe englezi să retragă „Legea timbrului”, respectiv i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independență al Statelor Unite de partea acestora. În Statele Unite, a fost unul din semnatarii de frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane. A fost ambasador în Anglia și apoi în Franța și secretarul Adunării din Pennsylvania. A primit titlul de Doctor în Științe din partea Universității St. Andrews.

·         1732: Regele Stanisław August Poniatowski al Poloniei (d. 1798)
* 1755: Petru I sau Petru Frederic Louis de Holstein-Gottorp (germană Peter Friedrich Ludwig von Holstein-Gottorp) (17 ianuarie 1755 – 21 mai 1829) a fost regent al Ducatului de Oldenburg din cauza incapacității vărului său Petru Frederic Wilhelm din 1785 până în 1823, apoi Duce în perioada 1823-1829.

În perioada 1785-1803 a fost ultimul Prinț-episcop luteran de Lübeck. Fiul său, Augustus, a fost primul Duce de Oldenburg care a folosit titlul de Mare Duce care a fost garantat în 1815

Petru Frederic s-a născut la 17 ianuarie 1755 la Riesenburg. A fost singurul fiu care a supraviețuit al Prințului Georg Ludwig de Holstein-Gottorp și a Sophie Charlotte de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck.^[2]

Fiii săi Ducele August și Ducele Georg de Oldenburg, anii 1790

La 6 iunie 1781, s-a căsătorit cu Ducesa Frederica de Württemberg, a doua fiică a lui Frederic al II-lea Eugene, Duce de Württemberg și a soției acestuia, Friederike Dorothea de Brandenburg-Schwedt. Cuplul a avut doi fii: August (născut în 1783) și George (născut în 1784).

Fredericka a murit în urma complicațiilor unui avort la 24 noiembrie 1785 la Viena, Austria. Soțul ei i-a supraviețuit 30 de ani.

Petru Frederic a fost numit regent al ducatului de Oldenburg în anul 1785, din cauza incapacității vărului său, Petru Frederic Wilhelm. După decesul lui Wilhelm în 1823 a devenit Duce de Oldenburg. Deși Ducatul de Oldenburg a fost ridicat la rangul de Mare Ducat în 1815, el nu a folosit titlul de Mare Duce. Fiul său, Augustus, a fost primul Duce de Oldenburg care a folosit titlul de Mare Duce.

* 1779: Maria Cristina de Neapole și Sicilia (Maria Cristina Amelia Teresa; 17 ianuarie 1779 – 11 martie 1849) a fost prințesă de Neaple și Sicilia^[1] prin naștere și regină a Sardiniei prin căsătoria cu Carol Felix al Sardiniei.

·         1798: Auguste Comte, sociolog și filosof francez (d. 1857)

·         1819: S-a născut Nicolae Turnescu, precursor al chirurgiei moderne românești. A fost primul decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, ale carei cursuri s-au deschis pentru prima data pe 22 noiembrie 1869.

·         1820: Anne Brontë (n. 17 ianuarie 1820, Thorton - d. 28 mai 1849, Scarborough) a fost o scriitoare engleză, cea mai mică dintre surorile Brontë.
Anne, mezina familiei Brontë, s-a născut la 17 ianuarie 1820 în Thornton. La numai un an, mama acesteia, Maria Branwell, s-a îmbolnăvit de ceea ce se crede că a fost cancer uterin și a murit pe 15 septembrie 1821. Sora Mariei venise inițial în casa acestora pentru a o îngriji pe sora ei, însa și-a petrecut restul vieții acolo, având grija de copii. Când sora acesteia moare, în 1825, tatăl său o retrage de la școala la care învăța iar pentru următorii 5 ani, aceasta este educată acasă, în special de tatăl și mătușa ei. La 15 ani, Anne se duce în Roe Head, unde stă 2 ani, timp în care se întoarce acasă numai în vacanțe. În decembrie 1837, Anne se îmbolnăvește de gastrită iar sora acesteia, Charlotte, îl convinge pe tatăl lor să o aducă pe Anne acasă. În 1839, aceasta caută să se angajeze ca profesoară și devine guvernantă la familia Ingham la Blake Hall.

·         1831: Elisabeta Franziska Maria, Arhiducesă de Austria, Prințesă a Ungariei și Boemiei (17 ianuarie 1831 - 14 februarie 1903), a fost fiica Arhiducelui Joseph, Palatin al Ungariei (1776–1847) și a celei de-a treia soții, Maria Dorothea de Württemberg (1797–1855).

S-a căsătorit la 4 octombrie 1847 la Viena cu Arhiducele Ferdinand Karl Viktor de Austria-Este (1821–1849). El era al doilea fiu al Ducelui de Modena, Francisc al IV-lea și a Mariei Beatrice de Savoia. Elisabeta Franziska și Ferdinand Karl Viktor au avut o fiică, Arhiducesa Maria Theresia de Austria-Este (1849–1919), care s-a căsătorit cu regele Ludwig al III-lea al Bavariei.

A doua ei căsătorie a avut loc la 18 aprilie 1854 la Viena, cu vărul ei primar, Arhiducele Karl Ferdinand de Austria (1818–1874), al doilea fiu al Arhiducelui Karl, Duce de Teschen și a Prințesei Henrietta de Nassau-Weilburg. Elisabeta Franziska și Karl Ferdinand au avut șase copii:

• Arhiducele Franz Joseph de Austria (1855–1855)
• Arhiducele Friedrich de Austria, Duce de Teschen (1856–1936)
• Arhiducesa Maria Christina de Austria (1858–1929), soția regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei
• Arhiducele Charles Stephen de Austria (1860–1933)
• Arhiducele Eugen de Austria (1863–1954)
• Arhiducesa Maria Eleonora de Austria (1864–1864)

Elisabeta a murit de pneumonie în palatul fiilor ei, Albertina din Viena. A fost înmormântată la Baden bei Wien unde o stradă a fost numită după ea.

·         1834: August Weismann, medic german, unul dintre fondatorii geneticii (d. 1914)

·         1847: Nikolai Jukovski, savant rus, unul dintre fondatorii aerodinamicii moderne (d. 1921)

·         1860: S-a nascut Anton Pavlovici Cehov, scriitor rus (“Doamna cu căţelul”, “Trei surori”, “Livada de vişini”, “Pescăruşul”); (d.02.07.1904). Anton Pavlovici Cehov (n. 17 ianuarie 1860 (S.N. 29 ianuarie), d. 2 iulie 1904 (S.N. 15 iulie)) a fost un medic, prozator și dramaturg rus. De o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.
* 1856: Ion N. Socolescu (n. 17 ianuarie 1856 Ploiești - d. 1924) a fost un arhitect român. A făcut liceul la Ploiești, apoi ingineria la Școala de Drumuri și Poduri din București, după care a studiat arhitectura la „Școala de Arte frumoase” de la Paris. A mai studiat și la Roma. A pus bazele societății arhitecților români și a fost președintele ei. În 1890 a înființat revista „Analele arhitecturii”. În 1892, împreună cu S. Sterian și pe propria cheltuială, prima școală de arhitectură românească.

Socolescu este unul dintre cei mai buni reprezentanți ai școlii românești de arhitectură modernă. Folosind repertoriul de forme al academismului francez, stilul său se caracterizează prin claritate și monumentalitate, un exemplu în acest sens fiind clădirea fostului Palat de Justiție din Craiova, astăzi sediul central al Universității din Craiova.

* 1860: Douglas Hyde (în irlandeză Dubhghlas de hÍde; n. 17 ianuarie 1860 – d. 12 iulie 1949), denumit și An Craoibhín Aoibhinn („Frumoasa rămurică”), a fost un intelectual de limbă irlandeză care a fost primul președinte al Irlandei între 1938 și 1945. A înființat Gaelic League, una dintre cele mai influente organizații culturale din Irlanda acelei perioade.

·         1863 - S-a născut K.S.Stanislavski, om de teatru, regizor şi teoretician rus (m.07.08.1938).

·         1863: David Lloyd George (n.17 ianuarie 1863, Lancashire, Anglia – d. 26 martie1945, Caernarfonshire, Țara Galilor) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Primul Război Mondial, între 1916 și 1922.
* 1870: Prințesa Maria Luiza de Bourbon-Parma (17 ianuarie 1870 – 31 ianuarie1899) a fost fiica cea mare a lui Robert I, ultimul Duce monarh de Parma. Ea a devenit prințesă consort a Bulgariei după căsătoria cu Ferdinand al Bulgariei, atunci prinț regent (care a devenit Țar după decesul ei). A fost mama Țarului Boris al III-lea al Bulgariei.

Maria Luiza s-a născut la Roma în 1870 ca Maria Luisa Pia Teresa Anna Ferdinanda Francesca Antonietta Margherita Giuseppina Carolina Bianca Lucia Apollonia di Borbone-Parma, fiica cea mare a lui Robert I, Duce de Parma și a primei lui soții, Prințesa Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii. Cuplul a avut 12 copii; câțiva dintre aceștia s-au născut cu o severă retardare mintală. Mai târziu, Ducele Robert s-a recăsătorit și a avut alți 12 copii.

În momentul morții mamei ei, Maria Luiza care avea 12 ani, a fost dusă la Biarritz și în Elveția sub supravegherea unor guvernante britanice. Vorbea fluent cinci limbi și îi plăcea muzica și să picteze.

În 1892, tatăl ei i-a aranjat căsătoria cu pe atunci Prințul Bulgariei, Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha. Negocierile au fost conduse între Ducele Robert și mama lui Ferdinand, Prințesa Clémentine de Orléans.

Logodna a fost celebrată la Castelul Schwartzau, reședința familiei Bourbon-Parma din Austria. Maria Luiza și Ferdinand nu se întâlniseră niciodată înainte de aceea zi. Prințesa Clémentine, care a fost prezentă, a descris-o pe viitoarea ei noră într-o scrisoare către regina Victoria ca "din nefericire nu foarte frumoasă, acesta este singurul lucru care îi lipsește; este fermecătoare, bună, foarte spirituală, inteligentă și foarte simpatică".

Nunta a avut loc la 20 aprilie 1893 la Villa Pianore din Lucca, Italia, reședința Ducelui Robert din Italia. Maria Luiza avea 23 de ani, cu nouă ani mai tânără decât Ferdinand. Nouă luni mai târziu s-a născut primul lor copil, Boris.

·         1871: S-a născut la Botoșani Nicolae Iorga, savant istoric, critic literar, dramaturg, memorialist, scriitor şi politician român („Oameni cari au fost”, „O viaţă de om”, „Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea”) (d.27 noiembrie 1940). Este considerat pe buna dreptate, un adevarat patriarh al culturii române. In ziua de 27 noiembrie 1940, marele savant roman a fost ridicat de un grup de legionari, (cel mai cunoscut dintre aceștia și conducătorul grupului format din Ion Tucan, secretar general al Institutului Național al Cooperației, Ștefan Cojocaru, consilier la INC, Traian Baicu, director la INC, Ștefan Iacobete , șofer la INC și Tudor Dacu (informator al Poliției Legionare), fiind inginerul agronom Traian Boeru), care l-au ucis lângă localitatea Strejnic, jud.Prahova. Acest act  barbar de răzbunare, pus  în legătură cu descoperirea și reîngroparea rămășițelor comandatului Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu, ucis la ordinul regelui Carol al II-lea, a fost făcut de acesti legionari din propria inițiativă, fara stirea conducerii  Miscarii Legionare, a generat mari tensiuni între  ei  și generalul Antonescu, Conducatorul Statului la acea data. Se mai vehiculeaza  in randurile unor istorici ,si informatia ca acel Boeru, seful comandoului asasin, ar fi fost de fapt un agent al NKVD-ului sovietic, infiltrat in randurile Miscarii Legionare, cu  misiunea demonizarii si decredibilizarii acesteia…Iorga  fost un mare istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, fiind  cunoscut în intreaga lume ca un  inegalabil medievist,  bizantinist  de marca, filosof al istoriei, slavist si istoric al artelor. Potrivit spuselor criticului George Calinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

* 1880: Haralamb Vasiliu (n. 17 ianuarie 1880, satul Hoisești, comuna Dumești, județul Iași - d. 3 noiembrie 1953, Iași) a fost un agrochimist român, membru post-mortem al Academiei Române. A studiat influența cupruluiasupra dezvoltării plantelor și a adus numeroase contribuții la metodele de analiză a solului.
* 1882: Marea Ducesă Elena Vladimirovna a Rusiei (17 ianuarie 1882 – 13 martie 1957), a fost Mare Ducesă a Rusiei, fiica Marelui Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei și a Ducesei Marie de Mecklenburg-Schwerin. A fost soția Prințul Nicolae al Greciei și Danemarcei.
Elena și cei trei frați ai săi, Kiril, Boris și Andrei, au avut o guvernantă engleză și prima limbă pe care au învățat-o a fost engleza

Inițial Elena s-a logodit cu Prințul Max de Baden însă Max a rupt logodna. Mama Elenei a fost furioasă iar societatea zvonea că Elena nu-și poate găsi un soț. În 1899, Elena în vârstă de 17 ani a fost logodită cu Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei însă acesta s-a îndrăgostit de contesa Sophie Chotek. ^[3]

Prințul Nicolae al Greciei a fost propus prima dată în 1900 însă mama Elenei nu a permis fiicei ei căsătoria cu un tânăr fără avere sau cu perspective reale în moștenirea unui tron. În cele din urmă, în 1902, a acceptat ca Elena și Nocolae să se căsătorească după ce a devenit clar că la orizont nu se vedea nici o altă ofertă

Împărăteasa mamă scria despre Elena că „are un ton foarte brusc și arogant care poate șoca oamenii” și că se așteaptă la o căsătorie cu probleme.^[4] Temperamentul Elenei a iritat unii oameni de la curte însă mariajul a fost unul fericit.^[4]

Prințul și Prințesa Nicolae au avut trei fete:

• Prințesa Olga a Greciei și Danemarcei (1903–1997), mai târziu prințesa Olga a Iugoslaviei
• Prințesa Elisabeta a Greciei și Danemarcei (1904–1955), mai târziu contesă de Toerring-Jettenbach
• Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei (1906–1968), mai târziu prințesa Marina, Ducesă de Kent

·         1895: S-a născut in satul Mahala (azi in Raionul Noua Sulita, Ucraina), Grigore Nandriș, filolog, lingvist și memorialist român, profesor la Cernăuți, București, Cracovia, Londra și Oxford; (d. 2 martie 1968, Kew, Marea Britanie). A început studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București în anul 1915, dar acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș se specializează în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena, cu profesorii V. Vondrák (elevul celebrului slavist F. Miklosich) și Paul Kretschmer. Între anii 1920-1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, in Polonia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii Kazimierz Nitsch, Jan Rozwadowski, Jan Łoś, Ignacy Chrzanowski și Stanisław Wędkiewicz. Grigore Nandriș a fost primul profesor de limba română la Cracovia, în cadrul lectoratului înființat în anul 1921 acolo. Doi ani mai târziu, postul său era preluat de ilustrul om de cultură roman, Petre P. Panaitescu. Își ia în 1922 doctoratul în filologie cu teza „Postacie czasownika w Evangeliarium Putnanum” (Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna), lucrare din care va publica mai târziu în primul număr din „Codrul Cosminului”. Grigore Nandriș a devenit membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i se acordă Medalia de Argint a Academiei Poloneze pentru Literatură din Varșovia. S-a aflat  în polemică cu cercetătorii unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare. G. Nandriș arata că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea: „Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (…) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică…” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei religioase românești, unde pe un fond de origine latină s-a suprapus un strat de termeni religioși de origine slavă, referitori la organizarea bisericii în general. În 1940 a fost  deputat de Suceava în gruparea liberală. Căsătorit în 1937 cu Mabel W. Farley, fiica reverendului W. J. Farley, profesor la Colegiul Universitar din Londonderry (Irlanda), Grigore Nandriș este trimis în mai 1940 în misiune oficială, pentru a înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 este titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne din Universitatea Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la pensionare, în 1963.

* 1897: Vespasian V. Pella (n. 4/17 ianuarie 1897, București - d. 24 august 1960, New York) a fost un jurist român, diplomat, membru corespondent al Academiei Române.

Vespasian Pella a fost directorul publicației Revista de Drept penal și știință penitenciară, alături de Iulian Teodorescu, iar începând cu nr.8-9/1936, alături de Ioan Ionescu-Dolj.^[1]

A fost înaintat la 15 ianuarie 1942 din postul de ministru plenipotențiar clasa II în cel de ministru plenipotențiar clasa I în Administrația Centrală a Ministerului Afacerilor Străine

·         1899: Alphonse Gabriel „Al” Capone (în italiană Alfonso Capone, n. 17 ianuarie1899,^[3][4][5][6] Brooklyn, SUA – d. 25 ianuarie 1947,^[3][4][5][6] Palm Island[*], SUA) a fost unul din cei mai faimoși gangsteri^⁠(d) americani din anii 1920 - 1930 . Fiu al unei familii de imigranți italieni din zona Napoli, Al Capone a dominat lumea interlopă din Chicago, ajungând conducătorul unei mari rețele de crimă organizată („Chicago Outfit”), obținându-și veniturile din afaceri de jocuri de noroc ilegale, din rețele de bordeluri, iar în anii regimului Prohibiției în SUA, din trafic ilegal de băuturi alcoolice, la care se adăuga extorcarea de bani sub forma taxelor de protecție . Până astăzi numele său se leagă de noțiunea de spălare a banilor, Al Capone camuflându-și sursele încasărilor sale, prin unele afaceri aparent banale ca spălătorii, vânzare de mobilă veche și antichități, etc., pe care le prezenta ca fiind ocupația sa oficială.

Deși a reușit multă vreme să se sustragă justiției și să nu fie niciodată găsit vinovat pentru crimele violente comise de «sindicatul crimei » pe care l-a condus, cariera sa de gangster s-a încheiat de fapt în 1931 când guvernul federal a reușit să-l facă judecat și condamnat pentru evaziune fiscală. A petrecut în continuare mai mulți ani în închisori, între care vestita Alcatraz, unde a fost inchis în detenția sa cea mai lungă.

Ultimii ani ai vieții i-a petrecut n Florida, bolnav de neurosifilis. A murit în urma unui accident vascular cerebral, la vârsta de 48 ani. Poreclit "Scarface" din cauza cicatricilor de pe față, urme ale unor confruntări violente, și "The Big Fellow" din cauza poziției lui de conducător de bandă, Al Capone a devenit un simbol al gangsterismului american și italo-american.

Al Capone a fost căsătorit din 1918, de la vârsta de 19 ani, cu Mae Josephine, născută Coughlin, de origine irlandeză catolică, cu care a avut un fiu - Albert Francis „Sonny” Capone.

* 1901: Iosif Spădaru (Cardos) (n. 17 ianuarie 1901, Boghiș - d. 3 august 1949, Ribița) a fost un învățător, pedagog, muzician ^[1] și dirijor român.

S-a născut dintr-o familie de învățători. A întemeiat și condus câteva coruri cum ar fi corurile din Seini, Roșiori, Valea Vinului și Satu Mare. Aici a condus corul C.F.R.-ului până în 1939. După septembrie 1940, s-a refugiat împreună cu fiul său Spădaru Gheorghe Mihaiu, mai întâi la Timișoara, iar mai apoi, după 1944, la Baia de Criș, (Alba). În 1946, ca învățător Gr.I în Hațeg (Regiunea Alba-Iulia, județul Hunedoara), i se acordă Gradația de Merit prin Decret Regal (Monitorul Oficial al României Partea 1B, Nr. 228 din 12 Decembrie 1946, pag.21). Încetează din viață la Ribița la 3 Decembrie 1949

Conform biografilor săi, a fost unul din cei mai mari dirijori pe care i-a avut Sătmarul. Fiul său, împreună cu soția Spădaru Otilia (n. Marinca), au continuat tradiția de dascăli și dirijori de cor, pregătind câteva coruri școlare și sindicale din fosta regiune Baia Mare. Valentin Băințan, cunoscutul dirijor maramureșean, îi menționează într-una din lucrările monografice

* 1909: Ionathan X. Uranus este pseudonimul de artă a lui Marcel Avramescu (n. 17 ianuarie 1909, București - d. 30 august 1984), scriitor avangardist român. A mai folosit și alte pseudonime: Mark Abrams, Ierusalim X Unicornus etc. A fost influențat de scrierile doctrinare ale lui René Guénon, practicând un soi de ezoterism irațional.

A studiat teologia, devenind preot ortodox, începând din 1962 la Jimbolia (în Banat). Se pensionează în 1976.

·         1911:  George Joseph Stigler, economist american, laureat Nobel (d. 1991)
* 1914: Taizo Kawamoto (17 ianuarie 1914 - 20 septembrie 1985) a fost un fotbalistjaponez.

·         1922: Betty White, actriță americană

·         1924: S-a născut scriitorul român Radu Theodoru. In timpul regimului comunist a fost distins cu numeroase premii, iar după 1989 și-a orientat convingerile politice spre extrema dreaptă, devenind membru fondator al Partidului Romania Mare. În urma unui conflict cu Corneliu Vadim Tudor, președintele PRM, Radu Theodoru a fost exclus din acest partid.

* 1927: Eartha Mae Kitt (n. 17 ianuarie 1927 – d. 25 decembrie 2008) a fost o actriță americană de film și televiziune.

·         1933 - S-a născut, la Cairo, cântăreaţa de muzică uşoară, Dalida (Jolanda Gigliotti). Stabilită în Franţa (1955), Dalida a avut o carieră de succes (discuri de aur şi de platină) (m. 1987)
* 1937: Alain Badiou (n. 17 ianuarie 1937, Rabat) este un filozof de limbă franceză, cu orientare marxistă respectiv comunistă, matematician, dramaturg și romancier.

El a fost din 1969 până în 1999 profesor la Universitatea Paris VIII(Université Paris-VIII), apoi director al Institutului de Filosofie din cadrul École normale supérieure (ENS) din Paris. Chiar și după pensionare lucrează încă la Collège international de philosophie. Badiou a fost mult timp unul dintre liderii maoismului francez.

·         1939: Arhiepiscopul Christodoulos al Atenei (d. 2008)

·         1940: S-a născut (in satul Trifănești, județul Soroca), Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova (1990–1997). În perioada 1981-1985 a fost  prim-secretar al Comitetului Raional Edineț al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). Din anul 1985 și până în anul 1989 deține funcția de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). La 26 martie 1989 este ales deputat în Sovietul Suprem al URSS, a fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a și a XII-a, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a.La 29 iulie 1989, Mircea Snegur devine  Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM), iar apoi la 27 aprilie 1990 , Președinte al Sovietului Suprem al RSSM. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susțină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială și revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia generală compatriotilor sai basarabeni. De la 3 septembrie 1990 va deține funcția de Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui   Petru Lucinschi. Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. Prin Declarația de Independență se solicită „Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Rep. Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Rep. Moldova”. La data de 3 septembrie 1991, este creată Armata Națională a Republicii Moldova.

·         1942: Muhammad Ali (născut sub numele Cassius Marcellus Clay, Jr., pe 17 ianuarie 1942, în orașul Louisville, Kentucky, SUA - d. 3 iunie 2016, Phoenix, Arizona^[1]) a fost un boxer profesionist, campion mondial la box. În anul 1974 a fost ales Sportivul anului din SUA, iar în 1999, Ali a fost desemnat „Sportivul secolului” de revista americană Sports Illustrated. El este considerat cel mai mare campion de box la categoria grea precum și unul din cei mai populari sportivi al tuturor timpurilor. Încă de la începutul carierei profesioniste el își spunea ca fiind The Greatest și ca printr-un miracol, chiar s-a adeverit.^[2]

A fost numit după tatăl său, Cassius Marcellus Clay, Sr. Și-a schimbat numele în anul 1964, când s-a convertit la Islam (Sunnism). A început să se antreneze la vârsta de 12 ani, reușind la 22 de ani, în 1964, să câștige pentru prima dată titlul mondial la categoria supergrea într-un meci cu Sonny Liston. A mai câștigat titlul în 1974 și 1978.

În 1967, la trei ani după câștigarea titlului, Ali a refuzat înrolarea în Armata Statelor Unite pe motive religioase, opunându-se și implicării Statelor Unite ale Americii în Războiul din Vietnam. Guvernul american a refuzat să-l considere obiector de conștiință, deoarece Ali a declarat că ar lupta într-un război dacă așa i-ar cere Alah sau mesagerul său (Elijah Muhammad). A fost inițial arestat și găsit vinovat de eschivare de la serviciul militar, pierzându-și în aceeași zi și licența de boxer. Din această cauză nu a mai luptat timp de aproape patru ani, de la 23 la 27 de ani pierzând perioada de maximă performanță din cariera unui sportiv. Apelul său a ajuns până la Curtea Supremă a Statelor Unite, unde în 1971 s-a decis anularea condamnării, deoarece comisia de apel nu a oferit motivele pentru care nu a acceptat refuzul unui obiector de conștiință.^[3] Acest lucru l-a făcut pe Ali unul din reprezentații generației contraculturii.^[4][5]

Într-o perioadă în care majoritatea luptătorilor își lăsau managerii să vorbească în public, Ali, inspirat de wrestlerul „Gorgeous” George Wagner, capta întreaga atenție, fiind uneori provocator și adesea ironic și distractiv.^[6][7][8] A spus despre Frazier că era „prea prost pentru a fi campion”, despre Terrell că era un „Unchi Tom”, despre Patterson că era un „iepure” și despre Liston că îl va biciui „cum obișnuia taică-su să o facă”. Era principala voce a conferințelor de presă și a interviurilor, unde vorbea liber și despre probleme nelegate de box.^[9][10] Ali a preluat rolul și imaginea sportivului afro-american din America care își însușește mândria față de rasă, antagonizând albii majoritari.^[11][12] Conform scriitorului Joyce Carol Oates, el a fost unul din puținii sportivi care „definesc termenul de reputație publică”.^[13]

Despre viața și cariera lui s-au făcut filme, iar el însuși a fost distribuit ca actor în câteva pelicule,^[14] fiind portretizat, printre alții, de Will Smith în 2001, rol pentru care a fost nominalizat la Premiul Oscar. Un documentar recent, din 2013, „Procesele lui Muhammad Ali”, redă anii zbuciumați ai lui Ali care au urmat refuzul său de a se înrola în armata Statelor Unite, aflată în plin război cu Vietnamul

·         1947: S-a născut  compozitorul român, Anton Şuteu; (13 septembrie 2010). Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1960-1966).   S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție) si a fost doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România (2005). Asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. Este coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1992). A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune si a publicat numeroase articole articole în revista „Muzica”. A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000).

·         1947:  S-a născut Anton Carpinschi, filosof şi eseist ("Doctrine politice contemporane", "Despre libertate la antici şi moderni").

·         1948: Mick Taylor, muzician britanic (The Rolling Stones).
* 1952: Kevin Hal Reynolds (n. 17 ianuarie 1952, San Antonio, Texas) este un regizor și scenarist american.
* 1952: Rotaru Ion (născut la 17 ianuarie 1952, Viișoara), este actualul primar al comunei Alexandru cel Bun, în mandatul 2008-2012.

·         1953: Mircea Bujor, pictor roman

* 1955: Pietro Parolin (n. 17 ianuarie 1955, Schiavon, Vicenza) este un arhiepiscop italian, din 15 octombrie 2013 secretar de stat al Sfântului Scaun. În consistoriul din 22 februarie 2014 a fost ridicat de papa Franciscla demnitatea de cardinal.

·         1956: Paul Young, muzician englez.
* 1957: Broderick Stephen "Steve" Harvey (n. 17 ianuarie 1957, Welch[*], SUA) este un actor american de film, televiziune, și voce.

·         1962: Jim Carrey, actor canadian

·         1964:  Michelle LaVaughn Robinson Obama (născută pe 17 ianuarie 1964) este soția celui de-al patruzeci și patrulea președinte al Statelor Unite al Americii, Barack Obama.
Michelle Robinson s-a născut și a crescut sudul orașului Chicago și a absolvit Universitatea Princeton și Facultatea de Drept Harvard. După terminarea facultății, ea a revenit la Chicago unde a acceptat o poziție în firma de avocatură Sidley Austin, înainte de a se căsători cu Barack Obama. Ulterior, doamna Obama a lucrat, ca parte a administrației primarului din Chicago, Richard M. Daley și la Universitatea Chicago. Pe parcursul anilor 2007 și 2008, ea a contribuit la campania electorală a soțului ei pentru alegerile prezidențiale din anul 2008. Ea de asemenea, a susținut un mic discurs în fața Convenției Naționale Democrate din Denver, Colorado, 2008. Doamna Obama este mama a două fiice, Malia și Sasha și este sora lui Craig Robinson, antrenorul echipei de baschet de la Oregon State University.
* 1966: Nobuyuki Kojima (n. 17 ianuarie 1966) este un fost fotbalist japonez.
* 1969: Naveen William Sidney Andrews (n. 17 ianuarie 1969) este un actorbritanic de origine indiană, cunoscut mai ales pentru portretizarea personajului Sayid Jarrah în serialul de televiziune Lost.
* 1969: Tiesto s-a născut în Breda, North Brabant, Olanda pe 17 ianuarie 1969 și a devenit DJ pentru că îi place să împărtașească muzică cu ceilalți oameni. "Când eram mai tânăr, ascultam la radio un show care se numea Soul Show și programul radio mixat de Ben Liebrand; el putea să remixeze, să vină cu o serie de bucăți din alte piese și atunci mi-a venit ideea: "Vreau să fac asta!". Producțiile au apărut ceva mai târziu, prin anul 1995: "Mi-am dorit mult să produc muzică și să o pot include în seturile mele, pentru că asta înseamnă mai multă intensitate, în tot acest proces al mixatului. Mi-am cumpărat câteva sample-uri, câteva programe pe computer și m-am apucat de lucru. Toate aceste achiziții mi-au ușurat munca cu adevărat."

În anul 1997, împreună cu Arny Bink a creat casa de discuri Black Hole Recordings, renumită azi pentru promovarea muzicii dance de calitate. La Black Hole, Tiësto a lansat seriile de compilații Magik, Nyana și In Search of Sunrise.

* 1970: Cristi Borcea (n. 17 ianuarie 1970), este un om de afaceri român, fost acționar și președinte executiv al clubului Dinamo București (1995-2012). Borcea și-a făcut averea în afacerile cu gaz lichefiat, prin firma Petrom LPG. A fost căsătorit cu Mihaela Borcea cu care are trei copii, doi baieți (Patrick și Mihai Angelo) și o fată (Antonia Melissa).

Pe 4 martie 2014, Cristi Borcea a fost condamnat la șase ani și patru luni de închisoare cu executare în Dosarul Transferurilor

* 1970: Genndy Tartakovsky (n. Gennady Borisovich Tartakovsky, rusăГеннадий Борисович Тартаковский;^[2] 17 ianuarie 1970) este un regizor, producător și animator ruso-american. Este creatorul mai multor seriale de animație difuzate de Cartoon Network: Laboratorul lui Dexter, Samurai Jackși Războiul Stelelor: Războiul clonelor. În 2011, Tartakovsky a fost angajat de Sony Pictures Animation, unde a regizat primul său film de lung metraj, Hotel Transilvania,^[3] urmat de Hotel Transilvania 2.^[4]

Deși numele său în rusă, primit la naștere, este Геннадий (Ghenadie),^[5] și-a schimbat numele în Genndy după ce s-a mutat în Statele Unite

* 1971: Jonathan Smith (n. 17 ianuarie 1971),^[1][2][3] cunoscut mai bine după numele scenic Lil Jon, este un rapper, producător muzical, DJ și antreprenor american. Este considerat creatorul subgenului hip-hop crunk.

Lil Jon s-a născut și a crescut în Atlanta, Georgia și a absolvit Douglass High School în 1989. A lucrat pentru So So Def între anii 1993 și 2000. În 2013 Lil Jon a colaborat pentru prima dată cu un muzician român, cu DJ Hidrro pentru piesa "Electric Vodka". Pe data de 7 octombrie 2014 lansează o nouă colaborare alături de producătorul muzical DJ Hidrro intitulată "Middle Finger (Down Low)". În anul 2016 pe data de 1 februarie lansează primul single oficial făcut împreună cu producătorul român DJ Hidrro intitulat "#GFU" (Get Fucked Up).

* 1973: Cuauhtémoc Blanco Bravo (n. 17 ianuarie 1973) este un jucător de fotbalmexican, care joacă pentru Veracruz și pentru Echipa națională de fotbal a Mexicului.
* 1973: Sofia Shinas (n. 17 ianuarie 1973, Windsor, Ontario) este o actriță de film și televiziune, cântăreață și cantautoare canadiană de origine greacă.^[1] Ea este cunoscută mai ales pentru hit-ul său, "The Message", dar și pentru rolul lui Shelly Webster în The Crow.
* 1974: Edvin Marton (adevăratul său nume fiind Lajos Edvin Csűry; n. 17 februarie 1974, Vîlok, Ucraina) este un compozitor și violonist maghiar. El a devenit cunoscut ca violonist pentru patinatori, devenind cunoscut prin colaborarea cu patinatori precum Evgeni Plushenko și Stephane Lambiel.
* 1976: Mircea Muraru (n. 17 ianuarie 1976, Brașov) este un jucător profesionist de handbal ce evoluează pe postul de Inter-Stânga. Acesta a jucat la echipe precum Steaua București, ABC Braga (Portugalia), Toulouse Union HB (Franța), HCM Constanța, Riihimaen Cocks (Finlanda), HC Conversano (Italia), dar și la echipa națională.
* 1976: Constantin Rădulescu (n. 17 ianuarie 1976) este un deputat român, ales în legislatura 2012-2016 din partea PSD.
* 1980: Zooey Claire Deschanel (pronunțat în engleză /ˈzoʊ.iː ˌdeɪʃəˈnɛl/; n. 17 ianuarie 1980) este o actriță și cantautoare americană. În 1999 și-a făcut debutul în cinematografie în filmul Mumford. Rolul care a consacrat-o însă a fost cel din Almost Famous, filmul semi-autobiografic regizat de Cameron Crowe, în care a jucat rolul Anitei. Au urmat filme precum Elf din 2003, The Hitchhiker's Guide to the Galaxy din 2005 și Cum să dai afară din casă un burlac de 30 de ani din 2006. Au urmat și rolurile principale în filmele Yes Man din 2008 sau (500) Days of Summer din 2009.^[1][2]

Pentru câțiva ani, din 2001, Deschanel a jucat în cabaretul If All the Stars Were Pretty Babies alături de actrița Samantha Shelton.^[3] A făcut echipă cu M. Ward alături de care a scos un album de debut, Volume One. Al doilea album, Volume Two, a fost lansat în martie 2010.

* 1980: Grigore Petrenco (în rusă Григорий Владимирович Петренко; n. 17 ianuarie 1980) este un politician de stânga din Republica Moldova, care din 2005 până în 2014 a deținut funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, pe listele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.

* 1982: Dwyane Tyrone Wade, Jr. (n. 17 ianuarie 1982, Chicago, Illinois), poreclit Flash sau D-Wade, este un jucător profesionist american de baschet care evoluează pentru echipa Miami Heat din National Basketball Association (NBA).

* 1983: Álvaro Arbeloa Coca (n. 17 ianuarie1983, Salamanca, Spania) este un fost fotbalist spaniol.

De obicei joacă pe postul de fundașdreapta, dar poate evolua și ca fundașstânga sau central.

* 1983: Lukas Magera (n. 17 ianuarie 1983, Ostrava, Cehoslovacia, astăzi în Cehia) este un fotbalist ceh, care joacă pe post de atacant pentru echipa de fotbal FK Mladá Boleslav. A debutat la naționala Cehiei pe 5 iunie 2009într-un meci amical împotriva Maltei.

* 1983: Ionuț Cristian Stancu (n. 17 ianuarie 1983, Craiova, România) este un jucător român de fotbal retras din activitate.

În martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006

* 1984: Adam Richard Wiles (n. 17 ianuarie 1984), cunoscut mai mult după numele de scenă Calvin Harris, este un DJ, cântăreț, cantautor și producător muzical scoțian. El deține casa de discuri Fly Eye Records. Albumul său de debut, I Created Disco, lansat în 2007, a fost certificat cu aur de către British Phonographic Industry, și conținte single-urile de top 10 "Acceptable in the 80s" și "The Girls". Cel de-al doilea său album de studio, Ready for the Weekend (2009), a atins poziția #1 în UK Album Chart și include piesa "I'm Not Alone", care a debutat pe poziția #1 în UK Singles Chart, hitul de top 5 "Ready for the Weekend", și single-urile "Flashback" și "You Used to Hold Me".

Un album remix intitulat L.E.D. Festival din iulie 2010, a fost lansat ca album liber în ediția din august a Mixmag. În octombrie 2012, Harris a lansat cel de-al treilea său album de studio, 18 Months, care conține single-urile "Bounce", "Feel So Close", "Let's Go", "We'll Be Coming Back", "Sweet Nothing", "Drinking from the Bottle", "I Need Your Love", și "Thinking About You", fiecare din ele intrând în UK Top 10. Calvin Harris a scris și a produs piese și pentru alți artiști, printre care Kylie Minogue, Sophie Ellis-Bextor, Dizzee Rascal, Cheryl Cole, Example și Rihanna — "We Found Love", un succes internațional și unul din cele mai bine vândute single-uri din toate timpurile.

Harris deține recordul pentru cele mai multe hituri de top 10 în UK Singles Chart de pe un singur album de studio, cu nouă hituri, surclasându-l pe Michael Jackson.^[1] Conform Forbes, Calvin Harris a fost cel mai bine plătit DJ în 2013, încasând aproximativ 46 de milioane $.

* 1985: Karolina Kudłacz (n. 17 ianuarie 1985, în Wąbrzeźno)^[1] este o handbalistăpoloneză care joacă pentru clubul german SG BBM Bietigheim și echipa națională a Poloniei.

* 1985: Simone Simons (n. 17 ianuarie 1985, Hoensbroek) este o cântăreață mezzo-soprană olandeză,^[2] vocalista formației symphonic metal Epica.

* 1988: Héctor Alfredo Moreno Herrera (născut pe 17 ianuarie 1988) este un  fotbalist mexican profesionist care joacă pentru clubul spaniol Real Sociedad și Echipa națională de fotbal a Mexicului ca fundaș central.

Moreno a fost un membru al Mexic (selecționata de fotbal sub 17) care a câștigat Campionatul Mondial 2005 ce a avut loc în Peru. El a reprezentat, de asemenea, Mexic în 2010 și 2014  la Campionatul Mondial de Fotbal, precum și 2011 CONCACAF Gold Cup și 2013 Cupa Confederațiilor FIFA.

* 1991: Esmir Ahmetović (n. 17 ianuarie 1991, Srebrenica, Iugoslavia) este un fotbalist bosniac, care evoluează pe postul de mijlocaș stânga la clubul din țara sa natală, Bratstvo Gračanica.

Decese

·         395: Teodosiu I, împărat roman (n. 347). Teodosiu, in  Imperiul  Roman din Răsărit și  Gratian in Imperiul din Apus, amândoi creștini, au ridicat crestinismul  la rangul de singură religie oficială și obligatorie in imperiile lor, prin edictul din 28 februarie 380, cunoscut sub numele de Edictul de la Tessalonic. A sprijinit astfel, în mod hotărât ortodoxismul niceean, religia de stat obligatorie pentru toți supușii imperiului, îndepărtându-se de erezia arianista  care, în Conciliul ecumenic de la Constantinopol  din 381 a fost  condamnat definitiv. Împăratul Grațian a încetat de atunci să mai poarte titlul de  pontifex maximus, suveran pontif al cultului roman. În urma asasinarii imparatului  Valentinian II in anul 392, și proclamarea retorului Flavius Eugenius  ca împărat în Occident, Teodosiu pornește o nouă campanie, obținând în bătălia de la Frigidius (in septembrie 394) victoria asupra uzurpatorului. Este astfel reunificat pentru ultima dată în istorie sub o singură autoritate, Imperiul Roman. După moartea lui Teodosiu 17 ianuarie 395, Imperiul Roman este divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius (in Orient) și Honorius (in Occident).

·         1468: A murit Skanderbeg, erou național, conducătorul poporului albanez împotriva dominației otomane (n. 1405). Gerge Kastrioti (Gjergj Kastrioti) (6 mai 1405 – 17 ianuarie 1468), cunoscut mai ales sub numele de Skanderbeg, este cea mai proeminentă figură a istoriei Albaniei și, totodată, eroul național al acestei țări și al poporului albanez. A condus între 1443 și 1468 lupta împotriva Imperiului Otoman, obținând victorii la Torvioll (1444), Oranik (1456), Mokra (1462), eliberând în mare parte teritoriul albanez, cu centrul în orașul Krujë.

·         1834: Giovanni Aldini, fizician italian (n. 1762)

* 1861: Elizabeth Rosanna Gilbert (n. 17 februarie 1821 – d. 17 ianuarie 1861), cunoscută sub numele de Lola Montez, a fost o dansatoare și actriță irlandeză care a devenit cunoscută ca o dansatoare exotică, curtezană și metresă a regelui Ludwig I al Bavariei.
* 1874: Infanta Maria Teresa a Portugaliei (29 aprilie 1793 – 17 ianuarie 1874) a fost primul copil al regelui Ioan al VI-lea al Portugaliei și a reginei Charlotte de Spania și moștenitoare a tronului Portugaliei între 1793 și 1795, până la nașterea fratelui ei, António Pio.

Maria Teresa s-a născut la Ajuda, Lisabona în 1793. Ca primul născut al unui monrah portughez a primit titlul de Prințesă de Beira (acordat moștenitorului tronului). A fost primul copil din cei nouă ai regelui Ioan al VI-lea al Portugaliei și ai reginei Carlota Joaquina, care era fiica regelui Carol al IV-lea al Spaniei.

Maria Teresa de Braganza

S-a căsătorit la 13 mai 1810 la Rio de Janeiro (unde familia regală se afla în exil din cauza războaielor napoleonice) cu vărul ei, infantele Pedro Carlos, Prinț al Spaniei și Portugaliei. A devenit văduvă la 26 mai 1812 și însă curând a născut singurul ei copil, un fiu, Infantele Sebastian al Portugaliei și Spaniei(1813–75).

Foarte conservatoare, a fost o aliată a fratelui ei mai mic, Miguel I al Portugaliei, în încercarea de a obține tronul Portugaliei (războiul civil din 1826-34) și o aliată a cumantului ei, infantele Don Carlos, Conte de Molinaîn încercarea de a obține tronul Spaniei. În ultimii ani de domnie ai unchiului ei Ferdinand al VII-lea al Spaniei, Teresa a locuit la Madrid și a complotat pentru întărirea poziției lui Don Carlos la succesiune. A participat la Primul Război Carlist (1833–39) fiind un susținător de frunte al carlismului. Sora ei, Maria Francisca, soția lui Carlos, a murit în 1834.

În 1838 s-a recăsătorit cu cumnatul ei, Infantele Carlos, Conte de Molina. Din a doua căsătorie nu au rezultat copii însă ea i-a îngrijit pe copii ei vitregi care îi erau și nepoți buni. Din cauza războiului civil au părăsit Spania și nu s-au mai întors niciodată. Maria Teresa a murit la Trieste la 17 ianuarie 1874 supraviețuind celui de-al doilea soț 19 ani.

·         1893:   A decedat Rutherford B. Hayes, cel de-al 19-lea preşedinte al SUA; (n. 04.10.1822). Rutherford Birchard Hayes, adesea Rutherford B. Hayes (n. 4 octombrie 1822; d. 17 ianuarie 1893), a fost un politician, avocat, lider militar american și cel de-al nouăsprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind un singur mandat (1877 – 1881). Originar din statul Ohio, membru al Partidului Republican și candidat prezidențial al acestuia în alegerile prezidenţiale din 1876, a obținut victoria în alegeri după o luptă extrem de strânsă cu Samuel Tilden, fapt care a făcut ca acele alegeri să fie marcate de multiple controverse în legătură cu cine ar fi fost adevăratul câștigător. Hayes nu a candidat din nou la alegerile prezidenţiale din 1880, ținându-și promisiunea făcută după iscarea controverselor legate de alegerile din 1876. Rutherford B. Hayes a murit în Fremont, Ohio, în 1893, în urma complicațiilor cauzate de un atac de cord anterior.

·         1897 - A murit ofiţerul Pavel Zăgănescu, comandant al detaşamentului de pompieri care a luptat, la 13 septembrie 1848, la cazarma de pe Dealul Spirii din Bucureşti, împotriva trupelor turceşti sosite în Ţara Românească să înfrângă Revoluţia de la 1848

* 1897: Grigore Silași (n. 27 ianuarie 1836, Beclean, Bistrița-Năsăud - d. 17 ianuarie 1897, Năsăud) a fost un preot greco-catolic (protopop), filolog și folclorist român, membru de onoare al Academiei Române (1877).

Între anii 1872–1886 a fost șeful catedrei de limba și literatură română la Universitatea Francisc Iosif din Cluj, universitate cu limba de predare maghiară, unde a fost urmat de Grigore Moldovan. În anul universitar 1883-1884 a fost decan al facultății de litere.

·         1908: Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana (italiană Ferdinando IV, Granduca di Toscana^[1]; 10 iunie 1835 – 17 ianuarie 1908) a fost ultimul Mare Duce de Toscana din 1859 până în 1860. Casa de Habsburg-Lorena a continuat să dețină titlul de pretendent la tron până la sfârșitul Primului Război Mondial.

Născut la Florența, a fost al patrulea copil și primul fiu al lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și a celei de-a doua soții, Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii.

El și familia sa au fost obligați să părăsească Florența la 27 aprilie 1859 odată cu izbucnirea unei revoluții care a inspirat izbucnirea unui război de către Franța și Sardinia-Piemont împotriva Austriei, război care a făcut parte din unificarea Italiei. Familia s-a refugiat în Austria. După sfârșitul războiului, Leopold al II-lea a abdicat la 21 iulie iar fiul său Ferdinand i-a succedat ca Mare Duce.

Ferdinand nu s-a putut întoarce la Florența pentru a cere tronul și Adunarea Națională a Toscanei l-a detronat după numai o lună, la 16 august. Ferdinand încă spera să-și recapete tronul deoarece atât Franța cât și Austria i-au promis să recunoască drepturile sale prin armistițiul de la Villafranca. Totuși nici o putere nu a fost dispusă să facă ceva pentru restaurarea lui. Regatul Sardiniei a anexat Toscana la 22 martie 1860 încheind speranțele lui Ferdinand de a obține tronul.

Ferdinand și-a petrecut restul vieții în exil în Austria. A murit la Salzburg în 1908.

S-a căsătorit prima dată la Dresda la 24 noiembrie 1856 cu Prințesa Anna de Saxonia (1836-1859), fiica regelui Ioan I de Saxonia. Împreună au avut doi copii:

• Arhiducesa Maria Antonietta Leopoldina Annunziata Anna Amalia Giuseppa Giovanna Immacolata Tecla (10 ianuarie 1858 - 13 aprilie 1883). A devenit stareță la mănăstrirea Theresia din Hradschin, Praga.
• O fiică născută și decedată în 1859

S-a recăsătorit la 11 ianuarie 1868 la Frohsdorf cu Prințesa "Alix" de Parma (1849-1935), fiica lui Carol al III-lea de Parma. Împreună au avut zece copii:

• Arhiducele Leopold Ferdinand, Prinț de Toscana (1868–1935). El a renunțat la titlurile lui la 29 decembrie 1902 și a luat numele de Leopold Wölfling. S-a căsătorit de trei ori.
• Arhiducesa Luise, Prințesă de Toscana (1870–1947)
• Arhiducele Josef Ferdinand, Prinț de Toscana (1872–1942). S-a căsătorit prima dată cu Rosa Kaltenbrunner și, după divorț, s-a recăsătorit cu Gertrud Tomanek, cu care a avut copiie. Ambele căsătorii au fost morganatice.
• Arhiducele Peter Ferdinand, Prinț de Toscana (1874–1948). S-a căsătorit cu Prințesa Maria Cristina de Bourbon-Două Sicilii și au avut copii.
• Arhiducele Heinrich Ferdinand Salvator, Prinț de Toscana (1878–1969). General major în armata austriacă. Căsătorit morganatic cu Maria Karoline Ludescher; au avut copii.
• Arhiducesa Anna Maria Theresia, Prințesă de Toscana (1879–1961). Căsătorită cu Johannes, Prinț de Hohenlohe-Bartenstein.
• Arhiducesa Margareta, Prințesă de Toscana (1881–1965)
• Arhiducesa Germana, Prințesă de Toscana (1884–1955)
• Arhiducele Robert Ferdinand Salvator, Prinț de Toscana (1885–1895)
• Arhiducesa Agnes Maria, Prințesă de Toscana (1891–1945)

* 1911: Sir Francis Galton, FRS (n. 16 februarie 1822 – d. 17 ianuarie 1911), văr al lui Douglas Strutt Galton, văr al lui Charles Darwin, a fost un polimatvictorian englez: antropolog, eugenist, explorator tropical, geograf, inventator, meteorolog, proto-genetician, psihometrician și statistician. El a fost numit cavaler în 1909.

Galton a produs peste 340 de lucrări și cărți. El a creat, de asemenea, conceptul statistic de corelație și a promovat pe scară largă regresia către medie. El a fost primul care a aplicat metode statistice pentru studia diferențele umane și inteligența ereditară și a introdus utilizarea chestionarelor și a sondajului pentru colectarea de date de la comunitățile umane, de care avea nevoie pentru lucrările genealogice și biografice și pentru studiile sale antropometrice.

El a fost pionier în eugenism, a utilizat pentru prima oară termenul în sine și expresia „natura versus educație” („nature versus nurture”). Cartea sa Hereditary Genius (1869) a fost prima încercare de a studia social științific geniul și măreția.^[1]

Ca investigator al minții umane, el a fondat psihometria (știința de măsurare a facultăților mintale), precum și psihologia diferențială și ipoteza lexicală a personalității. El a inventat o metodă de clasificare a amprentelor digitale, care s-a dovedit utilă în domeniul științei medico-legale. El a realizat, de asemenea, o cercetare privind puterea rugăciunii, concluzionând că nu avea nici un efect asupra longevității celor pentru care s-au rugat.^[2] Ca inițiator al meteorologiei științifice, el a conceput prima hartă meteorologică, a propus o teorie a anticiclonilor și a fost primul care a stabilit un registru complet pe termen scurt al fenomenelor climatice la scară europeană.^[3] El a inventat, de asemenea, Fluierul Galton pentru testarea capacității de auz diferențiat.^[4]

În 1877 a introdus conceptul de medie condiționată ${\displaystyle E(X/Y)}$, adică speranța matematică a variabilei aleatoare Y, atunci când variabilei aletoare 'X i se dă o valoare determinată. De asemenea, a descoperit fenomene interesante: a calculat la un pictor numărul de aplicări de penel pe un portret, numărul împletiturilor unei perechi de ciorapi, numărul suplimentar de ani de viață de care se bucură membri unei familii etc. A introdus dactiloscopia la Scotland Yard, a înființat Eugenic Society, care a pledat pentru creșterea rasei umane pe principii raționale.

Unii contemporani l-au caracterizat drept excentric, iar alții au considerat că opera sa este serioasă și prezintă un înalt nivel de importanță.

* 1913: Carol Scrob (n. 21 iulie 1856, Săbăoani, România^[1] – d. 17 ianuarie 1913, București, România) a fost un poet român.

Este fiul Emiliei și al lui Francisc Scrob, medic. În Războiul pentru Independență din 1877, Scrob, absolvent al Liceului Național din Iași (promoția 1877), era sublocotenent de infanterie. A avansat până la gradul de maior. Senti­mentalul ofițer scria versuri care apăreau în „Stindardul” (1876) și în „Literatorul” (1880-1884). În 1881 Alexandru Macedonski îl prezintă publicului ca pe o speranță, alături de Duiliu Zamfirescu, iar în 1883 făcea parte din comitetul societății de la „Literatorul”. Colaborează la „Revista literară”, „Peleșul”, „Curierul”, „Universul”, „Minerva literară ilustrată” și scoate revista „Viitorul țărei” (1902).^[2] Publică volumele Rime pierdute (1881), Poezii complecte (1883) și De-ale inimei și Rouă și brumă (1900).

Cunoscut ca poet galant, Scrob e autor de omagii lirice, ma­drigale, versuri de album, elegii erotice, romanțe. Patetismul forțat, sensibilitatea superficială, comună nu erau departe de gustul unui anumit public și, susținute de muzică, romanțele sale au avut succes. Dor de răzbunare, considerată „capodo­pera” genului, provoacă însă, prin gesticulație grandilocventă, un comic involuntar. Cursivitatea dobândită la școala lui Macedonski și, deopotrivă, facilitatea liricii lui Scrob au făcut ca mai mult de cincizeci de compoziții muzicale să îi ilustreze versurile. Valurile Dunării, pe muzica lui Iosif Ivanovici, se mai cântă și azi. Scrob a experimentat, fără reușite, poemul în proză și a lăsat câteva prelucrări din lirica lui Goethe, Heine, Lenau, Francois Coppee și Sully Prudhomme.

* 1931: Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei (10 ianuarie 1864 – 17 ianuarie1931) a fost membru al familiei imperiale ruse.

Marele Duce Petru Nicolaevici a fost al doilea fiu al Marelui Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei și a Ducesei Alexandra de Oldenburg. S-a născut la Sankt Petersburg. Confor tradiției urmate de Marii Duci (titlul era aplicat tuturor fiilor și nepoților împăratului Rusiei), Marele Duce Petru a servit în armata rusă ca locotenet general.

La 26 iulie 1889, s-a căsătorit cu Prințesa Milica de Muntenegru (1866 – 1951), fiica regelui Nicolae I de Muntenegru (1841 – 1921). Marele Duce și Ducesa au avut patru copii:

• Prințesa Marina Petrovna (1892 – 1981)
• Prințul Roman Petrovici (1896 – 1978)
• Prințesa Nadejda Petrovna (1898 – 1988)
• Prințesa Sofia Petrovna (3 martie 1898 – 3 martie 1898)

În urma Revoluției ruse din 1917, cuplul a părăsit Rusia pentru sudul Franței. Aici, Marele Duce Petru Nicolaievici a murit la Cap d'Antibes la 17 iunie 1931. Soția sa a murit la Alexandria, Egipt în septembrie 1951.

* 1935: Maria Theresa de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg^[1][2] (germanăMaria Theresa, Prinzessin von Löwenstein-Wertheim-Rosenberg^[2]; 4 ianuarie 1870, Roma – 17 ianuarie 1935, Viena) a fost prințesă de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg și membră a Casei de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg prin naștere. Soțul ei a fost Miguel Januário de Bragança, pretendent la tronul Portugaliei în perioada 1866 - 1920.

·         1936 - A murit scriitorul Mateiu I. Caragiale ("Craii de Curtea Veche", "Remember") (n.25.03.1885). A fost istoric al heraldicii, poet, și scriitor, întâiul născut al lui  Ion Luca Caragiale.Mateiu Caragiale s-a născut la Bucuresti, fiind  fiul lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu. În anul 1889,  tatăl său se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie. A inceput in  1904 studii de drept la Berlin, dar le abandonează. În anul  îi apare in revista  Viata Romanesca Remember,iar din 1916  începe să lucreze la capodopera sa Craii de Curtea Veche, pe care o finalizează în 1928, si e publicata la editura Cartea Romaneasca  in 1929. În același an, la 1 mai primește premiul Societății scriitorilor români.

·         1938: A decedat în Mandeville (Jamaica) astronomul american William Henry Pickering;  (născut în Boston la 15 februarie 1858. A fost  fratele unui alt celebru astronom, Edward Charles Pickering si a descoperit in 1899 un nou satelit al lui Saturn, Phoebe.

·         1961: Patrice Lumumba, om politic din Republica Democratică Congo (asasinat) (n. 1925)

·         1977: Emilian I. Constantinescu, critic literar român (n. 1894)

* 1979: Virgil Fulicea (n. 9 august 1907, Vaida-Recea^[1], comitatul Făgăraș, Transilvania - d. 17 ianuarie 1979, Cluj) a fost un sculptor, poet și profesor universitar care a activat la Cluj.

Virgil Fulicea s-a născut la 9 august 1907 în localitatea Vaida-Recea, din Țara Făgărașului. Tatăl său, Victor Fulicea, era notar, fiind originar din satul făgărășan Mărgineni.

Virgil Fulicea a urmat școala primară în satul natal, iar în anul 1925 a absolvit cursurile Liceului „Radu Negru” din Făgăraș. A absolvit cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cluj, în 1932. În anul 1934, a absolvit și cursurile Facultății de Științe Juridice și Economice din Cernăuți.

A fost profesor la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj (1933). La Blaj a colaborat cu Pavel Dan, Ion Agârbiceanu. Apoi, a fost profesor la Liceul de Artă din Cluj, între anii 1948-1955. A intrat în rândul universitarilor, la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, în anul 1955 (sculptură), primind titlul de profesor universitar în anul 1970.

Sculptorul Virgil Fulicea s-a stins din viață la Cluj, la 17 ianuarie 1979. A fost înmormântat în Cimitirul Central din Cluj.

·         1985: A decedat Sorin Titel, prozator şi eseist român („Copacul”, „Femeie, iată fiul tau”, „Mi-am amintit de zapadă”). S-a nascut la 7 decembrie 1935 în comuna Margina, lângă Lugoj. Este fiul lui Iosif Titel, notar și licențiat în Drept și al Corneliei, casnică. Între 1946-1953 face liceul la Lugoj și Caransebeș după terminarea căruia intră la Facultatea de Cinematografie din București. Un an mai târziu se transferă de la regie cinematografică la Facultatea de Filologie, în anul al doilea, după ce dă examene de diferență. În 1956 este însă exmatriculat pentru că s-a solidarizat  cu mișcările anticomuniste ale studenților din Ungaria. Va fi reînmatriculat în 1957 la Cluj dar numai pentru o lună. Între 1958-1964 ocupă postul de profesor suplinitor de limba română la Caransebeș și în satul Cârpa. În 1961 revine la facultate de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență. Va absolvi facultatea abia în 1964. Între 1964-1971 este redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara (transformată ulterior în Orizont). Publică acum mai multe romane, și își consolidează poziția în Uniunea Scriitorilor, unde nu deținut nici o funcție. În 1971 se mută la București, unde devine redactor la revista România literară. În data de 17 ianuarie 1985 survine moartea sa prematură, în urma  unei boli necruțătoare și este înmormântat la Cimitirul Bellu.

·         1985: A murit sculptorita şi desenatoarea româna Irina Codreanu. A studiat la Academia «La Grande Chaumière» din Paris, în 1919–1923, cu sculptorul Émile Antoine Bourdelle, apoi patru ani în atelierul lui Constantin Brancusi , evoluând stilistic în spiritul maestrului.

* 1988: Belle Goldschlager Baranceanu, numele corect cu diacritice ar fi Belle Bărănceanu (n. 17 iulie 1902  – d. 17 ianuarie 1988) a fost o artistă plastică americană de origine română.

S-a născut ca Belle Goldschlager în Chicago, statul Illinois. mai târziu, ca artist plastic, a folosit ca nume de artist numele de familie al mamei sale, Bărănceanu.^[3] Părinții săi (ambii de origine română) s-au despărțit în timpul copilăriei sale timpurii și Belle a crescut la ferma bunicilor săi din statul North Dakota.^[4]

A studiat la Minneapolis School of Fine Arts cu artistul plastic Anthony Angarola, care i-a fost partener de viață până la decesul acestuia în 1929. Fiind activă ca artist plastic în Chicago, statul Illinois, în anii timpurii 1920, ca profesor și artist plastic cu opere expuse în expoziții, artista s-a mutat în Los Angeles, statul California în anii 1927 – 1928.^[5] Ulterior, s-a mutat la San Diego în 1933.

În timpul epocii cunoscute ca Marea Depresiune Economică, Belle a executat picturi murale, pictând oficiul poștal al localității La Jolla, respectiv Liceul Roosevelt, din aceeași localitate, ca parte a programului federal de re-lansare economică Public Works of Art Project.^[6]

Opera sa artistică a fost expusă la diferite instituții artistice, așa cum sunt Art Institute of Chicago, Carnegie Institute din Pittsburgh, statul Pennsylvania, la Los Angeles County Museum of Art, la Denver Art Museum și alte locuri. Ca profesor de arte, Belle Bărănceanu a predat la La Jolla School of Arts & Crafts și la Frances Parker School.

Artista a decedat în La Jolla, unde locuise în ultima jumătate de secol, la data de 17 ianuarie 1988.

·         1991: Olav al V-lea (n. 2 iulie 1903, d. 17 ianuarie 1991) a fost rege al Norvegieidin 1957 până la moartea sa. Olav s-a născut în Regatul Unit al Marii Britanii ca fiu al Prințului Carl al Danemarcei și al Prințesei Maud de Walesși la naștere a primit numele de Alexander Edward Christian Frederik.

A devenit Prinț Moștenitor al tronului Norvegiei și a primit numele Olav, când tatăl său a fost ales rege în 1905. A absolvit Academia Militară Norvegiană în 1924 și a făcut studii economice și de jurisprudență la Balliol College, Oxford. În 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam a obținut medalia de aur la navigație. La 21 martie 1929 la Oslo s-a căsătorit cu verișoara sa primară Prințesa Märtha a Suediei cu care a avut un fiu, Harald, și două fiice, Ragnhild și Astrid.

În exilul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Prințesa Märtha împreună cu copiii a locuit la Washington, unde a dezvoltat o prietenie cu Franklin D. Roosevelt. Prințesa Märtha a murit în 1954, înainte ca soțul ei să devină rege.

În timpul războiului, când guvernul norvegian a decis să plece în exil, Olav a plecat împreună cu tatăl său în Marea Britanie. În 1957, după decesul regelui Haakon al VII-lea, Olav a urcat pe tronul Norvegiei.

* 1993: Vilmos Zombori (n. 11 ianuarie 1906 - d. 17 ianuarie 1993) a fost un fotbalist român, care a jucat în Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia). Este portarul cu cele mai multe goluri înscrise în Divizia A, toate în perioada interbelică, 5

* 1996: Barbara Charline Jordan (n 21 februarie 1936 – 17 ianuarie, 1996) a fost un om politic american și un susținător a Mișcării drepturilor civile.

A fost prima persoană afroamericană din senatul statului Texas după Epoca de reconstrucție și prima femeie de culoare din Statele din Sud în Camera Reprezentanților.

·         2000: Ion Augustin Nicolae Rațiu^[2] (n. 6 iunie 1917,^[1] Turda, Comitatul Turda-Arieș, Austro-Ungaria – d. 17 ianuarie 2000,^[1] Londra, Regatul Unit) a fost un politician român, reprezentant al Partidului Național Țărănesc (devenit ulterior PNȚCD).

Ion Rațiu este descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac), din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen.

Membru de seamă al familiei Rațiu, a fost fiul avocatului Dr. Augustin Rațiudin Turda, care la rândul său a fost fiul protopopului greco-catolic al Turzii Nicolae Rațiu (decedat în 1932). Mama sa, Eugenia Rațiu, născută Turcu, a fost nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu, autorul "Peregrinului transilvan".

A urmat școala în Turda și Cluj, iar în 1938 a obținut o diplomă în drept de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În 1943, Rațiu a obținut o diplomă de economie de la Universitatea Cambridge (Anglia). A fost desemnat Membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România.^[3]

În 1940, Ion Rațiu a fost numit consilier la Legația României de la Londra, sub ministrul Viorel Tilea.

La 29 noiembrie 1940, la câteva săptămâni după instaurarea Statului Național-Legionar, a fost fondat Comitetul Național Român. Rațiu a făcut parte din conducerea organizației, aflată sub președinția lui Viorel Tilea.^[4]

Între 1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (în 1979, împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington^[5] ) și finanțat Fundația Rațiu. De asemenea, a fondat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte al PNȚCD. A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990 unde a obținut 4,29 % din voturi și s-a plasat pe locul 3. A fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD la alegerile din 20 mai 1990, respectiv la cele din 1992. În 1996 a fost ales deputat de Arad, tot din partea PNȚCD.

În 1991 a înființat ziarul Cotidianul. Are 2 copii: Indrei Rațiu și Nicolae Rațiu.

Ion Rațiu a murit la Londra, iar conform dorinței sale, trupul neînsuflețit a fost dus la Turda, spre a fi înmormântat în orașul natal. Ion Rațiu a fost îngropat în cimitirul central din Turda, preotul ortodox al bisericii "Adormirea Maicii Domnului" (Biserica Rățeștilor, ctitorită de familia Rațiu) nedând permisiunea înhumării sale lângă strămoși, în curtea bisericii, din cauza diferendelor dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română Unită cu Roma, Ion Rațiu fiind credincios unit. Slujba de prohodire nu a putut fi însă oficiată în biserica ctitorită de familia sa, Biserica Rățeștilor din Turda, din cauza împotrivirii preotului parohiei ortodoxe care ocupă lăcașul din 1948, care a împiedicat accesul clericilor greco-catolici în biserică pentru săvârșirea slujbei de înmormântare conform dorinței defunctului. Astfel slujba prohodului a avut loc în stradă pe un ger pătrunzător.^[6]

Elisabeth Rațiu a murit 19 octombrie 2016, la vârsta de 94 de ani, la Londra.

* 2000: Vasile Cristea (n. 24 februarie 1906, Șomoștelnic, Comitatul Târnava-Mică- d. 17 ianuarie 2000, Roma) a fost un episcop român unit, care a îndeplinit între anii 1960-1987 funcția de episcop pentru românii greco-catolici din diaspora.

* 2002: Camilo José Cela (n. 11 mai 1916, Iria Flavia, Padron, Coruña – d. 17 ianuarie 2002, Madrid) a fost un scriitor spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1989.

·         2003 - A încetat din viaţă cel mai cunoscut antropolog român, Cantemir Rişcuţia (n. 1923)

* 2003: Richard Donald Crenna (30 noiembrie 1926, Los Angeles, California - 17 ianuarie 2003, Los Angeles, California) a fost un actor american de film, televiziune și radio^[7] și ocazional regizor de televiziune.
* 2004: Czesław Niemen (n. 16 februarie 1939, Stare Wasiliszki - d. 17 ianuarie2004, Varșovia, Polonia) a fost un compozitor polonez și muzician rock.

·         2005 - A încetat din viaţă fostul lider reformist chinez Zhao Ziyang

·         2008: Robert (Bobby) James Fischer (n. 9 martie 1943, Chicago, Illinois, SUA - d. 17 ianuarie 2008, Reykjavík, Islanda) a fost un jucător de șah american, al unsprezecelea campion mondial (1972-1975).
* 2010: Erich Wolf Segal (n. 16 iunie 1937 în Brooklyn, New York City – d. 17 ianuarie 2010 în Londra) a fost un scriitor american. A fost fiu de rabin. A scris printre altele romanul de succes Love Story, o dramă romantică adaptată după scenariul filmului omonim, scris tot de el.

·         2011  - A încetat din viaţă producătorul muzical american Don Kirshner, supranumit "omul cu urechea de aur"; a lansat carierele unor artişti de renume, precum Neil Diamond, Bobby Darin, Neil Sedaka şi a duetului Carole King-Gerry Goffin, autorii pieselor "Will You Love Me Tomorrow" şi "The Loco-Motion" (n. 17 aprilie 1934)
* 2017: Gheorghe Dumitrașcu (n. 25 septembrie 1939, Nisipari, România – d. 17 ianuarie 2017^[1]) a fost un senator român în legislaturile 1990-1992, 1992-1996 și 1996-2000 ales în județul Constanța pe listele partidului FSN și apoi PDSR. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 1990-1992, Gheorghe Dumitrașcu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Turcia, Ungaria, Mongolia și Republica Bulgaria. În legislatura 1992-1996, Gheorghe Dumitrașcu a fost membru în Frontul Democrat al Salvării Naționale iar apoi a devenit membru al PDSR. În legislatura 1996-2000, Gheorghe Dumitrașcu a fost membru al PDSR până în septembrie 2000 iar apoi a devenit independent. În legislatura 1996-2000, Gheorghe Dumitrașcu a inițiat o singură moțiune. În legislatura 1996-2000, Gheorghe Dumitrașcu a fost membru al grupurilor parlamentare de prietenie cu Mongolia și Albania. Gheorghe Dumitrașcu a fost profesor universitar în cadrul Facultății de Istorie a Universității „Ovidius” din Constanța

Sărbători

·         Sf Cuv. Antonie cel Mare; Sf Cuv Antonie cel Nou din Veria (calendar crestin-ortodox)

·         Sf. Anton, abate (calendar romano-catolic)

·         Sf. Antonie cel Mare (calendar greco-catolic)

ARTE 17 Ianuarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 17 Ianuarie

Puccini - Madama Butterfly Opera (Maria Callas - Century’s recording : H.V.Karajan)

MUZICĂ 17 Ianuarie

Compozitorul si violonistul italian Antonio Verracini

Dalida (Iolanda Cristina Gigliotti)

Simon și Garfunkel

Simon and Garfunkel - Greatest Hits 

Bob Dylan

Bob Dylan 

Anton Şuteu

Mick Taylor - Can't You Hear me Knocking:

Rolling Stones 2013 Mick Taylor Solo Can't you hear me knocking: 

Paul Young 

ÎNREGISTRĂRI NOI

Vivaldi: Concerto in D minor: For you, my friend

Prokofiev - Complete Piano Sonatas (reference recording : Yakov Kasman)

Beautiful Romantic Instrumental Love Songs - Best Relaxing Piano Music

Fasch: Instrumental music

Hey There! (Sammy Davis Jr) (Lyrics+Song/Artist Info) Beautiful Beach Scenes! #ProfHowdy H.D.

Greatest Classic Rock Songs The 80's 90's | CCR, U2, Dire Straits, Bon Jovi, Bruce Springsteen

POEZIE 17 Ianuarie

Mateiu I. Caragiale

Biografie

Mateiu Caragiale (n. 25 martie 1885, București – d. 17 ianuarie 1936, București) a fost un autor, istoric al heraldicii, poet și scriitor român, întâiul născut al lui Ion Luca Caragiale.

Mateiu Caragiale s-a născut la București, fiul lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu. În anul 1889 tatăl său se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie. În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie. Își căuta strămoșii pe care îi credea aristocrați.^[1]

În 1904 începe la Berlin studii de drept pe care le abandonează. În anul 1921 îi apare povestirea Remember la revista Viața Românească. Din 1916 începe să lucreze la Craii de Curtea-Veche pe care o finalizează în 1928. Cartea apare la editura Cartea Românească în 1929. În același an, la 1 mai primește premiul Societății Scriitorilor Români (SSR).

În Agendă notează faptul că în februarie 1929 începe să lucreze la romanul Sub pecetea tainei, iar în octombrie la Soborul (Școala) ^[2] țațelor.

Placheta de versuri Pajere a apărut postum, chiar în anul morții poetului. Aproape toate poeziile apăruseră în timpul vieții scriitorului ca și mare parte a romanului Sub pecetea tainei. Textele sale heraldice, documentate și dezvoltate și însemnările istorice erau destinate uzului personal și n-au fost puse în valoare de scriitor.

„Reacționar, conservator, antiegalitarist, spirit nu prea religios, veșnic cârtitor, în fine, o conștiință de boier de țară, se comporta ca un lord britanic cu ascendente nobiliare atestate de nouă secole, care, firește, nu înregistrează niciun prieten, are numai inamici si supuși”^[3]. A locuit împreună cu soția sa mai în vârstă cu 25 de ani^[4], Marica Sion, pe strada Robert de Flers, actualmente Logofăt Luca Stroici, în casa de la nr. 9a. Odată cu căsnicia, a intrat și în posesia unei moșii la Sion (Fundulea), cu un conac la care avea satisfacția de a-și înălța în 1928 propriul steag cu blazon având culorile de bază („coup vert sur jaune”)^[5] din blazonul nobiliar al Karabetzilor, strămoșii săi aleși^[6].

Fără a avea complexitatea inextricabilă a operei Craii de Curtea-Veche, povestirea Remember, adevărată artă poetică, reprezintă punctul cel mai de sus al esteticii mateine. Plasată într-un cadru cosmopolit (Berlinul de la începutul secolului trecut), acțiunea este învăluită într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, legate de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Dacă pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent - inadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos.

„Remember” este o narațiune cu aspect de pastișă foarte personală. Are un stil greu. Tablou tipic al unui Berlin - Sodomă, cu canale suspecte, fântâni, păduri seculare, miros de trandafiri, locande neerlandeze unde se beau rachiuri cu mirodenii de Jawa și Antile, este de fapt portretul în tonuri fantastice al unui tânăr aristocrat englez, Sir Aubrey de Vere, efeminat, care umblă noaptea prin Tiergarten, îmbrăcat ca femeie, sau foarte fardat și într-un extravagant frac albastru, în amândouă ipostazele recognocibil prin șapte inele cu șapte safire de Ceylon. Numele eroului poartă gândul întâi la Lenore de Edgar Allan Poe, apoi mai exact la Sir Aubrey de Vere (1788-1841), dramaturg romantic.

Romanul Craii de Curtea-Veche a avut de la început admiratori fanatici, ceea ce la un examen superficial nu s-ar explica. Titlul vine de la o anecdotă publicată de I. L. Caragiale, unde se explică originea expresiei „crai”.

Mărturisire

Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale,
Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăţi,
Pe ea boarea nu adie, veşnic dorm undele-i pale,
Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăţi.

Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,
Iedera şi muşchiul verde zidurile-i năpădesc,
Strajă a singurătăţii trist veghează pe colină,
Şi în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.

Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pare-n sânge,
Spulberată-i fu mireasma de-al restriştii aprig vânt,
E-o cântare-ndepărtată ce visări apuse plânge,
E o candelă uitată ce se stinge pe-un mormânt.

Călugăriţa

În sfânta mănăstire de-ai mei părinţi zidită,
Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,
Acoperit de zdrenţe, de ani împovărat,
Îndur sub bolţi de jale o soartă urgisită.

Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,
A ţării mândră Doamnă - dar lumea m-a uitat -
Şi-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvâcneşte şi sângeră rănită.

Căci viaţa mea în lacrimi şi-a oglindit izvodul
De când cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul
Purces-a să înfrunte păgânele urdii;

Din şea îl prăbuşiră hangerele haine -
De-atunci cad în ruină măreţe curţi pustii
Şi eu îmi rog sfârşitul, dar moartea nu mai vine.

Singurătatea

E-aşa de greu amurgul cu zarea-nsângerată,
Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbuşit
Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată,
Şi-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată
Că simt cum plânge-n mine ceva nedesluşit.

Melancolia face în pieptu-mi să tresalte
Neînţelese doruri, în vreme ce-aţipind
Fiinţa mea de astăzi, în locu-i răsar alte
Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte,
Zguduitoare patimi cu foc mărturisind.

Umbroasa-le poveste măreaţă se-mpleteşte
La murmurul ei sumbru plutind în depărtări,
Nostalgică gândirea în voie-mi pribegeşte
Şi nesfârşit de tristă, se pierde, se topeşte
Într-un noian albastru de mistice visări...

Din crudele cătuşe, ce încă mă mai leagă,
De omeneasca fire treptat mă dezrobesc,
Înseninată mintea-mi începe să-nţeleagă,
Cu-amar dezgust, a vieţii zădărnicie-ntreagă
Şi, liberă, străină de tot ce-i pământesc,

Se-nvoaltă, se-ntraripă, spre slăvi semeţ se-avântă
Cutezătoare, gravă, mai sus, mereu mai sus,
În prada-nfrigurării ce aprig mă frământă
Renasc cel de-altădată, acel ce nu-l încântă
Decât singurătatea, dar singur, totuşi, nu-s.

Căci dacă, dus pe gânduri, m-asez lângă fântână
Privind cum apa doarme pe netedul nisip,
Cu tâmplele în palme şi-adăst în umbră până
Când lin şi molcom ziua cu noaptea se îngână
În fluida oglindă, alături de-al meu chip,

În străveziu zăbranic aievea se iveşte
O tainică-arătare... Adâncele-i priviri
Ce se resfrâng prin lacrimi spre mine-şi aţinteşte
Iar glasu-i ca-ntr-o rugă, tremurător, şopteşte.
De mult cunosc ispita acestei năluciri...

Întotdeauna dânsa mă mustră cu blândeţe:
- De ce-mpotriva firii hain te răzvrăteşti;
Tot ce-i frumos în suflet de ce laşi să îngheţe
Jertfind trufiei sterpe senina tinereţe?
Ia seama că ea trece şi n-o mai regăseşti.

A-ţi înfrâna încearcă sălbatica pornire,
Cât mai e timp, te-ntoarce din drum, nu şovăi!
Scăparea e-n credinţă, nădejde şi iubire,
Prin ele doar s-atinge fugara fericire,
Urmează-le deci legea şi nu te vei căi...

- Taci, îi răspund, mai scumpă îmi e a mea durere,
Prin ea spre-nţelepciune eu cugetu-mi ridic,
Ce-mi pasă dacă sufer, când sufer în tăcere,
Când nu cârtesc, nu blestem şi nu cer mângâiere,
Când nu mă-ncred în nimeni şi nu cred în nimic!

Iubirea e robie; trădarea – umilinţă;
Nădejdea? ce-mi rămâne a mai nădăjdui?
Precum în nepăsare trăiesc fără credinţă
Voi şti deopotrivă să mor fără căinţă,
Chiar clipa ce-a din urmă o voi dispreţui.

Cât mai curând ea vie, aducă-mi alinarea
De veci şi voi primi-o netulburat şi mut -
Spre a putea respinge şi-atunci înduioşarea
Goni-voi amintirea şi voi chema uitarea
Să-mi legene sfârşitul, al liniştii-nceput.

Că margini nu cunoaşte păgâna-mi semeţie,
Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt,
Mi-am răzbunat printr-însa întreaga seminţie,
Şi sub călăuzirea-i păşesc cu bărbăţie
Pe-atât de aspra cale a negrului mormânt...

Cu amăgiri deşarte şi seci seninătatea
De tinzi să mi-o mai turburi, de-acum e în zadar...
Piei dar şi-n pacea nopţii îmi lasă voluptatea
De-a fi cu totul singur, redă-mi singurătatea...
Târziu uşoara şoaptă, încet se stinge, iar.

Din ce în ce mai ştearsă, ciudata arătare
Pe nesimţite piere din undele-argintii,
Când spelb şi searbăd cerul iar sângeră la zare
Şi, deşteptând frunzişul, a dimineţii boare
Îmi spulberă-ncântarea grădinilor pustii.

TEATRU/FILM 17 Ianuarie

Dramaturgul şi prozatorul rus A.P.Cehov ("Doamna cu căţelul", "Trei surori", "Livada de vişini", "Pescăruşul")

Livada de visini - A.P.Cehov:

Pescărușul – A P Cehov: http://youtu.be/kBjRnQuGAiw.

Unchiul Vanea – A P Cehov: http://youtu.be/2sI9Fx0dgfo.

Oameni de rezerva - Bogdan Ficeac

Mihai Eminescu Memento Mori 1979 ElenaTacciu

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 17 Ianuarie

Am adunat câteva glume de la lume:

SFATURI UTILE 17 Ianuarie

NU CONSUMA ACESTE ALIMENTE ÎMPREUNĂ

Consumul regulat de fructe şi legume joaca un rol crucial în menţinerea sănătăţii optime a corpului. Totuşi, există anumite fructe şi legume care nu trebuie ingerate niciodată simultan. Amestecarea lor poate pune în pericol sănătatea întregului organism.

Iată principalele amestecuri ce trebuie evitate:

1. Budincă şi banane

Această combinaţie de budincă şi banane se digeră foarte greu şi reduce concentrarea mentală. În plus, încurajează producerea de substanţe toxice ce pot avea consecinţe grave mai ales asupra sugarilor.

2. Portocale şi morcovi

Deşi este o combinaţie foarte populară întâlnită mai ales în sucurile concentrate pasteurizate, portocalele în amestec cu morcovi pot genera arsuri stomacale şi reflux biliar. De asemenea, s-a constatat că această combinaţie poate favoriza apariţia disfuncţiilor renale.

3. Ananas şi lapte

Bromelaina conţinută de ananas nu permite combinarea cu anumite alimente, în special cu laptele. Amestecarea ananasului cu lapte determină dureri de stomac, dureri de cap, greaţă şi alte efecte periculoase mai ales pentru bebeluşi.

4. Papaya şi lămâie

Această combinaţie poate cauza anemie şi alte dezechilibre ale hemoglobinei. Evit-o cu orice preţ!

5. Guave şi banane

În amestec cu banane, guavele pot genera balonare, flatulenţă, acidoză, dureri de cap şi greaţă.

6. Portocale şi lapte

Dacă obişnuieşti să adaugi portocale la cerealele pentru micul dejun, îţi suprasoliciţi inutil stomacul. Această combinaţie cauzează deranjamente stomacale şi împiedică digerarea amidonului din cereale.

7. Legumele şi fructele în general

Evită să consumi simultan legume şi fructe! Fructele sunt bogate în zahăr, ceea ce le face mai greu de digerat şi, în combinaţie cu legume, rămân în stomac mai mult timp. Când fermentează, fructele eliberează toxine cauzatoare de diaree, dureri de cap şi de stomac, dar şi infecţii.

Ai voie însă să amesteci fructele între ele. Iată câteva recomandări:

Dulci – poţi amesteca după bunul plac fructele dulci precum merele, bananele, pepenele galben şi lubeniţa, deoarece nu conţin acizi.

Acide – poţi combina în siguranţă fructe bogate în acid citric precum portocale, lămâi, struguri, coacăze, grepfrut şi kiwi.

Semi-acide – poţi amesteca după bunul plac fructele cu conţinut mic de acizi precum mango, zmeură, căpşuni şi mere.

Neutre – aceste fructe conţin uleiuri vegetale, vitamine, proteine şi săruri; printre ele se numără migdalele, avocadoul, nucile, nucile de cocos şi alunele.

GÂNDURI PESTE TIMP 17 Ianuarie

Nicolae Iorga - Citate:

Anton Pavlovici Cehov - Citate: