MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 2 SEPTEMBRIE 2019 - PARTEA ÎNTÂI

Bună ziua, prieteni şi mulţumesc celor ce vizitează pagina mea și citesc MATERIALELE SELECȚIONATE!

Nu uitați că acestea apar zilnic!

ISTORIE PE ZILE 2 Septembrie

Evenimente

· 47 i.Hr: Regina Cleopatra a VII-a Egiptului il asociaza pe fiului ei Ptolemeu al XV-lea Caesarion la tronul Egiptului. La 23 iunie 46 i.Hr. Cleopatra a nascut un fiu despre care a pretins ca este al lui Iulius Cezar si pe care l-a botezat „Cezarion” („Micul Cezar„). Dupa ce fratele sau Ptolemeu al XIV–lea a murit, probabil otrăvit, Cleopatra, care era asociata la domnie cu el si-a adus fiul la conducere alături de ea, sub numele de Ptolemeu Cezarion (Ptolemeu al XV–lea Caesar). Ptolemeu al XV-lea Cezarion (d. august 30 î.Hr.) a fost ultimul rege din dinastia ptolemeică din Egipt, iar ca prinţ moştenitor avea să devină rege al Egiptului elenistic, dar a fost executat de trupele lui Octavianus in data de 23 august anul 30 î.Hr.

· 31 î.Hr: Bătălia de la Actium între Gaius Iulius Caesar Octavian (nepotul lui Caesar) și un general al lui Caesar, Marcus Antoniu, care aspirau sa preia puterea la Roma dupa moartea lui Iulius Caesar. Bătălia a avut loc în apropierea insulei Levkas, la Actium, în vestul Greciei, marcand sfârșitul republicii romane și actul de naștere al Imperiului Roman. Această luptă a fost considerată printre cele mai mari bătălii navale ale antichității si s-a încheiat cu victoria zdrobitoare a lui Octavian Augustus, care a ajuns să controleze întreaga putere la Roma.

· 1192: Se incheie Tratatul de la Jaffa, o Convenție de Pace între sultanul musulman Saladin și conducatorul cruciat Richard Inima de Leu, care pune capat celei de-a treia Cruciade.

· 1442: Lupta de pe Ialomita se incheie cu victoria lui Iancu de Hunedoara asupra turcilor, marcand inceputul campaniilor ofensive ale lui Iancu de Hunedoara. Bătălia de pe Ialomiţa (2 septembrie 1442) a fost un conflict armat desfăşurat în Ţara Românească între otomanii conduşi de beylerbey-ul Rumeliei, Sehabeddin, şi voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara (1441 – 1456). Acesta pătrunsese în Ţara Românească în 1442 şi-l înlocuise pe Vlad Dracul (1437 – 1442, 1444 – 1447) cu fiul lui Dan al II-lea (1420 – 1421, 1422 – 1427, 1427 – 1431), Basarab al II-lea (1442 – 1444). În august 1442, o mare oaste otomană (istoricii contemporani o apreciază la 80.000 de oameni) trece Dunărea pe la Nicopole, cu ordinul de a redresa situaţia. Otomanii cuceresc cetatea Târgovişte şi pornesc apoi în grupuri, după pradă. Beylerbey-ul, cu cea mai mare parte, a armatei înaintează pe Valea Ialomiţei, spre Pasul Buzău. Pe 2 septembrie 1442, Iancu, în fruntea a circa 25.000 de oşteni, îl atacă pe râul Ialomiţa, folosind teritoriul muntos şi strâmt, şi obţine o strălucită victorie. Au căzut pe câmpul de luptă un sangeak şi patru bey, Sehabeddin s-a retras spre Dunăre lăsând grupurile plecate după pradă la discreţia învingătorilor, care le-au nimicit. Iancu a luat o captură bogată, „… steaguri, corturi, vreo 5.000 de cămile, cai şi catâri, haine scumpe şi atâtea alte lucruri…” (Camil Mureşan). Sultanul l-a înlocuit pe Sehabeddin, în fruntea Rumeliei, cu Hassan. După alungarea otomanilor, Basarab al II-lea ocupă tronul, fiind considerat de regele Ungariei, Vladislav I (1440 – 1444), ca „adevăratul moştenitor” al acestei ţări. Iancu îşi începe astfel rolul de protector al celor două state româneşti, de la sud şi est de Carpaţi, „… consolidând astfel încadrarea Ţării Româneşti în frontul antiotoman, aşa cum fusese în vremea lui Mircea cel Bătrân” (Ştefan Ştefănescu). articol preluat de pe: enciclopediaromaniei.ro

· 1631: Leon Voda, domnul Tarii Romanesti, i-a invins pe boierii rasculati in frunte cu Matei aga din Brancoveni, viitorul domn Matei Voda Basarab.

· 1666: Un incendiu a devastat timp de 5 zile 13.000 de case inclusiv Catedrala Sfântul Paul, dezastru cunoscut în istoria Angliei drept „Marele Incendiu” (Great Fire). In memoria victimelor a fost ridicată o statuie care se afla în centrul Londrei.

· 1752: În Marea Britanie și în coloniile sale, calendarul iulian a fost înlocuit cu calendarul gregorian, diferența de 11 zile dintre cele două calendare fiind rectificată prin faptul că urmatoarea zi, 3 septembrie, a fost datată 14 septembrie.

· 1792: Revoluția franceză: "Masacrele din septembrie"; 1300 de deținuți din închisori sunt omorâți fără judecată de către mulțimea dezlănțuită.

· 1829: Semnarea Tratatului de pace ruso-turc, la Adrianopol. La finele Războiului Ruso-Turc din 1828-1829, pe 2/14 septembrie 1829, a fost semnat Tratatul de la Adrianopol sau Pacea de la Adrianopol (azi Edirne, Turcia), un tratat care a avut implicatii deosebite asupra Principatelor Române, prin aceea ca a „smuls” Moldova şi Valahia de sub dominaţia otomană si a reconfigurat harta politica a Balcanilor. Acest tratat a fost semnat sub presiunea marilor puteri, în urma unui război declanşat de Rusia, cu mandat european. Turcia învinsă a fost nevoită să facă importante concesiuni şi obligată să slăbească controlul asupra Tărilor româneşti. În timp ce Rusia caută să-şi mărească influenţa asupra sud-estului Europei, din punct de vedere economic, interesele economice englezeşti joacă un rol decisiv. Anglia, în căutare de noi pieţe de desfacere şi de resurse, interesată în special de grîul românesc, ajunge pînă la gurile Dunării, unde se loveşte de monopolul turcesc asupra comerţului cu Principatele. Prevederile tratatului cu privire la ţările române urmăreau tocmai asigurarea condiţiilor prielnice comerţului liber şi dezvoltării capitaliste în principate. Semnat la Adrianopol (Turcia Europeană) , tratatul prevedea recunoaşterea independenţei Greciei, autonomia Serbiei precum şi autonomia administrativă a Moldovei şi Valahiei (titlul V al acestui tratat), inclusiv retrocedarea celei din urmă cetăţilor turceşti de la Turnu Măgurele, Giurgiu şi Brăila. Prevederile economice ale tratatului pentru Principatele Româneşti au constituit un puternic imbold pentru agricultură şi comerţ, scutindu-le de obligaţia de a aproviziona Constantinopolul şi recunoscîndu-le libertatea comerţului cu toate ţările. Poarta a fost de asemenea de acord cu redactarea unor noi regulamente administrative referitoare la Principate, sub supravegherea Rusiei, şi a acceptat ocupaţia rusească din Principate, pînă la plata unor mari despăgubiri de război. Prin tratat s-a consolidat astfel poziţia Rusiei în Principate, dar, totodată, s-au făcut paşi importanţi pentru împlinirea idealurilor boierilor reformatori, de scuturare a dominaţiei otomane. Acum rămîneau valabile doar o parte a elementelor de suzeranitate otomană – tributul anual şi dreptul sultanului de a confirma alegerea domnilor. Titlul V din Tratat prevedea: “Deoarece cnezatele Moldovei şi Valahiei s-au supus în baza capitulaţiilor speciale puterii supreme a Porţii Strălucitoare şi deoarece Rusia s-a angajat să garanteze bunăstarea lor, atunci acestora li se păstrează toate drepturile, avantajele şi beneficiile, acordate în aceste capitulaţii sau acorduri, semnate între ambele case imperiale sau în hatti-şerifuri, editate anterior. De aceea acestor cnezate li se acordă libertatea religioasă, securitatea deplină, administrarea populară locală şi dreptul de comerţ liber. Articolele suplimentare acordurilor anterioare, considerate necesare pentru ca aceste regiuni neapărat să se poată folosi de drepturile lor, specificate într-un document separat, care este şi va fi respectat identic cu celelalte părţi ale prezentului acord.” Tratatul avea anexat “Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Valahia” care prevedea: – raialele turceşti din stînga Dunării sunt restituite Valahiei; – autonomia administrativă; – domni pămînteni aleşi pe viaţă; – libertatea comerţului pentru toate produsele; – dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii româneşti şi libera folosire a porturilor româneşti; – scutirea de obligaţia de aprovizionare a Porţii; – limitarea dreptului de intervenţie a Imperiului Otoman în Principate; – menţinerea ocupaţiei ruseşti pînă la plata despăgubirilor de război de către turci; – interdicţia pentru musulmani de a stăpîni pămînturi în Principate. Ţarul Nicolae l-a însărcinat pe Contele Pavel Kiseliov (Pavel Kiseleff), ofiţer energic şi bun administrator, cu transpunerea în practică a prevederilor Tratatului de la Adrianopol. El a preluat această funcţie în noiembrie 1829, la Bucureşti. De atunci şi pînă la încheierea mandatului său, în aprilie 1834, el a avut puteri aproape nelimitate în reorganizarea vieţii politice şi economice din Principate.

· 1848: In timpul celei de-a treia Adunari naționale de la Blaj, cei 60 000 de participanți declară că nu recunosc „uniunea” Transilvaniei cu Ungaria și reafirmă revendicările țărănimii iobage. Se formează oastea populară sub conducerea lui Avram Iancu.

· 1859: În întreaga lume are loc o superfurtună solară.

· 1870: Se incheie Bătălia de la Sedan, desfășurată în cadrul războiului franco-prusac, în urma căreia trupele franceze au fost încercuite și înfrânte de cele prusace, provocând căderea celui de-al doilea imperiu al lui Napoleon al III-lea și proclamarea republicii și a Comunei din Paris. După înfrângerea de la Sedan, împăratul Franţei Napoleon al III-lea se predă comandantului armatei prusace.

Capitularea lui Napoleon al III-lea

· 1880 – la Nantasket Beach, în Statele Unite, se dispută primul joc de baseball în nocturnă din istorie

· 1889 – este inaugurat Molineux Stadium, arenă pe care evoluează Wolverhampton Wanderers

· 1899 – este inaugurat stadionul Hillsborough, pe care își dispută meciurile de acasă Sheffield Wednesday

· 1909: Un numar de 47 de scriitori se intrunesc in amfiteatrul Liceului Lazar din Bucuresti si pun adevaratele temelii ale Societatii Scriitorilor Romani, care era, totusi, o continuare a Societatii infiintata in 1908 de Cincinat Pavelescu. Primele încercări de a crea organizații de scriitori în România datează din anii 1821, 1827, 1831. Începutul propriu-zis se face cu Asociația literară Română din 1848 dar aceasta nu funcționează. O Societate Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română și ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile științei, culturii și artei. Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 și a fost pusă în funcțiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăți i-a avut ca președinte pe Mihail Sadoveanu și ca vicepreședinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul președinte, Emil Gârleanu a obținut recunoașterea SSR ca „Persoană morală”. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului război mondial SSR a funcționat în refugiu la Iași. În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu ales an de an timp de șapte ani consecutiv. A fost în opinia istoricilor literari cea mai bună perioadă a S.S.R. După 1944 s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri comuniste, epurări etc. Conferința de fuziune între S.S.R. și societatea Autorilor dramatici din martie 1949 marchează înființarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior „din R.S.R.”, devenită Uniunea Scriitorilor din Romania în 1990.

· 1918 (2/15 septembrie): La Congresul de la New York al românilor, cehilor, slovacilor, polonezilor, sârbilor, croaţilor şi rutenilor se votează o moţiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei şi eliberarea tuturor popoarelor asuprite.

· 1920 – echipa națională a Belgiei câștigă, la Anvers, turneul olimpic de fotbal, după ce trece cu 2-0 de Cehoslovacia

· 1943: Conducatorul Romaniei, maresalul Antonescu, se întâlneste în Germania cu Adolf Hitler pentru reconfirmarea alianței dintre cele două țări.

· 1945 – Japonia a semnat actul de capitulare necondiţionată, ceea ce a însemnat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-1945). Armistițiul a fost semnat de reprezentanții Imperiului Japonez pe de-o parte și cei ai Aliaților: Statele Unite ale Americii, Republica China, Regatul Unit, Uniunea Sovietică, Australia, Dominionul Canadei, Guvernul provizoriu al Republicii Franceze, Olanda și Noua Zeelandă la bordul vasului de linie american “USS Missouri”, ancorat în Golful Tokyo pe 2 septembrie 1945. Vasul a avut un rol important în luptele din Pacific, iar preşedintele de atunci al Statelor Unite ale Americii (S.U.A.), Harry Truman, l-a preferat ca loc de desfăşurare a ceremoniei şi pentru faptul că purta numele statului în care s-a născut. Trebuie menţionat faptul că ziua de 2 septembrie 1945 este uneori denumită impropriu – “Ziua victoriei asupra Japoniei“, deși acest termen este folosit de obicei pentru a denumi dată în care Împăratul Hirohito al Japoniei a acceptat termenii Declarației de la Potsdam şi anume 15 august 1945. Ceremonia de semnare, la bordul vasului american Missouri, a durat 23 de minute și a fost transmisă în toată lumea. Actul capitulării a fost semnat la început de ministrul de externe japonez Mamoru Shigemitsu “din ordinul și în numele împăratului Japoniei și a guvernului japonez ” și mai apoi de generalul Yoshijiro Umezu, șeful Marelui Stat Major, “din ordinul și în numele Cartierului general imperial japonez” la ora 9:04. După aceasta au semant generalul american Douglas MacArthur, comandantul aliat suprem pe teatrul de luptă din Pacific. Au semnat ca martori generalul locotenent american Jonathan Mayhew Wainwright (care capitulase în Filipine) și generalul locotenent britanic Arthur Percival, (care capitulase în fața japonezilor în Singapore). Ultimii doi au primit ca suvenir cîte unul dintre cele trei stilouri cu care a fost semnat actul capitulării. Un al treilea stilou se păstrează în muzeul Academiei militare americane West Point. Au semant de asemenea: – Amiralul Chester Nimitz pentru Statele Unite ale Americii,
– Generalul Hsu Yung-Ch’ang pentru Republica China,
– Amiralul Bruce Fraser pentru Regatul Unit,
– Generalul locotenent Kuzma Derevianko pentru Uniunea Sovietică,
– Generalul Thomas Blamey pentru Australia,
– Colonelul Lawrence Moore Cosgrave pentru Canada,
– Generalul Philippe Leclerc de Hautecloque pentru Franța,
– Viceamiralul C.E.L. Helfrich pentru Olanda
– Vicemareșalul aerului Leonard M. Isitt pentru Noua Zeelandă.

· 1956 – se dispută Marele Premiu de formula 1 al Italiei, ultima etapă a sezonului. Stirling Moss câștigă cursa din “Cizmă”, urmat de Peter Collins și Ron Flockhart

· 1958: A fost inaugurat, la București, Muzeul "George Enescu".

· 1972 – sportiva Renate Stecher, reprezentanta Germaniei de est, stabilește un nou record în concursurile feminine de 100 de metri plat, 11,07 secunde. Recordul va rămâne în vigoare timp de 4 ani

· 1987 – naționala de fotbal a României este învinsă cu scorul de 3-1 de selecționata Poloniei, într-un meci amical

· 1991 – Naufragiul cargoului „Rostok”, sub pavilion ucrainean. Nava ucraineană, care avea la bord 5.000 de tone de oţel, a eşuat la mila 31 a canalului Sulina în 2 septembrie 1991în dreptul comunei Partizani . Timp de un an, navigaţia în zonă a fost blocată în totalitate, iar apoi pe canalul Sulina circulaţia navelor s-a desfăşurat cu greutate, alte zeci de nave eşuând de-a lungul anilor din cauza lăţimii mici a canalului. Autorităţile din zonă au estimat că, din această cauză, pagubele înregistrate s-au ridicat la câteva zeci de milioane de dolari. Consortiul “Rostock Remover”, care s-a obligat prin contract sa inlature rămăşiţele navei pana cel târziu la 1 iulie 2005, nu a reusit să scoată epava decât în ianuarie 2006.

· 1992 – șahistul Bobby Fischer îl învinge pe Boris Spassky

· 1995: S-a deschis la Cleveland, statul Ohio, Muzeul "Rock and Roll of Fame", închinat celor mai influenți cântăreți și producători de muzică rock.

· 1997: La Catedrala greco-catolica „Sfânta Treime” din Blaj au fost depuse osemintele marelui iluminist Ioan Inocentiu Micu (Klein), aduse de la Roma, dupa 230 de ani de la moartea sa. Inocențiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768, Roma) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” și mănăstirea cu același hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne. La 2 august 1997 sicriul cu rămășițele pământești ale episcopului a fost adus la Blaj și depus în altarul Catedralei Sf. Treime, iar la 19 octombrie 1997 a fost înmormântat la loc de cinste, in cadrul unei liturghii festive, într-un mormânt săpat in fata iconostasului din Catedrala „Sfânta Treime”.

· 1998 – naționala de fotbal a României învinge cu 7-0 selecționata din Liechtenstein într-un meci din preliminariile Campionatului din anul 2000

· 1999: Banca Nationala a României (BNR) a pus în circulatie, începând cu aceasta data, bancnota din plastic cu valoare nominala de 2000 lei. BNR a vrut sa marcheze, în acest fel, eclipsa de soare din 11 august 1999 si intrarea în anul 2000.

· 2002: Specialiștii Institutului Clinic Fundeni au realizat, în premieră națională, un transplant de măduvă în cazul leucemiei acute.

· 2006 – naționala de fotbal a României începe grupa de calificare la Euro 2008 cu o remiză, 2-2, pe teren propriu, cu naționala Bulgariei

· 2011 – naționala României învinge Luxemburg cu 2-0 în grup a de calificare la Euro 2012

· 2012 – Jenson Button câștigă Marele Premiu de formula 1 al Belgiei, urmat de Sebastian Vettel și Kimi Raikkonen

· 2013 – România încheie Mondialele de kaiac-canoe de la Duisburg cu o medalie de bronz la kaiac dublu feminin pe 1000 de metri

· 2013 – începe sezonul 2013-2014 din Liga MOL la hochei, cu șapte echipe din România la start

Nașteri

· 1243: Gilbert de Clare, al VII-lea Iarl de Hertford, politician englez (d. 1295)

· 1516: Francisc I, Duce de Nevers, comandant al armatei regale franceze (d. 1561)

· 1548: Vincenzo Scamozzi, arhitect italian (d. 1616)
* 1648: Magdalena Sibylle de Saxa-Weissenfels (2 septembrie 1648 – 7 ianuarie 1681) a fost o nobilă germană. A fost fiica Ducelui Augustus de Saxa-Weissenfels și a soției acestuia, Anna Maria de Mecklenburg-Schwerin. Bunicii paterni au fost Johann Georg I, Elector de Saxonia și Magdalene Sibylle a Prusiei.

La 14 noiembrie 1669, ea s-a căsătorit cu Ducele Frederic I de Saxa-Gotha-Altenburg. Cuplul a avut următorii copii:

Anna Sophie (n. 22 decembrie 1670, Gotha – d. 28 decembrie 1728, Rudolstadt); s-a căsătorit la 15 octombrie 1691 cu Ludwig Friedrich I, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt.
Magdalene Sibylle (n. 30 septembrie 1671, Gotha – d. 2 martie 1673, Altenburg).
Dorothea Marie (n. 22 ianuarie 1674, Gotha – d. 18 aprilie 1713, Meiningen); s-a căsătorit la 19 septembrie 1704 cu Ernst Ludwig I, Duce de Saxa-Meiningen.
Fredericka (n. 24 martie 1675, Gotha – d. 28 mai 1709, Karlsbad); s-a căsătorit la 25 mai 1702 cu Johann Augustus, Prinț de Anhalt-Zerbst.
Frederic II (n. 28 iulie 1676, Gotha – d. 23 martie 1732, Altenburg).
Johann Wilhelm (n. 4 octombrie 1677, Gotha – d. 15 august 1707), ucis în bătălie. A fost general imperial.
Elisabeta (n. 7 februarie 1679, Gotha – d. 22 iunie 1680, Gotha de variolă).
Johanna (n. 1 octombrie 1680, Gotha – d. 9 iulie 1704, Strelitz); s-a căsătorit la 20 iunie 1702 cu Adolf Frederic al II-lea, Duce de Mecklenburg-Strelitz.
^ „Magdalene Sibylle de Saxa-Weissenfels”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014
^ „Magdalene Sibylle de Saxa-Weissenfels”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014

Părinți	Augustus, Duce de Saxa-Weissenfels Anna Maria de Mecklenburg-Schwerin
Frați și surori	Duchess Sophia of Saxe-Weissenfels[] Christine of Saxe-Weissenfels[] Christian von Sachsen-Weißenfels[] Frederick[] Albrecht of Saxe-Weissenfels[] Johann Adolf I, Duce de Saxa-Weissenfels August of Saxe-Weissenfels[] Heinrich of Saxe-Weissenfels[*]
Căsătorită cu	Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg
Copii	Anna Sophie, Prințesă de Schwarzburg-Rudolstadt Prințesa Magdalene Sibylle Dorothea Marie, Ducesă de Saxa-Meiningen Fredericka, Prințesă de Anhalt-Zerbst Frederic II Prințul Johann Wilhelm Prințesa Elisabeta Johanna, Ducesă de Mecklenburg-Strelitz

Magdalena Sibylle
Ducesă de Saxa-Gotha-Altenburg

· 1661: Georg Böhm, organist și cântăreț la harpă german (d. 1733)

· 1675: William Somervile, poet englez (d. 1742)

· 1750: Pehr Frigel, compozitor suedez (d. 1842)

· 1753: Prințesa Marie Josephine de Savoia (2 septembrie 1753 – 13 noiembrie 1810) a fost soția regelui Ludovic al XVIII-lea al Franței. Prin naștere a fost prințesă a Sardiniei și a Piemontului.

Născută la Torino, Prințesa Maria Giuseppina Luigia a fost al treilea copil și a doua fiică a regelui Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei și a soției lui, Infanta Maria Antonietta a Spaniei. Sora sa, Maria Teresa, se va căsători cu cumnatul său, viitorul rege Carol al X-lea al Franței.

Maria Giuseppina Luigia di Savoia s-a născut la palatul regal din Torino la 2 septembrie 1753 și a fost al treilea copil și a doua fiică a Prințului Victor Amadeus de Savoia și a soției sale, infanta Maria Antonietta a Spaniei. La momentul nașterii sale, bunicul patern Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei era rege al Sardiniei. Părinții ei dețineau titlu de duce și ducesă de Savoia.

Printre frații ei s-au inclus trei regi ai Sardiniei: viitorii Carol Emanuel al IV-lea, Victor Emmanuel I și Carol Felix. Sora sa mai mică, Maria Carolina, s-a căsătorit cu regele Saxoniei.

Marie-Joséphine de Savoia

Maria Giuseppina s-a logodit cu prințul francez Louis Stanislas Xavier de Franța, Conte de Provence. Soțul ei a fost viitorul rege Ludovic al XVIII-lea al Franței.

Nunta a avut loc prin procură la 16 aprilie 1771 în Sardinia și în persoană la 14 mai 1771 la Palatul Versailles. Un bal luxos a urmat nunta la 20 mai. ^[1]

Noua contesă de Provence era considerată urâtă, plictisitoare și ignorată la curtea Franței. Astăzi știm că aceste zvonuri erau răspândite de susținătorii Mariei Antoaneta în rivalitatea care a apărut curând după ce fratele cel mic, contele de Artois s-a căsătorit cu sora contesei, aducând astfel încă o prințesă savoiardă la Versailles și creând astfel o mică curte piemonteză.

Unele cărți de istorie susțin că mariajul a rămas neconsumat din cauza impotenței lui Louis Stanislas (potrivit Antoniei Fraser), sau a refuzului său de a se culca cu soția sa din cauza lipsei igienei personale a ei. Aparent, ea nu se spăla pe dinți, nu se pensa și nu folosea nici un parfum.^[2]

În ciuda faptului că se presupune că Louis Stanislas nu era îndrăgostit nebunește cu soția sa, el s-a lăudat că cei doi se bucură de relații conjugale viguroase. El a declarat că soția lui era gravidă atunci când se știa că Louis Auguste și soția lui Maria Antonia de Austria (Maria Antoaneta), nu au consumat încă căsătoria lor.^[3] Din nefericire, sarcina s-a sfârșit printr-un avort spontan.

Delfinul și Louis Stanislas nu aveau o relație foarte bună, se certau adesea,^[4] la fel ca și soțiile lor.^[5] De fapt, contele de Provence a contestat legitimitatea primului copil al Marie Antoinette și până la nașterea unui moștenitor pe linie masculină, contele a făcut tot ce-a stat în puterea sa de a se promova pe el și pe soția sa ca următorii în linia de succesiune la tron.

Marie Joséphine de Savoia, Contesă de Provence, după anul 1800.

La decesul bunicului soțului ei, Ludovic al XV-lea al Franței, în 1774, cumnatul ei i-a succedat ca Ludovic al XVI-lea. Soțul ei, contele de Provence a primit titlul deMonsieur ca al doilea frate al regelui - o tradiție la curtea Franței. Marie Joséphine a primit titlul de Madame.

A fost însărcinată în 1774 și 1781, însă ambele sarcini au eșuat. În cele din urmă, mariajul a rămas fără moștenitori. Fără copii, fără influență politică, ea s-a raliat împotiva reginei însă fără succes în timp ce soțul ei a orchestrat o opoziție împotriva reginei. Marie Joséphine a trăit retrasă la Versailles.

În timpul revoluției, Marie Joséphine și soțul ei au locuit la Palatul Luxembourg în timp ce restul familiei regale a locuit la Palatul Tuileries.^[6] Cuplul de Provence a reușit să scape în Țările de Jos austriece însă familia regală a fost prinsă la Varennes în iunie 1791.^[7]

În 1791 Marie Joséphine a plecat în Germania. La 8 iunie 1795, Ludovic al XVII-lea al Franței, singurul fiu supraviețuitor al regelui Ludovic al XVI-lea și a reginei Maria Antoneta a murit în închisoare iar la 16 iunie curtea franceză din exil l-a proclamat pe soțul ei rege al Franței sub numele de Ludovic al XVIII-lea.

În 1798, Marie Joséphine încă locuia în Germania împreună cu o prietenă. Ea a refuzat să participe la nunta nepoatei ei Marie-Thérèse Charlotte cu nepotul ei Louis Antoine d'Artois, duce de Angoulême.

Marie Joséphine a murit de edem la Casa Hartwell, reședința engleză a familiei regale franceze exilate. Înconjurată în ultimele ei zile de curtea franceză, ea și-a cerut iertare pentru greșelile comise în special lui Louis. A fost înmormântată la Westminster Abbey. Un an mai târziu corpul a fost mutat la ordinele lui Louis în regatul Sardiniei.

Părinți	Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei Maria Antonia a Spaniei
Frați și surori	Victor Emmanuel I al Sardiniei Charles Emmanuel al IV-lea al Sardiniei Carol Felix al Sardiniei Giuseppe Benedetto, Count of Asti[] Prince Maurizio, Duke of Montferrat[] Marie-Thérèse de Savoia Prințesa Maria Carolina de Savoia Prințesa Maria Ana de Savoia Amedeus Alexander of Savoy[] Maria Elisabetta Carlotta of Savoy[]
Căsătorită cu	Ludovic al XVIII-lea al Franței

Marie Josephine de Savoia

· 1763: Caroline Böhmer-Schlegel-Schelling, scriitoare germană (d. 1809)

· 1773: Louis Auguste Victor de Ghaisne de Bourmont, mareșal al Franței (d. 1846)

· 1778: S-a nascut Louis Bonaparte, rege al Olandei, conte de Saint-Leu, fratele imparatului francez Napoleon Bonaparte. Fiul său mai mic a fost a devenit, in 1852 în urma unei lovituri de stat, împărat al francezilor sub numele de Napoléon al III-lea. A decedat la data de 25 iulie 1846.

· 1805: Esteban Echeverría, scriitor argentinian (d. 1851)
* 1809: Franz Xavier KNAPP (n. 3 septembrie 1809, Tachau - d. 16 septembrie1883, Cernăuți) a fost un pictor român.
Franz Xavier Knapp este autorul albumului „Illustrierte Bukowina” (Bucovina ilustrată) ce conține 18 litografii după acuarelele sale. Knapp este considerat a fi un portretist de marcă, el i-a pictat printre alții pe Silvestru Morariu, Niculae Picu și Iraclie Porumbescu. Opera lui Knapp are o mare valoare îndeosebi datorită faptului că litografiile sale redau starea localitățiilor din acea vreme, cum ar fi: Suceava, Dragomirna, Cernăuți, Fântâna Albă, Vatra Dornei, Lăpușna, Storojineț, Vama, Putna, etc. Multe din lucrările sale sunt la Viena, deși a avut o mulțime de expoziții la Cernăuți

· 1810: William Seymour Tyler, educator și istoric american (d. 1897)

· 1814: Ernst Curtius, istoric german (d. 1896)

· 1830: William P. Frye, politician american (d. 1911)

· 1834: Joseph Zemp, politician elvețian (d. 1908)

· 1836: Anton Braith, pictor german (d. 1905)

· 1838: Liliʻ uokalani (n. 2 septembrie 1838 - d. 11 noiembrie 1917) (numită și Lydia Kamakahea, Lydia Liliʻuokalani Paki, Liliu Kamakaʻeha, Lydia Paki Kamehaka Liliʻuokalani, sau Lydia Paki Kamehamea Liliʻuokalani) a fost ultimul monarh și singura regină a Regatului Hawaii.

Liliʻ uokalani s-a născut la 2 septembrie 1838 și a fost fiica lui Caesar Kaluaiku Kapaʻ akea și Analea Keohokālole. Potrivit tradiției hawaiene hānai, ea a fost adoptată la naștere de Abner Pākī și de soția acestuia, Laura Kōnia. Și-a petrecut copilăria studiind și jucându-se cu sora ei, Bernice Pauahi, fiica naturală a părinților adoptivi.

Liliʻ uokalani a fost educată într-o școală a misionarilor americani, unde a învățat printre altele engleza și a fost convertită la relgia din biserica congregaționalistă. A urmat școala împreună cu frații ei ei mari James Kaliokalani și David Kalākaua. Liliʻ uokalani a fost unul dintre cei 15 copii ai părinților ei.

Prințesa Moștenitoare Liliʻuokalani

La 16 septembrie 1862, Liliʻuokalani s-a căsătorit cu John Owen Dominis, fiu al unui căpitan de mare și oficial al guvernului hawaian, care a devenit guvernator al Oʻ ahu și Maui. Mariajul cu Dominis a fost unul nefericit. El a fost infidel și a avut numeroase aventuri, fapte pe care prietenii de familie și medicul regal au încercat să i le ascundă, însă în 1882, dr. Torusseau a informat-o că una din slujitoarele ei era însărcinată cu soțul ei.

Prima reacție a lui Liliʻ uokalani a fost să pretindă că acel copil este al ei, făcându-l moștenitor al tronului, pentru ca soțul ei să nu se simtă jenat. Ea a înțeles că acest lucru era ilegal și că ar submina integritatea monarhiei dar a vrut să-și protejeze soțul.^[1]

Liliʻ uokalani a avut trei copii hānai: Lydia Kaʻ onohiponiponiokalani Aholo; Kaiponohea ʻ Aeʻ a și John Aimoku Dominis, fiul nelegitim al soțului ei

Liliʻ uokalani și regina Kapiolani la Jubileu de Aur al reginei Victoria.

În 1874, Lunalilo, care a fost ales să-i succeadă regelui Kamehameha al V-lea la tronul hawaian, a murit fără moștenitori. În alegerile care au urmat, fratele lui Liliʻ uokalani, David Kalākaua, a candidat împotriva Emmei, regina văduvă a lui Kamehameha al IV-lea. În cearta care a izbucnit între familia Kalākaua și Ema, Liliʻ uokalani s-a situat de partea familiei și când fratele ei a fost declarat rege, între cele două dinastii s-au dezvoltat mari tensiuni.^[2]

După ascensiunea sa, Kalākaua a acordat titluri regale fraților săi: prințesa Liliʻ u, prințesa Likelike iar pe fratele său William Pitt Leleiohoku l-a numit prinț moștenitor și moștenitor al tronului. William Pitt Leleiohoku a murit însă în 1877 fără moștenitori. Regatul Hawaii nu urma monarhiile europene stabilind o linie de succesiune; moșteniorii erau născuți legal sau aleși și aprobați de legislativ. Kalākaua a vrut să mențină tronul în cadrul familiei sale imediate așa că a ales rept moștenitor pe una dintre surori. La 10 aprilie 1877 în sunete de tunuri s-a anunțat că Liliʻ u este desemnată noua moștenitoare a tronului și a primit titlul de prințesă moștenitoare și numele de Liliʻ uokalani dat de fratele ei care credea că numele de naștere nu era suficient de regal pentru o viitoare regină. Unul dintre primele ei acțiuni în calitate de prințesă moștenitoare a fost să facă un tur al insulei împreună cu soțul ei, sora și cumnatul ei.^[2]

Liliʻ uokalani

Părinți	Kapaakea[] Keohokālole[]
Frați și surori	Anna Kaiulani[] Likelike[] Kaiminaauao[] Kalākaua[] Leleiohoku II[] Kaliokalani[] Bernice Pauahi Bishop[*]
Căsătorită cu	John Owen Dominis

· 1840: Giovanni Verga, scriitor italian (d. 1922)

· 1850: Albert Spalding, jucător american de base-ball și producător de mărfuri în domeniu (d. 1915)

· Woldemar Voigt, fizician german (d. 1919)

· 1852: Paul Bourget, scriitor francez (d. 1935)

· 1853: Wilhelm Ostwald, chimist german, laureat al Premiului Nobel (d. 1932)

· 1854: Hans Jæger, scriitor norvegian și activist politic (d. 1910)

· 1861: Mircea Constantin Demetriade (de asemenea întâlnit ca Demetriad, Dimitriade, Dimitriadi sau Demitriadi; 2 septembrie 1861 – 11 septembrie 1914) a fost un poet, dramaturg și actor român, unul dintre primii animatori ai mișcării simboliste locale. Născut în Oltenia într-o familie actoricească, el a renunțat în mare măsură la o carieră similară pentru a deveni scriitor boem. Este asociat și a fost inspirat de Alexandru Macedonski, bazându-se pe influențe romantice timpurii la revista Literatorul. Mai târziu, a integrat împrumuturi de la Charles Baudelaire și Arthur Rimbaud, doi dintre autorii pe care Demetriade îi va traduce în limba română.

· 1862: Franjo Krežma, violonist croat (d. 1881)

· 1866: Hiram Johnson, fost guvernator al Californiei și activist politic (d. 1945)

· 1877: Frederick Soddy, chimist britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1956)

· 1878: Werner von Blomberg, general și ministru german (d. 1946)

· 1879: An Jung-geun, asasinul politicianului japonez Ito Hirobumi (d. 1910)
* 1883: Elisabeta Maria Henriette Stephanie Gisela, Arhiducesă de Austria(2 septembrie 1883 – 16 martie 1963), poreclită Arhiducesa Roșie, a fost membră a familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena care mai târziu a devenit faimoasă ca socialistă și membră a Partidului Social Democratic Austriac.

Portret al prințesei de Windisch-Graetz, 1910

Elisabeta s-a născut la Schloss Laxenburg la 2 septembrie 1883, ca fiică a Prințului Rudolph și a Prințesei Stéphanie (fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei). Fiind singurul copil al singurului său fiu (decedat), Elisabeta a fost nepoata favorită a împăratului Franz Joseph al Austriei.

În 1889, când Elisabeta avea puțin peste cinci ani, tatăl ei și baroneasa Maria Vetsera, amanta sa, au fost găsiți morți în ceea ce s-a presupus a fi un pact de sinucidere la cabana imperială de vânătoare de la Mayerling. Decesul tatălui ei a întrerupt succesiunea dinastică în cadrul familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena și a fost un factor pentru destabilizarea Austro-Ungariei, care a culminat cu Primul Război Mondial și dezmembrarea imperiului habsburgic.

După decesul lui Rudolph, Franz Joseph a preluat tutela ei; din ordinul lui, Elisabetei Maria i s-a interzis să părăsească Austria împreună cu mama ei.^[1] La o vârstă fragedă ea a manifestat o personalitate puternică, precum și o opoziție la Curtea vieneză.

Bunica ei paternă, frumoasa și capricioasa împărăteasă Elisabeta, nu s-a bucurat să fie identificată ca bunică și nu a fost apropiată de nici unul dintre nepoții ei. Cu toate acestea, după asasinarea ei în 1898, testamentul a precizat ca beneficiara bunurilor ei personale să fie tiza ei Elisabeta Marie.

În 1900, mama ei Stéphanie a renunțat la titlul de prințesă moștenitoare pentru a se căsători cu tânărul protestant conte maghiar Elemer Lonyay. Deși Franz Joseph i-a oferit zestre și în cele din urmă Lonyay s-a convertit,^[2] Elisabeta a rupt orice contact cu mama ei dezaprobând recăsătoria ei, simțind-o ca pe o trădare a memoriei tatălui ei. Mama ei a dezmoștenit-o în 1934.

Părinți	Prințul Rudolf al Austriei Prințesa Stéphanie a Belgiei
Căsătorită cu	Prințul Otto Weriand de Windisch-Grätz Leopold Petznek
Copii	Prințul Franz Joseph Prințul Ernst Prințul Rudolph Prințesa Stephanie

Arhiducesa Elisabeta Marie

· 1884: Dr. Frank C. Laubach, misionar creștin (d. 1970)

· 1887 (2/14 septembrie): S-a nascut matematicianul Simion Stoilow, unul dintre creatorii pe plan mondial, ai teoriei topologice a funcţiilor analitice. Este considerat întemeietor al şcolii române de analiză complexă si a fost membru al Academiei Române; (d. 4 aprilie 1961). Este autorul a peste o sută de publicații. A lucrat ca profesor la Universitatea din București și a fost ales membru al Academiei Române. Este cunoscut drept creatorul teoriei topologice a funcțiilor analitice. Este totodată creatorul școlii românești de analiză complexă. A fost membru PCR.

· 1892: Frank Wilcoxon, statician irlandez (d. 1965)

· 1894: Joseph Roth, scriitor austriac (d. 1939)

· 1895: Monique Saint-Hélier, scriitoare elvețiană (d. 1955)

· 1898: Alfons Gorbach, fost cancelar federal austriac (d. 1972)

· 1901: Adolph Rupp, antrenor american de baschet (d. 1977)

· 1901: Else Meidner, artistă germană (d. 1987)

· 1907: Fritz Szepan, jucător german de fotbal (d. 1974)
* 1908: Hristu Nicolaide (n. 2 septembrie 1908, Constanța - d. ? 1989, București) a fost un actor de comedie (teatru, film, televiziune) și scriitor român.

Născut la Constanța într-o familie de greci. Tatăl actorului a facut parte din Comitetul Comunitații Elene din Constanța o perioda lungă de timp. Datorită lui si a altor greci s-a infiintat in Constanta o trupă de teatru de actori amatori.

A urmat si Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică unde a avut-o ca profesoara pe Maria Filotti. A debutat pe scenă la Roman, în celebra piesă “Take, Ianke și Cadâr”, în care l-a întruchipat pe Ianke îndrumat de actorul Gheorghe Timică.

A fost bun prieten cu Maria Tănase. În cartea lui "1001 de zâmbete" povestește despre marea artistă.

A jucat în: „Faxum melodi…” scris de el și Nicolae Chirițescu, „Colț cu Brezoianu” de asemenea scris de el și de Puiu Maximilian și dirijat de compozitorul Elly Roman, în „Pigulete plus cinci fete” la Teatrul Mic. Și-a scris singur cuplete, scenete, pe care le-a interpretat pe scena Teatrului de Revistă „C. Tănase” din București.
A jucat în filmele: „Dragoste la zero grade”, „Directorul nostru” și „Mofturi 1900”, ambele regizate de Jean Georgescu. La TV a jucat în anecdotele „Starea de leșin”, „A dispărut copilul” și altele. A mai apărut într-o emisiune pentru copii „Măzgălici și Zugrăvici” la TV, în care desena și cânta. A scris versurile la celebrul șlagăr „Cărăruie care suie în vârf de munte”.

Actor:

Directorul nostru (1955)
Mofturi 1900 (1964)
Starea de leșin (1969)
Cupletul zilei / (1970) - vanatorul
Anecdota (1972)
Vicleniile lui Scapin / (1972) - contabilul sef al intreprinderii
Hoțul invizibil / (1973)
Vreau să spun!... / (1974)
Roșcovanul (1976)
Un text cu bucluc (1976)
Toate pânzele sus (film) (1977)

Scenarist:

Vacanță la mare (1962)
Dragoste la zero grade (1964)
Starea de leșin (1969)

Scriitor:

1001 de zâmbete (1985), Editura Cartea Românească, București

Hristu Nicolaide

· 1909: Harro Schulze-Boysen, ofițer, jurnalist și revoluționar german (d. 1942)

· 1911: Floyd Council, cântăreț de blues american (d. 1976)

· 1911: René Amengual Astaburuaga, compozitor chilian (d. 1954)

· 1913: Agnes-Marie Grisebach, scriitoare germană
* 1913: William „Bill” Shankly, OBE (n. 2 septembrie 1913 – d. 29 septembrie 1981) a fost unul dintre cei mai respectați și de succes antrenori din fotbalul din Marea Britanie. Shankly a fost, de asemenea, un jucător bun, a cărui carieră a fost întreruptă de Al Doilea Război Mondial. A jucat peste 300 de meciuri în The Football League pentru Preston North End și a reprezentat Scoția de șapte ori, de asemenea a jucat pentru Partick Thistleși Carlisle United.

· 1915: Dai-Keong Lee, compozitor hawaiian

· 1915: Hans-Joachim Koellreutter, compozitor, flautist, dirijor și pedagog german de muzică (d. 2005)

· 1915: Martin Rickelt, actor german (d. 2004)

· 1916: Zsigmond (Sigismund) Jakó Pal, istoric român de etnie maghiară, membru de onoare (1996) al Academiei Române

· 1917: S-a născut medicul ftiziolog Constantin Anastasatu; lucrări în domeniul chimioterapiei şi chimioprofilaxiei în tuberculoză; membru corespondent al Academiei Române din 1990; (m. 1995).

· 1917: Laurindo Almeida, muzician brazilian de jazz

· 1917: Cleveland Amory, scriitor (d. 1998)

· 1919: Ezio Loik, jucător italian de fotbal (d. 1949)

· 1919: Lance Macklin, pilot englez (d. 2002)

· 1919: Ovidiu Drimba, istoric literar român, profesor universitar la București, Cluj, Torino și Milano

· 1920: S-a născut la Braila, actriţa Irina Răchiţeanu-Şirianu; (m.15 octombrie 1993). A urmat studii de actorie la Conservatorul din București, la clasa profesoarei Maria Filotti si după absolvire a fost angajată ca actriță la Teatrul Național din București. A fost și profesoară la IATC si fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1950) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A primit titlul de Artist Emerit.

* 1922: Arthur Ashkin (n. 2 septembrie 1922, Brooklyn, New York, SUA) este un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 2018, care a lucrat la Bell Laboratories și Lucent Technologies, având contribuții esențiale în optică.

Ashkin este considerat de mulți ca fiind fondatorul domeniului cunoscut ca optical tweezers pentru care a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru fizică în 2018, la vârsta de 96 de ani, devenind astfel cel mai în vârstă laureat al Nobel Prize. Ashkin locuiește în Rumson, statul american

New Jersey.^[10]

Ashkin și-a început lucrările sale, privind manipularea microparticulelor cu lumină laser, la sfârșitul anilor 1960, care a dus la inventarea pensetei optice (optical tweezers) în 1986. De asemenea, fizicianul american a fost unul din pionierii procesului de captare optică, care a fost folosit, în cele din urmă, pentru a manipula atomi, molecule și celulele biologice. Fenomenul cheie folosit în decursul procesului este presiunea radiației de lumină, care poate fi disociată în forțe optice de gradient și de împrăștiere.

Arthur Ashkin s-a născut în Brooklyn, statul New York, în 1922,^[4] într-o familie de evrei ucrainieni.^[11] Părinții săi erau Izodor și Anna Ashkin. Familia era compusă din un frate, Julius, de asemenea fizician, și o soră, Ruth. Cei trei frați au avut o altă soră, Gertrude, care a decedat tânără. Familia locuia în Brooklyn, New York, la dresa 983 E 27 Street. Tatăl Izodor (născut Izodor Ashkinazi) imigrase în Statele Unite din orașul Odesa (aflat atunci în Imperiul Rus, actualmente în Ucraina) la vârsta de 18 ani.

Arthur Ashkin

· 1923: S-a născut pictorul Virgil Preda, personalitate de prim rang a artei plastice românești; (m. 2011).

· 1923: Rene Thom, matematician francez (d. 2002)

· 1924: Daniel arap Moi, președinte al Kenyei

· 1924: Henri Krasucki, sindicalist francez (d. 2003)

· 1927 - S-a născut Russ Conway (Trevor H. Stanford), pianist şi compozitor britanic.

· 1928: Horace Silver, compozitor american

· 1929: Hal Ashby, regizor american de film (d. 1988)

· 1930: Paulo Francis, jurnalist și scriitor brazilian (d. 1997)

· 1933: Mathieu Kérékou, președinte al Beninului

· 1934: Bernd und Hilla Becher, fotografă germană

· 1935: Damian Ureche (n. 2 septembrie 1935, Rugetu, Slătioara, Vâlcea, România – d. 20 septembrie 1994, Timișoara, România) a fost un poetromân care a trăit la Timișoara

S-a născut la Rugetu, Slătioara, jud. Vâlcea la 2 septembrie 1935 și a încetat din viață la Timișoara la 20 septembrie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967. După studiile primare săvârșite în satul natal, urmează Liceul Moise Nicoară din Arad și Liceul C.D. Loga.

Studiile universitare și le desăvârșește la Facultatea de Filologie din Timișoara și Facultatea de Ziaristică București. Devine corector la publicațiile “Scrisul Bănățean” și redactor la revista “Orizont” din Timișoara, șeful secției poezie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1967.

A publicat 21 de cărți. Majoritatea volumelor de versuri sunt premiate de Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor din Timișoara. Centrul de librării Timlibris îi decernează Marele Premiu de Popularitate în anul 1992. Are onoarea funcției de redactor șef al revistei “Timișoara mon amour”.

După trecerea în eternitate a poetului, ia ființă Fundația Literară „Damian Ureche”. Președintele de onoare al fundației este scriitorul Fănuș Neagu.

Cu sprijinul Asociației Scriitorilor din Timișoara și a confraților de litere, o librărie din Timișoara poartă numele lui Damian Ureche, iar la scara imobilului din Calea Șagului nr.53, unde a locuit poetul, s-a dezvelit o placă de marmură și o efigie de bronz în memoria lui.

Cu sprijinul consiliului local al comunei Slătioara , al primarului Sorin Romcescu și al maestrului Dinu Săraru, Biblioteca de la Casa de Cultură Țărănească “Dinu Săraru” și Școala din satul natal poartă numele lui Damian Ureche. În fiecare an de la trecerea în eternitate a poetului, în septembrie, au fost organizate comemorări, atât la Timișoara cât și în satul Rugetu.

Prin grija domnilor Dinu Săraru și Adrian Păunescu, poeziile lui Damian Ureche mai văd și astăzi lumina tiparului în publicațiile "Clipa" lui Dinu Săraru și "Flacăra" lui Adrian Păunescu, la rubrici consacrate, „restituiri” sau „reconsiderări necesare”.

Cărți:

„Temperamentul primăverii”, Editura pentru Literatură, București, 1964.
„Invitație la vis”, Editura Tineretului, București, 1968.
„Viori fară amurg”, Editura pentru Literatură, București, 1969.
„Prințul marelui puțin”, Editura Eminescu, 1970
„Elegie cu Francesca da Rimini”, Editura Cartea Românească, București, 1971.
„Tot ce mă doare”, Editura Facla, Timișoara, 1972.
„Noapte de zile mari”, Editura Cartea Românească, București, 1974.
„Spectacolul privirii”, Editura Facla, Timișoara, 1976.
„Balada neatârnării, Editura Facla, Timișoara, 1977.
„Poemul “Eminescu”, Editura Facla, Timișoara, 1979.
„Ulcioare de Horezu”, Editura Facla, Timișoara, 1982.
„Toamna poetului”, Editura Facla, Timișoara, 1986.
„Pescarii de pe apa de argint”, Editura Facla, Timișoara, 1989.
„Orașul martir Timișoara”, Editura Facla, Timișoara, 1990.
„Premiul Nobel pentru singurătate”, Editura Weinerth Mody&Dina, Timișoara, 1991.
„Mofturi de privighetoare”, Editura de Vest, Timișoara, 1992.
„Nunta Utopică”, Editura Popa`s Art, Timișoara, 1993.
„Eminescu”, portret simfonic, Editura Waldpress, Timișoara, 1994.

Postume:

1. „Eminescu-poem”, Editura de Vest, Timișoara, 1995.

Apariția acestei cărți este prilejuită de împlinirea a 60 de ani de la nașterea și a unui an de la moartea poetului Damian Ureche, lucrare subvenționată de Guvernul României prin Ministerul Culturii.

2. „Poezii alese”, volum antologic, Editura Eubeea, 1998, Colecția Orient Latin.

A apărut cu sprijinul scriitoarei Nina Ceranu și a publicistului Ilie Chelaru.

3. „Nod în papură”, Editura Eurostampa, Timișoara, 2001.

O selecție a aparițiilor publicate în Renașterea Bănățeană, de la numărul 501 la numărul 1393, editate prin grija Societății Literare “Sorin Titel” din Banat.

Placă comemorativă amplasată la intrarea în blocul din Timișoara în care poetul a locuit

* 1936: Liviu Alexandru Mera (n. 2 septembrie 1936, Ceaușu de Câmpie, jud. Mureș - d. 21 aprilie 2011, Vaslui) a fost un profesor de matematică la liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, președinte al echipei de fotbal „Viitorul” Vaslui și deputat de Vaslui în Parlamentul României în legislaturile 1996-2000 și 2000-2004 din partea Partidului Democrat.

Personalitate marcantă a orașului și județului Vaslui, profesorul Mera L. Alexandru s-a născut într-o numeroasă familie din Ardeal, tatăl său fiind preot greco-catolic. În 1940, din cauza cedării Ardealului de Nord, la vârsta de 4 ani se refugiază împreună cu familia pe teritoriul rămas sub guvernare românească. Familia își pierde toată agoniseala, fiind nevoită să trăiască într-o sărăcie cruntă. Urmează școala generală într-o localitate aflată la 7 km de casă, naveta pe jos fiind obligatorie zilnic. În timpul liceului, din cauza prigoanei comuniste, toți membrii majori ai familiei sunt arestați, judecați și aruncați în pușcării unde ispășesc ani grei de temniță.

Profitând de vârsta încă fragedă și de o conjunctură favorabilă, Mera L. Alexandru reușește să fugă în Moldova și ajunge la Iași. Aici, pentru a-și termina termina liceul, lucrează în timpul liber hamal în Gara Iași. Se înscrie la Facultatea de Matematică-Fizică din cadrul Universității ieșene și în paralel (tot pentru a se întreține) joacă fotbal la Constructorul Iași. La absolvirea facultății primește repartiție la școala din comuna Erbiceni, raionul Iași. Se transferă la proaspătul înființat liceu din orașul Negrești, raionul Iași, unde va preda matematică ani buni și va înființa prima echipă de fotbal din oraș.

Părăsește în 1968 liceul din Negrești, fiind numit Inspector școlar pe resurse umane al noului județ Vaslui. După câțiva ani în care s-a ocupat de organizarea învățământului vasluian, revine la prima iubire matematica și devine titular al catedrei din cadrul liceului Mihail Kogălniceanu din Vaslui. Catedra pe care nu o va mai părăsi până în 1996. Activitatea sa, de excepțional profesor, coincide cu perioada de aur a liceului, în care LMK-ul ajunge unul dintre liceele cele mai bune din Moldova. Este recompensat cu titlul de Profesor Evidențiat de către Ministerul Învățământului, fiindu-i astfel recunoscută înalta valoare și calitate profesională. Datorită activității și dedicației sale, zeci de generații reușesc să-și continuie studiile la diferite facultăți, croindu-și un drum în viață.

În paralel cu activitatea de profesor, pune bazele și conduce o lungă perioadă de timp, clubul de fotbal Viitorul Vaslui. Din funcția de președinte al acestui club, reușește să obțină rezultate notabile pentru fotbalul vasluian în acele timpuri. Prof. Mera L. Alexandru este cel care l-a descoperit și adus la Vaslui pe fostul jucător și apoi mare arbitru internațional Adrian Porumboiu, cei doi având o relație specială de prietenie până în ultimele clipe de viață ale profesorului și mentorului marelui om de afaceri. Deasemenea regizorul Corneliu Porumboiu a fost elev al prof. Mera L. Alexandru în perioada liceului.

În 1990 este ales de colectivul profesoral director al LMK, funcție pe care o va îndeplini, în paralel cu cea de profesor, până în 1996. Prof. Mera L. Alexandru nu a fost niciodată membru al P.C.R. chiar dacă presiunile de a se înscrie au fost foarte mari și continui. În memoria suferințelor prin care a trecut el și familia sa, la fiecare solicitare răspundea ironic: „Nu sunt încă pregătit pentru o asemenea onoare.”

· 1936: Andrew Grove, producător american de chipuri pentru computere

· 1937: Willi Giesemann, fotbalist german

· 1938: Clarence Felder, actor american
* 1939: Theodore "Ted" Dumitru (născut Dumitru Teodorescu; n. 2 septembrie 1939, București, România – d. 26 mai 2016,^[1] Johannesburg, Africa de Sud) a fost un antrenor de fotbal, care ultima dată a activat în calitate de director al clubului Mamelodi Sundowns din Africa de Sud. A fost, de asemenea, și selecționer la echipa națională de fotbal a Africii de Sud.

· 1939: Jack Lang, politician francez

· 1939 - S-a născut Robert Lee Dickey, cântăreţ american(James & Bobby Purify).

· 1939 - S-a născut Sam Gooden, vocalist american (The Impressions).

· 1940: Regis Debray, scriitor francez

· 1940 - S-a născut Jimmy Clanton, cântăreţ şi compozitor american.

· 1941: David Bale, activist născut în Africa de Sud (d. 2003)
* 1942: Diodor Nicoară (n. 2 septembrie 1942, Bătești, Timiș) este un dirijor și politician român. A fost senator în legislatura 1990-1992, ales în județul Timiș pe listele partidului FSN. Diodor Nicoară a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Federală Germania.

· 1943: Joe Simon, cântăreț american

· 1943 - S-a născut Rosalind Ashford (Martha Reeves & The Vandellas).

· 1944: Al Matthews, actor american (d. 2002)

· 1944: Gilles Marchal, compozitor și interpret francez

· 1944: Jack White, compozitor german, creator de muzică și fotbalist
* 1945: Irina Viktorovna Pecernikova (în rusă Ирина Викторовна Печерникова, n. 2 septembrie 1945,^[1] Groznîi, URSS) este o actriță de teatru și film sovietică și rusă. A fost distinsă cu titlul de artistă emerită a RSFR Ruse (în rusă Заслуженный артист) (1988)

Irina Pecernikova s-a născut la 2 septembrie 1945, în orașul Groznîi. Tatăl ei era Viktor Fiodorovici Pecernikov (1907-2000), iar mama ei se numea Dolina Liubov Petrovna (1911-1986).^[3] S-a mutat ulterior împreună cu familia la Moscova și a locuit pe Leninski Prospekt.

A fost admisă la Școala-studio al Teatrului Academic din Moscova, iar în anul II a fost invitat să joace un rol interesant și complex în piesa Iarna nemulțumirii noastre. În 1966 a absolvit studiile artistice și a început să lucreze la Teatrul comsomolist Lenkon din Moscova, iar din 1968 la Teatrul Academic Vl. Maiakovski. În perioada 1978—1990 a jucat la Teatrul Mic.

Irina Pecernikova a jucat în mai multe filme, fiind considerată una dintre cele mai frumoase femei din Uniunea Sovietică. În film i-a avut ca parteneri pe celebrii actori Veaceslav Tihonov, Innochenti Smoktunovski, Oleg Dal și alții. S-a aflat în relații amicale cu Vladimir Vîsoțki. Actrița a jucat în multe filmat în cea de-a doua jumătate a anilor 1960 și în anii 1970. În anii 1980 întreaga energie creatoare a Pecernikovei a fost dedicată Teatrului Mic.

A fost căsătorită de trei ori. Primul soț a fost muzicianul polonez Zbigniew Bizon, iar cel de-al doilea soț al Pecernikovei a fost un celebrul actor Boris Galkin. Ambele căsătorii au fost de scurtă durată. În anii 1990, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, Irina Pecernikova a intrat într-o prelungită criză de creație. Nu a mai fost solicitată să joace în filme și a avut o problemă legată de consumul de alcool. Actrița a reușit să facă față problemelor vieții și și-a găsit dragostea în persoana lui Alexandr Soloviov, care a devenit în 1997 cel de-al treilea soț al ei. Căsnicia lor a durat doar trei ani. Irina Pecernikova nu are un copil din niciuna din cele trei căsătorii.

În anii 2010 actrița a început să fie invitată din nou în filme și spectacole de televiziune, participând la emisiunea «Формула красоты». Viața și creația artistică a Irinei Pecernikova a făcut subiectul filmului documentar «Ирина Печерникова. Лекарство от одиночества» (2010)

* 1947: Frederik Willockx (n. 2 septembrie 1947) este un om politic belgian, membru al Parlamentului European în perioada 1994-1999 din partea Belgiei.

Frederik Willockx

· 1947 - S-a născut Richard Coughlan, baterist şi compozitor britanic (Caravan).

· 1948: Terry Bradshaw, jucător de fotbal american

· 1948: Sharon Christa Corrigan McAuliffe (2 septembrie 1948 – 28 ianuarie 1986) a fost o profesoară americană din Concord, New Hampshire și unul din cei șapte membri ai echipajului misiunii STS-51-L a navetei spațiale Challenger, murind în explozia navetei spațiale la 73 de secunde după lansare.

Ea a obținut diploma de licență în pedagogie și istorie la Framingham State College în 1970, precum și un Master of Arts în supervizarea și administrația educației^[2] la Bowie State University în 1978. A lucrat ca profesoară de studii sociale la Concord High School din New Hampshire începând din 1983.

În 1985, ea a fost selectată din mai mult de 11.000 de solicitanți pentru a participa la proiectul NASA Teacher in Space și a fost programată pentru a deveni primul profesor în spațiu.^[3] Ca membru al misiunii STS-51-L, ea urma să efectueze experimente și să predea două lecții din naveta spațială Challenger. La 28 ianuarie 1986, naveta s-a dezintegrat la numai 73 secunde după lansare. După moartea ei, școli și burse au fost denumite în onoarea ei, iar în anul 2004 a fost decorată post-mortem cu Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale.

Christa McAuliffe

· 1950: Michael Rother, muzician german (Kraftwerk)

· 1950: Rosanna DeSoto, actriță americană

· 1950: Yuen Wah, actor și cascador chinez

· 1950: Sorin Chifiriuc, muzician din România

· 1951: Mik Kaminski, muzician britanic

· 1951: Mark Harmon, actor american

· 1952: Alain Giresse (n. 2 august 1952, Langoiran, Gironde) este un fost jucător francez de fotbal, actual antrenor.

· 1952: James „Jimmy" Connors, jucător american de tenis

· 1953: John Zorn, muzician american
* 1954: Elena Postică (n. 2 septembrie 1954) este un istoric din Republica Moldova, originară din Lăpușna, raionul Hâncești.

A publicat peste 30 de studii și articole științifice, abordând în special temele aflate sub interdicție în perioada sovietică, precum situația din Basarabia din primele luni după Unirea din 1918, destinele deputaților Sfatului Țării, represiunile staliniste, rezistența antisovietică din anii postbelici etc.

· 1955: Florența Mihai (n. 2 septembrie 1955, București - d. 14 octombrie 2015, București^[3]) a fost o jucătoare de tenis română.

A jucat în două finale (simplu și dublu mixt) la turneul de tenis de la Roland Garros în 1977. La simplu a pierdut în fața jucătoarei iugoslave Mima Jaušovec, iar la dublu mixt (împreună cu columbianul Iván Molina) în fața cuplului John McEnroe/ Mary Carillo.^[4]

La dublu feminin juca deseori cu Mariana Simionescu.

* 1957: Maria Dragomir (n. 2 septembrie 1957) este un deputat român, ales în 2012 din partea grupului parlamentar Democrat și Popular, în colegiul 1 Călărași.

În timpului mandatului a trecut la deputați neafiliați.

La sfârșitul anului 2015, se înscrie în PSRO, devenind președintele organizației județene Călărași. În martie 2016 aceasta își anunță candidatura la Primăria Călărași din partea PSRO

· 1957: Ingrid Auerswald, atletă germană

· 1957 - S-a născut Steve Porcaro, pianist, vocalist şi compozitor american (Toto).

· 1958 - S-a născut Fritz McIntyre, clăpar britanic (Simply Red).

· 1958 - S-a născut Jerry Augustyniak, baterist american (10.000 Maniacs).

· 1959 - S-a născut Cedric "K-Ci" Hailey, vocalist R&B american (Jodeci).

· 1960: Arnaldo Antunes, muzician și poet brazilian

· 1960: Sue Foley, scriitor american
* 1961: Valentina Buliga (n. 2 septembrie 1961, Horești, Fălești) este o politiciană din Republica Moldova, care din 2009 până în 2015 a îndeplinit funcția de ministru al muncii, protecției sociale și familiei. Anterior a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, aleasă în Legislatura 2005-2009 pe listele partidului Blocul electoral Moldova Democrată.

Valentina Buliga

· 1961: Eric Dickerson, jucător de fotbal american

· 1961: Carlos Alberto Valderrama Palacio (n. 2 septembrie 1961 în Santa Marta, Columbia) cunoscut și drept Carlos „El Pibe” Valderrama sau doar „El Pibe” Valderrama este un fost fotbalist columbian. Era ușor de recunoscut de spectatori datorită părului blond și creț. Valderrama a fost căpitanul Columbiei în anii '90 la campionatele mondiale din 1990, 1994 și 1998. Între 1985 și 1998 a reprezentat Columbia în 111 meciuri și a marcat 11 goluri, devenind astfel cel mai selecționat jucător din istoria acelei țări. Este adesea numit ca fiind cel mai bun jucător din istoria Columbiei. A fost cel mai faimos jucător din echipa columbiană în care mai jucau Rene Higuita, Faustino Asprilla, Freddy Rincon, Adolfo Valencia sau Leonel Alvarez.
* 1961: Claude Puel (n. 2 septembrie 1961,^[1] Castres, Franța) este un jucător retras de activitate și antrenor de fotbal francez care în prezent antrenează echipa Leicester City din Premier League.
* 1961: Toshinobu Katsuya (n. 2 septembrie 1961) este un fost fotbalist japonez.

· 1962: Dominique Farrugia, umorist francez

· 1964: Anja Schüte, actriță germană

· 1964 – S-a nascut popularul actor american Keanu Reeves, foarte cunoscut publicului larg datorita rolului jucat in filmul de succes Matrix.

· 1965: Lennox Claudius Lewis (n. 2 septembrie 1965, West Ham, Anglia) boxer canadiano-britanic, el stă cu rezultate sale alături de Muhammad Ali, Evander Holyfield și Vitali Klitschko fiind unul dintre cei patru pugiliști, care au reușit să câștige de trei ori campionatul mondial de box la categoria grea.

· 1966: Massimo Cuttitta, rugbist italian

· 1966: Olivier Panis, pilot francez de Formula 1

· 1966: Salma Hayek Pinault^[2] (n. 2 septembrie 1966)^[3] este o actriță, regizoare și producătoare de film mexicană și americană. Ea și-a început cariera în Mexic, în telenovela Teresa, jucând apoi în filmul El Callejón de los Milagros, rol pentru care a fost nominalizată la Premiul Ariel. În 1991 Hayek s-a mutat la Hollywood, consacrându-se prin rolurile din Desperado (1995), Dogma (1999) și Wild Wild West (1999).

Ea este prima actriță mexicană nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță și a doua actriță latino-americană care a primit o nominalizare la premiile Oscar, după Fernanda Montenegro. Nominalizarea la Oscar a fost pentru rolul interpretat în filmul Frida, creație pentru care a fost nominalizată și la Globul de Aur și la Premiul BAFTA.

Salma Hayek în 2004

S-a născut în Coatzacoalcos, Veracruz, Mexic, cu numele Salma Hayek Jiménez. Are un frate mai mic, Sami (n. 1972), care este designer mobilier.^[4] Mama sa, Diana Jiménez Medina, este o binecunoscută cântăreață de operă, iar tatăl său, Sami Hayek Dominguez, a fost director executiv al unei companii petroliere, apoi proprietar al unei firme de echipament industrial^[5] și a candidat la postul de primar al orașului Coatzacoalcos.^[6]^[7]^[8]Tatăl său are origini libaneze,^[9]^[10]iar mama spaniole.^[11]^[12]^[13]Numele său, Salma, în arabă înseamnă „pace” sau „calm”.^[14]

A fost crescută într-o familie bogată de romano-catolici devotați,^[15] tradiționaliști și la vârsta de 12 ani a fost trimisă la „Academy of the Sacred Heart”, din Grand Coteau, Louisiana, SUA, pentru a-și continua studiile.^[8] Acolo a fost diagnosticată cu dislexie.^[16] A studiat relațiile internaționale la Universitatea Iberoamericană din Ciudad de México.

Și-a făcut debutul în film la vârsta de 23 de ani cu rolul Teresa în telenovela omonimă din anul 1989, care i-a adus un succes uriaș, făcând-o vedetă în Mexic.^[17] S-a mutat la Los Angeles pentru a studia actoria cu Stella Adler. Deficiențele sale de limbă engleză au fost atribuite dislexiei, afecțiune de care nu s-a îndepărtat.

Salma Hayek
Salma Hayek la Cannes, 2015

* 1966: Dino Cazares (n. pe 2 septembrie 1966, în El Centro, California), este un muzician american de origine mexicană, chitarist al formației industrial metal Fear Factory. De asemenea el a mai fost membru al formațiilor metal Divine Heresy și Asesino. El a popularizat utilizarea procesoarelor de modelare digitale pentru chitare în muzica metal. Cazares a fost membru fondator al supergrupului Brujeria.

Dino Cazares

· 1967: Andreas Möller, fotbalist german

· 1968: Cynthia Watros, actriță americană

· 1971: Kjetil André Aamodt (n. 2 septembrie 1971 în Oslo) este un fost campion mondial și olimpic la schi alpin, din Norvegia. André Aamodt este până în prezent singurul schior care a câștigat 4 medalii de aur la campionatul olimpic, el a câștigat în total 20 de medalii la campionatele olimpice și mondiale. Numai Alberto Tomba și André Aamodt au reușit să păstreze la jocurile olimpice următoare, titlul de campion, sau să câștige aur la toate cele cinci discipline.

· 1971: Nicolette Krebitz, actriță germană

· 1971: Tommy Maddox, jucător de fotbal american
* 1972: Dănuț Stelian Oprea (n. 2 septembrie 1972, Săveni, jud. Botoșani, România) este un antrenor de fotbal român și fost fotbalist care juca pe poziția de atacant.

· 1972: Serghei Zholtok, jucător leton de hochei
* 1973: Savo Milošević (sârbă Саво Милошевић, pronunție în sârbă: [sǎʋo milǒːʃeʋit͡ɕ]; n. 2 septembrie 1973) este un fost fotbalist sârb de origine bosniacă, care evolua pe postul de atacant.
· 1976: Phil Lipscomb, basist american (Taproot)
* 1977: Frédéric Oumar Kanouté (născut 2 septembrie 1977 în Sainte-Foy-lès-Lyon, Rhône) este un fost jucător de fotbal din Mali născut în Franța, care a jucat pentru Sevilla în La Liga, fiind cunoscut pentru ritmul, puterea și tehnica sa. La 2 februarie 2008, Kanouté a fost numit Fotbalistul african al anului 2007 și este primul jucător născut în afara Africii care l-a câștigat.

· 1977: Marek Mintál, fotbalist slovac
* 1977: Elița Todorova (bulgară:Елица Тодорова)(născută pe 2 septembrie 1977) este o cântăreață de folk din Bulgaria ce a reprezentat acestă țară la Concursul Muzical Eurovision 2007 la Helsinki. Ea a mai reprezentat înca odată țara la Concursul Muzical Eurovision 2013 în Malmö, alături de Stoian Iankulov.

Elița s-a născut în Varna. Ea a lucrat cu o serie de coruri și ansambluri muzicale(in Bulgaria și în străinătate). A participat la concerte diferite țări. Ea a primt de asemenea multe premi pentru cariera sa muzicală.

În 2003 Elița Todorova a inceput sa lucreze cu cel mai cunoscut baterist și percuționist din Bulgaria, Stoian Iankulov.

Eurovision 2007

Elița Todorova & Stoian Iankulov

În 25 februarie 2007 Todorova și Stoian Iankulov au câștigat selecția bulgară cu piesa Water, și au fost aleși să reprezinte Bulgaria la ediția din 2007 a Eurovisionului.Piesa a reușit să intre în finală ,devenid astfel prima piesă bulgară care a avut astfel de performanțe.În final s-au clasat pe poziția 5.

Eurovision 2013

Todorova si Stoian au reprezentat din nou Bulgaria la Concursul Muzical Eurovision 2013, cu piesa Samo Sampioni, de data aceasta nereusind sa se califice in finala, in Semifinala 2 obtinand locul 12 cu 45 de puncte.

· 1978: Deniss Romanovs (n. 2 septembrie 1978) este fotbalist leton care evoluează la clubul FC Cenderawasih din Papua Noua Guinee. În sezonul 2008-2009 a jucat în Liga I, pentru FC Dinamo București.
* 1979: Alexander Vladimirovich „Sasha” Povetkin (n. 2 septembrie 1979, Kursk, Rusia) este un boxer rus care a deținut titlul de WBA (Regular) la categoria grea din 2011 până în 2013. În calitate de amator a câștigat o medalie de aur în divizia super-grea la Jocurile Olimpice din 2004, aur la Campionatele Mondiale din 2003 și aur consecutiv la Campionatele Europene din 2002 și 2004 . Povetkin este cunoscut pentru a avea un fizic puternic.
* 1981: Radosław Aleksander Zawrotniak (n. 2 septembrie 1981, Cracovia) este un scrimer polonez specializat pe spadă, vicecampion pe echipe la Campionatul European de Scrimă din 2007 și la Jocurile Olimpice de vară din 2008.

· 1982: Joey Barton, fotbalist englez

· 1982: Krum Bibișkov (n. 2 septembrie 1982,^[1] Blagoevgrad, Bulgaria) este un fotbalist bulgar, care joacă pe post de atacant, pentru clubul Scarborough SC[*]
* 1982: Ágnes Hornyák (n. 2 septembrie 1982, în Mátészalka)^[1] este o handbalistă maghiară care joacă pentru clubul Győri Audi ETO KC și echipa națională a Ungariei.
* 1984: Donatan (născut Witold Marek Czamara, 2 septembrie 1984, Cracovia) este un muzician polonez, producător muzical și inginer de sunet.

El a început să producă muzică în anul 2002, odată cu albumul de debut "Brudne posudnie", lansat în 2007. Donatan a fost de multe ori criticat pentru promovarea panslavismului, păgânismului, satanismului, recomandând Armata Roșie, precum și pentru promovarea simbolurilor comuniste, inclusiv secera și ciocanul.

În anul 2013 a fost nominalizat împreună cu Cleo la categoria Best Polish Act din cadrul MTV Europe Music Awards .

În data de 25 februarie 2014, operatorul polonez de radio Telewizja Polska (TVP) a anunțat că Donatan împreună cu Cleo vor reprezenta Polonia la Concursul Muzical Eurovision 2014 din Copenhaga, Danemarca, cu melodia "My Słowianie". Între 2005 și 2011, Polonia nu a reușit să se califice în finală decât o singură dată, iar ulterior țara s-a retras de la edițiile din 2012 și 2013. Donatan și Cleo au terminat pe locul 14 în finală, cu 62 de puncte, cel mai bun rezultat al Poloniei din 2003 încoace.

Donatan
Donatan (dreapta) cu Cleo (2014)

* 1985: Adam Nemec (născut la data de 2 septembrie 1985) este un fotbalist slovac care evoluează în prezent pentru clubul Dinamo București și echipa națională a Slovaciei. În cariera sa, a evoluat în special pentru echipe din divizia secundă din Germania.
* 1985: Robert Veselovsky (n. 2 septembrie 1985, Nitra, Cehoslovacia, astăzi în Slovacia) este un jucător de fotbal slovac care joacă pentru clubul Mladá Boleslav.
* 1986: Gelson Tavares Fernandes (n. 2 septembrie 1986 în Praia) este un jucător de fotbal elvețian, care joacă pentru Eintracht Frankfurtși pentru naționala Elveției.
* 1988: Javier „Javi” Martínez Aginaga (pronunțat [ˈxaβi marˈtineθ aɣiˈnaɣa]; născut pe 2 septembrie 1988 în Ayegui, Navarra) este un jucător de fotbalspaniol care joacă în Bundesliga pentru FC Bayern München pe post de mijlocaș central.

· 1989: Alexandre Rodrigues da Silva (n. 2 septembrie 1989, în Pato Branco, Paraná, Brazilia), cunoscut sub numele de Alexandre Pato, este un jucător brazilian de fotbal, care joacă pe post de atacant, în prezent la clubul chinez Tianjin Quanjian.
* 1989: Kim Jung-hwan (în coreeană 김정환; n. 27 aprilie 1989, Seul) este un scrimer sud-coreean specializat pe sabie.
* 1989: Anton Zaslavski (în rusă Анто́н И́горевич Засла́вский, Anton Ígorevici Zaslávskii; n. 2 septembrie 1989), cunoscut sub numele de scenă Zedd, este un muzician, producător muzical și DJ rus-german.^[1]^[2] În general, muzica sa aparține genului electro house,^[3] dar unele piese se încadrează și în genurile: house progresiv, dubstep sau muzică clasică.

Zedd
Zedd în Los Angeles, la premierea filmului Divergent, pe 18 martie 2014

* 1996: Sungha Jung (정성하; n. 2 septembrie 1996) este un chitarist sud-coreean care a obținut faima pe YouTube și alte situri asemănătoare, fiind cunoscut în special de audiența sud-coreeană. În 2011, contul său de YouTube afișa 14 milioane de vizualizări, cu un total de vizualizări pentru videoclipuri de 356 de milioane și peste 500,000 de persoane abonate.^[1]

Seongha stă de obicei trei zile pentru a învăța și exersa o piesa, pentru ca mai apoi să o încarce pe YouTube.^[2] Stilul muzical abordat este mai degrabă unul larg, întrucât învață și interpretează multe piese care pot fi cântate la chitară, prin urmare extinzându-se la un număr mare de genuri.

Seongha a câștigat treisprezece premii pe YouTube, dintre care șase premii de „#1”. De asemenea pe YouTube, Seongha a postat treizeci și opt de videoclipuri cu peste un milion de vizualizări. Videoclipul său cu cele mai multe vizualizări este cel în care interpretează piesa de generic din Pirații din Caraibe, acumulând 40,675,625 vizualizări, conform zilei de 3 noiembrie 2013.

În februarie 2011, Seongha compusese optsprezece piese, dintre care două au apărut pe albumul lui de debut, Perfect Blue. Al doilea album al său, Irony, a fost lansat pe 21 septembrie 2011.

În 2011, a cântat alături de chitaristul american Trace Bundy; de asemenea, a avut turnee în Scandinavia și Japonia.^[1] Al treilea album al său, Paint It Acoustic, a fost lansat pe 15 aprilie 2013.

Sungha Jung

* 1997: Iulia Ioniță (n. 2 septembrie 1997, București) este o scriitoare de romane young adult și ficțiune din România.^[9] A debutat în lumea literară la vârsta de șaptesprezece ani cu romanul pentru adolescenți Flori în păr, publicat în luna februarie 2016 la Editura Datagroup.^[10] În iunie 2018, la aceeași editură, apare traducerea în limba germană, „Blumen im Haar”.^[11] În luna aprilie 2017, Iulia a anunțat apariția noului ei roman, „Percepții Inconștiente”, la editura Librex Publishing. În luna mai a anului 2017, apare cel de al doilea roman, „Percepții Inconștiente”, un amestec de ficțiune cu mitologie, ezoterism, horror, dar și mult mister, la editura Librex. Continuarea, „Ușa de dincolo de viață”, apare la aceeași editură în aprilie 2018.^[12]

„Îmi place să scriu, pentru că mă exteriorizez diferit, exprim mult mai bine ceea ce am de spus. Am o imaginație care nu vrea deloc să tacă, multe impresii... Uneori simțeam că orice îmi trece prin cap ar trebui scris, dar m-am gândit puțin mai bine. Nu e normal, nu e ok. Dar până la urmă, când un gând vrea atât de mult să iasă din tine, de ce să nu îi dai voie? De ce să ne limităm și să impunem reguli minții? Dacă și de la gânduri ne-am înfrâna și le-am lăsa de izbeliște pe undeva prin univers, cine am mai fi noi?”,, spune Iulia. „Am început, pur și simplu, să îmi trăiesc viața așa cum vreau eu. Să fiu ceea ce am visat de când eram mică. Cea mai bună variantă a mea. Eram „satanistă”, „drogată”, „denaturată” and so on, numită de cei din jur. Și mi-a luat mult să mă trezesc la realitate. Și, automat, m-am schimbat pe interior, și voiam și pe exterior. Asta am fost mereu. Am vrut să arăt cine sunt eu cu adevărat, și asta am făcut. M-am găsit pe mine. Și ăsta e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată.” ^[13]

Primul contact cu scrisul a fost blogul ei denumit Jurnalul Meu de Aberații, în 2009.^[14]

În 2017, Iulia și-a început propriul canal de Youtube, în care vorbește despre întâmplările din viața ei.

Iulia Ioniță
Iulia Ioniță la lansarea romanului Flori în păr

* 1997: Claudia Prisecaru (n. 2 septembrie 1997, Focșani) este o atletăromână, multiplă campioană. Ea este laureată cu bronz în proba de 3000 metri obstacole la Campionatul European de atletism pentru Tineret (U23) de la Gävle.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

duminică, 1 septembrie 2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz