MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 

SÂMBĂTĂ 7 SEPTEMBRIE 2019 - PRIMA PARTE

Bună ziua, prieteni!

Vă doresc o zi minunată de weekend în compania materialelor selecționate și prezentate de mine!

ISTORIE PE ZILE 7 Septembrie

Evenimente

·         70 –  O armata romana condusa de Titus Flavius Vespasianus, fiul lui Vespasian, (n. 30 decembrie 39 – m. 13 septembrie 81), împărat roman în perioada 79-81, ocupa Ierusalimul si masacreaza mii de evrei.

·         878 – Ludovic al II- lea a fost încoronat  rege al Franciei de Vest  de către PapaIoan al VIII-lea.
Ludovic al II-lea cel Gângav (fr. Louis II le Bègue, n. 846 – d. 10 aprilie 879), a fost  conte de Autun între 866–867, regele Franţei între 877– 879 şi rege al Aquitaniei între 867–879. A  fost fiul lui Carol cel Pleşuv şi al Ermentrudei de Orléans. În 867, sub domnia tatălui său, este încoronat rege al Aquitaniei. Când în anul 875 tatăl său a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman, a plecat să apere Italia şi l-a lăsat pe Ludovic regent, sub tutela clerului şi ai foştilor săi miniştri.

·         1159 – A fost ales Papa Alexandru al III-lea al Romei. A prezidat cel de-al treilea Conciliu de la Laterano (1179), care a consfinţit victoria poziţiei papale în faţa celei imperiale. După Laterano, papii urmau sa fie aleşi numai de către cardinali, împăratul sau alţi reprezentanţi laici ai lui neavând drept să intervină. De asemenea, s-a stabilit necesitatea unei majorităţi de două treimi (2/3) pentru validarea alegerii unui papă, regulă şi astăzi valabilă.A decedat la 30 august 1181.

·         1191: A treia cruciadă: Bătălia de la Arsuf - Richard I al Angliei îl învinge pe Saladin la Arsuf.

·         1228 – Împăratul Imperiului romano- german, Frederik al II-lea,  a început a șasea Cruciada in Tara Sfanta. Istoria Regatului Cruciat din tara Sfanta  este împărțită în două perioade distincte: – Primul Regat Cruciat al Ierusalimului a durat din 1099 pana in 1187, când a fost distrus aproape în întregime de armatele musulmanilor conduse de Saladin. În 1187, chiar capitala regatului, oraşul Ierusalim, a fost cucerit de Saladin,astfel incat  în secolul al XIII-lea, regatul era redus la o fâşie îngustă de pământ de-a lungul ţărmului mediteranean, pe cuprinsul căreia mai existau numai câteva oraşe întărite. – După cruciada a treia, regatul a fost reînființat  in anul 1192 si a existat până la distrugerea sa în 1291, fiind  uneori numit al doilea Regat al Ierusalimului sau Regatul  Acra, după noua sa capitală. Regatul a rezistat aproape două sute de ani, din 1099 până în 1291, când ultima posesie rămasa, Acra, a fost distrusa de mameluci.

·         1303 –  Papa Bonifaciu al VIII-lea este luat prizonier din ordinul regelui Filip al IV- lea al Franței. A fost salvat din mâinile francezilor pe  9 septembrie de o revoltă a populației de Anagni si  a murit la scurt timp după aceea la Roma 11 oct 1303. Papa Bonifaciu al VIII- lea (n.cca 1230- d. 11 octombrie 1303), născut Benedetto Caetani, a fost Papa de la 24 dec 1294 pana la moartea sa, în 1303. A  vrut să ridice puterea spirituală asupra puterii temporale, declarand că atâtputerea spirituală și temporală se afla sub jurisdicția Papei, și că regii  sunt subordonati pontifului roman. A avut numeroase conflicte  cu regele Filip al IV- lea  al Franței.

·         1631: Războiul de Treizeci de Ani: Bătălia de la Breitenfield - trupele suedeze sub comanda regelui Gustav Adolf obțin o victorie decisivă asupra forțelor catolice.

·         1739:  Tratatul de pace de la Belgrad dintre Austria și Imperiul Otoman, care încheia războiul ruso-austro-otoman (1736-1739). Imperiul Habsburgic a fost obligat să restituie Oltenia Țării Românești

·         1812: La Grande Armée a lui Napoleon a obligat armata rusă să se retragă în bătălia de la Borodino. Aceasta confruntare a fost considerată cea mai sângeroasă din istoria războaielor napoleoniene. Bătălia de la Borodino, a avut loc la 7 septembrie 1812, la 125 km de Moscova, între trupele franceze conduse de Napoleon și trupele rusești conduse de Kutuzov. Bătălia, deși a fost o victorie tactică și strategică franceză incontestabilă, nu a reprezentat triumful complet de care Napoleon avea nevoie pentru a-l convinge pe Țarul Alexandru I să încheie pacea. Ca urmare a bătăliei, trupele franceze au avut drumul deschis spre capitala economică a Rusiei, Moscova, pe care o vor ocupa timp de o lună și jumătate, în așteptarea tratativelor de pace. Acestea din urmă nu se vor materializa și, odată cu venirea iernii, francezii sunt nevoiți să se retragă, cu pierderi uriașe cauzate de crunta iarnă rusească.

·         1818 – Carol al XIV-lea Ioan al Suediei francez prin naștere, pe numele său adevărat Jean-Baptiste Bernadotte, este încoronat rege al Norvegiei, la Trondheim. Jean-Baptiste Bernadotte (n.26 ianuarie 1763 – m.8 martie 1844),a fost rege al Suediei și Norvegiei, prinț suveran de Pontecorvo, general și Mareșal al Primului Imperiu Francez al lui Napoleon . Este fondatorul actualei dinastii care se află pe tronul Suediei.

·         1822: Brazilia își declară independența față de Portugalia.

·         1869 - Regele Carol a inaugurat primul tren care avea să circule în România, pe distanţa Bucureşti (Filaret) - Giurgiu, înaintea deschiderii oficiale a traficului, la data de 19 octombrie 1869.

·         1870: A fost inaugurată gara din Cluj-Napoca pe linia de cale ferată Oradea-Cluj- Braşov, construită între 1867-1873 de firma engleză Warring, conform planurilor lui Karl von Gegg, devenit celebru în epocă datorită faptului că a fost autorul unui proiect considerat imposibil: calea ferată care traversează Munţii Semmering din Austria.

·         1879 -  Misiune speciala a lui D. A. Sturdza la Berlin, prilej cu care a fost parafata Conventia romano-germana de rascumparare a caii ferate Roman-Bucuresti-Varciorova. Pentru a intra in vigoare, Conventia trebuia sa fie ratificata de catre adunarile legiuitoare din Romania (7/19.09-24.09/6.10).

·         1895: Sub presiunea opiniei publice europene şi ca urmare a intervenţiilor diplomatice ale României, Franz Joseph I, împărat al Austriei (1848-1916) şi rege al Ungariei (1867-1916), îi graţiază pe memorandiştii transilvaneni. Aceştia participaseră la Congresul extraordinar al Partidului Naţional Român din Transilvania (Sibiu, 20-21 ianuarie 1892) şi hotărâseră alcătuirea unui „Memorandum” adresat suveranului austro-ungar, cuprinzând revendicările românilor din întregul Imperiu.

·         1910 – Savanta franceza de origine poloneza, Marie Sklodowska Curie, a izolat prima mostră pură de radiu.

·         1911: Scriitorul francez Guillaume Apollinaire a fost arestat pentru furtul tabloului “Mona Lisa” a lui Leonardo da Vinci. La varsta de 31 de ani, Apollinaire a fost incarcerat, fiind acuzat ca a sustras din Muzeul Luvru celebra. Autoritatile l-au arestat pe scriitor chiar daca nu aveau nici un indiciu care sa il incrimineze. Apollinaire a fost eliberat dupa o saptamana, politia nereusind sa gaseasca nici o proba contra lui. “Mona Lisa” a fost furata in 22 august, insa, intr-o prima faza, curatorii muzeului au incercat sa ascunda disparitia. Dupe eliberarea poetului, cazul a ramas deschis. Dupa doi ani, un fost angajat al Muzeului Luvru, italianul Vincenzo Perugia, a fost identificat ca autor al furtului. El a fost prins in timp ce incerca sa vanda pictura unui comerciant de arta din orasul italian Florenta in schimbul a 500.000 de lire. Perugia a considerat ca “Mona Lisa” apartinea de drept Italiei si s-a decis sa o restituie chiar luand-o cu forta. El a recunoscut fapta, povestind cum s-a strecurat in sala unde era expus tabloul si cum s-a ferit sa nu il prinda garzile. Dupa recuperarea picturii, la muzeul parizian au fost inasprite masurile de securitate. 

·         1931: Nicolae Titulescu a fost reales în funcția de președinte al celei de-a XII-a Sesiuni ordinare a Adunării Societății Națiunilor; a fost un caz unic în istoria Ligii Națiunilor, când un fost președinte al Ligii a fost reales pentru o nouă sesiune.

·         1939: România s-a declarat neutră în urma declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale (la 1 septembrie) și și-a dat acordul de principiu pentru trecerea pe teritoriul său a materialului de război destinat ajutării Poloniei.

·         1940: Tratatul de la Craiova: Tratatul de frontieră dintre România și Bulgaria, prin care partea de sud a Dobrogei ("Cadrilaterul", adică județele Durostor și Caliacra) intră în componența Bulgariei.

·         1940: Al Doilea Război Mondial: În Bătălia Angliei avioanele germane încep atacurile de noapte (The Blitz) asupra Londrei și a altor orașe britanice. Bătălia Angliei (10 iulie – 31 octombrie 1940) este numele dat eforturilor Luftwaffe depuse pentru câștigarea superiorității aeriene asupra Royal Air Force (RAF), înaintea unei invazii terestre și aeriene asupra Marii Britanii (Operațiunea Leul de Mare), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bătălia Angliei a fost prima luptă purtată integral doar de forțele aeriene. A fost de asemenea cea mai mare și susținută campanie de bombardamente desfășurată până la acea dată și primul test adevărat al teoriilor bombardamentelor strategice dezvoltate după Primul Război Mondial. Eșecul Germaniei Naziste de a distruge forța aeriană a Angliei sau de înfrângere a stării de spirit a guvernului sau poporului britanic este considerată prima înfrângere majoră a celui de-al Treilea Reich.

·         1944 – Șeful Marelui Stat Major al Armatei Romane, generalul Gheorghe Mihail, și-a înaintat demisia în semn de protest față de modul în care era tratată armata română și față de intrarea acesteia sub ordinele înaltului Comandament Sovietic, la 6/7 septembrie 1944, ora 0. Cererea i-a fost respinsă, trebuind să accepte colaborarea cu Armata Roșie. La 12 septembrie 1944, demisionează pentru a doua oară, exprimându-și refuzul de a accepta “ciuntirea și destrămarea oștirii”. Generalul de armata Gheorghe Mihail, fost sef al Marelui Stat Major avea sa  indure persecutiile  comuniste, alaturi de multi alti generali romani.

·         1949 –  Este proclamată Republica Federală Germania (cu capitala la Bonn), în urma unificării zonelor de ocupație americană, franceză și engleză. La 12 septembrie Adunarea Federală alege primul președinte federal (Theodor Heuss (1884 – 1963, liderul Partidului Liber Democrat, reales în 1954). La 15 septembrie este ales primul cancelar federal (Konrad Adenauer 1876 – 1976, reales în 1953, 1957 și 1961.

·         1953: Nikita Hrușciov este ales primul Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

·         1977: Semnarea, la Washington, de către președintele Statelor Unite, Jimmy Carter, și premierul panamez, Omar Torrijos, a tratatului privind neutralitatea permanentă și funcționarea Canalului Panama, tratat care prevede ca toate trupele americane să părăsească Panama, iar în ceea ce privește controlul Canalului, acesta să revină autorităților panameze, cel mai târziu la 31 decembrie 1999).

·         1978: O grevă generală paralizează producția de petrol a Iranului. Premierul Jafar Sharif-Emami extinde legea marțială în toate orașele.

·         1982: Vali Ionescu și Anișoara Cușmir s-au situat pe locurile I și, respectiv II, la săritura în lungime la Campionatele europene de atletism de la Atena.

·         1986: Desmond Tutu a devenit primul predicator de culoare care a condus biserica anglicană din Africa de Sud.

·         1998: A fost fondată Google Inc..

·         1998 - Preşedintele Boris Elţîn a semnat un acord politic limitându-şi propriile prerogative în materie de formare şi de control asupra Guvernului.

·         2001: A fost prezentat, în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, filmul lui Lucian Pintilie, După-amiaza unui torționar, realizat după romanul "Drumul Damascului", de Doina Jelea.

·         2001: În Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU), statele membre decid în unanimitate, ca începând cu anul următor, ziua de 21 septembrie să fie Ziua Mondială a Păcii.

·         2005: În Egipt au loc primele alegeri prezidențiale.

Nașteri

·         1533: Elisabeta I, regină a Angliei și a Irlandei, ultimul suveran din dinastia Tudor (d. 1603). Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor. Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută și ca Regina Fecioară. Domnia reginei Elisabeta  a fost marcată de sporirea puterii Angliei  pe plan mondial  și o perioadă de extraordinară înflorire artistică și culturală.

·         1677: S-a nascut Stephan Hales, botanist britanic, inventator al metodei de masurare a presiunii singelui (1728). Tot el, in 1753, proiecteaza o instalatie de ventilatie, actionata de vant,cu ajutorul careia se putea introduce aer proaspat in interiorul navelor si, astfel, se putea preveni putrezirea fundului navei din cauza apei din santina. 

·         1683: Maria Anna de Austria (Maria Anna Josepha; 7 septembrie 1683 – 14 august 1754) a fost arhiducesă de Austria ca fiică a lui Leopold I, Împărat Roman. Prin căsătoria cu Ioan al V-lea al Portugaliei a devenit regină a Portugaliei. A fost regentă a Portugaliei din 1742 până în 1750 în timpul bolii soțului ei.
Născută Maria Anna Josepha, ea a fost fiica împăratului Leopold I și a lui Eleonor Magdalene de Neuburg. Maria Anna a fost sora împăratului Iosif I, Împărat Roman și a împăratului Carol al VI-lea, Împărat Roman. Prin fratele ei Carol, ea a fost mătușa Mariei Tereza, prima regină a Austriei.

Maria Anna, regină a Portugaliei

La 27 octombrie 1708 s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Ioan al V-lea al Portugaliei și a devenit regină consort a Portugaliei. A fost mama a șase copii:

• Barbara a Portugaliei (4 decembrie 1711 – 27 august 1758), căsătorită cu Ferdinand al VI-lea al Spaniei; fără copii.
• Pedro al Portugaliei(19 octombrie 1712 – 24 octombrie 1714) Prinț al Braziliei; a murit în copilărie.
• Iosif I al Portugaliei (6 iunie 1714 – 24 februarie 1777) căsătorit cu Mariana Victoria a Spaniei.
• Carlos al Portugaliei(2 mai 1716 – 30 martie 1730) a murit necăsătorit.
• Petru al III-lea al Portugaliei (5 iulie 1717 – 25 mai 1786) căsătorit cu Maria I a Portugaliei; au avut copii.
• Alexandru al Portugaliei (24 septembrie 1723 – 2 august 1728) a murit în copilărie.

În 1742 Maria Anna a preluat puterea ca regentă după ce soțul ei a suferit un accident vascular care l-a lăsat parțial paralizat. Când Ioan al V-lea a murit la 31 iulie 1750, ea a predat puterea fiului ei mai mare, Iosif I al Portugaliei.

A murit în timp ce era la reședința ei de la Palatul Belém în 1754.^[1] A fost înmormântată la Lisabona, însă inima a fost dusă la Viena și îngropată acolo în cripta imperială.

Maria Anna de Austria

Părinți Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Eleonore-Magdalena de Neuburg  Frați și surori Maria Antonia de Austria Maria Magdalena de Austria Arhiducesa Maria Theresa de Austria Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Archduke Leopold Joseph of Austria[*] Arhiducesa Maria Elisabeta de Austria  Căsătorită cu Ioan al V-lea al Portugaliei Copii Barbara, regină a Spaniei Pedro, Prinț al Braziliei José I, rege al Portugaliei Pedro al III-lea, rege al Portugaliei

·         1707: S-a nascut scriitorul, matematicianul și naturalistul francez Georges Louis Leclerc de Buffon; (d.16 aprilie 1788). Preocupările sale multiple s-au concretizat printr-o operă (nu numai teoretică, ci și practică), care a influențat decisiv generațiile următoare de naturaliști, printre care s-au numarat si Jean-Baptiste de Lamarck și Charles Darwin.

·         1726: François-André Danican Philidor, șahist și compozitor francez (d. 1795)

·         1811: Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 7 septembrie 1811,^[1][2] Krauchenwies, Germania – d. 2 iunie 1885,^[1][2] Sigmaringen, Germania) a fost șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei în perioada 6 noiembrie 1858 – 12 martie 1862 și tată al primului rege al României, Carol I.

Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen

Născut la Schloss Krauchenwies, Karl Anton a fost singurul fiu din patru copii ai Prințului Karl de Hohenzollern-Sigmaringen și ai soției acestuia, Marie Antoinette Murat.^[3][4] Mama lui a fost nepoată de frate a lui Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii din 1808 până în 1815 și cumnat al lui Napoleon Bonaparte, prin căsătoria lui Murat cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte.

El a studiat dreptul la Geneva, Universitatea din Tubingen și Berlin și a scris scrisori plin de dorul de acasă.^[5] În principatul Hohenzollern a lucrat apoi în adunarea locală a averilor și administrație.

După doar putin peste un an de guvernare a micului principat al familiei sale, Karl Anton a abdicat în decembrie 1849 în favoarea vărului său îndepărtat, regele Prusiei iar Hohenzollern-Sigmaringen împreună cu principatul vecin de Hohenzollern-Hechingen, au fost anexate Prusiei.

După abdicare, Karl Anton a devenit o figură proeminentă în politica Prusiei. După căderea guvernului reacționar Manteuffel în 1858 și asceniunea Prințului Wilhelm ca regent (din motive de sănătate ale fratelui său), a fost numit un nou guvern, liberal moderat, cu Karl Anton președinte al miniștrilor. Pe plan extern, a avut ca scop unificarea statelor germane. Prințul a deținut acestă poziție până în 1862, când a demisionat în mijlocul unei lupte cu parlamentul asupra bugetului militar.

În 1866, fiul său Carol a fost ales domn al Principatelor române. În februarie 1870 unui alt fiu al său, Leopold, i s-a oferit tronul Spaniei însă încordarea relațiilor dintre Franța și Germania din acest motiv l-a determinat pe Prințul Leopold să decline această cinste în ciuda susținerii ei de către cancelarul Bismark. Așa numita "candidatură Hohenzollern" la tronul Spaniei a fost unul dintre motivele izbucnirii Războiului franco-german, finalizat cu victoria germană.

Karl Anton a jucat un rol covârșitor în întreaga carieră politică a viitorului rege Carol I al României. El i-a fost îndrumător fiului său chiar de la începutul domniei. L-a sfătuit pe Carol cum să gestioneze interesele marilor puteri ca Germania, Rusia, Imperiul otoman, Anglia. Parlamentul României l-a onorat pe Karl Anton cu titlul de cetățean onorific al României în ianuarie 1867.

Prințul Karl Anton a fost căsătorit cu prințesa Josephine Friederike Luise de Baden (1813 – 1900), fiică a lui Karl, Mare Duce de Baden. Împreună au avut mai mulți copii:

• Leopold (1835 – 1905), străbunic al Regelui Mihai I al României
• Stephanie (1837 – 1859) - căsătorită cu regele Petru al V-lea al Portugaliei
• Carol (1839 – 1914), viitor rege al României
• Anton (1841 – 1866), mort pe câmpul de luptă, în Bătălia de la Königgrätz, în cursul războiului pruso-austriac
• Friedrich (1843 – 1904)
• Maria Luise (1845 – 1912) - căsătorită cu Prințul Filip de Belgia

Karl Anton

Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen Prinț de Hohenzollern

Părinți Karl, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen Antoinette Murat  Frați și surori Caroline de Hohenzollern-Sigmaringen[*] Amalie de Hohenzollern-Sigmaringen Friederike de Hohenzollern-Sigmaringen  Căsătorit cu Prințesa Josephine de Baden Copii Leopold, Prinț de Hohenzollern Stephanie, regină a Portugaliei Carol I al României Prințul Anton Prințul Frederick Prințesa Marie, Contesă de Flandra

·         1816: Lascăr Rosetti (n. 7 septembrie 1816 - d. 28 aprilie 1884) a fost un om politic român, ministru în guvernul lui Vasile Sturdza de la Iași. Lascăr a fost al treilea fiu al hatmanului Răducanu Roset și al Eufrosinei Manu.

Revoluționar pașoptist moldovean, a participat la Adunarea de la Blaj din 3 mai 1848. În anul 1859 a participat activ la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în funcția de domnitor al Moldovei. A fost ulterior ministru.

A fost înhumat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Mormântul lui Lascăr Rosetti de la Cimitirul Eternitatea din Iași.

·         1817: Louise Wilhelmine Friederike Caroline Auguste Julie von Hessen-Kassel (în daneză Louise Wilhelmine Frederikke Caroline Auguste Julie) (n. 7 septembrie 1817, Kassel – d. 29 septembrie 1898, Bernstorff) a fost prințesă germană și (din 15 noiembrie 1863) regină a Danemarcei ca soție a regelui Christian al IX-lea al Danemarcei

Louise von Hessen-Kassel

Louise de Hesse a fost fiica unei vechi familii germane princiare, landrafi de Hesse, dar a trăit în Danemarca de la vârsta de trei ani și a avut strămoși danezi.

A fost fiica Prințului Wilhelm de Hesse-Kassel și a Charlottei a Danemarcei. Mama ei, prințesă a Danemarcei, o vedea devenit prințesă ereditară a Danemarcei și apoi regină a Danemarcei. Bunicii paterni ai Louisei au fost Prințul Frederic de Hesse (fratele mai mic al lui Wilhelm I, Elector de Hesse) și a Prințesa Caroline de Nassau-Usingen. Bunicii materni au fost Sophia Frederica de Mecklenburg-Schwerin și Frederic, Prinț al Danemarcei (uneori regent al Danemarcei și Norvegiei, fiul cel mic al regelui Frederic al V-lea al Danemarcei).

Unhiul ei matern a fost regele Christian al VIII-lea al Danemarcei care a domnit în perioada 1839-48 și care a fost pentru scurt timp și rege al Norvegiei (1814). Era foarte aproape în linia de succesiune urmând după câteva persoane ale casei regale în vârstă și fără moștenitori. Louise era una din descendentele lui Frederic al III-lea al Danemarcei și în cazul dispariției linie masculine, conform legii salice se bucura de succesiune.

Regina Louise a Danemarcei

S-a căsătorit la Palatul Amalienborg din Copenhaga la 26 mai 1842 cu vărul ei de-al doilea Prințul Christian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glucksburg, care a fost ales curând prinț ereditar al Danemarcei și care mai târziu a urcat pe tronul Danemarcei sub numele de Christian al IX-lea.

Prin tatăl său, Christian era membru al unei ramuri junior de sex masculin a Casei de Oldenburg (el a fost un descendent direct pe linie masculină a regelui Christian al III-lea al Danemarcei) și a fost descendent agnatic al contesei Hedwig de Schauenburg, mama regelui Christian I al Danemarcei. Prin urmare, Christian era eligibil să moștenească ducatele Schleswig-Holstein, însă nu era primul în linie.

De asemenea, Christian era strănepot al regelui Frederic al V-lea al Danemarcei, prin mama sa, Prințesa Louise Caroline de Hesse-Kassel, a cărei mamă a fost a treia fiică a regelui Frederic. Christian, orfan de mic, a crescut la domeniul regal sub tutela mătușii materne regina Maria Sofia de Hesse, soția regelui Frederic al VI-lea al Danemarcei.

După căsătoria Louisei cu Christian, mama Louisei, fratele și surorile sale mai mari au renunțat la drepturile lor în favoarea Louisei și a soțului ei. Acum, soția prințului Christian era cea mai apropiată moștenitoare a lui Cristian al VIII-lea și apoi a lui Frederic al VII-lea.

În 1847, Prințul Christian a fost ales, cu binecuvântarea marilor puteri europene, viitorul succesor al tronului danez. O justificare pentru această alegere a fost soția lui Christian Louise de Hesse-Kassel, care ca nepoată a lui Christian al VIII-lea era mai apropiată de tron decât soțul ei.

Când regele Frederic al VII-lea a murit în 1863, Christian i-a succedat la tron sub numele de regele Christian al IX-lea.

Louise (centru) împreună cu fiica ei Alexandra, Prințesă de Wales și nepoata Louise.

Monograma regală

Căsnicia ei cu Christian a fost considerată una fericită; cuplul s-a atașat puternic unul de celălalt în timpul anilor de luptă pentru succesiune. Louise a fost devotată soțului ei și se spune că el s-a bazat pe inteligența, hotărârea și tăria ei psihologică.

Ei au continuat viața simplă și intimă de familie și după ce ai devenit rege și regină. Când fiica lor Thyra a născut un copil nelegitim după relația cu un ofițer în 1871, regina Louise a aranjat ca întreaga afacere să fie ținută în secret față de public.

Regina Louise a trăit o viață izolată de oameni și nu a căutat recunoaștere sau o relație cu publicul, ci mai degrabă s-a axat pe o politică energetica de familie și a făcut multe eforturi în organizarea căsătoriilor dinastice pentru copiii ei, căsătorii care le-au atras poreclele de "socrii Europei". Adunările anuale de familie la Bernstorff sau Fredensborg au atras atența în fiecare an și erau privite ca un simbol popular al vieții de familie.

Încă de când era prințesă moștenitoare a fost activă în diferite organizații de caritate: în 1862, ea a fondat Louisestiftelsen pentru fetele orfane. A fost interesată de muzică și pictură și a finanțat mulți artiști. Unele dintre propriile ei picturi au fost expuse și date sub formă de cadouri altor dinastii.

În timpul ultimului an al vieții ei a surzit și două asistente de la o școală de asistență medicală pe care ea a fondat-o o îngrijeau. Louise a fost regină a Danemarcei timp de 35 de ani, mai mult decât orice altă regină consort daneză înaintea ei.

Datorită ambițiilor sale dinastice, a avut mare succes cu căsătoriile celor șase copii pe care i-a avut cu Christian. Unii au comparat abișitățile sale dinastice cu cele ale reginei Victoria.

După decesul din 1898, la vârsta de 81 de ani, a fost înmormântată la catedrala Roskilde în apropiere de Copenhaga.

Nepotul ei de frate, Prințul Frederic Karl de Hesse, căsătorit cu o nepoată a reginei Victoria și a împăratului german Wilhelm I, a fost ales ca regele Carol al Finlandei în 1918. El nu a preluat însă poziția.

Louise de Hesse-Kassel

Părinți Landgraful Wilhelm de Hesse-Cassel Prințesa Louise Charlotte a Danemarcei  Frați și surori Marie Louise Charlotte de Hesse-Kassel Frederic Wilhelm de Hesse Augusta af Hessen-Kassel[*]  Căsătorită cu Christian al IX-lea al Danemarcei Copii Frederic al VIII-lea al Danemarcei Alexandra, regină a Regatului Unit George I al Greciei Dagmar, împărăteasă a Rusiei Thyra, prințesă de Hanovra Prințul Valdemar

·         1836: Henry Campbell-Bannerman, politician scoțian-englez, prim-ministru al Regatului Unit (d. 1908)

·         1844 – S-a născut renumitul arhitect Émile André Lecomte de Nouy, membru corespondent străin al Academiei Române; a alcătuit planurile de restaurare pentru bisericile “Trei Ierarhi ” şi ” Sf. Nicolae Domnesc ” din Iaşi, biserica ” Sf. Dumitru ” din Craiova (m. 11.noiembrie.1914).

·         1850: S-a născut la Roman, Constantin I. Istrati, chimist şi medic, unul dintre fondatorii şcolii româneşti de chimie; (m. 7 ianuarie 1918, Paris). A organizat învăţământul de chimie organică la Universitatea din Bucureşti) si a înfiinţat Societatea Română de Ştiinţe (1890) şi Asociaţia Română pentru Înaintarea şi Răspândirea Ştiinţelor (1902). A fost ministru în mai multe guverne, membru titular (1899) şi preşedinte al Academiei Române în perioada 1913 – 1916. Constantin I. Istrati a luat doctoratul în medicină la Bucureşti în 1877, devenind colaboratorul lui Carol Davilla, iar in 1885 a obţinut şi doctoratul în chimie, la Paris. În 1883  a fost numit profesor de fizică la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti.  A făcut cercetări asupra bogăţiilor naturale ale României (sare, petrol, chihlimbar, ozocherită etc. Studiind derivaţii halogenaţi ai benzenului, a descoperit o nouă clasă de coloranţi, pe care i-a numit franceine. Pentru această invenţie i s-a acordat Medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1889. C. I. Istrati a fost şi un colecţionar împătimit de documente istorice. Documentele vechi adunate cu migală de doctorul Constantin I. Istrati sunt reunite în prezent în Colecţia Dr. Constantin I. Istrati, păstrată de Direcţia Judeţeană Mehedinţi a Arhivelor Naţionale. Documentele se referă la diferite regiuni şi zone ale ţării, însă cele mai multe privesc Moldova istorică şi Basarabia, deosebit de importante fiind actele de cancelarie emise în vremea lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Bogdaa al III-lea cel Chior, Petru Rareş, Despot Vodă, Petru Şchiopul, Ieremia Movilă, Simion Movilă, Constantin Movilă, Ştefan al II-lea Tomşa şi a altor domni moldoveni, sau cele privind evenimente fundamentale privind istoria ţării, cum ar fi Revoluţia de la 1848, pregătirea şi înfăptuirea Unirii de la 1859 şi altele. Există în colecţie şi o serie de documente privitoare la personalităţi şi familii, precum Asachi, Donici, C. I. Istrati, Paladi, Rosetti, Bibescu, Densuşianu etc.

* 1857: Prințesa Elisabeth de Anhalt (7 septembrie 1857 - 20 iulie 1933) a fost penultima Mare Ducesă de Mecklenburg-Strelitz.

A fost al treilea copil a lui Friedrich I, Duce de Anhalt și a Prințesei Antoinette de Saxa-Altenburg. În familie i se spunea "Elly".

La 17 aprilie 1877, la Dessau, Elisabeth s-a căsătorit cu Adolf Friedrich devenind Mare Ducesă Ereditară de Mecklenburg-Strelitz.

În urma decesului socrului ei la 30 mai 1904 și a ascensiunii soțului ei la tron, ea a devenit Mare Ducesă de Mecklenburg-Strelitz. Elisabeth și Adolf Friedrich au avut patru copii:

• Ducesa Maria (1878–1948) căsătorită cu (1) Contele George Jametel (2) Prințul Julius Ernst de Lippe
• Ducesas Jutta (1880–1946) căsătorită cu Danilo, Prinț Moștenitor de Muntenegru
• Ducele Adolphus Frederic al VI-lea (1882–1918)
• Ducele Karl Borwin (1888–1908); ucis în duel cu cumantul său contele George Jametel apărând onoarea surorii sale mai mari ^[1].

Marea Ducesă Elizabeth a participat activ la activitățile organizațiilor caritabile, a avut grijă de educația școlară și îngrijirea medicală.

Elizaveta Anhalt-Dessauskaya a fost îngropată în mormântul princiar al Bisericii Sf. Ioan de pe insula Palatului din Mirow.

Elisabeth de Anhalt

Elisabeth, 1880. Părinți Frederic I, Duce de Anhalt Antoinette de Saxa-Altenburg  Frați și surori Prințesa Alexandra de Anhalt Leopold, Prinț Ereditar de Anhalt Eduard, Duce de Anhalt Frederic al II-lea, Duce de Anhalt Aribert de Anhalt  Căsătorită cu Adolphus Frederic al V-lea, Mare Duce de Mecklenburg Copii Maria, Prințesă Julius Ernst de Lippe Jutta, Prințesă Moștenitoare de Muntenegru Adolphus Frederic al VI-lea, Mare Duce de Mecklenburg Ducele Karl Borwin

·         1866: Tristan Bernard, prozator și dramaturg francez (d. 1947)
* 1868: Infanta Blanca a Spaniei (7 septembrie 1868 – 25 octombrie 1949) a fost fiica cea mare a lui Carlos, Duce de Madrid, pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Carlos al VII-lea și a primei soții, Prințesa Margherita de Bourbon-Parma.

Blanca a fost membră a Casei de Bourbon și Infantă a Spaniei prin naștere. În 1889 s-a căsătorit cu Arhiducele Leopold Salvator de Austria. Cuplul a avut zece copii. Familia a părăsit Austria după sfârșitul minarhiei și s-a stabilit la Barcelona. Când linia masculină a familiei Blancăi s-a terminat odată cu moartea unchiului ei, Alfonso Carlos, Duce de San Jaime, unii carliști au recunoscut-o ca fiind moștenitoarea legitimă a drepturilor carliste.

Arhiducele Leopold Salvator, Infanta Blanca a Spaniei împreună cu cei 10 copii ai lor. De la stânga la dreapta: Arhiducesa Assumpta, Arhiducele Franz Josef, Arhiducesa Maria Immaculata, Arhiducesa Maria Antonia, Arhiducele Rainier, Arhiducele Leopold Salvator de Austria, Arhiducesa Dolores, Arhiducele Anton, Arhiducele Karl, Arhiducele Leopold, Arhiducesa Margareta și Infanta Blanca. Viena, 1915.

La 24 octombrie 1889 Infanta Blanca s-a căsătorit cu Arhiducele Leopold Salvator de Austria, al doilea fiu al Arhiducelui Karl Salvator
Împreună au avut 10 copii:

• Arhiducesa Maria de los Dolores de Austria (1891-1974)
• Arhiducesa Maria Immaculata de Austria (1892-1971)
• Arhiducesa Margareta de Austria(1894-1986)
• Arhiducele Rainier de Austria (1895-1930)
• Arhiducele Leopold Maria de Austria (1897-1958)
• Arhiducesa Maria Antonia de Austria (1899-1977)
• Arhiducele Anton de Austria (1901-1987) care s-a căsătorit cu Ileana a României
• Arhiducesa Assumpta Alice de Austria (1902-1993)
• Arhiducele Franz Josef de Austria(1905-1975)
• Arhiducele Karl Pius de Austria (1909-1953)

Infanta Blanca a Spaniei

Arhiducesă de Austria; Prințesă a Ungariei, Boemiei și Toscanei

Părinți Carlos, Duce de Madrid Prințesa Margherita de Bourbon-Parma  Frați și surori Jaime, Duce de Madrid Alicia de Borbón y Borbón-Parma[*] Elvira de Borbón y Borbón-Parma[*]  Căsătorită cu Arhiducele Leopold Salvator de Austria Copii Arhiducesa Maria Dolores Arhiducesa Maria Immaculata Arhiducesa Margareta Arhiducele Rainier Arhiducele Leopold Maria Arhiducesa Maria Antonia Arhiducele Anton Arhiducesa Assumpta Alice Arhiducele Franz Josef Arhiducele Karl Pius

·         1870: Alexandr Kuprin, pilot, aventurier și scriitor rus (d. 1938)

·         1879: Prințul Francisco José de Braganza (d. 1919)

·         1881: Henri Focillon, istoric de artă și estetician, membru de onoare străin al Academiei Române (d. 1943)
* 1882: Andreea Georgiana Antonescu (n. 7 septembrie 1982, Galați) este o muziciană, compozitoare, cântăreață și, ocazional, actriță română. A activat începând de la vârsta de șase ani, fiind lansată de un concurs pentru copii, a continuat activitatea muzicală în formația André, după care a urmat o carieră solo.

Prezentă muzical mai ales în genurile pop și dance, Andreea Antonescu este mai ales cunoscută, alături de Andreea Bălan, ca una din cele două componente ale duo-ului pop-dance André, care a fost activ în perioada 1998-2001, care le-a adus amândora celebritatea și larga recunoaștere.

Originară din Galați, Andreea Antonescu mai are un frate, Răzvan, component al trupei Quattro.

Și-a început cariera la vârsta de 6 ani, după participarea la un concurs la Galați, "Și eu voi fi o stea". Primul album al Andreei a fost scris de Adrian Ordean, care i-a scris zece piese muzicale ce se regăsesc pe albumul său solo, "Din vina ta", album pe care Andreea l-a lansat la numai 12 ani.

După lansarea albumului solo, micuța Andreea, împreună cu alte două fete (printre care și Giulia, ex- Candy) înființează trupa "Flash". Însă proiectul nu durează mult, Andreea Antonescu visând la o carieră alături de Andreea Bălan pe care o întâlnise la mai multe emisiuni și de care îi plăcea foarte mult.

Viața trupei Andre începe în toamna anului 1998, când Andreea Antonescu și Andreea Bălan intră pentru prima oară în studio. Andreea a debutat cu adevărat pe scena muzicii românești în trupa Andre alături de Andreea Bălan, fiind considerată cea mai tare trupă din România, lansând hit-uri peste hit-uri, spărgând toate topurile muzicale dovada și mulțimea de premii obținute printre care Premiul I la Secțiunea Șlagăre la Festivalul de la Mamaia 1999, premiul Bravo Otto pentru cea mai tare trupă pop-dance a anului 2000, 4 Discuri de Platină și 1 Disc de aur pentru cele peste 1,2 milioane de albume vândute în cei peste 3 ani de activitate și multe alte premii cu care trupa Andre a spart piața muzicală românească.

În 2004 lansează piesa Când dansam, alături de Fabrizio, care a fost nominalizată la Premiile muzicale MTV România 2004 la categoria „Best Pop”.

În anul 2010, Andreea Antonescu a lansat, sub pseudonimul de Miss Ventura, cântecul „Ready for Us”, însă acesta nu s-a bucurat de foarte mare succes.

Din 2013 revine ca Andreea Antonescu și lansează melodia "Pune-o pe replay".

În luna iulie 2019, Andreea Antonescu se reunește cu Andreea Bălan, pentru trupa Andrè (formație). Prima piesă după reuniune a fost Reset la inimă.

* 1887: Gopinath Kaviraj a fost un filosof indian din provincia Bengal.( n. 7 septembrie 1887; d. 12 iunie 1976)

Gopinath Kaviraj

·         1889: Umberto Pessione, dirijor român de origine italiană (d. 1943)

·         1897: S-a născut la Braila, Alexandru Traian Rally, poet, traducător (din poezia franceză) şi bibliograf; a elaborat şi o importantă bibliografie franco-română („Les oeuvres français des auteurs roumains” şi „Les oeuvres français relatives à la Roumanie”), operă neterminată, scrisă în colaborare cu soţia sa, Getta Elena Rally; (m. 1986).

·         1902: Șerban Cioculescu (n. 7 septembrie 1902, București - d. 25 iunie 1988, București) a fost un caragialeolog, critic și istoric literar român, profesor la universitățile din Iași și București.
Urmează liceul la Turnu Severin, obține licența în literatura franceză la Universitatea din București (1923); între 1926 - 1928, studii de filologie romanică la Paris. Din 1924 până în 1946 este profesor secundar la liceul din Găești; obține doctoratul în 1945 cu o teză intitulată "Dimitrie Anghel, viața și opera". Membru al Academiei Române din 1974.^[1] Debutează în 1923 la Facla literară, scrie cronici literare la Adevărul, Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Viața, Curentul literar, Ecoul, România liberă, Ramuri. Debut editorial în 1935, cu Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol; se consacră studierii vieții și operei lui I.L. Caragiale. Istoric și critic literar, bibliofil și editor, Șerban Cioculescu și-a orientat scrisul în spiritul filologiei și al erudiției clasice.

Studii monografice. Sinteze

• Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol (1935)
• Viața lui Ion Luca Caragiale (1940)
• Aspecte lirice contemporane (1942)
• Introducere în poezia lui Tudor Arghezi (1946), ediție revăzută (1971)
• Dimitrie Anghel. Viața și opera (1945)
• Documente inedite (1964)
• Ion Luca Caragiale (1967)
• Aspecte literare contemporane (1972)
• Caragialiana (1974)
• Argheziana (1985)
• Eminesciana (1985)
  • Împreună cu colegii săi de generație Tudor Vianu și Vladimir Streinu, scrie și editează volumul întâi din Istoria literaturii române moderne (1944). Proiectul a fost, din păcate, abandonat.

Publicistica literară

• Varietăți critice (1966)
• Medalioane franceze (1971)
• Amintiri (1973)
• Prozatori români (1977)
• Poeți români (1982)
• Itinerar critic, vol. I-V, (1973-1989)
• Dialoguri literare (1987)

* 1902: Gheorghe Vasilichi (n. 7 septembrie 1902 - d. 1974) a fost un om politic comunist român.

În 1927 a devenit membru a Partidului Comunist Român.

A fost arestat și închis în 1933 după greva de la Atelierele CFR Grivița,^[1] iar în ianuarie 1935, împreună cu Dumitru Petrescu și Constantin Doncea, reușește să evadeze (se pare că în spatele organizării acțiunii au stat Marcel Pauker și Gheorghe Stoica, alias Moscu Kuhn) în mod spectaculos din închisoarea de la Craiova.^[2]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a luptat în cadrul Rezistenței franceze.^[3]

A fost membru al CC al PMR, ministru al învățământului public în perioada 1948 - 1949 și ministru al minelor și petrolului în perioada 23 aprilie 1949 – 13 martie 1951^[4] și președinte al UCECOM. Gheorghe Vasilichi a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1974.

În mai 1961 a fost decorat cu Medalia „A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România”.

Gheorghe Vasilichi

·         1904: Dumitru Dumitrescu, inginer român (d. 1984)

* 1908: Michael Ellis DeBakey (n. 7 septembrie 1908, Lake Charles, Louisiana; d. 11 iulie 2008, Houston, Texas) a fost un chirurg cardiac american, care a perfecționat bypassul cardiopulmonar (CPB)) și a fost primul care, în anul 1966 a implantat unui bolnav cardiac o inimă artificială.
Michael Ellis DeBakey s-a născut în 1908, sub numele de „Michel Dabaghi”, fiind fiul lui Shaker și Raheeja Dabaghi, imigranți arabi creștini maroniți din Liban. Ulterior și-a schimbat numele potrivit cu intonația engleză . Studiile medicale DeBakey le-a terminat în anul 1948 la Universitatea Tulane din New Orleans.În acel an se înrolează ca medic pe front, fiind numit directorul al Secției de consult chirurgical (Surgical's Consultant Division) a armatei americane. Apoi a contribuit la dezvoltarea unitatilor de Spital Chirurgical Mobil de Campanie MASH, iar mai tarziu la infiintarea Sistemului de cercetare al Centrului Medical al Administrației Veteranilor militari ai S.U.A. După aceea el a ocupat funcția de conducere a colegiului medical „Baylor College of Medicine” iar în același an a primit Medalia Națională pentru Medicină.
Michael E. DeBakey a condus în anul 1996 o echipă internațională de chirurgi care l-a operat pe cord pe președintele rus Boris Ielțîn, intervenția fiind considerată un semi-succes. De-a lungul timpului el a utilizat procedee proprii și instrumente medicale pentru chirurgie vasculară.
DeBakey a întemeiat și a condus Fundația pentru Cercetare Biomedicală FBR, a cărei obiectiv este promovarea înțelegerii de către public și sprijinirea cercetării medicale pe animale. DeBakey însuși a folosit pe scară largă cercetarea pe animale. El s-a opus propagandei unora dintre activiștii pentru drepturile și bunăastarea animalelor care neagă necesitatea folosirii animalelor de laborator în cercetarea în scopul progresului tratamentelor medicale. El a susținut că viitorul cercetarii biomedicale și până la urmă, sănătatea omenească ar putea fi compromise în cazul în care nu ar fi furnizate animale laboratoarelor de cercetare. El a precizat ca oamenii de stiință, veterinarii, medicii, chirurgii și alții care se ocupă cu cercetarea pe animale de laborator, sunt la fel de preocupați de grija pentru animale ca oricine altul. Respectul lor pentru demnitatea vieții și compasiunea pentru bolnavi și handicapați este, doar, ceea ce îi motivează în cercetarea unor căi pentru a ușura durerile și suferințele produse de boli.

Michael Ellis DeBakey

·         1909 – S-a născut, la Istanbul, regizorul, scriitorul, scenaristul şi producătorul american de origine greacă, Elia Cazan (Kazanjoglous); laureat în 1999 al Premiului Oscar pentru întreaga activitate. (“A Streetcar Named Desire”, “East of Eden”, “Splendor in the Grass”); (m. 29 septembrie 2003).

·         1911: Todor Jivkov Hristov (bulgară Toдор Xpиcтoв Живков, n. 7 septembrie 1911 - d. 5 august 1998) a fost un politician comunist și lider al Republicii Populare Bulgaria de la 4 martie 1954 până la 10 noiembrie 1989.
Jivkov s-a născut în satul bulgar Praveț într-o familie de țărani de origine română (valahi).

Todor Jivkov

* 1912: Marie Ana Aurelia (Mariana) Drăgescu (n. 7 septembrie 1912, Craiova – d. 24 martie 2013, București^[2][3]) a fost una din aviatoarele Escadrilei Albe, calitate în care a evacuat pe calea aerului răniți de pe Frontul de Răsărit în perioada 1941-1943.

A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei naziste. În timpul războiului escadrila a transportat peste 1500 de răniți.

Fiică a unui ofițer și a unei profesoare de muzică, a urmat liceul la Lugoj. S-a înscris la Facultatea de Educație Fizică, dar a trebuit să se retragă în scurt timp deoarece familia nu-i putea asigura fondurile necesare. Pasionată de sport (schi, natație, canotaj, alpinism, în 1935 a absolvit cursurile școlii de echitație din București.^[3] Tot în 1935 a absolvit și Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa^[3][8] unde a fost instruită de căpitanul Constantin Abeles, obținând brevetul feminin de pilot 94/1935,^[9] acesta fiind cel de-al șaptelea brevet feminin în aviația din România.^[2] Lucrează până în 1938 la Aeroclubul Regal, unde a avut ocazia de a cunoaște mai mulți piloți francezi care participaseră la Primul Război Mondial, între care colonelul Brocard, comandantul escadrilei Cygognes, René Fonck și, în 1936, pe Antoine de Saint-Exupéry.^[2] În 1938 participă, alături de alte cinci aviatoare (Marina Știrbey, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia) la manevrele militare ce au avut loc la Galați.^[10] În 1939, Marina Știrbey a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de Escadrila Sanitară, a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a fost dat de ziaristul italian Curzio Malaparte, și venea de la faptul că era dotată cu avioane de tip RWD-13, de fabricație poloneză, vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuselaj și pe aripi.^[11][12] Mariana Drăgescu a fost încadrată, ca și celelalte trei aviatoare, ca pilot stagiar bugetar și primea soldă și prime de zbor echivalente gradului de sublocotenent aviator.^[12][13][3]

În 1938 își cumpără un avion personal de tip Messerschmitt Me 35B, înmatriculat YR-MAR la 21 decembrie,^[14] cu care zboară un an de zile, participând la mai multe compatiții, între care Cupa Aurel Vlaicu.^[13] Jumătate din costul avionului a fost suportat, conform obiceiului timpului, de Ministerul Aerului și Marinei, iar pentru cealaltă jumătate apelează la un împrumut de la Marina Știrbey,^[15] împrumut pe care-l va restitui în anul 1940, din primele de zbor cu Escadrila Albă, primite în avans. Acest avion a ars în 4 aprilie 1944 într-un hangar de la Chitila, în urma unui bombardament american.^[10][16]

Între 12 și 17 septembrie 1940, Mariana Drăgescu, împreună cu Nadia Russo aduc de la Stuttgart în România două avioane de sport și școală de tip Klemm Kl 35, pe ruta Stuttgart - Viena - Graz - Zagreb - Belgrad - București

După intrarea României în război, în 1941, deoarece inițial escadrila avea în dotare doar trei avioane amenajate ca avioane sanitare (RWD-13S), din ea făceau parte doar Nadia Russo, Mariana Drăgescu, și Virginia Thomas. Marianei Drăgescu i-a fost repartizat avionul RWD-13S nr. 2.^[19] Prima campanie la care a participat a fost cea de la Odessa, între 22 iunie și 6 noiembrie. Escadrila a fost mutată de mai multe ori, pe aerodromurile de la Focșani, Tecuci și Tighina. A transportat răniți în Bătălia de la Odessa la Tiraspol.^[9][13][20] Prin Înaltul Decret Regal din 27 septembrie a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cruce de Aur.^[21]

Mariana Drăgescu gata să decoleze cu un rănit la bord, Plodovitoe, 1942.

În anul 1942, între 18 august și 24 octombrie a participat la Bătălia de la Stalingrad, Escadrila Albă fiind redenumită Escadrila 108 Transport Ușor și având baza la Kotelnikovo și Plodovitoe.^[13][22] Anterior, la 16 mai, Mariana Drăgescu fusese decorată cu Ordinul Vulturul German, clasa a III-a, pentru salvarea răniților germani, iar la 18 mai apăruse, împreună cu colegele din escadrilă pe coperta revistei Hamburger Illustrierte. De asemenea, Berliner Illustrierte Zeitung a publicat fotoreportajul Frauen in Rumänien, despre aviatoarele românce.^[23]

În anul 1943, între 8 august și 22 septembrie participă la campania din Crimeea, având baza la Simferopol.^[13][24]

După desființarea Escadrilei 108, în vara anului 1944 Mariana Drăgescu se întorce pe front, unde execută misiuni până în luna august,^[9] ca pilot de legătură pentru Grupul 2 Observație,^[25] în cadrul Escadrilei 113 Legătură. Între 22 decembrie 1944 și 26 iunie 1945 participă în cadrul escadrilei la campania din Slovacia, având baza la Trenčín,^[13] la sfârșitul războiului ajungând până la Viena.^[26] Pentru campania din Slovacia primește o baretă la Ordinul Virtutea Aeronautică.^[

După război, între anii 1945 și 1949, deoarece nu i s-a recunoscut apartenența la Armata Română, ci a fost considerată pilot civil, a fost încadrată la aerobaza Aviației Civile de la Băneasa. Aici, în 1946 a efectuat zboruri în scop medical (cură de altitudine cu copii suferinzi de tuse convulsivă). În 1947 și 1948 efectuează cu un aparat Junkers monomotor transporturi de medicamente pentru combaterea epidemiei de tifos exantematic din Moldova. La 7 februarie 1948 activitatea ei a fost recunoscută de ministrul Sănătății din acea perioadă, Florica Bagdasar, cu care ocazie i s-a repartizat un aparat Fieseler Storch. Cu acest aparat a zburat mai multe luni, însoțind-o pe Ulla Lindenwald, care, în calitate de reprezentantă a Crucii Roșii suedeze distribuia ajutoare pentru nou-născuți și copii săraci.^[27]

Autoritățile vremii, neavând încredere în vechii piloți, dar având totuși nevoie de ei, apelează și la Mariana Dăgescu pentru formarea unei generații noi de piloți. După obținerea brevetului de instructor de zbor, începând din data de 1 februarie 1949 a fost instructor de zbor cu motor. Între anii 1950 și 1953 a fost instructor de zbor la Școala de pilotaj de la Ghimbav,^[2][28] coordonată de Comisia centrală a Aviației Sportive, care ținea de Aviația Civilă, unde a instruit câteva sute de elevi. Mariana Drăgescu își amintește că la școală avioanele se puteau alimenta doar pentru o oră de zbor, autonomie insuficientă pentru ieșirea din țară. În 1953 a fost oprită de la zbor și până în 1955 a fost inspector tehnic la Direcția Aviației Civile, dar în 1955 a fost scoasă din aviație, motivele fiind participarea la războiul antisovietic și originea nesănătoasă. Până în 1967 a lucrat ca dactilografă la Policlinica CFR „Ana Ipătescu” din București, după care a fost pensionată cu o pensie minimă, ca pentru vechime incompletă.^{[2][8][13][28][29]}

În 1955 Securitatea a încercat s-o recruteze ca informatoare, cu numele conspirativ „Antonia”, ca prin ea să-l supravegheze pe unchiul ei, Jean Dragu (Ion Drăgescu), care activa la Paris. Însă după doar 6 luni a fost abandonată ca informatoare deoarece n-a furnizat nicio dată „utilă”, spunând că legătura cu unchiul ei a încetat în 1951.^[30]

În anul 1981 Marie-Josephe de Beauregard înființează în Franța Federația Femeilor Pilot din Europa (engleză Federation of European Women Pilots) care să reunească Asociațiile Femeilor Pilot din țările Europei. Din lipsă de aviatoare care să îndeplinească criteriile (!) în România nu s-a înființat o astfel de asociație, Mariana Drăgescu fiind singura din blocul comunist cooptată ca membră a Asociației Internaționale a Fostelor Femei Pilot. În această calitate a participat la reuniunile de la Zell am See (1981), Nottingham (1983), Baden-Baden (1984), Viena (1986), Avignon (1988), Portorož (1990), Alassio (1991), Lübeck (1992), Rochester (1993), Viena (1994) și Roma (1995).^[31] În 1983 a devenit membru-pionier al Asociației Precursorilor și vechilor Aviatori « Les Vieilles Tiges » din Franța.^[13]

După 1989 activitatea în aviație i-a fost recunoscută, fiind considerată ofițer al Armatei Române, cu gradul de locotenent (r). În 2003 a fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler,^[11] „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”.^[32] Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r).^[4][6][7]

Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă” regizat de Șerban Creangă realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române în 2004

Mariana Drăgescu

Cmd. av. Mariana Drăgescu (în fotografie, sublocotenent)

·         1914 – S-a născut fizicianul James Alfred Van Allen, cel  care a descoperit, în 1958, centurile de radiaţii care îi poartă numele; (m. august 2006)

·         1920 - S-a nascut Al (Alexander Emil) Caiola, chitarist si sef de orchestra american.

·         1921 - S-a nascut Arthur Ferrante, pianist american.

·         1927: Ion Pacea, pictor român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1999)

·         1929: Emanuel Kant Vasiliu (n. 7 septembrie 1929, Chișinău - d. 19 august 2001) a fost un lingvist român, membru titular din 1992 al Academiei Române. Între 1990 și 2001 a fost directorul Institutului de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române.

Este fiul lui Nicolae Vasiliu și al Gabrielei Vasiliu. Și-a făcut studiile liceale în București și a urmat cursurile Universității din București.

În 1952 s-a căsătorit cu Maria-Laura Vasiliu, lingvistă.

A obținut titlul de doctor în 1956 cu teza Accentul în limba română. A fost numit asistent la Universitatea din București în 1968 și, după ce a obținut titlul de doctor docent în 1969, a fost numit profesor în 1970. În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o activitate de cercetare la Institutul de Lingvistică și la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit în 1990 Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române). A fost visiting professor la Universitatea din Chicago, în perioadele 1964-1965 și 1970-1971, și apoi la Universitatea din Boston, în 1971.

După revoluția anticomunistă din 1989, a fost numit decan al Facultății de Litere a Universității din București între 1990 și 1992. Din 1990 pînă la sfîrșitul vieții a condus Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1992.

S-a preocupat de teoria limbii și filozofia limbajului și a făcut cercetări asupra mai multor aspecte ale limbii române: stabilirea inventarului de foneme ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc.

Ca membru al Academiei Române, Emanuel Vasiliu s-a opus revenirii la grafia cu â și sunt, votînd împotriva deciziei din 1993. Celălalt lingvist din acea vreme al Academiei, Ion Coteanu, s-a abținut

·         1929 - S-a nascut Sonny (Theodore Walter) Rollins, saxofonist si compozitor american de jazz.

·         1930 - S-a nascut lingvistul si istoricul literar Gheorghe Mihaila, membru corespondent al Academiei Romane.

·         1930: Baudouin I (neerlandeză Boudewijn Albert Karel Leopold Axel Marie Gustaaf van België; 7 septembrie 1930 – 31 iulie 1993) a fost rege al Belgiei după abdicarea tatălui său în 1951 până la moartea sa în 1993. A fost fiul cel mare al regelui Leopold al III-lea (1901–1983) și a primei lui soții, Astrid a Suediei (1905–1935). Nu a avut moștenitori și, după decesul său, coroana a trecut fratelui său, Albert al II-lea.

A fost verișor primar cu regele Harald al V-lea al Norvegiei, Prințesa Astrid a Norvegiei și Prințesa Ragnhild a Norvegiei. Baudouin este varianta franceză a numelui său, varianta cea mai comună folosită în afara Belgiei.

Baudouin I

·         1931 - S-a nascut Johnny Duncan, cantaret skiffle american.

·         1934 - S-a nascut Little Milton (James Campbell), cantaret si chitarist american.

·         1936: S-a nascut Buddy Holly, solist american de rock’n’roll, autor al hit-ului „Peggy Sue”. A fost unul dintre concurentii lui Elvis Presley. Impreuna cu trupa sa, The Crickets, a avut emisiuni la radio si televiziune cu audiente uriase; 
* 1936: Peter George Oliver Freund (n. 7 septembrie 1936,^[2] Timișoara, România^[3][1] – d. 6 martie 2018,^[1] Chicago, SUA) a fost un fizician american, evreu originar din România. Freund este profesor emerit de fizică teoretică la Universitatea din Chicago. El a adus contribuții importante în fizica particulelor și în fizica matematică, mai ales în domeniul teoriei coardelor. În afară de aceasta el a publicat mai multe romane și eseuri. În anul 1961 a primit cetățenia austriacă, iar mai târziu pe cea americană.

Peter George Oliver Freund s-a născut în anul 1936 și a crescut într-o familie evreiască bine situată din Timișoara. Tatăl său, Josef Freund (1901-1982) era medic chirurg și ginecolog, absolvent al unor universități din Germania, care în 1935 a înființat în centrul Timișoarei o clinică privată cunoscută ca Sanatoriul Freund. Mama sa, Rózsi, de profesie cântăreață de operă, era născută la Lugoj în familia unui cunoscut comerciant de textile. Familia tatălui său se așezase la Timișoara încă de la începutul secolului al XIX-lea. Freund a locuit în copilărie în centrul Timișoarei, într-o clădire cunoscută ca „Palatul Färber”. La vârsta de 13 ani Freund a fost campion de înot sportiv al școlilor din Timișoara la categoria 33 metri bras. ^[4]

Numeroși membri ai familiei lui Freund care au locuit în nordul Transilvaniei (anexat la Ungaria horthistă în 1940) și în Ungaria au fost deportați și omorâți la Auschwitz în anul 1944, în Holocaustul evreilor maghiari. Un unchi pe nume Pavel care trăia în România, a pierit în lagărul Vapniarca din Transnistria înființat de regimul antonescian. În timpul legilor rasiale din România în anii 1940-1944, când s-a interzis evreilor să fie tratați de medici neevrei (iar medicilor evrei li s-a interzis să trateze pacienți neevrei), numeroși evrei din Timișoara au putut primi tratamente în Sanatoriul dr-ului Freund.

În anii regimului comunist Freund a urmat studii liceale la Liceul Loga din Timișoara (în acea vreme numit Școala medie nr.1 „Nikos Beloyanis”), apoi la Facultatea de electrotehnică a Institutului Politehnic din orașul natal, în prezent Universitatea Politehnica. Din cauza participării sale în noiembrie 1956 la o manifestație studențească antisovietică, sub influența Revoluției din Ungaria din 1956, Freund a fost la un moment dat arestat de securitate și era cât pe ce sa fie împușcat. În cele din urmă și-a putut relua studiile pe care le-a terminat cu titlul de master în anul 1958.

În anul 1959 Freund și părinții săi au obținut permisiunea de a emigra în Austria. Acolo el a terminat doctoratul in fizica teoretică la Universitatea din Viena, sub îndrumarea lui Walter Thirring. După o perioadă în care a lucrat ca cercetător la Viena alături de Thirring, și apoi la Universitatea din Geneva, Freund a emigrat în Statele Unite. El s-a perfecționat la Institutul de Studii Avansate din Princeton, New Jersey, apoi, din anul 1963, a devenit cadru didactic la Universitatea din Chicago, din 1965 conferențiar. Ulterior a devenit profesor la Institutul Enrico Fermi și profesor ordinar la departamentul de fizică teoretică al Universității din Chicago.

Freund este unul din autorii modelului dualității în două componente care a dat impuls elaborării teoriei coardelor. Mai precis, împreună cu israelianul Haim Harari, el a descoperit în anul 1968 o lărgire a modelului dual originar, care, într-o interpretare ulterioară, a dus la dezvoltarea teoriei coardelor închise. Începând de la jumătatea anilor 1970 Freund a cercetat Teoria Kaluza-Klein și mecanismele compactificației în legătură cu extra-dimensiunile și a aplicat aceste teorii în cosmologie. La o parte din aceste cercetări a luat parte și elevul său, Yong Min Cho.

Freund s-a numărat printre pionierii realizării unificării moderne a fizicii prin introducerea extra-dimensiunilor spațiale și a descoperit mecanisme prin care aceste extra-dimensiuni se înfășoară pe ele însele - "curling up". Împreună cu Irving Kaplansky, matematician din Chicago, el a clasificat super-simetriile simple și a găsit complexe matematice între super-simetrii și spații de curbare negativă, ca de exemplu spații anti-De Sitter. Împreună cu un alt elev al său, Mark Rubin, Freund a găsit soluții spațiale pentru supra gravitatea în 11 dimensiuni pe baza produsului dintre varietăți Einstein compacte și spații anti-De Sitter cu curbura negativă (de 4, respectiv 7 dimensiuni). În anul 1985 a descoperit legătura dintre coardele bosonice care există doar în 26 dimensiuni, și super-coardele în 10 dimensiuni, ceea ce i-a permis definirea corzii heterotice. Freund a contribuit la teoria monopolului magnetic, a suprasimetriei, a supragravitației, la aspectele teoretice numerice ale teoriei coardelor (coardele p-adice, cele adelice, care ca versiuni model servesc la testarea ipotezelor cu privire la structura matematică a teoriei coardelor) și la fenomenologia hadronilor. În anii 1960 a făcut predicții concrete în legătură cu comportamentul secțiunilor în procesele de dispersie ale hadronilor, cunoscute ca relații Freund. Împreună cu studentul James A Feigenbaum, Freund a cercetat cu metode ale statisticii fizice comportamentul pieții de acțiuni înaintea căderii burselor.(1996)

Freund a scris povestiri scurte care au apărut în 2008 în culegerea "West of West End“ publicata pe situl literar "Exquisite Corpse" pe internet. De asemenea este autorul a două nuvele „The Fine Underwear of Consciousness” și „Upside Down”, precum și al romanului „Belonging”. Împreună cu un prieten din copilărie, scriitorul Radu Ciobanu, a scris cartea „Dialog peste Atlantic” care a apărut în România în anul 2006 și care urmărește destinele celor doi autori. Freund a mai publicat cartea A Passion for Discovery - „O pasiune pentru descoperiri” cuprinzând însemnări biografice despre fizicieni și matematicieni iluștri.

Peter Freund locuia la Chicago împreună cu soția sa, Lucy, psiholoagă clinică, perechea având două fiice: Pauline, avocată, și Caroline, economistă, precum și cinci nepoți.

Peter Freund

* 1938: Eliza Botezatu (n. 7 noiembrie 1938, Briceni, jud. Soroca) este o scriitoare și critic literar din Republica Moldova.

S-a născut în familia țăranilor Ana și Nicolae Cracan din comuna Briceni, jud. Soroca (azi raionul Dondușeni). A absolvit școala de șapte clase din satul natal, după care a mers la școala medie din Sudarca. În adolescență a lucrat un an ca instructoare de pioneri.

A vrut să devină actriță, dar nu a reușit să intre la facultatea de specialitate, așa că și-a depus actele la literatură. A urmat studii filologice la Universitatea de Stat din Moldova între anii 1956–1961, cât și diverse cursuri de pedagogie, stilistică și știință literară. După absolvirea studiilor, lucrează la Institutul Pedagogic din Bălți (azi Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți) ca lector-asistent (1961–1966). În 1966 devine lector superior, apoi doctor în științe filologice în 1972 și conferențiar în 1973. În perioada 1974–1979 este șef de catedră la același institut. Din 1979 este colaborator științific superior la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, iar între 1986 și 1987 este șef de catedră și profesoară la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău.

Eliza Botezatu a publicat peste 400 de articole în ziare, reviste și periodice de specialitate, printre care Poezia meditativă moldovenească (Chișinău, 1974), Teoria și metodica compunerii (Chișinău, 1978), Literatura moldovenească pentru copii: Manual pentru școala superioară (Chișinău, 1984). A scris un studiu despre creația lui George Meniuc, intitulat „Cheile creației” (Chișinău, 1980).

Este Eminentă a învățământului public din Moldova (1978) și a fost distinsă cu Ordinul „Gloria Muncii” în 1999. A primit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Stat din Bălți în 2005.

Eliza Botezatu este căsătorită cu Ion Botezatu, lector universitar. Unica lor fiică, Stela, este filolog.

* 1940: Dario Argento (născut la 7 septembrie 1940) este un regizor de film, producător și scenarist italian. Este cel mai bine cunoscut pentru munca sa în domeniul filmelor de groază (mai ales în subgenul cunoscut sub numele de giallo) și pentru influența sa asupra filmele de groază moderne.

Dario Argento este tatăl actriței și regizoarei Asia Argento.

Argento s-a născut în Roma ca fiul producătorului de filme și regizor Salvatore Argento și al Eldei-Luxardo. Și-a început cariera în film ca un critic, scriind pentru diferite reviste în timp ce se afla încă la liceu.

Filmografie:

Ca regizor

Filme

• L'uccello dalle piume di cristallo (1970)
• Il gatto a nove code (Pisica cu nouă cozi, 1971)
• 4 mosche di velluto grigio (1971)
• Le cinque giornate (1973)
• Profondo rosso (Roșu intens, 1975)
• Suspiria (1977)
• Inferno (1980)
• Tenebre (1982)
• Phenomena (1985)
• Opera (1987)
• Two Evil Eyes (1990) (episodul: Il gatto nero)
• Trauma (1993)
• La sindrome di Stendhal (1996)
• Il fantasma dell'Opera (Fantoma de la operă, 1998)
• Non ho sonno (Insomnii, 2001)
• Il cartaio (2004)
• La terza madre (A treia mamă, 2007)
• Giallo (Cod galben de crimă, 2009)
• Dracula 3D (2012)

Televiziune

• Il Tram - parte a mini-serialului TV La porta sul buio (sub pseudonimul Sirio Bernadotte, 1973^[3])
• Testimone oculare - parte a mini-serialului TV La porta sul buio (îl înlocuiește pe Roberto Pariante, 1973)^[3]
• Ti piace Hitchcock? - film TV (Îți place Hitchcock?, 2005)
• Jenifer - film TV (al patrulea episod al sezonului 1 al serialului Masters of Horror, 2005)
• Pelts - film TV (al doilea episod al sezonului 2 al serialului Masters of Horror, 2006)

După cum a declarat în timpul unui interviu cu Victor Victoria - Nimic nu e ceea ce pare, Argento a fost singurul regizor european care a participat la realizarea serialului american Masters of Horror.

Teatru

• Macbeth (2013)

Ca scenarist

• Qualcuno ha tradito (1967)
• Oggi a me... domani a te! (1968)
• Comandamenti per un gangster (1968)
• Commandos (1968)
• La rivoluzione sessuale (1968)
• 1968 A fost odată în vest (C'era una volta il West)
• Cimitero senza croci (1968)
• Metti, una sera a cena (1969)
• Probabilità zero (1969)
• La legione dei dannati, regia Umberto Lenzi (1969)
• Un esercito di cinque uomini (1969)
• La stagione dei sensi (1969)
• L'uccello dalle piume di cristallo (1970)
• Il gatto a nove code (1971)
• Quattro mosche di velluto grigio (1971)
• Così sia (1972)
• Le cinque giornate (1973)
• Profondo rosso (1975)
• Suspiria (1977)
• Zombi (1978)
• Inferno (1980)
• Tenebre (1982)
• Phenomena (1985)
• Dèmoni (1985)
• Dèmoni 2... L'incubo ritorna (1986)
• Opera (1987)
• La chiesa (1989)
• Due occhi diabolici (1990) (episodul: The Black Cat)
• La setta (1991)
• Trauma (1993)
• La sindrome di Stendhal (1996)
• M.D.C. - Maschera di cera (1997)
• Il fantasma dell'Opera (1998)
• Non ho sonno (2001)
• Il cartaio (2004)
• La terza madre (2007)
• Giallo (2009)
• Dracula 3D (2012)

Ca actor

• Scusi, lei è favorevole o contrario? (1966)
• L'uccello dalle piume di cristallo (1970) (nemenționat)
• Il gatto a nove code (1971)
• Profondo rosso (1975) (nemenționat)
• Suspiria (1977) (voce, nemenționat; personajul misterios cu mantie, nemenționat; reflecția pe geamul taxiului în scena cu furtuna, nemenționat)
• Inferno (1980) (doar ca voce, nemenționat)
• Tenebre (1982) (doar ca voce, nemenționat)
• Phenomena (1985) (doar ca voce, nemenționat)
• Opera (1987) (doar ca voce, nemenționat)
• Amore all'ultimo morso (1992)
• Il cielo è sempre più blu (1995)
• Hanging shadows perspective on italian horror cinema (2005)
• Dante's inferno documented (2010)
• Tutti pazzi per amore 2 (2010)

În scenele din filmele sale în care apar mâinile criminalului (de exemplu, în scena de deschidere a filmului Profondo rosso), regizorul și-a folosit mâinile într-un fel de "cameo fetișist."

Dirijor

• 100 pallottole d'argento (2012-2013)

Compozitor

• Suspiria (1977)
• Zombi (1978)

Dublaj

• Dr. Terrence Kyne în jocul video Dead Space

Dario Argento

Dario Argento în 2007

·         1940 - S-a nascut Ronnie Dove, cantaret american.

·         1941: S-a născut Ion Ghinoiu, profesor doctor în geografie, cercetător principal la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, membru al Comisiei de Etnologie a Universităţii Bucureşti şi al Societăţii de Antropologie Culturală din România. A lucrat peste 45 de ani în cercetarea etnologică, şi este autorul a sute de lucrări ştiinţifice, şi autor de cărţi, printre care dicţionarele „Obiceiuri populare de peste an” (1997), „Panteonul românesc” (2001), „Atlasul Etnografic Român”, vol. I–IV (2003–2011). Profesorul universitar doctor, Ion Ghinoiu a primit premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în 1990, pentru volumul „Demografie şi Etnografie”(1986).

* 1941: László Surján (n. 7 septembrie 1941) este un om politic maghiar, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Ungariei.

László Surján

·         1943: S-a nascut Joni Mitchell, cantareata de origine canadiana; 

·         1946 - S-a nascut actorul polonez Olgierd Lukaszewicz, cunoscut din filme precum “Padurea de mesteceni” (regia Andrezej Wajda), “Perla coroanei”.

·         1946 - S-a nascut Alfa Anderson, vocalista americana (Chic).
* 1946: Juan José Benítez (n. 7 septembrie 1946, Pamplona, Navarra) este un autor spaniol. Benítez a primit o diplomă în jurnalism la Universitatea din Navarra în 1965 și și-a început activitatea ca jurnalist la ziarul La Verdad din Murcia în ianuarie 1966. În următorii ani, a devenit tot mai interesat de fenomenul OZN, realizând investigații extinse pe astfel de subiecte. După ce lucrat la numeroase alte ziare, a părăsit în cele din urmă munca de jurnalism la sfârșitul anilor 1970, în scopul de a aloca timp suficient studiului fenomenului OZN.^[2] Locuiește în prezent în orașul de coastă Barbate, Andalusia, împreună cu soția sa și cu cei doi câini ai săi.^[3]

De-a lungul a trei decenii a publicat peste 50 de cărți, inclusiv rapoartele unor investigații, eseuri, romane și poezii, având peste nouă milioane de copii ale cărților sale vândute în întreaga lume, din care peste cinci milioane de copii aparțin de saga Caballo de Troya (Calul Troian).

El a regizat, de asemenea, o serie de documentare TV numite Planeta Encantado, în care el călătorește în 17 țări diferite pentru a interpreta câteva dintre cele mai mari mistere nerezolvate ale istoriei

J. J. Benítez

Benítez in 2011

·         1949: Gloria Gaynor (n.Fowles, 7 septembrie 1949, Newark, New Jersey) este o cântăreață de origine americană.

Gloria Gaynor

Gloria Gaynor cântând în 2003

* 1950: Susan Blakely (n. 7 septembrie 1950, Frankfurt am Main) este un fotomodel și o actriță americană. Ea este fiica unui ofițer american staționat în RFG.

Susan Blakely

Susan Blakely ca Julie Prescott și Peter Strauss ca Rudy Jordache, 1976.

·         1951 - S-a nascut (in S.U.A.) Chrissie Hynde, vocalista, chitarista si compozitoare (Pretenders).

·         1953 - S-a nascut Dave King, basist american (Snowball, Embryo, Niagara).

·         1954 - S-a nascut Benmont Tench, clapar american (Tom Petty & The Heartbreakers).

·         1954: Tudorel Stoica (n. 7 septembrie 1954, Brăila) este un fost fotbalist român, care a jucat la Steaua București și în echipa națională de fotbal a României.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni din sezonul 1985-1986

·         1957 - S-a nascut Margot Chapman, vocalista americana (Starland Vocal Band).
* 1959: Toshihiko Okimune (n. 7 septembrie 1959) este un fost fotbalist japonez.

·         1960: S-a născut la Bucuresti, Nae (Nicolae) Caranfil, regizor de film, scenarist şi actor, fiul criticului şi istoricului de film Tudor  Caranfil. A absolvit în 1984 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale”, secția regie, cu filmul ”Frumos e în septembrie, la Veneția”. Urmează o serie de filme realizate în țară și în străinătate: ”Asfalt Tango” (1997), ”Dolce far niente” (1998) — coproducție franco-italo-belgiană, o adaptare liberă a romanului ”9 zile la Terracina” de Frederic Vitoux, cu un scenariu propriu, ”Filantropica” (2001) — coproducție româno-franceză, ”Restul e tăcere” (premiera — 7 mart. 2008) — peliculă dedicată primilor producători de film, de la începutul secolului, din România. A obținut o serie de premii internaționale pentru lungmetrajele pe care le-a realizat: Marele Premiu la ”Forum Film Festival” de la Bratislava (1992), Premiul ”Michael Perez” la Festivalul de Film Montpellier (1993), Premiul Special al juriului la Festivalul de Film European La Baule (1994) pentru ”E pericoloso sporgersi”, Premiul pentru Cel mai Bun Scenariu de la Festivalul de Film de la Namur (1998) pentru ”Dolce Far Niente”, Marele Premiu pentru Cel Mai Bun Scenariu la Festivalul de Film de la Paris (1995), Premiul al II-lea la Concursul Internațional de Scenariu Hartley/ Merill, Hollywood (1999) pentru ”Restul e tăcere”. Nae Caranfil s-a numărat printre regizorii și actorii care, în 2012, au primit medalii la Gala Premiilor Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România (UARF), organizată cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înființarea uniunii. Cel mai nou film regizat de Nae Caranfil este ”Closer to the Moon” (2013), al cărui scenariu este inspirat dintr-o întâmplare reală — jaful spectaculos comis în 1959 asupra unei furgonete a Băncii Naționale. Filmul este o coproducție internațională România — Italia — Polonia — Franța și îi are în distribuție, printre alții, pe Vera Farmiga, Mark Strong, Harry Lloyd, Martin Hancock, Anton Lesser, Monica Bârlădeanu, Joe Armstrong. ”Closer to the Moon” a câștigat Premiul pentru cel mai bun lungmetraj la ediția din 2015 a Galei Premiilor Gopo, la care a primit în total nouă statuete (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu ș.a.). Același film a câștigat Marele Premiu și Trofeul Uniunii Cineaștilor din România pe anul 2014, la gala care a avut loc la 6 mai 2015. Pe lângă Marele Premiu, pelicula a câștigat și distincțiile pentru Cea mai bună regie și Cel mai bun scenariu, cărora li s-au adăugat premiile pentru Cea mai bună scenografie, câștigat de Cristian Niculescu, pentru Cel mai bun montaj — Cătălin Cristuțiu și pentru Cea mai bună imagine — Marius Panduru. Este profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.
Filmografie:

Actor

• Salutări de la Agigea - r. Cornel Diaconu, (1984)
• În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
• Filantropica (2001) - cântărețul de karaoke
• Restul e tacere (2008)

Regizor (și scenarist)

Cu excepția filmului Frumos e in septembrie la Venetia, la restul filmelor a fost și scenarist:

• Frumos e în septembrie la Veneția (1983)
• E pericoloso sporgersi (1993)
• Asfalt Tango (1995)
• Dolce far niente (1999)
• Filantropica (2001)
• Restul e tăcere (2008)
• Closer to the Moon / Alice în țara tovarășilor ^[1][2][3]
• 6,9 pe Scara Richter (2016)

Nae Caranfil

·         1960 - S-a nascut Brad Houser, basist american (Edie Brickell & New Bohemians).
* 1961: Sergiu Stati (n. 7 septembrie 1961) este un politician și diplomat moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova din 2010 până în prezent, pe listele Partidului Comuniștilor. Anterior a mai fost deputat în Legislatura 2005-2009 și aprilie-iulie 2009.

În perioada 1 septembrie 2005 - 16 aprilie 2007, a fost membru în delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Vorbește limba engleză.

În perioada 19 mai - 6 noiembrie 2009 a exercitat funcția de ambasador al Republicii Moldova în Turcia,^[1][2] iar între anii 2006-2008 a fost Ambasador al Republicii Moldova în Ucraina.

·         1961 - S-a nascut Robin Beck, cantareata si compozitoare americana.

·         1962 - S-a nascut Jermaine Stewart, cantareata si compozitoare disco americana.
* 1964: Andreas "Andy" Hug (7 septembrie 1964 – 24 august 2000) a fost un karateka și kickboxer elvețian care a concurat în divizia grea. Considerat a fi unul dintre cei mai mari kickboxeri grei din toate timpurile, împreună cu Mirko Cro Cop, Peter Aerts, Remy Bonjasky, Ernesto Hoost și Semmy Schilt. Hug a fost renumit pentru capacitatea sa de a executa numeroase tehnici de lovituri rar observate în competiția la nivel înalt și deși el era, de obicei, mai mic decât adversarii săi, situându-se la 1,80 m și cântărind în jur de 98,0 kg (216,1 lb).

·         1965:  S-a nascut  la  Adjud, județul Vrancea, marea  soprană română Angela Gheorghiu, una dintre cele mai renumite cântărețe de operă din lume. Numele sau de fată este Burlacu si  a fost căsătorită cu Andrei Gheorghiu, fiul violonistului și profesorului Ștefan Gheorghiu. S-a recăsătorit cu tenorul italian Roberto Alagna, însă cei doi au  divorțat în 2013. Angela Gheorghiu a primit: “La Medaille Vermeille de la Ville de Paris”, “Officier de l’Ordre des Arts et Lettres” și “Chevalier de l’Ordre des Arts et Lettres” din partea Ministerelor Culturii din Franța și România. În decembrie 2010 i-a fost acordat titlul onorific Doctor Honoris Causa din partea Universității de Arte din Iași și Steaua României, cea mai înaltă decorație oferită de Președintele României. În octombrie 2012 Angela Gheorghiu a primit decorația regală „Nihil Sine Deo”, din partea Majestății Sale Regelui Mihai I pentru promovarea valorilor românești peste hotare. Discurile sale au fost premiate în nenumărate rânduri cu premii ca: Premiul Grammy, Dyapason D’or, Choc du Monde de la Musique, Premiul Cecillia, Deutsche Schallplattenkritik, Musica e dischi, USA Critics Award, „Premio Zenatello” sau „Echo Klassik”. Angela Gheorghiu a primit titlul de “Artista Anului” la Premiile Classical Brit în 2001 și 2010.

Elevă a Miei Barbu, absolvă Conservatorul din București în anul 1990. În străinătate cântă pentru prima dată la Basel în Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. Debutează în 1992 la Royal Opera House din Londra cu rolul Zerlina, în Don Giovanni, urmată de Mimì din La bohème de Giacomo Puccini, apoi în Adina la Opera de Stat din Viena și la Opera din Hamburg. În 1993 debutează la Metropolitan Opera în La bohème^[1].

La Royal Opera House a triumfat în mult aplaudata Traviata de Giuseppe Verdi, dirijată de Sir Georg Solti, în 1994, spectacol pentru care, ca să poată fi transmis în direct, a fost anulat programul obișnuit de la BBC. Spectacolul a fost înregistrat de casa de discuri Decca.

De atunci, soprana Angela Gheorghiu a fost o prezență constantă în săli de operă și de concert din lumea întreagă: Viena, Paris, Milano, Londra, New York, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, Veneția, Atena, Monte Carlo, Chicago, Philadelphia, Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Balbeck, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zürich, Madrid, Barcelona, Praga, Montreal, Toronto, Moscova, Taipei, San Juan, Ljubljana, Shanghai, Oman, Frankfurt, Verona și altele^[2].

În 1999 a participat la concertul “Michael Jackson și Prietenii” în München. A cântat la redeschiderea Royal Opera House (decembrie 1999), a Teatrului Malibran din Veneția (mai 2001) și a Operei din Valencia în prezența Reginei Sofia a Spaniei (octombrie 2005).

În 2001, Angela Gheorghiu a interpretat rolul principal în filmul-operă Tosca^[3], regizat de Benoit Jacquot, film prezentat în afara concursului la Festivalul de Cinema de la Veneția. În 2002 interpretează rolul Julietei în filmul Roméo et Juliette alături de Roberto Alagna^[4]. Ambele filme au fost lansate pe DVD.

A participat la spectacolul care a marcat Jubileul de Aur al Reginei Elisabeta a II-a, Prom at the Palace (iunie 2002), concert disponibil pe DVD. A cântat pentru Alteța Sa Prințul Charles în diferite ocazii. În 2003 a luat parte la concertul organizat cu ocazia decernării Premiilor Nobel. În 2012 a fost invitata de onoare la o gală de binefacere pentru a strânge fonduri pentru Royal Opera House Foundation, gală la care a participat și Regina Elizabeth II^[5].

A cântat la Jubileul de Argint al Reginei Beatrix în Amsterdam (2005), Concertul de Anul Nou de la Palais Garner în Paris (2006), la Concertul de vară Met în Prospect Park, New York (2008), și la concertul organizat în memoria lui Luciano Pavarotti în Petra, unde a interpretat și un duet inedit al ariei "La ci darem la mano" din Don Giovanni alături de Sting (2008)^[6].

În 2009, Angela Gheorghiu a fost invitată să cânte în onoarea mezzo-sopranei Grace Bumbry la Kennedy Center Honors, în Washington. A interpretat aria "Vissi d'arte" din Tosca de Puccini în prezența lui Barack Obama^[7].

În noiembrie 2010 a debutat în rolul titular din Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea, într-o nouă producție semnatã David McVicar a Operei Regale din Londra, Covent Garden. The Observer a scris: "Este dificil de imaginat pe cineva întrecând-o pe Angela Gheorghiu în acest rol. Vocea ei lină și cremoasă, dar cu un miez de oțel, se îmbină perfect cu mișcarea scenică. Este o actriță naturală, scena morții improbabile fiind sfâșietor de credibilă iar aria Poveri fiori pur și simplu de neuitat.^[8]"

În iulie 2011 revine în rolul principal în Tosca pe scena londoneză, alături de Jonas Kaufmann și Bryn Terfel, sub bagheta lui Antonio Pappano, spectacol ce s-a lansat pe DVD. Productia realizatã de Jonathan Kent a fost pusã pentru prima datã în scenã în anul 2006, tot cu Angela Gheorghiu în rolul titular. În septembrie 2011 a revenit la Londra pentru reluarea producției de Faust, spectacol transmis în direct în cinematografele din întreaga lume. Sezonul de transmisii în cinema 2011/2012 al Royal Opera House a debutat cu trei producții având-o pe Angela Gheorghiu în rolul principal: Faust, în direct, (septembrie 2011), Adriana Lecouvreur (octombrie 2011) și Tosca (noiembrie 2011).

Vocea ei este considerată de către critica internațională drept o combinație între vocile a două celebre cântărețe de operă, Maria Callas și Renata Tebaldi^[9].

Cu compania Metropolitan Opera a cântat deja în peste 70 de reprezentații.

Pe 28 octombrie 2011 a cântat la gala de redeschidere a Teatrului Bolshoi din Moscova, la invitația președintelui rus Dmitri Medvedev, spectacol transmis în direct în cinematografe din toată lumea și online^[10].

În februarie 2012 Angela Gheorghiu a deschis Balul Operei din Viena, fiind acompaniată de Orchestra Operei din Viena dirijată de Georges Prêtre^[11].

În iunie 2012 a sărbătorit 20 de ani de la debutul pe scena Operei Regale din Londra, interpretând rolul Mimi în La bohème alături de Roberto Alagna. În iulie 2012 predă primul curs de master class la "Georg Solti" Accademia în Castiglione della Pescaia, Italia. Se întoarce în Toscana pentru un al doilea masterclass la Academia "Georg Solti" în 2016^[12]. În noiembrie 2012 interpretează rolul Tosca la San Francisco Opera.

Cel mai recent debut pe scenă a fost rolul Charlotte din opera "Werther" (Jules Massenet) în martie 2015 la Opera de Stat din Viena^[13]. Interpretează acest rol și într-un concert la Festivalul de la Salzburg în august 2015^[14].

În iulie 2015 debutează la Festivalul Verbier din Elveția alături de chitaristul Miloš Karadaglić într-un recital special la Église^[15].

În octombrie 2015, Angela Gheorghiu apare pentru prima dată în Australia în 2 concerte de gală la Sydney Opera House și la Hammer Hall, Arts Centre Melbourne^[16][17]. În noiembrie 2015 cântă la Richard Tucker Opera Gala, "cel mai anticipat eveniment de operă al sezonului" la Lincoln Center, în New York City. Spectacolul a fost difuzat de postul de televiziune PBS^[18]. Angela Gheorghiu a cântat prima oară la Richard Tucker Opera Gala în 1999^[19]. Cântă apoi rolul principal din opera Tosca la Metropolitan Opera din New York într-o producție de Luc Bondy^[20]. În decembrie 2015, Angela Gheorghiu cântă împreună cu tenorul Ramon Vargas și Ghiță Petean într-un concert de gală la Opera din Monte Carlo. Veniturile acestui concert s-au acordat în totalitate Fundației stabilite în urma dispariției fiului lui Ramon Vargas, Eduardo, la vârsta de 6 ani^[21].

În 2016, Angela Gheorghiu a revenit în rolul titular din Tosca la Royal Opera House, Londra^[22][23][24]. Deși era programată să cânte în 5 reprezentații, a cântat în total în 7 spectacole^[25]. S-a întors drept Tosca și la Wiener Staatsoper alături de Jonas Kaufmann în aprilie 2016^[26]. În septembrie 2016 interpretează pentru prima dată rolul Floriei Tosca la Opera de Stat din Berlin cu "ovații furtunoase și prelungite"^[27].

2017 marchează 25 de ani de la debutul internațional al sopranei Angelei Gheorghiu la Royal Opera House^[28]. Cu această ocazie, se întoarce la Londra interpretând rolul Adriana Lecouvreur în februarie 2017.

Discografie:

• La Traviata (Verdi) Decca 1997 CD/DVD
• The Puccini Experience RCA 1995
• L'elisir d'amore (Donizetti) Decca 1996 CD/DVD
• Arias Decca 1996
• La Rondine (Puccini) EMI 1999
• Carmen (Bizet) Teldec 1996
• Duets and Arias EMI 1996
• Romeo și Julieta (Gounod) EMI 1998
• My World Decca 1998
• Werther (Massenet) EMI 1999
• Tripticul|Il Trittico (Puccini) EMI 1999
• La Bohème (Puccini) Decca 1999
• Werther (Massenet) EMI 1999
• Classics on a Summer's Evening EMI 2001
• Live in Prague 2001
• Verdi Heroines Decca 2000
• Manon (Massenet) EMI 2000
• Classics on a Summer's Evening EMI 2001
• Live in Prague 2001
• Verdi: Requiem (Verdi) EMI
• Casta Diva EMI 2001
• Mysterium - Sacred Arias Decca 2001
• Tosca (Puccini) EMI 2001 CD/DVD
• Live From Covent Garden EMI 2002 CD/DVD
• Prom at the Palace Opus Arte 2002 DVD
• Carmen (Bizet) EMI 2003
• The Essential Angela Gheorghiu Decca 2004
• Diva EMI 2004
• Last Night at the Proms Warner Classics 2004
• Puccini EMI 2005
• Art of Angela Gheorghiu Decca 2004 DVDx2
• Live From La Scala EMI 2007
• La traviata (Verdi) Arthaus Musik 2007 DVD/Blu-ray
• La traviata (Live from La Scala) (Verdi) Arthaus-musik 2007 DVD
• Marius et Fanny Larghetto 2008
• Angela & Roberto Forever" EMI 2008
• My Puccini EMI 2008
• Great opera arias Kultur Video 2008
• La bohème (Live from the Met) (Puccini) EMI 2008 DVD
• Tribute to Pavarotti - One Amazing Weekend in Petra Decca 2009 DVD
• Madama Butterfly (Puccini) EMI 2009
• L'amico Fritz (Mascagni) Deutsche Grammophon 2009
• Classical Legends- In Their Own Words EMI 2010
• Best Of Angela Gheorghiu - DIVA EMI Japan 2010 CD+DVD
• Les Stars du Clasique EMI UK/Zoom 2010
• Romeo și Julieta (Gounod) Emi Classics 2010 - Reissued as part of "Home of the Opera" collection
• La rondine (Puccini) EMI Classics 2010 - Reissued as part of "Home of the Opera" collection
• Classical 2011 EMI 2010
• La rondine (Live from the Met) (Puccini) EMI 2010 DVD
• Faust (Live from ROH) (Gounod) EMI 2010 DVD
• Fedora (Giordano) Deutsche Grammophon 2011 CD
• Homage to Maria Callas EMI 2011 CD
• Adriana Lecouvreur Decca 2012 DVD/Blu-ray
• Tosca EMI 2012 DVD/Blu-ray
• O, ce veste minunata! Colinde românești MediaPro Music 2013 CD
• Guardian Angel. Christmas Carols MediaPro Music 2014 CD
• Autograph. 25th Anniversary Boxed Set Warner Classics 2015 CD+DVD
• Live from Covent Garden Warner Classics 2017 CD
• The Complete Recitals on Warner Classics Warner Classics 2017 CD
• Eternamente: The Verismo Album Warner Classics 2017 CD+Vinyl

Primul contract exclusiv l-a semnat cu Decca în 1995, unde a înregistrat Traviata de la Covent Garden, Elixirul dragostei de la Lyon, La bohème cu Orchestra de la Scala din Milano, recitalurile Arias cu orchestra teatrului Regio din Torino, Verdi Heroines cu orchestra „Giuseppe Verdi” din Milano, My World și Mysterium cu orchestra filarmonicii din Londra.

Al doilea contract exclusiv l-a semnat cu EMI (acum Warner Classics) în 1998, unde a înregistrat Duets and Arias cu Roberto Alagna și orchestra ROH Covent Garden, La Rondine de Puccini cu orchestra filarmonicii din Londra, Romeo și Julieta cu orchestra Capitol din Toulouse, Verdi per due cu Roberto Alagna și orchestra din Berlin, Gianni Schicchi de Puccini, Werther de Massenet cu orchestra din Londra, Manon de Massenet, Trubadurul cu orchestra filarmonicii din Londra și Carmen cu orchestra Capitol din Toulouse. După recitatul Casta Diva au urmat Classics on a Summer's Evening, Verdi Requiem și recitalul Live from Covent Garden din 2001.

* 1965: Darko Pančev (macedoneană Дарко Панчев, n. 7 septembrie 1965, Skopje) este un jucător de fotbal macedonean, retras din activitate.

* 1966: Gunda Niemann-Stirnemann (n. 7 septembrie 1966, Sondershausen, născ. Kleemann) este o fostă patinatoare germană. Ea a făcut parte în timpul carierei sportive din clubul sportiv Eissportclub Erfurt.

* 1967: Zvonko Šundovski (în macedoneană Звонко Шундовски) (n. 7 septembrie 1967) este un fost handbalist macedonean și fost antrenor al echipei naționale de handbal a Macedoniei.

·         1968: Marcel Desailly (n. 7 septembrie 1968, Accra, Ghana) este un fost jucător francez de fotbal și un star al naționalei Franței cu care a câștigat Campionatul Mondial din 1998 și Campionatul European din 2000.
* 1971: Kjersti Elizabeth Grini (n. 7 septembrie 1971, în Oslo) este o fostă handbalistă norvegiană. Considerată printre cei mai buni intermediari dreapta din handbalul feminin, Grini a fost campioană mondială, europeană și multiplă medaliată cu echipa națională a Norvegiei în aceste competiții. În anul 2000, handbalista a obținut medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Sydney.
* 1971: Shane Andre Mosley (n. 7 septembrie 1971),^[1][2] cunoscut sub numele de "Sugar" Shane Mosley, este un fost boxer profesionist american care a luptat într-e 1993 și 2016.^[3] A deținut mai multe campionate mondiale în trei clase de greutate, inclusiv titlul IBF la categoria ușoară; titlurile WBA (Super) și WBC welterweight; și titlurile WBA (Super), WBC și The Ring din categoria mijlocie. El este, de asemenea, fost campion la nivel național la welterweight (de două ori) și la mijlociu.^[4]

În 1998, Asociația Boxerilor Americani îl numea pe Mosley luptătorul anului.^[5] A primit, de asemenea, aceeași onoare de către Sala Internațională de Hall of Fame în 2000. În 2000 și 2001 a fost numit cel mai bun boxer din lume, pound for pound, de The Ring

* 1972: Dan Mircea Cipariu (n. 7 septembrie 1972, București) este un scriitor și jurnalist român. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Școala Superioară de Jurnalistică din București și este licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. A fost contracandidatul direct al lui Nicolae Manolescu la funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor în anul 2009. Este președintele secției de poezie a USR, filiala București[1
Debutează în presa literară în 1988 (SLAST), debutul editorial se petrece în 1999, cu volumul "Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara" (Editura Libra). În prezent, este președintele secției de poezie - Asociația Scriitorilor București. În 2007, volumul său de poeme "Tsunami", Editura Brumar, 2006, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București.
A lucrat ca redactor, reporter special, șef de secție și redactor-șef la publicațiile Tineretul liber, Salut, Curentul, ZIUA. A semnat rubrici permanente în Adevărul, Cotidianul și Ziua. A prezentat și realizat emisiuni la Uniplus Radio, Radio Tinerama, Radio Român©a Tineret, Radio Român©a Cultural, TV SOTI și TVR1. A inițiat și coordonat, în anul 2000, CD-ROM EMINESCU și pagina web www.mihaieminescu.ro, producător Fundația Culturală Libra, cu finațarea Ministerului Culturii. În 2003, a fost director de proiect pentru paginile web www.calendarnichita.ro și www.dumitrustaniloae.ro. În 2004, a fost director de proiect pentru CD-ROM ANTON PANN, www.georgeapostu.ro și www.gheorgheanghel.ro. În 2005, a coordonat editorial și a lansat pagina web a USR, www.uniuneascriitorilor.ro.
A publicat:

• Marfă, antologie colectivă (Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa, Bogdan O. Popescu), Editura Salut, 1996.
• Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara / www.hai.ro ,Editura Libra, 1999.
• Mahalaua de azi pe mâine. Poeme trăite de Dan Mircea Cipariu & Traian T. Coșovei, Editura Vinea, 2000.
• Virusul romantic. Acum cu 20% mai multă poezie, Editura Libra, 2001.
• Sunt pur din ce în ce mai pur, 33 de povestiri și tot atâtea pictopoeme ilustrate de Mihai Zgondoiu, Editura Libra, 2002.
• Al doilea desant, antologie îngrijită de Constantin Stan (Răzvan Bică, Mihaela Brebenel, Dan Mircea Cipariu, Luca Dinulescu, Ioana Mănescu, Mădălina Păun, Ana Petrescu, Felicia Rădulescu, Dragoș Schenkel, Candid Stoica), Editura Calea Moșilor, 2003.
• Timișoara în trei prieteni, Dan Mircea Cipariu, Robert Șerban, Mihai Zgondoiu, cu o pre/postfață de Șerban Foarță și Florin Iaru și două desene de Suzana Fântânariu, Editura Brumar, 2003. Carte distinsă cu Premiul POESIS pentru antologie, Satu Mare, 2004.
• sunt eu maria petrarca rilke. adevărata biografie a mariei dante spinoza, Editura Fundației Culturale Libra, 2004.
• Poarta Schei nr.4, Editura Brumar, 2005.
• Colocviul Tinerilor Scriitori, Editura Brumar, 2006, unde a fost coordonator de proiect.
• Tsunami, Editura Brumar, 2006
• 27. POEZIE DE BUCUREȘTI, coordonator antologie și proiect, Asociația Scriitorilor București, TVR Cultural și Primăria Sectorului 2 București, 2007
• Scriitori pe calea regală, coordonator antologie și proiect, Editura Brumar, 2008

* 1977: Gabriel Gheorghe Caramarin (n. 7 septembrie 1977 în Măcin) este un jucător de fotbal retras din activitate, în prezent antrenor secund.

·         1977: Fedde le Grand (n. 7 septembrie 1977 în Utrecht, Olanda) este un DJ și producător de muzică olandez, cunoscut pentru hiturile Put Your Hands Up For Detroit și Let Me Think About It cu Ida Corr.

Fedde Le Grand

* 1979: Cristian Buturugă (n. 9 iulie 1979) este un impresar român, fost fotbalist, ce a jucat pe postul de portar.
* 1980: Emre Belözoğlu (n. 7 septembrie 1980, Istanbul) este un jucător de fotbal turc care acum joacă pentru İstanbul Başakşehir. Foarte tehnic, cu un șut de picior stâng foarte precis,^[1] Emre este un conducător de joc de rară viziune
* 1980: Gabriel Alejandro Milito (n. 7 septembrie 1980) este un fost fotbalist argentinian care evolua pe postul de fundaș central.
* 1980: Rikke Erhardsen Skov (n. 7 septembrie 1980 la Viborg) este o jucătoare de handbal profesionistă din Danemarca și campioană olimpică. Este deținătoarea, împreună cu echipa națională de handbal a Danemarcei, a medaliei de aur la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena
* 1981: Gökhan Zan (n. 7 septembrie 1981,^[1] Antakya) este un fotbalist turc care joacă pe postul de fundaș. Ultima dată a evoluat la clubul Galatasaray SK.
* 1982: Emese Szász (n. 7 septembrie 1982, Budapest) este o scrimeră unguroaică specializată pe spadă, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 2016. A fost vicecampioană la Campionatul Mondial din 2010 și a câștigat Cupa Mondială de două ori, în sezoanele 2009-2010 și 2013-2014.
* 1983: Andre Michael Berto (n. 7 septembrie 1983) este un pugilist profesionist american. Este de douo ori campion mondial la categoria semi-mijlocie, deținând centurile WBC și IBF într-e 2008 și 2011 precum și centura interimară WBA în 2015. În calitate de amator, a câștigat turneul National Golden Gloves în 2001 (la light middleweight) și 2003 (welterweight) și a reprezentat SUA la Campionatele Mondiale din 2003, câștigând medalia de bronz la semimijlocie.
* 1984: João Miranda de Souza Filho (n. 7 septembrie 1984, Paranavaí, Brazilia), cunoscut ca João Miranda, sau simplu Miranda, este un fotbalist brazilian care evoluează la clubul Jiangsu Suning pe postul de fundaș central.
* 1984: Vera Igorevna Zvonareva (rusă Ве́ра И́горевна Звонарёва; n. 7 septembrie 1984) este o jucătoare profesionistă de tenis din Rusia. A început să joace tenis la vârsta de șase ani, iar debutul în tenisul profesionist a fost în anul 2000.
* 1985: Márcio Rafael Ferreira de Souza, cunoscut sub numele de Rafinha, (n. 7 septembrie 1985) este un fotbalist brazilian care joacă pe postul de fundaș dreapta pentru Flamengo.^[3] Numele lui tradus în engleză înseamnă „Micul Rafa”. El este cunoscut drept un pasator cu o tehnică bună și șut puternic
* 1987: Evan Rachel Wood (n. 7 septembrie 1987)^[1] este o actriță americană. Ea și-a început cariera în actorie în anii 1990, apărând în câteva seriale de televiziune, printre care și American Gothic (1995–1996) și Once and Again (1999–2002). A debutat într-un rol principal de film la vârsta de nouă ani în pelicula Digging to China (1998) și a devenit cunoscută prin rolul său din filmul Thirteen (2003), pentru care a fost nominalizată la Globul de Aur.^[2]

După aceasta a continuat să apară preponderent în filme independente, cum ar fi Pretty Persuasion (2005), Down in the Valley (2006), Running with Scissors (2006), Across the Universe (2007), iar din 2008, a apărut și în filme mainstream, printre care The Wrestler (2008), Whatever Works (2009) și The Ides of March (2011).

Evan Rachel Wood în 2005

Wood la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 2007

Evan Rachel Wood s-a născut în Raleigh, Carolina de Nord, SUA. Tatăl ei, Ira David Wood III, este un actor, cântăreț, regizor de teatru și dramaturg proeminent pe plan local; de asemenea este și director executiv al companiei de teatru regional Theatre in the Park.^[3] Mama sa, Sara Lynn Moore (n. 6 martie 1958), este actriță, regizor și profesor de actorie.^[4] Fratele lui Wood, Ira David Wood IV, de asemenea, este actor; iar înafară de el Evan mai are doi frați și o soră. Unchiul său pe linie paternală, Carol Winstead Wood, a fost un designer de producție Hollywood.

Wood a început o relație cu actorul britanic Jamie Bell în 2005, după ce cei doi au apărut videoclipul piesei "Wake Me Up When September Ends" al trupei Green Day.^[6] Ei și-au făcut tatuaje cu inițiale partenerului; Wood și-a imprimat un "J" pe glezna stângă.^[7] După un an împreună, relația celor doi s-a încheiat în 2006.^[6]

În ianuarie 2007, a devenit publică relația lui Wood cu Marilyn Manson.^[8] Cuplul s-a despărțit în noiembrie 2008,^[9] iar mai apoi s-a reunit, ca în ianuarie 2010 să se zvonească că cei doi s-ar fi căsătorit.^[10] Wood și Manson și-au încheiat definitiv relația lor în august 2010.^[11]

În vara lui 2011, s-a comunicat că Wood și-a reluat relația cu Jamie Bell, la cinci ani după ce cei doi s-au despărțit.^[12] The couple married in a small ceremony on 30 octombrie 2012.^[13] Cuplul are împreună un fiu, născut în iulie 2013.^[14] În mai 2014, Wood și Bell au anunțat că s-au separat după 19 luni de mariaj.^[15]

În august 2012, Wood a făcut un coming out via Twitter, recunoscând că este bisexuală.^[16][17] Mama lui Wood este convertită la iudaism, iar tatăl ei este creștin.^[18][19] În anul 2003 Wood a spus că este evreică.^[20] În 2012 ea a afirmat, "Eu cred în Dumnezeu dar nu sunt religioasă. Sunt spirituală. Definiția mea pentru Dumnezeu nu este în nici o religie. Este ceva foarte personal".^[21]

Evan Rachel Wood posedă centura neagră în taekwondo

Evan Rachel Wood

Evan Rachel Wood în aprilie 2009 la premiera filmului Whatever Works

* 1989: Silvia Busuioc (n. 7 septembrie 1989, Chișinău) este o actriță și manechină originară din Republica Moldova, care în prezent activează în Italia, Londra și Hollywood.

Silvia Busuioc născută 7 septembrie 1989 la Chișinău, Republica Moldova.

Cariera artistica o începe la vârsta de 7 ani cu dansul, studiind: dansuri sportive, dansul modern, latin, continuând cu hip-hop și dansul contemporan. Deja la vârsta de 12 ani lua parte în diverse spectacole, pentru Televiziunea Națională din Moldova și diferite teatre, în țară la fel ca și peste hotare în turnee.

În 2007 a ​​absolvit Școala Internațională: International Cambridge School, în următoarele subiecte: Business, Economie, Limba și Literatura Engleză.

În același an a participat la concursul național, pentru campania de informare pentru lupta împotriva tuberculozei. Campania a implicat producerea de o serie de filme de scurt metraj scrise, regizate și interpretate de către participanți, proiectul sponsorizat de Caritas Moldova și susținut de către compania Impact Media Agency. Silvia Busuioc și alte 15 studenți au fost selectați pentru a scrie și regiza filmul de scurt metraj.^[1] Ca urmare ea a scris și a jucat rolul principal în filmul de scurt metraj "A Doua Șansă" (Second Chance), care a câștigat premiul întâi la nivelul național.^[2]

La scurt timp după Silvia se transfera în Italia și continua să lucreze ca model^[3] pentru o serie de campanii internaționale și face primele sale apariții în televiziune italian pentru Sky, Rai, Channel 5, La 7. Continuă studiile în teatru și dans, participă la diverse Masterclasse și colaborează cu Piccolo Teatro din Milano și Academia de Filodramatici, care îi aduc mai multe roluri în teatru și TV.

Joacă rolul principal în piesa teatrală “Animelle! Un euro al chilo”, spectacol ce merge, de asemenea, în turneu internațional în Europa și Festivalul Fringe din Canada, unde a primit recenzii excelente.^[4] Un proiect ce abordează problemele: violenței asupra femeilor și a traficului de fete.

În 2012 a absolvit la Universitatea din Milano. În același an, a fost acceptată ca oaspete distins la Actors Studio la Hollywood,^[5] Cu aprobarea lui Martin Landau, director artistic al studiului,^[6] a fost invitată să-și continue studiile de asemenea,^[7] în 2013/2014. În momentul de față Silvia lucrează în Italia, Londra și Hollywood, unde a continuat colaborarea cu Actors Studio.

În 2013, face parte în castul serialului italian "Fuoriclasse",^[8] în care interpreta rolul 'Galina', o fata din Ucraina, în căutarea surorii sale în Italia. Galina vorbește patru limbi diferite pe parcursul istoriei: Italiană, rusă, germană și engleză. Astfel Silvia s-a dovedit perfectă pentru rol după cum vorbește 5 limbi.^[9] Serialul a fost difuzat in martie 2014 și a devenit un succes, fiind lider de episoade în prime time pe Rai 1 și a înregistrat mai mult de 6 milioane de telespectatori cu fiecare episod.^[10]

Al treilea sezon al seriei s-a filmat în 2015 "Fuoriclasse 3", având aceeași distribuție artistică.^[11]

De recent Silvia a recitat alături de Michael Fassbender, Rebecca Ferguson, premiul oscar J.K. Simmons in filmul "The Snowman" regizat de Tomas Alfredson. Filmul este distribuit de Universal Pictures si va avea premiera in Octombrie 2017.

Filmografie:

Filme

• The Snowman (2017)
• The Invisible Boy 2 (2017)
• Gotthard (2016)
• Untitled (2015)
• Selfie 69 (2016)

Filme scurte

• Cloaked (2015)
• Cages (2015)
• Dealer (2014)
• Cages (2015)
• A doua sansa (2007)
• Occhi (2012)

Televiziune

• VEEP (2017)
• Lethal Weapon (2016)
• Fuoriclasse 2 (2013)
• Fuoriclasse 3 (2014-2015)

Silvia Busuioc

Silvia Busuioc la Festivalul de Film de la Veneția 2013

* 1990: Tanja Kolbe (n. 7 septembrie 1990 în Berlin) este o patinatoare germană, care în prezent este studentă. Din anul 2003 are la patinaj artistic ca partner pe Paul Boll și antrenor pe fostul campion național Hendryk Schamberger. În anii 2004 și 2005 a fost antrenată de fosta campionă europeană și mondială, rusoaica, Angelica Krilova. Din 2010 Tanja Kolbe are partener pe italianul Stefano Caruso.
* 1992: Marius Vasile Cozmiuc (n. 7 septembrie 1992, Suceava) este un canotor român.

* 1996: Lucia Ciobanu (n. 7 septembrie 1996, Chișinău), cunoscută mai mult ca Lucia Brainstorm, este o scriitoare, poetă,prozatoare, și actrisă moldoveană din Republica Moldova.

Lucia Ciobanu și-a făcut studiile la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din Chișinău din anii 2008 până în anul 2010. În anul 2011 își continuă studiile la Liceul Teoretic cu profil de arte „Elena Alistar” din Chișinău, iar în anul 2015 absolvește Centrul de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale din Chișinău, ulterior, Universitatea Liberă Internațională din Moldova. ^[2]

În decembrie 2016 și-a lansat primul volum de poezii - „Dezbracă-mă de griji și dor”, ulterior în 2017, primul roman intitulat „Cine ești”. ^[3]

În iulie 2018 si-a lansat romanul „Rămâi pentru totdeauna” la Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu din Chișinău.

Opera:

• „Dezbracă-mă de griji și dor” (2016), Chișinău;
• „Cine ești” (2017), Chișinău;
• „Rămâi pentru totdeauna” (2018), Chișinău.