MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MARȚI 3 MARTIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
Bună dimineața!
Clic pe imagine pentru a deschide articolele și a le putea citi în întregime!
La Mulți Ani, Adrian Nicolae Dicu la cei 39 ani pe care îi împlinești astăzi!!! E timpul realizării proiectelor tale de viață! Îți dorim deplin succes în viață! Părinții!
ARTE 3 Martie
INVITAŢIE LA OPERĂ 3 Martie
Carmen de Georges Bizet
Nicola Porpora - Semiramide Riconosciuta complete work:
MUZICĂ 3 Martie
Johann Pachelbel
Sances - Capricci Poetici
Baladas Romanticas en Español de los 90 || Música Romántica 90 Para Trabajar y Concentrarse
ROS GMB
LES GMB
Сборник Романтических Мелодий Саксофона*SAXOPHONE*
RAY GMB
POEZIE 3 Martie
Iancu Văcărescu
Biografie Iancu Văcărescu
Iancu Văcărescu (n. 1792, Bucureşti - d. 1863) a fost un poet român, fiul lui Alecu Văcărescu. Atras de ideile înaintate ale epocii, a salutat răscoala lui Tudor Vladimirescu („Buna vestire”, „Glasul poporului subt despotism”) şi a participat la mişcarea de redeşteptare culturală şi naţională, sprijinind începuturile şcolii, teatrului, presei şi tipografiei româneşti. A fost sprijinitor al tuturor iniţiativelor culturale şi literare ale vremii: membru al Societăţii Literare din 1827, al Societăţii Filarmonice din 1833, al Asociaţiei Literare din 1845, sprijinind teatrul (a tradus Britannicus de Racine şi a scris un prolog la inaugurarea spectacolelor, în 1819) şi pe tinerii poeţi (a îndreptat primele versuri ale lui Ion Heliade – Rădulescu).
Volume: „Poezii alese”, 1830 şi „Colecţie din poeziile d-lui marelui logofăt Iancu Văcărescu”, 1848.
Iancu Văcărescu (n. 1792, Bucureşti - d. 1863) a fost un poet român, fiul lui Alecu Văcărescu. Atras de ideile înaintate ale epocii, a salutat răscoala lui Tudor Vladimirescu („Buna vestire”, „Glasul poporului subt despotism”) şi a participat la mişcarea de redeşteptare culturală şi naţională, sprijinind începuturile şcolii, teatrului, presei şi tipografiei româneşti. A fost sprijinitor al tuturor iniţiativelor culturale şi literare ale vremii: membru al Societăţii Literare din 1827, al Societăţii Filarmonice din 1833, al Asociaţiei Literare din 1845, sprijinind teatrul (a tradus Britannicus de Racine şi a scris un prolog la inaugurarea spectacolelor, în 1819) şi pe tinerii poeţi (a îndreptat primele versuri ale lui Ion Heliade – Rădulescu).
Volume: „Poezii alese”, 1830 şi „Colecţie din poeziile d-lui marelui logofăt Iancu Văcărescu”, 1848.
O ZI ŞI O NOAPTE DE PRIMĂVARĂ LA VĂCĂREŞTI
sau
PRIMĂVARA AMORULUI
sau
PRIMĂVARA AMORULUI
N-am să scap, în piept port doru
Piste ape, piste munţi;
Văz că piste mări Amoru,
Când o vrea îşi face punţi.
Piste ape, piste munţi;
Văz că piste mări Amoru,
Când o vrea îşi face punţi.
La Carpaţi mi-au adus jalea,
Lor am vrut s-o hărăzesc;
Resunetu, frunza, valea,
Apele mi-o îmmulţesc!
Lor am vrut s-o hărăzesc;
Resunetu, frunza, valea,
Apele mi-o îmmulţesc!
Mii de pedici, mii de curse
Piste firea toat-a-ntins,
Lăcrămi în zădar sunt curse:
Unde-oi merge eu sunt prins.
........................................
Se întinde o câmpie
De subt poale de Carpaţi,
Câmp deschis de vitejie
La românii lăudaţi;
Piste firea toat-a-ntins,
Lăcrămi în zădar sunt curse:
Unde-oi merge eu sunt prins.
........................................
Se întinde o câmpie
De subt poale de Carpaţi,
Câmp deschis de vitejie
La românii lăudaţi;
Surpături sunt de o parte,
D-un oraş ce a domnit;
O gârliţă-ncoaci desparte
Un crâng foarte-nveselit.
D-un oraş ce a domnit;
O gârliţă-ncoaci desparte
Un crâng foarte-nveselit.
Acolo am eu căşcioară
Pe un vârf de delişor;
Curge-n vale-i o apşoară
Murmurând încetişor.
Pe un vârf de delişor;
Curge-n vale-i o apşoară
Murmurând încetişor.
În potrivă zmăltuite
Dealuri altele se văd,
Ş-în vălcelile-nflorite
Miei pasc, alerg, se joc, şăd.
Dealuri altele se văd,
Ş-în vălcelile-nflorite
Miei pasc, alerg, se joc, şăd.
Lăsând ale lumei mare
Cinsti, nădejdi şi fumuri seci,
Amăgiri cu-ncredinţare,
Vrăjmaşi calzi, prieteni reci;
Cinsti, nădejdi şi fumuri seci,
Amăgiri cu-ncredinţare,
Vrăjmaşi calzi, prieteni reci;
Acolo cu sănătatea,
Cu odihna însoţit,
Toat-a vieţii bunătatea
Dobândeam eu îmmulţit.
Cu odihna însoţit,
Toat-a vieţii bunătatea
Dobândeam eu îmmulţit.
Când la vie, la grădină,
Când la câmp de multe ori,
Cu o muncă prea puţină
Pildă dam la muncitori.
Când cu mreji amăgitoare
Vii prindeam păsări din zbor;
Când prin ţevi fulgerătoare,
Cu plumb le-asvârleam omor.
Când la câmp de multe ori,
Cu o muncă prea puţină
Pildă dam la muncitori.
Când cu mreji amăgitoare
Vii prindeam păsări din zbor;
Când prin ţevi fulgerătoare,
Cu plumb le-asvârleam omor.
Când cu câinii prin pădure
Vulpe, epure fricos,
Lupul nărăvit să fure
Îl răneam mai cu prisos.
Vulpe, epure fricos,
Lupul nărăvit să fure
Îl răneam mai cu prisos.
Trăgeam mulţi din lăcuinţa
Ce-au adânc l-al apei fund;
Câţi, dând la-nşălări credinţa,
Undiţi lesne îi pătrund.
Ce-au adânc l-al apei fund;
Câţi, dând la-nşălări credinţa,
Undiţi lesne îi pătrund.
Muncă, luptă, călărie,
Jocuri, umblete pe jos,
M-întăreau cu veselie,
Şi-mi dau-nvederat folos.
Jocuri, umblete pe jos,
M-întăreau cu veselie,
Şi-mi dau-nvederat folos.
Curăţia şi măsura
Masa mea împodobia,
Mulţumea stomah, ochi, gura;
Dar mă sătura d-abia.
Masa mea împodobia,
Mulţumea stomah, ochi, gura;
Dar mă sătura d-abia.
Musele, ce-mi sunt dragi foarte,
Aveau ceasul hotărât,
Când cu cei carii n-au moarte
M-întâlneau numaidecât.
Aveau ceasul hotărât,
Când cu cei carii n-au moarte
M-întâlneau numaidecât.
Cu nespusa lor dulceaţă
Minţile mi le-mmulţeau;
Mână, duh, ochi, limbă, viaţă
Toate mi le-nsufleţeau.
Atunci cu încredinţare
Desluşeam un veac mai bun;
Cu a cărui aşteptare
Răul, oamenii suppun.
Minţile mi le-mmulţeau;
Mână, duh, ochi, limbă, viaţă
Toate mi le-nsufleţeau.
Atunci cu încredinţare
Desluşeam un veac mai bun;
Cu a cărui aşteptare
Răul, oamenii suppun.
D-amărunt privind natura,
Planeţi, răsărit, apus,
Stam gândind: Aşa făptura
Cine-ar fi-nvârtind de sus?!
Planeţi, răsărit, apus,
Stam gândind: Aşa făptura
Cine-ar fi-nvârtind de sus?!
Câtă slavă se cuvine
La unul ca El, i-o dam!
Ş-însumi mulţumit cu mine
Mă duceam şi mă culcam.
La unul ca El, i-o dam!
Ş-însumi mulţumit cu mine
Mă duceam şi mă culcam.
Dormind astfel într-o noapte
Somnu-ntâi, ca vre un ceas;
Mă deştept, înţeleg şoapte,
Simţ că de copil e glas.
Somnu-ntâi, ca vre un ceas;
Mă deştept, înţeleg şoapte,
Simţ că de copil e glas.
Strigând întreb: "- Cine este?
Cine-aicea s-a băgat?
Cine-aici fără de veste
A-ndrăsnit de a intrat?"
Cine-aicea s-a băgat?
Cine-aici fără de veste
A-ndrăsnit de a intrat?"
Mă uit!... Ce să văz? Minune!
Prea ciudat un copilaş
Fricos cere ertăciune,
Se roagă să-i dau lăcaş.
Prea ciudat un copilaş
Fricos cere ertăciune,
Se roagă să-i dau lăcaş.
Văz în spate-i arepi zmulte,
Port frumos, dar sfâşiat;
Gata el să-mi spue multe,
Eu de somn îngreuiat,
-"Las' - îi zic - om vorbi mâine,
Acum culcă-te de vrei,
De ţi-e foame, iată pâine,
Apă, vin de-i vrea să bei".
Port frumos, dar sfâşiat;
Gata el să-mi spue multe,
Eu de somn îngreuiat,
-"Las' - îi zic - om vorbi mâine,
Acum culcă-te de vrei,
De ţi-e foame, iată pâine,
Apă, vin de-i vrea să bei".
- "Dragul meu! d-acestea toate -
Zice el - îţi mulţumesc;
Ţi-e somn, văz; dar, de se poate,
Oareşce am să-ţi vorbesc.
Zice el - îţi mulţumesc;
Ţi-e somn, văz; dar, de se poate,
Oareşce am să-ţi vorbesc.
Cât de mic sunt, vezi prea bine,
Nici beau, nici mănânc, nici dorm,
Şi acei ce sunt cu mine
Prea puţine ori adorm.
Nici beau, nici mănânc, nici dorm,
Şi acei ce sunt cu mine
Prea puţine ori adorm.
Somnul, celor care place,
E vrăjmaş omorâtor,
El îi face-n veci de zace
Ş-a mai multă viaţă mor.
E vrăjmaş omorâtor,
El îi face-n veci de zace
Ş-a mai multă viaţă mor.
Eu pe tine cu plăcere
Poci să te ţiu tot deştept;
Ş-orice-i vrea-ţi dau făr-a cere,
Să te rogi mult nu aştept.
Poci să te ţiu tot deştept;
Ş-orice-i vrea-ţi dau făr-a cere,
Să te rogi mult nu aştept.
Vorbind nu ştiu ce vrăji face,
Somnul văz că mi-a perit;
De unde dormeam în pace,
Îmbrăcat m-am pomenit.
Somnul văz că mi-a perit;
De unde dormeam în pace,
Îmbrăcat m-am pomenit.
Tot spre el, nevrând, mă poartă
Un puternic nu ştiu ce!
Ce-al ticnitei mele soartă
Fir, când el veni, tăie.
Frumos caută, îmi zâmbeşte,
Mi-e drag, îl iubesc mai mult.
C-o blândeţe el vorbeşte
D-aş vrea tot ca să-l ascult.
Un puternic nu ştiu ce!
Ce-al ticnitei mele soartă
Fir, când el veni, tăie.
Frumos caută, îmi zâmbeşte,
Mi-e drag, îl iubesc mai mult.
C-o blândeţe el vorbeşte
D-aş vrea tot ca să-l ascult.
Zice: -"Aici nu este locu
Unde poci eu ca să-ţi spui
Cine sunt, la ce norocu
Mă făcu să mă suppui".
Unde poci eu ca să-ţi spui
Cine sunt, la ce norocu
Mă făcu să mă suppui".
Binişor mă ia de mână,
Ş-într-o clipă m-aflu eu
În crângşor, unde-o fântână
Curgând face heleşteu.
Ş-într-o clipă m-aflu eu
În crângşor, unde-o fântână
Curgând face heleşteu.
Pe acelui undă lină
A nopţii făclie stând,
Îndoită dă lumină
Din oglindă-i s-întorcând.
A nopţii făclie stând,
Îndoită dă lumină
Din oglindă-i s-întorcând.
Pe cer mii de mii de stele
Semănate străluceau;
La câmp focuri de surcele
De departe văpăiau.
Semănate străluceau;
La câmp focuri de surcele
De departe văpăiau.
Briliant vărsa cu fală
Al fântânei viu susur,
O tăcere, o luceală
Preste tot domnea-mprejur.
Al fântânei viu susur,
O tăcere, o luceală
Preste tot domnea-mprejur.
Firei, glasul cântăreţii.
Blândei, dulci privighitori,
Spunea-ntoarcerea verdeţii,
Ş-a luminei după nori.
Apoi doru-i venea-n minte,
Ea de jale se spărgea,
Nevorbind spunea cuvinte
Ce simţirea atingea.
Blândei, dulci privighitori,
Spunea-ntoarcerea verdeţii,
Ş-a luminei după nori.
Apoi doru-i venea-n minte,
Ea de jale se spărgea,
Nevorbind spunea cuvinte
Ce simţirea atingea.
Înfoca spuindu-şi tângu,
Subt ea un copaci stufos
Ce de nalt stăpânea crângu
Ne-a dat razem şezând jos.
Subt ea un copaci stufos
Ce de nalt stăpânea crângu
Ne-a dat razem şezând jos.
Ast loc, el, şi vreme-alege,
Astfel începând vorbi:
"- Că e cea mai veche lege
Pe pământ ca-n cer, vei şti,
Astfel începând vorbi:
"- Că e cea mai veche lege
Pe pământ ca-n cer, vei şti,
Cu plăceri, sau cu durere,
Câte trăesc, vor, nu vor,
Curând, ori cu-ntârziere
Stăpânite-a fi d-Amor.
Câte trăesc, vor, nu vor,
Curând, ori cu-ntârziere
Stăpânite-a fi d-Amor.
Amor care dumnezeii,
Îl slăvesc de Dumnezeu
Ce-nblânzeşte tigrii, leii,
Ş-înalţă pe om, sunt eu".
Îl slăvesc de Dumnezeu
Ce-nblânzeşte tigrii, leii,
Ş-înalţă pe om, sunt eu".
Câte-a făcut biruinţe,
Câte jocuri, cui, mi-a spus;
Cum ia Joiu-nchipuinţe;
Ercule cum umple fus.
Câte jocuri, cui, mi-a spus;
Cum ia Joiu-nchipuinţe;
Ercule cum umple fus.
"- Slavă - zice - îndestulă
Nici o slavă nu-mi era,
Al meu braţ viteaz, de hulă,
Pretutindeni m-apăra.
Iar acuma făr-a prinde
Eu de veste nicidecum,
Fără arcu a-mi întinde,
Fugar m-am trezit pe drum.
Nici o slavă nu-mi era,
Al meu braţ viteaz, de hulă,
Pretutindeni m-apăra.
Iar acuma făr-a prinde
Eu de veste nicidecum,
Fără arcu a-mi întinde,
Fugar m-am trezit pe drum.
Mare foarte a fost jocu
Şi de tot ne-aşteptat;
Într-ascuns viclean norocu
A mea stingere-a lucrat.
Şi de tot ne-aşteptat;
Într-ascuns viclean norocu
A mea stingere-a lucrat.
A puterei săvârşire,
Frumuseţele deplin,
Daruri mari au strâns oştire,
Şi oricâte spui, zic puţin.
Frumuseţele deplin,
Daruri mari au strâns oştire,
Şi oricâte spui, zic puţin.
La un loc toţi nurii creşte,
Şaisprezece anişori,
Ş-în fetiţă-nchipueşte
Fulger de biruitori!
Şaisprezece anişori,
Ş-în fetiţă-nchipueşte
Fulger de biruitori!
Tocmai prin această ţară
Ce-o ştiam de tot a mea,
D-astfel d-întâmplare-amară
Eu nu mă puteam temea,
Ce-o ştiam de tot a mea,
D-astfel d-întâmplare-amară
Eu nu mă puteam temea,
Neferit, fără gătire,
La arme nici mai gândind,
Plin de râsuri, de iubire,
La suppuşii mei venind.
La arme nici mai gândind,
Plin de râsuri, de iubire,
La suppuşii mei venind.
Zăresc, văz aşa copilă,
Abia seama i-am luat,
Când mă aflu fără milă
Tot dodată desarmat.
Norocu gândea să poată,
Ca, prin ea meşteşugind,
Să mă-njuge-n veci subt roată;
D-abia am scăpat fugind.
Abia seama i-am luat,
Când mă aflu fără milă
Tot dodată desarmat.
Norocu gândea să poată,
Ca, prin ea meşteşugind,
Să mă-njuge-n veci subt roată;
D-abia am scăpat fugind.
Prin păduri coprins de frică,
Alerg, stau, mă uit, ascult;
Mă tem când o frunză pică;
Deşii mărăcini m-au zmult.
Alerg, stau, mă uit, ascult;
Mă tem când o frunză pică;
Deşii mărăcini m-au zmult.
Când mi se părea d-aproape
Că vrăjmaşul m-a sosit,
Nezburând, adesea-n groape
Sărind, eu cădeam zdrobit.
Că vrăjmaşul m-a sosit,
Nezburând, adesea-n groape
Sărind, eu cădeam zdrobit.
A ta bună priimire
C-am scăpat m-a-ncredinţat,
Şi d-a lui nelegiuire
C-altu nu e vinovat.
C-am scăpat m-a-ncredinţat,
Şi d-a lui nelegiuire
C-altu nu e vinovat.
Aş zbura d-aş avea stare,
La maică, la dumnezei;
De ruşine mi se pare
Că n-o să-i mai văz pe ei!
La maică, la dumnezei;
De ruşine mi se pare
Că n-o să-i mai văz pe ei!
Resplătirea îmi aprinde
Jeratic nestins în pept,
Şi mirare mă coprinde,
Eu atât, cum mai aştept!
Jeratic nestins în pept,
Şi mirare mă coprinde,
Eu atât, cum mai aştept!
Biruirea mea în grabă
A putut a mă slăbi;
Dar din stare cât mai slabă
Mai curând poci m-întări.
Acum voi să se arate
D-am putere eu sau nu,
Ori sunt legile schimbate
După cum norocul vru".
A putut a mă slăbi;
Dar din stare cât mai slabă
Mai curând poci m-întări.
Acum voi să se arate
D-am putere eu sau nu,
Ori sunt legile schimbate
După cum norocul vru".
Mişcare puţină face,
Stă, ş-îl văz iar se mişcând;
Filomel-atunci, când tace,
Când iar s-aude cântând.
Stă, ş-îl văz iar se mişcând;
Filomel-atunci, când tace,
Când iar s-aude cântând.
Ea îi simte-ntâi puterea,
Şi cu glas petrecător
Tuturor apropierea
Spune-a dulcelui amor.
Şi cu glas petrecător
Tuturor apropierea
Spune-a dulcelui amor.
Cu ea mii de păsărele
Se unesc concertuind;
Şi deodată lună, stele,
De tot faţa-şi perd albind.
Se unesc concertuind;
Şi deodată lună, stele,
De tot faţa-şi perd albind.
Saltă-n sus, pe lângă focuri
Călător şi ciobănaş;
Preresună-n multe locuri
Dulce glas de flueraş.
Călător şi ciobănaş;
Preresună-n multe locuri
Dulce glas de flueraş.
Toate se deştept, simt, cere
Magnetul însufleţit
Ce va prin împărechere
Sufletul a fi-ndoit.
Magnetul însufleţit
Ce va prin împărechere
Sufletul a fi-ndoit.
Se deştept cele-nsoţite
Spre-a-nălţa slavă l-Amor;
Ne-nsoţite, despărţite,
Spre-a jăli cel mai trist dor.
Aurora se coboară
Din braţele lui Titon
Veselă şi rumeoară
Fără teamă de vrun zvon.
Spre-a-nălţa slavă l-Amor;
Ne-nsoţite, despărţite,
Spre-a jăli cel mai trist dor.
Aurora se coboară
Din braţele lui Titon
Veselă şi rumeoară
Fără teamă de vrun zvon.
P-a ei cale semănată
De trandafiri vii la feţi
Vine, porţi deschide-ndată
Zâmbitoarei dimineţi.
De trandafiri vii la feţi
Vine, porţi deschide-ndată
Zâmbitoarei dimineţi.
Focurile-şi respândeşte
Noaptea lor se suppuind,
Norii toţi îi aureşte
Viaţa firei înnoind.
Noaptea lor se suppuind,
Norii toţi îi aureşte
Viaţa firei înnoind.
Băşicuţele de roă
Ce pe iarbă strălucesc
Câmpului dau zmalturi nuoă,
Florile l-înveselesc.
Ce pe iarbă strălucesc
Câmpului dau zmalturi nuoă,
Florile l-înveselesc.
De miroase îmmulţite
Balsam viu din ele dând,
Zefir dulci suflări trimite
Ici şi colo se jucând.
Balsam viu din ele dând,
Zefir dulci suflări trimite
Ici şi colo se jucând.
Arătorul ce sileşte
Boii săi cei grei la pas
Cântând spune ce doreşte
Tare răsun-al lui glas.
Boii săi cei grei la pas
Cântând spune ce doreşte
Tare răsun-al lui glas.
Plăcute zbierări de turme,
Aerul îl umple tot;
Tauri grei p-ale lor urme
Apăsate mugiri scot.
Căluşaoa d-altă parte,
Lor respunde nichezând;
Ecco prelungind în parte,
Al ei glas tot s-înălţând.
Aerul îl umple tot;
Tauri grei p-ale lor urme
Apăsate mugiri scot.
Căluşaoa d-altă parte,
Lor respunde nichezând;
Ecco prelungind în parte,
Al ei glas tot s-înălţând.
Ochiului s-arăt grămadă
Turnuri, case, vii, grădini,
Munţi verzi, munţi d-o zăpadă
Lucitoare fiind plini.
Turnuri, case, vii, grădini,
Munţi verzi, munţi d-o zăpadă
Lucitoare fiind plini.
Ducând apă cânt fetiţe.
Mai încolo lângă oi,
Spun, ca ele ciobăniţe
Că sunt bine câţi sunt doi.
Mai încolo lângă oi,
Spun, ca ele ciobăniţe
Că sunt bine câţi sunt doi.
Ecco prea cu îngrijire
Al lor cântec rescântând,
Drag îl duce la simţire
Şi desmiardă orice gând.
Al lor cântec rescântând,
Drag îl duce la simţire
Şi desmiardă orice gând.
Rândurele zbor s-întrece,
C-o aripă răzuesc
Unda, ce-şi torn pe trup rece,
Recorite s-întăresc.
C-o aripă răzuesc
Unda, ce-şi torn pe trup rece,
Recorite s-întăresc.
Face fluturi mii să zboare,
Cum va zefiraş uşor;
Albini fac din floare-n floare
Furtişag nestricător.
Cum va zefiraş uşor;
Albini fac din floare-n floare
Furtişag nestricător.
Se înalţă cu mândrie
Soarele pre răsărit,
Toate lui cu bucurie
Pe loc închinări trimit.
Prin armonie nespusă
De acord unsunător;
Firea e-n mişcare pusă;
Orice ton resun-amor!!
Soarele pre răsărit,
Toate lui cu bucurie
Pe loc închinări trimit.
Prin armonie nespusă
De acord unsunător;
Firea e-n mişcare pusă;
Orice ton resun-amor!!
Înlăţită mi-e simţirea
Acum simţ deosebit,
Simţind văz deosebirea
De simţit şi de simţit.
Acum simţ deosebit,
Simţind văz deosebirea
De simţit şi de simţit.
Sângele mi s-înnoeşte,
Minţile mi se desleg,
Orice glas mie-mi vorbeşte,
Orice ton eu înţeleg.
Minţile mi se desleg,
Orice glas mie-mi vorbeşte,
Orice ton eu înţeleg.
Vinele repede-mi bate,
Firei voi să dau respuns,
La simţirile-nălţate
Al meu glas e neajuns.
Firei voi să dau respuns,
La simţirile-nălţate
Al meu glas e neajuns.
Dar mi-e inima deschisă
Ş-în lăuntru ei văzut,
Spune cu o mută zisă
Că ce simţ mi-e prea plăcut!
Ş-în lăuntru ei văzut,
Spune cu o mută zisă
Că ce simţ mi-e prea plăcut!
Ajung ca în aromire,
De plăcere îmbătat,
Când d-Amor cu o zâmbire
Ca din vis sunt deşteptat.
De plăcere îmbătat,
Când d-Amor cu o zâmbire
Ca din vis sunt deşteptat.
"- Tinere iubite!-mi zice,
Destul, te cunosc acum;
De tine acum ferice,
Acum calci pe al meu drum!
Calcă cu statornicie,
Rabdă tot neostenit,
Ş-orice întâmplare vie
Nu fi desnădejduit!
Destul, te cunosc acum;
De tine acum ferice,
Acum calci pe al meu drum!
Calcă cu statornicie,
Rabdă tot neostenit,
Ş-orice întâmplare vie
Nu fi desnădejduit!
Ce ai mai scump, mai sfânt, mai mare
Legăminte omeneşti;
Gând, păreri, încredinţare,
Toate să mi le jertfeşti!"
Legăminte omeneşti;
Gând, păreri, încredinţare,
Toate să mi le jertfeşti!"
Ceasornicu indreptat
|
Pacea
Cresti in san pe
Plutu, pace mult bogata,
Ramura maslinu-ti da veselitoare.
Sarpe la picioare ai nevinovata ;
D-orice maiestrie, zboara, iubitoare !
Cornu-nbielsugarii adu-ne indata !
D-armuri, de pavazi, vino arzatoare,
Grasul, roditorul, albul piept ne-arata,
Puie caduceu-ti iar negotu-n floare.
Scump insarcinata de flori, spicuri, poame,
Daruieste noua faceri mii de bine !
Izgoneste rele, boale, ciuma, foame !
Prea intemeiate fa s-avem cu tine
Sfinte de neamuri pravili econoame !
Fericirea noastra nezmintita tine !
Plutu, pace mult bogata,
Ramura maslinu-ti da veselitoare.
Sarpe la picioare ai nevinovata ;
D-orice maiestrie, zboara, iubitoare !
Cornu-nbielsugarii adu-ne indata !
D-armuri, de pavazi, vino arzatoare,
Grasul, roditorul, albul piept ne-arata,
Puie caduceu-ti iar negotu-n floare.
Scump insarcinata de flori, spicuri, poame,
Daruieste noua faceri mii de bine !
Izgoneste rele, boale, ciuma, foame !
Prea intemeiate fa s-avem cu tine
Sfinte de neamuri pravili econoame !
Fericirea noastra nezmintita tine !
Horia Bottea, poet şi prozator
Biografie Horia Bottea
Horia Bottea (n. 3 martie 1891, d. 22 iunie 1948) a fost un poet şi prozator român. În paginile sale de proză are o atitudine apropiată de avangardă (pentru care a fost inclus în cartea lui Dan Gulea "Evoluţia avangardei româneşti"), dar în versuri este un modernist moderat adeseori tributar lui Arghezi (de altfel, volumul "Game" este dedicat chiar lui Arghezi).
Opere
* Game, 193?
* Game şi pendulări, Colecţia Restituiri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983
Horia Bottea (n. 3 martie 1891, d. 22 iunie 1948) a fost un poet şi prozator român. În paginile sale de proză are o atitudine apropiată de avangardă (pentru care a fost inclus în cartea lui Dan Gulea "Evoluţia avangardei româneşti"), dar în versuri este un modernist moderat adeseori tributar lui Arghezi (de altfel, volumul "Game" este dedicat chiar lui Arghezi).
Opere
* Game, 193?
* Game şi pendulări, Colecţia Restituiri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983
Insula
Insula să mă lase guşterilor, când plouă,
Câinelui din bezna grădinei lui Assan,
Botului întins, în ţară nouă,
De malul blând şi dulce dunărean.
Smochinului cu rodul de soare copt şi cald,
Valurilor, în cute şi în fald,
Culcate noaptea 'n vaduri sub lună,
Cum se cuvine, albastră şi lină şi bună.
Vaporulu ivit, fir alb pe ţărm sârbesc,
Cum paşii lui Iisus, tot aici se ivesc,
Sub capacul boltei arse
Sprijinite de pilaştrii.
Să mă lase zărei largi, întoarse,
Orientului trântit printre aştrii,
Arome, filtre, văluri, narghilele şi cânt.
Strecoare-i jalei mele, în jar de rugini roase,
Viul argint al şopârlei mici pe pământ.
...Să o ridice în halucinarea regală a broaştei ţestoase.
Câinelui din bezna grădinei lui Assan,
Botului întins, în ţară nouă,
De malul blând şi dulce dunărean.
Smochinului cu rodul de soare copt şi cald,
Valurilor, în cute şi în fald,
Culcate noaptea 'n vaduri sub lună,
Cum se cuvine, albastră şi lină şi bună.
Vaporulu ivit, fir alb pe ţărm sârbesc,
Cum paşii lui Iisus, tot aici se ivesc,
Sub capacul boltei arse
Sprijinite de pilaştrii.
Să mă lase zărei largi, întoarse,
Orientului trântit printre aştrii,
Arome, filtre, văluri, narghilele şi cânt.
Strecoare-i jalei mele, în jar de rugini roase,
Viul argint al şopârlei mici pe pământ.
...Să o ridice în halucinarea regală a broaştei ţestoase.
Poetul Samson Bodnărescu
Biografie
Samson Bodnarescu, poet, prozator si dramaturg roman, s-a nascut pe 27 iunie 1840 in satul Voitinel, judetul Suceava. Dupa absolvirea liceului si obtinerea diplomei de bacalaureat in 1865, Samson Bodnarescu ocupa postul de profesor si pedagog la Institutele Unite din Iasi. In aceasta perioada devine si membru al societatii culturale Junimea, condusa de Titu Maiorescu.
Din 1986 urmeaza la Viena, apoi la Berlin si Giessen, studii universitare de filozofie. Dupa patru ani petrecuti la studii in strainatate, revine la Iasi in 1870 cu diploma de doctor in filosofie, urmand sa ocupe postul de bibliotecar la Biblioteca Universitatii si, ulterior, la directia Scolii Normale Vasile Lupu.
Samson Bodnarescu a inceput sa scrie versuri de la varsta de douazeci si unu de ani, compunand poezii patriotice, de dragoste si pasteluri. A debutat in 1867 cu o povestire, in paginile revistei Convorbiri literare. A mai scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii si piese de teatru.
Sub influenta romantismului german a scris nuvelele “Suferinte” si “Mici escursiuni”. Bodnarescu a aratat si o pasiune constanta pentru teatru, considerand ca aceasta este adevarata sa vocatie. Inca din timpul liceului a inceput sa scrie o piesa de teatru in cinci acte, „Roman si Viorica sau Vointa e puterea vietii”, pe care a abandonat-o in favoarea piesei “Rienzi”, la care a inceput sa lucreze in aceeasi vreme si pe care a publicat-o in „Convorbiri literare" in 1868.
O alta scriere importanta din opera lui Bodnarescu este drama “Lapusneanu-Voda”, aparuta tot in Convorbiri Literare (1878-1879). Activitatea literara a scriitorului s-a sfarsit cu drama istorica “Ilie Voda”, aparuta in 1897. In anul 1879 Samson Bodnarescu este numit director al Institutului Anastasie Basota din Pomarla, judetul Botosani unde a activat pana la sfarsitul vietii. Scriitorul s-a stins din viata pe 3 martie 1902, la Botosani.
Din 1986 urmeaza la Viena, apoi la Berlin si Giessen, studii universitare de filozofie. Dupa patru ani petrecuti la studii in strainatate, revine la Iasi in 1870 cu diploma de doctor in filosofie, urmand sa ocupe postul de bibliotecar la Biblioteca Universitatii si, ulterior, la directia Scolii Normale Vasile Lupu.
Samson Bodnarescu a inceput sa scrie versuri de la varsta de douazeci si unu de ani, compunand poezii patriotice, de dragoste si pasteluri. A debutat in 1867 cu o povestire, in paginile revistei Convorbiri literare. A mai scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii si piese de teatru.
Sub influenta romantismului german a scris nuvelele “Suferinte” si “Mici escursiuni”. Bodnarescu a aratat si o pasiune constanta pentru teatru, considerand ca aceasta este adevarata sa vocatie. Inca din timpul liceului a inceput sa scrie o piesa de teatru in cinci acte, „Roman si Viorica sau Vointa e puterea vietii”, pe care a abandonat-o in favoarea piesei “Rienzi”, la care a inceput sa lucreze in aceeasi vreme si pe care a publicat-o in „Convorbiri literare" in 1868.
O alta scriere importanta din opera lui Bodnarescu este drama “Lapusneanu-Voda”, aparuta tot in Convorbiri Literare (1878-1879). Activitatea literara a scriitorului s-a sfarsit cu drama istorica “Ilie Voda”, aparuta in 1897. In anul 1879 Samson Bodnarescu este numit director al Institutului Anastasie Basota din Pomarla, judetul Botosani unde a activat pana la sfarsitul vietii. Scriitorul s-a stins din viata pe 3 martie 1902, la Botosani.
Soarele mire
I
Vin, trimise de la soare,
Mandre raze calatoare
Si aduc campia plina
De caldura si lumina.
Si-aduc veste peste fire
Ca se-ntoarce al ei mire
Cu nespuse desfatari
Din cumplite departari.
La asa placuta stire
Ea incepe pregatire,
Si aduna toate cele
Cate sunt pentru gatele:
Prinde vanturile moi
Si le pune la razboi
Si le-nvata, ca sa-i tese
Nimitezele alese,
Ale caror gingasi fire
Sunt din ceata cea subtire.
Cu acestea dimineata isi acopera ea fata.
Pune vantul cald apoi,
De-i gateste soi de soi
De covoara impletite
Tot din flori nepomenite,
Sa-i slujasca de primire
Pentru dragalasul mire
Si sa guste-n dulce tihna
A iubirii lor odihna.
Pune floare langa floare
Cu miresme-mbatatoare
Si-apoi umple a lui potire
Cu suflare de zefire
Si suspine de iubire
Si de dragoste aleasa
Cum n-a mai facut mireasa
Pat de dulce pregatire
Pentru asteptatul mire in palatele-i zidite
Din vazduhuri poleite
Cu albastru din tarie,
Sa dureze-n vecinicie
Si cu aur rupt din stele,
Sa dureze ca si ele;
Lustruite cu lumina
Stransa, cand e luna plina,
Si cu scari din nori durate
Cum n-ai mai vazut palate.
Iar inintru-mpodobite
Cu icoane zugravite
Din fete de curcubeie
Si cu lacuri si paraie
Si cu toate cate sunt
Nascocite pe pamant.
Zori cu umblete istete
Deschid portile marete
Si amurgul cel de sara
Le inchide apoi iara
Atat sunt de minunate
Si atata-s de-ncantate,
Ca intrat, din ele-n veci
N-ai voi ca sa mai pleci.
Serenade fac prin parcuri
Cantaretii pe sub arcuri,
Cu verdeata poleite
Si din mlazi si foi boltite.
Ei in gingase raspunsuri
Spun a dragostei neajunsuri,
Singuratici uneori
Stand ascunsi pe dupa flori;
Cateodata stransi in cor in fata ferestilor
Spun dulci cantecele lor
S-aline-al miresei dor.
II
Si cum pleaca mirele,
Merg in lume stirile in radvane trase lin
Prin vazduhul cel senin
De siraguri de cucoara
Sfatuind ca una zboara.
Cocostarci naintea lor
Duc naframe albe-n zbor.
Iazuri trec, campii si stuhuri
Jucand hora prin vazduhuri;
Decat ei mai sprintinele
Vin in urma randunele,
Tot cotind si-n zbor ratund
Cat vederile patrund;
Si tot spun cu vesel glas
De tari ce-n urm-a ramas
Si s-alinta sus sub nori
De ti-i drag de zborul lor.
Vestea merge, vestea vine,
Si de veselii sunt pline
Cerul tot, pamantul tot
Si prin mari cate-s inot.
Tot asa si-n departari
Lumile-s in desfatari
Sus in car de aur sede
Mirele, de lumea-l vede
Mandru, falnic lucitori
Cu nespusele-i comori in priviri de drag si foc,
Ce-aduc lumilor noroc,
De zambiri cum nu mai sunt
Nici in cer, nici pe pamant.
Si-asa raze de lucire
De la dansul iau pornire,
Ca nici unul ce-l urmeaza,
Din atatea mii de cete
Nu-ndrazneste, nu cuteaza
Langa el sa se arate.
Numai cand cu zambet dulce
Se coboara sa se culce,
Mii de hore-ncep nuntasii
Tot in mijloc cu fruntasii
Nalt palatului ceresc,
Unde toti salasluiesc;
Vezi luceferi mai berbanti
Strabatand in gingas dant,
Lungi siraguri de dragi stele,
Ce fac jocuri intre ele,
Tot ferindu-se-ntr-una
Sa nu supere pe luna,
Ce de dor manata zboara
Printr-a cerului popoara
Si e vecinie calatoare
Dupa dragalasul soare
Drag ti-i,
Doamne, sa privesti
Jocul lumilor ceresti!
Cand din cand vezi cum se lasa
Cate una mai aleasa
Din nemaisfarsitul cor
Spre pamant in tainic zbor,
Aducand miresei carte
De la mirele departe,
Aducand si-o sarutare
Numai cerul cum le are.
Si cat stai si cat privesti,
in atata te uimesti,
Ca din sara pana-n zori
Nu sfarsesc sa joace-n hori.
Cand din cand prin jocul lor
Trece tainic cate-un nor
Cu raspuns de la iubita
Ca a fost cartea primita.
El prin stele, ea prin nor
isi preschimba dorul lor;
El prin carti de stralucire,
Ea prin semne de mahnire.
III
Zile trec si zile vin,
Si vazduhul cel senin
E de raze tot mai plin,
Raze dulci, imbatatoare,
Cum vin numai de la soare,
Ce nu are mult acum
Din al nuntii sale drum.
Vesel, plin de fericire
Fiind drumul de iubire.
Intr-o zi, ah! lunga zi!
Nu se stie ce-i veni,
Ca deodata se opri
Si spre mandra sa privi
Cu-asa dragoste duioasa
Cum n-a mai simtit mireasa.
Ea vazandu-l tresari
Si la fata-ngalbeni isi aduse iar aminte
Vremile mai dinainte,
Cum de multe, multe ori
I-a mai fost el petitor,
Dus de-un farmec nenteles inapoi cum a purces,
Si-a lasat-o cum nu lasa
Mirele pe-a sa mireasa.
Sta pe ganduri ratacita,
Sta cu inima zdrobita,
Si cum sta si cum priveste,
El cu dragoste-i sopteste: „Ce sa fac si cum sa fac,
Ca nu am iubirei leac.
Nu stii tu c-a mea menire
Este vecinie sa fiu mire,
Far' de stare intr-un loc,
Far' de draga cu noroc?"
Zice, merge si nu-i pasa
Oricat dorul il apasa
Ea-l priveste cum se duce
Asa drag si-asa de luce!
Uita noaptea, uita-n zori
Sa-ngrijeasca de-a ei flori;
Uita tot si toate cele
Cate sunt penmj gatele
Si s-acopere cu jele.
Poetul Emil Giurgiuca
Biografie Emil Giurgiuca
Emil Valer Giurgiuca (n. 27 decembrie 1906, Diviciorii Mari (lângă Gherla - jud. Cluj) - d. 3 martie 1992, Bucureşti) a fost un poet şi traducător român, unul dintre cei mai activi şi mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisului grup de "tineri poeţi ardeleni" (Mihai Beniuc, George Boldea, Ion Th. Ilea ş.a.) al căror stil se poate descrie drept o încrucişare discretă şi armonioasă dintre modernism şi tradiţionalism.
A scos împreună cu George Boldea (un poet a cărui singură plachetă de poezii a fost prefaţată de Giurgiuca) revista "Abecedar" la Brad.
A realizat antologiile "Poeţii tineri ardeleni" (1940) şi "Transilvania în poesia românească" (1943).
În timpul perioadei de tăcere editorială începând cu anii '40 târzii, a tradus din literatura maghiară şi a fost profesor secundar de română şi limbi clasice la două licee din Bucureşti. Volumele sale începând cu Poemele verii au fost superficial criticate de unii critici drept "poezie conjucturală", în fapt poetul având o reală vocaţie pentru poezia patriotică (deşi nu în mod exclusiv). Oricum, poetul a refuzat să semneze vreun omagiu ceauşist şi a preferat să stea deoparte de centrul vieţii literare, chiar dacă, atunci când era premiat, nu refuza ostentativ premiul.
A fost căsătorit cu Mara Giurgiuca, care a fost şi ea traducătoare, mai precis din literatura germană.
Liviu Grăsoiu a publicat la Editura Vestala o monografie intitulată "Emil Giurgiuca, sub povara vremurilor".
Opere
* Anotimpuri, Colecţia Abecedar, 1938
* Dincolo de pădure, Fundaţia pentru literatură şi artă "Regele Carol I", Bucureşti, 1943
* Poemele verii, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1964
* Cântece de ţară, Editura Tineretului, Bucureşti, 1967
* Poezii, Colecţia Cele mai frumoase poezii, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968 (cuvânt înainte de Dragoş Vrânceanu şi desene de Catul Bogdan)
* Semne pe scut, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972
* Poeme, Colecţia Poeţi români contemporani, Editura Eminescu, Bucureşti, 1989 (ediţie definitivă; cuvânt înainte de Ion Dodu Bălan şi coperta de Constantin Guluţă)
* Antologie centenară. 1906-2006, Editura Corvin, Deva/Brad, 2006 (ediţie îngrijită de Tudor Giurgiuca)
Emil Valer Giurgiuca (n. 27 decembrie 1906, Diviciorii Mari (lângă Gherla - jud. Cluj) - d. 3 martie 1992, Bucureşti) a fost un poet şi traducător român, unul dintre cei mai activi şi mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisului grup de "tineri poeţi ardeleni" (Mihai Beniuc, George Boldea, Ion Th. Ilea ş.a.) al căror stil se poate descrie drept o încrucişare discretă şi armonioasă dintre modernism şi tradiţionalism.
A scos împreună cu George Boldea (un poet a cărui singură plachetă de poezii a fost prefaţată de Giurgiuca) revista "Abecedar" la Brad.
A realizat antologiile "Poeţii tineri ardeleni" (1940) şi "Transilvania în poesia românească" (1943).
În timpul perioadei de tăcere editorială începând cu anii '40 târzii, a tradus din literatura maghiară şi a fost profesor secundar de română şi limbi clasice la două licee din Bucureşti. Volumele sale începând cu Poemele verii au fost superficial criticate de unii critici drept "poezie conjucturală", în fapt poetul având o reală vocaţie pentru poezia patriotică (deşi nu în mod exclusiv). Oricum, poetul a refuzat să semneze vreun omagiu ceauşist şi a preferat să stea deoparte de centrul vieţii literare, chiar dacă, atunci când era premiat, nu refuza ostentativ premiul.
A fost căsătorit cu Mara Giurgiuca, care a fost şi ea traducătoare, mai precis din literatura germană.
Liviu Grăsoiu a publicat la Editura Vestala o monografie intitulată "Emil Giurgiuca, sub povara vremurilor".
Opere
* Anotimpuri, Colecţia Abecedar, 1938
* Dincolo de pădure, Fundaţia pentru literatură şi artă "Regele Carol I", Bucureşti, 1943
* Poemele verii, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1964
* Cântece de ţară, Editura Tineretului, Bucureşti, 1967
* Poezii, Colecţia Cele mai frumoase poezii, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968 (cuvânt înainte de Dragoş Vrânceanu şi desene de Catul Bogdan)
* Semne pe scut, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972
* Poeme, Colecţia Poeţi români contemporani, Editura Eminescu, Bucureşti, 1989 (ediţie definitivă; cuvânt înainte de Ion Dodu Bălan şi coperta de Constantin Guluţă)
* Antologie centenară. 1906-2006, Editura Corvin, Deva/Brad, 2006 (ediţie îngrijită de Tudor Giurgiuca)
Cuvintele
Cuvintele sunt grunjii de culori,
Reflexe din jăratecul latent,
Esenţe vii, nescuturate flori
Şi semne unui sens incandescent.
Ce-i risipit, cu ele mi-l adun,
Ca într-o stemă, şesuri, râuri, munţi.
Câmpul real pe care-l recompun,
Spre piscuri virtuale-ntinde punţi.
Şi se-ncheagă-un tânăr univers
Şi singular în fiece cuvânt.
Miracolul acesta e: un vers,
Cristal şi undă în care mă cuprind.
Sau mă aleg cu aburul suflat
În dimineţile de martie
Pe iezere - oglinzi în care bat
Munţii cu stelele şi codrii patriei.
Reflexe din jăratecul latent,
Esenţe vii, nescuturate flori
Şi semne unui sens incandescent.
Ce-i risipit, cu ele mi-l adun,
Ca într-o stemă, şesuri, râuri, munţi.
Câmpul real pe care-l recompun,
Spre piscuri virtuale-ntinde punţi.
Şi se-ncheagă-un tânăr univers
Şi singular în fiece cuvânt.
Miracolul acesta e: un vers,
Cristal şi undă în care mă cuprind.
Sau mă aleg cu aburul suflat
În dimineţile de martie
Pe iezere - oglinzi în care bat
Munţii cu stelele şi codrii patriei.
Despărțire
Rămas bună ţarină a belşugului
Şi-a copilăriei mele cuib de cuc!
N-o să mai cresc, n-o să mai cânt pe drumul plugului
Şi smuls de lângă boii blânzi, mă duc, mă duc...
Dacă mi-ar creşte umbra-n câmp altoii,
Precum tot câmpul îmi va creşte-n gând.
Prin tină şi pe trup cu biciul ploii
Pe drumul toamnei aş porni cântând.
Ştiu: plugu-n şură mi s-a rugini,
La poartă doi părinţi bătrâni vor plânge,
Sub cer strein şi mohorât voi rătăci
Fără de ţintă, fără soare, fără sânge...
Pe-aici va arde vara înăbuşită-n buruiană,
Un loc în strana dreaptă va fi mereu pustiu.
Mama va duce flori şi-a plânge la icoană
Şi satul va fi trist că nu mai viu...
Şi-a copilăriei mele cuib de cuc!
N-o să mai cresc, n-o să mai cânt pe drumul plugului
Şi smuls de lângă boii blânzi, mă duc, mă duc...
Dacă mi-ar creşte umbra-n câmp altoii,
Precum tot câmpul îmi va creşte-n gând.
Prin tină şi pe trup cu biciul ploii
Pe drumul toamnei aş porni cântând.
Ştiu: plugu-n şură mi s-a rugini,
La poartă doi părinţi bătrâni vor plânge,
Sub cer strein şi mohorât voi rătăci
Fără de ţintă, fără soare, fără sânge...
Pe-aici va arde vara înăbuşită-n buruiană,
Un loc în strana dreaptă va fi mereu pustiu.
Mama va duce flori şi-a plânge la icoană
Şi satul va fi trist că nu mai viu...
La o cicoare
Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale?
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul şi-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.
Braţele din mâneci scăpate
Le-nalţi către creştet şi ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Şi fumul de ierburi şi nard.
Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiştii verzi,
Te legeni, surâzi în neştire
Şi în tinereţea ta crudă te pierzi.
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul şi-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.
Braţele din mâneci scăpate
Le-nalţi către creştet şi ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Şi fumul de ierburi şi nard.
Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiştii verzi,
Te legeni, surâzi în neştire
Şi în tinereţea ta crudă te pierzi.
TEATRU/FILM 3 Martie
Cu Dumitru Rucăreanu
Biografie
Actorul Dumitru Rucăreanu s-a născut la 26 octombrie 1932, in orașul Ghimbav din județul Brașov.
A invațat la liceul Principesa Elena din Brasov si dorea sa urmeze Conservatorul din București. Studiase la Școala Populară de Arte din Brașov pianul si acordeonul dar s-a hotărât sa dea admitere la teatru. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu si a fost repartizat la Teatrul Național din Craiova. A jucat încă din timpul facultății pe scena Studioului Cassandra din capitala in spectacole ca Bălcescu de Camil Petrescu, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski, Don Gil de Ciorap Verde de Tirso de Molina. La Craiova a rămas pâna in 1959 si a jucat in rolul lui Figaro din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Pavlik - O chestiune personală de Alexandr Stein, Ionescu - Arcul de Triumf de Aurel Baranga, Efim Lukici - Zări de necuprins de Nikolai Virta, etc.
S-a mutat la Teatrul de Comedie din capitala si a dat viata la zeci de personaje. A jucat in Burghezul gentilom de Moliere, Nuntă la castel de Suto Andras, Svejk în cel de-al doilea Război Mondial de Bertolt Brecht, Un Hamlet de provincie de Cehov, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Noapte la Madrid de Calderon de la Barca, Mofturi de I.L. Caragiale, Arma secretă a lui Arhimede de Dumitru Solomon, D’ale protocolului de Paul Everac, Scandal în culise de Michel Frayn, Galy Gay de Bertolt Brecht, etc.
A colaborat si cu Teatrul de Revista, cu Teatrul Meu.
A colaborat si cu Teatrul de Revista, cu Teatrul Meu.
A debutat in cinematografie in 1963, cu pelicula "Liniște", in regia lui Alexandru Boiangiu, urmata de "Dragoste la zero grade" (1964), "Camera albă" (1965), "Asediul" (1971), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Porțile albastre ale orașului" (1973), "Agentul straniu" (1974), "Cercul magic" (1975), "Mastodontul" (1975), "Calotescu" (1975), "Gloria nu cântă" (1976), "Acțiunea Autobuzul" (1977), "Am o idee" (1981), "Miezul fierbinte al pâinii" (1983), "Secretul lui Bachus" (1984), "Sosesc păsările călătoare" (1984), "Coana Chirița" (1986), "Secretul lui Nemesis" (1990), "Harababura" (1990).
La ediția din 2010 a Galei Comediei Romanesti i s-a decernat premiul de Excelență pentru întreaga carieră.
SFATURI UTILE 3 Martie
ASPIRINA ȘI CURĂȚENIA
Indiferent de cat de mult te straduiesti sa speli hainele albe, uneori comiti o greseala. Drept urmare, acestea capata un aspect murdar. Si odata cu el, la fiecare spalare, hainele tale isi pierd tot mai mult din stralucire.
Oricum ar fi, exista o solutie pentru aceasta problema, iar ea se gaseste chiar in dulapul tau cu medicamente.
Vei avea nevoie de aproximativ 5-6 pastile la o masina de spalat. Poti accelera procesul daca faramitezi pastilele inainte sa le adaugi.
Daca ai pete mai "serioase", poti dizolva cateva pastile de aspirina intr-un lighean plin cu apa calduta., apoi poti lasa la inmuiat in acea apa circa 30 de minute. La final, ia hainele deja inmuiate si baga-le la masina de spalat.
Programeaz-o la un program normal de spalare, la o temperatura de maxim 40 de grade si te asigur ca vei scapa de cele mai dificile pete.
Aceasta practica "scoate" cu succes petele de sange, vin rosu, cafea sau orice alta pata dificila!
Nu mai sta pe ganduri, incearca de maine aceste trucuri si viata ta se va usura, fara sa mai cheltui bani in plus pe produse scumpe de curatare a hainelor.
Sst! 5 lucruri pe care sa nu i le spui barbatului, daca nu vrei sa-l pierzi | Eu stiu TV
GÂNDURI PESTE TIMP 3 Martie
De la Iancu Văcărescu:
De la Iancu Văcărescu:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu