MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ

7 IUNIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE

ARTE 7 Iunie

INVITAȚIE LA OPERĂ 7 Iunie

Tosca - «Тоска»

MUZICĂ 7 Iunie

Шансон 2020 - Красивые песни в машину - Все Хиты!! Послушайте!!!

Beautiful Romantic Piano Love Songs - Greatest Love Songs Collection - Best Romantic Music

Baroque Music Collection - Antonio Lucio Vivaldi 12 Concertos for Violin & Oboe,

Grandes Boleros Orquestados En Piano y Guitarra Musical Instrumental - Grandes Éxitos Instrumentales

POEZIE 7 Iunie

Alexandru Iacobescu, poet, prozator, traducător

IACOBESCU Alexandru, se naste la 7 iun. 1874, Pitesti - moare in 1945, Bucuresti. Poet, prozator si traducator. Bibliotecar la Fundatia „Aman" din Craiova (pina in 1935). A scos, la Craiova, impreuna cu Marcel Romanescu revista Viata literara (1914). Secretar de redactie la Drum drept (1920-l927); redactor la Curentul. Debut cu versuri in revista Ramuri (1914); debut editorial cu volum Balade (1919). A colaborat la Adevarul literar si artistic. Convorbiri literare, Gindirea, Universul literar etc, uneori sub pseudonimul Daniel Arama, Ion Arama, Teofil Roman, Pantagruel.

A scris o poezie elegiaca, picturala, a efemerului si a imaterialitatii, altfel monotona, cu o imagistica destul de banala (Umbre peste ape, 1923; Cosinzeana, 1924; Elegii si poeme, 1928; Lauri si purpura, 1929), proza de calatorie (Icoane si privelisti, 1926), literatura pentru copii. Traduce din V. Hugo, Leo-pardi, Cervantes, Dostoievski, AI. Dumas, W. Scott, Ch. Dickens, M. Pravost, E. Zola, P. Lo-ti, J. Lemaitre, I. Bunin, G. Sand, J. London, J. Kessel, F. Cooper, P. Benoit, J.O. Curwood, L. Raymont, R. Malzeroy, H. Allen s.a.

Uniformitatea imagistica, tonul neutru, descriptiv si o oarecare muzicalitate a versului sint definitorii pentru lirica melancolica, de atmosfera, care constituie - mai ales in citeva momente de reusita in surprinderea efemerului si a senzatiei de vag — partea cea mai buna a poeziei lui Alexandru Iacobescu O suavitate monotona in tratarea temelor elegiace ale lentei disparitii si ale solitudinii constituie modesta cucerire a unui limbaj timid si conformist, in care locul comun si metafora banalizata raspund dezideratului vizibil al unui stil ornat incarcat, lipsit de forta si de culoare. Din nesfirsitele variatiuni, combinatii cu aceleasi elemente, se nasc „murmurul blind de strune", „vraji de cintec si parfum", „muta zarilor singuratate", „adincul paradisului visarii", „miresme dulci si zimbcte de floare", „mrejele visarii" s.a.m.d. (Umbre peste ape, 1923; Cosinzeana, 1924; Elegii si poeme, 1928). Pitorescul oriental din unele poeme aduce putine schimbari de recuzita, elementul central raminind mai departe instantaneul in imaterial - joc de apa sau de lumina (valuri stravezii, pulbere de soare, stropi de spuma).

Miscarea din scenele dramatice, abil versificate, suplineste, in Lauri si purpura (1929), obis-nuitul vid al poemelor. Putina legatura cu primele volume pastreaza, intr-o faza mai tirzie a liricii lui Alexandru Iacobescu, versurile de evocare istorica, a caror discursivitate implica renuntarea la vag, la sugestie, chiar la imagistica.

Poemele, acum imnuri, se construiesc prin acumulare retorica si alegorie, banalitatile sint mai clare si mai sunatoare; remarcabila e numai cursivitatea versului. in proza din Icoane si privelisti (1926) si Icoane din Bosfor (1932). cuprinzind impresii de calatorie si scurte povestiri de razboi, se remarca predominanta descriptivului - in varianta pitoreasca (nuante, culori, umbre, efecte de lumina- „icoane fugare") sau neagra, a unui front lipsit de eroism (noroi, singe, paduri negre, trupuri ranite). Insuficienta limbajului, platitudineae pitetului mentin ansamblul in mediocritate stilistica.

OPERA:
Balade, Craiova, 1919;
Sub zidurile Tratei, Craiova, 1920;
Umbre peste ape, versuri, Craiova, 1923;
Cosinzeana, versuri, Craiova, 1924;
Icoane si privelisti, proza. Arad, 1926;
Elegii si poeme, Craiova, 1928;
Lauri si purpura, versuri, Craiova, 1929;
Chipuri de bronz, Craiova, 1930;
Icoane din Bosfor, proza, Craiova, 1932;
Pulberi instelate, Craiova, 1935;
Ursul cu laba-ntoarsa, Bucuresti, 1939;
Vraja, Bucuresti, 1939;
Maiestatii Sale, Regelui, Bucuresti, 1940;
Dracul pacalit. Povesti, Bucuresti, 1941;
Comoara de sub stinca. Bucuresti, 1942;
Moartea zimbrului, roman, Bucuresti, 1944;
Fintina fermecata, povesti, Bucuresti, 1945;
Poeme, Bucuresti, f.a.;
Sonete,Bucuresti, f.a.

REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu. Istoria . III;
Perpessicius, Mentiuni , HI;
S. Metzulescu, Literite in Tara Banilor, 1936.

Felicia Stela Ionescu

Calatorind în taina

Vezi - si acele imense valuri de foc
te cheama spre mirajul lor
aruncându-ti de departe
jerbe de crini...
Si culoarea nedefinita a gândurilor tale
ma-ntreb întotdeauna
oare
din care nor ai ademenit-o ?
Stii,
m-am gândit sa-ti caut un sens
în câmpul de sosele neasfaltate înca
dar pe oriunde as lua-o
întâlnesc mereu
aceleasi semne:
"Drum înfundat"
sau
"Sens interzis".
Ma asculti ?
Macar acum ar fi frumos
sa ma asculti:
hai sa luam
macar
ultima pasare
spre noi!

(din vol. "Clipa de liniste")

Clipa de liniste

Cuvintele sunt de prisos
Am pornit pe Valea Iubirii în jos
Si din cararea mea de dor
Peste pasul tau am s-ajung la izvor.

Nu mai vad, n-aud si nu spun „Nu” -
Clipa mea de liniste esti TU...

Ma-ntorc spre tine, pasul frânt
Nu mi se mai leaga de pamânt.
Degeaba-ncerc din nou sa merg,
Nu mai pot sa ramân, nu mai pot sa alerg...

Nu mai vad, n-aud si nu spun „Nu”
Clipa mea de liniste esti TU...

(din vol. "Clipa de liniste")

Iubind tăcut

Iubind tacut
marturisirile
se topesc în gesturi
tainuind
gândul sincer
pentru sulita ochilor,
astept
infernal rabdator
întâmplarea
de mâine.

Johann Christian Friedrich Hölderlin

Scurtă biografie

Friedrich Hölderlin (n. 20 martie 1770 - d. 6 iunie 1843) a fost un poet german, unul din principalii reprezentanți ai romantismului în literatura europeană.

Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spirituală, nostalgia vârstei de aur, tristețea însingurării individului, integrarea eului în armonia cosmică. De asemenea, a combinat teme de inspirație creștină și greco-romană. În lucrarea sa principala, romanul în versuri Hypérion (1797-99), idealizează Grecia antică.

Scrieri

· 1797: Moartea lui Empedocle ("Der Tod des Empedokles")

· 1797/1799: Hyperion sau eremitul din Grecia ("Hyperion oder der Eremit in Griechenland")

· 1826: Poezii ("Gedichte").

Hölderlin a tradus din Sofocle și Pindar.

Cântecul de ursită al lui Hyperion

Traducere de Alexandru Philippide

Sus în lumină plutiţi
Prin line meleaguri, fericite Spirite!
Dumnezeieşti adieri
Uşor vă ating
Ca mâinile harfistei
Coardele sfinte.

Fără soartă ca pruncul
În somn răsuflă zeii;
Blând ocrotit
În mugur molcom
Etern înfloreşte
Spiritul lor,
Şi ochii lor fericiţi
Lucesc în domoală
Lumină eternă.

Nouă însă ni-i dat
Să nu ne-odihnim nicăieri.
Trudiţii oameni
Se usucă şi cad
Orbeşte, din clipă
În clipă, asemeni
Cu apa din stâncă
În stâncă zvârlită
La întâmplare, mereu şi mereu.

PODGORIE ŞI ALBINE

În româneşte de Ion Pillat

Cînd seva din viţă,

Coardele noi, caută umbră,

Şi creşte lin poama sub răcoroasa

Boltă de frunză:

Pentru bărbaţi o putere

Dar cu plăcută mireasmă pentru fecioare…

Şi albine,

Cînd de bine mirositorul

Prier îmbătate, le atinge duhul

Soarelui, îl urmăresc rătăcind