MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 26 IULIE 2020 

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (B. Decese, Sărbători); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

B. 

Decese

·         1380: Împăratul Kōmyō al Japoniei (n. 1322)

·         1471: A murit papa Paul al II-lea (Pietro Barbo); (n. 23 februarie 1417). Inițial ar fi preferat numele de Formosus al II-lea, însă cardinalii l-au convins să renunțe la un astfel de nume. Nici a două alegere (Marcus al II-lea) n-a fost potrivită (numele apostolilor de obicei nu sunt folosite ca nume de papi).  Pietro Barbo a acceptat – în sfârșit, să poarte numele de „Paul al II-lea”, considerand ca Sf.Paul (Sf.Pavel) nu era nici unul din cei doisprezece apostoli, nici unul din cei patru evangheliști. A luat o poziție ostilă față de Academia Romană. Din punctul de vedere al prezentului era un fel de „anti-umanist”: nici nu stăpânea limba latină. A introdus bareta cardinalilor și a stabilit în 1470 să aibă loc un an jubiliar o dată la 25 de ani.
* 1527: Iovan Nenada (sârbă Јован Ненад; ca. 1492 – 26 iulie 1527), supranumit „cel Negru”^[a] a fost un comandant militar sârb aflat în slujba coroanei maghiare. Profitând de slăbiciunea statului medieval maghiar, imediat după înfrângerea suferită la Mohács în 1526, contra turcilor, acesta își creează un stat propriu în sudul Câmpiei Pannonice, luându-și titlul de țar al statului nou stabilit.

Lui Iovan Nenad i-se atribuie rolul de fondator al Voievodinei.

Nenada s-a născut în nordul Banatului, la Lipova din origini neclare în jurul anului 1492. De origine sârbă, era supranumit cel Negru datorită unui semn din naștere care pornea de la tîmpla dreaptă și mergea până la piciorul drept de-a lungul corpului.

Iovan Nenada

Țar al Serbiei

Jovan Nenad, Împăratul Sârbilor

·         1533: Francisco Pizarro îl execută pe Atahuallpa, al treisprezecelea și ultimul împărat al incașilor.

·         1605: A decedat la Manila, in Filipine, Miguel de Benavides y Añoza (n.cca.1552), cleric spaniol și sinolog, al treilea arhiepiscop  catolic de Manila. Anterior, el a servit ca primul episcop al diecezei de Nueva Segovia și a fost fondatorul  Universitatii Santo Tomas din orașul Manila.
* 1630: Carol Emanuel I (italiană Carlo Emanuele di Savoia; 12 ianuarie 1562– 26 iulie 1630), supranumit cel Mare, a fost Duce de Savoia din 1580 până în 1630.

S-a născut la Castelul Rivoli din Piemont, ca singurul copil al Ducelui Emanuel Filibert de Savoia și a Margaretei a Franței. A devenit duce la 30 august 1580.^[1]

Ambițios și încrezător, el a urmat o politică de expansiune pentru ducatul său. În toamna anului 1588, profitând de războiul civil care a slăbit Franța în timpul domniei vărului său primar Henric al III-lea, a ocupat teritoriul Saluzzo, care era sub protecția franceză. Noul rege, Henric al IV-lea, a cerut să-i fie restituit teritoriul însă Carol Emanuel a refuzat; a urmat război. Conflictul de la graniță care a implicat Franța și Spania s-a încheiat cu pacea de la Vervins (2 mai 1598), care a lăsat problema Saluzzo nerezolvată. După ce ducele a început discuțiile cu Spania, Henric a amenințat că va redeschide războiul, până când, prin Tratatul de la Lyon (17 ianuarie 1601), Saluzzo a fuzionat cu Savoia în schimbul Bresse și a altor teritorii de peste Alpi.

În 1602, Carol Emanuel a încercat să asedieze orașul Geneva. La 11 decembrie în acel an, el a poruncit trupelor sale să înconjoare zidurile orașului. Tentativa a fost un eșec dezastruos; 54 de savoiarzi au fost uciși și mulți alții au fost capturați. Armata lui Carol Emanuel s-a retras în panică și prizonierii savoiarzi au fost executați.

S-a căsătorit cu verișoara sa de gradul doi, Infanta Catalina Micaela a Spaniei, fiica regelui Filip al II-lea al Spaniei și a Elisabetei de Valois și au avut zece copii:

• Filippo Emanuele, Prinț de Piemont (1586–1604)
• Victor Amadeus (1587–1637) căsătorit cu Prințesa Christine Marie a Franței; au avut copii.
• Emanuele Filiberto (1588–1624), vicerege al Siciliei (1622–24)
• Margareta (1589–1655), căsătorită cu Francesco al IV-lea Gonzaga, Duce de Mantua
• Isabela (1591–1626), căsătorită cu Alfonso al III-lea d'Este, Prinț Ereditar de Modena
• Maurizio, cardinal (1593–1657)
• Maria Apollonia, călugăriță la Roma (1594–1656)
• Francesca Catherina, călugăriță la Biella (1595–1640)
• Tommaso Francesco (1596–1656) căsătorit cu Marie de Bourbon, Contesă de Soissons; au avut copii
• Giovanna (n. 1597)

După decesul soției sale nu s-a recăsătorit niciodată însă începând cu anul 1600 a avut 11 copii cu următorele femei: Luisa de Duing, Argentina Provana, Catherine de Roussillon (mama Margheritei de Savoia care a fost o strămoașă a Mariei Teresa Cybo-Malaspina), Virginia Pallavicino, Anna Caterina Meraviglia și Anna Felizita Cusa.

Carol Emanuel I

Duce de Savoia

Gravură a lui Carol Emanuel I

·         1693: Ulrica Eleonora a Danemarcei, soția regelui Frederic al III-lea al Danemarcei (n. 1656)

·         1801: Arhiducele Maximilian Franz de Austria (8 decembrie 1756 – 26 iulie1801) a fost arhiepiscop al Arhidiecezei de Köln. A fost cel mai mic copil al împărătesei Maria Terezia și al soțului ei, Francisc I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Printre frații săi mai mari au fost doi împărați ai Sfântului Imperiu Roman: Iosif al II-lea și Leopold al II-lea și două regine: Maria Antoaneta, regină a Franței și Maria Carolina a celor Două Sicilii. A fost ultimul principe arhiepiscop și principe elector de Köln și un susținător al lui Ludwig van Beethoven.

Maximilian Franz la vârsta de 6 ani, în 1762, de Liotard

Maximilian Franz s-a născut la Palatul Hofburg din Viena.

Frate al reginei Maria Antoaneta a Franței, el a venit în vizită la 7 februarie 1775, la aproape cinci ani după ce Maria Antoaneta a sosit în țara adoptivă (aprilie 1770). Întâlnirea a avut loc la Château de la Muette. Pentru a păstra călătoria lui cât mai privată posibil, arhiducele a călătorit sub un pseudonim: Contele de Burgau.

O căzătură de pe cal în timpul Războiului de Succesiune bavarez l-a forțat să părăsească cariera militară și s-a dedicat carierei clericale. În 1780 el l-a succedat pe unchiul său, prințul Karl Alexander de Lorena, ca Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni.

În 1784 el a devenit arhiepiscop și principe elector de Köln, locuind în reședința electorală din Bonn. A rămas în această funcție până la moartea sa în exil. La Köln l-a avut în serviciu pe compozitorul Ludwig van Beethoven.

Închisoarea, condamnarea și executarea cumnatului său, regele Ludovic al XVI-lea al Franței și a surorii sale Maria Antoaneta l-au revoltat. El a primit mai mulți clerici francezi care au refuzat să jure credință față de constituția civilă a clerului. A fugit din fața trupelor revoluționare franceze și s-a refugiat în țara sa natală, condusă de nepotul său, împăratul Francisc al II-lea. A murit la Viena în 1801, la vârsta de 44 de ani.

Arhiducele Maximilian Franz

·         1863: A murit Sam Houston, om politic și general american (n. 1793). Samuel Houston, cunoscut sub numele de Sam Houston (n. 2 martie 1793 – d. 26 iulie 1863), a fost un om politic şi ofiţer american din secolul al XIX-lea. S-a născut la Timber Ridge în valea Shenandoah din Virginia, fiind de origine scoţian-irlandeză. Houston a devenit o personalitate de referinţă în istoria Texasului, fiind ales de două ori în funcţia de preşedinte al Republicii Texas, fiind senator al SUA din partea Texasului după aderarea sa la Statele Unite, şi, în cele din urmă, guvernator al statului Texas. El a refuzat să depună jurământ de loialitate Confederaţie atunci când Texasul s-a separat de SUA în perioada Războiului Civil, şi a demisionat din funcţia de guvernator. Pentru a evita vărsarea de sânge, a refuzat oferta de a conduce o armată a Uniunii. El s-a retras la Huntsville, Texas, unde a murit înainte de sfârşitul războiului.
În tinereţe, a emigrat în Tennessee din Virginia, a petrecut o perioadă în compania indienilor Cherokee (care l-au adoptat ca cetăţean şi din rândul căruia şi-a găsit soţie), a servit în armată în Războiul din 1812, şi a participat la viaţa politică din Tennessee. Houston este singura persoană din istoria SUA care a fost guvernator a două state diferite (deşi şi alţii au servit drept guvernatori ai mai multor teritorii diferite). O ceartă cu un congressman american, urmată de un proces intens mediatizat a dus la emigrarea sa în 1832 în Texasul Mexican. Acolo, a devenit rapid lider al Revoluţiei Texane. El a susţinut unirea Texasului cu Statele Unite. Oraşul Houston a fost botezat după el.

·         1867: Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach, cunoscut ca Otto al Greciei(în greacă Ὄθων, Βασιλεὺς τῆς Ἑλλάδος), (n. 1 iunie 1815, Salzburg - d. 26 iulie 1867, Bamberg) a fost primul rege al Greciei moderne. A domnit între 1832-1862.

S-a născut în Palatul Mirabell din Salzburg^[2], ca al doilea fiu al regelui Ludovic I al Bavariei și al Theresei de Saxe-Hildburghausen. Prin strămoșul său, Ducele Johann al II-lea, Otto era descendent al dinastiei imperiale grecești.

Când a fost ales rege, Marile Puteri au obținut de la tatăl lui Otto promisiunea de a-l împiedica de la acțiuni ostile împotriva Imperiului Otoman și au insistat asupra titlului de "rege al Greciei" în loc de "rege al grecilor", care ar fi implicat și milioane de greci aflați încă sub stăpânire turcească.

Tânărul prinț de nici 18 ani a ajuns în Grecia cu 3.500 de trupe bavareze și trei consilieri bavarezi la bordul fregatei britanice Madagascar. Imediat a adoptat costumul național grec și numele său elenizat, "Othon".
Domnia lui Otto este divizată în 3 perioade: a. anii regenței, 1832 - 1835 b. anii monarhiei absolute 1835 - 1843 c. anii monarhiei constituționale 1843 - 1862

Otto

* 1880: Johann Baptist Alexius conte Coronini de Cronberg (n. 16 noiembrie 1794, Görz - d. 26 iulie 1880 în castelul Sf. Petru lângă Görz) a fost descendentul ramurii italiene a unei familii străvechi din Imperiul Franc. Strămoșul său a fost Rudolph von Cronberg (d. 866) cancelarul împăratului Ludovic cel Pios și constructor al castelului Cronberg in apropiere de Frankfurt, de unde provine numele de familie. Johann Baptist a fost un Feldzeugmeister austriac și deținător al regimentului nr. 6 "Carol I al României", guvernator militar și civil al Voivodinei sârbești și Banatului timișean, apoi Ban al Croației.

Johann Baptist Coronini-Cronberg și câțiva soldați și ofițeri austrieci în fața casei Meitani în București

Contele Ioan de Coronini-Cronberg ca Feldzeugmeisterîn 1861

Coronini sa alăturat în 1813 ca cadet unui corp austriac de pionieri, după acea a servit în 1814 într-un corp liber italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în 1831 a apărut în serviciul Ducatului Modena, apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost mai mulți ani trimis în Italia, până când a fost desemnat cămăraș al arhiducelui Francisc Carol al Austriei și numit educător al viitorului împărat Franz Joseph I în 1836. Celălalt fiu, Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, a fost învățat de către contele Karl de Morzin.^[4] Un an mai târziu Johann Baptist a fost avansat la rangul de maior, în 1843 la acel de colonel.^[5]

Stema conților de Coronini-Cronberg

În timpul revoluției în Imperiul Austriac a deținut la 26 iunie 1848 gradul de Generalmajor imperial imperial. A apărat pasurile din Tirolul de Sud, prevenind o invazie a armatelor revoluționare italiene. La 22 iulie 1849 a fost ridicat la gradul de General-locotenent (Feldmarschalleutnant),^[6] primind comanda militară și civilă asupra Voivodinei sârbești și al Banatul timișean.^[5] La data de 1 februarie 1851 a devenit primul titular al nou-inființatului regiment imperial de Infanterie nr. 6, "Carol I, Regele României",^[7] apoi a mai fost desemnat ca președinte al Comisiei privind reforma școlilor militare în același an. În 1854, în timpul Războiului Crimeii, a ocupat Valahia, pe care a controlat-o până în 1856.

Între 28 iulie 1859 și 19 iunie 1860 a fost ban al Croației. În ziua demisiei sale ca Ban, a fost onorat cu titlul de Feldzeugmeister ad honores (de onoare) și a urmat generalului Ludwig cavaler de Benedek la 20 octombrie a anului pe postul de comandant militar al Ungariei, apoi a primit rangul de Feldzeugmeister adevărat la 1 septembrie 1861. Aceasta funcție a deținut-o până la pensionarea la cererea sa. I-a fost permis să se retragă pe ziua de 18 aprilie 1865.^[6]

Generalul a fost decorat în timpul vieții cu înalte decorări, ca de exemplu cu acele al Ordinului Lânii de Aur (Cavaler), al Ordinului Imperial al Coroanei de Fier de clasa 1-a cu decorație de război, Crucii Mari al Ordinului Imperial Leopold, Ordinului austriac al Crucii de Merit Militar cu decorație de război și Crucii Mari al Ordinului Regal unguresc Sf. Ștefan.^[3]

Comuna Coronini, Caraș-Severin îi poartă numele.

Generalul a fost fiul lui Johann Baptist Clemens conte Coronini von Cronberg (n. 13 septembrie 1761, Görz - d. 18 noiembrie 1847 tot acolo), cămărar imperial, care s-a însurat cu contesa Eleonora Aloysia de Stras(s)oldo (n. 19 noiembrie 1764 - d. 5 decembrie 1842, Görz) pe 28 aprilie 1791. Johann Baptist a fost căsătorit cu contesa Marianna Testa-Carcano-Marsciano (n. 28 iulie 1797, Orvieto – d. 16 august 1855, Görz) și tatăl politicianului Franz conte de Coronini-Cronberg (n. 31. iulie 1830, Viena – 25 august 1901, Görz).

Johann Baptist Coronini-Cronberg

* 1881: August Ludwig Viktor de Saxa-Coburg-Kohary (13 iunie 1818 - 26 iulie 1881), a fost prinț german al Casei de Saxa-Coburg-Gotha.

Născut Prințul August Ludwig Viktor de Saxa-Coburg-Saalfeld, a fost al doilea fiu al Prințului Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha și a soției lui, Prințesa Maria Antonia Koháry.

La Saint-Cloud, la 20 aprilie 1843, August s-a căsătorit cu Prințesa Clementine de Orléans, fiica regelui Ludovic-Filip al Franței și a soției acestuia, Maria Amalia a celor Două Sicilii. Cuplul a avut cinci copii:

Nume	Naștere	Deces	Note
Prințul Filip de Saxa-Coburg și Gotha	28 martie 1844	3 iulie 1921	căsătorit cu verișoara lui, Prințesa Louise, fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei, la 4 februarie 1875; au avut copii
Prințul Ludwig August de Saxa-Coburg-Kohary	8 august 1845	14 septembrie 1907	căsătorit cu Leopoldina a Braziliei, fiica mai mică a împăratului Pedro al II-lea al Braziliei, la 15 decembrie 1864; au avut copii
Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg și Gotha	1846	1927	căsătorită cu Arhiducele Joseph Karl de Austria, Palatin al Ungariei, la 12 mai 1864; au avut copii
Prințesa Amalie de Saxa-Coburg și Gotha	1848	1894	căsătorită cu Ducele Maximilian Emanuel de Bavaria, fratele mai mic al împărătesei Elisabeta de Austria; au avut copii
Ferdinand, Țar al Bulgariei	26 februarie 1861	10 septembrie 1948	căsătorit cu Prințesa Marie Louise de Bourbon-Parma, fiica lui Robert I de Parma, la 20 aprilie 1893; au avut copii

La 2 mai 1881 împăratul Franz Joseph I al Austriei l-a ridicat în rang; motivul s-a arătat opt zile mai târziu când Prințesa Stéphanie a Belgiei (sora mai mică a cumnatei lui August, Louise) s-a căsătorit cu unicul fiu al lui Franz Joseph, Prințul Rudolf al Austriei. Împăratul Franz Joseph a considerat nepotrivit ca cumnatul fiului său să aibă un rang așa mic la curtea austriacă.

August a murit în 1881 iar Clémentine nu s-a recăsătorit.

Prințul August

Prinț de Saxa-Coburg-Gotha-Koháry Duce de Saxonia

·         1916: 

·         1925: Gottlob Frege, matematician și logician german (n. 1848). Friedrich Ludwig Gottlob Frege (8 noiembrie 1848, Wismar, Mecklenburg-Schwerin – 26 iulie 1925, Bad Kleinen, Mecklenburg-Schwerin) a fost un matematician, filozof şi logician german. Este unul dintre fondatorii logicii moderne, pe care a aplicat-o la fundamentarea matematicii. Sistemul logic pe care l-a creat, împreună cu Bertrand Russel, a stat la baza filozofiei analitice, cu componenta sa principală, filozofia limbajului. Cu toate că a fost în general ignorat de comunitatea intelectuală la momentul publicării lucrărilor sale, Giuseppe Peano (1858–1932) şi mai apoi Bertrand Russell (1872–1970) au readus lucrările în atenţia noilor generaţii de filosofi şi logicieni.

·         1936: A încetat din viaţă Alexandru Vianu, eseist, traducator si publicist român, fratele mai mic al criticului Tudor Vianu (“Libertate şi cultură”); (n. 21 iunie 1903).
* 1938: Frances Evelyn "Daisy" Greville, Contesă de Warwick (10 decembrie 1861–26 iulie 1938)^[1] a fost o frumusețe a vremii ei și amanta regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit.

Daisy Greville, Contesă de Warwick

Daisy Greville, 1899

·         1941: A murit Henri Lebesgue, matematician francez (n. 1875). Henri Léon Lebesgue (n. 28 iunie 1875, Beauvais, Franța – d. 26 iulie 1941, Paris, Franța) a fost un matematician francez, cunoscut pentru teoria integrării. Teoria lui Lebesgue privind integrarea a fost inițial publicată în disertația sa Intégrale, longueur, aire („Integrală, lungime, arie„), La Universitatea din Nancy în 1902.

·         1941: Benjamin Whorf, lingvist american (n. 1897). Benjamin Lee Whorf (n. 24 aprilie 1897 în Winthrop, Massachusetts, SUA – d. 26 iulie 1941 în Wethersfield, Connecticut, a fost un lingvist și antropolog american care s-a remarcat mai ales prin ipoteza Sapir-Whorf. Din 1919 și până la moartea sa, a lucrat într-o companie de asigurări; profesia lui era cea de chimist, iar preocupările lui academice făceau parte din timpul liber.

·         1952: María Eva Duarte de Perón (numită și Evita) (n. 7 mai 1919 – d. 26 iulie 1952) a fost soția președintelui Argentinei, Juan Perón. În anii '40 și '50 ai secolului XX, datorită ei, privirile întregii lumi s-au întors asupra orașului Buenos Aires și asupra Argentinei.

Eva Duarte se trăgea dintr-o familie săracă. La o vârstă încă fragedă, ea a devenit stea de cabaret. Viața sa s-a schimbat când soarta i l-a scos în cale pe Juan Perón. Din 1943, când îndeplinea funcția de ministru al muncii în guvernul juntei militare, Perón intenționa să introducă o revoluție "de sus în jos" a sistemului, pentru a îmbunătății soarta țăranilor și a muncitorilor. Elita aflată la putere a încercat să împiedice acest lucru, iar în anul 1945 Juan Perón a fost arestat. Atunci, Eva Duarte a mobilizat grupurile de muncitori și de soldați loiali lui Perón. Prin urmare, acesta a fost pus în libertate numai după 14 zile. Suporterilor săi, adunați în Plaza de Mayo, le-a promis să devină președinte al Argentinei. În 1946, a câștigat alegerile prezidențiale. Dar înainte de aceasta s-a căsătorit cu Eva Duarte, numită Evita, în aplauzele mulțimii. În anii care au urmat, Evita a fost foarte activă politic: în sala sa de audiențe primea cetățenii și se ocupa de problemele lor mici și mari. Deși fusese ales în mod democratic, Juan Perón a condus ca un dictator. Datorită sprijinului soției, el a câștigat și alegerile din 1951.

La 21 septembrie 1951, după multe analize medicale, medicii confirmă că Eva Peron suferă de cancer uterin. Avea 32 de ani. Doi doctori renumiți, americanul George Peck și argentinianul Ricardo Finocheto efectuează operația. Cu toate acestea boala și-a continuat evoluția. Apare în public pentru ultima oară la 4 iunie 1952, când soțul ei, Juan Perón, depune jurământul pentru al doilea mandat. Moare la 26 iulie 1952. Trupul ei este îmbălsămat de către doctorul Pedro Ara. Din motive politice trupul Evei Peron este transportat sub nume fals, Maria Maggi de Magistris, și depus într-un cimitir din Milano, unde va sta timp de 15 ani. Este deshumată în 1973 și readusă în țară. Va fi îngropată în cimitirul Recoleta.

Eva Perón

Eva Perón, 1947

·         1957: Carlos Castillo Armas, dictator al Guatemalei, este asasinat.

·         1964: A murit Ştefan Lupşa, doctor în teologie, specialist în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania; (n. 1905).

·         1967: Alexandru Cișman, fizician român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1897). Alexandru Cișman (n. 18 august 1897, Iași, d. 26 iulie 1967, Timișoara) a fost un fizician român, membru corespondent al Academiei Române din anul 1963. A efectuat teza de doctorat cu titlul Viteza sunetului în lichide sub îndrumarea lui Petru Bogdan. A investigat ulterior gazele ionizate. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935

·         1975: A decedat Ion Cantacuzino, scriitor, producător, scenarist, critic şi istoric român de film, fost director al Centrului National al Cinematografiei. Ion Filotti Cantacuzino (n.7 noiembrie 1908), a fost fiul prințului Cantacuzino și al actriței Maria Filotti. A urmat studii de medicină și filosofie însă, pasionat fiind de film, scrie cronici de film și creează la Radio România „Cronica cinematografică”, o emisiune de analiză cinematografică. Scrie scenarii și regizează filme documentare și scrie cărți și studii dedicate universului cinematografiei: Uzina de basme, Întâlniri cu cinematograful, Note pentru azi, De amore, Momente din istoria filmului românesc, Jean Mihail, Filmul românesc de altădată. În 1941 este numit director al Centrului Național al Cinematografiei participând la realizarea unor filme precum Odessa în flăcări și O noapte furtunoasă de Jean Georgescu. După cel de-al Doilea Război Mondial, este arestat pentru un timp și i se interzice să mai lucreze în cinematografie. Lucrează ca medic psihiatru la Spitalul Brâncovenesc până în 1975.
* 1976: Dominic Stanca (n. 31 ianuarie 1926, Cluj - d. 26 iulie 1976) a fost un actor, autor, dramaturg, poet și traducător român. Este fiul medicului Dominic Stanca și al Corneliei, născută Vlad. A fost căsătorit cu doamna Sorana Coroamă-Stanca.

Urmează clasele primare între anii 1932 - 1936, apoi cursurile Școlii Normale de Învățători din Cluj. În 1936, tatăl său transmite Editurii ziarului "Patria" un caiet al său de compoziții, poezii, caricaturi și desene, intitulat "Ziua bună se cunoaște de dimineață", foarte bine primit de critică.

Între anii 1936 - 1940, urmează primele clase de liceu la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. Continuă ultimele clase de liceu la Liceul "Aurel Vlaicu" din Orăștie (1940 - 1944), unde familia sa se refugiase, după Dictatul de la Viena.

Din 1941, datează parodia, în 6 tablouri "Suferințele tânărului Faust", scrisă la Orăștie. Impresionat de realitățile războiului, scrie ciclul de poeme "Ceruri arse" (1942 - 1945). Debut literar cu poezia "Crengi" în "Revista Fundațiilor Regale" (1944). La insistențele familiei se înscrie la Facultatea de Medicină a Universității "Regele Ferdinand I" Cluj (Sibiu) la care renunță însă curând. Între 1944 - 1946, se atașează grupării "Cercului literar" de la Sibiu. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj (1944). Din anul 1945, începe să scrie ciclul "Nunțile de la Romos", care vor fi tipărite în volumul "Strada care urcă la cer" (1997). Între 1946 - 1949, urmează cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj, specialitatea dramă - comedie.

După terminarea facultății este angajat la Teatrul Național din Cluj (1948 - 1952), unde joacă alături de mari actori ca: Marietta Sadova, Ion Tâlvan, Dorina Ghibu. Primul său rol ca actor este în piesa "Frederic Chopin" a lui Ștefan Horea, după care urmează alte roluri în piese de Mihai Davidoglu, I.L. Caragiale, Maxim Gorki, etc. Între 1952 - 1953, evoluează ca actor la Teatrul din Reșița. Revine la Cluj în 1953, la Teatrul Național, unde rămâne până în 1954, când Marietta Sadova îl aduce, prin transfer, la Teatrul "Constantin Nottara" din București. În același an, se căsătorește cu Sorana-Iosefina-Caterina Plăcinteanu (în teatru Sorana Coroamă), inginer chimist și regizor de teatru. Debutează editorial cu volumul "Roata cu șapte spițe" la ESPLA (1957).

Roluri:

• Horatio din „Hamlet”, de William Shakespeare,
• Busto din „Steaua Seviliei”, de Lope de Vega,
• Ferdinand din „Intrigă și iubire”, de Friedrich Schiller,
• Chiriac din „O noapte furtunoasă”, de Ion Luca Caragiale.

Scrieri:

• Roata cu șapte spițe (povestiri), Editura ESPLA, 1957
• Pentr-un hoț de împărat volumul anterior, adăugit cu un ciclu de povestiri despre Avram Iancu, 1968
• Hurmuzul jupîniței, 1968
• O sălbatică floare, 1976
• Balade, 1971
• Itinerar dacic, 1972
• Strada care urcă la cer (balade), 1977
• Timp scufundat (ediție îngrijită de Sorana Coroamă – Stanca și Mariana Vartic), Editura Eminescu, 1981
• Un ceas de hârtie (versuri, traduceri, jurnal – ediție îngrijită de Sorana Coroamă–Stanca), 1984

Dominic Stanca

·         1984: A murit sociologul american George Gallup; a initiat sondajele de opinie ce-i poarta numele; (n.18.11.1901).
* 1984: Edward Theodore „Ed” Gein (n. 27 august 1906, La Crosse, Wisconsin - d. 26 iulie 1984, Madison, Wisconsin) a fost unul dintre cei mai faimoși criminali din istoria Statelor Unite, în ciuda faptului că doar două crime au fost dovedite, brutalitatea lor a șocat o lume întreagă.

Tatăl său, George Philip (1873-1940), a fost un alcoolic care adesea rămânea fără un loc de muncă. Mama sa, Augusta Wilhelmine (născută Lehrke) Gein (1878-1945), care era de origine prusacă, fiind fanatică religios, a interzis copiilor săi să interacționeze cu alți copii, de asemenea i-a învățat că tot ce este legat de sex este rău și că toate femeile (mai puțin ea) sunt malefice. Ed avea un frate mai mare, Henry George Gein (1901-1944).

Moartea tuturor membrilor familiei în anii 1940 a lăsat urme adânci asupra lui Ed.^[1]

După ce mama sa a murit la 29 decembrie 1945, Ed, care trăia acum singur la fermă, a început să citească cu aviditate cărți de anatomie și povestiri despre atrocitățile comise de naziști^[2] în timpul celui de-al doilea război mondial, dobândind o varietate de informații despre exhumare, de asemenea îi plăcea să citească ziarul local, în special secțiunea necrologuri. Cu timpul a început să jefuiască mormintele proaspete ale femeilor, deși mai târziu în cadrul anchetelor, el a jurat că nu întreținut relații sexuale cu cadavrele deoarece "miroseau prea rău" potrivit propriilor cuvinte. Unele dintre cadavre le-a luat acasă și în curând a avut o colecție deosebită de cranii și capete retezate, care atârnau pe pereți.^[3] Gagne avea, de asemenea, un costum din piele feminin, pe care îl purta prin casă.

La 8 decembrie 1954 Gein a ucis-o pe Mary Hogan, proprietara unui restaurant local; iar la 16 noiembrie 1957 pe Bernice Worden, acestea fiind singurele sale crime care au fost dovedite. În noiembrie 1957, poliția decide să caute în casa Gein și face imediat prima descoperire sinistră - corpul eviscerat și mutilat al Bernicei Worden se afla într-un șopron al lui Gein. Corpul mutilat atârna pe perete ca trofeul unui cerb, iar în toată casa era o duhoare teribilă.

Gein a fost arestat, iar autoritățile au decis să scoată proprietatea la licitație pentru a fi vândută. Cu toate acestea la 20 martie 1958 casa lui Gein a ars din temelii, dar autorii nu au fost niciodată găsiți. Când Gein, care era închis la Central State Hospital for the Criminally Insane , a aflat de incident a spus doar trei cuvinte: Just as well ("Așa să fie!")^[4]

La 26 iulie 1984, Gein a murit de insuficiență respiratorie la vârsta de 77 de ani în Institutul de Sănătate Mintală din Mendota. Mormântul său din Cimitirul Plainfield a fost vandalizat frecvent de-a lungul anilor; iar doritorii de suveniruri au cioplit bucăți din lespede înainte ca cea mai mare parte a sa să fie furată în 2000. Piatra funerară a fost recuperată în iunie 2001 în apropiere de Seattle și este acum depozitată la Departamentul Șerifului din Comitatul Waushara

Biografia sa a fost sursă de inspirație pentru mai multe filme artistice:

• Deranged (1974)
• In the Light of the Moon (2000) lansat în SUA ca Ed Gein (2001)
• Ed Gein: The Butcher of Plainfield (2007)
• Hitchcock (2012).

Gein a servit și ca model pentru câteva personaje fictive de cărți și filme, cele mai notabile fiind:

• Norman Bates (seria Psycho)
• Leatherface (seria The Texas Chainsaw Massacre)
• Jame Gumb (The Silence of the Lambs)
• Bloody Face ("American Horror Story: Asylum")

·         1993 - A încetat din viaţă Nell Cobar, regizor de film de animaţie, caricaturist, creatorul celebrului personaj de desen animat "Mihaela" (n. 31 decembrie 1915)

·         1995: A murit Constantin Anastasatu, medic român, membru al Academiei Române (n. 1917) Constantin Anastasatu (n. 2 septembrie 1917, Corabia – d. 26 iulie 1995) a fost un medic ftiziolog român, membru titular al Academiei Române din 1990. Activitatea de cercetare și-a îndreptat-o îndeosebi spre diagnosticarea și tratamentul tuberculozei, dar a avut și alte studii în privința altor afecțiuni pulmonare. În timpul studiilor a experimentat clinic medicamentele tuberculostatice, iar în urma acestor studii a formulat noi scheme de chimioterapie. Pentru o mai bună acțiune de masă în vederea eradicării tuberculozei, a inițiat și desfășurat diverse studii de epidemiologie a infecției tuberculoase. În memoria activității medicului Anastasatu, spitalul de pneumoftiziologie din Mihăești, Vâlcea poartă numele doctorului (Spitalul de pneumoftiziologie „Constantin Anastasatu”).

* 1995: Angela Păduraru (n. 6 iunie 1938, Nemțeni - d. 26 iulie 1995, Chișinău) a fost o cântăreață moldoveană de muzică populară, Artistă Emerită a RSS Moldovenești (1976).

Angela Păduraru a fost una dintre cele mai cunoscute interprete din anii 1960—1970 în Moldova sovietică și a fost una dintre primele interprete autohtone de romanțe. Ea a lăsat în fondul de aur al Radioteleviziunii mai bine de 200 de piese. Între anii 1961-1962 a cântat în Capela Corală „Doina”, apoi, între 1962-1963 a fost solistă în diverse ansambluri ale Filarmonicii din Chișinău, solistă a Orchestrei de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău (1971-1984) și coristă în Capela corală a aceleași instituții.^[1]

Angela Păduraru este înmormântată în Cimitirul Central (Armenesc) din Chișinău. În memoria ei a fost denumită o stradă din sectorul Buiucani din Chișinău, iar în satul natal a fost instalat un bust al interpretei și din 2010 se petrece anual festivalul-concurs «Angela Păduraru».^[2]

În 2013, la împlinirea a 75 de ani de la nașterea artistei, Poșta Moldovei a emis un timbru poștal cu imaginea acesteia.

Timbru din anul 2013, din Republica Moldova, dedicat Angelei Păduraru

·         2003: A murit sculptorul Victor Gaga,  autorul Monumentului lui Mihai Viteazu de la Guraslau; (n.13.02.1930, Periam, jud.Timis). (După alte surse, s-a născut la 13 noiembrie şi a decedat la 27 iulie). A  studiat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1950-1956) pe care l-a absolvit  cu superlativul calificativ „magna cum laude”, fiind propus profesor asistent, dar a refuzat.

·         2006: A decedat prinţul Şerban (Bani) Ghica, om politic ţărănist, unul dintre puţinii apropiati ai  lui Iuliu Maniu care a supravieţuit temniţelor comuniste. Alături de Corneliu Coposu, a fost unul dintre cei care au reinfiintat   PNŢCD. A fost vicepreşedinte al partidului şi preşedinte al organizaţiei Capitalei imediat după 1990. In tinereţe a fost membru al echipei naţionale de rugby şi preşedinte al Federaţiei de specialitate;  (n. 1919).

·         2009: A decedat celebrul coregraf american Merce Cunningham, unul dintre artistii care au revoluţionat dansul contemporan; (n.aprilie 1919).
* 2013: Sung Jae-ki (coreeană 성재기, hanja 成在基, n. 11 septembrie 1967 — d. 26 iulie 2013) a fost un activist pentru drepturile omului, activist civic și filozof liberal din Coreea de Sud. Este fondatorul organizației Bărbatul Corean(남성연대 男性連帶), numită anterior Asociația Bărbaților Coreeni^[1], 2008 - 2013.

În 1999-2013, el a condus mișcarea anti-feministă din Coreea de Sud^[2]și mișcarea de eliberare a sexului masculin(남성 해방 운동).^[3] În 2007, el a fondat Asociația pentru Abolirea Ministerului Femeii sud-corean (여성부폐지운동본부).

În 26 iulie 2013 s-a sinucis^[4], din cauza datoriei de 200 milioane dolari

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Sfințit Mc Ermolae; Sf Mc Paraschevi din Roma; +) Sf Cuv Ioanichie cel Nou de la Muscel; Duminica a 7-a după Rusalii - Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum
• In  Cuba:  Sărbătoare naţională –  Ziua Insurectiei Nationale sau “Miscarea de la 26 iulie 1953”.
• In  Liberia: Sărbătoare naţională. Proclamarea independenţei (1847).
• In Maldive: Sărbătoare naţională. Proclamarea independenţei (1965).

VA URMA