duminică, 20 septembrie 2020

REVISTA MEA DIN 23 SEPTEMBRIE/ 1. B.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 23 SEPTEMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

B. Decese; Sărbători


Decese
  • 1386:  A murit domnul Țării Românești Dan I (n. 1354),  fiul lui Radu I și frate vitreg al lui Mircea cel Bătrân. Dan I  a fost  domn  al Țării Românești  între 1383  sau 1385 si   23 septembrie 1386.  „Cronica anonimă bulgară”, contemporană evenimentului, afirmă că voievodul ar fi murit pe 23 septembrie 1386,  asasinat in timpul unei  campanii militare pentru ajutorarea  unchiului  său, Sracimir, țarul bulgar de la Vidin, îndreptate  împotriva țarului Bulgariei de răsărit Șișman, aliatul  otomanilor.
  • 1666: François Mansart, arhitect francez, considerat inventatorul mansardei (n. 1598)
  • 1889: Wilkie Collins, prozator englez (n. 1824)
  • 1890: Lorenz von Stein (n. , Eckernförde, Germania – d. ,[1] Hadersdorf-Weidlingau[*], Austria) a fost un economist, sociolog și profesor de administrație publică german. În calitate de consilier al Japoniei în epoca Meiji, vederile politice conservatoare ale sale au influențat elaborarea Constituției Imperiului Japonez. Stein s-a născut în orașul maritim danez Borby (astăzi inclus în orașul Eckernförde) din Schleswig-Holstein sub numele de Wasmer Jacob Lorentz. A studiat filosofia și jurisprudența la universitățile din Kiel și Jena în perioada 1835-1839 și la Universitatea din Paris în 1841-1842. Între anii 1846 și 1851 Stein a fost profesor asociat la Universitatea din Kiel și a îndeplinit, de asemenea, funcția de membru al Parlamentului de la Frankfurt în 1848. Aderarea sa la cauza independenței Ducatului Schleswig, pe atunci parte a Danemarcei, a dus la concedierea sa în 1852.
    În 1848 Stein a publicat o carte intitulată Die sozialistischen und kommunistischen Bewegungen seit der dritten französischen Revolution, în care a introdus termenul „mișcare socială” în discuțiile științifice - înfățișând efectiv în acest fel lupta politică drepturile sociale înțelese ca drepturi de bunăstare.
    Această temă a fost reluată în 1850, când Stein a publicat o carte intitulată Geschichte der sozialen Bewegung in Frankreich von 1789 bis auf unsere Tage. Pentru Stein, mișcarea socială a fost înțeleasă în principiu ca o mișcare de la societate către stat, cauzată de inegalitățile din economie, transformând proletariatul în forță politică reprezentativă. Cartea a fost tradusă în limba engleză de Kaethe Mengelberg și publicată de Bedminster Press în 1964 (Cahman, 1966).
    Din 1855 până la pensionarea sa în 1885, von Stein a fost profesor de economie politică la Universitatea din Viena. Lucrările sale din acea perioadă sunt considerate ca bază a științei administrației publice. El a influențat, de asemenea, practica finanțelor publice.
    În 1882 primul ministru japonez Itō Hirobumi a condus o delegație în Europa pentru a studia sistemele administrative occidentale. Membrii delegației au mers mai întâi la Berlin, unde au fost instruiți de Rudolf von Gneist, și apoi de Viena, unde Stein preda ca profesor la Universitatea din Viena. La fel ca în cazul lui Gneist, mesajul lui Stein adresat delegației japoneze a fost că votul universal și politica de partid trebuiau evitate. Stein a afirmat că statul era mai presus de societate și că scopul statului era acela de a realiza reforma socială, care să fie pusă în aplicare de la nivelul monarhiei până la oamenii de rând.
    Cu toate acestea, Stein este cel mai bine cunoscut pentru faptul că a aplicat dialectica lui Hegel în domeniul administrației publice și a economiei naționale pentru a îmbunătăți sistematica acestor științe, deși el nu a neglijat aspectele istorice.
    Stein a analizat starea claselor sociale ale timpului său și o raportează la statul care practică o economie a bunăstării. El a realizat o interpretare economică a istoriei care a inclus conceptele de proletariat și lupta de clasă, dar a respins procedura revoluționară de îmbunătățire a situației clasei muncitoare. În ciuda unei asemănări a ideilor sale cu cele ale marxismului, amploarea influenței lui Stein asupra lui Karl Marx este incertă. Cu toate acestea, Marx arată prin câteva observații despre von Stein împrăștiate în scrierile sale că citise cartea lui din 1842 despre gândirea comunistă din Franța. De exemplu, în Ideologia germană (1845-1846), Stein este menționat, dar numai ca autor al cărții Der Sozialismus und Communismus des heutigen Frankreich (1842). Chiar dacă von Stein, în câteva cazuri, îl menționează pe Marx, o influență inversă pare a fi mai puțin probabilă.
    Stein a murit la domiciliul său din Hadersdorf-Weidlingau din districtul Penzing al Vienei și a fost îngropat în cimitirul protestant Matzleinsdorf. Lucrări: 
  • Der Sozialismus und Communismus des heutigen Frankreich, Leipzig, 1842; ed. a II-a, 1847.
  • Die sozialistischen und kommunistischen Bewegungen seit der dritten französischen Revolution, Stuttgart, 1848.
  • Geschichte der sozialen Bewegung in Frankreich von 1789 bis auf unsere Tage, Leipzig, 1850, 3 vol.
  • Geschichte des französischen Strafrechts, Basel, 1847.
  • Französische Staats- und Rechtsgeschichte, Basel, 1846-1848, 3 vol.
  • System der Staatswissenschaft, Vol. I: Statistik, Basel, 1852; Vol. II: Gesellschaftslehre, Basel, 1857.
  • Die neue Gestaltung der Geld- und Kreditverhältnisse in Österreich, Viena, 1855.
  • Lehrbuch der Volkswirtschaft, Viena, 1858; ed. a III-a, Lehrbuch der Nationalökonomie, 1887.
  • Lehrbuch der Finanzwissenschaft, Leipzig, 1860; ed. a V-a, 1885-1886, 4 vol.
  • Die Lehre vom Heerwesen, Stuttgart, 1872.
  • Verwaltungslehre, Stuttgart, 1865-1884, 8 vol.
  • Handbuch der Verwaltungslehre, Stuttgart, 1870; ed. a III-a, 1889, 3 vol. 
    Lorenz von Stein
    Lorenz von Stein.jpg
  • 1896: Gilbert Duprez, tenor și compozitor francez (n. 1806)
  • 1896: Ivar Andreas Aasen (n. 5 august 1813 - d. 23 septembrie 1896) a fost un filolog și poet norvegian. A creat, pe baza dialectelor locale, una dintre cele două limbi literare din Norvegia, numită landsmål sau nynorsk. 
    Ivar Aasen
  • 1902: John Wesley Powell (n. 24 martie 1834 – d. 23 septembrie 1902) a fost un soldat, geolog, explorator al Vestului american și, în anii săi târzii, cel de-al doilea director al agenției guvernamentale americane de prospectare geologică United States Geological Survey. Powell a devenit faimos în urma expediției sale de trei luni din 1869 dedicată explorării, în premieră absolută, a râurilor Green și Colorado, incluzând trecerea prin Marele Canion al râului Colorado. Powell s-a născut în Mount Morris, New York, în 1834 ca fiu al lui Joseph și Mary Powell. Tatăl său, un preot itinerant sărac a emigrat în Statele Unite din Shrewsbury, Anglia în 1830. Familia sa s-a mutat către vestul american al timpului în Jackson, Ohio și apoi în Comitatul Walworth din statul Wisconsin, pentru ca, în sfărșit, să se stabilească în Illinois, în comitatul rural Boone County.
    Powell a studiat la Illinois College, Wheaton College și la Oberlin College, specializându-se în greaca veche și latină, dar nu a terminat studiile niciodată. În tinerețea sa, Powell a explorat valea fluviului Mississippi. În 1855, a străbătut statul Wisconsin Wisconsin pe jos în patru luni. În 1856, a călătorit într-o barcă cu vâsle pe Mississippi de la cascada Saint Anthony până la vărsarea fluviului în Golful Mexic, în 1857 a întreprins o călătorie foarte similară în josul fluviului Ohio de la Pittsburgh la Saint Louis, statul Missouri Missouri, pentru ca în 1858 să călătorească în jos pe râul Ilinois, apoi să urce de-a lungul fluviului Mississippi și ulterior pe râul Des Moines până în centru statului Iowa Iowa. A fost ales membru al Societății de istorie naturală a statului Illinois (conform, Illinois Natural History Society) în 1859. 
    John Wesley Powell
    John Wesley Powell USGS.jpg
    Cel de-al doilea director al USGS – fotografie luată la începutul termenului său în oficiu.

    Căsătorit cuEllen Powell Thompson[*] Modificați la Wikidata

    Primul popas al expediţiei Powell din 1869, printre sălcii, Green River, Wyoming, 1871.

    Powell with Tau-gu, a Paiute, 1871-1872
  • 1912: Infanta Maria Teresa a Spaniei[1] (spaniolă María Teresa Isabel Eugenia del Patrocinio Diega de Borbón y Habsburgo, Infanta de España; 12 noiembrie 1882 - 23 septembrie 1912) a fost al doilea copil al regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei și al celei de-a doua soții, Maria Cristina de Austria.[1] Maria Teresa a fost infantă a Spaniei și membră a Casei de Bourbon prin naștere iar prin căsătoria cu Prințul Ferdinand de Bavaria a fost prințesă și ducesă de Bavaria și membră a Casei de Wittelsbach. La 12 ianuarie 1906, la Madrid, Maria Teresa s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Prințul Ferdinand de Bavaria, fiul cel mare[1] al Prințului Ludwig Ferdinand de Bavaria și a soției acestuia, Infanta María de la Paz a Spaniei.[1]Maria Teresa și Ferdinand au avut patru copii:[1]
    • Infantele Luis Alfonso al Spaniei (6 decembrie 1906 - 14 mai 1983)
    • Infantele José Eugenio al Spaniei (26 martie 1909 - 16 august 1966)
    • Infanta Maria de las Mercedes a Spaniei (3 octombrie 1911 - 11 septembrie 1953)
    • Infanta Maria del Pilar a Spaniei (15 septembrie 1912 - 9 mai 1918) 
      Infanta Maria Teresa a Spaniei
      Prințesa Maria Teresa a Bavariei
      Infanta Maria Teresa of Spain.jpg

      PărințiAlfonso al XII-lea al Spaniei
      Maria Cristina de Austria Modificați la Wikidata
      Frați și suroriAlfonso al XIII-lea al Spaniei
      Mercedes, Prințesă de Asturia Modificați la Wikidata
      Căsătorită cuPrințul Ferdinand de Bavaria
      CopiiInfantele Luis Alfonso
      Infantele José Eugenio
      Infanta Maria de las Mercedes
      Infanta Maria del Pilar
      * 1920: Constantin F. Robescu (n. 1839, Râmnicu Sărat, județul interbelic Râmnicu-Sărat - d. 23 septembrie 1920, București) a fost un inginer agronom român, membru corespondent al Academiei Române din 1871 Constantin F. Robescu a absolvit Școala Normală de Ape și Păduri, luându-și apoi licența în științele naturii la Paris.
      În 1870 a înființat, împreună cu Petre S. Aurelian, "Revista Științifică", în care a publicat numeroase articole de silvicultură. În 1883 a fost unul dintre fondatorii "Școlii Speciale de Silvicultură" din București.
      C.F. Robescu a fost primul președinte (1886 - 1888) al Societății „Progresul Silvic”, înființată la 1 aprilie 1886 de un grup de silvicultori, mari oameni de știință și proprietari de păduri A fost de două ori primarul Bucureștiului în perioada ianuarie 1896 - aprilie 1899 și noiembrie 1902 - decembrie 1904.
      Sub mandatul său, s-a hotărât lărgirea Căii Victoriei[3].
      C. F. Robescu a fost director general al Poștelor și Telegrafului.
      În 14/27 august 1916, în caliatate de vicepreședinte al Senatului, C.F.Robescu a luat parte la Al doilea Consiliu de Coroană, în care regele Ferdinand I i-a anunțat pe cei prezenți de hotărârea luată împreună cu guvernul său, aceea de a intra în război de partea Antantei[4][5].
      A ridicat, împreună cu soția sa, biserica Sfinții Împărați din Focșani. A avut la Galați o casă edificată de arhitectul Ion Mincu, numită casa Robescu, azi Palatul Copiilor
  • 1934: Lucien Gaudin (n. 27 septembrie 1886, Arras – d. 23 septembrie 1934, Paris) a fost un scrimer francez, laureat cu patru medalii de aur olimpice, inclusiv trei la aceeași ediție, Amsterdam 1928, două pe spadă și altul pe floretă, când avea 41 de ani.
  • 1939: Sigmund Freud (născut Sigismund Schlomo Freud la 6 mai 1856, Freiberg, Imperiul Austriac, astăzi Příbor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze:[15]
    • Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
    • Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
    • Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte ratate și simptome.
    • Conflictele inconștiente și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.
    • Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate.
    Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Moravia. Și-a luat numele de "Sigmund" abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai familiei.
    Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor. Șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza. Viața de familie se organiza în funcție de programul său de studiu. El își lua masa de seară separat de restul familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja.
    Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studii a început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke, fiind în special preocupat de funcțiunea Sistemului Nervos Central. El s-a lăsat atât de mult absorbit de această activitate, încât a neglijat celelalte discipline, terminând facultatea abia în 1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câștige experiență practică, după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie. În 1885 obține un post de docent în neuropatologie la Universitatea din Viena și - având o bursă din partea statului austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.
    În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență.
    Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieții sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead din Londra, care a aparținut familiei până la moartea din 1982 a fiicei cele mai mici a lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu. În muzeu se păstrează și mobila lui Freud, printre care se numără și celebra sa canapea.
    Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din viață s-a luptat cu o formă de cancer . A suferit numeroase operații dar, deoarece nu a renunțat la acest viciu (fuma chiar și 20 de trabucuri pe zi), boala s-a agravat și a murit prin eutanasiere, asistată de un medic care i-a administrat o doză mărită de morfină. Prima lucrare publicată de Freud, Zur Auffassung der Aphasien ("Concepții asupra afaziei") (1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, Die infantile Cerebrallähmung ("Paralizia cerebrală infantilă") (1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de "psihanaliză" (1896).
    Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării unor traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă transpunerea pacientului în stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere". În felul acesta psihanalistul îl ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale, care stau la baza tulburărilor nevrotice. Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere către procesele petrecute în inconștient, ceea ce l-a condus și la explicarea semnificației viselor și a actelor ratate ("lapsusuri"). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a "complexului Oedip", care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus. Aceste puncte de vedere din concepția freudiană au fost și rămân foarte controversate.[17]
    În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format un cerc de discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung și Ernest Jones, care i-au preluat și i-au dezvoltat mai departe teoriile. În 1910 a fost creată Societatea Internațională de Psihanaliză, cu extindere în special în America. Pe baza reprezentărilor sale, Freud a încercat să explice și unele fenomene sociale și culturale, ca religia, mitologia, arta și literatura[18] După ocuparea Austriei de naziști Freud se refugiază cu întreaga familie la Londra, unde moare în urma unui cancer în 1939.
    Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care - în forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale. În ultimele decenii teoriile și lucrările lui Freud au fost analizate critic de numeroși cercetători și istorici ai științelor, care au relevat frecvente îndepărtări de la rigoarea și etica științifică. Unii autori nu au ezitat să-l acuze pe Freud de fraudă, demonstrând că acesta a alterat în mod repetat și sistematic datele clinice pentru a-și justifica teoriile, a prezentat tratamente eșuate drept reușite sau chiar că, în anumite articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și promova metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific, Freud transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu se feresc să califice freudismul drept pură ”șarlatanie”.[19]
    Astăzi, psihanaliza este o teorie și o metodă practicată și în combinație cu alte metode, dar cu eficacitate terapeutică de multe ori pusă la îndoială și numai parțial recunoscută. 
    Sigmund Freud
    Sigmund Freud, by Max Halberstadt (cropped).jpg

    PărințiAmalia Freud[*] Modificați la Wikidata
    Frați și suroriAlexander Freud[*] Modificați la Wikidata
    Căsătorit cuMartha Bernays[*] (–) Modificați la Wikidata
    CopiiAnna Freud[*]
    Ernst Ludwig Freud[*]
    Martin Freud[*] Modificați la Wikidata
  • 1963: Jules Cazaban, actor român (n. 1903). Jules (Iuliu) Cazaban (n. 16 martie 1903, Fălticeni; d. 23 septembrie 1963, București) a fost un actor român de teatru și film. A fost fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. Jules Cazaban a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban.
  • 1964: Fred McLeod Wilcox (n. 22 decembrie 1907 – d. 23 septembrie 1964) a fost un regizor american. El a lucrat pentru Metro-Goldwyn-Mayer mai mulți ani, regizând filmul science-fiction clasic Forbidden Planet (1956) sau filmul de familie clasic Lassie Come Home care a fost inclus de National Film Registry în programul de conservare american National Film Preservation Board în 1993. Filmografie: 
  • Joaquin Murrieta (1938)
  • Lassie Come Home (1943)
  • Courage of Lassie (1946)
  • Three Daring Daughters (1948)
  • Hills of Home (1948)
  • The Secret Garden (1949)
  • Shadow in the Sky (1952)
  • Code Two (1953)
  • Tennessee Champ (1954)
  • Forbidden Planet (1956)
  • I Passed for White (1960) 
    Fred M. Wilcox
    ForbiddenPlanet1.jpg
  • 1967: Ștefan Nădășan, inginer român, membru al Academiei Române (n. 1901). Ștefan Nădășan (n. 19 august 1901, Timișoara, d. 23 septembrie 1967, Timișoara) a fost un inginer electromecanic român. Este întemeietorul școlii românești de încercarea materialelor. A contribuit la îmbunătățirea fontelor și a      adus importante inovații în sudura metalelor. Membru titular al Academiei Române. Cariera didactică și-a realizat-o la Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Mecanică.
  • 1970: Bourvil (numele real André Robert Raimbourg) (n. 27 iulie 1917 în Prétot-Vicquemare, departamentul Seine-Maritime – d. 23 septembrie 1970 în Paris) a fost unul din marii actori și cântăreți francezi. Filmografie: 
  • 1941 : Croisières sidérales
  • 1945 : La Ferme du pendu
  • 1946 : Pas si bête
  • 1947 : Le Studio en folie
  • 1947 : Par la fenêtre
  • 1947 : Blanc comme neige
  • 1948 : Le Cœur sur la main
  • 1949 : Le Roi Pandore
  • 1949 : Miquette et sa mère
  • 1950 : Le Rosier de Madame Husson
  • 1950 : Le Passe-muraille
  • 1951 : Seul dans Paris
  • 1952 : Le Trou normand
  • 1952 : Cent francs par seconde
  • 1953 : Cei trei muschetari
  • 1954 : Si Versailles m'était conté ..., regia Sacha Guitry
  • 1954 : Poisson d'avril (1954)
  • 1954 : Cadet-Rousselle
  • 1954 : Le Fil à la patte
  • 1955 : Les Hussards
  • 1956 : La Traversée de Paris
  • 1956 : Le Chanteur de Mexico
  • 1958 : Les Misérables, regia Jean-Paul Le Chanois
  • 1958 : Le Miroir à deux faces
  • 1958 : Sérénade au Texas
  • 1958 : Un drôle de dimanche
  • 1959 : Le Chemin des écoliers
  • 1959 : Le Bossu
  • 1959 : La Jument verte
  • 1960 : Le Capitan
  • 1960 : Fortunat
  • 1961 : Tout l'or du monde
  • 1961 : Le Tracassin ou les plaisirs de la ville
  • 1962 : Les Culottes rouges
  • 1962 : Les Bonnes Causes
  • 1962 : The Longest Day
  • 1962 : Tartarin de Tarascon
  • 1962 : Un clair de lune à Maubeuge
  • 1963 : Le Magot de Josepha
  • 1963 : Un drôle de paroissien
  • 1963 : La Cuisine au beurre
  • 1964 : La Grande Frousse
  • 1964 : Prostănacul (Le Corniaud), regia Gérard Oury
  • 1965 : Guerre secrète
  • 1965 : La Grosse Caisse
  • 1965 : Les Grandes Gueules
  • 1966 : La Grande Vadrouille, regia Gérard Oury
  • 1966 : Trois enfants dans le désordre
  • 1967 : Les Arnaud
  • 1967 : Les Cracks
  • 1968 : La Grande Lessive
  • 1968 : Le Cerveau, regia Gérard Oury
  • 1969 : Gonflés à bloc, regia Ken Annakin
  • 1969 : Pomul de crăciun (L'Arbre de Noël), regia Terence Young
  • 1969 : L'Étalon, regia Jean-Pierre Mocky
  • 1970 : Cercul roșu, regia Jean-Pierre Melville
  • 1970 : Le Mur de l'Atlantique , regia Marcel Camus 
    André Bourvil
    Bourvil2.jpg
    André Bourvil in 1967

    Căsătorit cuJeanne Lefrique (1943–1970)
    CopiiDominique Raimbourg[*]
    Philippe Raimbourg[*] Modificați la Wikidata
  • 1973    - A încetat din viaţă Pablo Neruda, poet chilian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe 1971 ("Spania în inimă", "Ode elementare") (n. 12 iulie 1904). Pablo Neruda (pseudonimul lui Neftalí Ricardo Reyes Basoalto) (n. 12 iulie 1904 – d. 23 septembrie 1973), poet și om politic chilian, consul în Spania, Japonia, China; ambasador la Paris, premiul „Cununa de aur” a Reuniunii Internaționale a Poeților din orașul iugoslav Strunga; Premiul Internațional Lenin „Pentru întărirea păcii între popoare”, 1953; laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1971.
    Motivația Juriului Nobel:
    „pentru opera lui, care, cu sufletul unei forțe elementare, dă viață destinului și viselor unui întreg continent.”
  • 1985: Stefan "Stanis" Dembicki (n. 15 iulie 1913 – d. 23 septembrie 1985) a fost un jucător de fotbal francez născut în Germania de origine poloneză, care a jucat la RC Lens
  • 1987: Bob Fosse (n. , Chicago, SUA – d. , Washington, SUA) a fost un regizor de film, actor de film, coregraf, scenarist, actor american, care a primit Premiul Emmy, Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru Cabaret și opt premii Tony. Filmografie: 
    • Ca regizor
    • Sweet Charity (1969)
    • Liza with a Z: A Concert for Television (1972)
    • Cabaret (1972)
    • Lenny (1974)
    • Tot acest jazz (1979)
    • Star 80 (1983) 
      Bob Fosse
      Bob Fosse and Viveca Lindfors 1963.jpg
      Bob Fosse și Viveca Lindfors

      Căsătorit cuJennifer Nairn-Smith[*]
      Gwen Verdon[*] (–)
      Joan McCracken[*] (–)
  • 1994: Robert Albert Bloch (n. 5 aprilie 1917 – d. 23 septembrie 1994) a fost un scriitor prolific american, care a scris mai ales literatură de groază și științifico-fantastică. El este cel mai bine cunoscut pentru că a scris romanul Psycho pe care s-a bazat filmul lui Alfred Hitchcock cu același nume. A fost cunoscut și ca un orator excelent cu un simț ciudat al umorului. De mai multe ori el a spunea că are inima unui băiețel și că o păstrez într-un borcan pe biroul meu.
    Bloch a scris sute de povestiri scurte și peste douăzeci de romane, de obicei polițiste, științifico-fantastice și de groază (Psycho). El a fost unul dintre cei mai tineri membri ai Cercului Lovecraft. H. P. Lovecraft a fost mentorul lui Bloch și unul dintre primii care l-au încurajat să scrie.
    Robert & Marion Block
    Bloch a contribuit la reviste pulp (cum ar fi revista Povestiri Ciudate) la începutul carierei sale și a fost, de asemenea, un scenarist prolific. A avut o contribuție majoră la întâlnirile fanilor de literatură științifico-fantastică. Romane: 
  • In the Land of Sky-Blue Ointment (împreună cu Harold Gauer[3][4])
  • The Scarf (1947, rev. 1966)
  • Spiderweb (1954)
  • The Kidnapper (1954)
  • The Will to Kill (1954)
  • Shooting Star (1958)
  • This Crowded Earth (1958)
  • Psycho (1959).
  • The Dead Beat (1960). No ISBN. An 'Inner Sanctum' Mystery. Library of Congress Card No 60-6100.
  • Firebug (1961)
  • The Couch (1962)
  • Terror (Belmont Books, 1962) No ISBN; Belmont L92-537
  • Ladies Day / This Crowded Earth (1968) ISBN 0-507-50759-125
  • The Star Stalker (Pyramid Books, 1968). Pyramid T-1869.
  • The Todd Dossier (1969, Delacorte US; Macmillan UK - no ISBN.)
  • Sneak Preview (Paperback Library, 1971) ISBN 0-446-64660-075
  • It's All in Your Mind (Curtis Books, 1971).
  • Night World (Simon & Schuster, 1972). Marea Britanie: Robert Hale, 1974. ISBN 0-7091-3805-9
  • American Gothic (Simon & Schuster, 1974) ISBN 0-671-21691-0. Notă: Romanul este inspirat de viața criminalului în serie H.H. Holmes.
  • Strange Eons (Whispers Press, 1978) (un roman din Mitologia Cthulhu). ISBN 0-918372-30-5
  • There Is a Serpent in Eden (1979). Redenumit The Cunning (Zebra Books, 1979). ISBN 0-89083-825-9
  • Psycho II (Whispers Press, 1982).
  • Twilight Zone: The Movie. (Warner Books, 1983).Romanizare a filmului produs de Warner Bros. pe baza unui scenariu de John Landis, George Clayton Johnson, Richard Matheson, Josh Rogan și Jerome Bixby. ISBN 0-446-30840-4
  • Night of the Ripper (Doubleday,1984).ISBN 0-385-19422-6. Un roman despre Jack Spintecătorul.
  • Unholy Trinity (conține The Scarf, The Couch și The Dead Beat(Scream/Press Press, 1986). ISBN 0-910489-09-2
  • Lori (Tor, 1989) ISBN 0-312-93176-X.
  • Screams: Three Novels of Suspense (conține The Will to Kill, Firebug și The Star Stalker)(Underwood-Miller, 1989) ISBN 0-88733-079-7
  • Psycho House (Tor, 1990) ISBN 0-312-93217-0.
  • The Jekyll Legacy (Tor, 1991) ISBN 0-312-85037-9.
  • Yours Truly, Jack the Ripper (1991) (Pulphouse) ISBN 1-56146-906-8
  • The Thing (1993) (Pretentious Press)
  • Psycho - The 35th Anniversary Edition (Gauntlet Press, 1994). ISBN 0-9629659-9-5. introducere de Richard Matheson  Povestiri:
    Povestirea Hell on Earth pe coperta revistei Weird Tales din martie 1942
    Povestirea The Skull of the Marquis de Sade pe coperta revistei Weird Tales din septembrie 1945
    • The Thing (1932)
    • A Portfolio Of Some Rare And Exquisite Poetry By The Bard Of Bards (1937 sau 1938)
    • The Opener of the Way (1945)
    • Sea Kissed (1945)
    • Terror in the Night (1958)
    • Pleasant Dreams (1960)
    • Blood Runs Cold (1961)
    • Nightmares (1961)
    • More Nightmares (1961)
    • Yours Truly, Jack the Ripper (1962)
    • Atoms and Evil (1962)
    • Horror 7 (1963)
    • Bogey Men (1963)
    • House of the Hatchet (1965)
    • The Skull of the Marquis de Sade (1965)
    • Tales in a Jugular Vein (1965)
    • Chamber of Horrors (1966)
    • The Living Demons (1967)
    • Dragons and Nightmares (1968)
    • Bloch and Bradbury (1969)
    • Fear Today, Gone Tomorrow (1971)
    • House of the Hatchet (1976)
    • The King of Terrors (1977)
    • The Best of Robert Bloch (1977)
    • Cold Chills (1977)
    • Out of the Mouths of Graves (1978)
    • Such Stuff as Screams Are Made Of (1979)
    • Mysteries of the Worm (1981)
    • Unholy Trinity (1986)
    • Midnight Pleasures (1987)
    • Lost in Space and Time With Lefty Feep (1987)
    • The Complete Stories of Robert Bloch: Volume 1: Final Reckonings (1987)
    • The Complete Stories of Robert Bloch: Volume 2: Bitter Ends (1987)
    • The Complete Stories of Robert Bloch: Volume 3: Last Rites (1987)
    • Fear and Trembling (1989)
    • Screams (1989)
    • Mysteries of the Worm (rev. 1993)
    • The Early Fears (1994)
    • Robert Bloch: Appreciations of the Master (1995)
    • Flowers from the Moon and Other Lunacies (1998)
    • The Lost Bloch: Volume 1: The Devil With You! (1999)
    • The Lost Bloch: Volume 2: Hell on Earth (2000)
    • The Lost Bloch: Volume 3: Crimes and Punishments (2002)
    • The Reader's Bloch: Volume 1: The Fear Planet and Other Unusual Destinations (2005) 
      Robert Bloch
      Robert Bloch with His Award.jpg

      Căsătorit cuMarion Ruth Holcombe (1940–63; divorț; 1 copil)
      Eleanor Zalisko Alexander (1964–94; moartea sa)

      Robert Albert Bloch
  • 2005: Ada Zevin, artistă plastică basarabeană (n. 1918)
  • 2006: A încetat din viaţă compozitorul britanic Sir Malcom Arnold, câştigător al unui premiu Oscar pentru coloana sonoră a filmului “Podul de pe râul Kwai”.
  • 2006    - A încetat din viaţă chitaristul american de blues Etta Baker (n. 1913)
  • 2013: Gheorghe (Geo) Saizescu (n. 14 noiembrie 1932, Prisăceaua, județul interbelic Mehedinți - d. 23 septembrie 2013, București) a fost un regizor, scenarist și actor român de film.
    Fiul său, Cătălin, este actor, regizor și producător. Filmografie: 

    Regizor

    Scenarist

    Actor

  • 2017: Iuri Ivanovici Arhipov (în rusă Юрий Иванович Архипов, n. 16 martie 1943, Malaia Vișera, regiunea Novgorod — d. 23 septembrie 2017) a fost un traducător, critic literar și jurnalist rus.. S-a născut pe 16 martie 1943 în Malaia Vișera. În primii ani după război a locuit la Taganrog, unde a studiat la Școala medie nr. 2. „A.P. Cehov”,[1] apoi a absolvit cu medalie de argint liceul la Kiev. Începând din 1960 a studiat la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moscova, unde a absolvit în 1969 un curs postuniversitar. Din 1969 a lucrat la Institutul de Literatură Mondială „A.M. Gorki” al Academiei Ruse de Științe (IMLI).
    A tradus proză și piese de teatru din limba germană, printre care operele lui E.T.A. Hoffmann, Günter Grass, Franz Kafka, Hermann Hesse și Erich Maria Remarque. A tradus din limba rusă în limba germană mai multe scrieri ale lui Konstantin Leontiev.
    După 1990 s-a manifestat ca publicist și critic literar de orientare conservator-patriotică, a colaborat periodic la revistele Moskva și Literaturnoi gazetî, publicând în special o serie de articole laudative despre proza lui Vladimir Liciutin și comentarii satirice ale poeziei lui Dmitri A. Prigov


Sărbători

·         În calendarul ortodox: Zămislirea Sf Proroc Ioan Botezătorul; Sf Cuv Xantipa și Polixenia
·       
  • Ziua Internațională a Curățeniei
  • Arabia Saudită: Ziua națională - aniversarea întemeierii regatului saudit (1934)
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...