MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 3 MAI 2021 /ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

1. /3 MAI 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri 

Evenimente

·         1494: Navigatorul Cristofor Columb descoperă insula Jamaica. Cristofor Columb (n. între august și octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche.

·         1560: Diaconul Coresi și Tudor diacul încep tipărirea (până la 30 ianuarie1561), la Brașov, a primului „Tetraevanghel” în limba română. Textul celor patru Evanghelii a fost tiparit cu titlul : Tetraevanghelul romanesc iar la traducerea lui din slavona au contribuit si preotii romani din Scheii Brasovului.

·         1720: Frederic I este încoronat rege al Suediei după ce soția lui, Ulrica Eleonora, a abdicat. Frederic I, suedeză Fredrik I, (17 aprilie 1676 – 25 martie 1751) a fost prinț consort al Suediei din 1718 până în 1720, rege al Suediei din 1720 până la moartea sa și landgraf de Hesse-Kassel din 1730. Ulrica Eleonora (23 ianuarie 1688 – 24 noiembrie 1741), a fost regină a Suediei din 5 decembrie 1718 până la 29 februarie 1720, apoi regină consort până la moartea ei. A fost cel mai mic copil al regelui Carol al XI-lea al Suediei și a reginei Ulrica Eleonora a Danemarcei și a fost numită după mama ei. După decesul fratelui ei, regele Carol al XII-lea, în 1718, fără moștenitori, ea a pretins tronul. Sora ei mai mare, Prințesa Hedvig Sophia a Suediei, avea un fiu Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp în vârstă de 18 ani care a pretins dreptul primului născut. Dar Ulrica Eleonora a afirmat că ea era cea mai apropiată rudă în viață a ultimului rege și a citat precedentul creat de regina Cristina a Suediei. A fost recunoscută drept succesoare de Riksdag după ce a fost de acord să renunțe la puterile monarhiei absolute introdusă de tatăl ei Carol al XI-lea. A abdicat în 1720 în favoarea soțului ei, Frederic I al Suediei.

·         1847: Are loc la Iasi, in Principatul Moldova, premiera comediei „Piatra în casă”, de Vasile Alecsandri. Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova — d. 22 august 1890, Mircești, județul Roman, România), poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

·         1848: Are loc marea Adunare Națională de la Blaj, în cadrul căreia românii ardeleni au adoptat programul Revoluției române din Transilvania, „Petițiunea Națională". La 3 mai 1848, stil vechi (15 mai 1848, stil nou) începe Marea adunare naţională de la Blaj, Transilvania, cu participarea a 40 000 oameni, preponderent ţărani. Adunarea a avut loc pe Cîmpia Libertăţii, fiind prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna. Adunarea a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10 000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei Un răsunet / Deșteaptă-te române, devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc. Marea adunare națională de la Blaj fixează programul social-politic (burghezo-democratic) al revoluţiei din Transilvania. Programul revendică, în cele 16 articole, următoarele:

• dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă;
• dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie;
• emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sîrbeşti;
• desfiinţarea iobăgiei;
• desfiinţarea breslelor;
• libertatea cuvîntului şi a tiparului;
• asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor;
• înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale;
• libertatea industriei şi a comerţului;
• învăţămînt de toate gradele în limba română;
• impozit proporţional cu veniturile;
• etc. Ideea centrală a programului Marii adunări naţionale de la Blaj era "Naţiunea română se declară şi se proclamă ca naţiune de sine stătătoare...".

·         1851: Nicolae Balcescu tine la Paris conferinta intitulata “Miscarea romanilor din Ardeal la 1848″ (titlul original era “Discursul cetateanului Balcescu”, aparut in publicatia “Junimea romana”, la rubrica “Dare de seama asupra banchetului studentilor romani din 3/15 mai 1851″). Cuvantarea lui Balcescu rememora atunci experienţa personală, trăită printre revoluţionarii ardeleni la 1848. Al.I. Odobescu a retipărit această cuvîntare în volumul ce conţinea opera capitală a lui N. Bălcescu, „Românii supt Michai vodă Viteazul”.

·         1860: Carol al XV-lea al Suediei-Norvegiei este încoronat rege al Suediei. Carol al XV-lea (Carl Ludvig Eugen) (3 mai 1826 – 18 septembrie 1872) a fost rege al Suediei (sub numele de Carol al XV-lea) și rege al Norvegiei (sub numele de Carol al IV-lea) din 1859 până la moartea sa.

·         1868: Are loc Conferinţa de la Blaj, a fruntaşilor politici ai românilor din Transilvania, in cadrul careia se adoptă un act de protest împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria (Pronunciamentul de la Blaj). In cadrul aceleiasi conferinte a fost revendicata autonomia Transilvaniei pe baza “Diplomei leopoldine” si a “Pragmaticei sanctiuni”.

·         1870: Este încheiată construcţia şi este sfinţită biserica Sfîntului Duh de la mănăstirea Hîrbovăţ, in Basarabia ţaristă.

·         1891: Se înființează "Fundația Universitară Carol I", actuala Bibliotecă Universitară din București. Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București, prescurtat BCU, este o bibliotecă frecventată în special de studenți, dar și de ceilalți participanți la viața academică. Este situată în Palatul Fundației Universitare Carol I, sediul fostelor Fundații Regale.
Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau. Construcția clădirii a fost finalizată în 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit Fundația Universitară Carol I, a fost dotat și amenajat. Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895. În 1911, sub conducerea aceluiași arhitect, edificiul este extins și este dat în folosință la 9 mai 1914.

·         1899: Se înființează Ferencvárosi Torna Club, cea mai titrat club din Ungaria.

·         1924: Echipa României de rugby câștigă prima medalie olimpică pentru țara noastră.

·         1937: Romanul Pe aripile vântului al scriitoarei Margaret Mitchell câștigă premiul Pulitzer.

·         1946: Potrivit rechizitoriului din 29 aprilie începe audierea în procesele de la Tokyo împotriva membrilor japonezi ai armatei imperiale și a foștilor oficiali guvernamentali.

·         1948: Președintele SUA, Harry Truman, semnează legea privind instituirea „Planului Marshall" (planul a fost prezentat la 5 iunie 1947 de secretarul de stat George Marshall). George Catlett Marshall, cunoscut, mai ales, ca George Marshall (n. 31 decembrie 1880 – d. 1959) a fost un general, diplomat și politician american, distins cu Premiul Nobel pentru Pace. S-a născut în familia unui prosper om de afaceri din Pennsylvania. De mic a arătat înclinații spre o carieră militară. Astfel, el urmează cursurile Institutului Militar din Virginia, pe care le absolvă în 1901. Ca tânăr ofițer participă la Primul Război Mondial, unde se remarcă prin calitățile sale. După război îndeplinește diverse misiuni în China și în SUA.

·         1960: Intra in vigoare Conventia de la Stockholm privind crearea Asociatiei Europene pentru Liber Schimb (AELS), din care fac parte Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia si Marea Britanie .

·         1975: Nadia Comăneci devine la vârsta de 13 ani și jumătate, campioană absolută a Europei la gimnastică, precum și pe aparate (sărituri, paralele și bârnă). Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

·         1979: Margaret Thatcher a câștigat alegerile și a devenit prima femeie prim–ministru din istoria Marii Britanii. A deținut această funcție până la 22 noiembrie 1990.

·         1990: Demonstranții din Piața Univesității din Bucuresti primesc un mesaj de solidaritate de la Paris, din partea scriitorului Eugen Ionescu care se declara „academician golan“.

·         1991: Asociația mondială a ziarelor și Federația Internațională a Editorilor de Ziare adoptă ziua internațională a presei libere. Se semneaza “Declaratia de la Windhoek” (Africa de Sud), care sublinia ca “o presa libera, pluralista si independenta, este o componenta esentiala a oricarei societati democratice”.

·         1996: Prima vizită la București a secretarului general al NATO, Javier Solana. Francisco Javier Solana de Madariaga (n. 14 iulie 1942) este un fizician și politician socialist spaniol. După ce a deținut pe rând funcțiile de Ministru al Culturii, Ministrru al Educației și Ministru al Afacerilor Externe al Spaniei (în perioada 1992–1995) și apoi a fost Secretar General al NATO (1995–1999), din octobrie 1999 până în decembrie 2009 Javier Solana a exercitat funcțiile de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică Externă și de Securitate Comună, Secretar General al Consiliului Uniunii Europene și Secretar General al Uniunii Vest-Europene.

·         1997: Garry Kasparov începe partida de șah cu supercomputerul IBM Deep Blue. Evenimentul a fost urmărit de milioane de oameni în timp real pe site-ul IBM. Din șase partide desfășurate pe parcursul a nouă zile, Kasparov nu a reușit să învingă computerul decât în prima partidă; în următoarea a fost invins, după care au urmat 3 remize. În jurul meciului s-a produs un scandal care nu a facutobiectul unor investigații riguroase , adevărul din spatele învingerii lui Kasparov de către computer rămânând necunoscut. Campionul rus a acuzat o neregulă în partida cu numărul doi, când, după o pauză de 15 minute, partea calculatorului a făcut o mutare atipică, pe care Kasparov o bănuiește ca asistare a computerului de către un om. În cursul următoarelor partide s-au produs nereguli, precum intervenția unei echipe tehnice la momentul blocării computerului în timpul jocului. Poziția IBM nu a fost exprimată printr-o contraargumentație pe bază de dovezi, acuzele lui Kasparov fiind respinse doar ca speculații calomnioase.

·         1997: Semnarea, la Kiev, a Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina, de către miniștrii de externe. Pe 2 februarie 1997, președintele României din momentul acela, Emil Constantinescu, semnase acest Tratat considerat la momentul respectiv de opinia publica un act de trădare națională, care consfințea de bună voie, pentru totdeauna, pierderea tuturor teritoriilor răpite României, de sovietici, prin Pactul talharesc Ribbentrop-Molotov, și făcute cadou Ucrainei: Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin şi judeţele din sudul Basarabiei. Acest Tratat a fost semnat si de presedintii SENATULUI si ai ADUNĂRII DEPUTAŢILOR , Alexandru Barladeanu si Martian Dan.

·         1998: Președintele german, Roman Herzog, deschide „Anul Fontane", care marchează centenarul morții scriitorului Theodor Fontane (20 septembrie 1898). Theodor Fontane (n. 30 decembrie 1819, Neuruppin – d. 20 septembrie 1898, Berlin) a fost un scriitor german. A aparținut, alături de Paul Heyse, grupării literar-artistice Tunnel über der Spree.

·         2004: Organizația arabă a drepturilor omului – OADH – a solicitat ONU să formeze o comisie de anchetă cu privire la „torturile sistematice practicate de forțele de ocupație din Irak".

·         2008: Peste 134.000 de persoane au murit sau au fost date dispărute, în urma ciclonului Nargis în Myanmar, cel mai mare dezastru natural de la cutremurul din Oceanul Indian din 2004.

·         2017: Prima întâlnire dintre preşedintele Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, şi preşedintele SUA, Donald Trump, va avea loc la 3 mai, la Casa Albă. Înaltul oficial, reprezentant al mişcării palestiniene Fatah, Azzam al-Ahmad, a precizat pentru publicaţia iordaniană Al Ghad că o delegaţie palestiniană va ajunge mai întâi la Casa Albă la 23 aprilie, pentru discuţii preliminare cu administraţia americană. Nu există, încă, o confirmare în privinţa acestei informaţii nici din partea Casei Albe, nici din partea Autorităţii Palestiniene. „Preşedintele Abbas va merge să discute problema vitală politică şi economică, cu accent pe confirmarea soluţiei privind cele două state, încetarea totală a construcţiilor şi a ocupaţiei, şi înfiinţarea unui stat palestinian în cadrul graniţelor de la 1967, cu capitala la Ierusalimul ocupat”, a precizat al-Ahmad. Trump a discutat telefonic cu Abbas pentru prima dată în luna martie şi i-a adresat acestuia o invitaţie la Casa Albă. Abbas i-a transmis ulterior emisarului special pentru pace american Jason Greenblatt că este de părere că este posibilă un acord de pace „istoric” în mandatul lui Trump. Greenblatt a transmis miniştrilor de externe arabi, la sfârşitul lunii martie, că preşedintele Trump este hotărât să ajungă la un acord de pace între Israel şi palestinieni care va „răsuna” în Orientul Mijlociu şi în întreaga lume. Greenblatt a efectuat două vizite în regiune de la data instalării în funcţie a preşedintelui Trump, în luna ianuarie, într-un efort de a impulsiona lansarea negocierilor de pace. În timpul acelor vizite, oficialul american s-a întâlnit cu mai multe părţi implicate în conflict, inclusiv cu Netanyahu şi Abbas. În luna februarie, preşedintele Donald Trump la primit la Casa Albă pe premierul israelian, Benjamin Netanyahu.

Nașteri

·         612: S-a nascut imparatul bizantin Heraclius Konstantin (Constantin al III- lea); (d. 641). Heraclius Konstantin (3 mai 612 – 20 aprilie sau 24 mai/26 mai 641), cunoscut sub numele de Constantin III, a fost împărat bizantin în 641, fiul lui Heraclius și fratele lui Heraklonas. Constantin a fost numit co-împărat pe 22 ianuarie 613 (9 luni). În 629 s-a căsătorit cu vara sa de gradul doi, Gregoria, cu care a avut doi copii: Constans și Theodosiu. În 641, la moartea lui Heraclius, a devenit împărat împreună cu fratele său mai mic, Herakonas. El a dat mai mult de 2 milioane de solidi lui Valentinus Aršakuni, un adjutant al unui nobil important, ca să fie distribuiți soldaților, pentru a asigura fiului său tronul. După patru luni a murit de tuberculoză, lăsându-l pe Heraklonas unic împărat. La scurt timp, Constans, fiul său, a devenit împărat.

·         1415: Cecily Neville, Ducesă de York (3 mai 1415 – 31 mai 1495)^[1] a fost nobilă engleză, soția lui Richard Plantagenet, Duce de York și mama a doi regi ai Angliei: Eduard al IV-lea și Richard al III-lea. Cecily Neville a fost denumită "Trandafirul de la Raby" pentru că ea s-a născut la Castelul Raby în Durham și "Mândra Cis" din cauza mândriei și a temperamentului ei. Din punct de vededer istoric ea este, de asemenea, cunoscută pentru pietatea ei.

Cecily Neville a fost fiica lui Ralph Neville, primul conte de Westmorland și al lui Joan Beaufort, contesă de Westmorland. Bunicii paterni au fost John Neville, baron Neville de Raby și Maud Percy, fiica lui Henry de Percy, baron Percy. Bunicii materni au fost John de Gaunt, Duce de Lancaster și Katherine Swynford. John de Gaunt a fost al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei și al reginei Philippa de Hainault. Prin mama ei, Cecily a fost nepoata regelui Henric al IV-lea al Angliei.

Ea a fost mătușa lui Richard Neville, conte de Warwick, unul dintre cei mai importanți lideri și comandanți militari ai generației sale, mătușa reginei Anne Neville, și ruda reginei Catherine Parr, a șasea soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei.

În 1424, când Cecily avea nouă ani, a fost logodită de tatăl ei cu pupilul său de treisprezece ani, Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York. Ralph Neville a murit în octombrie 1425. Cecily și Richard s-au căsătorit în octombrie 1429. Fiica lor Anne s-a născut în august 1439, în Northamptonshire. Când Richard a devenit locotenent al regelui și guvernator general al Franței în 1441 și s-a mutat la Rouen, Cecily s-a mutat cu el. Fiul lor, Henry s-a născut în februarie, dar a murit la scurt timp după naștere.

Următorul lor fiu, viitorul rege Eduard al IV-lea s-a născut la Rouen la 28 aprilie 1442 și a fost imediat botezat într-o micuță capelă privată. Mai târziu va fi acuzat că este nelegitim de către vărul său Richard Neville și de propriul frate George, Duce de Clarence; aceasta era o metodă obișnuită de discreditare a inamicilor politici, iar George și Richard erau în dispută la acea vreme cu Eduard. Unii istorici moderni au acordat o atenție deosebită problemei și au folosit data de naștere a lui Eduard ca document justificativ: la momentul concepției și botezului, Richard de York ar fi fost la mai multe zile de marș de Cecily iar botezul copilului a fost simplu și privat spre deosebire de botezul următorului fiu, Edmund, care a fost public și luxos.

Acest lucru este contracarat de alți istorici, care indică faptul că soțul Ceciliei putea lesne, prin convențiile militare ale timpului, să se întoarcă pentru scurt timp la Rouen, unde Cecily locuia la acea vreme, în timp ce botezul în grabă putea arăta temerile legate de supraviețuirea copilului. În orice caz, Richard a recunoscut copilul ca fiind al său.

În jurul anului 1454, când Richard a început să respingă influența lui Edmund Beaufort, primul duce de Somerset (un văr primar al soției sale), Cecily a vorbit cu regina Margareta de Anjou în numele său. Când Henric al VI-lea a suferit o cădere nervoasă mai târziu în acel an, Richard de York a devenit Protector.

După izbucnirea Războiului celor Două Roze, Cecily a rămas în casa lor, Castelul Ludlow, chiar și când Richard a plecat în Irlanda șu Europa Continentală. În același timp ea a lucrat pe ascuns pentru cauza Casei de York. În noiembrie 1459 atunci când în parlament a început să se dezbată soarta Ducelui de York și a susținătorii săi, Cecily a călătorit la Londra pentru a pleda în favoarea soțului ei. Un comentator modern a declarat că ea l-a convins pe rege să promită iertarea dacă ducele ar apărea în parlament în opt zile. Acest lucru a eșuat și teritoriile lui Richard au fost confiscate, dar Cecily a reușit să câștige o subvenție anuală de 600 de lire sterline pentru ea și copiii ei.

După victoria yorkistă în Bătălia de la Northampton, în iulie 1460, Cecily s-a mutat la Londra împreună cu copiii săi și a locuit cu John Paston. Când Ducele de York și moștenitorilor săi sunt recunoscuți oficial ca succesorii regelui Henric al VI-lea, prin "Act of Accord", Cecily a primit o copie a cronicii engleze de la cronicarul John Hardyng.

Eduard al IV-lea, fiul cel mare al Cecily Neville

Richard al III-lea, fiul cel mic al Cecily Neville

Fiul ei cel mare Eduard a continuat cu succes lupta împotriva Casei de Lancaster. Când Cecily s-a mutat la Castelul Baynard din Londra, el a devenit cartierul general al yorkiștilor și când Eduard a învins pe lancasteri, ea a devenit regină-mamă.

În timpul începutului domniei lui Eduard, Cecily a apărut alături de el și influența ei s-a menținut. În 1461 ea și-a revizuit blazonul pentru a include blazonul Angliei, sugerând că soțul ei a fost rege de drept. Când Eduard s-a căsătorit cu Elizabeth Woodville, el a construit pentru el și pentru noua regină un castel lăsând-o pe mama lui să rămână în vechiul castel.

În 1469, nepotul ei, contele de Warwick, care era socrul fiilor ei George și Richard, s-a ridicat împotriva lui Eduard al IV-lea. Warwick a început să împrăștie zvonul că regele era un bastard și că adevăratul lui tată nu era Ducele de York ci un arcaș numit Blaybourne.^[2] După unele interpretări, aceasta ar fi însemnat că regele de drept era Clarence. Warwick făcuse mai înainte acuzații similare și împotriva reginei Margaret de Anjou. Cecily a vorbit puțin despre această problemă în public, în ciuda faptului că a fost acuzată de adulter. Ea a vizitat Sandwich încercând să împace părțile. Când rebeliunea a eșuat prima dată, ea i-a invitat pe Eduard și George la Londra pentru a-i împăca însă pacea nu a durat mult.

Eduard al IV-lea a fost răsturnat de Warwick și Margaret de Anjou, și pentru aproximativ șase luni (octombrie 1470 - aprilie 1471), Henric al VI-lea a fost restaurat pe tron. Împăcarea dintre Eduard și fratele său, George nu a fost niciodată vindecată cu adevărat, pentru că George a fost executat pentru trădare în Turnul Londrei, la 18 februarie 1478. Eduard al IV-lea a murit subit la 9 aprilie 1483, lăsând doi fii în vârstă de 13 și 10 ani. Fiul mai mic al Cecily Neville, Richard, unchiul lor, a fost numit protectorul lor prin voința regelui Eduard, însă el i-a închis pe micii prinți în Turnul Londrei. Soarta lor ulterioară este o chestiune aflată în dispută. O 'anchetă' a constatat că mariajul lui Eduard al IV-lea și al Elizabeth Woodville a fost invalid: copiii lor au fost astfel proclamați nelegitimi, făcându-l pe Richard moștenitorul legal al coroanei. Prinții din Turn au fost declarați nelegitimi prin Actul Parlamentului din 1483, pentru a permite unchiul lor, Richard să fie încoronat ca Richard al III-lea la 6 iulie 1483.

Domnia lui Richard a fost scurtă, el a fost învins și ucis la 22 august 1485 în Bătălia de la Bosworth de către ultimul Lancaster, Henric Tudor. Astfel în 1485, soțul Cecily și toți cei patru fii ai au murit, deși două dintre fiicele sale, Elizabeth și Margaret, încă trăiau. La 18 ianuarie 1486, nepoata lui Cecily, Elizabeth de York, fiica cea mare a lui Eduard al IV-lea s-a căsătorit cu Henric al VII-lea și a devenit regină a Angliei. Cecily s-a dedicat îndatoririlor religioase și reputația ei de evlavie vine de la această perioadă.

·         1446: Margareta de York, Ducesă de Burgundia (3 mai 1446 – 23 noiembrie1503) a fost fiica lui Richard Plantagenet, Duce de York și a soției sale, Cecily Neville. A fost Ducesă de Burgundia ca a treia soție a lui Carol Temerarul și a acționat ca protector al ducatului după moartea acestuia. A fost sora a doi regi ai Angliei: Edurad al IV-lea și Richard al III-lea. S-a născut la Castelul Fotheringay, Northamptonshire, Anglia și a murit la Mechelen, Flandra.

·         1469: Niccolò di Bernardo dei Machiavelli (n. 3 mai 1469, Florența - d. 21 iunie 1527, Florența) a fost un diplomat, funcționar public, filozof, om politic și scriitor italian.

A fost un exponent de prestigiu al Renașterii italiene. Opera sa capitală Il principe ("Principele") este considerată primul tratat modern de politică. Născut în micul sat San Casciano in Val di Pesa, la aproximativ cincisprezece kilometri de Florența, la 3 mai 1469, Niccolò era fiul lui Bernardo Machiavelli (avocat aparținând unei ramure sărăcite a unei influente familii florentine) și al Bartolomeii di Stefano Nelli, ambii de familii culte și de origini nobiliare, dar cu puține resurse din cauza unor datorii ale tatălui.

Intrat în serviciul guvernului între 1494 și 1512 în calitate de contabil, Niccolò Machiavelli a cunoscut succesul după proclamarea Republicii Florentine, în 1498. A fost secretar al „Consiliului celor Zece” (i Dieci della liberta e della pace), consiliu care conducea negocierile diplomatice și supraveghea operațiunile militare ale republicii.^[4] Printre însărcinările sale s-au numărat vizitele la suveranul francez (în 1504, 1510-1511), la Sfântul Scaun (1506), și la împăratul german (1507-1508). În timpul misiunilor sale diplomatice a cunoscut mulți dintre principii italieni și a putut să le studieze strategiile politice, în special cele ale lui Cesare Borgia, care era preocupat, la vremea respectivă, de extinderea posesiunilor sale în Italia centrală.

Din 1503 până în 1506, Machiavelli a reorganizat apărarea militară a Republicii Florentine. Deși, în această perioadă, armatele de mercenari erau folosite în mod curent, a preferat să se bazeze doar pe recrutarea de localnici pentru asigurarea unei apărări permanente și patriotice a bunurilor publice. În 1512, când familia florentină Medici a recâștigat puterea asupra Florenței și republica a fost dizolvată, Machiavelli a fost destituit din funcție și arestat pentru scurt timp. A fost închis în Florența, fiind învinuit de o presupusă conspirație împotriva noii puteri. După eliberarea sa, a fost exilat și detașat în San Casciano, unde și-a scris cele mai importante lucrări. În ciuda încercărilor sale de a câștiga încrederea casei de Medici, nu a revenit niciodată la poziția înaltă pe care o deținuse în cadrul guvernului anterior. Când republica a fost reinstaurată pentru scurt timp, în 1527, a fost suspectat de mulți republicani că ar susține casa Medici. A murit la Florența, pe 21 iunie 1527, și este îngropat în bazilica Santa Croce. Se cunosc puține lucruri despre viața personală a lui Niccolò Machiavelli. În 1501, pe când avea 32 de ani, s-a căsătorit cu Marietta Corsini, care i-a dăruit patru fii și două fiice. Unul din nepoții săi, Giovanni Ricci, a salvat multe din manuscrisele și scrisorile sale. Sebastian de Grazia, unul din biografii lui Machiavelli, în cartea "Machiavelli in Hell",^[5] ne oferă câteva amănunte privind căsătoria lui Machiavelli. Conceptul de dragoste înainte de căsătorie este de dată relativ recentă în istoria civilizației umane. În Florența secolului al XVI-lea, căsătoriile se făceau în urma unui aranjament pe bază de contract. Practic, un intermediar aranja căsătoria dintre două persoane, pe baza statutului social, averii familiilor celor doi, dotei miresei, și eventual, a poziției sociale a mirelui. Este cert că nici căsătoria dintre Niccolò Machiavelli și Marietta Corsini nu a făcut excepție de la regulă. De Grazia scrie că în anul 1502, părinții lui Machiavelli erau deja decedați, și că negocierea contractului de căsătorie s-a făcut în baza înaltei funcții pe care o deținea acesta și a dotei Mariettei. Se cunosc extrem de puține amănunte privind relațiile dintre Machiavelli și soția sa. Din cele peste 300 de scrisori care s-au păstrat, publicate în volumul "Machiavelli și prietenii săi", nici una nu este adresată soției sale^[6]. În schimb, s-a păstrat o scrisoare din 1503, scrisă de Marietta, singura păstrată, în care aceasta se arată îngrijorată de problemele lui de sănătate, afirmând că îi simte lipsa. De asemenea amintește de fiul ce tocmai se născuse, spunând că: "de când mi-am dat seama cât de mult îți seamănă, cu atât mai mult îmi place", adăugând că ar dori ca acesta să-i scrie mai des, pentru ca în final să-i spună: "nu uita să te întorci acasă". Cu toate că absențele lui Machiavelli de acasă erau destul de lungi, relațiile dintre cei doi erau se pare, bazate pe afecțiune și respect. Cercetătorii afirmă că în acea epocă, corespondența dintre soți era ceva neobișnuit. Într-o scrisoare din 1527, către fiul său Guido, Machiavelli se exprimă în termeni plini de respect față de soția sa, numind-o Madonna Marietta. Deși despre viața sa conjugală se cunosc extrem de puține amănunte, în schimb, se cunosc foarte multe despre aventurile sale extraconjugale. Machiavelli avea se pare, o deosebită slăbiciune pentru femei, multe din aventurile sale fiind pomenite cu lux de amănunte în corespondența sa. Prima aventură extraconjugală certă datează din 1510, o anume Jeanne de Lyons fiind menționată într-o scrisoare a unui anume Giovanni Girolami. Este menționată și o prostituată, La Riccia, pe care Machiavelli o vizita des. Această La Riccia, este pomenită în șase scrisori ale lui Machiavelli. În 1510, acesta este acuzat în fața Consiliului, printr-un denunț anonim, de sodomie heterosexuală cu La Riccia, prin aceasta înțelegându-se sexul oral și contactul sexual anal. În acea perioadă, peste tot în Europa, inclusiv în Florența, actele de sodomie, de gen (între bărbați) sau de mod (între bărbați și femei), erau pedepsite cu moartea, cu sau fără mutilare prealabilă, pedeapsa curentă fiind arderea pe rug. Inchiziția veghea ca doctrina bisericii catolice să fie respectată cu strictețe. Aceste denunțuri anonime erau destul de frecvente în epocă, fiind adesea folosite pentru eliminarea adversarilor politici. Un cercetător contemporan, Michael Rocke, a investigat cu mijloace moderne arhiva Oficialilor Nopții ("Ufficiali di notte"), o instituție represivă, menită să instrumenteze cazurile de sodomie în Florența, stabilind că timp de 70 de ani, între 1432 și 1502, timp în care această instituție a fost activă, au fost investigate cca. 16 000 de cazuri de sodomie, 3 000 de persoane fiind condamnate. La un oraș cu cca. 40 000 de locuitori, în 70 de ani, ar însemna cca. 42 de condamnări anual, adică aproape 1 la mie din populația orașului. ^[7] Ca și procesul intentat lui Leonardo da Vinci în 1476, pentru sodomie homosexuală, și acest dosar a fost clasat, din lipsă de dovezi și pentru că era nesemnat, fără a afecta în vreun fel cariera lui Machiavelli, care a continuat să o frecventeze asiduu pe această La Riccia. Într-o scrisoare adresată lui Francesco Vettori (1474-1539), politician și diplomat din Florența, Machiavelli vorbește despre o altă "cucerire" a sa, căreia nu-i dă numele, și despre care afirmă că ar fi sora unui prieten, pe care a părăsit-o soțul. În fine, ultima din amantele mai cunoscute ale acestuia, și ea pomenită destul de des, este actrița Barbera Raffacani Salutati. Vettori, într-un schimb de scrisori din 1523, în care își împărtășeau reciproc aventurile extraconjugale, avea să-i scrie: "dacă ai fi știut cum ești, n-ar fi trebuit să te fi căsătorit niciodată". În ciuda acestor fapte evidente, cercetate și analizate în amănunt de istorici, un profesor de la Princeton, Maurizio Viroli, în lucrarea "Zâmbetul lui Machiavelli"^[8], afirmă că: „Machiavelli singur a recunoscut că era homosexual. Era angajat într-o relație cu un bărbat mai tânăr.” Profesorul Viroli se referă la Francesco Vettori, făcând aceste afirmații pe baza unei "interpretări personale" a două scrisori ale lui Machiavelli adresate acestuia.

Cele mai importante scrieri ale sale, în ordine cronologică, sunt:

• 1512/1516: Belfagor
• 1513: Dialogo intorno alla nostra lingua ("Dialog despre limba noastră")
• 1520: Vita di Castruccio Castracani da Luca ("Viața lui Castruccio Castracani da Luca")
• Lettere familiari ("Scrisori de familie")
• 1520/1525: Le istorie fiorentine ("Istoriile florentine")
• 1521: Sette libri dell'arte della guerra ("Șapte cărți despre arta războiului")
• 1524: La mandragola ("Mătrăguna")
• 1531: Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio ("Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius")
• 1532: Il principe ("Principele").

 
* 1680: Nicolae Mavrocordat (n. 3 mai 1680, Constantinopol – d. 14 septembrie1730^[2], București) a fost domnul Moldovei de două ori: 17 noiembrie1709 - noiembrie 1710 și 1711 - 5 ianuarie 1716 și al Țării Românești, tot de două ori: 21 ianuarie 1716 - 25 noiembrie 1716 și martie 1719 - 14 septembrie 1730.

Nicolae Mavrocordat s-a născut la 3 mai 1680 în Constantinopol și era fiul marelui dragoman Alexandru Mavrocordat Exaporitul, din familia fanariotă Mavrocordat și al sultanei Hrisoscoleu. Prin bunica sa, fiica lui Alexandru Iliaș, se înrudea și cu familia domnitoare a Mușatinilor. A avut patru frați și trei surori; fratele său mai mic, Ioan, a ajuns domn al Țării Românești în perioada 1716-1719. Tatăl lor s-a implicat personal în educarea fiilor, și a ales ca preceptor pe Iacob de Argos. Fiii au învățat latina de la iezuitul Jacques Piperi din Chios și franceza de la Aubry de La Motraye. Curând Nicolae capătă renumele de erudit, tatăl său apelând deseori la el pentru lămurirea anumitor lucruri.

La vârsta de 18 ani ocupă postul de mare interpret al Porții. Zece ani mai târziu, la nici 30 de ani este numit domn al Moldovei.

Domnii

Era un om învățat, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia, iar in țară a învățat și românește.

În prima domnie a debutat prin asuprirea boierilor și protejarea țăranilor. Dușmanii lui au folosit nemulțumirile boierilor și pârile regelui Suediei, Carol al XII-lea, și au obținut înlocuirea lui cu Dimitrie Cantemir în 1710, pentru ca sa fie reîntronat în 1711, după ce Dimitrie Cantemir a fugit în Rusia. În timpul acestei domnii a obținut expulzarea oștilor suedeze și poloneze, care deveniseră o adevărată pacoste pentru Moldova.

În 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, a fost trecut pe tronul din București, unde, datorită înrăutățirii relațiilor dintre turci și nemți, turcii aveau mare nevoie de el acolo. Izbucnind în curând războiul turco - austriac (1716 - 1718), Nicolae a ucis câțiva boieri care erau partizani ai nemților și l-a exilat în Turcia pe mitroplolitul Antim Ivireanu, care a și fost omorât acolo. Deoarece Nicolae a fost prins și dus la Sibiu, în locul său, turcii îl numesc pe Ioan Mavrocordat. După Pacea de la Passarowitz din 1718, și moartea lui Ioan Mavrocordat, Nicolae primește tronul din nou, bucurându-se pe lângă încrederea turcilor, de o domnie lungă și liniștită. Deși favoriza elementul grecesc, pe care se putea sprijini mai mult, printr-o bună administrare a țării, prin obținerea scăderii tributului față de turci, prin purtarea prietenoasă față de boieri, prin scăderea anumitor dări, a câștigat încrederea și mulțumirea țării. A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate.

Nicolae Mavrocordat a murit de ciumă la 14 septembrie 1730 în București și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt împotriva nicotinei(Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești (manuscris).

Viața personală

A fost căsătorit de trei ori:

• Casandra Cantacuzino (1682-1713) cu care nu a avut copii;

• Pulcheria Tzouki (?-1716) cu care a avut împreună șase copii:
  • Ioan N. Mavrocordat (1712-1747), domn în Moldova (1743-1747);
  • Scarlat Mavrocordat (1701-?);
  • Constantin Mavrocordat (1711-1769), domn al țărilor române, căsătorit cu Smaranda Cantacuzino și cu Ecaterina Rosetti;
  • Ioannis Mavrocordat (1712-1757), principe fanar, domn în Moldova, căsătorit cu Maria Mavrocordat (n. Guliano) și cu Sultana Mavrocordat (n. Manos);
  • Ruxandra Alevra;
  • Maria Scarlatos;

• Smaranda Stavropoleos cu care a avut trei copii.
  • Alexandru Mavrocordat (1720-1790);
  • Sultana Moruzi (1721-?);
  • Casandra Soutzos;

* 1713: Alexis Claude de Clairaut (sau Clairault) (n. 3 mai 1713 - d. 17 mai 1765) a fost un matematician, astronom și geofizician francez

Activitatea sa științifică se concretizează în lucrări de analiză matematică, geometrie și mecanică cerească, dar a studiat toate ramurile matematicii.

S-a ocupat cu un interes deosebit de geometria transcendentă. Astfel, în 1733 a creat trigonometria sferoidală, iar în 1736 a descoperit ecuația diferențială care îi poartă numele.

În 1739 a descoperit metoda factorului integrant, aplicat la rezolvarea ecuațiilor diferențiale de ordinul întâi.

Clairaut s-a mai ocupat de problema izoperimetrelor, din care au apărut mai târziu calculul variațiilor. A dedus ecuațiile elipsoidului de rotație și ale hiperboloidului de rotație cu o pânză. A stabilit ecuațiile curbelor de intersecție a două suprafețe arbitrare și a analizat și problema ecuației unei suprafețe cu ajutorul determinării secțiunilor ei.

Clairaut este primul matematician care, pentru reprezentarea aproximativă a fenomenelor periodice a utilizat interpolarea trigonometrică.

A introdus în matematică noțiunea de integrală curbilinie și este considerat, alături de Euler, unul dintre fondatorii calculului cu derivate parțiale.^[1]

S-a ocupat de curbele de dublă curbură, făcând prima expunere metodică a coordonatelor spațiale.

În perioada 1736 - 1744 a participat la expediția organizată de către Academia de Științe în Laponia pentru măsurarea arcului de meridian din regiunea polară, precum și la expediția în regiunea ecuatorială (Peru), alături de Maupertuis.

De asemenea, Clairaut a acordat o deosebită atenție astronomiei și geodeziei. Astfel în 1747 a abordat, în concurență cu d'Alembert, problema celor trei corpuri. Începând cu anul 1751, a abordat o nouă teorie a mișcării Lunii și a mișcării cometelor, pentru care a obținut premiul Academiei de Științe din Petersburg, demonstrând că neregularitățile lunare intră în concordanță cu legea generală a gravitație. Clairaut a demonstrat valabilitatea teoriei lui Newton, arătând data precisă când cometa Halley va deveni din nou vizibilă pe Pământ, iar calculele sale în acest scop au devenit celebre.

·         1761: August von Kotzebue, dramaturg german (d. 1819)

·         1764: Elisabeta a Franței (Élisabeth Philippine Marie Hélène de France^[1][2] ; 3 mai 1764 – 10 mai 1794), cunoscută ca Madame Élisabeth, a fost prințesă franceză, sora mai mică a regelui Ludovic al XVI-lea. În timpul Revoluției franceze, a rămas alături de rege și de familia lui și a fost executată în Piața Revoliției din Paris în timpul Terorii.

Prințesa Élisabeth a Franței

Élisabeth s-a născut la 3 mai 1764 la Palatul Versailles în Franța. A fost cel mai mic copil al lui Ludovic, Delfin al Franței și a celei de-a doua soții, Ducesa Maria Josepha de Saxonia. Bunicii paterni au fost regele Ludovic al XV-lea al Franței și regina Maria Leszczyńska. Ca nepoată a regelui Franței a fost Petite-Fille de France. Bunicii materni au fost regele Augustus al III-lea al Poloniei, elector de Saxonia și arhiducesa Maria Josepha, fiica împăratului Iosif I.

A fost crescută de Marie Louise de Rohan, contesă de Marsan, guvernantă a copiilor Franței și sora Prințului de Soubise. A primit o educație bună. Élisabeth a fost profund religioasă. A fost devotată fratelui său, regele, și a refuzat să se căsătorească ca să poată rămâne în Franța: în 1777, împăratul Iosif al II-lea a sugerat o căsătorie însă Élisabeth a refuzat având consimțământul fratelui său.

Élisabeth și fratele ei Charles-Philippe, conte d'Artois, au fost conservatorii familiei regale. Spre deosebire de Artois, care, la ordinul regelui, a părăsit Franța la 17 iulie 1789, la trei zile după asaltul Bastiliei,^[3] Élisabeth a refuzat să emigreze. După ce familia regală a fost transferată de la Palatul Versailles la Palatul Tuileries ea a preferat să rămână cu regele și familia sa decât cu mătușile ei Madame Adélaïde și Madame Victoire la Castelul Bellevue.

A corespondat cu contele d'Artois care era în exil iar una dintre scrisori, în care și-a exprimat opinia că ar fi necesară o intervenție străină pentru restabilirea vechiului regim, a fost interceptată de Adunarea Națională.

La 9 mai 1794, a fost transferată la Conciergerie și adusă în fața Tribunalului Revoluționar. A fost acuzată că a furnizat fonduri emigranților, că a încurajat rezistența trupelor regale în timpul evenimentelor din 10 august 1792. În timpul procesului, ea a răspuns, atunci când a fost apelată cu "sora tiranului": "Dacă fratele meu ar fi fost așa cum îi spuneți, nu ați fi fost acolo unde sunteți și nici eu nu aș fi unde sunt". Élisabeth a fost condamnată la moarte și ghilotinată în ziua următoare.

·         1826: Carol al XV-lea (Carl Ludvig Eugen) (3 mai 1826 – 18 septembrie 1872) a fost rege al Suediei (sub numele de Carol al XV-lea) și rege al Norvegiei (sub numele de Carol al IV-lea) din 1859 până la moartea sa.

S-a născut la Palatul Stockholm din Stockholm și la naștere a prmit titlul de Duce de Skåne. A fost fiul cel mare al regelui Oscar I al Suediei și al reginei Josephine de Leuchtenberg. Prințul moștenitor a fost o scurtă perioadă de timp prim-ministru al Norvegiei în 1856 și 1857. A devenit regent la 25 septembrie 1857 și rege la moartea tatălui său la 8 iulie1859. Ca nepot al Augustei de Bavaria, era descendent al regilor Gustav I al Suediei și Carol al IX-lea al Suediei.

La 19 iunie 1850 s-a căsătorit la Stockholm cu Prințesa Louise a Olandei, nepoata regelui William al II-lea al Olandei prin tatăl ei, Prințul Frederick al Olandei și nepoata regelui William I al Prusiei prin mama sa, Prințesa Louise a Prusiei. Prințesa Louise a fost îndrăgostită de soțul ei în timp ce Carol a preferat alte femei. Printre metresele sale sunt incluse actrițele Hanna Styrell și Elise Jakobsson-Hwasser (mai târziu cea mai cunoscută actriță din Suedia din timpul domniei sale). În schimb, relația cu singura sa fiică, Lovisa, a fost caldă și apropiată.

Ca Prinț moștenitor, Carol cu toate că avea un mod brusc de a conduce, s-a dovedit a fi unul dintre cei mai populari regi scandinavi. Domnia sa a fost remarcabilă prin mulțimea și anvergura reformelor. El a declarat libertatea femeilor acordând dreptul legal de maturitate pentru femeile necăsătorite în 1858. Sora sa, Prințesa Eugenie a Suediei a devenit prima femeie care a fost declarată matură.

A murit la Malmö la 18 septembrie 1872. A fost urmat atât la tronul Suediei cât și al Norvegiei de fratele său mai mic, Oscar al II-lea al Suediei.

* 1849: Bernhard Heinrich Karl Martin von Bülow (pronunțat în germană /fɔn ˈbyːlo/; 3 mai 1849 – 28 octombrie 1929), înnobilat ca Fürst von Bülow în 1905, a fost un om de stat german a fost Secretar de Stat pentru Afaceri Externe timp de trei ani și cancelar al Imperiului Germandin 1900 până în 1909.

·         1860: Vito Volterra, matematician italian (d. 1940)

·         1870: Prințesa Elena Victoria (Victoria Louise Sophia Augusta Amelia Helena; 3 mai 1870 – 13 martie 1948) a fost membră a familiei regale britanice, nepoată a reginei Victoria.

Prințesa Elena Victoria s-a născut la Casa Frogmore în apropiere de Castelul Windsor. Tatăl ei a fost Prințul Christian de Schleswig-Holstein, al treilea fiu al lui Christian, Duce de Augustenborg și al contesei Louise de Danneskjold-Samsøe. Mama ei a fost Prințesa Elena a Regatului Unit, al cincilea copil și a treia fiică a reginei Victoria și a Prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Părinții ei aveau reședința în Regatul Unit, la Cumberland Lodge și Prințesa era considerată membru al familiei regale britanice.

Cea mai mare parte a copilăriei a petrecut-o la Cumberland Lodge, reședința tatălui ei. Era cunoscută de familie ca "Thora" sau uneori "Snipe", nume care făcea referire la trăsăturile ei faciale ascuțite. Oficial folosea numele de "Helena Victoria" din șirul de șase nume creștine.

În iulie 1917, regele George al V-lea a schimbat numele casei regale britanice din Casa de Saxa-Coburg-Gotha în Casa de Windsor. De asemenea, el a cerut numeroșilor săi veri și cumnați, care erau supuși britanici, să renunțe la utilizarea titlurilor și a numelor lor germane. Prințesele Elena și Marie Louise au încetat să mai folosească denumirea teritorială "de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenberg". Ele au devenit cunoscut doar ca "HH Prințesa Elena Victoria" și "HH Prințesa Marie Louise" acordându-le vechea distincție de a fi prințese, dar nu neapărat membri ai vreunei familii regale. Deși cele două prințese au deținut titluri germane, ambele au fost de chintesență engleză.^[1]

Prințesa Elena Victoria nu s-a căsătorit niciodată.

* 1879: Teodor Cojocaru (născut Teodosie Cojocaru, 3 mai 1879, Bubuieci - 23 ianuarie 1941, Chișinău) a fost un militar și om politic basarabean, ofițer în armata țaristă, membru al Sfatului Țării între 1917-1918, primar al Chișinăului între 1919-1920 și director general al Forțelor Armate ale Republicii Democratice Moldovenești în 1917. De asemenea Teodor Cojocaru a mai fost și deputat în Parlamentul Român pentru o scurtă perioadă între 1919-1920.

·         1885: Mircea Ion Savul, geolog și geochimist; a inițiat primele cercetări de petrologie structurală și de geotermometrie în România; membru al Academiei Române (d. 1964)

·         1886: Marcel Dupré, compozitor și organist, profesor la Conservatorul din Paris (d. 1971).

·         1892: S-a nascut Sir George Paget Thomson, fizician englez, laureat al Premiului Nobel pe 1937 (d. 1975). Sir George Paget Thomson (3 mai 1892 – 10 septembrie 1975) a fost un fizician englez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, împreună cu americanul Clinton Joseph Davisson, pentru descoperirea proprietăților ondulatorii ale electronului, prin difracția electronilor.

·         1893: Konstantine Gamsahurdia, scriitor georgian (d. 1975)

·         1889: Trude Schullerus, pictor german (d. 1981)

·         1898: S-a nascut Golda Meir, om politic evreu, fost prim ministru al statului Israel. Golda Meir (născută Golda Mabovici, n. 3 mai 1898 – d. 8 decembrie 1978) a fost politiciană social-democrată israeliană, al patrulea prim-ministru al statului Israel. Meir a fost aleasă prim ministru al Israelului la 17 martie 1969, după ce servise ca ministru de externe. A fost prima femeie din Israel și a treia din lume care a ocupat funcția de șefă de guvern. A demisionat asumându–şi responsabilitatea pentru deciziile sale din timpul Razboiului Arabo–Israelian (1973).
* 1900: Eugenia Babad (Babad-Ciuculescu; n. 3 mai 1900, Bălți; d. 26 decembrie 1986, București) a fost o cântăreață de operă româncă(mezzo-soprană).

Și-a făcut studiile la Conservatorul Popular Moldovenesc din Chișinău în anii 1919–1921, după care a plecat la Paris și Viena pentru a-și consolida cunoștințele. A făcut licență în drept la Moscova în 1924.

A debutat pe scena Operei Române din București în anul 1925, jucând rolul Doicăi în opera Boris Godunov de Modest Musorgski. Continuă să activeze la Opera Română în intervalele de ani 1925–1927 și 1930–1946. A avut turnee la Berlin, Paris, Roma, Varșovia. Repertoriul său include operele:

• Cneazul Igor de Aleksandr Borodin
• Faust de Charles Gounod
• Madame Butterfly de Giacomo Puccini
• Lucia di Lammermour de Gaetano Donizetti
• Rigoletto, Trubadurul, Bal mascat de Giuseppe Verdi
• Cavalerul rozelor, Salomeea de Richard Strauss
• Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni

Eugenia Babad a colaborat cu dirijorii Bruno Walter, Umberto Pessione, Alfred Allessandrescu, Egizio Massini, pianiștii Theodor Rogalski, Rodica Sutzu, Radu Negreanu, soliștii Lidia Lipkovski, Mircea Lazăr, Maria Snejina, Lidia Babici, Jean Athanasiu, Sigismund Zalevschi, Lote Tehman ș.a.

În 1946, a fost distinsă cu Ordinul „Meritul Cultural”.

·         1902: Alfred Kastler, fizician francez, laureat al Premiului Nobel pe 1966 (d. 1984)

·         1903: Harry Lillis "Bing" Crosby (n. 3 mai 1903 - d. 14 octombrie 1977)^[2] a fost un cântăreț și actor american. Vocea sa bas-bariton l-au făcut unul dintre cei mai bine vânduți artiști ai secolului al XX-lea, cu peste o jumătate de miliard de discuri vândute.

Crosby a câștigat un Premiu Oscar pentru cel mai bun actor pentru interpretarea personajului Father Chuck O'Malley din filmul Going My Way (1944) și a fost nominalizat încă o dată pentru acest rol în filmul The Bells of St. Mary's în anul următor, devenind primul din cei patru actori care să fie nominalizați de două ori pentru interpretarea aceluiași personaj. În 1963, Crosby a primit primul premiu Grammy Global Achievement Award. Crosby este una din cele 22 de persoane care să aibă 3 stele pe Hollywood Walk of Fame.

• Crăciun alb (1954)

·         1904: Octavian Angheluță, pictor român (d. 1978)
* 1905: Albrecht Luitpold Ferdinand Michael, Duce de Bavaria (3 mai 1905 –8 iulie 1996), a fost fiul lui Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei și a primei lui soții, Maria Gabriela de Bavaria. A fost singurul copil din cei patru care a atins vârsta adultă. Bunicul patern a fost Ludwig al III-lea al Bavariei, ultimul rege al Bavariei care a fost detronat în 1918.

Familia lui, Casa de Wittelsbach, s-a opus regimului nazist și în 1940 Albrecht și-a dus familia pe moșia lui de la Sárvár, Vas, Ungaria. În octombrie 1944, când Germania a ocupat Ungaria, familia a fost arestată și închisă în lagărul de concentrare Sachsenhausen situat în Brandenburg. În aprilie 1945 ei au fost mutați în lagărul Dachau, de unde au fost eliberați de armata americană.

Albrecht a devenit șeful casei regale a Bavariei după decesul tatălui său la 2 august 1955. De la această dată el este, de asemenea, pretendent iacobit.

* 1906: Mary Astor (n. 3 mai 1906,Quincy[*], Illinois, SUA – d. 25 septembrie 1987, Woodland Hills[*], SUA) a fost o actriță americană. În 1942, a primit Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar.

S-a născut în 1906 ca Lucile Vasconcellos Laghanke, fiica unui imigrant german, Otto Ludwig Langhanke. Mama sa era o americancă din Illinois, Helen Marie Vasconcellos, având origini portugheze și irlandeze. A început cariera cinematografică cu roluri mici, de multe ori nemenționate. În 1921, la 15 ani, apare în filmul Sentimental Tommy într-o scenă care în cele din urmă a fost tăiată din film.

·         1907: Eugenia Cioculescu (Evghenia Safirov), traducătoare româncă

·         1915 - S-a născut scriitorul Corneliu Bărbulescu.

·         1917: S-a nascut Kiro Gligorov, om politic din R.Macedonia (FYROM).

* 1919: Peter "Pete" Seeger (n. 3 mai 1919 – d. 27 ianuarie 2014) a fost un cântăreț de muzică folk și activist american.

·         1920: S-a născut Alexandru Pașcanu, compozitor român (d. 1989).

·         1921: Sugar Ray Robinson (n. Walker Smith Jr. 3 mai 1921 - d. 12 aprilie 1989) a fost un pugilist american.

Între 1943 și 1951 Robinson a câștigat 91 de lupte fără întrerupere, fiind a treia cea mai lungă serie fără înfrângere din istoria boxului profesionist.^[1][2] A deținut titlul mondial la categoria semimijlocie între 1946 și 1951. A fost inclus în International Boxing Hall of Fame în 1990.

·         1921: Simion Alterescu, teatrolog român, stabilit în Israel din 1987

·         1924 - În această zi se naşte una dintre figurile celebre ale Formulei 1, Ken Tyrell, cel care a şi fondat echipa care îi poartă numele, Tyrell F1. Ken Tyrell un industriaş bogat a început să fie interesat de curse la vârsta de 28 de ani, intrând în Formula 3, după care a făcut pasul spre Formula 2. Britanicul a realizat însă că are vocaţie mai mult spre a conduce echipe decât monoposturi şi-a fondat propria sa echipă de Formula 1. Debutul echipei sale s-a consemnat în 1968 în Marele Premiu al Africii de Sud. Noua echipă s-a mişcat foarte repede şi datorită uriaşului talent al lui Jackie Stewart, descoperire a lui Ken Tyrell, a câştigat primul titlu la piloţi în 1969, urmat de unul consecutiv în 1970 şi de ultimul în 1973. Acea perioadă a fost şi apogeul echipei Tyrell care ulterior a pierdut legătura cu poziţiile înalte ale Formulei 1. Echipa a fost cumpărată în 1997 de British American Tobacco şi ultimul sezon în care a concurat cu numele Tyrell a fost 1998. Apoi numele a fost schimbat în British American Racing (B.A.R.), ulterior Honda devenind proprietară şi schimbând numele în Honda F1 Racing. În 2009 echipa a devenit Brawn GP echipa care a produs, poate, cea mai mare surpriză din istorie impunându-se de la prima participare. Astăzi Brawn GP a fost preluată de către Mercedes şi concurează sub denumirea Mercedes GP, avându-l în componenţă pe legendarul Michael Schumacher. Fondatorul Tyrell nu a apucat să vadă schimbările prin care a trecut echipa sa, acesta decedând în 2001 din cauza cancerului.

·         1924 - S-a născut Joe Ames, cântăreţ american (Ames Brothers).

·         1928: Vasile Anestiadi, medic moldovean, patomorfologist

·         1928 - S-a născut Dave Dudley (David Pedruska), cântăreţ, chitarist şi compozitor country american.

·         1928: S-a nascut cantaretul american de culoare James Brown, o legenda a muzicii rock
* 1931: Hirokazu Kanazawa (金澤 弘和 Kanazawa Hirokazu^?, n. 3 mai 1931) este un maestru japonez de arte marțiale în stilului de karate Shotokan de renume mondial.^[1][2][3] Este instructorul șef și președintele Federației Internaționale de Shotokan Karate-Do, o organizație pe care a înființat-o după ce a părăsit Asociația Japoneză de Karate. Kanazawa are gradul 10 dan în karate

·         1933: Steven Weinberg, fizician american
* 1933: James Joseph Brown (n. 3 mai 1933 - d. 25 decembrie 2006) a fost un cântăreț american.

El mai este cunoscut și sub numele de Soul Brother Number One, the Godfather of Soul, Universal James, Mr. Dynamite și The Hardest Working Man in Show Business. Ca un prolific lider de formație, compozitor, producător și cântăreț, James Brown a fost o verigă foarte importantă în evoluția stilurilor gospel, R&B, soul și funk. Și-a lăsat amprenta și asupra altor genuri, cum ar fi rock, jazz, reggae, disco, dance și electronică, precum și în hip-hop.

Patru albume de-ale lui James Brown au apărut în lista Rolling Stone Magazine din 2003 „the 500 greatest albums of all time

·         1934:  S-a nascut Georges Moustaki, compozitor și cântăreț francez de origine greacă. a scris pentru Edith Piaf melodia cantecului de succes “Milord”.

·         1934 - S-a născut Frankie Valli (Francis Castellucio), vocalist american (Variatones, Four Seasons).

·         1936: Mihai Vladimir Zamfirescu (n. 3 mai 1936, Ploiești) este un pictor și desenator român, personalitate marcantă a picturii românești și europene. În anul 1968 se căsătoreste cu poeta Maria Ivan.
Maestrul Zamfirescu s-a născut la 3 mai 1936, la Ploiesti, fiind al doilea copil (după fratele său Adrian) al Mariei și al inginerului chimist Mihai Zamfirescu. În 1954 absolvă Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești (fostul liceu Sfinții Petru și Pavel). Este respins de câteva ori la concursurile de admitere la facultate și se vede obligat să se angajeze ca muncitor drumar necalificat, apoi ca proiectant la Uzina 1 Mai Ploiești. În 1958 absolvă școala Tehnică de Arhitectură și Construcția orașelor din București, continuând să repete probele de admitere la Institutul de Arte Nicolae Grigorescu unde, în 1960, când persecuțiile politice se mai atenuează, reusește, în sfârșit să treacă examenul de admitere la Institutul de Arte Nicolae Grigorescu. În 1966 absolvă Institutul de Arte Nicolae Grigorescu, ca șef de promoție pe țară. Acolo marele artist plastic român Corneliu Baba îi apreciază și îndrumă talentul. Tot atunci începe să expună în toate saloanele mari din România. Doi ani mai târziu, devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici și se căsătorește cu Maria Ivan, scriitoare, și strănepoata Episcopului Nicolae Ivan al Clujului, cel care a ridicat Catedrala Ortodoxă din Cluj. În 1991 devine profesor la Academia de Arte, București

Orice mare artist își creează un tip antropologic propriu. Tipul antropologic al picturii lui Vladimir Zamfirescu este chipul întors, chipul care se retrage; chipul eluziv; chipul răsucit nu înăuntru, ci înspre despicătura prin care toată suferința lumii fie se scurge in afara, fie se revarsa, valuri-valuri, inauntru. Temele lui sunt parte dintr-o cosmogonie care ar fi completă numai daca pictorul ar fi nemuritor și ar putea picta toată eternitatea. El nu este Dumnezeu, este un interpret al nodurilor creației. Un nod este un prilej de poticnire a vieții, o problemă: lucrul de care te împiedici când mergi întins, bucuros ca toate îti merg. În miezul lor care despică lumea, viețile noastre sunt făcute din poticneli, din noduri, din împiedicari: iubirea, moartea, izgonirea, crima, trădarea, tortura, frumusețea. Tablourile lui Vladimir Zamfirescu sunt priviri aruncate acestor noduri ale vieții. Deși religioase în temă, ele nu aparțin exercițiului religios.^[3]

(Vladimir Zamfirescu -Pictor religios în timpuri din urmă, Horia Roman Patapievici, Ateliere de artiști din București, p. 179, Ed. Noimediaprint 2008)

Puțini sunt pictorii care trăiesc astăzi, cu sinceritate, destinul adevarăt al culturii: speranțele și tulburarea ei, patetica ei descumpănire. Vladimir Zmfirescu e din această categorie ; arta sa este o liturghie închinată amurgului tuturor zeilor și mai cu seamă sfâșietor de frumosului amurg al zeilor picturii. Una dintre temele picturii sale e - nu întamplător – tocmai virtuozitatea, virtuozitatea aceea rămasă singură atunci când miturile agonizează. În numele talentului său supraabundent, Vladimir Zamfirescu poate încerca totul și poate reuși totul cu strălucire .

Vladimir Zamfirescu are un tragic sunet nietzschean. O natură sensibilă la zvonurile Apocalipsei ar putea vedea cu usurință în ea un simptom tipic al acelui epidos în curgerea timpului căruia Hesiod îi spunea -epoca fierului, Edda scandinava -era lupului, iar metafizica hindusa - kaly-yuga. (...) Talentul e, la el, o formă de disperare, un fastuos ritual care, fatalmente, nu-și mai poate recunoaste zeii. Virtuozitatea pictorului înceracă, de aceea, să-și plămădească, din propria substanță, pantheonul, sau, măcar, să-l reconstituie comemorativ. Toată ascensiunea creativă a lui Vladimir Mihai Zamfirescu este rezultatul unor eforturi și ambiții tenace, artistul luptându-se cu viziunile optuze și proletcultiste ale potentaților vremii de dictatură, motiv pentru care, câțiva ani la rând, a refuzat să expună în saloanele oficiale, ca răspuns discret la excluderea lucrărilor sale de pe simeze - de trei ori consecutiv -, acestea fiind acuzate de indecența nudului sau de misticism (pentru ca, in 1968, din iunie până la finele lui septembrie, pictase în frescă, singur, Biserica din Lunca Asaului, jud.Bacau).^[4]

(Vladimir Zamfirescu, Text Amurgul zeilor de Andrei Pleșu, Ateliere de artsti din București p. 179, Ed. Noimediaprint 2008)

EXPOZIȚII PERSONALE – SELECȚIE

• 1981 – Muzeul Colecțiilor, București
• 1993 - Galeria Catacomba, București
• 1998 – Galeria Essen, Germania
• 2003- Pictează darul său pentru Suveranul Pontif Ioan Paul II, trimis din partea României la Vatican
• 2006 – Muzeul Național de Artă al Municipiului Cluj
• 2007 - Galeria 49, New York, S.U.A.
• 2007 Muzeul Județean de Artă Prahova Ion ionescu Quintus
• 2009 -„Trupul și ființa”- pictură, desen și colaj, Galeria Sala Dalles, București^[7];
• 2010 - Galeria Eleusis - Iași,

EXPOZIȚII DE GRUP – SELECȚIE

Expune la toate saloanele de stat până în 1985 Din anul 1971 Expune la expoziții romanești și internaționale din : Praga , Paris (Muzeul Marmottan); Stockholom (1980); Londra, Madrid, Barcelona, Palma de Mallorca, Venetia, Monaco, Moscova, Damasc Teheran, New York, Cagnes –Sur – Mer /Franta ; Midelsborough, New Delhi etc.

* 1940: Dumitru Moțpan (n. 3 mai 1940, satul Seliște, raionul Nisporeni – d. 23 iunie 2018, Chișinău, Republica Moldova) a fost un politician moldovean, care a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 5 martie 1997 - 23 aprilie 1998. A fost membru al Parlamentului Republicii Moldova în anii 1990.

·         1944: Eusebiu Ștefănescu, actor român de teatru și film (d. 15 martie 2015, București)

·         1944 - S-a născut Pete Staples, basist britanic (Ten Foot Five, The Troggs).

·         1946 - S-a născut dramaturgul Mihail Neagu Basarab, de profesie medic; a tradus din teatrul lui Tristan Bernard.
* 1946: Rabah Saâdane (n. 3 mai 1946 în Batna) este un fost jucător de fotbal, antrenorul actual al Algeriei.

·         1947 - S-a născut John Richardson, baterist britanic (The Rubettes).
* 1949: Boy Hayje (n. 3 mai 1949, Amsterdam) a fost un pilot olandez de Formula 1 care a evoluat în Campionatul Mondial între anii 1976 și 1977

·         1950: S-a nascut cantareata britanica de muzica pop, Mary Hopkin.
* 1950: Kenneth L. Gentry, Jr. (n. 3 mai 1950) este un teolog reformat și prezbiter hirotonit în Adunarea Generală a Bisericilor Reformate Prezbiteriene^⁠(en). El este cunoscut în special pentru sprijinul său pentru și publicarea pe teme de preterismului ortodoxe și postmilenialismul în escatologia creștină, precum și pentru theonomy și crearea de șase zile. El susține că fiecare dintre aceste distinctivele teologice sunt extensii logice și teologice ale teologiei sale fundamentale, care este calvină și reformată.

* 1951: Christopher Cross (n. Christopher Charles Geppert; 3 mai 1951, San Antonio, Texas) este un cantautor american. Este cunoscut pentru hiturile sale americane precum „Sailing”, „Ride Like the Wind”, și „Arthur's Theme (Best That You Can Do)”, care a fost tema principală de pe coloana sonoră a filmului Arthur avându-i în distribuție pe Liza Minnelli și Dudley Moore.^[2][3]

Albumul său de debut a fost nominalizat la zece premii Grammy, câștigând cinci.^[4] „Sailing” a câștigat trei premii Grammy în 1981, în timp ce „Arthur's Theme” a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală în 1981 (în colaborare cu Burt Bacharach, Carole Bayer Sager și Peter Allen), cântec pe care l-a interpretat în cadrul galei premiilor Oscar din 1982, precum și Premiul Globul de Aur la categoria Cea mai bună melodie originală.

Începând cu cel de-al treilea album, „Every Turn of the World”, cariera lui Christopher Cross cunoaște declinul, albumele sale nereușind să se bucure de același succes comercial. Cel mai recent album al său, Secret Ladder, a fost lansat în septembrie 2014.

* 1953: Lidia Bejenaru (n. 3 mai 1953, Țiplești, Sîngerei) este o interpretă de muzică populară din Republica Moldova, soția dirijorului Nicolae Botgros.

S-a născut într-o familie numeroasă.^[1] A făcut studii muzicale la Școala de Iluminare Culturală „Elena Sârbu” din Soroca între anii 1968–1971. Din 1971, timp de un an este metodistă la casa de cultură din Edineț, după care solistă a orchestrei „Ciocârlia” de la Edineț,^[1] apoi a orchestrelor de muzică populară „Mugurel” (1973–1974) și „Lăutarii” (din 1978) ale Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”. A fost distinsă cu Medalia „Meritul Civic” în anul 1993.

Lidia Bejenaru a scris muzica și textele pentru majoritatea cântecelor din repertoriu. Primul și unicul disc al interpretei, intitulat M-a cuprins un dor de mamă,^[2] a apărut după 20 de ani de activitate scenică.^[1]

În 1971, s-a căsătorit cu viitorul dirijor al orchestrei „Lăutarii” Nicolae Botgros.^[3] Au un singur copil, interpretul de muzică populară Cornel Botgros.

·         1954 - S-a născut scriitoarea Silvia Chiţimia.
* 1955: Zoltan Crișan (n. 3 mai 1955 – d. 14 octombrie 2003) a fost un fotbalist român, care a jucat la echipa națională de fotbal a României.

Apogeul carierei l-a atins la echipa Universitatea Craiova cu care a ajuns până în semifinala Cupei UEFA 1982-1983.

·         1955 - S-a născut Steve Jones, chitarist şi vocalist britanic (Sex Pistols, Professionals, Generation X, Iggy Pop).

·         1956: Natalia Andreicenko, actriță rusă
* 1959: Benjamin Charles "Ben" Elton (n. 3 mai 1959) este un comediant, scenarist, scriitor și regizor de seriale. A fost scenarist al serilelor Cei tineri și Blackadder. Din 2004 are atât cetățenia engleză cât și australiană.
Opere:

Romane

• Stark (1989)
• Gridlock (1991), UK Nr. 1
• This Other Eden (1993), UK Nr. 1
• Popcorn (1996), UK Nr. 1 și premiul Asociației scriitorilor de crime - pumnalul de aur
• Blast from the Past (1998), UK Top 5
• Inconceivable (1999), UK Top 5 (ulterior ecranizat)
• Dead Famous (2001), UK Top 5
• High Society (2002), UK Nr. 1 și WH Premiul de ficțiune Smith
• Past Mortem (2004), UK Top 5
• The First Casualty (2005), UK Top 5
• Chart Throb (2006)
• Blind Faith (2007)
• Meltdown (2009)

Teatru

• Gasping (1990)
• Silly Cow (1991)
• Popcorn (1996)
• Blast From the Past (1998)

·         1960 - S-a născut David Ball, pianist şi compozitor britanic (Soft Cell).

·         1960 - S-a născut Philip Cilia, chitarist şi compozitor btitanic (Waterfront).
* 1961: Stephen "Steve" McClaren (n. 3 mai 1961) este un antrenor de fotbal și fost fotbalist englez
* 1963: Neculai Bereanu (n. 3 mai 1963) este un senator român, ales în 2012.
* 1965: Adrian Inimăroiu (n. 3 mai 1965, Beiuș, România) este un politician român, fost primar al Sectorului 4 din București, din partea PNL în perioada 2004-2008. Acesta a câștigat alegerile în turul al II-lea cu peste 60% din voturi^[1]. Ca primar, a implementat primul proiect urbanistic integrat din Sectorul 4, realizând lucrări în valoare de peste 80 de milioane de euro
* 1965: Sorin Vlaicu (n. 3 mai 1965 Șimian) este un fost jucător român de fotbal, actualmente antrenor de copii și juniori în cadrul FC Timișoara.
* 1967: Liliana Sbîrnea (n. 3 mai 1967) este un senator român, ales în 2016 pe listele PSD.
* 1969: Amy Ryan (n. 3 mai 1969) este o actriță americană de teatru, film și televiziune din Statele Unite ale Americii, nominalizată în 2008 la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul Helenei McCready din filmul Gone Baby Gone. A mai jucat în filme precum Changeling (2008), Win Win (2011) și Birdman (2014). Este cunoscută pentru rolul lui Holly Flax din The Office.
* 1972: Anca Dana Dragu Paliu (n. 3 mai 1972) este o economistă din România, ministru al finanțelor publice în acea țară, începând cu data de 17 noiembrie 2015, când l-a înlocuit pe Eugen Teodorovici, odată cu instalarea Guvernului Dacian Cioloș, până la 4 ianuarie 2017.

·         1975: Robert Turcescu, jurnalist român
* 1975: Andreea Bibiri (n. 3 mai 1975, București) este o actriță de teatru, film și regizoare de teatru din România, care a absolvit Academia de Teatru și Film Ion Luca Caragiale din București în 1996, la clasa profesor Alexandru Repan. Este laureată de două ori a Premiului UNITER.

Andreea Bibiri a moștenit încă din copilărie o pasiune pentru film de la tatăl ei când, înainte de Revoluție, el se întorcea din numeroasele sale voiaje în străinatate cu noutăți în materie de muzică și film. La începutul anilor '90 sub influența filmelor și a culturii americane Andreea pleacă în Statele Unite ale Americii pentru a-și continua studiile dar după o scurtă perioadă se întoarce in România cu scopul de a urma actoria. Un alt element determinant în alegerea profesiei a fost și eficacitatea teatrului românesc din acei ani. În 1996 devine absolventă a Academiei de Teatru și Film Ion Luca Caragiale din București iar în același an, după câteva roluri în facultate, debutează la Teatrul Bulandra cu personajul Eleva din „Lecția” de Eugen Ionescu și cu prima ei apariție într-o producție cinematografică, filmul „Stare de fapt”.^[1]

În timp ce își intensifică activitatea pe scenă prin colaborarea cu mai multe teatre, în 1998 dublează în limba română vocea unui personaj din „Regele Leu 2: Regatul lui Simba”, acesta fiind doar primul dintr-o lungă serie de filme de animație.

În anul 2001 evoluează la Teatrul Bulandra cu rolul Sonia din „Unchiul Vanea” de Anton Cehov, unul din cele mai apreciate din cariera ei și pentru care este nominalizată la premiul UNITER pentru cea mai bună actriță, urmând câteva reprezentații de succes în cadrul unor festivaluri din Italia și Mexic.^[2] După 13 ani de la premieră spectacolul „Unchiul Vanea” este filmat și transmis la TVR2.

Sonia și Agafia din „Căsătoria” de Gogol din 2003 sunt rolurile cele mai longeve din cariera lui Andreea Bibiri, depășind 150 de reprezentații de-a lungul a peste un deceniu.

La Gala Tânărului Actor - "Hop" din august 2001 este premiată cu Premiul Timică pentru rolul din „Zi că-i bine” de Wil Calhoun.^[3] În anul 2002 Andreea devine cunoscută unui public mai amplu datorită rolului Eva Antal din primul serial românesc „În familie” produs de Prima TV.^[4] Înregistrează piese ce pot fi ascultate la Radio difuzate de Teatrul Național Radiofonic.

Pentru rolul din filmul artistic „Damen Tango” este premiată cu premiul UARF acordat de Uniunea Autorilor si Realizatorilor de Film din România. Cu ocazia Galei UNITER 2005 obține Premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar din spectacolul „Shape of things (Forma lucrurilor)” de Neil LaBute.

Anul următor, după a zecea aniversare de la debut, este readusă în atenția publicului de televiziune de primul ei personaj negativ: Silvia Damian din telenovela „Daria, iubirea mea” de pe canalul Acasă TV.^[5] Câștigă în 2007 Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță pentru rolul Grace din spectacolul „Purificare” regizat de Andrei Șerban la Teatrul Național din Cluj.

În bieniul 2010-2012 devine Ruxandra, o soție cu probleme în căsnicie, în cele două sezoane din serialul „În derivă”, primul realizat de HBO în România despre psihoterapie.^[6]

Filmul comedie „Despre oameni și melci”, coproducție româno-franceză ambientată în 1992 la Câmpulung-Muscel și produs de Tudor Giurgiu în 2012, obține premii speciale la Festivalurile Internaționale de Film de la Napoli, Varșovia, Valladolid, Los Angeles și Sankt Petersburg. În distribuție Andreea Bibiri este din nou partenera lui Andi Vasluianu alături de care a jucat în prima ei piesă de teatru în urmă cu 20 de ani.^[7]

A inițiat un Laborator de Teatru pentru profesioniști la Teatrul Bulandra în perioada 2010-2012.

În anul 2013 Andreea începe o nouă etapă a carierei sale: debutează ca regizoare cu spectacolele „Shot sau Comedia relațiilor” de Theresa Rebeck și „Moș Crăciun e o jigodie” iar după un an se dedică pentru prima dată teatrului de improvizație în cadrul spectacolelor „Comedy Show” de la Teatrul La Scena.^[8]

În 2015 a inaugurat un Curs de Teatru destinat non-actorilor împreună cu coregrafa Carmen Coțofană.

Anul 2016 este plin de proiecte pentru Andreea Bibiri. Filmează din nou pentru TVR 2 la piesa „Livada de vișini” de Cehov regizat de Alexndru Lustig.^[9]

După 21 de ani de carieră joacă în primul ei spectacol one-woman show la Teatrul de Artă din București în regia lui Daniel Grigore-Simion. Este vorba de „O femeie singură” scris de Dario Fo și Franca Rame.^[10]

Andreea Bibiri a fost căsătorită cu regizorul Alexandru Berceanu în perioada 2003-2010. Are două fete, Ivona și Sașa. Sora sa, Raluca Bibiri, este producător la TVR și lector universitar la CESI (Centrul de Excelență ȋn Studiul Imaginii).

ROLURI ÎN PIESE DE TEATRU

Teatrul Bulandra

• 1995 - Eleva - „Lecția” de Eugene Ionesco, regia Vlad Massaci
• 1996 - Vecina - „Ultimele știri” de Adrian Dohotaru, regia Mara Pașici
• 1997 - Principesa Adelma - „Turandot” de Carlo Gozzi, regia Cătălina Buzoianu
• 1998 - Crina - „Trandafirii roșii” de Zaharia Bârsan, regia Vlad Massaci
• 1998 - Tânara D'Holbach - „Libertinul” de Éric-Emmanuel Schmitt, regia Alexandru Tocilescu
• 1999 - Goneril - „Regele Lear” de William Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu
• 2001 - Fata în plus - „Există nervi” de Marin Sorescu, regia Șerban Puiu
• 2001 - Sonia Aleksandrovna - „Unchiul Vanea” de Anton Cehov, regia Yuri Kordonsky
• 2003 - Agafia Tihonovna - „Căsătoria” de Nikolai Gogol, regia Yuri Kordonsky
• 2004 - Punami II - „Punami” de Ștefan Peca, regia Alexandru Berceanu
• 2005 - Frida - „Henric al IV-lea” de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei
• 2005 - Fata vitregă - „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei
• 2008 - Edgar - „Lear” de William Shakespeare, regia Andrei Șerban
• 2011 - Mama - „Îngropați-mă pe după plintă” de Pavel Sanaev, regia Yuri Kordonsky
• 2011 - Marlene - „Top girls” de Caryl Churchill, regia Alexandru Berceanu

Teatrul Național Radiofonic

• 2004 - Prințesa - „Alb-negru sau trista poveste a prințesei din cel mai mic regat” de Irina Soare, regia Mihai Lungeanu
• 2004 - „Ferma de struți” de Olga Delia Mateescu, regia Dan Puican
• 2004 - Mariana - „Tartuffe” de Molière, regia Ion Vova
• 2004 - „Jurământul” - de Dan Tărchilă, regia Vasile Manta
• 2005 - Gerda - „Pelicanul” de August Strindberg, regia Dan Puican
• 2005 - Ea - „Pragul” de Alexandru Uiuiu, regia Gavril Pinte
• 2006 - Agafia - „Căsătoria” de Nikolai Gogol, regia Dan Puican
• 2007 - Lina - „Proceduri de reglementare a diferențelor” de Dimitris Dimitriadis, regia Cezarina Udrescu
• 2008 - Sașa - „Platonov, un Hamlet de provincie” de Anton Cehov, regia Dan Puican
• 2009 - „Ambasadorul și ambasadoarea” de Vasile Manta, regia Cezarina Udrescu
• 2013 - Ilinca - „Iarna cărților noastre” de Ana Boariu, regia Ana Boariu

Teatrul Luni de la Green Hours

• 2001 - Sandy - „Zi că-i bine” de Wil Calhoun, regia Florin Piersic, Jr.
• 2004 - Betty - „Preludiu prelungit” de Frederick Stroppel, regia Alexandru Berceanu
• 2005 - Fata - „America știe tot” de Nicole Duțu, regia Radu Afrim
• 2005 - Mio - „România 21” de Ștefan Peca, regia Ștefan Peca
• 2008 - Masha - „Concreții” de Vladimir Sorokin, regia Alexandru Mihăescu
• 2009 - Lisa - „Undo '90” de Frederick Stroppel & Andreea Bibiri, regia Radu Apostol
• 2011 - Victor - „Noi 4” de Lia Bugnar, regia Dorina Chiriac
• 2012 - Olga - „Moscova-Atena” de Evdokimos Tsolakidis, regia Adriana Zaharia
• 2013 - Lorna, Kate, Kay, Liza - „Shot sau Comedia relațiilor” de Theresa Rebeck, regia Andreea Bibiri

Alte teatre

• 1997 - Femeia C - „Trei femei înalte” de Edward Albee, regia Vlad Massaci, Teatrul de Comedie (București)
• 1997 - Pegeen Mike -„Năzdrăvanul Occidentului” de John Millington Synge, regia Nona Ciobanu, Teatrul Național (București)
• 2003 - Sara cea mică - „Fata de pe canapea” de Jon Fosse, regia Iulian Suman, Teatrul Act (București)
• 2004 - Jenny - „Shape of things (Forma lucrurilor)” de Neil LaBute, regia Vlad Massaci, Teatrul Act (București)
• 2006 - Grace - „Purificare” de Sarah Kane, regia Andrei Șerban, Teatrul Național Lucian Blaga (Cluj Napoca)
• 2006 - Nina Zarecinaia - „Pescărușul” de Anton Cehov, regia Andrei Șerban, Teatrul Național Radu Stanca (Sibiu)
• 2012 - Flori - „Io te-am făcut, Io te omor” de Bianca Andreea Lupu, regia Sorin Poamă & Vera Ion, Teatrul de Artă (București)
• 2013 - Josette - „Moș Crăciun e o jigodie” de "Le Splendid" & Oana Tudor, regia Andreea Bibiri, Godot Cafe-Teatru / Teatrul La Scena (București)
• 2014 - Ea - „Cremă de zahăr ars. Astăzi îi spunem dragoste” de Iris Spiridon, regia Iris Spiridon, Godot Cafe-Teatru (București)
• 2014 - Diverse personaje - „Comedy Show” (Teatru de improvizație), Teatrul La Scena (București)
• 2016 - Maria - „O femeie singură” de Dario Fo & Franca Rame, regia Daniel Grigore-Simion, Teatrul de Artă (București)

Roluri în facultate

• Rosalinda - „Cum vă place” de William Shakespeare
• Marina - „Bădaranii” de Carlo Goldoni
• Ioana - „Delirul” de Marin Preda
• Logodnica - „Nunta însângerată” de Federico García Lorca

ROLURI ÎN TELEVIZIUNE

Filmografie

• 1996 - Secretară de platou - „Stare de fapt”, regia Stere Gulea
• 1999 - Reportera TV - „Fii cu ochii pe fericire”, regia Alexandru Maftei
• 2003 - Irina Ardelean - „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, regia Lucian Pintilie
• 2004 - Corina - „Damen Tango”, regia Dinu Tănase
• 2006 - Lăcrămioara - „Iubire cu pumnul”, regia Ana Mărgineanu
• 2006 - Irina - „Și totul era nimic...”, regia Cristina Nichitus
• 2006 - Miruna - „Răzbunarea”, regia Adrian Sitaru
• 2006 - Vânzătoare rochii de mireasă - „Offset”, regia Didi Danquart
• 2012 - Ana - „Despre oameni și melci”, regia Tudor Giurgiu
• 2014 - Mama - „De ce au dispărut dinozaurii”, regia Mihai Ghiță

Seriale

• 2001 - Balerina - „Vertiges (Mauvais présage)”
• 2002 - Eva Antal - „În familie”, regia Adrian Sitaru, Radu Jude, Cosmina Popescu, Olga Avramov (Prima TV)
• 2006 - Silvia Damian - „Daria, iubirea mea”, regia Alex Fotea (Acasă TV)
• 2009 - Mamă dependentă de droguri - „Doctori de mame”, regia Peter Kerek (Acasă TV)
• 2010 - Ruxandra - „În derivă”, regia Adrian Sitaru & Titus Muntean (HBO România)
• 2012 - Ruxandra - „În derivă II”, regia Adrian Sitaru & Titus Muntean (HBO România)
• 2015 - Ileana Corbu - „Lecții de viață”, regia Titus Scurt (Pro TV)

Teatru

• 2014 - Sonia Aleksandrovna - „Unchiul Vanea” de Anton Cehov, regia Yuri Kordonsky (TVR 2)
• 2016 - Varia - „Livada de vișini” de Anton Cehov, regia Alexandru Lustig (TVR 2)

Film documentar

• 2005 - „Neuitate personaje” realizat de George Banu & Dominic Dembinski
• 2009 - „Fratelui meu din exil” realizat de Ana Boariu

REGIE

Teatru

• 2013 - „Shot sau Comedia relațiilor” de Theresa Rebeck
• 2013 - „Moș Crăciun e o jigodie” de "Le Splendid" & Oana Tudor

DUBLAJ LA DESENE ANIMATE ȘI FILME

• 1998 - Vitani adultă - „Regele Leu 2: Regatul lui Simba”
• 1999 - „Al Treisprezecelea an”
• 2002 - Sarabi - „Regele Leu”
• 2006 - Chip - „Chip și Dale”
• 2007 - Fiona - „Shrek al Treilea”
• 2009 - Chip - „Clubul lui Mickey Mouse”
• 2009 - „Citește și plângi”
• 2010 - Fiona - „Shrek pentru totdeauna”
• 2010 - Chip - „Să râdem cu Mickey!”
• 2011 - Ki - „Mămici pentru Marte”
• 2011 - Mary - „The Muppets”
• 2012 - Shira - „Epoca de gheață 4: Continente în derivă”
• 2013 - Smurfette - „Ștrumpfii 2”
• 2015 - Nyx - „Clopoțica și Legenda Bestiei de Nicăieri”

* 1975: Christina Rene Hendricks (n. 3 mai 1975) este o actriță americană cunoscută pentru rolul ca Joan Holloway din serialul Mad Men de pe AMC și pe cel ca Saffron din serialul de scurtă durată al celor de la NBC, Firefly. Hendricks a fost numită „cea mai sexy femeie din lume” într-un sondaj din anul 2010, realizat de revista Esquire în rândul cititoarelor sale

·         1976: S-a nascut gimnasta romanca de talie mondială Vanda Hadarean laureată cu argint olimpic la Barcelona 1992. Locuiește actualmente în Canada și practică fitness-ul. Este Miss Fitness Canada 2008 și pe 11 septembrie 2008 a fost încoronată Miss Fitness World în Las Vegas, pentru a doua oară.
* 1976: Roberto Luís Gaspar de Deus Severo (n. 3 mai 1976), cunoscut ca Beto, este un fost fotbalist internațional portughez, care juca pe postul de fundaș central.

El și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale profesionale la Sporting, unde în decursul a zece sezoane a jucat în peste 300 de meciuri oficiale câștigând 5 titluri majore.

Beto a representat echipa națională de fotbal a Portugaliei la Campionatul Mondial de Fotbal 2002 ași la două Campionate Europene, adunând 31 de selecții la națională.

* 1976: Jérôme Tissot (n. 3 mai 1976), cunoscut după numele de scenă Muttonheads, este un DJ francez și producător de muzică electronică.

* 1976: Mihaela Pârâianu este o jucătoare de handbal din România. În prezent evoluează la clubul CS Tomis Constanța.

* 1979: Genevieve Nnaji născută pe 3 mai 1979, la Mbaise, Nigeria ^[2] este una dintre cele mai cunoscute actrițe nigeriene. În 2005 a câștigat African Movie Academy Award ca cea mai bună actriță.

* 1980: Mircea Alexandru Bornescu (n. 3 mai 1980, București, România) este un portar român de fotbal retras din activitate, care a evoluat la 9 cluburi de fotbal toate din România.

* 1980: Andrea Cossu (n. 3 mai 1980, Cagliari) este un fotbalist italian care evoluează pe postul de mijlocaș la clubul italian Cagliari Calcio. Din 2008 a jucat pentru Cagliari în peste 200 de meciuri de campionat. Cossu a jucat și pentru echipa națională de fotbal a Italiei în 2 meciuri.^[1] Cossu played the game, held on 3 March 2010, as a starter: the match ended in a 0–0 draw.

* 1981: Benoît Cheyrou (n. 3 mai 1981 în Suresnes) este un fotbalist francez care evoluează la clubul Olympique de Marseille în Ligue 1, pe postul de mijlocaș.

* 1981: Oana Florica Chirilă (n. 3 mai 1981, Cluj-Napoca) este o jucătoare de handbal profesionistă din România. În prezent evoluează la CS Măgura Cisnădie

* 1982: Tibor Florian Moldovan (n. 3 mai 1982, Târgu Mureș, Mureș) este un jucător de fotbal român de etnie maghiară. În prezent este legitimat la clubul Gloria Bistrița.

* 1983: Fernanda Brandao (n. 3 mai 1983, Belo Horizonte) este o cântăreață braziliană, care trăiește în Germania. Ea a fost cântăreață solo sub numele de "Laava" și a devenit cunoscută cu trupa "Hot Banditoz" de muzică pop

* 1983: Alin George Moldoveanu (n. 3 mai 1983, Focșani) este un trăgător de tir român ce participă în competiții la categoria tragere cu „pușcă cu aer comprimat 10 m”. A devenit campion olimpic la tir la Jocurile Olimpice de vară din 2012. A concurat de asemena și la Jocurile din 2008, atunci obținând locul 4.

Moldoveanu a câștigat medalia de aur la categoria „pușcă cu aer comprimat 10 m” la Olimpiada de vară din 2012 cu un scor total de 702,1 puncte. El a avut scorul de 599/600 în calificări, egalând recordul olimpic și scorul de 103.1/109 în finală. El mai are în palmares o medalie de bronz la „Campionatul European de Tir de la Győr din 2004”, patru medalii de argint și una de aur la cupe mondiale, și una de argint la „Campionatul Mondial de Tir de la Zagreb din 2006”.

* 1983: Satoru Yamagishi (n. 3 mai 1983) este un fotbalist japonez.

* 1985: Ezequiel Iván Lavezzi (pronunție în spaniolă: /eseˈkjel iˈβan laˈβesi/; pronunție în italiană: /laˈvedd͡zi/; n. 3 mai 1985) este un fotbalist internațional argentinian, care în prezent evoluează la clubul chinez Hebei China Fortune, împrumutat de la clubul Paris Saint-Germainșila echipa națională de fotbal a Argentinei, pe poziția de atacant sau mijlocaș ofensiv.

* 1986: Jimmy Robertson (n. 3 mai 1986, Bexhill, Regatul Unit) este un jucător englez de snooker.

A atins locul 21 mondial în martie 2019, aceasta fiind cea mai bună clasare din cariera sa. JR a câștigat doar un singur turneu în carieră (Mastersul European din 2018).

* 1987: Marian Cârjă (n. 3 mai 1987, Galaţi, România) este un fotbalist românretras din activitate, care a evoluat pe postul de fundaș.

* 1989: Katinka Hosszú (n. 3 mai 1989,^[1] Pécs, Ungaria) este o înotătoaremaghiară, care a cucerit trei medalii de aur și una de argint din patru participări olimpice consecutive: Atena 2004, Beijing 2008, Londra 2012și Rio de Janeiro 2016. Ea este și triplă campioană mondială în bazin lung. Deține recordul mondial la 100 m mixt, la 200 metri mixt (bazin scurt și bazin lung), la 400 metri mixt (bazin scurt și bazin lung), la 100 metri spate (bazin scurt) și la 200 metri spate (bazin scurt).

* 1990: Fernando Henrique Quintela Cavalcante (n. 3 mai 1990, în São Paulo, Brazilia) este un fotbalist brazilian, în prezent liber de contract. Ultima dată el a evoluat la clubul Zimbru Chișinău în Divizia Națională.

* 1995: Ömer Cerrahoğlu (n. 3 mai 1995^[1]) este un copil minune român, afirmat în domeniul matematicii, fost elev la Colegiul Național Gheorghe Șincaidin Baia Mare. Cerrahoğlu este excepțional dotat pentru matematică, fiind unul din componenții lotului de matematică al României, care a participat la ultimele patru Olimpiade Internaționale de Matematică, cele din 2009, 2010, 2011 și 2012, concursuri în care obținut medalii de aur, argint, argint, respectiv de aur.