8 IUNIE 2021

 1. /8 IUNIE 2021 - ISTORIE PE ZILȘE - Evenimente; Nașteri

Evenimente

·         68 e.n. : Galba este proclamat imparat de Senatul roman. A fost primul împărat al Anului celor patru împărați. Născut la Terracina (Latium) într-o ilustră familie senatorială, Galba devine în anul 60 guvernator al provinciei Hispania Tarraconensis, după o lungă carieră militară. Proclamat împărat de către legiunile sale și recunoscut și de senatul din Roma la 9 iunie 68, sosește în octombrie în capitală. Instaurează un regim de austeritate în domeniul financiar și de severitate în cadrul armatei. Excelent în poziții subordonate și în administrația provincială, Galba nu corespunde însă funcției supreme. Răscoala legiunilor din Germania îl proclamă împărat la 1 ianuarie 69 pe Aulus Vitellius. Acest lucru îl determină pe Galba să-l adopte pe L. Calpurnius Piso Frugi Licinianus, numindu-l caesar și coregent. Dezamăgit în speranța sa de a fi adoptat, M. Salvius Otho profită de nemulțumirea provocată în rândul pretorienilor de refuzul donativului, instigându-i împotriva împăratului. La 15 ianuarie 69, Galba și Calpurnius Piso sunt uciși în for de către pretorieni răzvrătiți.

·         793: Raid al  vikingilor  în Northumbria, considerat ca început al  invaziei scandinave din Anglia.

·         1042: Eduard Confesorul (n.cca. 1003 – d.5 ianuarie 1066)  devine rege al Angliei. A fost penultimul rege anglo-saxon al Angliei si ultimul al casei de Essex, inainte de invazia normanzilor. Când Eduard a murit în 1066, a fost urmat de Harold Godwinson, care a fost învins și ucis în același an de către normanzii lui William Cuceritorul, în Bătălia de la Hasting. A fost canonizat în 1161 de către Papa Alexandru al II-lea și este comemorat pe 13 octombrie de către Biserica Angliei și Biserica Romano-Catolică din Anglia și Țara Galilor.

·         1794: Revolutionarul francez Robespierre, inaugureaza o religie de stat noua, Cultul Fiinţei Supreme, cu mari festivaluri organizate peste tot în Franţa. Acest cult a fost precedat de deismul promovat de iluministii Voltaire si Rousseau, de la care s-a inspirat Robespierre si a fost interzis in anul 1803.

·         1838: În Bucuresti, a fost deschisă la Colegiul Sf. Sava prima bibliotecă publică. Fondul acesteia se află, în prezent, în colecţia Bibliotecii Metropolitane “Mihail Sadoveanu”.

·         1867: Imparatul Austriei Franz Joseph, a fost încoronat la Buda, în Biserica Mátyás,  rege apostolic al Ungariei (1867-1916) și în această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin crearea statului  dualist  Austro-Ungaria. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și  cea a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului. A  murit la 21 noiembrie  1916, la vârsta de 86 de ani la Palatul Schönbrunn din Viena  și a fost înmormântat în Cripta Imperială de la  Mănăstirea Capucinilor din Viena, după 9 zile, la 30 noiembrie. I-a succedat la tron împăratul Carol I al Austriei. Imperiul Austro-Ungar s-a destramat in 1918, dupa infrangerea suferita in primul razboi mondial.

·         1884: Modificarea a 25 de articole ale Constitutiei Romaniei din 1866. Este modificata, printre altele, legea electorala: numarul senatorilor crestea de la 70 la 148, al deputatilor de la 120 la 183 iar corpul electoral se diviza in trei colegii pentru Camera Deputatilor si doua colegii pentru Senat. Votarea legii marcheaza ruptura definitiva dintre cele doua principale grupari ale Partidului Liberal: “bratienistii” si “rosettistii”.

·         1897: La sediul ziarului „L´Indépendance Roumaine” Cinematograful “Lumiere” a prezentat in premiera primele trei subiecte de actualitati romanesti, filmate la 10 mai 1897, de catre operatorul francez Paul Menu. Francezul Paul Menu este autorul primelor filmări din România (realizate în intervalul 10 mai – 20 iunie 1897). ”Defilarea„, a fost un film documentar-reportaj despre defilarea militara din Bucuresti, din 10 mai 1897, cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, realizat de opticianul si fotograful francez Paul Menu (1876-1973) pentru firma Lumiere (a fratilor Louis si Auguste Lumiere, cei care au aratat lumii minunea fotografiilor in miscare). Filmul este considerat prima filmare din Romania, alaturi de alte doua filmari realizate in aceeasi zi, de acelasi cineast si legate tot de sarbatorirea zilei de 10 mai 1897. Lucrarile de laborator au fost executate la firma „Lumiere” din Lyon.

·         1922: Are loc, la Belgrad, nunta Principesei Maria-Mignon a Romaniei cu Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici). Logodna a avut loc la 20 februarie 1922, la Bucuresti.

·         1922: A avut loc, la Belgrad, primul meci international de fotbal al echipei nationale a Romaniei (”Cupa prieteniei romano-iugoslave”). Partida Iugoslavia-România se termină cu scorul de 1-2.

·         1930: Parlamentul îl proclamă pe Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României, sub numele de Carol al II-lea. S-a incheiat astfel prima domnie a regelui Mihai I (inceputa la 20.07.1927, ca urmare a mortii regelui Ferdinand I, si desfasurata sub tutela unei Inalte Regente). Principelui mostenitor Mihai i se confera titlul de “Mare Voievod de Alba Iulia”. Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Carol a fost primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul Primului Război Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la tron, neacceptate de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit familia și a rămas în străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit tronul la moartea regelui Ferdinand, în 1927. În contextul politic creat de morțile regelui Ferdinand și a lui Ionel Brătianu, cât și de lipsa de fermitate a regenței conduse de principele Nicolae, Carol s-a întors în 1930 în România, detronându-și propriul fiu. Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice și financiare. Carol a fragilizat sistemul de partide, numind adesea la guvernare facțiuni minoritare ale partidelor istorice și cochetând cu idea unor guverne de concentrație națională, precum guvernul Iorga-Argetoianu. De asemenea, a permis formarea unei camarile corupte în jurul său, sub patronajul Elenei Lupescu. Către sfârșitul anilor ’30, situația politică internă s-a deteriorat sub influența situației internaționale și a acțiunilor regelui, în 1938 fiind instaurată dictatura regală (prin înlăturarea constituției din 1923 și desființarea partidelor politice, înlocuite cu un partid unic, Frontul Renașterii Naționale, patronat de rege). Anul 1940 a consemnat fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS, situație care a avut efecte dezastruoase asupra reputației monarhului român. Reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol, care a fost obligat să abdice de către generalul Ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren special încărcat cu averi, nelipsind mult să fie asasinat de către legionari, care au tras asupra trenului. După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege a dorit să se întoarcă la cârma țării și să-și detroneze din nou fiul, însă a fost oprit de Aliații vestici. S-a căsătorit în cele din urmă cu Elena Lupescu, murind în exil. Dotat cu o inteligență extraordinară și pasionat de cultură, al cărei patronaj rămâne una din realizările sale majore, reputația lui Carol este pătată de viața sa privată, care a interferat cu administrarea treburilor de stat, și de măsurile brutale luate împotriva Gărzii de Fier. Carol rămâne o personalitate controversată. De altfel, nici Mihai nu a mai reluat vreodată legătura cu el, neluând parte nici la ceremonia de înhumare a rămășițelor lui Carol la Mănăstirea Curtea de Argeș, în 2003.

·         1941: Al doilea război mondial: aliaţii invadeaza Siria şi Libanul.

·         1948 - Primul vehicul care a purtat denumirea Porsche este oficial prezentat în această zi. Nu era un automobil de serie, ci un concept preserie denumit No1, din care a luat însă naştere imediat modelul 356. Acest concept fabricat manual şi cu o caroserie din aluminiu era încununarea talentului lui Ferdinand Porsche, una dintre figurile cele mai importante ale automobilismului. Porsche şi-a făcut debutul în domeniul automobilistic în 1900 cu un automobil electric prezentat la un târg la Pris. Ulterior a devenit director general al Daimler în Austria, iar în 1916 a ajuns la sediul central al Daimler din Stuttgart. Atunci când Daimler a fuzionat cu Benz, Ferdinand Porsche s-a ocupat de proiectarea unor modele de curse Mercedes glorioase în acea perioadă, cum ar fi spectaculosul Mercedes SSK. În 1931 austriacul a lăsat Daimler şi a hotărât să îşi facă propria companie. La insistenţele lui Adolf Hitler a creat prototipul original al primului automobil Volkswagen, denumit KdF, Kraft durch Freude, prototipul din care a luat naştere practic Volkswagen Beetle. Ferdinand Porsche a fost trimis în spatele gratiilor pentru legături cu regimul nazist, dar fiul său Ferry i-a plătit cauţiunea şi cei doi împreună au hotărât să îşi transpună în realitatea visul,un model sport care să le poarte numele. Astfel a ieşit Porsche 356, un roadster cu aceeaşi formă de buburuză imprimată şi primului model Volkswagen.La fel ca şi "maşina poporului" 356 avea o arhitectură cu motorul amplasat posterior şi propulsie pe roţile din spate şi chiar prototipul No1 avea multe părţi împrumutate de la Volkswagen din raţionamente de eficienţă. Ulterior s-a pierdut legătura cu VW şi acest model a fost produs la uzina din Zuffenhausen, cu o caroserie din oţel. Modelul a stat pe firmamentul Porsche până în 1965, în tot acest timp fiind produse peste 76.000 de unităţi.

·         1949: Scriitorul englez George Orwell  a publicat  romanul  O mie nouă sute optzeci și patru, o critica acida a  vietii într-un regim totalitar. George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter – fotografia de pe legitimația de ziarist (1933).

·         1982: Cea mai mare bătălie aeriană: În 1982, 96 de avioane de vânătoare israeliene s-au luptat cu 100 de avioane de vânătoare siriene, susţinute şi de 19 lansatoare de rachete sol-aer, în ceea ce va deveni una dintre cele mai mari băătlii aeriene din toate timpurile. Israelul are o istorie bogată de conflicte cu vecinii, în special din anii 60 până la sfârşitul anilor ’80. O serie de bătălii mici cu Egiptul au rezultat într-o lecţie dură învăţată de Forţele Aeriene Israeliene (IAF), după ce au pierdut numeroase lupte împotriva rachetelor sol-aer, potrivit Business Insider. Totuşi, IAF şi-a învăţat lecţia, şi pe 8 iunie 1982, a atacat 19 baterii siriene sol-aer postate la graniţă. În primele două ore de luptă, IAF a distrus 17 dintre baterii fără pierderi. Apoi, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată. Sirienii au trimis 100 de MIG-uri pentru a intercepta cele 96 de avioane israeliene F-15, F-16 şi F-4 care atacau bateriile antiaeriene de la graniţă. Flota de avioane siriene a fost depistată de un avion israelian E-2C Hawkeye, de control şi avertizare, şi a reuşit să dea instrucţiuni avioanelor de vânătoare.  Pe măsură ce forţele israeliene avansau, se trăgea atât cu rachete Sidewinder, cu detectoare de căldură, cât şi cu Sparrow, ghidate prin radar, care au distrus 29 din cele 100 de avioane siriene. Dar IAF nu terminase. Erau încă 2 baterii siriene care trebuiau eliminate. Aşa că pe 10 iunie s-au întors să termine misiunea. Forţele aeriene siriene au atacat din nou convoiul israelian, însă şi de această dată israelieni iau reuşit să distrugă 35 de avioane siriene fără nicio pierdere.   Victoria s-a datorat în mare parte experienţei piloţilor israelieni, care aveau foarte multă experienţă, însă şi sirienilor, care ”şi-au făcut-o cu mâna lor”, pentru că foloseau o staţie de comunicare de la sol, care a fost bruiată de israelieni. Astfel că avioanele siriene zburau în cercuri, nu aveau idee ce să facă şi cum să se coordoneze. Conflictul dintre cele două ţări a continuat până în iulie. Într-o lună de lupte, Israel a pierdut două avioane, în timp ce Siria a pierdut cel puţin 87. 

·         1986: Kurt Waldheim, fost secretar general al O.N.U. este ales presedinte al Austriei. A fost acuzat de crime de genocid in timpul celui de-al doilea razboi mondial impotriva evreilor din Salonic si a partizanilor iugoslavi. Cea mai mare parte a statelor europene si Statele Unite l-au declarat personna non grata. Kurt Josef Waldheim (n. 21 decembrie 1918 – d. 14 iunie 2007, Viena) diplomat și politician austriac. A ocupat posturile de Secretar General al Națiunilor Unite între 1972 și 1981, și apoi a fost Președinte al Austriei între 1986 și 1992. Singura tara pe care a putut-o vizita in timpul mandatului sau a fost Vaticanul. Cu toate acestea si-a dus pana la capat mandatul de presedinte al Austriei (1992).

·         1987: Confruntari intre militia est-germana si cca. 4 000  de tineri stransi langa  Zidul Berlinului pentru a asculta formatia de muzica pop Genesis care concerta de cealalta parte a zidului, in Berlinul Occidental.

·         1990: A aparut primul numar al revistei “Romania Mare”, sub conducerea lui Corneliu Vadim Tudor

·         1995: A fost lansată naveta „Discovery", această misiune marcând al 100-lea zbor spațial american cu personal uman la bord (Cap Canaveral, Florida)

·         2004: Pentru prima dată după 1882, s-a produs un fenomen astronomic deosebit: planeta Venus a trecut prin fațaSoarelui, între orele 05.20 și 11.24 GMT, fenomen observat de peste trei sferturi din populația Terrei

·         2008 - Înalt Preasfinţitul Mitropolit Teofan a fost întronizat Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la Catedrala Mitropolitană din localitate. Scaunul de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a rămas vacant după ce, în 12 septembrie 2007, IPS Daniel a fost validat în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Nașteri

·         1671: S-a nascut compozitorul si violonistul italian Tomaso Giovanni Albinoni; ( d.17 ianuarie 1751). A scris circa cincizeci de opere dintre care 28 au fost scrise in Veneția între 1723 și 1740, dar în prezent este citat în principal pentru muzica sa instrumentală. Muzica sa instrumentală a atras atenția în mod deosebit lui Johann Sebastian Bach, care a scris cel puțin două dintre fugile sale pe teme de Albinoni și a folosit în mod constant basul la exercițiile de armonie pentru elevii săi. Mare parte a operei lui Albinoni s-a pierdut în cel de al II lea război mondial, prin distrugerea Bibliotecii de stat din Dresda, astfel încât se cunoaște foarte puțin din viața și opera sa de după mijlocul anilor 1720. Faimosul sau Adagio in Sol Minor  a fost reconstituit de Remo Giazotto, după un fragment al părții lente din trio sonata, ce s-a descoperit printre ruinele Bibliotecii de stat din Dresda.

·         1743: S-a nascut aventurierul italian  Alessandro Cagliostro  (d. 1795). El a fost urmărit penal în afacerea  colierului  de diamante in care au  fost implicati regina Frantei Marie Antoinette  şi Printul  Louis de Rohan. A fost inchis  la Bastilia  nouă luni, dar în cele din urmă achitat, atunci când nici o dovadă a putut fi găsita privind implicarea sa in aceasta  afacere. Cu toate acestea, el a fost obligat  să părăsească Franţa, şi a plecat în Anglia. Cagliostro  a părăsit Anglia pentru a vizita Roma, iar la 27 decembrie 1789 a fost arestat şi încarcerat în Castel Sant’Angelo . Curând după aceea el a fost condamnat la moarte, sub acuzatia de a fi mason. Papa i-a schimbat sentinţa,  la închisoare pe viaţă, iar dupa ce incearca sa evadeze, a fost mutat la Cetatea San Leo, unde a si murit. Autorul portughez  Camilo Castelo Branco  afirma ca  Alessandro Cagliostro ar fi  intemeietorul Ritului francmasonic  egiptean. Conform marturiei  lui Casanova, contemporanul sau, Cagliostro ar fi  fost si  un  mare falsificator.
* 1745: Caspar Wessel (n. 8 iunie 1745 la Jonsrud, Vestby - d. 25 mai 1818 la Copenhaga) a fost un matematician și cartograf norvegiano-danez.

Este primul care a propus (în 1799) interpretarea geometrică a numerelor complexe. De asemenea, prin lucrarea Om direktionens analytiske betegning, et forney, anrendt fornemmelig til plane og sphaeriske polygoners oplosning ("Asupra reprezentării analitice a direcțiilor"), poate fi considerat ca precursor al introducerii ideii de vector. În această lucrare sunt descrise, pentru prima dată, numerele imaginare, dar și cuaternionii. Tot aici este expusă o demonstrație a teoremei lui Cotes.

A deținut funcția de topograf al Academiei Regale Daneze.

A fost fratele mai tânăr al scriitorului Johan Herman Wessel.

·         1761: Juliane de Hesse-Philippsthal (8 iunie 1761 – 9 noiembrie 1799), a fost contesă de Schaumburg-Lippe, căsătorită în 1780 cu contele Filip al II-lea, Conte de Schaumburg-Lippe. Ea a servit ca regentă de Schaumburg-Lippe în timpul minoratului fiului ei din 1787 până în 1799.

Juliane a fost fiica landgrafului Wilhelm de Hesse-Philippsthal (1726–1810) și a soției acestuia, Ulrike Eleonore de Hesse-Philippsthal-Barchfeld (1732–1795). Și-a petrecut tinerețea la 's-Hertogenbosch, unde tatăl ei a servit ca general german. Ea a primit o educație germană.

La 10 octombrie 1780, la Philippsthal, ea s-a căsătorit cu contele Filip Ernest de Schaumburg-Lippe. Filip Ernest, care avea 57 de ani, era văduv și din cei patru copii din prima căsătorie nu mai trăia niciunul. El a murit după șapte ani de la căsătoria cu Juliane. Contesa Juliane a preluat guvernarea împreună cu contele Johann Ludwig, Reichsgraf von Wallmoden-Gimborn în timpul minoratului fiului ei Georg Wilhelm. Imediat, landgraful Wilhelm de Hesse-Kassel a ocupat Schaumburg-Lippe militar, susținând că este un fief al Hesse și vacant după decesului lui Filip al II-lea. Cu sprijin de la Hanovra, Prusia și de la Consiliul Imperial, Juliane a scăpat rapid e trupele hessiane.

Guvernarea Julianei este considerată extrem de benefică. Ea a efectuat reforme aprofundate ale economiei și educației, a redus curtea, a continuat politica tolerantă față de evrei introdusă de socrul ei și a reușit să reducă impozitele. Ea l-a numit pe Bernhard Christoph Faust ca medicul ei personal și l-a ajutat în mod semnificativ odată cu introducerea inoculării variolei (o metodă de prevenire a variolei).

Juliane a inițiat reconstrucția casteluluio Hagenburg și este considerată fondatoarea spa-ului Bad Eilsen.

A murit în urma unei răceli grave și a fost înmormântată în mausoleul din pădurea Schaumburg. Contele von Wallmoden-Gimborn a continuat să acționeze ca regent pentru fiul ei care avea aproape 15 ani.

Copii: 

• Contesa Eleonore Luise (1781-1783)
• Contesa Wilhelmine Charlotte (1783-1858)
• Contele Georg Wilhelm (1784-1860)
• Contesa Karoline Luise (1786-1846)

Juliane de Hesse-Philippsthal

·         1810: Robert Schumann, compozitor german (d. 1856). Robert Schumann (n. 8 iunie 1810 – d. 29 iulie 1856) compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX. Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei. Locul său este printre fruntașii romantismului german.
* 1829: John Everett Millais (n. 8 iunie 1829, Southampton - d. 13 august 1896, Londra) a fost un pictor englez aparținând cercului prerafaeliților.
John Everett Millais s-a născut la 8 iunie 1829 la Southampton. Provine dintr-o familie înstărită din Jersey. Talentul său în domeniul desenului și al picturii se manifestă foarte timpuriu și, în anul 1840, tânărul, în vârstă de 11 ani, este admis la Royal Academy of Arts din Londra, pe care a absolvă în anul 1847. Un an mai târziu, împreună cu Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, înființează confreria prerafaelită. În 1849 expune primul său tablou în stil prerafaelit, Lorenzo și Isabella, inspirat după un poem de John Keats. Tabloul întitulat Christos în casa părintească, expus în anul 1850, stârnește o furtună de proteste. Reacții la fel de furioase provoacă și lucrările expuse în anul următor. Când Millais expune în 1852 tabloul Ofelia, totul se schimbă însă după intervenția celebrului critic de artă John Ruskinîn favoarea operelor pictorilor prerafaeliți. Millais repurtează un succes imens. Se împrietenește cu Ruskin, în 1853 petrec împreună vacanța în Scoția. Ruskin este însoțit de soția sa, Effie, de care Millais se îndrăgostește. Effie se desparte de John Ruskin, după un divorț scandalos, și - în 1855 - se căsătorește cu Millais.

În tabloul Christos în casa părinților săi, Millais zugrăvește o temă biblică, prezentând oameni simpli într-un atelier de dulgherie, ale cărui detalii le redă cu acurateță. Millais atrage astfel atenția asupra originii simple a Sfintei Familii. Acest realism descriptiv aplicat la o temă religioasă trecea în Anglia victoriană drept o adevărată blasfemie.

Ofelia a fost prezentată la Royal Academy în 1852, când John Ruskin s-a ridicat în apărarea prerafaeliților. Lucrarea cucerește aprecieri elogioase din partea criticilor și a publicului. Pentru obținerea luminozității nuanțelor, Millais folosește metoda pictării pe fond încă umed.

• 

  Christos în casa părinților săi 1850, Tate Gallery, Londra
     
• 

  Ofelia 1852, Tate Gallery, Londra
     
• 

  Fata oarbă 1856, Art Gallery, Birmingham
     
• 

  Frunziș de toamnă 1856, City Art Galleries, Manchester
   
• 

  Jefta 1867, National Museum of Wales, Cardiff
     
• 

  Copilăria lui Raleigh1871
     
• 

  Portretul lui Effie Millais1873, Museum and Art Gallery, Perth

Fata oarbă și Frunziș de toamnă sunt printre cele mai reușite tablouri pictate de Millais. Sunt exemple caracteristice pentru noua metodă pe care artistul o aplică începând din a doua jumătate a anilor cincizeci. Este perioada în care pictorul schimbă tematica lucrărilor sale, ca și stilul său. Renunță la temele literare, narative, își schimbă metoda foarte minuțioasă și riguros realistă și își simplifică tablourile, îmbogățind în aceleși timp efectele lor cromatice.

Tablourile Jefta, Tinerețea lui Raleigh și Portretul lui Effie Millais sunt exemple pentru trecerea lui Millais la academism.

John Everett Millais

John Everett Millais - Autoportret, 1875

·         1851:  Arsène d'Arsonval, medic, fizician și inventator francez (d. 1940)
* 1877: Nicolae Vulovici (n. 8 iunie 1877, Calafat, România – d. 8 septembrie1916, Sânmartin, Harghita, Austro-Ungaria)^[1] a fost unul dintre principalii poeți-militari români creatori de versuri cu tematică militară și patriotică^[2]. A fost ofițer de carieră în Armata României și a servit în mai multe unități militare din Craiova,^[3] Fălticeni^[4] și Piatra Neamț,^[5] ajungând până la gradul de căpitan.^[6]

A decedat la scurt timp după intrarea României în Primul Război Mondial,^[1]fiind primul căzut la datorie dintre ofițerii Regimentul 15 Infanterie„Războieni”,^[7][8] unitate din compunerea Diviziei 7 Infanterie „Roman”

S-a născut la Calafat în anul 1877, părinții săi fiind Ștefana și Petre Vulovici. A urmat cursurile școlii primare și ale liceului în orașul natal.^[10]

La 6 mai 1912 s-a căsătorit cu Elena Ghițescu din Rădășeni, cu care însă a avut o căsnicie nefericită. ^[11]

A fost legat printr-o prietenie durabilă de scriitorul Ion Agârbiceanu,^[11] pe care l-a cunoscut în anul 1906, atunci când a călătorit în Transilvania cu prilejul sărbătorilor societății ASTRA, dedicate împlinirii a 18 secole de la cucerirea Daciei de către romani

Începând de la 1 iulie 1898 a urmat cursurile Școlii de Artilerie și Geniu din București, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1900, cu gradul de sublocotenent, în arma geniu, după care, în perioada 1900-1901, a urmat cursurile Școlii Speciale de Artilerie și Geniu, fiind clasificat ultimul din promoția sa (32 din 32 absolvenți). Din acest motiv, a fost transferat în arma infanterie, fiind introdus în controalele armatei pe ultimul loc al promoției 1900, arma infanterie, după ultimul dintre absolvenții Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, clasificați în ordinea mediilor de absolvire.^[3]

A fost repartizat la Regimentul Rovine No. 26 din garnizoana Craiova, cu gradul de sublocotenent.^[3][5][10] După ce a fost avansat ca locotenent la 1 octombrie 1906,^[5][6] în anul 1908 a fost transferat la Regimentul Suceava No. 16 din Fălticeni.^[4][6][10] A fost avansat căpitan la 1 aprilie 1912 și transferat după câteva luni la Regimentul Războieni No. 15 din Piatra Neamț.^[5][6] Aici a comandat una dintre companiile regimentului (a 12-a), avându-l ca și comandant de pluton în Campania din Bulgaria din 1913 pe locotenentul de rezervă Mihail Sadoveanu.^[13]

A fost împușcat în frunte la Miercurea Ciuc (în maghiară Csíkszereda) la 8 septembrie 1916 în timpul Ofensivei Armatei Române în Transilvania,^[14] în timp ce comanda compania a 4-a^[15] aflată în batalionul de avangardă al regimentului.^[16]

În ziua respectivă Brigada 13 Infanterie (Divizia a 7-a), din a cărui organică făcea parte Regimentul 15 Infanterie „Războieni”, înaintase spre orașul Miercurea Ciuc pentru a-l prelua printr‑o manevră de dublă învăluire, realizată în cooperare cu Brigada 15 Infanterie din Divizia a 8-a.^[8]

A decedat în serviciul de ambulanță, în imediata apropiere a satului Sânmartin (în maghiară Csíkszentmárton). Pentru o perioadă scurtă a fost înmmormântat în Cimitirul Eroilor din Miercurea-Ciuc, fiind mutat după război la Craiova.^[15] A fost decorat cu Medalia Răsplata Muncii clasa a II-a în 1906, Medalia pentru bărbăție și credință clasa a II-a în 1910,^[5] iar post-mortem cu Ordinul național „Steaua României”. A fost avansat – tot post-mortem - la gradul de maior.

A debutat literar în Gazeta Nouă din Craiova în anul 1901.^[10] În perioada 1903-1904 a contribuit la editarea revistei lunare Noua Revistă Olteană din Craiova, împreună cu căpitanul Ștefan Braborescu (actorul de mai târziu), iar din anul 1905 a colaborat la revista sămănătoristă Ramuri^[17], unde a făcut parte din comitetul de redacție, împreună cu Emil Gârleanu. A publicat și în Sămănătorul, Neamul românesc literar, Junimea literară,^[1] Patria, Reporterul, Universul, Cazarma, Foaia Ilustrată, Frăția românească, Fluierașul, Calendaru Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, Almanahul Societății Scriitorilor Români, Viața literară, Zorile.^[10]

A fost unul dintre principalii poeți români creatori de versuri cu tematică militară și patriotică.^[2] Versurile scrise de el au avut ca scop creșterea moralului trupelor^[18] și sunt o expresie a avântului și a credințelor sale ostășești.^[19] Tematica și conținutul poeziilor au fost inspirate din istoria României, pe prim plan fiind situat Războiul de la 1877.^[1

Nicolae Vulovici

Date personale Născut 8 iunie 1877  Calafat, România  Decedat 8 septembrie 1916 (39 de ani)  Sânmartin, Harghita, Austro-Ungaria  Cetățenie  Regatul României  Ocupație poet jurnalist traducător personal militar[*]  Gradul căpitan   Decorații și distincții Decorații Medalia pentru bărbăție și credință Ordinul național „Steaua României” Medalia „Răsplata Muncii”

* 1886: Vera Nikolić Podrinska (n. 8 iunie 1886, Zagreb, Croația – d. 28 martie1972, Zagreb, RSF Iugoslavia) a fost o pictoriță și baroneasă croată. 

Podrinska a fost fiica baronului Vladimir Nikolic și a baronesei Elle, născută Scotti. Nikolić a învățat să picteze alături de pictorul croat Mandurriao Iveković, începând cu 1900, iar în Paris, alături de Andre Lhote și Leo Junek. În 1917 a avut prima ei expoziție personală .

În 1944, pe proprietatea acesteia de pe strada Pantovčak, Zagreb, a fost amplasată o închisoare, de către guvernul din Statul Independent al Croației.^[2] În tabără au fost ținuți prizonieri piloți americani. Piloților li s-a permis să lucreze în podgoria lui Nikolić și să poată folosi proprietatea acesteia să joace tenis și să asculte muzică, printre alte activități.

După terminarea războiului, proprietatea acesteia a fost naționalizată sau cumpărată de către Partidul Comunist și Vila Zagorje, o proprietate a liderului iugoslav Josip Broz, a fost construită. În 1957 a publicat cartea de călătorie Od Zagreba do Bangkoka (Din Zagreb spre Bangkok).^[3]

Nikolić a călătorit în Statele Unite ale Americii, în 1966, pentru a participa la o expoziție de artă a lucrărilor ei. A fost întâmpinată de mulți dintre foștii deținuți care au fost ținuti prizonieri la moșia ei, în timpul celui de al Doilea Război Mondial

* 1895: Santiago Bernabéu Yeste (n. 8 iunie 1895 – d. 2 iunie 1978) a fost unul dintre cei mai importanți oameni din istoria Real Madrid, putând fi creditat cu meritul de fi transformat Real Madrid din al doilea cel mai bun club din Madrid în cel mai de succes club din Spania și din Europa. Stadionul Santiago Bernabéu al clubului Real Madrid și-a luat numele în memoria sa. A fost președintele clubului în perioada (septembrie 1943- iunie 1978)

·         1903: Marguerite Yourcenar pe numele său adevărat Marguerite Cleenewerck de Crayencour (n. 8 iunie 1903, Bruxelles - d. 17 decembrie 1987, SUA) a fost o eseistă, poetă, profesor universitar, romancieră, traducătoare și scriitoare de limbă franceză de origine belgiană, care a trăit marea majoritate a vieții sale în Franța și Statele Unite ale Americii.

Marguerite Cleenewerck de Crayencour s-a născut la Bruxelles, Belgia și a fost crescută de tatăl său, Michel de Crayencour, în Franța.

Debutează în 1921 cu un poem, Jardin des Chimères, inspirat de legenda lui Icar, volum finanțat de tatăl său. În 1929 apare primul său roman publicat de o editură comercială Alexis. După al doilea război mondial se stabilește în SUA și o are drept colaboratoare și parteneră de viață pe profesoara Grace Frick.

În 1979 devine membră a Academiei Regale de Limba și Literatura Franceză din Belgia. Este prima femeie care intră în Academia Franceză în 1980 iar în 1982 devine membră a Academiei Americane de Arte și Litere. A primit numeroase premii printre care: Prix Femina în 1968, Grand Prix National des Lettres în 1975, Premiul Academiei Franceze în 1977, Premiul Erasmus în 1983

Marguerite Yourcenar

·         1904: Gabriel Drăgan, poet și prozator român (d. 1981)

* 1909: Harold Alaric Jacob (8 iunie 1909 - 26 ianuarie 1995) a fost un scriitor și un jurnalist englez. Acesta a fost corespondentul Reuters în Washington în anii 1930, și un corespondent în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Africa de Nord, Burma și Moscova.

* 1910: John Wood Campbell, Jr. (n. 8 iunie 1910 – d. 11 iulie 1971) a fost o personalitate influentă în lumea americană a science fiction-ului. Ca editor al revistei Astounding Science Fiction (mai târziu redenumită Analog Science Fiction and Fact), din 1937 până la moartea sa, el este în general recunoscut ca un promotor al așa zisei Generații de Aur a Science Fiction-ului. A fost descoperitorul unor scriitori ca Isaac Asimov, Lester del Rey, Robert A. Heinlein, Theodore Sturgeon și A. E. van Vogt.

John Wood Campbell, Jr.

* 1915: Frank Riley (n. 1915 – d. 1996) a fost pseudonimul lui Frank Rhylick, un scriitor american de literatură științifico-fantastică^[2]. Este cel mai bine cunoscut pentru romanul Mașina eternității (scris împreună cu Mark Clifton), care a câștigat Premiul Hugo pentru cel mai bun roman în anul 1955. Cariera sa literară s-a desfășurat doar în perioada 1955 - 1958. A scris și ficțiune scurtă, ca de exemplu "Father Anton Dymek". A fost gazda unei emisiuni radio în zona orașului Los Angeles.

·         1916: Francis Crick, cercetător englez, laureat al Premiului Nobel (d. 2004)

·         1921: Suharto (n. 8 iunie 1921, d. 27 ianuarie 2008) a fost un lider militar și politic indonezian, cunoscut drept al doilea președinte al Indoneziei, între anii 1967 - 1998.

În timpul Revoluției Naționale Indoneziene (războiul de independență națională) a fost ofițer. În 1967 a preluat puterea de la predecesorul său, primul președinte al Indoneziei, Sukarno, în urma unor evenimente care au inclus atât manevrele politice cât și forța.

În timpul celor peste 30 de ani de guvernare Suharto a creat un guverncentralizat și a condus în stil militarist. Prin abilitatea sa de a asigura stabilitatea și prin atitudinea sa anticomunistă, în timpul războiului rece și-a asigurat susținerea economică și diplomatică a unor guverne din vest. În context, exploatând resursele naturale, Indonezia a cunoscut o semnificativă creștere economică și industrializare.^[3]

A fost acuzat de persecutarea și moartea a milioane de comuniștiindonezieni și chino-indonezieni.^[4]

A fost considerat o persoană foarte coruptă.^[5]

În 1998 a trebuit să renunțe la putere în urma unor demonstrații în masă, cunoscute drept Revoluția indoneziană din 1998.

În ultima parte a vieții a suferit de insuficiență cardiacă.

Suharto

·         1924: Alexandru Bogdanovici, poet român (d. 1950)
* 1925: Kate d'Oriola (nume de fată Kate Delbarre, apoi Kate Bernheim în timpul primei căsătorii, n. 8 iunie 1925, Calais) este o fostă scrimeră franceză specializată pe floretă, laureată cu patru medalii de argint și două medalii de bronz la Campionatul Mondial. Este soția lui Christian d’Oriola, cel mai titrat campion francez din scrimă.

Kate d’Oriola în 2015

* 1928: Kate Wilhelm, născută Katie Gertrude Meredith (n. 8 iunie 1928,^[1][2][3]Toledo, Ohio, Ohio, SUA – d. 8 martie 2018,^[2] Eugene, Oregon, SUA^[4]), a fost o scriitoare americană, ale cărei opere includ science fiction, fantasy și cărți polițiste.

Kate Wilhelm s-a născut în Toledo, Ohio.

Opera sa a fost publicată în seriile de antologii Quark, Orbit, precum și în revistele Magazine of Fantasy and Science Fiction, Locus, Amazing Stories, Asimov's Science Fiction, Ellery Queen's Mystery Magazine, Fantastic, Omni, Alfred Hitchcock's Mystery Magazine și Cosmopolitan, ca și în numeroase alte locuri.

Împreună cu al doilea soț, Damon Knight, au crescut multe generații de autori și au ajutat la realizarea atelierelor de lucru Clarion Writers Workshop și Milford Writer's Workshop.

De la moartea lui Damon Knight din 2002, Wilhelm a continuat să țină ateliere de lucru lunare și ședințe de lectură la diferite evenimente.

Din 2007, Kate Wilhelm locuiește în Eugene, Oregon.^[6]

În 2009, a primit unul dintre primele trei premii Solstice, acordat de SFWAca recunoaștere a contribuției ei în domeniul science fictionului

Science Fiction and Fantasy Hall of Fame a inclus-o pe Wilhelm în 2003 în a opta clasă conținând doi scriitori decedați și doi în viață.^[8]

În 2009 a primit unul dintre cele trei premii inaugurale Solstice din partea Science Fiction and Fantasy Writers of America (societate fondată de Knight în 1965), ca recunoaștere a „impactului semnificativ asupra mediului science fiction și fantasy”.^[9][10]

Ea a mai fost recompensată și cu alte premii pentru unele dintre operele sale:^[9]

• premiul Nebula pentru "Cea mai bună povestire" (1968) - "The Planners"^[11]
• premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman" (1977) - Where Late the Sweet Birds Sang
• premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuveletă" (1986) - "The Girl Who Fell into the Sky"^[11]
• premiul Nebula pentru "Cea mai bună povestire" (1987) - "Forever Yours, Anna"^[11]
• premiul Hugo și premiul Locus în 2006 pentru Storyteller: Writing Lessons and More from 27 Years of the Clarion Writers' Workshop(Small Beer Press, 2005; ISBN 0-7394-5613-X)^[9]

Romanul care a câștigat premiile Hugo și Locus, Unde, cândva, suave păsări cântătoare..., a fost și finalist al premiului Nebula, câștigător al premiului Jupiter și s-a clasat pe locul al treilea în competiția pentru decernarea premiului memorial John W. Campbell

·         1933 - S-a nascut scriitoarea Cristina Tacoi.

* 1934: Petre Codrea (nume la naștere Petru Codrea) (n. 8 iunie 1934, Giulești, Maramureș - d. 7 iunie 2010, Iasi) a fost un jurnalist, profesor, scriitor și consultant media. A fost distins cu “Ordinul Ziariștilor” clasa I de aur, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Cele patru clase primare le parcurge în limba maghiară, cea dintâi de liceu, acasă împreună cu fiii preotului Huban sub îndrumarea d-nei preotese. Următoarele două la Sighet. În anul 1948, urmare a noii legi a învățământului, se înscrie la prestigiosul liceu "Dragoș Vodă", pe care îl va absolvi în 1952. Formarea sa culturală din perioada liceului se datorează eminenților profesori Constanța și Mihai Tomoiagă în casa cărora a locuit împreună cu filosoful Radu Tomoiagă autor al primului dicționar filosofic după război. La liceu au predat diferite științe, o generație de profesori cu doctorate în străinătate, d-na și d-nul Ivasiuc, d-nul Tanco, d-șoarele Berinde și Chindriș care au alimentat Maramureșul cu viitoare personalități. În liceu s-a bucurat de prietenia lui Leonida Neamțu, Alexandru Ivasiuc, Alexandru Berinde s.a. De asemenea, evidenția colegii care au avut un drum frumos: prof. univ. dr. Ion Druță - Iași, dr. Vasile Godja - Bacău, dr. Anton Wirtz - Sighet, dr. Bubita Barabas, ing. Ion Buciuta, Edith Halasz etc.

În 1952 situația politică și socială a părinților a devenit de nesuportat, ei fiind trecuți la categoria socială chiaburi, fiindcă în 1944-1946 au avut un cazan de fiert țuică. Cum la facultate nu mă puteam înscrie, am auzit că la Vatra Dornei s-a deschis o uzină sovietică, de reparat tractoare și care caută absolvenți de liceu cu oarecare cunoștinte tehnice. Eu urmasem la liceu sub îndrumarea lui Ilnițchi Felician, un curs teoretic de planorism și apoi la Iad – Bistrița planorismul, obținând "C" de argint, la Ghimbav - Brașov (1952), parașutismul și zborul cu motor. În 22 august 1962 figuram printre ucenicii de la stungărie, maistru Ion Cotoran. Învățând cu temeinicie strungăria, în 6 luni am ajuns șeful cursului și inspector de protecția muncii. La Vatra Dornei am frecventat cu regularitate ședințele "Cenaclului Ion Luca" unde maestrul retras își continua opera.

În 1955 îl găsim strungar la Institutul Politehnic din Iași, catedra de mașini unelte a prof. univ. dr. Gh. Casler și corespondent regional al ziarului “Sportul Popular”. Colaborând la ziarul “Flacăra Iașului”, a devenit și corespondent al ziarului “Neuer Weg”, “Pentru Patrie”, “Vânătorul și pescarul sportiv".

“Aripile Patriei” (asta spre aducere aminte a lecțiilor de zbor de la Iad, Ghimbav și Sânpetru) de la Iași era o excelentă școală de zbor fără motor care a format multe generații de piloți.

În 1957 Petre Codrea se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universității Al. I. Cuza din Iași, unde are o prodigioasă activitate științifică în cercurile studențești, obținând 3 ani consecutiv locul I pe țară la sesiunile anuale și repartiție la catedra Universității din Iași.

Cu sprijinul artistei emerite Mărioara Davidoglu - fosta elevă a maestrului Mihai Codreanu – obține postul de secretar particular al acestuia, având prilejul să cunoască mai bine lumea literară a Iașului: George Lesnea, Otilia Cazimir, Mihail Sadoveanu, Nicolae Țațomir etc. A abandonat repartiția pentru un post de reporter la Radio București. Din 1963 până în anul 2000 slujește Radioteleviziunea Română.

Și-a început ucenicia la redacția de actualități a Radioului - director Vasile Poalelungi, realizând emisiuni sociale cu sfaturi populare, un carnet de reporter săptămânal, mai multe cicluri de emisiuni pentru marinari.

În Radioteleviziunea Română se simțea nevoia unei redacții de tipărituri “scenarii însoțitoare” emisiunilor ce erau trimise la concursuri internaționale, la schimb de informații, astfel că Dinu Săraru va fi numit la conducerea acestui Oficiu, iar subsemnatul secretar general. A fost perioada noastră productivă, având în vedere “Cerbul de Aur” ce urma să se organizeze între anii 1968-1971. Pentru acesta sau tipărit afișe, programe de sală, bilete, caiete și cărți cu biografii ale concurenților și vedetelor, multe alte materiale de propagandă pentru conferințele de presă. După promovarea lui Dinu Săraru redactor șef adjunct la emisiunile culturale ale TVR, a venit la conducerea Oficiului prof.dr.Victor Crăciun care a inițiat tipărirea de cărți pentru perfecționarea profesională și valorificarea bogăției arhivistice și filmologice din instituție. Astfel după ce am scris împreună cu Victor Craciun “Gânduri închinate lui Enescu” și tipărit-o la Botoșani cu sprijinul Comitetului de cultură în 1972, am trecut la realizarea primului volum de Teatru radiofonic, având în vedere istoria și cele peste 3000 de piese de teatru existente la aceea vreme în fonoteca de aur. Volumul 1 de Teatru radiofonic, o lucrare masivă de 1000 de pagini încorporează cele peste 3000 de piese, scenarii, teatru scurt și serial, istoria de 40 de ani, dar mai ales amintirile pionierilor acestui gen radiofonic. Ca un fapt de viață, Volumul 2 a fost scos de redacția Teatru în 2005.

Pentru “Cerbul de aur” am scos două cărți ediția a II-a, (1970-1971) cu completări, retușuri, declarații ale membrilor juriului. Editate de Oficiul de presă și tipărituri, cărțile au atins un tiraj de 200.000 ex.

Pentru ridicarea nivelului profesional am editat 2 reviste de uz intern - una de traduceri cu frecvență lunară, alta cu materiale interne de experiență personală. Până în 1974 am scos pe hârtie de biblie gazeta “Studioul de poezie” material informativ al spectacolului din Studioul de concerte. Zeci de cronici au onorat această unică publicație în 24 de pagini cu difuzare gratuită.

În 1974 am trecut la Direcția programe tv unde, sub conducerea lui Tudor Vornicu, Romeo Brădeanu și prof.dr.Victor Crăciun, am început o muncă de modernizare și diversificare a programelor tv, de dotare cu o nouă tehnică de înregistrare pe bandă de 2 țoli. Este și anul în care, intrând la doctorat, a trebuit să depun eforturi de pregătire și colaborare cu o serie de politologi: prof. univ. dr. Ion Babici, Traian Caraciuc, Ilie Seftiuc. Pentru a îndeplini toate condițiile doctorandului, conducătorul prof. univ. dr. Traian Caraciuc m-a antrenat în realizarea lucrării colective: “Probleme internaționale” tiraj 500.000 ex, tipărită la Editura Politică 1980 (688 pag). O altă carte de succes la care am colaborat și s-a bucurat de succes si de atenția opiniei publice a fost “Partide și organizații din țările lumii”, Editura Politică 1983. Am fost fericit să lucrez într-un larg colectiv de eminenți politologi, pentru a pune la dispoziția cititorilor o primă sinteză asupra configurației politice a țărilor lumii. Un alt succes editorial am înregistrat cu enciclopedia “România” 1984, realizată de prof. univ. dr. Ion Bulei, la care am contribuit cu masivul capitol “Evoluția radioului și televiziunii”. Alături de această colaborare care mă onorează a fost publicarea unui studiu în mai multe numere ale revistei UER (editată de forul european de radio 1984-1986) intitulat “Funcțiile și disfuncțiile radioului”, o vastă analiză de programe din peste 25 țări europene, prin evidențierea funcției ori disfuncției chiar în conținutul unui program.

Două sarcini majore au stat permanent în atenția mea la Direcția programe: vizionarea în țară sau străinătate a celor mai bune producții cinematografice și realizarea unor documentare cu problematica socială. Dacă prima problemă se rezolva mai simplu prin gale speciale cu producțiile recente, festivaluri ale filmului, cealtă implica deplasări, tehnică de înregistrare, montaj, ilustrare, de un real succes bucurând-se documentarele de lung metraj care au participat și la concursuri internaționale: “Cu pluta de balsa pe Amazon” 1984, ”Printre pescarii din Tahiti” 1985, ”Damasc, o lume în altă lume” 1986, ”Valea Goreme” (Anatolia)1988 și multe alte producții mai mici.

Din anul 1972 și până în prezent am avut și o bogată activitate didactică. Ea a început cu o școală de ziaristică cu scoatere din producție (6 luni), la absolvire fiind reținut lector de teoria și practica presei. La desființarea școlii am fost transferat la Cabinetul municipal, la catedra de conducere științifică a societății, în calitate de conferențiar, activitate încheiată în 1989.

În ianuarie 1990 prin reorganizarea Radioului, conducerea mi-a încredințat sarcina de a coordona Redacția de publicitate în cadrul Direcției Relații cu publicul condusă de Dan Ursuleanu. Emisiunile, schemele de difuzare și circuitul documentelor sunt în vigoare și în prezent. Pe baza succeselor economice din radio, scriitorul Ștefan Dimitriu mi-a propus funcția de secretar general al Direcției de logistică și memorie din Televiziunea Română. Preluând logistica revistei “Panoramic Radio-Tv” am schimbat imediat formatul și tiparul, transformând, împreună cu directorul, revista, în una color inteligent paginată și cu o ilustrație de secol XX. Astfel am reușit să impunem o publicație din ce în ce mai interesantă, aducând doi redactori șefi adjuncți de înaltă clasă Doru Ionescu și Costin Diaconescu (azi director de holding de presă cu o dinamică extraordinară a publicațiilor).

Importanta preocupare a conducerii Direcției de logistică a fost salvarea patrimoniului arhivistic: peste 5 milioane de filme, emisiuni, subiecte filmate, piese de teatru, seriale, revelioane, etc, supuse degrădării (de catre o ciupercă necunoscută), a spațiilor necorespunzătoare, lipsei de întreținere a filmelor. Soluția: angajarea de specialiști, apeluri la experiența vecinilor, pregătirea oamenilor noștri în Anglia (ing. Ștefan Machedon), înscierea în Asociația Arhivelor de Televiziune, participarea la întâlnirile anuale și realizarea de emisiuni din materialul depozitat pentru a-i cunoaște starea de arhivare, dar mai ales fișarea întregii arhive și crearea unei Societăți pentru valorificarea imensei bogății existente aici. Urmare a tuturor măsurilor, anual am participat la întrunirile Asociației, iar Ștefan Dimitriu a obținut marele premiu pentru emisiunea de arhivă “Revoluția română în direct”.

Direcția noastră a realizat cu sprijinul colectivului de la Documentare, cărțile: “TVR 40” autor A. Orban, “Premiile TVR 40” (acordate producțiilor participante la concursuri peste hotare) autor Tamara Pașca.

Pentru activitatea publicistică am primit “Ordinul Ziariștilor” clasa I de aur, mai multe Diplome de excelență de la Uniunea Ziariștilor Profesioniști, contribuind la crearea ei, la Brașov 1990 și în conducerea căreia am activat mulți ani. Acestora li se adaugă alte diploma (Congresele sateliților), medalii și ordine ale țării.

După încetarea activității în TVR (2000), am continuat să elaborez grile de program la diferite posturi de radio și tv, ca și emisiunile pilot ale acestora. La rugămintea prietenilor Ion Țugui și Adrian Păunescu am sprijinit Dornacom să deschidă la 1 septembrie 2003 postul Radio Dorna, al cărui director am fost. Întotdeauna îmi voi aminti de bunii prieteni de la RadioRomania Actualități: Paul Grigoriu și Marian Megan care în acele clipe unice au fost alături de mine. Pentru prima oară, un post tânăr participa la concursul de decernare a premiilor Clubului Român de Presă pe 2004, obține o nominalizare (Petre Codrea), participând cu 9 emisiuni. RadioDorna a obținut și “Ordinul ziariștilor”clasa a 3-a bronz.

În anul 2004 în baza activității literare și publicistice, Asociația Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor, îl primește ca membru activ.

După încetarea activității la Radio Dorna, conducerea Grupului de presă Cvintet Terra SRL din Vaslui îl angajează director coordonator. Pentru activitatea de la Vaslui i se acordă titlul de cetățean de onoare."

(din autobiografie)

·         1935 - S-a nascut Victor Frunza, prozator, eseist, editor; redactor la Radioteleviziunea Romana intre anii 1958 si 1971; in urma unei scrisori deschise difuzate de agentia Reuters (1978), in care critica politica PCR, sufera persecutii si este silit sa se expatrieze, stabilindu-se in Danemarca (1980).

·         1936: Kenneth Geddes Wilson (n. 8 iunie 1936, Waltham, Massachusetts, SUA- d. 15 iunie 2013) a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1982, pentru teoria sa privind fenomenele critice asociate cu tranzițiile de fază
* 1936: Robert Floyd (n. 8 iunie 1936, New York, SUA — d. 25 septembrie 2001) a fost un informatician american, laureat al Premiului Turing în 1978 pentru influența pe care a exercitat-o asupra metodologiilor de creare de software eficient și fiabil. El a inventat tehnica de verificare a programelor folosind aserțiuni logice, în lucrarea sa Assigning Meaning to Programs.

·         1937: Gelu Ionescu, critic și istoric literar, eseist român

* 1938: Angelo Amato, S.D.B. (n. 8 iunie 1938, la Molfetta, Italia) este un cardinalcatolic italian, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților.

A fost creat cardinal de papa Benedict al XVI-lea în consistoriul din 22 noiembrie 2010. A primit titlul de cardinal-diacon de Santa Maria in Aquiro. 

Angelo Amato

*        1940 - S-a nascut Nancy Sinatra, cantareata si actrita americana.
* 1941: Clarence Eugene "Fuzzy" Haskins (n. 8 iunie 1941) este un fost cântăreț în trupa de doo wop a anilor '50 și '60, The Parliaments. Este de asemenea membru fondator al formațiilor de funk ale anilor '70, Parliament și Funkadelic - grupuri importante în dezvoltarea muzicii funk. Haskins a părăsit colectivul Parliament-Funkadelic în 1977 pentru a-și începe o carieră solo. Este membru al Rock and Roll Hall of Fame fiind inclus în 1997 împreună cu alți 15 membrii ai Parliament-Funkadelic.

·         1942 - S-a nascut Chuck Negron, vocalist american (Three Dog Night).

·         1947 - S-a nascut Bozz (William Royce) Scaggs, vocalist, chitarist si compozitor american (Steve Miller Band).

·         1947 - S-a nascut Mick Box, chitarist britanic (Uriah Heep).

·         1947 - S-a nascut Julie Driscoll, cantareata britanica (Steampacket, Brian Auger & The Trinity).

·         1951: S-a nascut populara interpreta britanica de muzica usoara Bonnie Tyler.
* 1951: Dumitru Prijmireanu (n. 16 iulie 1951, Constantinești, Cantemir)^[1] este un politician moldovean, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1994-2009, din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova(PCRM).  

Dumitru Prijmireanu
Date personale
Născut	8 iunie 1953 (66 de ani) Constantinești, raionul Cantemir, RSS Moldovenească, URSS
Cetățenie	Moldova
Ocupație	Politician
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție 1994 – 2009
Premii	Ordinul Gloria Muncii
Partid politic	Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
Alma mater	Universitatea Agrară de Stat din Moldova

* 1953: Ion Casian (n. 8 iunie 1953, Pîrlița, Ungheni)^[2] este un politician și juristdin Republica Moldova, care din ianuarie 2015 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Liberal (PL), vicepreședinte al comisiei parlamentare pentru drepturile omului și relații interetnice  

Ion Casian
Date personale
Născut	8 iunie 1953 (66 de ani) Pîrlița, raionul Ungheni, RSS Moldovenească, URSS
Cetățenie	Moldova
Ocupație	Politician, avocat
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
Deținător actual
Funcție asumată ianuarie 2015
Președinte	Nicolae Timofti
Prim-ministru	Pavel Filip Gheorghe Brega (interimar) Valeriu Streleț Natalia Gherman (interimar) Chiril Gaburici Iurie Leancă (interimar)
Membru al Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova
Deținător actual
Funcție asumată 14 ianuarie 2010
Premii	Ordinul Gloria Muncii
Partid politic	Partidul Liberal (Republica Moldova)
Rezidență	Chișinău[1]
Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova
Profesie	Jurist

·         1953 - S-a nascut Jeff Rich, baterist britanic (Status Quo, Judie Tzuke)

·         1953 - S-a nascut Bonnie Tyler (Gaynor Hopkins), cantareata si compozitoare britanica.
* 1953: Ivo Sanader (anterior Ivica Sanader^[1]) este un politician croat, fost prim-ministru al Croației între 2003 și 2009.
* 1955: Sir Timothy John (Tim) Berners-Lee OM KBE FRS FREng FRSA FBCS, cunoscut și ca TimBL, (n. 8 iunie 1955, Londra, Regatul Unit^[1]) este un programator englez, inventator al World Wide Web-ului. Este actualmente director al World Wide Web Consortium (W3C), organizația ce tutelează standardele Web-ului.

Tim Berners-Lee a propus pentru prima dată în (martie 1989) un sistem de management al informațiilor, care la scurt timp, cu ajutorul lui Robert Cailliau, a implementat cu succes prima comunicare HTTP între un client și un server „via Internet”.

Primul sit web, http://info.cern.ch, creat de către Lee și ceilalți colaboratori ai săi, exista și în 2019.

Tim Berners-Lee

Tim Berners-Lee

* 1955: José Antonio Camacho Alfaro (n. 8 iunie 1955) este un fost jucător și actual antrenor de fotbal spaniol.

·         1956 - S-a nascut Russel Christian, saxofonist si vocalist britanic (The Christians).
* 1959: André de Azevedo (n. 8 iulie 1959, São José dos Campos, Brazilia)^[1] este un pilot brazilian de  rally raid. A concurat pe motociclete, apoi la categoria camioanelor. A câștigat 10 etape la Raliul Dakar cu camioanele Tatra și a atins cel mai bun rezultat la Raliul Dakar din 2003 cu locul 2.

Fratele său, Jean de Azevedo, a concurat de asemenea la categoria Moto în Raliul Dakar. 

* 1959: Marina Procopie (n. 8 iunie 1959 - d. 6 iulie 2018) a fost o actriță română de teatru și film.

S-a născut în 1959, în București, și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I. L. Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, secția actorie.

Teatru:

• ”Cum se cuceresc femeile” de Woody Allen, 1985
• ”Simple coincidențe” de Paul Everac, 1987
• ”Trandafirii roșii” de Zaharia Bârsan, 1990

Film:

• Cucerirea Angliei (1982)
• Prea cald pentru luna mai (1983)
• Adela (1985)
• Colierul de turcoaze (1986)
• Există joi? (1988)
• Orient Express (2004)
• Carol I (2009)

Actrița Marina Procopie, cunoscută pentru rolul din filmul „Adela” a încetat din viață în urma unei îndelungate suferințe, la vârsta de 59 de ani. Ea fusese diagnosticată în 2008 cu o afecțiune neoplazică.

·         1960 - S-a nascut Mick Hucknall, vocalist si compozitor britanic (Simply Red).

·         1962 - S-a nascut Nick Rhodes, clapar, chitarist si compozitor britanic (Duran Duran, Arcadia).

·         1965 - S-a nascut Robert Pilatus, vocalist american (Milli Vanilli).
* 1965: Frank Anthony Grillo (n. 8 iunie 1965, New York)^[1][2] este un actoramerican cunoscut pentru rolurile sale din filmele Warrior (2011), The Grey(2012), End of Watch (2012), Captain America: The Winter Soldier (2014), The Purge: Anarchy (2014), sau din serialul Prison Break (2005–2006) difuzat de Fox.

Frank Grillo (2014)

Frank Grillo la San Diego Comic Con International în 2013

·         1966 - S-a nascut Doris May Pearson, vocalista britanica (5 Star). 
* 1967: Gheorghe Erizanu (n. 8 iunie 1967, satul Cigârleni, raionul Ialoveni, Republica Moldova) este un blogger, eseist, jurnalist, publicist, om de afaceri, om de cultură și scriitor român din Chișinău.  

Gheorghe Erizanu
Date personale
Născut	8 iunie 1967 Cigârleni, Ialoveni
Copii	Maria Paula Erizanu
Cetățenie	România
Ocupație	editor, jurnalist, om de afaceri, publicist, scriitor
Limbi	limba română
Studii	Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat a Moldovei din Chișinău
Activitatea literară
Operă de debut	Carte oranj

·         1968 - S-a nascut Neil Mitchell, pianist britanic (Wet Wet Wet).
* 1968: Anișoara Radu (n. 8 iunie 1968) este un deputat român, ales în 2016, validat pe 16 ianuarie 2017. Anișoara Radu a fost validată după ce deputata Andaluzia Luca a demisionat din Parlament.
* 1970: Remus-Daniel Nițu (n. 8 iunie 1970) este un senator român, ales în 2012.

·         1971: Radu Muntean (n. 8 iunie 1971, București) este un scenarist și regizor român de lung-metraj.

Radu Muntean a absolvit în 1994 Academia de Teatru și Film, secția Regie Film. Din 1996 până în prezent, a regizat peste 400 de spoturi publicitare și a câștigat peste 40 de premii naționale și internaționale la festivaluri de publicitate.

În 1999 a fost lector universitar la Universitatea Media, Facultatea de Regie Film. Lung-metrajul său de debut, Furia, a primit Premiul pentru debut din partea UCIN. Cel de-al doilea lung-metraj, Hârtia va fi albastră, a deschis Competiția internațională a Festivalului de la Locarno. Cel de-al treilea film, Boogie, a fost selectat pentru Quinzaine de Realisateurs, Cannes, 2008, pentru Karlovy Vary, Mar del Plata.

Filmografie: 

Regizor și scenarist

• Alice T., 2018
• Vorbitor, 2011^[3]
• Marți, după Crăciun, 2010
• Boogie, 2008
• Hârtia va fi albastră, 2006
• Furia, 2002

Filme de scurt-metraj și documentare

• Tragica poveste de dragoste a celor doi, 1996, scurt-metraj
• Viața e în altă parte, 1996, documentar
• Ea, 1994, scurt-metraj
• Lindenfeld, 1994, documentar
• Și ei sunt ai noștri, 1992, documentar

Actor

• Aproape de cinema, 2009

* 1972: Adrian "Baciu" Igrișan (n. 8 iunie 1972, Arad) este vocalistul formației Cargo. Igrișan cântă de la vârsta de 13 ani. Pentru început, acesta a cântat la baterie, un an mai târziu începându-și activitatea ca vocalist, de atunci urmând aproximativ 22 de ani de studii canto și tehnici vocale, fiind autodidact. Pe lângă altele, Baciu cântă și la chitară, bas, clape și altele, însă abilitățile de instrumentist nefiind perfecționate, axându-se în special pe compoziții mai mult decât pe virtuositatea unui instrument.

Adrian Igrișan s-a născut în Arad,mama sa fiind născută în Arad, bunica sa fiind născută la Constantinopole, străbunicul său fiind absolvent al Conservatorului din Roma, iar străbunica lui era grecoaică. Ambiția lui la început era aceea de a deveni baterist, urmând în această direcție cursurile Școlii Populare de Arte, însă trupa din cartier avea nevoie de un vocalist, așa a ajuns Baciu să cânte vocal. Trupa se numea ABiS. Mai târziu, datorită faptului că nu își putea exprima ideile, a început studiul chitării și a altor instrumente și între timp a studiat și canto clasic. După cum afirma într-un interviu, "Niciodată nu mi-am dorit să excelez la un instrument din punct, dar din punct de vedere tehnic, mi-am dorit să învăț mai multe, pentru a avea o privire de ansamblu, să pot compune, pentru că mi se pare mult mai importantă o piesă bună, decât un solo bun."

Prima mea trupă a fost "ABIS", am mai cântat cu câteva formule până în 1992,când am intrat în trupa RIFF ,unde am cântat până în 1994 și am înregistrat albumul "Doi străini",din 1995 până în prezent cânt în trupa CARGO. Igrișan a mai cântat pentru o perioadă și în trupa Transilvania.

În anul 1992, Igrișan intră pe postul de vocalist în trupa Sibiană RIFF, cu care participă la Festivalul Internațional „Rock ’92” de la Arenele Romane din București, alături de toate marile nume din rock-ul românesc. În perioada 21-24 iulie, 29-31 august 1994, Igrișan înregistrează la Cluj, împreună cu trupa RIFF albumul „Doi străini”. Discul include 12 piese între care și „Plouă la Woodstock”, cântec prin care Florin Grigoraș aduce un omagiu Festivalului de la Woodstock și muzicii care s-a cântat acolo și care i-a influențat întreaga carieră artistică.

În 1995, Adi Igrișan părăsește trupa RIFF după ce a cântat împreună cu trupa Cargo într-un concert de susținere pentru Ovidiu Ioncu "Kempes" care suferise un accident de motocicletă. După concertul menționat, Igrișan rămâne în trupa Cargo pentru a-l suplini pe Kempes până la refacerea acestuia, iar după ce acesta s-a refăcut îndeajuns pentru a reveni pe scenă, Igrișan a rămas pe post de vocea a 2-a și chitarist-armonie. În anul 2003, Kempes pleacă în Australia, iar astfel Baciu obține postul de vocalist principal al trupei. În anul 2007 trupa Cargo, avându-l ca vocalist pe Adi Igrișan, înregistrează 22 de piese pentru albumul aniversar "XXII", care marca 22 de ani de activitate muzicală a trupei.

Adrian Igrișan

* 1972: Marius-Ionel Iancu (n. 8 iunie 1972) este un deputat român, ales în 2016.

* 1973: Radu Rebeja (n. 8 iunie 1973, în Chișinău) este un fost fotbalist internațional moldovean. În 2008 el și-a încheiat cariera de fotbalist și în prezent este vice-președintele Federației Moldovenești de Fotbal.

* 1976: Lindsay Davenport (n. 8 iunie 1976 în Palos Verdes, statul  California,  Statele Unite ale Americii) este o jucătoare de tenis nord-americană.

Lindsay Davenport

* 1979: Laurențiu Ivan (n. 8 iunie 1979) este un jucător de fotbal român care evoluează la clubul Dacia Unirea Brăila. Și-a făcut debutul în Liga I la data 13 august 2006.

* 1982: Karel Kratochvíl (n. 8 iunie 1982, Praga, Cehoslovacia) este un fotbalist cehcare evoluează în prezent la Roudnice nad Labem. De-a lungul carierei a jucat la Slavia Praga, SK Kladno, FC Hradec Králové și la Gaz Metan Mediaș.

* 1982: Irina Lăzăreanu (pronunția română: [iriˈna ləzəˈreanu]; n. 8 iunie 1982) este un model româno-canadian.

La vârsta de 5 ani, Lăzăreanu a emigrat în Canada din România, stabilindu-se împreună cu părinții la Montreal, în suburbia Saint-Hubert.^[1]La vârsta de 13 ani, s-a mutat la Londra pentru a studia balet, renunțând datorită unei probleme la genunchi. La 15 ani l-a întâlnit pe Pete Doherty, cu care a avut ulterior o relație și a fost chiar logodită în 2007

Lăzăreanu a fost logodită de două ori cu muzicianul Pete Doherty, mai întâi pentru o perioadă în 2004, după despărțirea acestuia de trupa sa, The Libertines^[10][11] și apoi pentru a doua oară în octombrie 2007.^[12][13] În 2012, ea a început o relație cu dansatorul Keir Knight; cei doi s-au căsătorit în luna august 2013. Nunta a avut loc la reședința lui John Lennon și Yoko Ono din Woodstock.

La vârsta de 17 ani Lăzăreanu a participat la un casting și a semnat cu agenția de modelling Giovanni din Montreal, în speranța că veniturile o vor ajuta cu plata chiriei. Ea a avut aparițiile obișnuite, la Londra și Paris și a apărut ocazional la săptămânile modei din Barcelona, Australia și Madrid. Ea a fost aleasă de Kate Moss ca model pentru ediția din decembrie/ianuarie 2005/2006 a Vogue: Paris, pe care Moss a editat-o.^[3] Imediat după, a apărut și pe coperta ediției din ianuarie 2006 a Vogue Italia, fiind fotografiată de Steven Meisel.^[4] Lăzăreanu a devenit un model din ce în ce mai popular, deținând chiar recordul pentru cele mai multe apariții pe podium într-un singur sezon.^[5]

A prezentat colecții pentru mulți designeri de top, inclusiv Chanel, Balenciaga, Alexander McQueen, Anna Sui, Lanvin, Versace, și mulți alții. Lucrează cu agențiile The Society Management din New York City, Elite Model Management din Paris, Why Not Models din Milano, și Select Model Management din Londra. În martie 2007, Lăzăreanu a fost aleasă de Kate Moss ca model pentru linia ei de îmbrăcăminte Topshop.

Irina Lăzăreanu

Date personale Născută 8 iunie 1982 (37 de ani)[1]  Cluj-Napoca, RS România  Cetățenie  Canada  Ocupație model muziciană  Activitate Înălțime 176,5 cm

·         1983: Pantelis Kapetanos (n. 8 iunie 1983, Ptolemaida, Grecia) este un fost fotbalistgrec, care a jucat pe postul de atacant. A evoluat pentru CFR Cluj din luna ianuarie a lui 2011, după ce se despărțise de clubul Steaua București, club la care a revenit în 2013. De-a lungul carierei, acesta a evoluat numai pentru echipe grecești, începând fotbalul la clubul din Kozani, continuând la Iraklis Salonic, unde a stat trei sezoane și jumătate și continuând cu AEK Atena, pentru care a jucat doi ani și jumătate. La AEK Atena a marcat un gol cu capul pe terenul formației scoțiene Hearts, contribuind astfel la calificarea echipei elene în UEFA Champions League. În ultimul sezon jucat la AEK, nu a evoluat decât pentru 63 de minute, fără a înscrie vreun gol. Este fratele mai mare al lui Kostas Kapetanos, tot fotbalist.
* 1983: Kim Antonie Lode Clijsters (n. 8 iunie 1983 la Bilzen, Belgia) este o jucătoare profesionistă de tenis din Belgia . A câștigat 41 de turnee WTA în carieră, și a jucat cel puțin în semifinale la toate cele patru turnee de Mare Șlem, câștigând în trei rânduri Openul Statelor Unite și odată Openul Australian. A ocupat locul întâi mondial atât în clasamentul la simplu, cât și la dublu. S-a retras din activitate în 2007, la vârsta de 24 de ani, pentru a se dedica vieții personale^[7]. După puțin peste doi ani de pauză, a revenit în activitate în 2009 și a câștigat pentru a doua oară Openul Statelor Unite, devenind prima mamă care triumfă într-un turneu de Grand Slam de la Evonne Goolagong în 1980 și prima jucătoare care câștigă la New York din postura de invitată

Kim Clijsters

* 1984: Torrey Joel DeVitto (n. 8 iunie 1984, Huntington, New York) este o actriță și model american. Este cunoscută datorită rolului Melissa Hastings din serialului Pretty Little Liars.

Părinții ei sunt Maria și Liberty DeVitto. Tatăl ei a fost un baterist pe termen lung pentru Billy Joel. Ea are două surori, Devon și Maryelle. Sora ei, Maryelle a jucat în serialul de televiziune Endurance. Torrey Joel DeVitto a învățat la Fort Salonga Elementary School. La vârsta de șase ani, DeVitto a luat lecții de vioară, fiind în clasa a patra, Torrey a câștigat locul ei ca violonist într-o trupă de liceu. Când DeVitto avea 12 de ani, ea a jucat o piesă vioară solo la nuntă a lui Christie Brinkley și lui Peter Cook. După ce a absolvit Winter Park High School, în Winter Park, Florida, ea a petrecut vara în Japonia, unde lucra ca model.

Din 2007 se întâlnește cu actorul american Paul Wesley,cunoscut după rolul lui Stefan Salvatore din Jurnalele Vampirilor.Au făcut cunoștință pe platoul de filmări Killer Movie.Ei s-au căsătorit în aprilie 2011 la o ceremonie privată în New York, însă vara lui 2013 au depus actele de divorț.

Torrey DeVitto

Torrey Joel DeVitto în 2012

* 1984: Josh Mitchell (n. 8 iunie 1984) este un jucător australian de fotballegitimat în perioada 2005-2009, la FC Universitatea Craiova. Joacă pe postul de fundaș central.

* 1984: Victorio Maximiliano "Maxi" Pereira Páez (n. 8 iunie 1984, Montevideo) este un fotbalist uruguayan, care joacă la clubul portughez FC Porto.

* 1985: Sofia Aleksandrovna Velikaia (în rusă Софья Александровна Великая; n. 8 iunie 1985, Almatî) este o scrimeră rusă specializată pe sabie.

* 1987: Vladislav Stoianov (în bulgară Владислав Стоянов; n. 8 iunie 1987) este un fotbalist bulgar care evoluează la clubul Ludogoreț Razgrad pe postul de portar

* 1989: Timea Bacsinszky (n. 8 iunie 1989) este o jucătoare profesionistă de tenis din Elveția care a câștigat 3 titluri de simplu și 4 de dublu WTA. În 2015 a reușit să ajungă în semifinalele turneului French Open și în finala turneului de la Beijing, China Open.

Timea Bacsinszky