MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

6. /4 SEPTEMBRIE 2021 - GÂNDURI PESTE TIMP

CITATE - DIFERIȚI AUTORI:

Prima întrebare pe care mi-o pun când ceva nu mi se pare frumos este de ce cred că nu este frumos. În scurt timp descopăr că nu am nici un motiv. (John Cage)
Fără Dumnezeu, fără credinţă, omul este un animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. (Petre Ţutea)
Forţa care împinge lumea înainte nu e iubirea împlinită, ci cea nefericită. (Gabriel Garcia Marquez)
Când o femeie îşi conturează buzele, este ca şi când un soldat îşi curăţă mitraliera.(Bob Hope)
Am venit pe această lume pentru a ne distra vecinii şi a râde de ei la rândul nostru. (Jane Austen)
Memoria schimbă culoarea amintirilor. (Jacques Bainville)
Bunul renume al unei femei se datorează tăcerii mai multor bărbaţi.(Maurice Chevalier)
Lucrurile pe care le iubim ne spun cine suntem. (Sf. Toma d’Aquino)
Viitorul mă interesează pentru că acolo îmi voi petrece tot restul vieţii. (Woody Allen)
A te mândri cu relaţiile tale înseamnă a recunoaşte cât valorezi fără ele. (Emil Cioran)
Prieten adevărat este acela care te sfătuieşte spre bine, iar nu care îţi laudă nebuniile. (Anton Pann — Povestea vorbii)
De multe ori, e o obrăznicie să nu fii obraznic. (Nicolae Iorga)
Una dintre diferenţele dintre o femeie şi un vulcan este că vulcanul nu îşi mimează erupţiile. (Groucho Marx)
Pentru mine, femeile sunt ca şi elefanţii. Îmi place să-i privesc, dar nu mi-ar plăcea să am unul. (W.C. Fields)
Nu judeca lucrul după cuvântul care îl numeşte şi nici gândirea după felul în care e înfăţişată în vorbe. Floarea de neghină e mai frumoasă decât cea a grâului folositor. Gândurile trebuie să hrănească vorbele, iar vorbele să îmbrace cuvintele. (Pitagora)
Adevăratele întrebări sunt cele care îti pătrund mintea fie că-ţi place, fie că nu, cele care o fac să vibreze, cele cu care te pui de acord numai pentru a descoperi că sunt acolo. Adevăratele întrebări refuză să fie împăcate. Apar în viaţa ta exact atunci când li se pare lor că e mai important să stea deoparte. Sunt întrebarile cele mai des adresate si care primesc cele mai nepotrivite răspunsuri, cele care-şi dezvăluie natura usor, fără tragere de inima si de cele mai multe ori împotriva voinţei tale. (Ingrid Bengis)
Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac judecăţi. Cei care fac silogisme sunt faţă de adevăr, cum sunt curcile alea care se încurcă printre popice. (Petre Ţuţea)
Credinţele sunt cele care despart oamenii. Îndoiala îi uneşte. (Peter Ustinov)
Nu trebuie să judeci niciodată omul după cele scrise de el, ci după ceea ce vorbeşte într-un cerc de bărbaţi care sunt la înălţimea lui.(Georg Christoph Lichtenberg)
Vorbele spuse în batjocură veştejesc inima, jignesc toate sentimentele. (H de Balzac)
Vorbele celebre sunt cele pe care oamenii celebri le pronunţă după ce au murit. (Abatele Prevost)
Omul cu adeăarat bun este doar cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost. (Nicolae Iorga)
Cel mai mare lucru pe care-l poţi face pentru un prieten nu este să-i dai din bogaţiile tale, ci să i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse în el însuşi. (Benjamin Disraeli)
În viaţă risipim ani, iar la moarte cerşim clipe - Nicolae Iorga
Învaţă să-ţi scrii durerile pe nisip şi bucuriile pe stâncă Sf.Augustin
Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profundă emoţie a inimii umane exprimată în soluţie chimică. Este un extract concentrat, este produsul final al căderilor şi al suferinţelor. Lacrimile adevărate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe pânza emoţiilor. Ele sunt portretul celor mai adânci aspiraţii umane. - Dr.M.R.Haan
Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea. (Georges Brassens)
Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate. (Jack Penn)
Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică. (La Rochefoucauld)
Munca în echipă presupune în primul rând să-ţi pierzi jumătate din timp explicându-le celorlalţi de ce nu au dreptate. (George Wolinski)
Înţeleptul nu spune ce ştie, iar prostul nu ştie ce spune. (proverb turc)
Povara acestei lumi este prea grea pentru ca vreun om să o poată purta, iar suferinţa Universului prea crudă pentru o singură inimă... - Oscar Wilde
Parlamentarul nu este decât un infractor de rând care face legi în perioada când nu stă în închisoare pentru vreo crimă de drept comun - Mark Twain
Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul. Cioran
Lanţurile scalviei leagă doar mâinile: mintea este cea care eliberează omul Franz Grellpazzer
Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus dacă vrei să vezi foarte departe Constantin Brancuşi
Se zice că timpul trece.Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp G.Ibraileanu
Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă (N.Iorga)
Cine nu speră, nu disperă.--- Seneca
A fi curajos nu înseamnă a te arunca înainte în primejdie, cu orice risc, ci a fi hotărât să fii întotdeauna de partea adevărului. (Plutarch)
Advesitatea face oameni, prosperitatea, monştri. (Proverb francez)
De-a lungul secolelor femeile au servit drept oglinzi, posedând puterea magică şi minunată de a reflecta trupul bărbatului de două ori mai mare decât era. (Virginia Woolf)
Marea întrebare, la care nu ştiu să răspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: “Ce vrea de fapt o femeie?”. (Sigmund Freud)
Femeile sunt pasionate de matematică. Îşi împart vârsta la 2, dublează preţul hainelor şi adaugă întotdeauna 5 ani la vârsta prietenei cele mai bune. (Marcel Achard)
Bărbatul vânează femeia până când ea îl prinde. (Necunoscut)
Ce e femeia? Nu ştiu, dar sunt multe! (Emil Brumaru)
Hoţii îţi cer banii sau viaţa; femeile le vor pe amândouă. (Samuel Butler)
O femeie poate ierta câteodată un barbat care încearcă să o seducă, dar niciodată pe bărbatul care ratează o ocazie atunci când i se oferă. (Charles Maurice de Talleyrand Perigord)
Un gentleman este un bărbat care nu loveşte niciodată o femeie fără să fie provocat. (Henry Louis Mencken)
Femeia este un animal cu păr lung şi idei scurte. (Arthur Schopenhauer)
O femeie poate să ţină un singur secret: vârsta ei. (Voltaire)
Când un bărbat îţi fură nevasta, nu e răzbunare mai bună decât să-l laşi să o păstreze (Sacha Guitry)
O fi bine în Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo. (Nietzsche)
În viaţă nu contează dacă pierzi sau câştigi. Contează dacă pierd sau câştig eu... (Winston Churchill)
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Că nu toată lumea are aceleaşi gusturi. (G.B. Shaw)
Statisticile sunt precum costumele de baie: îţi arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli. (Georges Vedel)
Un bărbat nu este complet dacă nu este însurat. Abia atunci este terminat. (Robert Frost)
Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei nu trăieşti mai mult... doar că ţi se pare că timpul trece prea încet. (Clement Freud)
Nu e bine să fii obligat să alegi între Rai şi Iad. Prieteni buni găseşti în ambele locuri. (Mark Twain)
Dragostea e oarbă? Nu. E doar puţin presbită: nu vede nici un defect până nu se îndepărtează puţin. (Drew Barrymore)
Orice optimist nu e decât un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost. (Louis Bernanos)
Culmea lenei este să te scoli la şase dimineaţa ca să ai mai mult timp de stat degeaba. (Tristan Bernard)
Primul bărbat care s-a însurat poate fi iertat. Că nu ştia ce-l aşteaptă. Ceilalţi n-au nici o scuză. (Sacha Guitry)
Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea într-una lămuriri peste lămuriri. (A. de Saint-Exupery)
Alegerile sunt procedeul prin care oamenii liberi îşi aleg stăpânii. (Timon din Paris)
Egoistul este acel om care nu se gândeşte la mine. (Eugene Labiche)
Doctore, mă chinuie îngrozitor coloana. (Constantin Brâncuşi)
Posteritatea va crede că am avut un singur ou. (Columb)
Prefer rima îmbrăţişată. (Veronica Micle)
Femeile cu picioare lungi sunt cele mai bune la pat. (Procust)
Femeia model trebuie să fie tânără. (Corneliu Baba)
A fost nuntă cu dar, dar nu cine ştie ce! (Zamfira)
N-aveţi, cumva, un foc? (Nero)
Şi totuşi, se învârteşte! (Galileo Galilei, la un chef)
Suntem rude, dar foarte îndepărtate (Fraţii Grimm)
Eu sunt o excepţie: mi-am făcut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
De când cu politica, am tras poezia pe linie moartă. [Adrian Păunescu]
Am fost corigent la zoologie şi literatură. (La Fontaine)
Am oscilat între Şcoala Ardeleană şi Şcoala Militară. (Petru Maior)
Aria cercului se bucură de o celebritate nemeritată. (Giuseppe Verdi)
Nu intraţi în marile complexe cu soţia. (Freud)
Am picat la ţanc! (Aurel Vlaicu)
Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
Într-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la pătrat. (Pitagora)
Când pun mâna pe un roman bun, nu-l las până nu-l termin. (Cleopatra)
Cartea mea de căpătâi este "După douăzeci de ani". (Silviu Brucan)
Mă duc să mă caut. (Fiul rătăcitor)
Aştept Ziua Recunoştinţei. (Peneş Curcanul)
Ce mică-i lumea! (Gulliver în ţara piticilor)
Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
Toţi oamenii de valoare au zburat din România. (Henri Coandă)
De fapt, la ţară eu n-am vară, ci un văr. (George Topârceanu)
Vrem să ne păstrăm limba şi portul. (un constănţean - Radu Mazăre)
Ca orice om, am fost şi eu la strâmtoare. (Magellan)
Mintea nu-i un vas care să fie umplut, ci un foc care trebuie întreţinut. -Plutarch-
Nimeni nu ne poate face să ne simţim inferiori fără permisunea noastră. -Eleonor Roosevelt-
Faima pe care o oferă bogăţiile sau frumuseţea este trecătoare şi fragilă; desăvârşirea minţii este o avere splendidă şi durabilă. -Sallust-
O mamă nu e o persoană pe care să te sprijini, ci o persoană care face sprijinul necesar. -Dorothy Canfield Fisher-
Dacă folosim orice experienţă ca să ne sporim cunoştinţele pentru a le folosi spre binele omenirii, aceasta va produce o schimbare în noi şi în lumea noastră; cunoaşterea este putere -Francis Bacon-
Un om cinstit este cea mai nobilă lucrare a lui Dumnezeu. -Robert Burns-
După ce a eşuat în campania militară din Rusia, în 1812, Napoleon se retrăgea grăbit spre vest. În dreptul râului Niemen, el împreună cu suita sa se opriră şi cerură ajutorul unui ţăran barcagiu din împrejurimi să-i treacă pe celălalt mal.Când ţăranul îi ajută să treacă râul, Napoleon se interesă: - Mulţi dezertori au trecut râul zilele acestea? Naiv, ţăranul i-a răspuns: - Niciunul, dumneavoastră sunteţi primul.
Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, văzându-l pe filozoful Descartes cum se delecta cu nişte specialităţi culinare, îi zise in batjocură: - Cum, şi filozofii mănâncă lucruri atât de bune? - De ce nu? – îi răspunse Réne Descartes – îti închipui poate că natura a creat lucruri delicioase numai pentru proşti?
Henric VIII, regele Angliei, hotârî să trimită un episcop la Francisc I, regele Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate.Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi punea viaţa în primejdie. - Să nu-ţi fie teamă! ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea. - Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!
După ce şi-a scrântit piciorul la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat: “Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior.”
Celebrul compozitor Hans von Bülow, plimbându-se într-o seara prin Berlin, îngândurat, s-a lovit de un trecător.
Acesta s-a oprit iritat şi se răsti la muzician:
-Dobitoc!
Bülow îşi scoase pălăria şi spuse:
- Încântat de cunoştinţă, numele meu este Bülow!
Fericirea depinde de noi. (Aristotel)
Componentele fundamentale ale fericirii sunt: să faci ceva, să iubeşti pe cineva şi să speri la ceva. (Allan K. Chalmers)
Fii fericit cât trăieşti pentru că mort o să fii mult timp. (Proverb scoţian)
Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi îţi vezi de treabă, o vei găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală. (William Bennett)
Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă. (Albert Schweitzer)
Fericirea este plăcere fără regret. (Lev Tolstoi)
Fericirea este mulţumirea de sine. (Aristotel)
Puteţi prinde caracterul unui om cu o furcă, dar se va întoarce din nou şi din nou. – Horace
Caracterul este alcătuit din minte şi din suflet. Aşa se întâmplă că el depinde de educaţie şi, prin urmare, poate fi îndreptat sau îmbunătăţit – Giacomo Casanova
Caracterul îi dă omului libertatea interioară – Titu Liviu Maiorescu
Hotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc ceea ce noi numim caracter. El este temelia demnităţii personale. – La Rochefoucauld
Caracterul este semnul de naştere care determină valoarea adevărată a fiecărui om şi a muncii sale. – Orison Swett Marden
Caracterul nostru este prevestirea destinului nostru, şi cu cât avem şi vrem mai multă integritate, cu atât va fi destinul nostru mai simplu şi mai nobil. – George Santayana
Caracterul fără inteligenţă poate multe, însă inteligenţa fără caracter nu valorează nimic. – Cicero
Măsura caracterului este dată nu prin câte ştim să facem, ci prin cum ne comportăm atunci când nu ştim ce să facem. – John Holt
Numai oamenii singuratici, cunosc adevăratele valori ale prieteniei. Pentru ceilalţi există familiile; pentru un singuratic sau un exilat prietenii reprezintă totul. – Willa Cather
Cel care este însoţit de gânduri nobile nu este niciodată singur – Fletcher
Singuratatea este cea mai profundă realitate a naturii umane. Omul este singura fiinţă care ştie că e singur. – Octavio Paz
Singuratatea este mai dureroasă când eşti tânăr, dar devine plăcută atunci când devii mai matur. – Albert Einstein
Singuratatea şi sentimentul de a nu fi dorit reprezintă cea mai teribilă sărăcie. – Mother Teresa of Calcutta
Singuratatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a gasi adevărul. – Mircea Eliade
Singuratatea este o operă de convertire la tine însuţi. – Emil Cioran
Singuratatea e locuinţa naturală a tuturor gândurilor. - H. Lacordaire
Singuratatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal. – Octavian Paler
Singuratatea e soarta spiritelor superioare. – Arthur Schopenhauer
Frumuseţea personală este mult mai mare decât orice recomandare – Aristotel
Dacă oferi dragoste, frumuseţea va creşte şi toate acestea pentru că dragostea este frumuseţea sufletului – Saint Augustine
Unii oameni indiferent cât de bătrâni sunt niciodată nu îşi pierd frumuseţea. Au mutat-o din feţele în inimile lor – Martin Buxbaum
Frumuseţea este… când te uiţi în ochii unei femei şi vezi frumuseţea în inima ei – Nate Dircks
O femeie ce nu poate fi urâtă nu poate fi frumoasă –Karl Kraus
Te iubesc pentru că eşti frumoasă sau eşti frumoasăpentru că te iubesc? – Richard Rodgers and Oscar Hammerstein II
Frumuseţea este ceea ce te simţi în interior şi ea este cea care se reflectă în ochii tăi. Nu este ceva care ţine de fizic. – Sophia Loren
Frumuseţea este o formă a geniului, dar este superioară geniului pentru că nu cere să fie explicată. – Oscar Wilde

GEORGE BACOVIA

George Bacovia

Date personale

Nume la naștere

George Andone Vasiliu

Născut

4/16 septembrie 1881

Bacău, România

Decedat

22 mai 1957 (75 de ani)^[2]^[3]^[4]^[5]

București, România

Înmormântat

Cimitirul Bellu

Căsătorit cu

Agatha Bacovia

Naționalitate

română

Cetățenie

România

Ocupație

scriitor
poet
pictor

Limbi

limba română^[1]

Studii

Universitatea din București

Activitatea literară

Activ ca scriitor

literatura română interbelică

Mișcare/curent literar

simbolism[*]

Operă de debut

Plumb

Influențe[ascunde]

Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Alexandru Macedonski

Membru post-mortem al Academiei Române

George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. 4/16 septembrie 1881, Bacău, România – d. 22 mai 1957,^[2]^[3]^[4]^[5] București, România) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și, cum spune versul bacovian, „din Eminescu, Heine și Lenau.” La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Biografie

Copilăria

George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu pe actuala stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

Studiile

George Bacovia - Bust de Milița Petrașcu

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.

Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes. Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.

Perioada interbelică

În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

Casa Bacovia din București, astăzi muzeu

În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la Iași.

În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister. Se îmbolnăvește de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.

În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare și volumul Bucăți de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.

Masa de lucru a poetului

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcția Educației Poporului. Îi apare volumul Cu voi.... Din noiembrie 1930 până în octombrie 1933, locuiește în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.

Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1934 i se tipărește volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obține o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reunește toate scrierile sale publicate anterior.

După război

În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanțe burgheze, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).

Opera

Muzeul Bacovia din Bacău

Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război Mondial se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc.

Volume antume

Plumb, București, 1916
Scîntei galbene, Bacău, 1926
Bucăți de noapte, București, 1926
Poezii, București, 1929
Cu voi..., București, 1930
Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934
Comedii în fond, București, 1936
Opere, București, 1944
Stanțe burgheze, București, 1946
Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)

Ediții postume (selectiv)

Gaudeamus. Versuri. Versi. Ediție bilingvă româno-italiană, Di Felice Editore, 2015
Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere, biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și postfață de Geo Vasile, București, Editura Ideea Europeană, 2007.
Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul Literaturii Române, 2001.
Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.
Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației Culturale Române, 1994.
Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
Opere, București, Editura Semne, 2006.
Plumb. Versuri și proză, prefață de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru Literatură, 1965.
Plumb / Plomo, ediție bilingvă româno-spaniolă, București, Editura Minerva, 1974.
Plumb / Lead, ediție bilingvă româno-engleză, București, Editura Minerva, 1980.
Plumb, Iași, Editura Junimea, 1982.
Plumb, Timișoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
Plumb, Iași, Institutul European, 1997.
Plumb (poezii, proză), București. Editura Albatros, 1998.
Plumb / Plomb, ediție bilingvă româno-franceză, Pitești, Editura Paralela 45, 1998 (reed. 2004).
Plumb, ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lăsconi, București, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
Plumb, București & Cnișinău, Litera Internațional , 2001.
Plumb, București, Editura Humanitas, 2007.
Plumb de iarnă / Lead of winter, ediție bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga., Criterion, 2002.
Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediție bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura Dacia, 1988.
Poeme alese / Poemi scelti, ediție bilingvă româno-italiană, București Editura Fundației Culturale Române, 2002.
Poezii, ediție îngrijită și repere istorico-literare de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1980.
Poezii, Galați, Editura Porto-Franco, 1991.
Poezii, București, Editura Universal Dalsi, 2001.
Poezii / Versek, ediție bilingvă româno-maghiară, București, Editura Gramar, 2003.
Poezii . Proză, postfață și bibliografie de Ion Bogdan Lefter, București, Editura Minerva, 1983 (reed. 1987).
Proză, București, Editura Minerva, 1980.
Rar, poeme rostite la radio, București, Casa Radio, 2005.
Scrieri alese, prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, București, Editura pentru Literatură, 1961.
Stanțe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și câteva ciorne, Bacău, Look Design, 2000.
Versuri, București, Editura Saeculum, 1996.
Versuri și proză, ediție îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice și bibliografie de Ion Nistor, prefață de Mircea Anghelescu, București, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
Versuri și proză, București, Editura Eminescu, 1987.
Blei und andere Gedichte. Dionysos, Boppard, ins Deutsche: Christian W. Schenk, 2018, ISBN 978-1-9807-2919-8.

Premii și distincții

În 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb.
În 1925 primește premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români, ex aequo împreună cu Lucian Blaga
În 1934 Premiul Național de poezie este acordat lui George Bacovia și lui Tudor Arghezi

George Bacovia - Citate: