1. /20 NOIEMBRIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

A. Evenimente; Nașteri

Evenimente 20 Noiembrie

•  284 - Diocletian (Gaius Aurelius Valerius Diocletianus), devine împărat roman.

  

  Gaius Aurelius Valerius Diocletianus

  Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (244–311), cunoscut drept Dioclețian, a fost împărat roman de la 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305. A incercat sa reformeze viața religioasă in imperiu prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu), promulgand in anii 303- 304, 4 edicte anticreștine care au declansat cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii,rămase în istorie sub denumirea de persecutia lui Diocletian.

• 1194 - Orasul Palermo este cucerit de imparatul Henric al VI-lea. Henric al VI-lea (noiembrie 1165 -1197) a fost rege al Germanie în 1190, a fost încoronat Împărat al Sfantului Imperiu Romano- German în 1991 și a devenit rege al Siciliei prin căsătorie până la moartea sa. Henric a devenit cel mai puternic monarh de la Marea Mediterana primind tribut din partea Imperiului Bizantin. În continuare a încercat să facă coroana imperială ereditară, însă nu a reușit înainte de moartea sa neașteptată în 1997 la Messina, bolnav de malarie în timp ce pregătea o cruciadă.

• 1224 - Prima mentiune a Bisericii “Sfantul Mihail” din Cisnadioara, monument in stil romanic.(germ. “Michelsberg”), (judeţul Sibiu).

  

  Biserica Sf. Mihail din Cisnădioara - foto: ro.wikipedia.org

  Biserica Sf. Mihail din Cisnădioara, monument istoric și de arhitectură din secolul al XIII-lea, edificiu reprezentativ pentru arta romanică din Transilvania. După cum spune un document din 1223, „muntele Sf. Mihail împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el” au făcut parte din avutul prepoziturii Sibiului. Prepozitura a cedat această proprietate regelui maghiar Andrei al II-lea , iar la scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, Abatiei cisterciene din Cârţa.

  

  Biserica Sf. Mihail din Cisnădioara  - foto: ro.wikipedia.org

  Acest document conține de fapt și prima menționare documentară a localității Cisnădioara.
  Biserica fost construită din piatră între anii 1162 și 1223 si are cea mai veche 0rga cu tuburi din România, în stare funcțională de la începutul secolului al XVIII-lea.

• 1272 - Prințul Edward devine rege al Angliei, după moartea tatălui său Henric al III- lea.

  

  Eduard I al Angliei (portret aflat la Westminster Abbey) – foto: ro.wikipedia.org

  Eduard I al Angliei (17 iunie 1239 – 7 iulie 1307) a domnit între anii 1272 și 1307, suindu-se pe tronul Angliei pe 21 noiembrie 1272 după moartea tatălui său, regele Henric al III-lea. Supranumit „Picioare lungi”, datorită staturii sale neobișnuit de înalte.

• 1407: Un armistițiu între Ioan fără Drică, Duce de Burgundia și Ludovic de Valois, Duce de Orléans este convenit sub auspiciile lui John, Duce de Berry, fratele regelui. Orléans va fi asasinat trei zile mai târziu de Burgundia.

• 1443 – A avut loc Bătălia de la Niš [Serbia], între voievodul Transilvniei, Iancu de Hunedoara (1441 – 1456), şi otomani, în cadrul „Campaniei celei Lungi” (septembrie 1443 – ianuarie 1444).

  

  Iancu de Hunedoara (n. ca. 1407 – d. 11 august 1456) a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin – (Pictura din secolul al XVII-lea) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

  Victoria de pe Ialomiţa l-a adus pe Iancu în atenţia Europei, văzut ca singurul ce poate organiza o cruciadă care să-i alunge pe otomani. O bulă papală, emisă la 1 ianuarie 1443, de către Eugen IV (1431 – 1447), proclamă cruciada şi cheamă cavalerii apuseni să i se alăture.

• 1688 - La 10/20 noiembrie se termină tipărirea “Bibliei” în limba română. Textul cărţii a fost definitivat din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino de un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu.

  

  Biblia de la București - foto: ro.wikipedia.org

  Biblia de la București (cunoscută și sub denumirea de Biblia Cantacuzino) a fost prima traducere completă a Bibliei în limba română, fiind publicată la București în 1688.

• 1789 - New Jersey devine primul stat american care a ratificat Carta Drepturilor Omului.

• 1805: Singura operă a lui Beethoven, Fidelio, are premiera la Viena.
• 1820: Scufundarea vasului-balenieră Essex, în apele Americii Latine, după ce a fost lovit în mod repetat de un cașalot. Se presupune că acest eveniment ar fi inspirat capodopera lui Herman Melville, Moby Dick.
  
  

• 1852 - A inceput constructia Scolii Centrale din Bucuresti, institutie care ulterior a primit numele de Pensionatul Domnesc de Fete.

  

  Scoala Cenrala de fete – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  Din 1890, şcoala funcţionează în localul construit de arhitectul Ion Mincu, lângă Grădina Icoanei; după 1948 şi până în 1993 instituţia se va numi “Liceul Zoia Kosmodemianskaia”.

• 1861 - Poarta Otomana a emis Firmanul de organizare administrativa a Moldovei si Valahiei, act care a admis unirea administrativa si politica a Principatelor Romane de la data de 24 ianuarie 1859, însa numai până la sfârșitul domniei lui Al. Ioan Cuza.

  

  Deschiderea primului parlament al României, 24 ianuarie 1862 – foto: ro.wikipedia.org

  La 11 decembrie 1861, Cuza adresează naţiunii o proclamaţie, anunţând mesajul său: “Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată”. Ca urmare, s-a trecut la unificarea guvernelor şi a Camerelor celor două Principate. La 22 ianuarie 1862, s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu.

  Parlamentul unic îşi va deschide lucrările la 24 ianuarie 1862, an în care Al. I. Cuza proclama Unirea definitivă a Principatelor, iar oraşul Bucureşti devenea capitala acestora. Comisia Centrală de la Focşani îşi va înceta activitatea. Din 1862, Principatele Unite adoptă oficial numele de ROMÂNIA.

• 1872: 

  Gheorghe Dabija
  Date personale
  Născut	20 septembrie 1872 Iași, România
  Decedat	1957, 85 de ani București, Republica Populară Română
  Naționalitate	România
  Cetățenie	România
  Ocupație	ofițer
  comandant al Diviziei 2 Vânători
  În funcție
  1918 - 1919
  Monarh	Ferdinand I
  Prim-ministru	Ion I. C. Brătianu
  Studii	Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1891 - 1893) Școala Superioară de Război
  Activitate
  Gradul	Sublocotenent (1893) Locotenent (1896) Căpitan (1902) Maior (1910) Locotenent-colonel (1914) Colonel (1916) General de brigadă (1918)[1]
  A comandat	1918 - comandant al Diviziei 6 Infanterie comandant al Diviziei 2 Vânători
  Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1916) Operațiile militare postbelice (1918-1920)
  Decorații și distincții
  Decorații	Medalia „Avântul Țării” (1913) Ordinul Coroana României (1907) Crucea „Meritul Sanitar” (1914) Ordinul național „Steaua României” (1912)
  Modifică date / text

  Gheorghe Dabija (n. 20 septembrie 1872^[2], Iași - d. 1957^[3], București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

  A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1918.^[4]

  DATE BIOGRAFICE

  Gheorghe Dabija s-a născut la 20 septembrie 1872, la Iași, la un an de la căsătoria părinților săi, Alexandru și Natalia.

  Prima soție a fost Eugenia Moga. Din căsătoria cu aceasta a avut două fete, Margareta și Graziela. În martie 1916 a început divorțul, care a fost întrerupt în august 1916, din cauza izbucnirii războiului. Procedurile au fost reluate în 1919. În același an, fiicele au plecat la Paris devenind artiste și desfășurându-și activitatea sub numele de "Grety" și "Gazelle" în trupa poetului Jacques Prévert.^[5]

  La 26 octombrie 1919 s-a recăsătorit cu Minerva, fostă Domșa, fiica protopopului din Orăștie.

  G.A. Dabija a devenit cunoscut ca un scriitor militar, care mai târziu a condus la detenția în închisorile comuniste de la Jilava și Văcărești (8 august 1952-18 ianuarie 1955). Soția lui, Minerva Dabija, a avut de înfruntat, după moartea soțului, interogatoriile și detenția comunistă (1959-1960) la Penitenciarele Jilava și Văcărești, apoi urmăririle – confiscarea casei.

  CARIERA MILITARĂ

  După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Gheorghe Dabija a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”.^[6][7][8][9]

  În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie, în perioada 4/17 februarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 3/16 august 1919, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei și în lupta împotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919).^[4]

  LUCRĂRI

  • Metoda instrucției patrulelor mici de infanterie, de Sublocotenentul Gh. Dabija din Batalionul IV Vânători, Stabilimentul Grafic Miron Costin, Iași, 1895
  • Instrucția practică a companiei de infanterie, de Căpitanul G. A. Dabija din Batalionul 9 Vânători, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1905
  • Practica tragerii infanteriei, [de] Căpitanul G. A. Dabija, Stabilimentul grafic Albert Baer, București, 1907
  • Cîmpuri de tragere, de Căpitanul G. A. Dabija, Stabilimentul grafic Albert Baer, București, 1908
  • Eserciții pregătitoare de tragere, de Căpitanul G. A. Dabija, Institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1908
  • Instrucția practică de luptă a trăgătorului, șirului, grupei și plotonului, [de] Căpitanul G. A. Dabijă. Cu o prefață de Domnul General M. Aslan. Tipărită cu aprobarea Statului major al armatei No. 3907 din 1908, Institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1909
  • Dresaj sau educațiune?, de căpitanul G. A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
  • Program general pentru instrucția infanteriei. Tipărit cu aprobarea Statului Major al Armatei No. 4227/ 909, de căpitanul G. A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
  • Program pentru instrucția recruților. Tipărit cu aprobarea Statului Major al Armatei No. 4227/909, de Căpitanul G.A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
  • Cadrilaterul Bulgar, de Un Român [= Maiorul G. A. Dabija], Atelierele grafice Socec & Co., București, 1913
  • Răsboiul Bulgaro-Turc din anul 1912-1913, [de] Lt. Colonel G. A. Dabija. (Cu 12 crochiuri și 13 oleate), Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1914
  • Ofițerul de infanterie în campanie, [de] Colonel G. A. Dabija, Institutul de Arte Grafice Universala, București, 1916
  • Amintirile unui atașat militar român în Bulgaria 1910-1913, Editura Universul, București, 1936
  • Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. I-IV, Editura I. Hertz, București, 1936
  • Războiul germano-polon, General G.A. Dabija, Editura Cartea Românească, București, 1940

  În colaborare

  • Note asupra esercițiilor de manevră, de general Grigore Crăiniceanu și maior Gheorghe Dabija, București, 1909^[10]
  • Tracțiunea canină și adaptarea ei la mitralierele infanteriei, [de] Lt.-Colonel Gh. Dabija și Locot. Al. Orășanu din Batalionul II Vânători "Regina Elisabeta", Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1916

  DECORAȚII

•  Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1912)
•  Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1907)
•  Medalia „Avântul Țării” (1913)
• Crucea „Meritul Sanitar” (1914).^{[1]:p. 438}

• 1916 - In urma pierderii de catre armata romana a Bătăliei de la Neajlov şi Argeş (Bătălia de la Bucureşti), cea mai mare operaţiune militară pe frontul românesc (16-20 noiembrie 1916), regele si Guvernul României se retrag din Muntenia ocupată, la Iasi, care devine noua capitală a țării.

  

  Bătălia de la Neajlov-Argeş (16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie 1916). Operaţiune de amploare desfăşurată în timpul Primului Război Mondial, cu scopul apărării capitalei, în faţa ofensivei trupelor Puterilor Centrale – foto: jurnalul.ro

  Cele mai violente lupte din timpul marii operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni (16-17 noiembrie). După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsînd Bucureştii în mîna armatelor inamice germane si Austro-Ungare.

  

  Armata a IX-a Germană intrând în Bucureşti pe 6 decembrie 1916 – foto: ro.wikipedia.org

• 1917 - A avut loc prima mare bătălie de tancuri, la Cambrai în Franța, unde aproape 400 de tancuri, atacând pe un front de 16 km, au străpuns apărarea trupelor germane.

  

  “Bătălia de la Cambrai” – Parte a Frontului de Vest din Primul Război Mondial (Soldaţi germani încercând să recupereze un tanc britanic Mark IV) – foto: ro.wikipedia.org

  Bătălia de la Cambrai este prima mare bătălie de tancuri din istorie. A avut loc pe 20 noiembrie – 8 decembrie 1917 la Cambrai în Franţa, unde aproape 400 de tancuri britanice, atacând pe un front de 16 km, au străpuns apărarea trupelor germane. Lupta s-a dat între Imperiul Britanic şi Dominionul Newfoundland împotriva Imperiului German şi nu s-a soldat cu niciun rezultat strategic.

• 1917: Ucraina este declarată republică independentă de Imperiul Rus.
• 1919 - Si-a deschis lucrările primul parlament al României Mari (România interbelică), preşedinte al Adunării Deputaţilor fiind ales Vasile Stroescu, cel mai vîrstnic deputat.
• 1921 - A avut loc la Bucureşti, Congresul I General al Partidului Ţărănesc. Partidul a aprobat fuziunea cu succesorul de drept al Partidul Ţărănesc din fosta Basarabie ţaristă, uniune ce a fost realizată la 18 iulie 1821, precum şi proiectul de program de revendicări social-politice şi economice.

• 1922 - A avut loc Conferinţa internaţională de la Lausanne, Elveţia, la care a participat şi România, în problema strîmtorilor Bosfor şi Dardanele.

  

  Ada-Kaleh – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  La Conferinţă s-a discutat şi a fost semnat tratatul de pace cu Turcia, carea recunoscut printre altele si drepturile României asupra insulei Ada-Kaleh, situată pe Dunăre lîngă Turnu Severin. Insula a fost inundata odata cu construirea barajului Portile de Fier (22.11.1922-24.07.1923).

• 1923 - S-a incheiat la Tiraspol, un Regulament romano-sovietic privitor la masurile si procedeele menite sa aplaneze conflictele de pe Nistru,care in acea vreme era linia de demarcatie intre Romania si URSS, stat care nu recunostea unirea Basarabiei cu Romania.

• 1932 - A fost creat Partidul Radical Ţărănesc din România, in urma desprinderii din Partidul Naţional-Ţărănesc a gruparii conduse de Grigore Iunian. Partidul a editat ziarul “Deşteptarea” în perioada 1933-1937.

• 1932: Premiera românească, la Opera Română din București, a baletului "Iris" de Constantin C. Nottara, după premiera absolută a spectacolului la Opera din Moravska-Ostrava din Cehoslovacia, din 12 noiembrie 1931.
• 1940: Al doilea război mondial: România, Ungaria și Slovacia se alătură Axei.

• 1942: Alaska Highway se deschide oficial. Construcția drumului a fost accelerată după atacul japonez de la Pearl Harbor. Denumirea inițială a șoselei a fost ALCAN, fiind construită cu scop militar. Denumirea ei actuală datează din martie 1942, fiind o șosea formată din pietriș, care a fost continuu îmbunătățită. Șoseaua de azi este cu 60 de km mai scurtă ca la cea de la început, fiind în cea mai mare parte asfaltată

  

  Alaska Highway - foto: ro.wikipedia.org

  Alaska Highway este o șosea cu lungimea de 2.288 km, care leagă Dawson Creek nord-estul provinciei British Columbia, Canada cu Delta Junction un oraș din Southeast Fairbanks Census Area, Alaska..
  
  

• 1945: Au început procesele de la Nurenberg, Germania.

  

  foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  La Nurenburg (Germania), 24 de criminali de război nazişti au fost judecaţi pentru atrocităţile comise pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial.

  

  Procesul de la Nuremberg. În imagine: Göring, Heß, von Ribbentrop, Keitel, Dönitz, Raeder, von Schirach și Sauckel – foto: ro.wikipedia.org

  Un tribunal internaţional, din care făceau parte reprezentanţi ai Statelor Unite, Marii Britanii, Franţei şi Uniunii Sovietice, a fost înfiinţat cu acest scop, fiind prima instanţă creată pentru judecarea internaţională a crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii.

  

  Completul de judecată în procesul de la Nurenburg (20 noiembrie 1945)

  Lordul Justice Geoffrey Lawrence, reprezentantul Marii Britanii, a fost preşedintele completului de judecată. Procesul a durat aproape un an, până pe 1 octombtie 1946, dezbaterile întinzându-se pe durata a 216 ore. Din cei 24 înalţi demnitari al celui de-al treilea Reich, 12 au fost condamnaţi la moarte. Şapte au fost condamnaţi la 10 ani de închisoare şi trei au fost achitaţi. Dintre cei 12 condamnaţi la moarte, Martin Bormann, a fost condamnat formal în lipsa lui la proces.

  

  Göring şi Hess în timpul procesului de la Nurenberg

  Trei dintre condamnaţii la moarte s-au sinucis până la finalizarea procesului în celule (Himmler, Goebbels şi Robert Ley). Opt au fost spânzuraţi pe 16 octombrie 1946. Gustav Krupp von Bohlen, a înnebunit în timpul procesului.

  
  

• 1947: Prinţesa Elisabeta (viitoarea regina Elisabeta a II a Marii Britanii), s-a căsătorit cu ducele de Ediburgh, Philip Mountbatten.

  

  20 noiembrie 1947: Prinţesa Elisabeta (viitoarea regina Elisabeta a II a Marii Britanii), s-a căsătorit cu ducele de Ediburgh, Philip Mountbatten

  foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

• 1952: Rudolf Slansky, Secretarul General al Partidului Comunist Cehoslovac și alți 13 lideri comuniști sau funcționari de rang înalt au fost acuzați și condamnați că ar fi participat la o conspirație troțkisto-titoisto-sionistă. Procesul a fost orchestrat la ordinul Moscovei prin intermediul consilierilor sovietici aflați în țară. Slánský va fi spânzurat la 3 decembrie 1952.

  

  Rudolf Slánský – foto: ro.wikipedia.org

  Rudolf Slánský (31 iulie 1901 – 3 decembrie 1952) a fost un politician comunist din Cehoslovacia. Având funcţia de secretar general al partidului după cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost unul dintre provocatorii şi organizatorii loviturii de stat ce a instaurat regimul comunist în Cehoslovacia. Slánský a fost un activist marxist-stalinist, care, în timpul scurtei sale perioade la conducerea partidului în perioada de după lovitura de stat din Cehoslovacia din 1948, a organizat sovietizarea aprofundată a societăţii, desfiinţarea proprietăţii private şi reprimarea oponenţilor politici ai regimului. În domeniul afacerilor externe, el a jucat un rol major în înfiinţarea statului Israel, furnizând armament de origine cehă luptătorilor sionişti care încercau să răstoarne regimul britanic din Palestina. După ruptura între liderii comunişti Iosip Broz Tito din Iugoslavia şi Iosif Stalin din URSS, acesta din urmă a provocat un val de „epurări” în conducerile partidelor comuniste, pentru a preveni apariţia altor rupturi între Uniunea Sovietică şi ţările „satelit” central-europene. În Cehoslovacia, Slánský, care a fost considerat vulnerabil din cauza problemelor economice şi industriale ale ţării, a fost unul din cei 14 lideri arestaţi în 1952 şi judecat într-un proces spectacol – en masse în noiembrie 1952. Judecarea sa a fost cunoscută mai târziu ca procesul Slansky. Acuzaţii, funcţionari de rang înalt ai Partidului Comunist Cehoslovac, au fost învinuiţi de înaltă trădare. După opt zile şi numeroase acuzaţii, 11 din cei 14 inculpaţi au fost condamnaţi la moarte. Slánský a fost executat cinci zile mai târziu.

• 1962: Președintele american John F. Kennedy a acceptat să ridice blocada din Cuba.

• 1975: Are loc premiera filmului american „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, realizat dupa romanul cu acelasi nume de Ken Kesey (regia Milos Forman); distins cu cinci Premii Oscar.

   

• 1989: Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Până în prezent (2017), Convenția a fost adoptată de 196 de țări, membre ale Națiunilor Unite (cu excepția SUA si a Somaliei). Orice stat care semnează Convenția îi recunoaște conținutul, se obligă să îl respecte și să îl aplice în mod corespunzător.

• 1989 - Se desfăşoară lucrările Congresului al XIV-lea al PCR.
  cititi mai mult pe jurnalul.antena3.ro; lege5.ro; www.cotidianul.ro; www.rfi.ro; www.historia.ro; adevarul.ro; www.digi24.ro
  

  Congresul al XIV-lea al PCR (20-24 noiembrie 1989) – foto preluat de pe www.cotidianul.ro

   

• 1995: Diana, Prinţesă de Wales, a vorbit deschis pentru prima dată, intr-un interviu acordat BBC, despre separarea ei de Printul Charles de Wales .

  

  Diana, Prințesă de Wales - foto – ro.wikipedia.org

  Diana, Prințesă de Wales (Diana Frances, născută Spencer) (1 iulie 1961 – 31 august 1997) prima soție a lui Charles, Prinț de Wales, moștenitorul tronului Regatului Unit. În timpul conversaţiei cu reporterul BBC Martin Bashir, printesa a recunoscut deschis ca are o relaţie adulteră cu instructorul ei de echitatie, James Hewitt.

• 2003: Michael Jackson este arestat sub acuzaţia de molestare sexuala a unui copil.

   

• 2006: Scriitorului roman Mihail Sebastian, i s-a conferit postum la Munchen, in Germania, importantul premiu de carte “Geschwister Scholl” pe anul 2006, premiu ce este acordat în fiecare an, începând din 1985 de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels.

  

  Mihail Sebastian - foto: ro.wikipedia.org

  Mihail Sebastian (nume real: Iosif Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu, n. 18 octombrie 1907, Brăila – d. 29 mai 1945, București), om de litere român de origine evreiască, care a scris roman, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.

• 2019: Prințul Andrew, Duce de York, al doilea fiu al reginei Elisabeta a II-a, se retrage din toate atribuțiile publice în lumina acuzațiilor de viol, afirmând că asocierea sa cu miliardarul american Jeffrey Epstein care s-a sinucis în contextul în care era inculpat pentru agresiuni sexuale, a cauzat perturbări majore în activitatea familiei regale

Nașteri 

• 270 - S-a nascut imparatul roman Maximinus al II-lea ( Maximin Daïa,d.313). A fost nepotul imparatului Galeriu si era fiul unui pastor din Tracia, nascut la Felix Romuliana (localitatea Gamzigrad de azi, in Serbia).

• 1602 - S-a nascut omul de stiinta si inventatorul german Otto von Guericke.

  

  Otto von Guericke  - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  Otto von Guericke (n. 20 noiembrie 1602 CG, Magdeburg, Germania – d. 11 mai 1686 CG, Hamburg, Germania), om de știință, inventator și om politic german. Principala sa realizare științifică a fost crearea fizicii vidului. A fost primar al orașului său natal, Magdeburg, în perioada 1646 – 1676. A decedat la data de 11 mai 1686.

• 1625 - S-a nascut Paulus Potter, pictor din scoala olandeza. Picturile sale au avut ca tema principala animalele (“Curtea animalelor pronuntând sentinta împotriva vânatorului”, “Taurul”); (d. 17.01.1654).

  

  Portrait of Paulus Potter (1654) by Bartholomeus van der Helst – foto: en.wikipedia.org

• 1629: Ernest Augustus, Elector de Braunschweig-Lüneburg, tatăl regelui George I al Marii Britanii (d. 1698)
• 1752: Thomas Chatterton, poet britanic (d. 1770)

• 1761 - S-a nascut Papa Pius al VIII-lea (Francesco Saverio Castiglioni); (d. 30.11.1830) .

  

  Pius al VIII-lea - foto: ro.wikipedia.org

  Pius al VIII-lea (n. 20 noiembrie 1761 în Cingoli, Ancona, d. 30 noiembrie 1830 în Roma) – numele fiind Francesco Saverio Maria Felice Castiglioni – a fost papă din 1829 până în 1830. La 25 martie 1830, a condamnat societățile secrete masonice si traducerile moderniste biblice si interpretările Bibliei contrare legilor Bisericii Catolice.

• 1762 - S-a nascut Pierre André Latreille, entomolog francez (d. 1833)

  

  Pierre André Latreille -foto: ro.wikipedia.org

  Pierre André Latreille (n. 20 noiembrie 1762, Brive-la-Gaillarde – d, 6 februarie 1833, Paris), un entomolog francez.

• 1820: Alexandru Văsescu (n. 20 noiembrie 1820, Fălticeni; d. ?) a fost un politician român din secolul al XIX-lea, ministru de finanțe al României în anul 1867.

  
  

  Predecesor: Petre Mavrogheni

  Ministrul de finanțe 1 martie — 4 august 1867

  Succesor: Ludovic Steege

• 1858 -  S-a nascut Selma Ottiliana Lovisa Lagerlöf, scriitoare suedeză. (d. 16 martie 1940)

  

  Selma Ottiliana Lovisa Lagerlöf  - foto: ro.wikipedia.org

  Selma Ottiliana Lovisa Lagerlöf (n. 20 noiembrie 1858, Östra Emterwik, Värmland – d. 16 martie 1940), scriitoare suedeză, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură (1909) şi prima femeie membră a Academiei Suedeze (1914).

• 1851: Margareta de Savoia, regină a Italiei (d. 1926)
• 1866: Prințesa Maria Letizia Bonaparte (n. 20 noiembrie 1866, Paris, Franța – d. 25 octombrie 1926, Moncalieri, Italia) a fost unul din cei trei copii ai lui Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte și ai Prințesei Maria Clotilde de Savoia. În 1888 s-a căsătorit cu Amadeo, fost rege al Spaniei.^[1] Maria Letizia a devenit Ducesă de Aosta, titlu pe care Amadeo l-a deținut înainte și după regalitate.
  Căsătoria lor a fost un rol esențial în revigorarea speranței franceze de a repune dinsatia Bonaparte într-o poziție de putere. 

  Maria Letizia Bonaparte

  Ducesă de Aosta

  Părinți Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte Prințesa Maria Clotilde a Savoiei  Frați și surori Napoléon Victor Bonaparte  Căsătorită cu Amadeo al Spaniei Copii Umberto, Conte de Salemi

• 1869: Zinaida Gippius, poet rus (d. 1945)

• 1872: S-a nascut poetul român George Tutoveanu ; (d. 18 august 1957).

  

  George Tutoveanu - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  George Tutoveanu (născut ca Gheorghe Ionescu)(n. 20 noiembrie 1872, Bârlad – d. 18 august 1957, Bârlad), fiul lui Gheorghe (1835-1888) și al Ecaterinei (n. Pașcanu, 1839-1921). poet român. A fost revizor școlar, inspector cultural general la “Casa Școalelor pentru Basarabia” (1926-1928), prefect de Tutova (1931-1932), membru fondator al “Societății Scriitorilor din România” și al Societății Literare “Academia bârlădeană”.

• 1872: Gheorghe Dabija (n. 20 septembrie 1872^[2], Iași - d. 1957^[3], București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
  A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1918. Gheorghe Dabija s-a născut la 20 septembrie 1872, la Iași, la un an de la căsătoria părinților săi, Alexandru și Natalia.
  Prima soție a fost Eugenia Moga. Din căsătoria cu aceasta a avut două fete, Margareta și Graziela. În martie 1916 a început divorțul, care a fost întrerupt în august 1916, din cauza izbucnirii războiului. Procedurile au fost reluate în 1919. În același an, fiicele au plecat la Paris devenind artiste și desfășurându-și activitatea sub numele de "Grety" și "Gazelle" în trupa poetului Jacques Prévert.^[5]
  La 26 octombrie 1919 s-a recăsătorit cu Minerva, fostă Domșa, fiica protopopului din Orăștie.
  G.A. Dabija a devenit cunoscut ca un scriitor militar, care mai târziu a condus la detenția în închisorile comuniste de la Jilava și Văcărești (8 august 1952-18 ianuarie 1955). Soția lui, Minerva Dabija, a avut de înfruntat, după moartea soțului, interogatoriile și detenția comunistă (1959-1960) la Penitenciarele Jilava și Văcărești, apoi urmăririle – confiscarea casei. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Gheorghe Dabija a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”.^[6][7][8][9]
  În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie, în perioada 4/17 februarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 3/16 august 1919, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei și în lupta împotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919). 

  Gheorghe Dabija

• 1873: Daniel Gregory Mason, compozitor american (d. 1953)

• 1886 - S-a nascut Karl von Frisch, fiziolog si naturalist austriac, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie si medicina, împreuna cu Konrad Lorenz si Nikolaas Tinbergen, pentru cercetarile sale în domeniul psihologiei instinctive comparate; (d.12.06.1982).

  

  Karl Ritter von Frisch - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  Karl Ritter von Frisch (n. 20 noiembrie 1886 – d. 12 iunie 1982), etolog austriac, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pe 1973, împreună cu Nikolaas Tinbergen și Konrad Lorenz.

• 1889 - S-a nascut Edwin Powell Hubble, om de stiintă american, unul din fondatorii astronomiei extragalactice; (d.28.09.1953).

  

  Edwin Powell Hubble - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  Edwin Powell Hubble (n. 20 noiembrie 1889, Marshfield, Missouri – d. 28 septembrie 1953, San Marino, California), astronom și cosmolog american, fondatorul astronomiei extragalactice.

• 1902: Erik Eriksen, politician danez (d. 1972)
• 1907: Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator și psiholog român. Mihai Beniuc este cunoscut în general ca poet proletcultist, al regimurilor comuniste din România^[4], alături de autori ca Alexandru Toma, Dan Deșliu, Eugen Frunză, A.E. Baconsky sau Maria Banuș, între alții, urmărind cu interes direcțiunile Partidului Comunist Român. A activat, de asemenea, ca psiholog (specialist în psihologia animalelor), profesor la Universitatea din Cluj. Mihai Beniuc a fost fiul lui Athanasie Beniuc și al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară din Arad între 1921-1927, unde Alexandru T. Stamatiad îi este profesor de literaturǎ. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licențiat în psihologie, filozofie și sociologie al Universității din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, este conferențiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) și autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Orașul pierdut, 1943), privite de public și de critica literară cu înțelegerea și simpatia cu care este privită arta naivă. 

  Volume de versuri (selectiv)

  • Cântece de pierzanie, 1938
  • Cântece noi, 1940
  • Orașul pierdut, 1943
  • Un om așteaptă răsăritul, 1946
  • Mărul de lângă drum, 1954
  • Steaguri, 1951
  • Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej,1951
  • Partidul m-a învățat, 1954
  • Trăinicie, 1956
  • Azimă, 1956
  • Inima bătrînului Vezuv, 1957
  • Cu un ceas mai devreme, 1959

  Romane

• Pe muche de cuțit, 1959
• Dispariția unui om de rând, 1963
• Explozie înăbușită, 1971 

  Mihai Beniuc

  Mormântul lui Mihai Beniuc în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti

• 1907: Henri-Georges Clouzot, regizor de film francez (d. 1977)
• 1911: Radu Grigorovici (n. 20 noiembrie 1911, Cernăuți; d. 1 august 2008, București) a fost un fizician român de origine evreiască după mamă ^[3], membru titular al Academiei Române și vicepreședinte al acesteia (1990–1994). A adus contribuții fundamentale la fizica semiconductorilor amorfi; este considerat fondatorul școlii românești de cercetare în acest domeniu. A publicat studii și documente despre Bucovina natală. Radu Grigorovici s-a născut la 20 noiembrie 1911 în Cernăuți, ca unicul fiu al social-democraților bucovineni Gheorghe și Tatiana Grigorovici. După absolvirea liceului Aron Pumnul (1928) a studiat la Universitatea din Cernăuți, obținând în 1931 licența în științe chimice iar în 1934 licența în științe fizice. La aceeași universitate, a fost apoi preparator la Laboratorul de fizică experimentală al profesorului Eugen Bădărău.
  În 1936 s-a transferat la Facultatea de Științe a Universității din București, unde Bădărău fusese chemat ca șef al Laboratorului de fizică moleculară, acustică și optică. În 1938 a obținut titlul de doctor în științe fizice cu o disertație despre Potențialul disruptiv în vapori de mercur. A urcat treptele ierarhiei universitare, devenind conferențiar în 1949. Între anii 1947-1957 a lucrat în paralel în industria izvoarelor de lumină (fabrica Lumen, apoi Electrofar), ca inginer consultant. Este constrâns, din motive politice, să renunțe la cariera universitară. Se retrage în activitatea de cercetare, devenind șef de secție (1960) și director adjunct științific (1963) la Institutul de Fizică București al Academiei RPR; în 1970 institutul va trece în subordinea Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară. În 1973 solicită pensionarea, continuându-și activitatea ca cercetător științific principal I cu jumătate de normă; în 1977, în urma unei reorganizări, este transferat la Institutul de Fizica și Tehnologia Materialelor, iar după un an i se desface contractul de muncă.
  Radu Grigorovici a adus contribuții originale la fizica descărcărilor electrice în gaze, analiza spectrală în flacără, izvoarele de lumină, optica fiziologică și instrumentală, sistemele de mărimi și unități fizico-fiziologice. La Institutul de Fizică București a organizat și condus un grup de cercetători care a studiat fenomenele de transport în straturi metalice subțiri dezordonate, explicate prin structura de benzi a metalelor respective (1959-1966). Dar rezultatele cele mai importante au fost obținute în studiul semiconductorilor amorfi (1964-1977).
  Grigorovici și colaboratorii au studiat structura, transportul electric, proprietățile optice și fotoconductivitatea în straturile amorfe de germaniu, siliciu și carbon obținute prin evaporare în vid. Pe baza acestor rezultate, Grigorovici a fost primul care a reliefat deosebirile structurale dintre straturile de germaniu și siliciu amorfe și microcristaline; a urmat elaborarea unui model structural, completat cu considerente energetice. Acest „amorphonic model”, rafinat ulterior în diverse laboratoare ca „random network model”, este astăzi practic unanim acceptat drept model structural pentru semiconductorii amorfi și a deschis drumuri noi în cercetare și aplicații.
  Aceste lucrări au adus grupului Grigorovici notorietate internațională, iar inițiatorului său recunoașterea ca mentor fondator al unei școli românești de cercetare în acest domeniu. Rezultatele au fost propagate la congrese internaționale și școli de vară, în articole de sinteză și monografii, au fost citate extensiv și au avut aprecierea unor fizicieni de statura lui Sir Nevill Mott. Radu Grigorovici a fost cooptat în comitetele de organizare a numeroase congrese internaționale, în comitetele de redacție ale revistelor de specialitate (Journal of Non-Crystalline Solids, Thin Solid Films, physica status solidi) și în Comisia de Semiconductori a Uniunii Internaționale de Fizică Pură și Aplicată (1969-1975).
  A fost ales membru titular al Academiei Române în 1990 (era membru corespondent din 1963) și vicepreședinte al acesteia (1990–1994). Preocupat de „adevărul vieții și adevărul științei” ^[4], s-a angajat activ pentru regenerarea Academiei în anii următori dictaturii comuniste. A fost membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei și doctor honoris causa al Universității din București.
  Cunoscut pentru nonconformismul și spiritul său critic, Radu Grigorovici și-a atras, de-a lungul vieții, admirația sau antipatia multora ^[4]. Un coleg american l-a numit „un om de știință de renume mondial, un umanist și un muzician” ^[5]. Avea un interes permanent și intens pentru literatură, istorie și arte. După dezmembrarea imperiului sovietic, a inițiat un dialog susținut cu românii bucovineni ^[6]; a publicat, în ediție bilingvă română/germană, un volum de studii și documente despre Bucovina ^[7]. Era un fin muzician care, după timpul dedicat fizicii, se relaxa interpretând la pian piesele preferate din marele repertoriu. A încetat din viață la 1 august 2008, în București. 

  Radu Grigorovici

  Părinți Gheorghe Grigorovici și Tatiana Grigorovici. Căsătorit cu Elena (n. Răzvan) Copii Rodica Marchidan, fizician

• 1912: Otto Habsburg-Lothringen, politician și scriitor austriac (d. 2011)
• 1912: Victor Preda, biolog român, membru al Academiei Române (d. 1982)
•  1914: Ionel Banu (n. 20 noiembrie 1914, Călărași^[1] — d. ?), pe numele real Ion Banu-Stancu, a fost un violonist și dirijor român de orchestre populare. A învățat vioara cu subșeful de fanfară Marinică și cu Mihalache Bolovan din Constanța.
  A fost violonist în orchestre de café-concert și muzică populară în Silistra, Călărași, București (1932-1945), violonist (1949-1960) și concert-maestru în Orchestra de muzică populară Radio (1960-1974).
  A întreprins turnee artistice în URSS, Bulgaria, Iugoslavia, Austria, Franța, Israel etc.
  A compus piese în stil popular, romanțe și piese de muzică ușoară.
  Numele violonistului este strâns legat de cel al Mariei Tănase, cu care a colaborat și cântat frecvent, începând cu anul 1954, când artista a imprimat cu orchestra sa la Radio România cântecele „Dodă, dodă”, „Mă dusei să trec la Olt”, „Moțule cu țundră neagră” și „Pe vale, țațo, pe vale”. 

  Ionel Banu

  Violonistul Ionel Banu acompaniind-o pe Maria Tănase (1958)

• 1921: Dinu Pillat, prozator și istoric literar român (d. 1975)
• 1922: Valentin Stănescu (zis și Tinel Stănescu^[1]) (n. 20 noiembrie 1922 - d. 1994) a fost un jucător și antrenor de fotbal român, care a jucat la Echipa națională de fotbal a României. A fost poreclit Zimbrul. Stadionul echipei FC Rapid București îi poartă azi numele
• 1923 - S-a nascut Nadine Gordimer, romancier sud-african, laureata al Premiului Nobel in 1992.
• 1924: Benoît Mandelbrot, matematician francez (d. 2010)

• 1925 - S-a nascut Robert F. Kennedy,fost procuror general al SUA si senator.

  

  Robert Francis „Bobby” Kennedy (august 1964) – foto: en.wikipedia.org

  Robert Francis „Bobby” Kennedy (n. 20 noiembrie 1925 – d. 6 iunie 1968), cunoscut și prin acronimul R.F.K., a fost un om politic american, procuror general și apoi senator al Statelor Unite ale Americii. Era fratele presedintelui american J. F.Kennedy. A studiat Dreptul, luandu-si licenta la Universitatea din Virginia, iar in 1951 a fost admis in Baroul statului Massachusetts.

  A devenit apoi procuror si a condus campania electorala a fratelui sau care candida pentru un loc in Senatul SUA. A inceput sa ocupe functii tot mai inalte in administratia de stat, iar in 1959-1960 a coordonat campania la presedintie a lui John F. Kennedy.

  Dupa alegererea fratelui sau in functia de sef de stat, a devenit procuror general si consilier personal al lui JFK, exercitand o influenta majora in privinta politicilor sociale si de afaceri externe. In 1964, dupa asasinarea fratelui sau a fost ales senator de New York, americanii vazand in el o speranta de bine pentru viitor.

  In data de 6 iunie 1968, cariera politica tot mai promitatoare a politicianului democrat a fost curmata brusc, Robert Kennedy fiind impuscat mortal de catre un imigrant iordanian, Sirhan B. Sirhan, in momentul in care parasea o reuniune politica din Los Angeles.

• 1925: Maia Mihailovna Plisețkaia (în rusă Ма́йя Миха́йловна Плисе́цкая; n. 20 noiembrie 1925, Moscova – d. 2 mai 2015, München) a fost o balerină, regizoare de balet, coreografă și actriță rusă, de origine evreiască, considerată cea mai bună balerină rusă și una din cele mai bune balerine ale secolului al XX-lea.^[1] Ea a dansat în aceeași perioadă cu renumita balerină rusă Galina Ulanova și în anul 1960 a preluat titlul de prima ballerina assoluta a Teatrulul Bolșoi în detrimentul Galinei Ulanova.
  

  Maia Plisețkaia în Romeo și Julieta, 1961
  Plisețkaia a fost Artistă a Poporului URSS (1959),^[2] laureată a Premiului Lenin (1964), Erou al Muncii Socialiste (1985), cavaler al ordinului «Pentru merite în fața Patriei»; doctor onorific al Universității Sorbona, profesor onorific al Universității de Stat din Moscova, cetățean de onoare al Spaniei și deținătoare a multe alte premii, ordine și medalii din diferite țări.
  Maia Plisețkaia a provenit, pe linie maternă, dintr-o familie cu tradiție în domeniul baletului. Unchiul ei, Asaf Messerer, a fost un renumit balerin și profesor de balet, care, prin elevii săi, și-a pus amprenta asupra începuturilor baletului în Rusia sovietică. Matușa ei, Șulamit Messerer, a fost și ea prima balerină a baletului Teatrului Bolșoi și la vârsta de 81 ani încă s-a bucurat de un prestigiu internațional ca profesoară de balet. Mama Maiei Plisețkaia, Rahil Messerer (1902-1993), originară din Vilnius a fost actriță în filme mute și sonore. Tatăl, Mihail Emanuilovici Plisețki (1889-1938), originar din Gomel, a lucrat la Comisariatul pentru comerț exterior din cadrul Comitetului Executiv Central al Rusiei Sovietice, și în anul 1932 a fost trimis, însoțit de familie, ca director al Societății de mine de cărbuni „Arktikugol” la Barentsburg în insula Spitsbergen din arhipelagul Svalbard, unde a îndeplinit și funcția de consul general.În 1936 familia a revenit la Moscova, unde în anii 1937-1938 ai Marii Terori staliniste, a căzut victimă represiunilor. Mihail Plisețki a fost arestat la 30 aprilie 1937 și a fost executat la începutul anului 1938. Amănunte asupra soartei sale au ajuns în mâinile familiei abia în anul 1989. Și mama Maiei, Rahil, a fost arestată și deportată în lagărul de femei Alșir din regiunea Akmola, unde era deportate soțiile „dușmanilor poporului”. Până în 1940 Maia Plisețkaia a fost în grija mătușii ei, Șulamit.
  Pe lângă cariera din balet, a jucat în filme și a scris memorii. A fost căsătorită cu compozitorul rus Rodion Șcedrin.
  Maia Plisețkaia a murit la 2 mai 2015, la vârsta de 89 de ani, la München, Germania, în urma unui atac de cord.^[3][4] Conform testamentului, corpul neînsuflețit al Maiei Plisețkaia trebuie să fie incinerat, iar cenușa ei să fie împreunată cu cea a lui Rodion Șcedrin, după moartea lui, și să fie împrăștiată deasupra Rusiei. Filmografie: 
• 1957 Lacul lebedelor (Lebedinoe ozero), regia Zoe Tulubyeva
• 1967 Anna Karenina, regia Alexandr Zarhi
• 1974 Anna Karenina (Анна Каренина (фильм-балет, 1974)), regia Margarita Pilihina 

  Maia Plisețkaia

  Maia Plisețkaia în 2011 Părinți Mikhail Plisetski[*] Rachel Messerer[*]  Frați și surori Azari Plisetski[*] Alexander Plisetski[*]  Căsătorită cu Rodion Șcedrin (1958–2015) Māris Liepa[*] (1956)

  
  
•  1928 - S-a nascut actorul rus Aleksei Batalov; (“Zboara cocorii”, “Cadavrul viu”).
  

  Aleksey Batalov, June 12, 2006 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  * 1931 - S-a nascut Ion Miclea, unul dintre cei mai mari artisti fotografi romani; (d.24.03.2000).
  

  Ion Miclea – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  Ion Miclea,(20 noiembrie 1931 – 24 martie 2000), unul dintre cei mai mari artisti fotografi romani.

  
  
• 1932: Valeriu Momanu (n. 20 noiembrie 1932) este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Neamț pe listele partidului FSN și în legislatura 1992-1996 ales în județul Neamț pe listele partidului FDSN. Valeriu Momanu, inginer chimist, a debutat ca inginer stagiar la Uzina de fire sintetice Săvinești, prima unitate de profil din România. A avansat rapid ca șef de secție, director tehnic, director general și director general al Centralei de Fire și Fibre Sintetice Săvinești care încorpora peste 10 mari întreprinderi din acest domeniu.În 1989, Valeriu Momanu a ocupat și demnitatea de ministru adjunct în Ministerul Industriei Chimice în anii de vârf ai acestei industrii în România.^[1] Valeriu Momanu a fost a fost un conducător cu aplecare către oameni și problemele lor, încercând să-i ajute în măsura în care putea. Nu a fost atras de politică și acest lucru i-a atras unele probleme fiind adesea subapreciat de organele de partid de atunci, în speță de secretarul cu probleme economice al județului Neamț, Mihai Roman.Revoluția din 1989 l-a prins în funcția de ministru adjunct la Ministerul Industriei Chimice. În 1990, Valeriu Momanu a fost ales senator din partea FSN.^[2] În legislatura 1990-1992, Valeriu Momanu a fost membru al grupurilor parlamentare de prietenie cu Republica Populară Chineză, Republica Turcia, Regatul Thailanda și Republica Italiană. În legislatura 1992-1996, Valeriu Momanu a fost membru FDSN până în iulie 1993 iar din iulie 1993 a fost membru PDSR.Valeriu Momanu este căsătorit și are un fiu. În prezent el este pensionar.
• 
  
• 1937: René Kollo, tenor german
• 1937: Christoph Klein, episcop al Bisericii Evanghelice C.A. din România
• 1939: Stelian Tăbăraș (ortografiat și Stelian Tăbărași) (20 noiembrie 1939, Secăria, Județul Prahova- 24 septembrie 2009, București) a fost un prozator român. Absolvent al Facultății de Filologie București.
  Din 1966 până în 2000 a fost redactor la Radiodifuziune, unde a realizat emisiunea Studioul de Poezie Radio și la Televiziune.
  Între anii 1993 si 2000 a predat limba română la Viena și Copenhaga.
  Între 2000-2009, redactor asociat la revista "Luceafărul".
  Din 2003 a susținut rubrica de cultură a săptămânalului "Curierul Atenei".^[1]
  A fost căsătorit cu scriitoarea Grete Tartler ^[2] cu care are o fiică, Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann. 

  Romane

  • Zilele cele scurte, Editura Cartea Românească, 1981
  • Cumpenele , Editura Eminescu, 1985;
  • Filmare la două aparate, Editura Eminescu, 1988
  • Loc deschis, Fundația Luceafărul, 2004

  Nuvele

  • Atelierul de tatuaje, Editura Cartea Românească, 2002;
  • O să ne mai vedem, Editura Cărții de Stiință, 2006;
  • Week-end pe continent, Editura Cartea Românească, 2008, ISBN 973-23-1949-9;

  Memorii

  • Zile de retrăit, Editura Paralela 45, colecția Odiseu, 2009

  Literatură pentru copii

  • Motanul invizibil, împreună cu Grete Tartler, Editura Paralela 45, 2009
• 1940: Valentin Popa (n. 20 noiembrie 1940, București - d. 21 septembrie 2010, Paris) a fost un renumit artist plastic român^[1], pictor, grafician și gravor. Valentin Popa este recunoscut la nivel internațional ca fiind unul dintre cei mai proeminenți gravori ai lumii. El a lucrat pe lângă mari maeștri ai artei plastice cum a fost Joan Miró și Salvador Dali pe care l-a cunoscut cu ocazia unei expoziții la Viena. A fost un obișnuit al cercurilor artistice din Paris, acolo unde i-a cunoscut pe Emil Cioran și Mircea Eliade. Un ajutor important l-a avut din partea lui Ion Rațiu^[2] care l-a introdus și susținut în lumea mare a artelor plastice. Valentin Popa a participat la expoziții personale și de grup, desfășurând o intensă activitate artistică la New York, Florența, Paris, Barcelona, Cracovia, Hamburg, Milano, Tokio, etc. n perioada 1965 - 1973 a participat la expoziții organizate în România și străinătate (Geneva, Tokio, Barcelona, Trieste, Bonn, etc.) de către Uniunea Artiștilor Plastici. Începând din anul 1974, se stabilește în Paris și, în perioada 1976 - 1986, a lucrat pentru Salvador Dali peste o sută de plăci de gravură. În continuare și-a desfășurat activitatea prin prelucrarea de gravuri având ca model operele lui Marie Laurencin, gravuri comandate de către o galerie de artă japoneză. 

  Valentin Popa

  Valentin Popa

• 1942: Norman Greenbaum, cântăreț american

• 1943: S-a nascut prozatorul si publicistul român, Grigore Ilisei.

  

  Grigore Ilisei – foto: ziarullumina.ro

  Grigore Ilisei (n. 20 noiembrie 1943, satul Văleni, comuna Mălini, județul Baia), scriitor și jurnalist român.

• 1944: Dragoș Ujeniuc, politician român
• 1946: Duane Allman, muzician american
• 1947: Joe Walsh, muzician american
• 1948: Constantin Dragomir, poet, prozator român (d. 2007)
• 1948: Radu Liviu (n. 20 noiembrie 1948, București - d. 17 octombrie 2015, București^[1]) a fost un scriitor, publicist și traducător român contemporan de science fiction și fantasy. În 1971 a absolvit Facultatea de Automatică, secția Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic București. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy. A debutat în 1993 în revista Quasar cu povestirea Fața nevăzută a planetei Marte. Debutul editorial (în volum) s-a petrecut în 1999 prin romanul Trip-Tic publicat la editura Dacia. În decursul timpului a colaborat cu numeroase publicații și periodice de gen: Jurnalul SF, Anticipația CPSF, ArtPanorama, Tritonic.ro, Lumi virtuale, ProScris, Nautilus, almanahul Anticipația. De asemenea, a colaborat și la volumele colective (antologii de proză science fiction și fantasy): Nemira '96 (1996), Plaja nudiștilor (1999), Don Quijote, Prostituata și alte personaje (2000), Timpul eroilor (2001), România SF 2001, Alte lumi, alte legende (2002), Călătorii în timp (2003, cu povestirea „Între cer și pământ”), AtelierKult: povestiri fantastice (2005), Millennium 1 ( 2009), Millennium 2: șase ani de ficțiuni (2009), Dansând pe Marte și alte povestiri fantastice (2009), Alte țărmuri (2009). 

  Romane:

  • Trip-Tic (1999)
  • Opțiunea (2004)
  • Spaime (2004, republicat 2014)
  • Waldemar (2007)
  • Blocul câș (2008);
  • O după-amiază cu bere și zâne (2009)^[2]
  • Modificatorii (2010)
  • Lumea lui Waldemar (2010)
  • Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor bărbați foarte cumsecade (2011; republicat 2018)
  • Vânzoleli nocturne (2012)
  • Seria Taravik
    • Armata moliilor (2012)^[3]
    • La galop prin piramidă(2013)^[4]
    • Înfruntarea nemuritorilor (2014)^[5]

  Proză scurtă:

  • Spre Ierusalim (2000)
  • Constanța 1919 (2000)
  • Babel (2004)
  • Cifrele sunt reci, numerele-s calde (2006)
  • Povestiri fantastice (2008)
  • Ghicit de seară (2010)
  • Singur pe Ormuza (2011)
  • Golem, golem (2014)
  • Între cer și pământ (2015)

  Non-fictiune:

  • Manipularea maselor - cazuri celebre din ultimul mileniu (2005)

  Traduceri

  • Editura Nemira: Abraham Merritt - Corabia zeiței Ishtar, Fața din abis, Pierduți în miraj.
  • Editura Teora: Isaac Asimov - Călătorie fantastică, George R R Martin - Peregrinările lui Tuf.
  • Editura Tritonic: Neil Gaiman - Zei americani, Nicăieri, Băieții lui Anansi, Pulbere de stele, Coraline.
  • Editura Rao: Dean Koontz - În puterea nopții, Trăiește noaptea, Odd Thomas, Odd pentru vecie.
  • Editura Paladin: Neil Gaiman - Zei americani
  • Editura Paladin: China MIeville - Orașul Ambasadei 

    Liviu Radu

• 1948: Barbara Hendricks, cântăreță americană
• 1950: Gary Green, muzician britanic
• 1951: León Gieco, muzician argentinian
• 1954: Kaspar Heidelbach, regizor german

• 1956: S-a nascut actriţa americană Bo Derek.

  

  Bo Derek (născută Mary Cathleen Collins la 20 noiembrie 1956), actriță americană de film – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

• 1957: Stefan Bellof, pilot german de Formula 1
• 1967: Constantin-Ninel Potîrcă (n. 20 noiembrie 1967, Târgu-Jiu) este un om politic român, de origine romă, care a candidat la alegerile prezidențiale din România, în anul 2009. Implicat în afaceri cu fier vechi, era conform ziarului Gorj Exclusiv unul dintre cei mai bogați romi din țară.
• 1969: Cătălin-Daniel Fenechiu (n. 20 noiembrie 1969) este un politician român, deputat în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea PPDD București.
  S-a născut pe 20 noiembrie 1969, în București. Este căsătorit cu Fănuța-Tatiana Fenechiu.
  A deținut funcția de lider al deputaților PP-DD din mai 2013 până în septembrie 2014.^[1] Avocat de meserie, el a fost și vicepreședinte al comisiei pentru revizuirea Constituției.^[1]
  În calitate de avocat este partener asociat în cadrul SCA Fenechiu, Savu & Asociații^[2]. Ocupă funcția de consilier al Baroului București din anul 2015. A participat în calitate de delegat al Baroului bucurești la Adunarea generală și de alegeri a uniunii naționale a Avocaților din România în anul 2015. Este și membru al Baroului din Budapesta, Ungaria.
  Fenechiu este din anul 2011 și președintele Asociației pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților (ADSA^[3]).
  În iunie 2015 Daniel Fenechiu a înființat Partidul Național Democrat (PND)^[4] pe care îl conduce în calitate de președinte. 

  Cătălin-Daniel Fenechiu

  * 1973: Marilen-Gabriel Pirtea (n. 28 noiembrie 1973, Ștei) este un deputat român, de profesie economist și rector al Universității de Vest din Timișoara.

  Marilen Pirtea

  * 1973: Mihai Donțu (n. 20 noiembrie 1973, Mateuți, Rezina, Moldova – d. 10 martie 2020, Iași) a fost un actor român. Activitatea sa artistică cuprinde numeroase roluri interpretate în teatru, în principal la Teatrul "Mihai Eminescu" Botoșani. Activitatea de scenă a fost dublată și de cariera de regizor.
• Date biografice

  La 20 noiembrie 1973 se naște la Mateuți, raionul Rezina, Republica Moldova, Mihail Donțu, viitorul actor cu numele de scenă și cunoscut de public, Mihai Donțu, cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei, fiul lui Toader Anton Donțu (n. 1 mai 1940) și al lui Olga Efim Donțu (n. 28 octombrie 1943).

  Urmează studiile primare și medii din localitatea natală, apoi, în perioada 1990-1994 urmează cursurile de regie la Colegiul Republican de Creație Populară Soroca ^[1], actualul Colegiul de Arte „Nicolae Botgros” din Soroca, Republica Moldova, Secția Regizor al colectivelor teatrale, la clasa domnului profesor Mihai Bucătaru.

  Se hotărăște să devină actor și în perioada 1995-1999 urmează cursurile superioare la secția Teatru, specializarea Actor, Păpuși și Marionete la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, clasa profesorului Constantin Popa, Adi Cărăuleanu.

  Imediat după absolvirea facultății, începând cu anul 1999, devine actor la Teatrul "Mihai Eminescu" Botoșani, un teatru cu un colectiv de oameni iubitori de teatru, oameni care pun trup și suflet în realizarea spectacolelor în care sunt implicați.

  A făcut parte din distribuția a patruzeci și nouă de spectacole de teatru. A regizat mai multe piese de teatru având în distribuție colegi de scenă ai teatrului. Maniera regizorală de lucru preferată a spectacolelor este de factură clasică.

  În această perioadă, a regizat și piese de teatru jucate pe scenă de actorii de la Teatrul pentru Copii și Tineret "Vasilache" Botoșani.

  În anul 2006 a colaborat cu trupa de teatru „Drama Club” al Colegiului Național „A.T. Laurian” din Botoșani și a regizat piesa de teatru „Oameni ai nimănui”, dramatizare după „Oameni din Chișinău” de Dumitru Crudu. Cu acest spectacol au participat la: Festivalului de Teatru Lyceum din Botosani, Festivalul de teatru Yorick din Piatra Neamț și Festivalului-Concurs National de interpretare a piesei de teatru intr-un act Mihail Sorbul din Botosani unde au obținut premii.

  DEBUT

  În anul 1999 susține examenul de diplomă de licență cu rolul Luca din spectacolul Ursul de Anton Pavlovici Cehov, regia Nicolov Perveli Viii.

  Pe 10 octombrie 1999 debutează pe scena Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani, cu rolul Chelul în Mafia oamenilor energici, un text adaptat după nuvela „Oameni energici” de Vasili Șukșin, publicat în cartea de nuvele și povestiri Călina roșie, regia Ion Sapdaru. ^[2]

  CARIERĂ TEATRALĂ

  • O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, regia Ion Sapdaru Premiera a avut loc pe 26 iunie 1999.^[3]
  • Fluturaș în Vitrina cu jucării, regia Lenuș Teodora Moraru. Premiera a avut loc pe 25 septembrie 1999.^[4]
  • Chelul în Mafia oamenilor energici, un text adaptat după nuvela „Oameni energici” de Vasili Șukșin, publicat în cartea de nuvele și povestiri Călina roșie, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 10 octombrie 1999.^[5]
  • Povestitorul El Bătrân în Însemnări din subterană de Feodor Dostoievski, regia Vitalie Bichir. Premiera a avut loc pe 16 octombrie 1999.^[6]
  • Frizerul șef în Sacoul de antilopă de Stratiev Stanislav , regia Ioan Bordeianu. Premiera a avut loc pe 23 aprilie 2000.^[7]
  • Nu puneți dragostea la încercare după Basilio Locatelli, de George Carabin, regia Mihai Păunescu. Premiera a avut loc pe 15 iunie 2000.^[8]
  • Al treilea consilier în Leonce și Lena de Georg Büchner, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 17 decembrie 2000.^[9]
  • Cratchitt în Colind de Crăciun de Charles Dickens, regia Marius Rogojinschi. Premiera a avut loc pe 23 decembrie 2000.^[10]
  • Bekkanko în Bekkanko de Asaya Fujita, regia Cristian Juncu. Premiera a avut loc pe 8 aprilie 2001.^[11]
  • Al treilea soldat, Al doilea servitor, Pajul Robin în Falstaff de William Shakespeare, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 24 iunie 2001. ^[12] [13]
  • Bălanul în Motanul Leopold la aniversare de Arkadii Hait, regie Mihai Pastramagiu. Premiera a avut loc pe 14 octombrie 2001.^[14]
  • Ipistatul în D-ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 03 martie 2002.^[15]
  • Conu Leonida în Conul Leonida față cu reațiunea de Ion Luca Caragiale, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 17 martie 2002.^[16]
  • Un trecător Livada de vișini de Anton Pavlovici Cehov, regia Ioan Bordeianu. Premiera a avut loc pe 13 octombrie 2002.^[17]
  • în Super Jazz Fantasy autor după o idee de Marius Rogojinschi , regia Marius Rogojinschi. Premiera a avut loc pe 9 martie 2003.^[18]
  • Ițic, Zaraf în Iorgu de la Sadagura de Vasile Alecsandri, regia Ion Cibotaru. Premiera a avut loc pe 24 octombrie 2003.^[19]
  • Drac în Dănilă Prepeleac de Ion Creangă , regia Ioan Bordeianu. Premiera a avut loc pe 28 martie 2004.^[20]
  • Țărani și mosafiri, Ion în Cucoana Chirița de Vasile Alecsandri , regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 19 martie 2005.^[21]
  • Melchiade în Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, regia Alexandru Vasilache. Premiera a avut loc pe 7 mai 2005.^[22]
  • Războinic în Două săgeți de Aleksandr Moiseyevich Volodin, regia Petru Hadârcă. Premiera a avut loc pe 29 iunie 2005.^[23]
  • Păcală în Ivan Turbincă de Ion Creangă, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 01 octombrie 2005.^[24]
  • Lot în Paradisul terestru de Tennessee Williams, regia Alexander Hausvater. Premiera a avut loc pe 13 decembrie 2005.^[25]
  • Curtean în Ultimul Suțțo de Dumitru Crudu, regia Dumitru Vasilache. Premiera a avut loc pe 11 martie 2006.^[26]
  • Bartisin în Puricele în ureche de Georges Feydeau, regia Petru Hârdacă. Premiera a avut loc pe 02 iulie 2006.^[27]
  • Valentin în A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Gelu Badea. Premiera a avut loc pe 08 octombrie 2006.^[28]
  • Petrușka în Suflete moarte de Nikolai Gogol, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 03 februarie 2007.^[29] [30]
  • Dansator în Moliere închipuit inspirat după un text de Jean-Baptiste Poquelin Molière, dramatizare și regia Alexandru Vasilache. Premiera a avut loc pe 01 aprilie 2007.^[31]
  • Călătoria inspirat după romanul „Pescărușul Jonathan Livingston” de Richard Bach, dramatizare de Silvia Kerim, regia Chris Simion. Premiera a avut loc pe 09 iunie 2007.^[32]
  • Samson, Cavaler în Romeo și Julieta de William Shakespeare, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 14 octombrie 2007.^[33]
  • Rodolfo în Jobenul de Eduardo De Filippo, regia Ion Cibotaru. Premiera a avut loc pe 03 noiembrie 2007.^[34]
  • Blându în Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Volin Costin. Premiera a avut loc pe 16 februarie 2008.^[35]
  • Cățelul cartuș în O poveste foarte simplă de Maria Lado, regia Andro Enukidze. Premiera a avut loc pe 24 aprilie 2008.^[36]
  • Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marius Rogojinschi. Premiera a avut loc pe 11 august 2008 la Cetatea de scaun a Sucevei și în teatru la 5 octombrie 2008.^[37]
  • Harap Alb de Ion Creangă, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 18 octombrie 2008.^[38]
  • Un tânăr în Soțul Akulinei de Feodor Dostoievski, regia Andro Enukidze. Premiera a avut loc pe 14 ianuarie 2009.^[39]
  • Amadeus de Peter Shaffer, regia Alexandru Vasilache. Premiera a avut loc pe 22 martie 2009.^[40]
  • Farmazonul din Hârlău adaptare text după Vasile Alecsandri, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 4 februarie 2010.^[41]
  • Garson în O noapte nebună, nebună de Ray Cooney, regia Alexandru Vasilache. Premiera a avut loc pe 16 mai 2010.^[42] [43]
  • Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu, regia Marius Rogojinschi. Premiera a avut loc pe 2 decembrie 2012.^[44] [45]
  • Geo Popescu în Hai să ne despărțim de Ion Sapdaru, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 16 februarie 2013.^[46]
  • Un cetățean onorabil în Aventurile baronului Munchausen de Rudolf Erich Raspe, regia Ion Sapdaru. Premiera a avut loc pe 21 februarie 2014.^[47]
  • Leonida în Conu Leonida față cu reacțiunea de Ion Luca Caragiale, regia Mihai Donțu. Premiera a avut loc pe 05 aprilie 2014.^[48]
  • Comisarul în Avarul de Jean-Baptiste Poquelin Molière, regia Cristian Gheorghe. Premiera a avut loc pe 21 iunie 2014.^[49]
  • Câinele grădinarului de Félix Lope de Vega y Carpio, regia Alexandru Vasilache. Premiera a avut loc pe 08 mai 2015.^[50]
  • Balerinul turbat de Denis Panfilov, regia Mihai Donțu. Premiera a avut loc pe 20 februarie 2016.^[51] [52]
  • Măști, Participanți la carnaval în D-ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, regia Cristian Gheorghe. Premiera a avut loc pe 02 aprilie 2016.^[53]
  • Mefodie în Bocitoarele vesele după William Shakespeare, regia Alexandru Vasilache. Premiera a avut loc pe 21 ianuarie 2017.^[54]
  • Matricola 277, Iureș în Cartofi prăjiți cu orice de Arnold Wesker, regia Antonella Cornici. Premiera a avut loc pe 23 aprilie 2017.^[55]
  • Nae Ipingescu în O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale, regia George Șfaițer. Premiera a avut loc pe 08 octombrie 2017.^[56]

  CARIERĂ REGIZORALĂ

  • Cerere în căsătorie (piesă de teatru) de Anton Pavlovici Cehov, Lyceum Botoșani, Romania, regia Mihai Dontu, 2002.
  • Oameni ai nimănui, după textul „Oameni din Chișinău” de Dumitru Crudu, Trupa de teatru „Dramaclub” a Colegiului Național A.T. Laurian din Botoșani. Premiera a avut loc în anul 2005.^[57]
  • Cerere în căsătorie (piesă de teatru) de Anton Pavlovici Cehov, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani. Premiera a avut loc pe 11 noiembrie 2006. Au avut loc peste 150 de reprezentații ^[58].
  • Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan, Trupa de teatru „Dramaclub” a Colegiului Național A.T. Laurian din Botoșani 2006
  • Ursul de Anton Pavlovici Cehov, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani. Premiera a avut loc pe 18 noiembrie 2009. ^[59]
  • Oameni ai nimănui, după textul „Oameni din Chișinău” de Dumitru Crudu, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani. Premiera a avut loc pe 27 martie 2013. ^[60] Au participat și la campania „Artiști pentru artiști” a UNITER în anul 2014^[61].
  • Semaforul, text Mihai Donțu, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani. Premiera a avut loc pe 06 octombrie 2013. ^[62] [63]
  • Conu Leonida față cu reacțiunea, de Ion Luca Caragiale, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani. Premiera a avut loc pe 05 aprilie 2014. ^[64]
  • Capra cu trei iezi adaptare după Ion Creangă, dramatizare și regie de Mihai Donțu, Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” Botoșani. Premiera a avut loc în 2015. ^[65]
  • Balerinul turbat, text Denis Panfilov, traducere și adaptare Lucian Băleanu, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani. Premiera a avut loc pe 20 februarie 2016. ^[66] [67]. A participat la Gala spectacolelor AMTAP, ediția a X-a, Chișinău, Republica Moldova, 28 mai 2016.
  • Soacra cu trei nurori adaptare după Ion Creangă, Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” Botoșani. Premiera a avut loc pe 15 mai 2016. ^[68] A participat la Festivalul International de Teatru pentru Copii „Arlechino - Caravana Povestilor” Brașov, 2017.
  • Scufița roșie adaptare după Charles Perrault, Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” Botoșani. Premiera a avut loc pe 19 noiembrie 2017. ^[69]

  
  

  FILME

  • Țăran 1 Afacerea Est în regia lui Igor Cobileanski, 2016

  
  

  PREMII ȘI PARTICIPĂRI LA FESTIVALURI

  • 1999 Premiul pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, cu rolul Luca din spectacolul „Ursul” de Cehov, regia Nicolov Perveli Viii
  • 1999 Premiul pentru cel mai bun rol masculin la Gala tinerilor actori Gala HOP, Costinești, cu rolul Luca din spectacolul „Ursul” de Cehov, regia Nicolov Perveli Viii
  • 1999 Festivalul Altfest, Bistrița, participare în distribuția spectacolului „Însemnări din subterană”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, regia Vitalie Bichir
  • 1999 Festivalul Întâlniri Internaționale ale Teatrului Universitar Francofon RITUF '99, participare în distribuția spectacolului „Însemnări din subterană”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani
  • 2000 Festivalul Internațional ATELIER de la Sfântu Gheorghe, participare în distribuția spectacolului „Însemnări din subterană”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani
  • 2001 Premiul festivalului, Premiul special al Juriului din cadrul Festivalului (Internațional) de Teatru la Piatra Neamț, participare cu rolul Bekkanko în spectacolul „Bekkanko”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani ^[70]
  • 2001 Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, participare cu rolul Bekkanko în spectacolul „Bekkanko”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani
  • 2001 Festivalul Internațional de teatru BITEI, Chișinău, Republica Moldova, participare cu rolul Bekkanko în spectacolul „Bekkanko”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani
  • 2002 Festivalul Lyceum ediția a VI-a, Botosani, România, spectacolul „Cerere in căsătorie”, de Anton Pavlovici Cehov în regia lui Mihai Doțu, trupa de teatru Dramaclub a Colegiului Național A.T. Laurian din Botoșani. Dan Lupu ^[71] a obținut premiul pentru interpretare masculină cu rolul Ivan Vasilevici ^[72]
  • 2003 Festivalul Internațional de teatru din Brest, Belorusia, participare în distribuția spectacolului „Livada de vișini”, de A.P. Cehov, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani
  • 2006 Festivalul Național de Teatru Galați, participare în distribuția spectacolului „Ivan Turbincă”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani
  • 2006 Festivalul Internațional de Teatru din Chișinău, Republica Moldova, participare în distribuția spectacolului „Ivan Turbincă”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani
  • 2006 Trofeul festivalului: Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul de Teatru Lyceum, Botosani, Ediția a X-a, pentru „Oameni ai nimănui”, de Dumitru Crudu, regia Mihai Donțu, trupa de teatru Dramaclub a Colegiului Național A.T. Laurian din Botoșani ^[73]
  • 2006 Premiul I la Festivalul de teatru Yorick, Piatra Neamț, spectacolul „Oameni ai nimănui”, de Dumitru Crudu, regia Mihai Donțu, trupa de teatru Dramaclub a Colegiului Național A.T. Laurian din Botoșani
  • 2006 Premiul mare al celei de-a XVI-a ediții a Festivalului-Concurs Național de interpretare a piesei de teatru într-un act Mihail Sorbul, Botosani - spectacolul „Oameni ai nimănui”, de Dumitru Crudu, regia Mihai Donțu, trupa Dramaclub a Colegiului Național A.T.Laurian Botoșani
  • 2006 Festivalul Național de Teatru, București, Ediția XVI-a, 4 - 15 noiembrie, participare în distribuția spectacolului „A douăsprezecea noapte”, Trupa de teatru „Mihai Eminescu” Botoșani ^[74]
  • 2007 Festivalul Internațional de Teatru Trazbon, Turcia, participare în distribuția spectacolului „Ivan Turbincă”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani ^[75]
  • 2007 Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo, Ediția XIX, participare în distribuția spectacolului „Călătoria”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani
  • 2007 Premiu special pentru coregrafia foarte expresivă la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț - Yorick, participare cu spectacolul „Trandafirii roșii”, de Zaharia Bîrsan, regia Mihai Donțu, Trupa de teatru DramaClub al Colegiului Laurian Botoșani
  • 2008 Festivalul Karadeniz, Trasbon, Turcia, participare în distribuția spectacolului „Ultimul Suțțo”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, regia Alexandru Vasilache
  • 2008 Festivalul Bitei, Chișinău, Republica Moldova, participare în distribuția spectacolului „O poveste foarte simplă”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, regia Andro Enukidze
  • 2010 Festivalul „Melpomena Tavrii”, Kerson, Ucraina, participare în distribuția spectacolului „Ivan Turbincă”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, regia Ion Sapdaru
  • 2010 Festivalul „Melpomena Tavrii”, Cerkasy, Ucraina, participare în distribuția spectacolului „Ivan Turbincă”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, regia Ion Sapdaru
  • 2012 Festivalul de Teatru EUROART Iași, 22 mai, participare în distribuția spectacolului „O noapte furtunoasă”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, regia Alexandru Vasilache
  • 2013 Festivalul de teatru pentru copii Guliver de la Galați Ediția a XXI-A, 11-15 noiembrie 2013, participare cu spectacolul „Semaforul”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani
  • 2014 Campania „Artiști pentru artiști”, 30 martie 2014, participare cu spectacolul „Oameni ai nimănui”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, după un text de Dumitru Crudu, regia Mihai Donțu
  • 2016 Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” Ediția XXII-A, Bacău, 8-16 aprilie 2016, participare în distribuția spectacolului „Balerinul turbat”, one-man show, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, regia Mihai Donțu, coregrafia Victoria Bucun
  • 2016 Gala spectacolelor Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, ediția a X-a, Chișinău, Republica Moldova, participare în distribuția spectacolului „Balerinul turbat”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, one-man show, regia Mihai Donțu, coregrafia Victoria Bucun, 28 mai 2016
  • 2016 Membru în Comisia de jurizare la Concursul Național de Teatru „Tinere Speranțe” Ediția XXIII, 4-14 iunie 2016, Botoșani
  • 2017 Aniversarea a 30 ani de activitate a Teatrului Republican Muzical-Dramatic B.P. Hașdeu, Cahul, Republica Moldova, participare cu spectacolul „Conu’ Leonida față cu reacțiunea”, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani, 18 octombrie 2017
  • 2017 Festivalului Internațional de Teatru „Aplauzele de Aur ale Bucovinei” Cernăuți – Ucraina, ediția a XII-a, 27 octombrie 2017, participare în distribuția spectacolului „Bocitoarele vesele” după William Shakespeare, Trupa de Teatru „Mihai Eminescu” Botoșani. Premii obținute: Cel mai bun spectacol, Cea mai bună regie - Alexandru Vasilache, Cea mai bună scenografie - Mihai Pastramagiu, Cea mai bună coregrafie - Victoria Bucun ^[76] [77]
  • 2017 Zilele Teatrului „Veniamin Apostol”, Soroca, 8 dec. 2017, participare cu spectacolul „Cerere în căsătorie” de A.P.Cehov, regia Mihai Donțu
• 1978: Alin Chibulcutean (n. 20 noiembrie 1978, Sărmașu, Mureș, România) este un fotbalist român care evoluează la echipa A.C.S Dumitra pe postul de fundaș.
• 1988: Marian Stoleru (n. 20 noiembrie 1988, Chișinău, RSS Moldovenească) este un fotbalist moldovean care evoluează la clubul Dacia Chișinău, în Divizia Națională, pe postul de mijlocaș.
• 1994: Raluca Oana Haidu (n. 20 noiembrie 1994, Petroșani, România) este o fostă gimnastă română.
• 1995: Michael Clifford, chitarist australian, membru al trupei 5 Seconds of Summer