1. /7 DECEMBRIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri
A. Evenimente; Nașteri
* 574: Imparatul bizantin Justin al II-lea (Flavius Iustinus lunior Augustus), l-a numit pe Tiberius, co-imparat. În urma campaniilor dezastruoase desfășurate în părțile de răsărit ale imperiului, Iustin a început să manifeste tulburări mentale. Recunoscând singur aceste crize de nebunie, Iustin a hotărât să nominalizeze un co-împărat, cu titlul tradițional de Cezar. Influențat de către soția sa, împărăteasa Sofia, Iustin a trecut peste rudele sale și l-a numit pe comandantulExcubitorilor (garda palatului imperial), Tiberius, în această înaltă poziție de Cezar. În următorii patru ani, până la moartea sa, Iustin a trăit în “retragere”, în timp ce afacerile de stat au fost în mâinile soției sale Sofia și ale lui Tiberius, succesorul său desemnat. După patru ani, timp în care starea sănătății sale mentale a continuat să se deterioreze, Iustin al II-lea a murit la 8 octombrie 578.
· 1732: A fost inaugurată Opera Regală la Covent Garden, Londra.
· 1742: A fost inaugurată Opera Regală din Berlin, actuala Operă de Stat; inaugurarea Operei Regale a avut loc cu spectacolul "Cezar și Cleopatra" de Karl Heinrich Graun. 
· 1784: Armata habsburgică înfrângea rezistenţa ţăranilor răsculaţi din Transilvania, conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan (marea răscoala izbucnise cu o lună în urmă, la 2 noiembrie, cand s-a desfasurat o mare adunare populara unde Horea si cei doi tribuni ai sai, Closca si Crisan au dat semnalul ridicarii la revolta armata). Oastea românilor obtinuse o serie de victorii împotriva armatei austriece, care intrase în Ardeal, dar, pe 7 decembrie, la Mihăileni, ţăranii români nu au avut nicio şansă în faţa trupelor imperiale mult mai bine pregătite şi echipate. În urma înfrângerii, Horea îi trimite pe ţărani la casele lor din cauza venirii iernii, insa dorea să reînceapă răscoala în primăvara lui 1785. Horea şi Cloşca se retrag în Munţii Gilăului, dar sunt prinși la 27 decembrie 1784 în pădurea Scorușetului, fiind trădaţi de pădurarul Anton Melzer din Abrud. În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani greco-catolici din Cărpeniș, ale caror căpetenii erau preoții greco-catolici din acel sat, tată și fiu (Popa Moise(ă) și Popa Moise (ă) cel Tânăr). Prinsii au fost depuși la Alba Iulia unde au fost cercetati de o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic. Crişan, s-a sinucis în temniţa închisorii din Alba Iulia, iar pe 26 februarie 1785 Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la moarte prin frângere pe roată. Mai întâi a fost executat Cloșca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, un țigan pe nume Grancea Rakoczi din Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul. Conform sentinței, organele lor interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părți și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara pentru inspaimantarea poporului. Rascoala nu a ramas fara urmari. Moților li s-a acordat libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale și a legării de glie (august 1785), dreptul de a se căsători fără consimțământul nobilului și dreptul la învățătură. Răscoala a avut un larg ecou din Austria până în Portugalia si din Germania până în Italia, unde s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei. Unii oameni de cultură și filosofi au apărat și explicat acțiunea țăranilor. Lui Horea i s-a atribuit de către presa europeană, gândul de a reface Dacia, fiind chiar numit „Rex Daciae”.
· 1834: Corabia Marița, prima navă sub pavilion românesc, a plecat în primul voiaj în afara granițelor țării pe ruta Sulina – Constantinopol, comandant fiind Ioan Cristescu. In data de 10 septembrie 1834 Alexandru Vilara, proprietarul navei, se adresa domnitorului Alexandru Ghica şi îl anunţa de lansarea la apă a acestei nave care a arborat pavilionul naţional : „această corabie, acum, cu blagoslovenia Înălţimii Voastre, s-a aruncat în apele Dunării, să desăvârşeşte din toate trebuincioasele, să împodobeşte şi cu bandiera cea privilegiată, hărăzită românilor prin făcătoarele de bine mijlociri ale Măriei Voastre şi, în puţinele zile, va fi în stare ca să facă şi o plutire pe mare“. A fost lansata la apă la Giurgiu si era un velier l tip bric cu o capacitate de 115 tone. L-a avut ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, cunoscut si ca semnatar ale memoriilor care cereau emaniciparea Ţării Româneşti de sub tutela otomană. Construită din „materialuri româneşti“, nava a fost botezată cu numele Domniţei Mariţa, soţia Principelui Gheorghe Bibescu. Iniţial, tricolorul avea culorile dispuse orizontal, roşu fiind în partea de sus a pavilionului. Documentele vremii consemnează că Mariţa a fost primul vas care, după secole de dominaţie otomană, a purtat pavilionul Ţării Româneşti pe Dunăre şi Marea Neagră, până la Constantinopol. 
· 1842: “New York Philharmonic Society” a susţinut primul sau concert. · 1868: Parlamentul de la Budapesta promulga Legea votată de Dieta din Cluj (în decembrie 1865), privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, ceea ce ducea la dizolvarea Guvernului provizoriu cu sediul la Cluj şi la extinderea legilor Ungariei şi asupra Transilvaniei; (7/19)
· 1881: A fost întemeiată "Societatea Politehnică din România"; primul președinte a fost Dimitrie Frunză. · 1881: Se înfiinţează prin decret regal, în urma adoptării „Legii asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mărfuri”, Bursa din Bucureşti, prima bursă de valori din România. Activitatea instituţiei avea sa debuteze însă abia peste un an, în decembrie 1882, în clădirea Camerei de Comerţ.
· 1917: Confirmat de Sfatul Ţării din fosta Basarabie ţaristă, se instituie primul guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti (Sfatul Directorilor, alcătuit din 9 directorate) în următoarea componenţă: P.Erhan – preşedinte al Sfatului Directorilor şi director al agriculturii, V.Cristi – director de interne, N.Bosie-Codreanu – director al comunicaţiilor, Şt.Ciobanu – director al învăţămîntului, T.Ioncu – director al finanţelor, T.Cojocaru – director al războiului, M.Savenco – director al justiţiei, I.Pelivan – director de externe, V.Grinfeld – director al industriei şi comerţului.
· 1941: Japonezii ataca flota militara a SUA staţionată in baza maritima de la Pearl Harbour, in arhipelagul Hawaii din Oceanul Pacific.
Photograph of Battleship Row taken from a Japanese plane at the beginning of the attack. The explosion in the center is a torpedo strike on USS West Virginia. Two attacking Japanese planes can be seen: one over USS Neosho and one over the Naval Yard – foto: en.wikipedia.org
Baza submarinelor americane de la Pearl Harbor şi rezevoarele petroliere adiacente, poză din data de 13 octombrie 1941 În arhipelagul Hawai, la ora 7 şi 55 minute a zilei de 7 decembrie 1941, 183 de avioane japoneze au surprins flota americană. La ora 8 şi 45 minute, al doilea val de 170 de avioane au atacat vărsînd bombe şi torpile crucişetoarele, terenurile pentru aviaţie şi rezervoarele petroliere ale bazei militare. În timp de o oră şi jumătate forţele japoneze au distrus 8 crucişetoare mari, deteriorînd 159 avioane la sol şi provocînd moarte a mai mult de 2000 de persoane. În aceeaşi zi, japonezii au debarcat în Malaezia şi în Filipine. Obiectivele Japoniei în lupta cu China după 1937 au fost impunerea controlului în Asia de Sud-Est. În data de 28 noiembrie 1941, Hitler l-a asigurat pe imparatul Japoniei de susţinerea sa şi s-a aliat în lupt împotriva Statelor Unite ale Americii. În aceeaşi zi cu atacul de la Pearl Harbor, Preşedintele SUA, F.D. Roosevelt a declarat război Japoniei. Războiul a devenit unul mondial.
The USS Arizona (BB-39) burning after the Japanese attack on Pearl Harbor, 7 December 1941. The ship is resting level on the bottom. The supporting structure for the gun director tripod mast has collapsed and so the mast has tilted – foto: ro.wikipedia.org
· 1949: Guvernul anticomunist chinez condus de Cian Kai Si se mută de la Nanking la Taipei, in insula Taivan.
* 1957 - Sunt arestaţi Iosif Capotă şi Alexandru Dejeu, conducători ai unui grup de rezistenţă anticomunistă din Munţii Apuseni, ulterior condamnaţi la moarte şi executaţi la penitenciarul Gherla.
· 1965: Adunarea Generala a ONU adopta, în unanimitate “Declaratia cu privire la promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc si întelegere între popoare”, initiata de România.
· 1965 - Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul ortodox Athenagoras, revoca simultan excomunicarea reciproca dintre cele doua biserici crestine, care a fost în vigoare din anul 1054.
Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras I – foto: ro.wikipedia.org
· 1966: Intră în funcțiune Hidrocentrala Bacău II, care încheie activitatea de construire a salbei de hidrocentrale de pe râul Bistrița. · 1972: În drum spre Lună, echipajul misiunii Apollo 17 a realizat fotografia „The Blue Marble”, prima fotografie clară a feței luminate a Pământului. The Blue Marble (Mărgeaua albastră) este o faimoasă fotografie a Pământului realizată în 7 decembrie 1972 de către echipajul misiunii Apollo 17 de la o distanţă de aproximativ 45 000 km de Terra. Imaginea este una dintre puţinele în care planeta apare complet iluminată, dat fiind faptul că astronauţii au avut în spate Soarele în momentul declanşării. Astronauţilor, aflaţi la 45 000 km depărtare, Pământul li s-a înfăţişat de mărimea şi culoarea unei mărgele albastre — de unde şi numele. Fotografia a fost ulterior mărită şi răspândită prin anii 1970 ca simbol pentru protecţia mediului şi păstrarea planetei albastre. 
· 1972: România a aderat la Acordul privind Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Acordul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. La data 15 decembrie 1972, România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaţional, dupa semnarea acordului de aderare şi vărsarea cotei sale de participare. România deţine 11 039 voturi, echivalentul a 0,44% din total. În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 şi Belgia şi Luxemburg
· 1975: Indonezia invadează Timorul de Est, fosta colonie portugheza.
· 1983: Sărbătoarea Sfântului Nicolae a fost îndoliată de un accident teribil petrecut la Ploieşti. În noaptea de 6 spre 7 decembrie, secţia Piroliză de la Combinatul Petrochimic Teleajen a sărit în aer, ucigând 27 de oameni şi rănind alţi 39. Unul dintre primii sosiţi la faţa locului a povestit că imaginile erau de coşmar şi că pe o rază de 200 de metri erau împrăştiate trupuri pulverizate şi fiare contorsionate. Doi ani mai târziu, la acelaşi combinat, dar la altă secţie, s-a produs o altă explozie, care a omorât 29 de oameni şi a rănit 50.
· 1987 - Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov semneaza, în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Washington, Tratatul de eliminare a rachetelor nucleare cu raza medie de actiune ; (7–10.12.1987).
7 decembrie 1987: Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov semneaza, Tratatul de eliminare a rachetelor nucleare cu raza medie de actiune – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Liderul sovietic a castigat o popularitate atât de mare, incat apare in Occident fenomenul cunoscut sub numele de “Gorbimania”.
· 1988: In Armenia sovietica un cutremur cu magnitudinea de 6,9 pe scara Richter ucide aproape 25.000 de oameni si raneste alte 15.000 lasand 400.000 de persoane fără adăpost.
· 1992: A fost inaugurat, la Iași, Centrul cultural francez. · 1997 - Compania Renault a depus singura ofertă pentru preluarea uzinei Dacia Piteşti.
· 2001: Consiliul Miniștrilor de Justiție și de Interne ai Uniunii Europene decid ridicarea vizelor pentru cetățenii români care doresc să călătorească în spațiul Schengen, începând cu 1 ianuarie 2002. După aderarea la UE, aderarea la spaţiul Schengen (spaţiul fără frontiere din UE) ar fi trebuit să fie doar un pas formal pentru că ea vine mai degrabă cu responsabilităţi întrucât un stat de graniţă ca România ar urma să fie granţiă a UE. Iată însă că tocmai libertatea de mişcare obţinută în 2002, avea să însemne aproape zece ani mai târziu o piedică în calea Schengen. Beneficiind de eliminarea vizelor, milioane de români şi-au găsit un job mai bun în Vest. Criza a schimbat perspectiva: cetăţenii multor ţări au început să se teamă de noii veniţi din Est care se mulţumesc cu salarii mai mici (şi fură locurile de muncă ale localnicilor) sau ar abuza, cum susţin mulţi, de generosul sistem de protecţie socială din Occident.
* 2004 - Teatrul de operă Scala din Milano şi-a redeschis porţile, după trei ani, perioadă în care a fost supus unor ample lucrări de renovare.
* 2020: Noiembrie 2020 a fost cea mai caldă lună noiembrie înregistrată vreodată în lume, potrivit serviciului european de monitorizare a schimbărilor climatice Copernicus, care evocă posibilitatea ca 2020 să detroneze 2016 de pe primul loc în clasamentul celor mai calzi ani înregistraţi vreodată în epoca modernă, informează luni AFP.
Perioada de 12 luni cuprinsă între decembrie 2019 şi noiembrie 2020 a avut o temperatură medie cu 1,28 grade Celsius peste temperaturile medii din era preindustrială, a explicat Copernicus în bilanţul său climatic lunar publicat luni. În contextul în care ultimii cinci ani au fost deja cei mai calzi înregistraţi vreodată, cifra anunţată apropie periculos de mult planeta Terra de plafonul fixat prin Acordul pentru climă de la Paris.
· 521 - S-a nascut Sfântul Columba, misionar crestin irlandez, luminatorul Scotiei ; (d. 597).
Saint Columba, Apostle to the Picts – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Slăvitul și de Dumnezeu-purtătorul Părintele nostru Columba din Iona, Luminătorul Scoției (7 decembrie 521 – 9 iunie, 597) (cunoscut și sub numele de Columcille care înseamnă „Porumbelul Bisericii”) a fost un propovăduitor irlandez care a ajutat la reintroducerea creștinismului în Scoția și în Nordul Angliei.
Sursa principală cu informații despre viața Sfântului Columba este lucrarea hagiografică a Sfântului Adomnan din Iona numită Viața Sfântului Columba. Columba este, de asemenea, sursa primei relatări cunoscute despre monstrul din Loch Ness.
Conform acestei povestiri, în 565 el a venit la un grup de picţi care înmormântau un om ucis de monstru şi l-a înviat. Într-o altă versiune, se spune că a salvat omul în timp ce era atacat, alungând monstrul cu semnul Crucii.
Sfantul Columba din Iona, Luminătorul Scoției – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
În 563 el a fondat o manastire pe insula Iona de pe coasta vestică a Scoţiei care a devenit centrul misiunii sale de evanghelizare a Scoţiei. Există numeroase povestiri ale miracolelor pe care le-a făcut în timpul misiunii sale de convertire a picţilor.
Sfântul Columba împreună cu Sfântul Patrick al Iralandei şi cu Sfânta Bigid de Kildaire este unul din cei treisfinti ocrotitori ai Irlandei, înmormântaţi împreună în Downpatrick în ţinutul Down, în adâncul faimosul Deal din Down. Columba nu trebuie confundat cu ucenicul său, Sfântul Columban.
· 903: S-a nascut faimosul astronom persan Abd Al-Rahman Al Sufi; (d.25 mai 986). A descoperit Norul lui Magellan si este probabil primul care a observat Galaxia Andromeda.A fost traducatorul in limba araba a unor tratate grecesti de astronomie si primul care a tradus in araba numele grecesti ale unor stele si constelatii. Al Sufi a publicat faimosul sau tratat ilustrat intitulat ” Cartea stelelor fixe” in anul 964.
· 1598: S-a născut Gian Lorenzo Bernini, arhitect, sculptor și pictor, reprezentant de seamă al barocului italian (d. 1680). Capodopera sa este Piata Sfantului Petru de la Vatican (Roma), delimitată de o colonadă gigantică formată din 284 de coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de Bernini uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în piață. A decedat la 28 noiembrie 1680 si a fost inmormantat in Biserica Santa Maria Maggiore din Roma, după ce a stat în serviciul a opt papi. · 1861: S-a nascut Henri Mathias Berthelot, general, şeful misiunii militare franceze la Bucureşti în timpul primul război mondial, participant activ la elaborarea planurilor de luptă din vara lui 1917 pe frontul romano-germano-austro-ungar; (d.28.01.1931).
Henri Mathias Berthelot (n. 7 decembrie 1861, Feurs, Franța – d. 28 ianuarie 1931), general al armatei franceze – foto: ro.wikipedia.org
A fost șef de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareșalul Joseph Joffre. A petrecut și două perioade în România ca șef al Misiunii militare franceze, contribuind in perioada ianuarie – iunie 1917, la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei, cu mijloace de lupta egale cu cele aflate în dotarea inamicului, echipamentul de luptă fiind furnizat din Franța și Anglia. Au fost organizate două armate române, având aprox. 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate rusești însumând aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăști (la 11 iulie), si cea de la Marasesti (1-24 iulie) a dejucat planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei și de cucerire a portului Odessa.
· 1863: Pietro Mascagni (n. 7 decembrie 1863, Livorno – d. 2 august 1945, Roma) a fost un compozitor și dirijor italian, considerat creator al verismului. Studiile le-a făcut la Conservatorul din Milano, sub îndrumarea lui Amilcare Ponchielli. A trebuit să-și întrerupă studiile pentru a se întreține. S-a angajat la trupa unui teatru ambulant, mergând prin toată Italia. Se stabilește în orășelul Cerignola, unde activează ca profesor la Școala de Muzică și conducător al Societății Muzicale.Concursul organizat de Editura Muzicală Sonzogno din
Milano în anul 1890 pentru compunerea unei opere într-un act, este câștigat de tânărul compozitor Mascagni, cu opera „
Cavalleria rusticana”. Aceasta îi va aduce livornezului celebritatea mondială. Excelent dirijor, în 1935 a mai scris „Nero” în onoarea lui Mussolini, pierzându-și astfel numeroși simpatizanți.
Datorită acestei opere este considerat inițiatorul curentului verist în muzică.
După debutul strălucit cu „
Cavalleria rusticana”, doar câteva titluri din creația lui Mascagni au mai supraviețuit. Amintim: „Amicul Fritz” (1891), „Ratcliff” (1894) și „Iris” (1898).
Ca și în cazul lui Leoncavallo, aceste lucrări au rămas în repertoriul cântăreților doar datorită unor fragmente, depășite net de arta lui
Giacomo Puccini, contemporan cu aceștia.
| Pietro Mascagni |
Pietro Mascagni
 Pietro Mascagni
(1863-1945) |
* 1875: Liviu-Ioan-Ștefan Cigăreanu, (7 decembrie 1875, Turda, Comitatul Turda – 18 august 1952, Văcărești, București), a fost membru de seamă al Familiei Rațiu, om politic, doctor în drept, avocat, notar public, decan al Baroului Timiș și prefect al Județului Timiș-Torontal. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Ion și Ana Cigăreanu. Mama sa a fost sora Protop. Nicolae-Portos Rațiu, stră-strănepot al Prepoz. Basiliu Rațiu și strănepot de văr al Dr. Ioan Rațiu. A fost căsătorit cu Ana Coman, decedată pe 2 iulie 1944. Au avut o fiică, Ana-Angela (Mimi), decedată pe 13 aprilie 1944. A studiat la Turda, Blaj, Cluj și Budapesta. A fost doctor în drept al Universității din Budapesta, 1902. După absolvirea liceului la Blaj, unde a participat la difuzarea Memorandului, urmează cursurile Facultății de Drept, Universitatea din Cluj (1893-1898), luând parte activă la manifestațiile de solidaritate cu tribunii din procesul Memorandului. A fost unul din cei 41 de studenți exmatriculați, înainte de examen, din universitățile austro-ungare, în iunie 1894, din cauza apelului lansat intelectualilor în 5 mai 1894, prima zi a procesului memorandiștilor și solidarizarea cu comitetul național condus de dr. Ioan Rațiu. După anularea interdicției, la intervenția guvernului român, în Octombrie 1894 s-a reînscris la facultate și în anul IV de studii s-a transferat la Budapesta. După absolvire, fiind considerat „persona non grata”, este silit să se auto-exileze ca stagiar la Biserica Alba, Vârșeț, Banat (acum în Serbia). În anul 1902 devine doctor în drept al Universității din Budapesta și deschide birou de avocat la Oravița.A fost membru al
Partidului Național Român din 1894. Ca membru în conducerea
Partidului Național Român mobilizează românii de pe
valea Carașului pentru participarea la activismul parlamentar. A participat ca delegat al orașului
Oravița la
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. După împlinirea la
1 Decembrie 1918 a
„Unirii cu Țara”, în anul 1919 se transferă la
Timișoara ca avocat și jurist consult al
Uzinelor și Domeniilor Reșița. Competența juridică și social-morală îl impun în elita intelectuală bănățeană. Este ales
decan al Baroului Timiș, în trei rânduri, în anii 1924, 1927 și 1937,
vicepreședinte al Uniunii Avocaților din România și
prefect al județului Timiș-Torontal în guvernarea
Partidului Național Țărănesc, 1928-1930. În rândurile baroului din Timișoara au activat ca decani, avocați de mare valoare morală și profesioanală printre care și Liviu Cigăreanu. Încă de la înființarea corpului profesional al avocaților, aceștia au fost în primele rânduri ale luptei duse pentru reîntregirea neamului românesc, mulți dintre acestia făcând parte din rândurile
Partidului Național Român, din componența căruia făcea parte și elita intelectualilor bănățeni. După instaurarea administrației românești în Banat, Statul Român a făcut apel la avocați, să intre în administrație, ocupând înalte funcții administrative. Printre cei care au ocupat demnitatea de Prefect al Judetului Timiș a fost și Liviu Cigăreanu. A fost decorat cu Ordinul Coroana României, în grad de ofțer, pentru serviciile aduse Marii Uniri. În 1939 se retrage din avocatură și devine notar public, până la arestarea sa în noaptea din
Sâmbăta Paștilor la 15 aprilie 1952. În timpul războiului a fost șef de cabinet la Președintia Consiliului de Miniștri.
[2] Atitudinea sa profund democratică s-a manifestat și în timpul
dictaturii militare. În locuința sa adăpostește două familii de evrei, iar din 1943, pe nepotul său
Mircea-Dimitrie Rațiu supravegheat de Siguranța Statului pentru colaborare cu fratele
Ion-Iancu, refugiat politic în Anglia din 1940. A condamnat public trecerea trupelor române dincolo de Nistru. A contribuit la acțiunea de salvare a comuniștilor (
Gheorghe Gheorghiu-Dej ș.a.) închiși la
Caransebeș, opunându-se predării acestora germanilor care i-ar fi executat ca spioni ai
URSS.
Regimul austro-ungar și cel totalitar nu s-au încumetat să-l priveze de libertate, pentru criticile publice aduse. Sub dictatura comunistă, instaurată de trupele sovietice, a fost însă arestat, condamnat și exterminat la vârsta de 77 ani. A decedat în închisoarea
Văcărești la 18 august 1952, unde ispășea condamnarea de 24 luni în colonia de munca (decizia M.A.I. nr.532/1952), pentru activitate în
Partidul Național Țărănesc. A murit decimat de
enterită dizenteriformă după patru luni de detenție și a fost îngropat într-un loc necunoscut. A fost privat până și de dreptul elementar creștinesc, de a avea parte de rugăciunile prohodului și de un mormânt cu cruce la căpătâi. În memoria sa, din inițiativa lui
Mircea-Dimitrie Rațiu a fost realizat un basorelief din bronz al Dr. Liviu Cigăreanu (sculptori: Cornel Vana și Ovidiu Guleș), care împreună cu o placă comemorativă au fost așezate pe fațada Colegiului Tehnic „Dr. Ioan Rațiu” din Turda alături de cele ale
Dr. Augustin Rațiu, ctitorul acestei vechi și prestigioase instituții de învățământ. Colegiul a fost construit pe terenul fostei casei părintești, donat de către dr. Liviu Cigăreanu. Casa proprietate personală situată în Str. Timotei Cipariu Nr. 2 din Timișoara i-a fost confiscată de regimul comunist. Tot la inițiativa lui
Mircea-Dimitrie Rațiu au fost confecționate două placi memoriale pentru a fi așezate pe fațada și în holul casei sale din Timișoara, str. Timotei Cipariu nr. 2. Datorită opoziției actualilor proprietari ai casei, acest lucru nu s-a putut realiza deocamdată. În parcela rezervată membrilor familiei Rațiu din cimitirul Bisericii Rățeștilor din Turda-Veche (Cimitirul Central), lângă soția sa, așteaptă încă un loc de mormânt gol, cel al martirului Liviu Cigăreanu.
| Liviu Cigăreanu |
Dr. Liviu Cigăreanu Basorelief în bronz, sculptor Cornel Vana[1]
| Văcărești | | Căsătorit cu | Ana Coman |
|---|
| Copii | Ana-Angela |
|---|
|
· 1884: S-a nascut Petru Groza, avocat și om politic român. (d. 7 ianuarie 1958, București). Petru Groza a fost un avocat și om politic român interbelic și după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952. A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, funcție asimilată celei de șef al statului, în perioada 2 iunie 1952 – 7 ianuarie 1958. La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România. Deși Groza a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova. Întrucât guvernul său nu a fost recunoscut de americani și englezi, regele Mihai i-a cerut, în august 1945, demisia. Când Groza a refuzat – fapt unic în istoria regalității în România – regele a intrat în așa-numita grevă regală, perioadă în care guvernul a acționat neconstituțional. Guvernele succesive conduse de Groza au prezidat peste primele procese politice din România, peste fraudarea alegerilor din 1946 și peste lichidarea opoziției, suprapunându-se procesului de acaparare a puterii politice de către comuniști. La 30 decembrie 1947, împreună cu Gheorghiu-Dej, Groza l-a forțat pe regele Mihai să abdice, în cursul aceleiași zile proclamând, în mod ilegal și neconstituțional, în parlament, republica populară.
· 1910 - S-a nascut Edmondo Ros, baterist, cantaret si sef de orchestra britanic.
· 1911: S-a născut actriţa Tanţi Cocea; (d. 24.03.1990, Bucuresti). A fost fiică a publicistului N.D.Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille). Sora ei mai mică a fost actrița Dina Cocea (1912-2008).
· 1914: S-a născut scriitorul şi muzicologul Harry Negrin; (m. 1995).
· 1924: Mário Soares, istoric, avocat și politician portughez, al 17-lea președinte al Portugaliei · 1924 - S-a nascut Bent Fabric (Bent Fabricius-Bjerre), pianist si compozitor danez.
* 1929: Nicolae Sabău (n. 7 decembrie 1929, comuna Cicârlău, județul interbelic Satu Mare)[1] este un cântăreț de muzică populară.
BIOGRAFIE
Niculaiu Mării a Gheorghii Zaharii din Cicârlău este convins că a venit pe lume pentru a înfrumuseța locul pe unde trece, pentru a alina dorul și durerile sufletești ale neamului din care își trage seva și își hrănește destinul. Născut într-o familie de țărani, unde au venit pe lume 9 copii, a cunoscut greutățile vieții încă din fragedă pruncie, crescând în dragoste pentru muncă. Păscând vitele și bivolii preotului din sat ori trudind la morărița Verdeș, adormea în iesle visând la o bucată de pâine albă.
"Măicuța mea a fost o femeie frumoasă cu un glas care ar stârni admirația multora. Cântecele ei o însoțeau la lucrul câmpului, în casă și ogradă sau în vie, la bucurii, dar mai ales la necazuri..." mărturisește Nicolae Sabău cu nostalgie.
Nicolae Sabău a pornit în viață cu o istovitoare scrupulozitate, urmărindu-și atingerea unui înalt ideal în artă Regizorul Televiziunii Romane, Ioan Filip, afirma că, "Nicolae Sabău este unul dintre puținii artiști care i-a dăruit cântecului, fără rezerve, întreaga lui viață, făcând din el sabie și scut, crez și legământ". Tocmai de aceea a răzbit, devenind unul dintre cele mai viguroase talente interpretative din câte a cunoscut Ardealul și țara.
Nicolae Sabău face parte din spița nobilă a renumiților interpreți de muzică populară din Transilvania: Alexandru Grozuță, Emil Gavriș, Felician Fărcașu, Dumitru Sopon, Ion Cristoreanu, Petre Săbădeanu, remarcându-se prin substanța și timbrul original al creației sale artistice și interpretative. Prin varietatea și bogăția repertoriului, Nicolae Sabău a reușit să pătrundă cu sensibilitate în conștiința iubitorilor muzicii populare autentice din țară și străinătate.
De la debutul artistic al tânărului de doar 16 ani, care a fost copleșit de aplauze după interpretarea cântecelor; "Arză-te focu Gutâi" și "Când am zis daina, daina", până la primul său concurs național, desfășurat în anul 1956, n-a fost decât un pas. În anul următor, 1957, Studioul Teritorial de Radio Cluj îl invită pe adolescentul Nicolae Sabău să realizeze primele înregistrări cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj, iar în anul următor, la Radio București, cu Orchestra Radioteleviziunii Române, dirijată de Victor Predescu.
Un articol din ziarul județean "Pentru socialism" din 22 august 1956, consemna succesul remarcabil și ținuta artistică a tânărului solist vocal Nicolae Sabău, pe o scenă din București, marcând astfel debutul unui destin artistic. În anul 1959 ia ființă Ansamblul de cântece și dansuri al Sfatului Popular al Regiunii Baia Mare, instituție profesionistă de folclor ,care îl promovează pe tânărul interpret Nicolae Sabău în spectacolul "Baia Mare în cântec și joc" alături de celebrul Felician Fărcașu.
Pasiunea și dăruirea exemplară în interpretarea cântecului popular i-au adus lui Nicolae Sabău, în anii care au urmat , prestigiul profesional și un loc privilegiat în galeria marilor artiști ai genului.
Nicolae Sabău a fost primarul comunei Cicârlău, Maramureș, până în 2008.
Colecția impresionantă de afișe ale artistului se constituie într-o carte unicat[care?], document grăitor al evoluției sale alături de interpreți iluștri, în zecile de mii de spectacole și turnee realizate cu ansambluri folclorice profesioniste ori de amatori, pe parcursul celor peste 50 de ani de carieră artistică.
PREMII ȘI DISTINCȚII
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicolae Sabău la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.
· 1935: S-a nascut prozatorul si eseistul roman Sorin Titel (“Copacul”, “Femeie, iată fiul tau”, “Mi-am amintit de zapadă”); (d.17 ianuarie 1985).
BIOGRAFIE
Sorin Titel se naște pe 7 decembrie 1935 în comuna Margina. Este fiul lui Iosif Titel, notar și licențiat în Drept și al Corneliei, casnică. Între 1946-1953 face liceul la Lugoj și Caransebeș după terminarea căruia intră la Facultatea de Cinematografie din București. Un an mai târziu se transferă de la regie cinematografică la Facultatea de Filologie, în anul al doilea după ce dă examene de diferență. În 1956 este însă exmatriculat pentru că se solidarizează cu mișcările studenților din Ungaria. Va fi reînmatriculat în 1957 la Cluj dar numai pentru o lună.
Pe plan literar debutează în 1957 cu schița Drumul în revista Tânărul scriitor. În 1963 publică primul său volum de schițe, Copacul. Scrie numeroase schițe, povestiri, romane, eseuri.
Între 1958-1964 ocupă postul de profesor suplinitor de limba română la Caransebeș și în satul Cârpa (azi, Valea Timișului). În 1961 revine la facultate de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență. Va absolvi facultatea abia în 1964. Între 1964-1971 este redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara (transformată ulterior în Orizont). Publică acum mai multe romane, și își consolidează poziția în Uniunea Scriitorilor, unde nu a deținut nici o funcție. În 1971 se mută la București, unde devine redactor la revista România literară.
În data de 17 ianuarie 1985 survine moartea sa prematură, în urma declanșării unei boli necruțătoare și este înmormântat la Cimitirul Bellu.
OPERE PUBLICATE
- Copacul, schițe, Editura pentru literatură, București, 1963
- Reîntoarcerea posibilă, roman, Editura pentru literatură, București, 1966
- Valsuri nobile și sentimentale, povestiri, Editura pentru literatură, București, 1967
- Dejunul pe iarbă, roman, Editura pentru literatură, București, 1968
- Noaptea inocenților, nuvele, Editura Cartea Românească, București, 1970
- Lunga călătorie a prizonierului, roman, Editura Cartea Românească, București, 1971 - tradus în limba franceză de Marie France Ionesco, fiica dramaturgului Eugen Ionesco, apoi și în limbile olandeză și poloneză
- Țara îndepărtată, roman, Editura Eminescu, București, 1974. ( Premiul Asociației Scriitorilor din București, primul volum dintr-o tetralogie romanescă, ce avea să mai includă romanele Pasărea și umbra, Clipa cea repede și Femeie, iată fiul tău ).
- Herman Melville. Fascinația mării, eseu, Editura Albatros, București, 1975
- Pasiunea lecturii, eseu, Editura Facla, Timișoara, 1976
- Pasărea și umbra, roman, Editura Eminescu, București, 1977
- Clipa cea repede, roman, Editura Eminescu, București, 1979
- Femeie, iată fiul tău, roman, Editura Cartea Românească, București, 1983, distins cu Premiul Academiei Române și cel al Uniunii Scriitorilor
- În căutarea lui Cehov și alte eseuri, Editura Cartea Românească, București, 1984
- Melancolie, roman neterminat, Editura Cartea Româneasca, București, 1988
- Bucătăria de vară, scenarii cinematografice, Editura Marineasa, Timișoara, 1997
- Opere, vol.I: Schițe și povestiri;vol.II:Nuvele.Romane,text stabilit,cronologie,note,comentarii,variante și repere critice de Cristina Balinte, prefață de Eugen Simion, Ed. Fundației Naționale pentru Știință și Artă & Univers enciclopedic, București, 2005
SCENARII DE FILM
· 1939: S-a născut in comuna Cicârlău, județul interbelic Satu, Mare Nicolae Sabău, cântăreț de muzică populară, folclorist și muzician român.
· 1939: S-a născut istoricul Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române din 1999; directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române.
· 1941: S-a născut la Tălmaciu, lângă Sibiu, Adolf Armbruster, istoric român de origine săsească, soțul mezzo-sopranei Viorica Cortez (d.18 martie 2001, in urma unui accident de automobil). A urmat cursurile Facultatii de Istorie la Bucureşti (1960–1965), avându-i ca profesori, printre alţii, pe Ion Nestor, Emil Condurachi (istorie veche), Andrei Oţetea, Mihai Berza, Radu Manolescu (istorie medie). Intre 1965 şi 1980 este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Părăseşte legal România la începutul anului 1981 şi pana in 1986 este cercetător ştiinţific al Universităţii Tübingen, apoi consilier cultural federal al Asociaţiei germanilor bucovineni cu sediul la München, pentru care a editat numeroase cărţi. Pe lângă Romanitatea românilor, cea mai importantea carte a sa, a mai publicat cărţi (Dacoromano-Saxonia, 1980, Der Donau-Karpaten-Raum in den mittel-und westeuropäischen Quellen vom 10. bis zum 16. Jahrhundert, 1990, Auf den Spuren der eigenen Identität, 1991); studii şi articole ştiinţifice, traduceri; specialist în studii imagologice şi al relaţiilor româno-săseşti.
· 1942 - S-a nascut Johnny Mars, muzicutist american de blues.
· 1949 - S–a nascut cantaretul, compozitorul si actorul american Tom Waits.
* 1953: Toma T. Mugea (n. 7 decembrie 1953, București) este un medic chirurg, profesor universitar de chirurgie estetică la Facultatea de Medicină și Farmacie, Universitatea Oradea, fondatorul primei clinici de chirurgie estetică din România.[1][2]
COPILĂRIE ȘI ADOLESCENȚĂ
Născut al doilea fiu, între Nicolaie, mai mare cu 2 ani și Marian, mai mic cu 2 ani, al lui Toma, inginer în telecomunicații, originar din Ștefan Vodă, Călărași, și Maria-Eufrosina, croitoreasă, originară din Prejmer, Brașov, domiciliați la acea dată în Ferentari. Străbunicii din partea tatălui, alături de alți consăteni, originari din Comuna Câineni, Vâlcea, au luptat ca voluntari pentru independența Regatului Rămân și au primit din partea regelui pământ în zona Ialomitei, formând cele două sate cu nume de rezonanță istorică, Ștefan Vodă și Dragoș Vodă.
Datorită serviciului tatălui său la Bacău și Suceava, familia se mută de mai multe ori, apoi se stabilește la Brașov unde termină studiile la colegiul “Andrei Șaguna”. În anul 1972 este admis la, pe atunci, Institutul de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, Facultatea de Medicină Militară, pe care o absolvă în 1978 cu lucrarea de diplomă “Rolul AMP Ciclic în reglarea Bioenergeticii Celulare și Posibila sa Implicare în Procesul de Cancerogeneza”.
Este admis în 1977 prin concurs, ca și intern al spitalelor, secția chirurgie, la Spitalul Militar Central, București, iar la final, în 1980 este numit ca asistent stagiar la Catedra Chirurgie a Facultății de Medicină Militară, lucrând sub coordonarea profesorilor Gheorghe Niculescu, Traian Oancea, Traian Bandila și Virgil Candea.În 1983 urmează cursurile de chirurgie plastică și reconstructivă la Clinica Prof. Agrippa Ionescu.[3]
ACTIVITATE MEDICALĂ ȘI ACADEMICĂ
Din 1985 este angajat ca și căpitan medic specialist în chirurgie generală la Spitalul Militar Cluj-Napoca.
Admis prin concurs la doctorat în februarie 1989, cu teza “Probleme Metabolice la Arsi” sub conducerea lui Agrippa Ionescu, pe care o finalizează în 1992, după un stagiu de un an ca bursier al Societatii Britanice a Chirurgilor Plasticieni. Astfel a realizat pentru prima dată în România și estul Europei Cultura de Keratocite cu aplicare clinică. Este medic primar în chirurgie generală și chirurgie plastică.
Inventează o tehnică nouă de măririe a sânului, astfel încât sânul, în urma operației urmează un contur natural, anatomic și estetic.[4]
Din 2002 este Profesor de chirurgie plastică și estetica la Facultatea de Medicină și Farmacie, Universitatea Oradea.
În 1993 a înființat Med Estet, prima clinică din România cu activitate privată în chirurgia estetică, realizând primele consultații și intervenții în București, urmând că în 1995 să deschidă clinica Med Estet din Cluj-Napoca, înregistrând marca Med-Estet la OSIM în 1996.[5]
Este fondatorul și președintele Societății Română de Chirurgie Estetică, înființată în 1994 la Cluj-Napoca[6][7]
PUBLICAȚII
Publică peste 260 de lucrări științifice, și în 2015 apare "Aesthetic Surgery of the Breast"[8] [9]
SOCIETĂȚI
- Fondator al Societăți Române de Chirurgie Estetică, 1994
- Președinte de onoare al Societății Române de Chirurgie Estetică
- Membru fondator al Asociației Chirurgilor Plasticieni din România
- Membru de Onoare al Asociației Chirurgilor Plasticieni din România
- Președinte al "European Association of Aesthetic Plastic Surgery Societies", 2015-2017
- Președintele Clubului Pentru excelentă în Chirurgie Estetică
COSMETICĂ
Crează seria de produse cosmetice "Glycon", bazată pe posibilitățiile Acidului Glicolic de a slăbi proprietățiile lipidelor care leagă celulele moarte din stratul superior al Epidermei.
Inaugurează, în Septembrie 2012, un centru de cosmetică medicală în București, în cartierul Pipera.[10][11][12]
AGRICULTURĂ
Toma Mugea, este atras de obiceiurile românești, și decide să achiziționeze câteva oi, iar după un deceniu ajunge să aibă propria marcă de produse lactate, și câteva sute de ovine.
· 1954 - S-a nascut Mike Nolan, cantaret britanic (Bucks Fizz).
· 1958 - S-a nascut Timothy Butler, basist si compozitor britanic (Psychedelic Furs).
· 1959 - S-a nascut Nicole McCloud (McCraine), cantareata si compozitoare americana.
· 1963 - S-a nascut Claudia Brucken, cantareata si compozitoare germana (Propaganda).
· 1963 - S-a născut Barbara Weathers, cântăreaţă americană (Atlantic Starr).
* 1985: Nicolae Constantin Tănase (n. 7 decembrie 1985, București) este un regizor și scenarist de film român.[1]
BIOGRAFIE
Nicolae Constantin Tănase s-a născut la București în 1985. Provine dintr-o familie de artiști. A absolvit UNATC, secția regie de film și a studiat apoi timp de un an la Academia de Arte din Praga (FAMU).
Lucrarea de absolvire, un scurt metraj, Outrageously Disco (2009), a câștigat câteva premii, continuând tradiția succesului înregistrat în timpul facultății cu un alt scurt metraj, realizat în anul al treilea al facultății, Zombie Infectors 3.
RECUNOAȘTERE, PREMII
Primul film realizat după absolvire, Blu,[2] a fost laureat al câtorva premii, la ediția din 2012 a FIF Transilvania, la Best International Short Film din Portugalia (2012). A fost recompensat și cu Premiul Gopo - Tânără Speranță la Galele Gopo din 2012.
La Galele Gopo din 2016, regizorul a fost răsplătit cu Premiul Gopo pentru Cel mai bun debut regizoral.
Filmul său Lumea e a mea a câștigat Discovery Award la cea de-a 25-a ediție a Festivalului Internațional de Film Est-European de la Cottbus, Germania.[3]
FILMOGRAFIE
Sari la navigareSari la căutare* 2003: Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos, Prințesă de Orania-Nassau (Catharina-Amalia Beatrix Carmen Victoria; n. 7 decembrie 2003), este primul copil al regelui Willem-Alexander al Țărilor de Jos[1] și al reginei Máxima. Este moștenitoarea tronului neerlandez în urma abdicării bunicii ei, regina Beatrix, și a urcării pe tron a tatălui ei, Willem-Alexander, la 30 aprilie 2013.[4]
BIOGRAFIE
Prințesa Catharina-Amalia s-a născut la 17:01 CET la 7 decembrie 2003 la spitalul Bronovo din Haga.[1] A fost botezată la 12 iunie 2004 de reverendul Carel ter Linden la biserica Sf. Jacob din Haga. I-au fost nași unchii ei, Prințul Constantijn și Martin Zorreguieta, precum și Prințesa Moștenitoare Victoria a Suediei. Bunicii materni ai prințesei, cărora li s-a interzis participarea la nunta părinților ei în 2002, din cauza implicării bunicului ei, Jorge Zorreguieta, în regimul generalului Jorge Rafael Videla, au fost prezenți la botez, care a fost un eveniment privat și nu unul de stat.[5]
La 19 iunie 2010, Prințesa Catharina-Amalia a fost domnișoară de onoare la nunta Prințesei Victoria a Suediei.
Prințesa Catharina-Amalia a fost înscrisă la școala Wassenaar la 10 decembrie 2007.[6] În mod tradițional, cu ocazia zilei ei de naștere are loc un concert la Kloosterkerk, Haga, la care participă ambasadori și membri ai familiei regale și ai Consiliului de Stat din Țările de Jos.[7] Când a împlinit șapte ani, un avion Douglas C-47 Skytrain pe care l-a deținut odată străbunicul ei, Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld, a fost redenumit după ea.[8]
În urma abdicării reginei Beatrix la 30 aprilie 2013, și a urcării pe tron a tatălui ei, Willem-Alexander, Prințesa Catharina-Amalia a devenit moștenitoarea tronului Țărilor-de-Jos, primind titlul de Prințesă de Orania. În prezent continuă să locuiască la Wassenaar, dar se va muta în cele din urmă împreună cu familia ei la Huis Ten Bosch. Prințesa Catharina-Amalia va ocupa un loc în Divizia consultativă a Consiliului de Stat al Țărilor de Jos la împlinirea vârstei de 18 ani.[4]
Prințesa se numără printre cei mai tineri moștenitori ai vreunui tron european. Ea s-a alăturat astfel clubului exclusivist din care fac parte Prințul de Wales, Ducesa de Brabant, Prințul Moștenitor Frederik al Danemarcei, Prințul Ereditar Alois de Liechtenstein, Prințesa de Asturia, Prințul Moștenitor Haakon al Norvegiei, Prințesa Moștenitoare Victoria a Suediei și Marele Duce Ereditar Guillaume de Luxemburg.
.svg){kind=small}
România 
România
România 
Regatul Țărilor de Jos 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu