1. /30 IANUARIE 2022 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

Evenimente

·       1018: Se incheie Pacea de la Bautzen (sau Pacea de Budziszyn), un tratat încheiat între imparatul Henric al II-lea al Imperiului Romano-german si regele Boleslaw I Chrobry al Poloniei, prin care s-au încheiat o serie de razboaie polono-germane pentru controlul Lusatiei, Boemiei,Moraviei si Slovaciei.

·      1561: A apărut „Tetraevanghelul”, prima carte românească tipărită de diaconul Coresi.

Diaconul Coresi, statuie în curtea bisericii Sf. Nicolae din Brașov – foto – ro.wikipedia.org

Coresi (cunoscut și ca Diaconul Coresi) (d. 1583, Brașov) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare.

·      1592: Este ales papa Clement al-VIII-lea.

Fabrizio Santafede – “Papa Clement al VIII-lea binecuvantand calugaritele carmelite” – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Clement VIII pe numele său de botez Aldobrandini Ippolito s-a născut în Fano la 24 februarie 1536 şi a murit la Roma pe 3 martie 1605. A fost Papa al Romei între anii 1592 și 1605. Era fiul unui vestit jurist și la rândul lui tot jurist bisericesc. Era credincios și ducea o viață modestă. In timpul pontificatului său va fi judecat, condamnat ca eretic şi ars pe rug, Giordano Bruno.

·       1648: Războiul de Optzeci de Ani - se semnează Tratatul de la Münster și Osnabrück care duce la sfârșitul conflictului dintre Țările de Jos și Spania.

·       1649: Moare decapitat regele Carol I Stuart al Angliei; (n.19 noiembrie 1600) .

Charles I (Daniel Mytens) – foto: ro.wikipedia.org

După moartea fratelui său mai mare, Henry Stuart devine rege. Pe timpul domniei sale este confruntat cu un război civil, fiind decapitat. Anglia e condusa de Oliver Cromwell, care instaureaza o dictatură personală.

·    1661: Cadavrul lui Oliver Cromwell este spanzurat, la doi ani dupa moartea sa.

Oliver Cromwell (n. 25 aprilie 1599 – d. 3 septembrie 1658) lider militar și politic englez, cunoscut în special pentru contribuția sa la transformarea Angliei într-o republică federală („Commonwealth”) și pentru rolul său ulterior de Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei – in imagine, Oliver Cromwell per Gaspard de Crayer – foto: ro.wikipedia.org

După decapitarea lui Carol I al Angliei, Cromwell devine Lord Protector al Angliei, Scoţiei şi Irlandei în 1653,impunand un fel de despotism puritan şi un regim auster in tara, domnind ca suveran absolut. Cromwell a murit la Londra pe 3 septembrie 1658. Fiul regelui decapitat,Carol al II-lea, s-a întors la Londra şi a fost încoronat pe 23 aprilie 1661. Pentru a răzbuna moartea tatălui său, el a exhumat corpul lui Cromwell si l-a executat demonstrativ prin spanzurare post-mortem in ziua de 30 ianuarie, la aniversarea executării tatalui sau, regele Carol I. Trupul lui Cromwell a fost aruncat într-o groapă,iar capul a stat infipt pe un stâlp în faţa Westminster Abbey până în 1685.

·       1695: Constantin Brâncoveanu primește ca recompensă pentru serviciile facute Curții din Viena, titlul de „principe al Imperiului". La 30 ianuarie 1695 Constantin Brîncoveanu (n.1654 – d.1714), domn al Munteniei (1688-1714), primeşte ca recompensă pentru serviciile făcute Curţii din Viena, titlul de”principe al Imperiului “. Constantin Brîncoveanu a fost adus la tronul Munteniei de marea boierime, fiind nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino. Domnitorul a întreprins intense acțiuni politice și diplomatice pentru stăvilirea expansiunii țariste și otomane. Folosind o politică abilă, s-a menținut la domnie timp de 26 de ani. Fiscalitatea excesivă din timpul domniei lui, determinată și de cererile mereu sporite ale Porții otomane, a îngreunat viața țăranilor și tîrgoveților. Constantin Brîncoveanu a dus o politică externă șovăitoare. In timpul războiului ruso-turc din 1710-1711, el a adoptat o atitudine de expectativă. Învinuit de trădare de către turci, a fost omorît la Constantinopol îndata de 15/26 august 1714, împreună cu ginerele și cei patru fii ai săi.

·     1703: Cei patruzeci și șapte de cavaleri ronin japonezi, sub comanda lui Oishi Yoshio, răzbuna moartea maestrului lor. Răzbunarea celor patruzeci și șapte de ronini (denumiți și cei patruzeci și șapte de samurai, vendeta Akō, sau incidentul Genroku Akō) a avut loc în Japonia la începutul secolului al XVIII-lea.

Atacul asupra portii principale a palatului de Kira. Ohotaka Genjo unul dintre roninii tineri, sparge poarta principala – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Povestea a fost descrisă de un cercetător japonez ca fiind o „legenda națională” a Japoniei care relatează cel mai celebru caz care a implicat codul de onoare al samurailor, bushidō. Legenda vorbește de un grup de samurai care au rămas fără stăpân (devenind ronini) după ce al lor daimyo (stăpân feudal) a fost obligat să comită seppuku (sinucidere rituală), pentru atacarea unui oficial judecătoresc pe nume Kira Yoshinaka. Roninii i-au răzbunat onoarea stăpânului lor după ce au așteptat și au plănuit cu răbdare uciderea lui Kira timp de peste un an. La rândul lor, roninii au fost și ei obligați să facă seppuku pentru uciderea lui Kira.

Pictură tradiţională niponă d etip Ukio-E care reprezintă momentul în care Asano l-a atacat pe Kira Sursa foto: Shutterstock – preluat de pe descopera.ro

Această legendă a fost popularizată în cultura japoneză ca fiind exemplul emblematic de loialitate, sacrificiu, perseverență și onoare, pe care toți oamenii trebuie să le păstreze în viața de zi cu zi. Povestea a fost popularizată în numeroase piese de teatru, inclusiv în bunraku și kabuki; din cauza cenzurii existente în timpul shogunatului din era Genroku, când se interzicea relatarea evenimentelor de actualitate, numele au fost schimbate. Chūshingura a fost scrisă cu aproximativ 50 de ani după desfășurarea evenimentelor, și numeroase dovezi documentare ale evenimentelor, dinainte de Chūshingura s-au păstrat.

Stampă Ukio-e care reprezintă momentul în care cei 47 de samurai şi-au îăndeplinit răzbunarea şi erau opriţi pe drum de săteni care-i invitau să bea şi să mănânce – foto: descopera.ro

Cenzura shogunilor a fost relaxată 75 de ani mai târziu, când istoricul Isaac Titsingh a documentat pentru prima oară povestea celor 47 de ronin ca fiind unul dintre evenimentele semnificative ale epocii Genroku. Popularitatea poveștii a ramas ridicata pana in zilele noastrea. Cu zece producții de televiziune doar în anii 1997–2007, Chūshingura este printre cele mai cunoscute povești din Japonia.

Painting of Ōishi Yoshio committing seppuku – foto: en.wikipedia.org

·   1820: Edward Bransfield descopera nordul continentului Antarctica.

Edward Bransfield (c. 1785 – 31 October 1852) rose to become an officer in the British Royal Navy, serving as a master on several ships, after being impressed into service at the age of eighteen in Ireland, where he was born. He is noted for exploring parts of Antarctica, sighting the Trinity Peninsula in January 1820 – foto: crystalinks.com

Necunoscut de Bransfield, cu două zile mai devreme, pe 28 ianuarie 1820 exploratorul rus Fabian Gottlieb von Bellingshausen a descoperit un țărm de gheață al Estului Antarcticei. Pe baza acestei observatii șia coordonatelor consemnate în jurnalul său de bord, Bellingshausen a fost creditat de unii istorici (de exemplu, istoricul britanic polar AGE Jones), cu descoperirea continentului. Bransfield făcuse o notă în jurnal sau referitoare la doi „munti inalti, acoperit cu zăpadă”, iar unul dintre acestia a fost numit ulterior în onoarea sa, Mount Bransfield de catre exploratorul polar francez Dumont D’Urville.

·       1840 - A apărut la Iaşi revista "Dacia literară", condusă de Mihail Kogălniceanu.

·       1847: Oraşul “Yerba Buena” din California este redenumit “San Francisco”.

·       1888: în România, are loc greva muncitorilor de la Atelierele căilor ferate din Galaţi, împotriva condiţiilor grele de lucru şi a abuzurilor săvîrşite de către conducerea atelierelor. Greva s-a încheiat cu satisfacerea integrală a revendicărilor greviştilor.

·     1889: Tragedia de la Mayerling. Într-o cabană de vânătoare de la Mayerling, la sud de Viena, au fost găsit corpurile neinsufletite ale arhiducelui Rudolf mostenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar,in varsta de 31 de ani, si al amantei sale, baroneasa Maria Vetsera, în vârstă de 17 ani.

Prințul Rudolf al Austriei (21 august 1858 – 30 ianuarie 1889), arhiduce de Austria și prinț moștenitor al Austriei, Ungariei și Boemiei, a fost unicul fiu și moștenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei și a soției acestuia, Elisabeta de Bavaria (cunoscută sub numele de Sisi) – foto: ro.wikipedia.org

Cei doi îndrăgostiţi s-au sinucis. Rudolf, era fiul împăratului Franz Joseph şi al printesei Elizabeth (“Sissi”). O boală venerică gravă ii afectase foarte mult starea de sănătate, in ultimii sai ani de viata.

Maria von Vetsera (Maria Alexandrine Freiin von Vetsera) (n. 19 martie 1871, Viena – d. 30 ianuarie 1889, Castelul Mayerling) a fost o baronesă austriacă, iubita lui Rudolf, Prinț Moștenitor al Austriei – foto: ro.wikipedia.org

Rudolf și Marie sunt găsiți morți în dimineața zilei de 30 ianuarie 1889 în pavilionul de vânătoare. Un suicid organizat de Rudolf și amanta sa sau un atentat politic. Zita, ultima împărăteasă a Austriei, a afirmat la sfârșitul vieții sale (1983) că Rudolf și Marie au fost asasinați din rațiuni politice.

·       1902: Se semneaza la Londra primul tratat de alianta anglo-japonez. Tratatul recunoștea interesele japoneze în Coreea, fără a crea obligatii Marii Britanii în cazul unui conflict ruso-japonez.

·       1920: România și Cehoslovacia stabilesc relații diplomatice la nivel de legație.

·       1925: Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Constantin al VI-lea, este exilat in Grecia de guvernul republican turc. Constantin VI (n. 1859 – 28 noiembrie 1930) a fost Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului din 17 decembrie 1924, până la 30 ianuarie 1925, pentru 43 de zile.

·       La 30 ianuarie - 1 februarie 1933 au loc mişcări greviste ale muncitorilor petrolişti din Ploieşti, România.

·    1933: Hitler este numit Cancelar. Este inceputul dictaturii acestuia in Germania.

Adolf Hitler – foto: ro.wikipedia.org

Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.

·       1943: Generalul Friedrich von Paulus, comandantul trupelor germane de la Stalingrad, este ridicat de Hitler la rangul de maresal.

Friedrich Wilhelm Ernst Paulus (n. 23 septembrie 1890 – d. 1 februarie 1957) a fost un general german din timpul celui de-al doilea război mondial, promovat în timpul luptelor de la Stalingrad la gradul de feldmareșal – in imagine, Generalul Paulus, în iunie 1942 la Harkov – foto: ro.wikipedia.org

Hitler l-a avansat pe generalul von Paulus la gradul de feldmareșal, în condițiile în care pentru Armata a 6-a germana nu mai exista nici o șansă de scăpare. Cum de-a lungul istoriei militare germane niciun feldmareșal nu se predase niciodată sau nu fusese capturat în viață, semnificația înaintării în grad era clară: dacă Paulus s-ar fi predat sau nu s-ar fi sinucis, ar fi devenit o rușine pentru armata germană. În ciuda unor asemenea consecințe și spre dezgustul lui Hitler, Paulus s-a predat cu restul de armată din subordinea sa , impreuna cu 90 de mii de soldati si 22 de generali. Vorbind în fața membrilor Marelui Stat Major, Hitler a declarat: „Ce mă doare cel mai mult este faptul că totuși l-am avansat la gradul de feldmareșal. Am vrut să-i dau această satisfacție finală… Un asemenea om murdărește în ultimul moment eroismul atâtor mulți alții. El ar fi putut să se elibereze de toată amărăciunea și să treacă în eternitate și nemurire națională, dar a preferat să se ducă la Moscova”.

·       1943 - Forţele aeriene britanice au lansat un masiv raid de bombardament asupra Berlinului la 10 ani de la investirea lui Adolf Hitler în funcţia de cancelar al Germaniei.

·     1945: Cel mai mare dezastru maritim din istorie. Nava Wilhelm Gustloff a fost torpilata.

MV Wilhelm Gustloff – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

MV Wilhelm Gustloff a fost o navă de pasageri germană care a fost torpilată și scufundată la 30 ianuarie 1945 de către un submarin sovietic în Marea Baltică, în timp ce efectua evacuarea unor civili, oficiali și personal militar german de la Gotenhafen, retrași datorită avansării Armatei Roșii în Prusia Orientala şi Pomerania. Estimativ, au murit 9.400 de oameni, inecati sau inghetati în Marea Baltică, în urma scufundarii vasului. motiv pentru care acest dezastru naval este socotit ca reprezentând cea mai mare pierdere de vieți omenești din istorie într-o singură scufundare a unui vas. Submarinul implicat în scufundare (S-13), a fost comandat de către Aleksandr Marinesko (român de origine). Sovieticii l-au onorat cu numeroase distinctii si i-au inaltat doua monumente. A murit alcoolic in 1963.

·       1948: La St. Moritz se desfasoara primele Jocuri Olimpice de iarna, dupa o pauza de 12 ani, datorata razboiului mondial. Au participat 669 sportivi (77 femei, 592 barbati) din 28 de tari. Japonia si Germania nu au fost reprezentate.

·      1969: Ultimul spectacol public Beatles, pe acoperișul Records Apple din Londra. Concertul improvizație este întrerupt de poliție.

January 30, 1969: The Beatles last live performance together. They spontaneously decided to get on the rooftop of their recording studio and play songs – foto: ro.pinterest.com

The Beatles a fost unul dintre grupurile a cărui muzică a fost cea mai influentă pentru era rock care a urmat. Grupul a fost alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritmică), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) și Ringo Starr (baterie). Ei au avut ca țintă generațiile de tineri rezultate de după al Doilea Război Mondial, în Anglia, SUA, etc. Fără dubiu, “The Beatles” este unul din cele mai faimoase și de succes grupuri în istoria muzicii rock, contorizând peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă.

 

·       1972: „Bloody Sunday” (Duminica Sângeroasă) – Trupele britanice au ucis 13 catolici la o adunare din Londonderry (Irlanda de Nord). Un marş al catolicilor pentru drepturile civile ale catolicilor s-a incheiat cu o tragedie. 13 manifestanţi au căzut ucisi de gloanţele armatei britanice. rock, contorizând peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă.

· 1990: Se deschide primul restaurant McDonald la Moscova.

30 ianuarie 1990: Se deschide primul restaurant McDonald in Rusia – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

McDonald’s a deschis primul său restaurant în Uniunea Sovietică. Aproximativ 15.000 de persoane au aşteaptat cu răbdare să mănânce un Big Mac.

·       1991: Bruxelles „Grupul celor 24" hotărăște să includă România între țările est–europene beneficiare de asistența în cadrul programului PHARE, program initiat în 1989 și având în vedere ajutorarea prin credite și asistență tehnico–economică a fostelor țări socialiste.

·       1992: La Praga are loc reuniunea Consiliului de Miniștri ai CSCE (Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa – din 1994 se numește Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, OSCE). Se adoptă „Documentul de la Praga privind dezvoltarea pe viitor a instituțiilor și structurilor CSCE” și „Declarația Consiliului CSCE cu privire la neproliferare și transferul de arme”.

·       1995: Întâlnirea dintre președintele R. Moldova, Mircea Snegur, și Bill Clinton, președinte al SUA, prima de acest fel, este consacrată în principal ajutorului american destinat dezvoltării economiei de piață și reformelor politice din R. Moldova.

·       1995: Lucrătorii de la National Institutes of Health din SUA, anunta succesul unor studii clinice in testarea primului tratament preventiv pentru Anemia falciformă, (sicklemia sau drepanocitoza), o maladie ereditară autozomal recesivă, caracterizată printr-o formă anormală a hematiilor, acestea având o formă de seceră (sickle), în loc de disc biconcav. Această formă scade flexibilitatea hematiilor, rezultând astfel un risc crescut de complicații. Speranța de viață pentru indivizii bolnavi este mai mică. În 1994, în SUA, speranța medie de viață a persoanelor cu această maladie a fost în jur de 42 de ani la bărbați, și 48 de ani la femei, dar astăzi, datorită unei gestionări mai bune a bolii, pacienții pot trăi până la 50 de ani sau mai mult. În Marea Britanie, speranța de viață este estimată la 53-60 de ani Siclemia apare mai frecvent la persoanele din regiunile tropicale și sub-tropicale, unde malaria este comună. O treime din populația din Africa sub-sahariană prezintă gena, deoarece în zonele în care malaria este des întâlnită, prezența genei este benefică: astfel, oamenii care au doar una din cele două alele ale genei, deși nu devin imuni la malarie, sunt mult mai toleranți la infecție, prezentând simptome mai puțin severe, și având o mortalitate mult mai mică, atunci când sunt infectați. Prevalența bolii în Statele Unite este de aproximativ 1 la 5.000, afectând în special indivizii de origine africană.

·     2000 - Scurgerea de cianură de la Baia Mare

Pești morți in urma scurgerii de cianură de la Baia Mare (30 ianuarie 2000) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Accidentul minier din 2000 de la Baia Mare a constat într-o scurgere de cianură produsa lângă Baia Mare. Accidentul s-a produs la societatea Aurul S.A., un joint-venture al companiei australiene Esmeralda Exploration și al guvernului român. Cianura deversată a afectat râurile Săsar, Lăpuș, Someș, Tisa și Dunăre înainte de a ajunge la Marea Neagră. Apele poluate, în special Tisa și Dunărea, au provocat moartea unei mari cantități de pește în Ungaria și în Iugoslavia. Accidentul a fost unul dintre marile dezastre ecologice din Europa de după Cernobîl. S. C. Aurul, operatorul minier, este un joint venture format de Esmeralda Exploration și de guvernul român. Compania susține că are capacitatea necesară pentru a curăța un reziduu toxic minier numit tailing, care, sub formă de praf, începuse să fie împrăștiat de vânt. Promițând că va curăța aceste reziduuri și că va continua exploatarea aurului cu ajutorul cianurilor, compania a ales să-și depoziteze noile reziduuri într-un lac de baraj în apropiere de Bozânta Mare.

Voluntari activand in Tisa, in urma scurgerii de cianură de la Baia Mare (30 ianuarie 2000) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În noaptea de 30 ianuarie 2000 barajul a cedat deversând 100 000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri (aproximativ 100 de tone de cianuri) s-au împraștiat peste câmpuri și în sistemul hidrografic local. Esmeralda Exploration a dat vina exclusiv pe căderile importante de zăpada din zonă. Cinci săptamâni mai târziu, o altă scurgere, de astă dată cu metale grele, a lovit regiunea. Un dig a cedat în Baia Borșa și 20 000 de metri cubi de apă contaminată cu zinc, plumb și cupru s-au deversat în Tisa. Un an mai târziu, o altă scurgere de cianuri s-a produs în mod deliberat în România, în râul Siret.

·       2003 - Preşedintele american, George W. Bush, vorbeşte despre un posibil exil din Irak al lui Saddam Hussein.

·      2004: Un canibal este condamnat in Germania. Armin Meiwes in varsta de 42 de ani, a fost condamnat la opt ani şi jumătate de închisoare, pentru ca a ucis si mancat un barbat care s-a oferit voluntar. Victima: inginerul Bernd Brandes a fost dispus sa se lase mancat.

Bernd Brandes si Armin Meiwes – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

·      2007: Este lansat pe piata Sistemul de operare Windows Vista. Noul sistem de operare Microsoft Windows Vista, este de atunci disponibil pentru publicul larg.

Windows Vista – foto – en.wikipedia.org

Produsul a fost lansat în România la 1 februarie 2007 de către co-fondatorul Microsoft, Bill Gates, în cadrul ceremoniei de deschidere a Centrului Global de Suport Tehnic de la București. Inițial disponibil doar în versiunea engleză, varianta în română a ieșit pe piață la 20 iunie 2007 și este disponibilă spre vânzare în toate edițiile și pe toate canalele de vânzare, în România și Republica Moldova. Pentru Republica Moldova este disponibilă spre vânzare și ediția Starter în limba română, un produs destinat piețelor în curs de dezvoltare. Cu aceeași ocazie a vizitei lui Gates, au fost lansate pe piața din România și sistemul Microsoft Office System 2007 (disponibil în română) și serverul de comunicație Exchange Server 2007.

Nașteri

·        58 i.I.Hr.: S-a nascut Livia Drusilla, (d. 29 septembrie 28 d.I.Hr.), soția imparatului roman Augustus.

Livia Drusilla – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Livia Drusilla (30 ianuarie 58 î.Hr. – 28 septembrie 29), cunoscută și sub numele de Livia Augusta, a fost soția împăratului roman Augustus precum și consilierul său. Ea a fost mama împăratului Tiberius, bunica paternă a împăratului Claudius, străbunica paternă a împăratului Caligula, și stră-stră-bunica din partea mamei a împăratului Nero. a fost zeificată de Claudius în anul 42.

·   133: S-a nascut imparatul roman Didius Iulian (Marcus Didius Severus Iulian Augustus).

Didius Iulianus (latină: Marcus Didius Salvius Julianus; 133 – 193) a fost împărat roman de la 28 martie la 1 iunie 193 – foto: ro.wikipedia.org

Dupa alte surse s-ar fi nascut pe 2 februarie 137. Iulian a urcat pe tron la 28 martie 193 dupa ce a cumparat sprijinul Garzii Pretoriene , care l-a asasinat pe predecesorul sau Pertinax. Iulian a fost ucis de un soldat în a treia lună a domniei sale (1 iunie 193). Succesorul său, Septimius Severus a supus Garda Pretoriana și i-a executat de soldații care l-au ucis pe Pertinax. Potrivit lui, Cassius Dio care a trăit în Roma în acele timpuri, ultimele cuvinte ale Iulian au fost: “Dar ce rău am făcut? Pe cine am omorât?”

·       1483 - S-a născut pictorul Raffaelo Sanzio (m.06.04.1520).

·       1621: S-a născut Gheorghe Rákóczi al II-lea, principe al Transilvaniei.

·       1721 - S-a născut pictorul italian Canaletto (m.17.10.1780).

* 1745: Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (30 ianuarie 1745 – 20 aprilie 1804), a fost al doilea fiu al Ducelui Frederic al III-lea de Saxa-Gotha-Altenburg și a soției acestuia, Luise Dorothea de Saxa-Meiningen. Decesul fratelui său mai mare, Frederic, în 1756 l-a transformat în moștenitorul ducatului de Saxa-Gotha-Altenburg. Ducesa Luise Dorothea a fost intens preocupată de formarea fiilor ei, Ernest și August, și aceștia au fost educați de către un grup selectat de profesori. În perioada 1768-1769 ambii prinți au avut o călătorie educațională în Țările de Jos, Anglia și Franța, unde Ernest a întâlnit persoane importante din viața politică, a științei și a artelor.

În 1772 tatăl său a murit iar Ernest a moștenit ducatul de Saxa-Gotha-Altenburg. El a fost interesat de conducători liberali și luminați, versatili artistic și științific. A promovat în ducatul său un sistem educațional, teatru, colecții de artă și biblioteci, precum și științele naturale, ceea ce a plasat ducatul în topul ducatelor saxone. În mod particular, el era interesat de astronomie și fizică. A numit specialiști competenți în toate aceste domenii, cum ar fi mecanicul și ceasornicarul Johann Andreas Klindworth, căruia i-a acordat titlul de mecanicul curții.^[1]

Împreună cu astronomul Franz Xaver von Zach, a fondat Observatorul din Gotha (Sternwarte Gotha), care a devenit centrul european al astronomiei. La Meiningen la 21 martie 1769, Ernest s-a căsătorit cu Prințesa Charlotte de Saxa-Meiningen (verișoara mamei sale). Cuplul a avut patru fii:

• Ernest (n. Gotha, 27 februarie 1770 – d. Gotha, 3 decembrie 1779).
• Emil Leopold August, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (n. Gotha, 23 noiembrie 1772 – d. Gotha, 27 mai 1822), cunoscut drept Augustus.
• Frederic al IV-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (n. Gotha, 28 noiembrie 1774 – d. Gotha, 11 februarie 1825).
• Ludwig (n. Gotha, 21 octombrie 1777 – d. Gotha, 26 octombrie 1777).

* 1748: Frederic al V-lea Louis William Christian , Landgraf de Hesse-Homburg (30 ianuarie 1748 – 20 ianuarie 1820) a fost din 1751 până la moartea sa landgraf de Hesse-Homburg. A fost fiul lui Frederic al IV-lea, Landgraf de Hesse-Homburg și a soției acestuia, Ulrike Louise de Solms-Braunfels (1731–1792), fiica lui Friedrich Wilhelm, Prinț de Solms-Braunfels.

La 27 septembrie 1768 el s-a căsătorit cu Caroline de Hesse-Darmstadt, fiica cea mare a lui Ludovic al IX-lea, Landgraf de Hessa-Darmstadt și a Carolinei de Zweibrücken. Cuplul a avut 15 copii din care 11 au atins vârsta adultă.

• Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg (1769-1829), căsătorit cu Prințesa Elisabeta a Regatului Unit (1770-1840)
• Ludwig Wilhelm (1770-1839), căsătorit cu Prințesa Augusta de Nassau-Usingen (1778-1846), divorțat în 1805
• Caroline (1771-1854), căsătorită cu Louis Frederick II de Schwarzburg-Rudolstadt (1767-1807)
• Louise Ulrike (1772-1854), căsătorită cu Prințul Charles Günther de Schwarzburg-Rudolstadt (1771-1825)
• Amalie (1774-1846), căsătorită cu Frederic, Prinț de Anhalt-Dessau(1769-1814)
• Auguste (1776-1871), căsătorită cu Frederic Louis, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Schwerin (1778-1819)
• Filip (1779-1846), căsătorit cu Rosalie Antonie, Contesă de Naumburg, Baroneasă Schimmelpfennig von der Oye (1806-1845)
• Gustav (1781-1848), căsătorit cu Prințesa Louise de Anhalt-Dessau(1798-1858)
• Ferdinand (1783-1866), ultimul Landgraf de Hesse-Homburg
• Maria Anna (1785-1846) căsătorită cu Prințul Wilhelm al Prusiei(1783-1851)
• Leopold (1787-1813), căzut în Bătălia de la Großgörschen

* 1757: Louisa Augusta de Hesse-Darmstadt (30 ianuarie 1757, Berlin - 14 februarie 1830) a fost prințesă germană. A fost fiica lui Ludovic al IX-lea, Landgrav de Hesse-Darmstadt. La 3 octombrie 1775 s-a căsătorit cu Ducele (mai târziu Marele Duce) Karl August de Saxa-Weimar-Eisenach. 

Louise de Hesse-Darmstadt

Prințesa s-a născut la 30 ianuarie 1757 în capitala Prusiei a lui Frederic cel Mare, Berlin, unde părinții ei s-au stabilit în timpul Războiului de Șapte Ani. Tatăl ei, Ludovic al IX-lea a accedat la conducerea landgrafului în 1768 și era la momentul nașterii ei general al armatei prusace.

Adesea el era departe de copiii lui și astfel, educația prințesei a stat în mâinile mamei ei, Caroline. Caroline a educat-o pe Louise în tradiția protestantă evanghelică și ea a devenit interesată de literatură și muzică.

Fiind cea mai mică fiică, cu opt frați, a fost important ca educația Louisei să îmbunătățească perspectivele ei de căsătorie. Din moment ce Ludovic al IX-lea a arătat puțin interes copiilor săi, căsătoria Louisei a devenit, de asemenea, o problemă de rezolvat de mama ei, cunoscută sub numele de "Marea Landgräfin" și von Zweibrücken datorită faptului că era expertă în politica internațională dinastică a Europei.

În 1773 Louise a călătorit împreuna cu mama și surorile ei Amalie și Wilhelmine la Beschau apoi la curtea rusă de la St Petersburg. Țarina Ecaterina a II-a a decis că Louise era nepotrivită ca soție pentru viitorul țar Pavel preferând-o pe sora ei, Wilhemine. Acest refuz și relația ei cu viitorul ei cumnat Pavel, au format-o pe Louise, transformând-o într-o figură cu o influență persistentă în statul rus. La vârsta de 18 ani Louise s-a logodit cu tânărul cavaler Karl August de Sachsen-Weimar. Căsătoria a avut loc la 3 octombrie 1775 și a fost în întregime în scop dinastic (surorile ei s-au căsătorit cu moștenitorii Prusiei și Rusiei) ducând la consolidarea ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman.

Trei dintre copiii Louisei: Karl Frederic, viitorul Mare Duce, Carolina Luise și Bernhard.

Tânăra Louise s-a remarcat prin delicatețe și timiditate devenite handicap la o curte dominată de soacra ei, Ana Amalia. Goethe care era poetul curții și ministru pentru soțul ei (și companion în aventurile extraconjugale) a fost mișcat de farmecul ei, de inima nobilă și de ochii ei "de culoarea albăstrelelor", și i-a dedicat versurile:

“

J'en sais une, mince comme lys/ Dont la fierté n'est qu'innocence./ Nul - pas même Salomon -n'en vit de pareille.

”

În 1779 a născut o prințesă care a murit la vârsta de cinci ani și toți ceilalți copii au murit după numai câteva zile de la naștere. În același timp, soțul ei avea o relație de mulți ani cu actrița Karoline Jagemann, cu care avea trei copii.

Louise a născut un moștenitor în 1783, pe Karl Frederic, care mai târziu s-a căsătorit cu Marea Ducesă Maria Pavlovna (sora Țarului Alexandru I al Rusiei) iar fiica lor, Augusta de Saxa-Weimar, s-a căsătorit cu Prințul Wilhelm al Prusiei și a devenit prima împărăteasă a Germaniei.

Louise a avut marele ei moment în octombrie 1806. În ciuda experienței puține în Weimar, ea a avut o mare influență în cercurile literare. Bătălia de la Jena(14 octombrie) a dus la înfrângerea forțelor prusaco-saxone și a precipitat căderea Sfântului Imperiu Roman. Curând după bătălie, trupele franceze au înaintat în Weimar. Ceilalți membri ai familiei, fie au fugit fie luptau armata prusacă, însă Louise a rămas în Weimar ca mamă și protectoare a națiunii. La două zile după bătălie ea a intrat în conflict cu însuși Napoleon.

Inspirată de exemplul reginei Louise a Prusiei ea a reușit ca Weimar să fie jefuit mai ușor în comparație cu orașul Jena. Ducatul Saxa-Weimar-Eisenach a supraviețuit epocii napoleoniene. În 1815, politica ei în timpul războiului a asigurat ca la Congresul de la Viena, micul ducat nu numai că și-a păstrat teritoriul dar a devenit mare ducat.

Marea ducesă Louise a murit la 14 februarie 1830 la vârsta de 73 de ani. Louise și Karl August au avut șapte copii:

• Louise Auguste Amalie (1779–1784)
• o fiică (n./d. 1781)
• Karl Frederic (1783–1853)
• un fiu (n./d. 1785)
• Caroline Louise (1786–1816) - căsătorită cu Frederic Louis de Mecklenburg-Schwerin (1778–1819)
• un fiu (n./d. 1789)
• Bernhard (1792–1862)

·       1781 - S-a născut Adelbert von Chamisso, scriitor şi naturalist de origine franceză; a scris proză fantastică, încadrată curentului romantic (“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemihl”) (m.21.08.1838).

·       1808 - S-a născut traducătorul Grigore Pleşoianu (m.30.01.1857).

·       1832: Infanta María Luisa Fernanda a Spaniei (30 ianuarie 1832 – 2 februarie1897) a fost infantă a Spaniei și Ducesă de Montpensier. A fost cel mai mic copil a regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei și a celei de-a patra soții Maria Christina a celor Două Sicilii. 

Luisa Fernanda, ca. 1880

Când sora ei mai mare, Isabela a II–a a Spaniei, a accedat pe tron, Infanta Luisa Fernanda a devenit moștenitoare prezumptivă între 1833 și 1851, când s-a născut fiica cea mare a Isabelei.

Isabela a fost logodită cu verișorul lor primar, Francis, Duce de Cádiz, care era un cunoscut homosexual. Ruda lor, regele Ludovic Filip al Franței, și-a făcut calcule că din acest mariaj nu se vor naște copii și a planificat ca tronul Spaniei să revină în cele din urmă propriilor lui nepoți. Pentru acest scop, Luisa Fernanda a fost logodită cu Antoine, Duce de Montpensier (1824–90), fiul cel mic al regelui Ludovic Filip, care era de asemenea verișor primar al mamei Luisei.

Luisa Fernanda, care avea numai 14 ani, și Ducele Antoine în vârstă de 22, au avut nunta la 10 octombrie 1846; a fost o nuntă dublă, în aceeași zi căsătorindu-se și Isabela cu Francis. Luisa Fernanda și Antoine s-au mutat la Paris și mai târziu la Sevilla.

Relația dintre Isabela și sora ei a fost tensionată de conspirațiile lui Antoine împotriva reginei.^[1]

Tatăl lui Antoinea fost detronat în 1848. În același an, Luisa Fernanda care avea 16 ani a născut primul ei copil, María Isabel. După ce Isabela a II-a a fost detronată, familia a plecat în exil. Mai târziu, după ce a devenit văduvă, Luisa s-a întors la Sevilla unde a și murit.^[1] A fost înmormântată la El Escorial. Luisa Fernanda și Antoine au avut nouă copii, însă numai cinci au ajuns adulți.^[2]

Infanta Luisa Fernada cu soțul ei Antonie, Duce de Montpesier și patru dintre copiii lor.

• Infanta Maria Isabel (1848–1919), care s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Philippe, conte de Paris (1838–94), pretendent la tronul Franței. Au avut copii.
• Infanta Maria Amelia (1851–70).
• Infanta Maria Cristina (1852–79). După ce sora ei mai mică Mercedes a murit, s-a logodit cu Alfonso al XII-lea, care era cu cinci ani mai mic decât ea, însă Maria Cristina a murit înainte de nuntă.
• Infanta Maria de la Regla (1856–61).
• Infantele Fernando (1859–73).
• Infanta Maria de las Mercedes (1860–78), care s-a căsătorit cu verișorul ei primar Alfonso al XII-lea. Nu au avut copii.
• Infantele Felipe Raimundo Maria (1862–64)
• Infantele Antonio (1866–1930), care a devenit Duce de Galliera în Italia. S-a căsătorit cu verișoara sa primară, Infanta Eulalia a Spaniei (1864–1958), fiica Isabelei a II-a, și au avut doi fii:

1) Infantele Alfonso (1886–1975), al 5-lea Duce de Galliera (1930–37), care s-a căsătorit cu Prințesa Beatrice de Edinburgh, fiica lui Prințului Alfred, Duce de Saxa-Coburg-Gotha și au avut trei fii.

2) Infantele Luís (1888–1945), care s-a căsătorit cu Marie Charlotte Say (1857–1943). Nu au avut copii.

• Infante Luis Maria Felipe Antonio (1867–74)

Prin Maria Isabel, ea a devenit străbunica: regelui Manuel al II-lea al Portugaliei, Luís Filipe, Duce de Braganza, Prințul Amedeo, Duce de Aosta, Prințul Aimone, Duce de Aosta, prințesa Dolores Czartoryski, prințesa Esperanza de Orleans-Braganza, Maria Mercedes de Bourbon (mama regelui Juan Carlos al Spaniei) și Prințul Henri, Conte de Paris.

·       1841: Félix Faure, politician francez (d. 1899)

·       1852: S-a nascut in localitatea  Haimanale, din judetul Prahova, Ion Luca Caragiale (astăzi comuna I.L.Caragiale, jud.Dambovita). A  fost unul dintre marii dramaturgi, pamfletari si ziaristi  români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. A decedat in ziua de  9 iunie 1812 la Berlin

·       1855: Ioan Alpar, pictor (d. 11/24 octombrie 1901)

* 1866:  Vasile Hossu (n. 30 ianuarie 1866, Târgu Mureș – d. 13 ianuarie 1916, Budapesta) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei de Lugoj și apoi al Episcopiei de Gherla.     Dr. Vasile Hossu s-a născut la Târgu Mureș în ziua de Trei-Sfinti Ierarhi de 30 ianuarie (11 februarie) 1866, părinții săi fiind Vasile Hossu, paroh si protopop districtual și Maria (născută Szebeni). A fost văr primar cu Ioan Hossu, preotul din Milaș, tatăl viitorului episcop cardinal Iuliu Hossu, martir al Bisericii Române Unite cu Roma.  Dr. Vasile Hossu a urmat clasele primare la colegiul reformat din orasul natal, patru clase la gimnaziul mic luteran de la Reghin (Reghinul sasesc la Sasi), iar clasele a V-a, a VI-a și o parte din clasa a VII-a de liceu, la Colegiul Reformat din Târgu Mureș, de unde, ca elev în clasa a VII-a, a fost trimis de către mitropolitul Ioan Vancea la Roma, în toamna anului 1882, ca bursier al Colegiului grecesc Sf. Atanasiu a frecventat cursurile filozofice si teologice de la „Propaganda Fide”.

In 10 august 1883 a fost promovat la gradul academic de "Bacalaureat", in 21 iulie 1884 la gradul de "Licentiat", iar in 6 august 1884 la gradul de "Doctor" in stiintele filozofice.

In 22 iulie 1885 a fost promovat la "Bacalaureat" iar in 15 iulie 1887 la cel de "Licentiat" in stiintele teologice.

După obținerea doctoratului în filosofie, s-a îmbolnăvit grav și a revenit acasă, la finele lunii august 1887, nereușind să termine examenele în vederea promovării doctoratului în teologie.

Cu greu, s-a făcut bine, fiind îngrijit de mama sa. Corpul profesoral de la Colegiul de Propaganda Fide, luând în considerare succesele sale excepționale de la examenele anterioare din cei trei ani de studii teologice, în unanimitatea de voturi a propus Papei Leon al XIII-lea, să fie dispensat de restul examenelor, iar la 30 noiembrie 1887, a fost promovat doctor în teologie. La 15 noiembrie 1911 a fost transferat, printr-un alt decret imperial, la Gherla. La 10 decembrie al aceluiași an, transferul a fost confirmat de Sfântul Scaun Apostolic. Prin venirea Episcopului Vasile Hossu, a fost o mare bucurie în eparhia Gherlei, după arhipăstorirea unui ierarh, Ioan Sabo, care era imobilizat la pat, pe motiv de boală, de mulți ani. Toate ziarele și revistele românești din Transilvania au consemnat această veste. La sosirea în Gherla, în ziua de 6 august 1912, a fost întâmpinat cu mare căldură. Întronizarea solemnă a fost făcută în ziua de duminică 11 august 1912. În aceeași zi, printr-o circulară episcopală, a anunțat clerul eparhial că a luat conducerea eparhiei cu toate formele canonice.

Începutul păstoririi și-l face prin acte de disciplină spirituală, înființând Reuniunea de Misiuni Sfinte, reglementând problema pe atunci atât de spinoasă, a intențiunilor misale, punând-o sub controlul canonicului Ioan Ivașco. A luat măsuri pentru organizarea și ținerea exercițiilor spirituale pentru preoți, pe centre, la care participau preoți din protopopiatele mai apropiate. Așa s-au ținut astfel de exerciții spirituale la Dej, Bistrița, Șomcuta Mare, Baia Mare, Șimleu, Sighetu Marmațieietc. A început să facă vizitații canonice și sfințiri de biserici, să participe la întrunirile învățătorilor. A editat în 1914Șematismul în limba română, precum și o ediție în limba latină. A făcut, în rândul clerului, nenumărate promovări și a dat nenumărate distincții.

În iunie 1913 a ținut în Casa Magnaților din Budapesta un discurs împotriva înființării Episcopiei de Hajdúdorog. Prin discursul său a demonstrat contrariul față de cei care acuzau episcopatul român unit că nu ar fi fost destul de combativ și de hotărât în atitudine.

Și-a continuat vizitațiile canonice în toate părțile diecezei, iar la izbucnirea războiului mondial în 1914, a luat cele mai potrivite măsuri de ajutorate a familiilor celor mobilizați, dând dispensă arhierească de a se putea face clăci, în duminici și sărbători, în pentru ajutorarea familiilor cu bărbați duși pe câmpul de luptă. Noaptea de Ajun a anului 1915 a petrecut-o în mijlocul răniților veniți de pe diferite fronturi și cazați în Institutul corector, transformat în spital de campanie, azi închisoare. Dragostea față de învățământ și-a arătat-o și prin înființarea unei noi școli preparandiale pentru fete, pe care a așezat-o la început, în incinta reședinței episcopale, în care episcopul și-a restrâns propriul său spațiu de locuit. Alături de seminarul teologic și preparandia pentru băieți, preparandia pentru fete va fi un alt focar de cultură și educație creștinească românească, la Gherla.

Visul episcopului Vasile Hossu era să aibă în Gherla un complex de edificii mărețe, un mic Vatican românesc pe care, deși l-a început, n-a reușit să-l continue din cauza primului război mondial, rămânând în urma lui doar fundațiile.

Episcopul Vasile Hossu a fost trimis de primul ministru al Ungariei, István Tisza, la București, să încerce să înduplece guvernul român să nu intre în război împotriva Puterilor Centrale. La despărțirea de primul ministru român, Ionel Brătianu, acesta i-a spus să-i comunice lui Tisza că îi va trimite 600.000 de puști și baionete. Episcopul Vasile Hossu l-a îmbrățișat pe Ionel Brătianu și i-a spus: „Dumnezeu să Vă ajute!”  Îmbolnăvindu-se de inimă, a plecat să-și caute sănătatea la Budapesta, dar la 13 ianuarie 1916, a încetat din viață, în casa medicului Gheorghe Bilașcu. Ori de câte ori mergea în capitala Ungariei, în casa doctorului Bilașcu își avea reședința și o capelă. Osemintele i-au fost aduse la Gherla și îngropate în cripta catedralei. Ar fi dorit să fie înhumat la Mănăstirea Nicula, însă nu apucase să-și pregătească locul de veci.

1871: Gheorghe Brăescu, prozator român (d. 1949)

·       1882: Franklin Delano Roosevelt (n. 30 ianuarie 1882 Hyde Park, New York, SUA^[7] – d. 12 aprilie 1945, Warm Springs[*], Georgia, SUA^[9]) a fost cel de-al treizeci și doilea președinteal Statelor Unite ale Americii (1933–1945). S-a remarcat ca fiind una dintre principalele figuri politice secolului XX-lea pe plan național cât și internațional, care a contribuit esențial la depășirea crizei economice mondiale și la înfrângerea Germaniei naziste în perioada celui de al Doilea Război Mondial. De asemenea, este singurul președinte din istoria Statelor Unite care a fost instituit în funcție pentru patru mandateconsecutiv. Roosevelt - forma pseudo-anglicizată a numelui olandez „Van Rozevelt” sau „Van Rozenvelt”, care înseamnă „din câmpia de trandafiri”. Primele nume de „Roosevelt” din Statele Unite ale Americii au fost Klaus si fiul său Nicolae de unde numele a început a se răspândi. Astfel, in 1828 s-a născut tatăl viitorului președinte al SUA, James Roosevelt. În 1880 se căsătorește cu Sara Delano, devenind doi ani mai târziu părinții lui Franklin Delano Roosevelt. Una dintre cele mai vechi familii din New York, Roosevelt s-au remarcat în mai multe domenii, în afară de politică. Strămoșul familiei Delano în America, în anul 1621 a fost Philippe de La Nua, primul hughenot în „Lumea Nouă”, al cărui nume a fost ulterior anglicizat. Pe data de 17 martie, 1905, Franklin Delano Roosevelt face primul pas către întemeierea unei familii, căsătorindu-se cu verișoara sa de gradul cinci, Anna Eleanor Roosevelt (1884-1962). Tatăl ei era frate mai mic al președintelui Theodore Roosevelt, care a fost idolul lui Franklin. Cuplul a avut șase copii: Anna Eleanor Roosevelt, James Roosevelt, Franklin Roosevelt, Elliott Roosevelt, Franklin Delano Roosevelt, Jr., John Aspinwall Roosevelt. Al treilea dintre aceștia nu a trăit decât aproape 8 luni. Soția lui FDR a jucat un rol deosebit de important în cariera lui politică, în special după 1921, când Franklin Delano Roosevelt s-a imbolnăvit de poliomielită și a început să conducă țara din scaunul cu rotile.

Câinele Fala i-a servit lui Roosevelt ca animal de companie pe durata șederii lui la Casa Albă și a devenit cunoscut ca „cel mai fotografiat câine din lume”.

Franklin Delano Roosevelt (n. 30 ianuarie 1882 – d. 12 aprilie 1945) cel de-al treizeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1933 – 1945) – foto: ro.wikipedia.org

·       1885: Iuliu Hossu, episcop unit român, membru de onoare al Academiei Române, cardinal (d.1970). La 1 octombrie 1948, a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj, a celor 37 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei, la ordinul lui Stalin și al slugilor sale din România (de fapt au semnat doar 36 de preoți dintre cei participanți). Atât autoritățile comuniste cât și conducerea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunțării la credința catolică și la legătura cu Roma, cu Scaunul Papal. Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955, a fost dus la Curtea de Argeș, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla, apoi din nou la Căldărușani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții. La 28 aprilie 1969, a fost creat cardinal in pectore de către Papa Paul al VI-lea deoarece, din cauza regimului comunist din acea vreme, o astfel de titulatură, făcută publică, i-ar fi adus și mai multe neajunsuri. La 5 martie 1973, Papa a dezvăluit acest fapt, că episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hossu, a fost creat cardinal, la ceva timp după decesul ierarhului român. Cardinalul Hossu a murit în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din București. La căpătâiul său s-a alfat episcopul Alexandru Todea. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu catolic. În data de 7 decembrie 1982 osemintele sale au fost mutate din mormântul inițial în actualul mormânt. Mutarea a generat un conflict între monseniorul Francisc Augustin, conducătorul de facto al Arhidiecezei de București, pe de o parte și familia Hossu respectiv episcopii clandestini Ioan Dragomir și Alexandru Todea pe de altă parte

·    1892: S-a născut la Barlad, omul politic roman Grigore Gafencu; (d. 30 ianuarie 1957, Paris).

Grigore Gafencu (n. 30 ianuarie 1892, Bârlad – d. 30 ianuarie 1957, Paris) a fost un om politic, diplomat și ziarist român – foto: ro.wikipedia.org

·       1894: Boris al III-lea Unificatorul, Țarul Bulgariei (n. 30 ianuarie 1894 Sofia, Principatul Bulgariei, Imperiul Otoman – d. 28 august 1943, Sofia, Bulgaria), născut Boris Klemens Robert Maria Pius Ludwig Stanislaus Xaver, fiul lui Ferdinand I, a urcat pe tron în 1918 după abdicarea tatălui său în urma înfrângerii Regatului Bulgariei în Primul Război Mondial. Aceasta a reprezentat a doua înfrângere majoră a țării în doar cinci ani, după dezastrul din Al Doilea Război Balcanic (1913). Prin Tratatul de la Neuilly, Bulgaria a trebuit să cedeze noi teritorii și să plătească vecinilor însemnate despăgubiri de război, ceea ce a amenințat stabilitatea politică și economică. Două forțe politice, Uniunea Agrariană Bulgară și Partidul Comunist Bulgar, cereau răsturnarea monarhiei și schimbarea guvernului.

·       1902: Ion Călugăru (Benjamin Croitoru), prozator român

·* 1905:        Eli Lotar (n. Eliazar Lotar Teodorescu, n. 30 ianuarie 1905, Arondismentul 18 din Paris, Franța – d. 10 mai 1969,^[1][2] Paris, Franța) a fost un fotograf francez de origine română.

A fost fiul poetului român Tudor Arghezi și al Constanței Zissu. Tudor Arghezi l-a recunoscut ca fiu în data de 29 noiembrie 1905. După ce a studiat la București, s-a întors la Paris în 29 decembrie 1924. În 1926 a devenit cetățean francez și a fost unul dintre cei mai buni fotografi ai Parisului anilor 1927-1932.^{[judecată de valoare]}

Francezii au botezat un parc cu numele Eli Lotar în orășelul Aubervilliers situat la nord de Paris, de-alungul canalului Saint Denis.

*1910 - S-a născut prozatorul A.C. Vaida ("Scîntei în beznă", "Procesul", "Anii mîniei") (m.21.04.1976).

·    

*1914 : Mircea Zdrenghea (n. 30 ianuarie 1914, Sebeșel, județul Alba - d. 28 aprilie 2001, Cluj) a fost un lingvist și filolog român. Mircea Zdrenghea a fost fiul învățătorului Vasile Zdrenghea și al lui Mărioara Zdrenghea, născută Hința, nepoata pictorului Sava Henția. Mircea Zdrenghea a urmat clasele primare in satul natal (Sebeșel), cele gimnaziale la Sebeș, iar cele liceale la Orăștie (1932). Apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității "Regele Ferdinand" din Cluj (1932-1936), de unde a studiat cu întemeietorii școlii de filologie clujene: Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, și Nicolae Drăganu. În 1937 a absolvit Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. La data de 11 iulie 1942, Mircea Zdrenghea -a căsătorit cu Maria Modrigan (1920-2001).

   1915 - S-a născut scriitoarea Viorica Tomescu.

·       1923 - S-a născut prozatorul american Norman Mailer.

* 1923: Leonid Iovici Gaidai (în rusă Леонид Иович Гайдай, n. 30 ianuarie1923, Svobodnîi, Regiunea Amur — d. 19 noiembrie 1993, Moscova) a fost un actor, regizor și scenarist rus de teatru și film. Artist al Poporului URSS (1989). Este cel mai popular regizor sovietic de filme de comedie.

* 1925: Douglas Carl Engelbart (n. 30 ianuarie 1925, Portland, Oregon, SUA – d. 2 iulie 2013, Atherton, California) a fost un inventator american^[1] și un pionier al Internetului.^[2] Părinții săi au fost Carl Louis Engelbart și Gladys Charlotte Amelia Munson Engelbart. A devenit celebru prin invenția mausului (împreună cu Bill English).^[3] Ca pionier al interacțiunii om-calculator și lider al echipei care a inventat hipertextul și calculatoarele în rețea, a fost un precursor al interfeței grafice și un promotor al dezvoltării și utilizării rețelelor de calculatoare

* 1926: Vasili Alexandrovici Arhipov (rusă Василий Александрович Архипов) (n. 30 ianuarie 1926 – d. 19 august 1998) a fost un ofițer superior (viceamiral) al Marinei Militare Sovietice. În timpul Crizei rachetelor cubaneze el a prevenit lansarea unei torpile nucleare prevenind astfel un război nuclear. Thomas Blanton (la acel moment director al National Security Archive) a declarat în 2002: "un om numit Vasili Arkhipov a salvat lumea".

·       1927: Sven Olof Joachim Palme ( Olof Palme (ajutor·info)) (n. 30 ianuarie1927 – d. 28 februarie 1986) a fost un om politic suedez.

Palme a fost liderul Partidului social-democrat din Suedia din 1969 până la asasinarea sa în 1986. În această perioadă a fost Prim-ministru de două ori, 1969-1976 și 1982-1986. Olof Palme s-a născut într-o familie înstărită, conservatoare din Östermalm, Stockholm, Suedia. Tatăl lui avea strămoși olandezi, iar mama lui, Freiin von Knieriem, avea strămoși germani din Țările baltice. Olof Palme și-a petrecut copilăria și adolescența în actuala casă a Ambasadei României în Suedia, din Östermalmsgatan 36, până la împlinirea vârstei de 12 ani. Clădirea ambasadei este cunoscută ca Palmeska, pentru că Sven Palme , bunicul lui Olof Palme, a cumpărat casa în 1918. Clădirea de pe Östermalmsgatan 36, în care familia Palme a locuit în prima jumătate a secolului al XX-lea, a fost achiziționată în anul 1970 de statului român, iar atunci, funcționează ca sediu al ambasadei României la Stockholm. ^[2]

Între 1947-1948 a studiat cu o bursă la Kenyon College din SUA, luându-și diploma în mai puțin de un an.^[3]

După ce a călătorit cu autostopul prin SUA, s-a întors în Suedia, unde a început să studieze dreptul la Universitatea din Stockholm, în 1952 fiind ales Președinte al Asociației Studenților din Suedia. În seara de 28 februarie 1986, Palme cu soția se întorceau acasă pe jos de la cinematograf, fără gardă personală. În centrul Stockholmului, la ora 23:21 CET au fost atacați de către un asasin care l-a împușcat pe Palme din spate de la mică distanță. Împușcătura i-a fost fatală lui Palme, iar soția a fost rănită de o a doua împușcătură. Palme a fost transportat la un spital, unde a fost declarat mort la ora 0:06 în ziua următoare. Soția a supraviețuit.

Crima este nerezolvată (2009).

Olof Palme, anii 1970 – foto: ro.wikipedia.org

·       1928 - S-a născut Ruth Brown (Weston), cântăreaţă americană.

·      1930: S-a nascut actorul american Gene Hackman.

Gene Hackman în iunie 2008 – foto: ro.wikipedia.org

Gene Hackman (n. 30 ianuarie 1930) este un actor american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în anul 1972 pentru rolul principal Jimmy “Popeye” Doyle interpretat în Filiera Franceză (The French Connection). Alte roluri și filme memorabile: Buck Barrow în Bonnie și Clyde, Șeriful “Little Bill” în Necruțătorul Unforgiven, Mississippi în flăcări, Conversația Conversation, Juriul Runaway Jury, Valul ucigaș Crimson Tide, Firma The Firm, Sperietoarea Scarecrow și Lex Luthor în Superman.

·       1931 - S–a născut scriitorul şi scenaristul George Şovu (ciclul de filme “Liceenii”).

·       1932: Constantin Grigore (Dinu) Săraru^[1] (n. 30 ianuarie 1932, comuna Slătioara, județul Vâlcea) este un director de teatru, dramaturg, eseist, publicist, romancier și scriitor român. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. S-a născut pe 30 ianuarie 1932, județul Vâlcea, fiu al învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru, din comuna Slătioara, la 8 km de orașul Horezu. Este tatăl ziaristei, redactor radio și TV, Ruxandra Săraru.

A fost directorul Teatrului Mic și Teatrului foarte Mic din București între anii 1977 și 1990. A făcut parte din C.C. al P.C.R. Mult timp este marginalizat de noile autorități rezultate după 1989. Însă președintele Ion Iliescu, ca urmare a sprijinului deschis acordat de Dinu Săraru în timpul campaniei electorale, în anul 2001 îl numește directorul Teatrului Național din București.^{[necesită citare]}

Și-a dat demisia din aceasta funcție în anul 2004, odată cu Ministrul Culturii și Cultelor Răzvan Theodorescu, iar presa a speculat că a făcut acest gest înainte să fie demis de noul președinte, Traian Băsescu.^{[necesită citare]}

Romanele sale pe teme țărănești "Niște țărani", "Dragostea și revoluția" și "Clipa", care i-au adus faima înainte de 1989, au fost puternic contestate de criticii literari după 1990, pentru adeziunea implicită la stilul romanului socialist, pe tema colectivizării. După cum se știe colectivizarea s-a realizat cu liberul consimțământ forțat și cu marele ajutor dat de Securitate. Romanul său Clipa a fost ecranizat în regia lui Gheorghe Vitanidis. În raportul Tismăneanu, prezentat în fața Parlamentului în 2007 a fost inclus în categoria Exponenți ai protocronismuluialături de Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Bălan, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Artur Silvestri, Ilie Purcaru.

A fost unul din acționarii principali ai Băncii Internaționale a Religiilor, iar falimentul acesteia l-a implicat într-un scandal financiar de proporții.

·       1934 - S-a născut Melvin Endsley, cântăreţ şi compozitor country american.

* 1934: Hans Liebhardt (n. 30 ianuarie 1934, Apoldu de Sus, județul Sibiu (interbelic), d. 30 septembrie 2017, București) a fost un jurnalist și scriitorde limba germană, landler^[1] din România.

Și-a făcut studiile la Sibiu și Sighișoara, apoi a urmat "Școala de poeți" din București, adică Institutul de creație "Mihai Eminescu" (derivat din Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”). Și-a început cariera de jurnalist la ziarul de limbă germană Neuer Weg („Drum Nou”) în 1952. ^[2] Între 1970 și 1980 a fost redactor-șef adjunct la programul pentru minorități de la Televiziunea Română, de unde a revenit la ziarul Neuer Weg.^[3]

O vreme, Liebhardt a fost angajat simultan în redacțiile a două reviste: Neue Banater Zeitung (ziarul germanilor bănățeni), de limba germană, și Munkáslap (ziarul muncitorilor), de limba maghiară.^[4]

În ultimii ani de viață, a fost colaborator permanent al emisiunii în limba germană de la TVR 1, unde a moderat două rubrici difuzate lunar, Bukarester Geschichten („Povestiri bucureștene”) și Bücher und Bilder(„Cărți și imagini”).

A colaborat și la emisiunea în limba germană din București, realizată în cadrul Redacției Minorități a Societății Române de Radiodifuziune, având două emisiuni săptămânal: Wer wir sind und was wir wollen („Cine suntem și ce vrem”), miercurea, și Zeitgeschichte in Anekdoten („Istoria contemporană în anecdote”), vinerea.^[5] Aria de difuzare a emisiunilor acoperă Transilvania, Banatul și zona București.^[6]

Prin Decretul nr. 439 din 6 noiembrie 2000 s-a conferit medalia comemorativă "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" ... mai multor critici, istorici literari, poeți, editori, traducători, între care, la numărul curent 54 este și Hans Liebhardt (Germania), excelent traducător al operei eminesciene în limba germană;^[7]

Când a fost întrebat, în cursul unui interviu, de ce l-a elogiat pe Ceaușescu în poeme, Liebhardt a răspuns că aceste texte le-a confecționat numai din motive tactice, după ce fusese dat afară din redacția secției germane a Televiziunii.^[8]

Alături de personalități ca Joachim Wittstock și Eginald Schlattner, Hans Liebhardt a fost unul din puținii scriitori de limba germană rămași în România

* 1934: Giovanni Battista Re (n. 30 ianuarie 1934, Borno, Provincia Brescia) este un cardinal emerit, prefect al Congregației pentru Episcopi între anii 2000-2010. În martie 2013 a fost președinte al conclavului din 2013. Giovanni Battista Re provine dintr-o familie simplă din Val Camonica și care, din arhivele comunale, rezultă că familia sa este o veche familie care locuiește în Borno din 1630.

A intrat în Seminarul din Brescia la o vârsta foarte fragedă, în 1945, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, a urmând aici studiile medii și superioare și a frecventând cursurile de filosofie și teologie. A fost hirotonit preot la la 3 martie 1957 de către episcopul de Brescia, Giacinto Tredici. A studiat timp de trei ani la Seminarul Pontifical Lombard și a frecventat Universitatea Pontificală Gregoriană, unde a obținut licența în Drept Canonic. Din octombrie 1960 și tot anul 1961, a fost docent la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia Bresciei.

Stema cardinalului Giovanni Battista Re

Chemat în slujba Sfântului Scaun, la 1 iulie 1963 ca atașat la nunțiatura apostolică din Panama, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice Pontificale. Începând cu 1967 a fost transferat la reprezentanța pontificală din Iran, unde a rămas până în ianuarie1971, când a fost chemat să slujească pe lângă Secretariatul de Stat, ca secretar particular al substitutului de atunci, Giovanni Benelli. La 12 decembrie 1979 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit consilier al Secretariatului de Stat. La 9 octombrie 1987 a fost promovat secretar al Congregației pentru Episcopi și consacrat episcop de către papa Ioan Paul al II-lea în Bazilica Sf. Petru din Roma. La 7 noiembrie în același an a devenit arhiepiscop titular de Vescovio și secretar al Colegiului Cardinalilor.

În anul 1989 a fost numit substitut pentru probleme generale la Secretariatul de Stat. La 16 septembrie 2000 a fost numit prefect al Congregației pentru Episcopi și președinte al Comisiei Pontificale pentru America Latină. Ca substitut al Secretariatului de Stat, l-a însoțit pe papa Ioan Paul al II-lea în numeroase călătorii ale sale în Italia și în străinătate. Cu ocazia scurtei vizite pe care la 19 iulie 1998 a făcut-o la Borno, papa a salutat poporul după recitarea rugăciunii Angelus și a amintit de fiul acestei zone ca de „colaboratorul meu apropiat, drag și fidel” .

Când a fost consacrat episcop și-a ales motoul „Virtus ex alto”, ceea ce amintește necesitatea ajutorului care vine de sus pentru a putea realiza ceva valid. L-a ales în amintirea Cardinalului Benelli care, la rândul său, și-l asumase întrucât fusese motoul cardinalului Elia Dalla Cost, arhiepiscop de Florența, și care-l hirotonise preot.

A fost președinte al celei de-a zecea Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (octombrie 2001).

A fost proclamat cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul din 21 februarie 2001. Este titular al Bisericii Sabina e Poggio Mirteto.

·       1936 - S-a născut Horst Jankowski, pianist german de jazz.

* 1936: Koji Sasaki (n. 30 ianuarie 1936) este un fost fotbalist japonez.    

* 1936:   Ștefan Stoenescu (n. 30 ianuarie 1936, București) este un filolog, eseist și traducător (din și în limba engleză) american, originar din România.

Absolvent al Facultății de filologie română și engleză (catedra de limba și literatură engleză), Universitatea București (1962) (și ulterior al cursului de masterat în literatură comparată, Universitatea Cornell, SUA, 1990), a fost cadru universitar la Universitatea din București, Facultatea de Limbi Străine (1964-1987), până în septembrie 1987, când a cererut azil politic în SUA.

1937: S-a nascut actrita britanica de teatru și film, Vanessa Redgrave. Se poate spune că Vanessa provine dintr-o dinastie de actori, chiar și străbunicul ei a fost actor. Tradiție urmată de părinții ei Michael Redgrave și Rachel Kempson ca și de frații ei Lynn Redgrave și Corin Redgrave. După promovarea școlii de balet, Vanessa a studiat până în 1958 dramaturgia la "Central School of Speech and Drama". În același an debutează în teatru și film alături de tatăl ei. Printre succesele actriței talentate se numără acordarea unor distincții precum Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar, Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (dramă), Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar (tv), ca și alegerea ei ca membră în ansamblul renumit de teatru "Royal Shakespeare Company". Din viața ei privată, între anii 1962 - 1967, Vanessa a fost căsătorită cu regizorul Tony Richardson cu care a avut 2 fiice, Natasha Richardson (1963–2009) și Joely Richardson (* 1965). După divorț a avut o serie de legături, pentru ca să se căsătorească în 2006 cu Franco Nero cu care are un fiu. Vanessa Redgrave este o adversară convinsă a producerii de arme nucleare, dar și o militantă pentru drepturile omului.

Vanessa Redgrave la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, 2011 – foto: ro.wikipedia.org

·       1937: Boris Spasski, jucător rus de șah

* 1939: Thomas Nägler (n. 30 ianuarie 1939, Slimnic, Sibiu - d. 4 noiembrie2011, Neuhausen auf den Fildern, Germania) a fost un arheolog și istoricsas din România, specializat în istoria Transilvaniei.

S-a născut într-o familie de agricultori, ca cel mai în vârstă dintre cei trei copii ai familiei Thomas și Anna Nägler. Un strămoș al familiei Nägler, originar zona orașului Strassburg din Alsacia, s-a stabilit în Transilvaniaîn 1756, cu ocazia colonizărilor inițiate de Imperiul Austriac

·       1941: Richard Bruce "Dick" Cheney (pronunțat în engleză /t͡ʃeɪniː/ sau /t͡ʃiːniː/^[1]; n. 30 ianuarie 1941, Lincoln, Nebraska) este cel de-al patruzeci și șaseleavicepreședinte al Statelor Unite ale Americii, servind în echipa prezidențială al celui de-al patruzeci și treilea președinte, George W. Bush. Totodată, conform Constituției țării, în calitate de vicepreședinte al SUA, Cheney a fost și președinte al Senatului american, camera superioară a legislativului SUA, Congresul.

Anterior, a servit ca White House Chief of Staff, membru al Camerei Reprezentanților din partea statului Wyoming și ca secretar al apărării, în timpul președinției celui de-al patruzeci și unulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1989 - 1993), George H. W. Bush. În sectorul privat, Cheney a fost Chairman și Chief Executive Officer al controversatei companii Halliburton Energy Services.

·       1943 - S-a născut Marty Balin (Martin Buchwald), vocalist şi compozitor american (Jefferson Airplane, KBC).

·       1947 - S-a născut Steve Marriott, vocalist, chitarist şi compozitor britanic (Small Faces, Humble Pie).

* 1949: Dumitru Motreanu (n. 30 ianuarie 1949, Târgu Ocna) este un matematician român ce se afirmă în analiza neliniară, ecuații parțial diferențiale si matematică aplicată. A primit premiul „Simion Stoilow” al Academiei Române. Din anul 2000 este profesor la Universitatea din Perpignan (Franța). Este fiul avocatului Dumitru Motreanu și al funcționarei Venera-Cleopatra (născută Teodorescu). Studiile generale și liceale le-a făcut în orașul natal (1967), iar cele superioare la Iași (Facultatea de Matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în 1972).^[1] Și-a susținut teza de doctorat cu tema „Metode de topologie diferențială cu aplicatii la cohomologia mulțimilor diferențiale” (1978). A activat la cadrul catedrei de matematică a Universitatății „Alexandru Ioan Cuza” din Iași ca asistent (1972 - 1978), lector (1978 - 1990), profesor asociat (1990 - 1996) și profesor (1996 - 2000). Din anul 2000 este profesor la Universitatea din Perpignan. S-a afirmat în analiza neliniară, ecuații parțial diferențiale si matematică aplicată. A primit premiul „Simion Stoilow" al Academiei Române, a fost declarat „om al anului 1998”, iar biografia sa a fost inclusă în a XVIII-a ediție Who's Who in the World.^[1] A fost consilier editorial la „Moderiz Mechanics and alfathem” și colaborator al unor prestigioase reviste de matematică. A publicat numeroase articole, studii, unele în colaborare cu fiica sa Viorica, de asemenea doctor în matematică de specialitate în SUA, Elveția, Italia, Bulgaria, România, India și Germania. A luat parte la numeroase congrese, simpozioane, colocvii și conferințe de matematică desfășurate în Bulgaria, Canada, Grecia, Franța, Slovacia, Belgia, Austria, Polonia, Germania s.a. Este co-autor la redacția enciclopediei matematice „Encyclopaedia of Optim Kluwer Academic Publishers”

·       1951: Philip David Charles Collins (n. 30 ianuarie 1951, Chiswick, Londra) este un cântăreț, compozitor, toboșar și actor englez. Este cunoscut cel mai mult ca solist și toboșar al trupei de rock progresiv Genesis, dar și ca fiind un câștigător al Premiilor Grammy și al Premiilor Oscar. Este, de asemenea, un actor, apărând în numeroase filme.

Între anii 1984 și 1989 Collins, prin cântecele sale, este prezent în opt topuri americane dintre care în șapte participă ca un artist solo și într-un top ca solist al trupei Genesis. Majoritatea cântecelor sale au o tentă romantică, de dragoste, după cum reiese în cântece precum In The Air Tonight și Sussudio, iar în mică măsură întâlnim și cântece cu tentă politică, un exemplu fiind Another Day in Paradise devenind unul din șlagărele sale. Fiind cunoscut și pe plan internațional, Collins ajunge să fie în diverse topuri, printre acestea aflându-se și în topurile MTV. A început cariera artistică fiind membru al unei formații mai puțin cunoscută numită Flaming Youth, și apoi fiind membru al formației Genesis. Fiind membru al formației Genesis, Collins era toboșar dar și compozitorul formației. Cântecele sale erau cântate de solistul formației pe atunci Peter Gabriel, dar neavând priză la public drept dovadă intrând în topurile muzicale numai cu două cântece. Din 1975, Collins preia conducerea formației și devine solistul acesteia deoarece Peter Gabrielpărăsește formația. La sfârșitul anilor '70, cântecul Follow You, Follow Me a însemnat pentru Genesis un pas important înainte deoarece a ajuns în primele locuri ale topurilor muzicale. Artistul încearcă un experiment pentru a putea obține succesul, el începe și cariera solo dar continuă și alături de Genesis, acesta fiind un succes drept dovadă fiind confirmarea casei de discuri Atlantic Records ce constată vânzarea a peste 100 de milioane de discuri.

Philip David Charles Collins – foto: imdb.com

·       1951 - S-a născut Marv Ross, chitarist, vocalist şi compozitor american (Seafood Mama, Quarterflash).

* 1951: Tamara Chițaniuc (născută Ababii) - cântăreață de muzică populară, născută la 30 ianuarie 1951 la Căzănești, Telenești. Primele lecții de muzică le-a luat în corul din sat, iar mai târziu - de la acordeonistul Călin Grigore Roman în satul de baștină, unde exista un taraf, condus de acesta. Studiază dirijatul coral la Școala medie de muzică "Ștefan Neaga" din Chișinău (1966- 1969). În anii 1970-1971, solistă în orchestra ansamblului de dansuri populare "Joc" și capela corală "Doina", actriță la teatrul "Vasile Alecsandri" din Bălți (1972-1976), solistă în ansamblul de țigani (1977), și orchestra de muzică populară "Mugurel" (din 1977), ale Filarmonicii din Chișinău. Marele premiu la Festivalul - concurs de romanțe "Crizantema de argint" ( Chișinău, 1993). A colaborat cu Ion Dascăl, Dumitru Căldare. A înregistrat la radio Chișinău cântece populare.

·       1952: Silvia Marcovici (n. 30 ianuarie 1952, Bacău) este o violonistă românăde origine evreiască. În 1976 a emigrat în Israel și a dobândit cetățenia israeliană. În prezent ea trăiește în Franța. Silvia Marcovici s-a născut la 30 ianuarie 1952 la Bacău ca fiica a lui Avram Marcovici și a lui Ana, născută Katz.

A studiat vioara la Bacău și la București cu Harry Coffler si ulterior cu Ștefan Gheorghiu, care i-a fost dascăl de la vârsta de 12 ani. A cântat pentru prima oară în public la vârsta de 13 ani. În 1969 a dobândit al doilea Grand Prix la prestigiosul concurs Marguerite Long /Jean Thibaud, în acel an nefiind atribut premiul întâi. Tot în 1969 a obținut și premiul special al concursului prințului Rainier al III-lea de Monaco pentru interpretarea unei lucrări din muzica contemporană. În 1970 a cucerit premiul întâi la Concursul George Enescu din București. Debutul profesional și l-a făcut cu Residentie Orkest din Haga sub bagheta compozitorului Bruno Maderna. După ce a cântat ca solistă cu Orchestra Simfonică din Londra, la invitația lui Claudio Abbado a interpretat concertul al doilea pentru vioară de Béla Bartók împreună cu orchestra Teatrului La Scala din Milano. În 1972 a fost invitată de Leopold Stokowski să interpreteze concertul de Glazunov cu London Simphony Orchestra la Royal Festival Hall, concert ce va fi înregistrat de Decca cu ocazia zilei de naștere a 90-a a ilustrului dirijor. În anul 1976 Silvia Marcovici a emigrat în Israel din România, care se afla pe atunci în plin regim comunist. Emigrarea i-a permis un avânt în cariera internațională, fără vreun impediment politic. La începutul anilor 1980 ea s-a stabilit in R.F.Germania, unde a devenit profesoară la Musikhochschule din Saarbrücken; a predat de asemenea și la Academia de muzică a lui Tibor Varga din Sion, Elveția. În ultima vreme, predă la facultatea de muzică a Universității de arte din Graz, în Austria.

Silvia Marcovici a cântat cu mai multe orchestre din Europa și SUA: The Philarmonia, Royal Philarmonic Orchestra, Royal Concertgebouw Orchestra, Orchestra Natională a Franței, Orchestra simfonica a Academiei Santa Cecilia, New York Philarmonic, Chicago Simphony, Cincinnati, Atlanta, National Simphony (Washington D.C.), Philadelphia Orchestra, etc. Silvia Marcovici a lucrat cu dirijori faimoși ca Zubin Mehta, Claudio Abbado, Sergiu Comissiona, Placido Domingo, Riccardo Muti, Mstislav Rostropovici.

Concertează cu regularitate în America de Nord și America de Sud, Europa, Japonia, Israel. Cântă cu o vioară Albani, fabricată în jurul anului 1800.

Este căsătorită cu violonistul Diego Pagin, locuiește la Strasbourg și are doi copii. Împreună cu aceștia, Sarah (soprano) și Aimo (pian) susține adesea concerte în Franța, Elveția sau România.

Mircea Dogaru (n. 30 ianuarie 1955, Târgu-Mureș) este un istoric și scriitor român, colonel în rezervă.^[1] A publicat numeroase lucrări pe teme controversate ale istoriografiei românești. Este absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie din București în 1979. Este repartizat ca profesor la Liceul nr. 13 din Capitală însă, în același an, renunță la învățământ în favoarea cercetării. Astfel devine cercetător-științific la Institutul de Istorie și Teorie Militară (1979-1999), specialitatea "Istorie militară antică, medievală și arheologie". Este specialist în istoria UE la Institutul Francez (1997) și în Politici de apărare NATO în Canada (1998). Obține în 1994 titlul de doctor în istorie militară. În calitate de publicist obține premiul pentru debut în 1984, devenind membru al UZP din 1999. Începând cu anul 2002 este profesor asociat la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie a Universității Craiova.

·       

1959 - S-a născut Jody Watley, cântăreaţă şi compozitoare americană (Shalamar).

·       1961: Laura Grunberg, scriitoare româncă

·       * 1962: Abdullah II bin al-Hussein (arabă عبدالله الثاني بن الحسين) (n. 30 ianuarie 1962) este actualul rege al Regatului Hașemit al Iordaniei. Se află la conducerea țării de la decesul tatălui său, regele Hussein, la 7 februarie 1999. Abdullah al II-lea al Iordaniei s-a născut la Amman. Este fiul regelui Hussein al Iordaniei și al Antoinettei Avril Gardiner, cunoscută ca regina Muna a Iordaniei. A făcut școala primară la Colegiul Educațional Islamic din capitala Iordaniei, Amman. Mai târziu a studiat la St. Edmund's School (Hindhead) în Surrey, Anglia. Abdullah a studiat de asemenea și la Școala Eaglebrook și Academia Deerfield în Statele Unite ale Americii. După ce a părăsit Academia Deerfield a studiat la Pembroke College, în cadrul Universității Oxford. 

În 1980, a fost admis la Academia Militara Regala Sandhurst în Regatul Unit cu rangul de cadet. S-a alăturat regimentului de cavalerie 13th/18th Royal Hussars (Queen Mary's Own) după ce a primit comisia de Locotenent secund in anul următor. Regele Abdullah menține legaturi strânse cu Armata Britanica și este Colonelul Sef al regimentului The Light Dragoons, un regiment de tancuri și succesor al regimentului 13th/18th Royal Hussars. A studiat la Scoala Edmund A. Walsh pentru Serviciu Strain a Universitatii Georgetown unde a completat un program de cercetare și studii avansate, el fiind înrolat cu statut senior în Masteratul de Științe în programul de Serviciu Străin în anul 1987. Abdullah este căsătorit cu Rania Al-Yassin, acum Regina Rania al-Abdullah, născută în Kuweit și de origine palestiniană, care se remarcă prin munca ei filantropică dar este criticată pentru interviurile ei frecvent acordate presei Occidentale, îmbrăcămintea scumpă haute-couture (care intră în puternic contrast cu standardul de trai al populației) dar și din cauza suspiciunilor de nepotism și favoritism (fratele ei a devenit milionar și există zvonuri că Regina ar deține 17 companii în Iordania).^{[necesită citare]} Rania, o angajată în marketing la compania Apple Inc. din Amman, l-a cunoscut pe Abdullah la un dineu organizat de sora lui în ianuarie 1993. S-au logodit 2 luni mai târziu și s-au căsătorit în iunie 1993. Ei au patru copii:

• Hussein (n. 28 iunie 1994)
• Iman (n. 27 septembrie 1996)
• Salma (n. 26 septembrie 2000)
• Hashem (n. 30 ianuarie 2005)

Abdullah a enumerat ca fiind hobby-urile sale parașutismul, plimbarea pe motocicletă, cursele de raliu, scuba diving-ul, filmele de aventură, fotbalul și SF-ul, fiind un fan al seriei SF Star Trek. În 1996, a apărut în episodul Investigations din serialul Star Trek: Voyager, într-un rol nonverbal (el nu este membru al sindicatului Screen Actors Guild).

Pasiunea lui pentru industria filmului l-a determinat să creeze, pe 20 septembrie 2006, Red Sea Institute of Cinematic Arts(RSICA, în română: Institutul Marea Roșie de Arte Cinematografice) din orașul Aqaba de pe coasta Mării Roșii. Acest institut se află în parteneriat cu University of Southern California School of Cinematic Arts (în română: Școala de Arte Cinematografice din Universitatea Californiei de Sud). Când producătorii filmului Transformers 2: Răzbunarea celor învinșiau decis să filmeze în Iordania, Abdullah a trimis 38 de elicoptere militare să ajute la transportarea echipamentului în orașul Petra.

De asemenea, lui Abdullah îi place stand-up comedy. Când Gabriel Iglesias, Russell Peters și mulți alți actori de stand-up comedy au vizitat Iordania pentru un festival de comedie din 2009, regele i-a invitat la cină și i-a făcut o farsă lui Russell, cu ajutorul lui Iglesias și al ofițerilor de poliție de la aeroport.^[1] În 2013, un videoclip în care apărea Abdullah ajutând la împingerea unei mașini blocate în zăpadă în Amman, în timpul unui val de frig din Orientul Mijlociu, a devenit viral.^[2] Iar în 2017, un alt videoclip viral îl arată pe Abdullah purtând pijamale și ajutând la stingerea unui foc dintr-o pădure din apropierea palatului regal Abdullah a devenit rege la 7 februarie 1999 înainte de moartea tatălui său Regele Hussein. Hussein îl numise recent Prinț Moștenitor la 24 ianuarie, înlocuindu-și propriul său frate, Prințul Hassan al Iordaniei, care ocupa această funcție de mulți ani. Nu a fost o decizie populară. Mama lui Abdullah, Prințesa Muna al-Hussein, este de origine britanică iar regele nu era văzut de unii ca având suficientă legitimitate pentru a ascende la tron. Pe 28 noiembrie 2004 Abdullah a retras titlul de Prinț Moștenitor fratelui său vitreg, Prințul Hamzah al Iordaniei (pe care l-a numit în această poziție pe 7 februarie 1999, în conformitate cu dorințele tatălui său). Într-o scrisoare de la Abdullah adresată lui Hamzah, citită pe postul de televiziune național Iordanian, el a spus: "Faptul că tu deții această poziție simbolică ți-a restrâns libertatea și te-a stânjenit cu acordarea unor responsabilitați din partea noastră pe care tu erai perfect capabil să le îndeplinești". Nici un succesor nu a mai fost numit dar analiștii cred că cel mai probabil Abdullah intenționează să-l numească pe fiul său, Prințul Hussein, ca succesor la tronul țării

Abdullah II bin al-Hussein – foto: ro.wikipedia.org

* 1963: Thomas Conrad Brezina,^[6] (n. 30 ianuarie 1963,^[1][2][3] Viena, Republica Austria^[4]),^[7] este un scriitor austriac de cărți pentru copii. El este cunoscut mai ales pentru seria Gang Knickerbocker și poveștile lui despre bicicleta vorbitoare, Tom Turbo. El a publicat peste 550 de cărți^[6] și cărțile sale au fost traduse în 35 de ^[6] limbi. Seria Kids Knickerbocker descrie aventurile a patru prieteni între 9 și 14 ani, care rezolvă mistere, iar seria a fost adaptată pentru televiziune.

Eroina din cărțile Penny trăiește la o fermă și, în prima serie - Ce este o viață de câine, după toate?), salvează un câine de a fi ucis. O carte din serie a ajuns pe locul patru într-un sondaj de opinie din 2007 cu titlurile preferate ale copiilor germani.^[8]

Poveștile cu Tom Turbo se referă la o bicicletă vorbitoare capabilă de 111 cascadorii uimitoare.^[9] Împreună cu cei doi prieteni, Caro și Claro, și șeful său, Thomas Brezina, bicicleta rezolvă mistere. Dușmanul său principal este Fritz Fantom.

Brezina este, de asemenea, autorul seriei detectivistice Un Mister pentru Tine și pentru Tiger Team (cunoscută sub numele de "冒险 小虎队" în chineză), Un Super Mister pentru Tine și pentru Tiger Team(cunoscută sub numele de "超级 版 冒险 小虎队" în chineză ), și PSSST! SECRETUL NOSTRU! (cunoscută sub numele de "女生 冒险 小虎队" în chineză). Aceste cărți au fost traduse în chineză și vândute pe scară largă.^[10]

Grija pentru copii, drepturilor lor, dorințele și opiniile lor sunt deosebit de importante pentru el. Thomas a fost ambasadorul UNICEF Austria pentru copii din 1996 (UNICEF este o asociație internațională, care aduce în atenție cele mai multe nedreptăți suferite de copii din întreaga lume).^[6]

Thomas Brezina locuiește în Viena, pe malul lacului Neusiedl (Burgenland), și de multe ori pleacă în vacanță în Londra.^[11]

În prezent, el este co-prezentator al serialului Forscherexpress, serial pe care-l prezintă cu Kati Bellowitsch

* 1965: Emeric Imre (n. 30 ianuarie 1965, Cluj, regiunea Cluj) este un chitarist, muzician, interpret și compozitor român. Emeric Imre s-a născut la începutul anului 1965 în cartierul clujean Dâmbul Rotund. La îndemnul tătălui său s-a îndreptat spre muzică începând să studieze vioara din clasa I. Familia mai avea trei fete, iar Emeric era mezinul și răsfățatul tuturor. Mare iubitor de fotbal, practică acest sport timp de nouă ani. Părăsirea carierei sportive este unul din regretele care îl apăsă uneori. De multe ori la antrenamente Emeric se ducea cu vioara sub braț.

Au urmat apoi doi ani dezastruoși în materie de muzică, finalizând cu renunțarea la studiile muzicale.

În 1987 s-a căsătorit cu Aurora, care mai apoi a devenit mama copiilor săi, Bianca Patricia și Cristian Emeric Un nou drum i s-a așternut înainte când s-a aflat în clasa a VIII-a, tot în domeniul muzicii însă de această dată era vorba de un alt instrument, chitara. A ascultat „Eșarfa în dar” a lui Mircea Baniciu și de atunci viața sa a fost Cenaclul „Nicolae Tăutu” al Casei Armatei din Cluj. A ajuns acolo împreună cu Ghita Cucui, o colegă de liceu cu voce extraordinară.^[3] Aici i-a cunoscut pe Sorin Lăcătuș, Jean Emanuel Anton, Iosif Szabo, Călin Nemeș, Ioan Gyuri Pascu, Didi Ivănescu, Dan Marius Drăgan, Giusepe Poenaru, Florin Constantin Verdeș, Dorin Andone, Nicu Todea, Lucian Matiș, Eugen Pascu,Ina Marginean și alții. Erau „gașcă nebună și frumoasă a Clujului”, de pe vremea cenaclurilor studențești clujene din '83-'87

* 1966: Constantin Mazilu este un om politic român. În 2008 a devenit viceprimar în comuna Lăpușata, după care, în decembrie 2008 a devenit deputat PSD de Vâlcea^[1]. Din aprilie 2010 este membru UNPR^[1][2].

·       1968: Felipe al VI-lea de Bourbon și Grecia (Felipe Juan Pablo Alfonso de Todos los Santos de Borbón y de Grecia) (n. 30 ianuarie 1968, Madrid) este actualul rege al Spaniei. A urcat pe tron la 19 iunie 2014, după abdicarea tatălui său, regele Juan Carlos I. Felipe s-a născut la Madrid, fiind al treilea copil al regelui Juan Carlos și al reginei Sofia. Are două surori mai mari, Infanta Elena și Infanta Cristina. A fost botezat de arhiepiscopul Madridului, Casimiro Morcillo González, și a primit numele Felipe Juan Pablo Alfonso de Todos los Santos (în cinstea lui Filip al V-lea, primul Bourbon care a domnit în Spania, a bunicilor lui, Infantele Juan, Conte de Barcelona și Paul I al Greciei și a străbunicului său, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei), particula Todos los Santos fiind adăugată prin tradiție membrilor casei regale spaniole. La naștere a primit titlul de Infante, chiar dacă la vremea respectivă tatăl său nu era rege. Nașii săi au fost bunicul patern, Infantele Juan, Conte de Barcelona, și străbunica sa, regina Victoria Eugenia.

Felipe a urmat învățământul obligatoriu la Madrid, apoi a studiat un an la un liceu din Ontario, Canada, după care a urmat cursurile Universității Autonome din Madrid, unde a obținut o diplomă în drept. A făcut de asemenea câteva cursuri de economie și un master în relații internaționale la Universitatea Georgetown, SUA, unde l-a avut coleg pe vărul său din Grecia, Prințul Pavlos.

Felipe vorbește spaniola, catalana, franceza, engleza și puțină greacă Ca prinț de Asturia și-a început îndatoririle de viitor rege prin numeroase activități oficiale din diferite sectoare și aspecte ale vieții publice spaniole. Din anul 1995, a început să viziteze teritoriile autonome spaniole pentru o mai bună înțelegere a celor din regiunile respective și a avut întâlniri cu comunitățile locale. Permanent s-a întâlnit cu reprezentanții celor mai importante instituții și mai ales cu cei ce se ocupă de constituție. A ținut discursuri publice și private despre afacerile interne dar și internaționale. Atunci când tatăl său nu putea participa, Felipe a prezidat prezentarea anuală a Armatei și a participat la exerciții militare.

A vizitat multe state din Europa, lumea arabă, Orientul îndepărtat, Australia și Africa de Nord, în ideea de a juca un rol activ în promovarea intereselor economice și comerciale, ale limbii și culturii sale. Din 1996, Felipe reprezintă Spania la ceremoniile de investitură a diferiților președinți din America Latină.

Înalt de 1,97 m, Felipe a fost membru al echipei olimpice de iahting a Spaniei la Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992, unde a ocupat locul al 6-lea. De-a lungul timpului, numele său a fost asociat cu diferite femei, însă doar două relații au fost mai importante: prima a fost cu o femeie de viță nobilă, dar care era cu 3 ani mai mare ca Felipe, ceea ce nu a fost bine văzut de casa regală, iar cea de-a doua cu un model norvegian care pozase și nud în cariera sa, lucru la fel de neplăcut pentru familia regală. Relația cu jurnalista de televiziune Letizia Ortiz a fost ținută departe de atenția publică până în 2003, când cuplul a anunțat oficial logodna.

În ciuda faptului că Letizia mai fusese căsătorită, doar civil, și era divorțată, publicul a acceptat-o, pentru că reprezintă femeia modernă, independentă, educată și împlinită profesional. S-au căsătorit la 22 mai 2004 la Madrid. Cuplul are două fete:

• ASR Infanta Leonor de Todos los Santos a Spaniei, născută la 31 octombrie 2005.
• ASR Infanta Sofía de Todos los Santos a Spaniei, născută la 29 aprilie 2007.

Felipe este nașul a cel puțin șapte copii:

• Prințul Constantinos-Alexios al Greciei, fiul lui Pavlos, Prinț Moștenitor al Greciei;
• Prințul Ernst August de Hanovra, fiul prințului Ernst August de Hanovra;
• Luis Felipe Gómez-Acebo y Ponte, fiul vărului său, Beltrán (fiul infantei Pilar);
• Miguel Urdangarín y de Borbón, fiul surorii sale, infanta Cristina;
• Prințesa Ingrid Alexandra a Norvegiei, fiica lui Haakon, Prinț Moștenitor al Norvegiei;
• Prințul Vincent al Danemarcei, al doilea fiu al lui Frederik, Prinț Moștenitor al Danemarcei
• Prințesa Sofia a Bulgariei, fiica prințului Constantin al Bulgariei (Constantin este la rândul său nașul fiicei lui Felipe, infanta Sofía).

La 19 iunie 2014 tatăl lui Felipe, regele Juan Carlos I al Spaniei a abdicat în favoarea lui Felipe, care a fost înscăunat rege al Spaniei în aceeași zi.^[2] După urcarea la tron, acesta a devenit cel mai tânăr monarh al Europei, fiind cu nouă luni mai tânăr decât regele Willem-Alexander al Țărilor de Jos.

Ca rege, Felipe are puteri politice limitate, Constituția din 1978 arătând că monarhul “arbitrează și mediază funcționarea instituțiilor”.

Cea mai presantă sarcină a lui este reformarea monarhiei. Un sondaj al Centrului pentru Studii Sociologice din Madrid a arătat că popularitatea monarhiei s-a prăbușit în ultimii ani ai domniei lui Juan Carlos, de la un nivel record de 75% ajungând la 38%.

În iunie 2015, Felipe i-a retras surorii sale, infanta Cristina, titlul de Ducesă de Palma de Mallorca, în urma scandalului de corupție în care este implicată.

După un an de domnie, Felipe a reușit să ridice nivelul de popularitate al monarhiei la 81%, potrivit cotidianului El País

·       1971 - S-a născut Gianina Corondan, prezentatoare la TVR. A devenit cunoscută prin realizarea rubricii “Meteo”, la PRO TV.

* 1971: Viesturs Kairišs (n. 30 ianuarie 1971) este un regizor de operă, film și teatru leton. Are o carieră de succes în Letonia și Germania, în calitate de regizor de operă. Filmele și piesele de teatru regizate de Kairišs au fost prezentate la mai multe festivaluri europene.

 * 1973: Mihaela Ciobanu (n. 30 ianuarie 1973, în București) este o handbalistăromână și spaniolă, acum retrasă din activitate, care a jucat pentru echipele naționale ale României și Spaniei. Ciobanu, care a evoluat pe postul de portar, este medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice din 2012, de la Londra. Începând din 1 octombrie 2018, Ciobanu este antrenor cu portarii la echipa românească CSM București.

* 1973: Lee Seo-jin (Hangul: 이서진, n. 30 ianuarie 1973) este un actor sud-coreean. A devenit popular în Coreea după rolul avut în drama Damo. Este de asemenea cunoscut pentru gropițele din obraji. A avut o relație cu partenera sa din serialul "Lovers", Kim Jung Eun care a început în ianuarie 2007 și s-a sfârșit în 29 octombrie 2008.

1974:    Christian Charles Philip Bale (n. 30 ianuarie 1974, Pembrokeshire, Marea Britanie) este un actor britanic.

* 1975: Antônio Augusto Ribeiro Reis Jr. (n. 30 ianuarie 1975), cunoscut ca Juninho sau Juninho Pernambucano, este un fost fotbalist internațional brazilian. El este considerat cel mai buni executant de lovituri libere din toate timpurile loviturilor libere directe.^[3][4][5] Juninho a condus Olympique Lyonnais spre 7 titluri consecutive în Ligue 1, înainte de a părăsi clubul în 2009. El a marcat 100 de goluri în 350 de meciuri oficiale pentru Lyon,^[6] și 6 goluri în 40 de meciuri pentru naționala Braziliei. El s-a retras de la echipa națională după Campionatul Mondial de Fotbal 2006. Juninho are abilitatea să facă mingea să-și schimbe de două ori direcția în zbor și avea o precizie la loviturile libere de 97% în timp ce juca la Lyon, fiind cea mai înaltă precizie a unui fotbalist atinsă vreodată.

* 1976: Cristian Brocchi (n. 30 ianuarie 1976, Milano) este un fost fotbalistitalian care ultima dată a evoluat la clubul S.S. Lazio. A jucat un meci la echipa națională de fotbal a Italiei, pe 15 noiembrie 2006, cu Turcia. În prezent activează în calitate de antrenor la AC Milan.

* 1978: Grégory Delwarte (n. 30 ianuarie 1978, Chapelle-lez-Herlaimont, Belgia) este un fotbalist belgian care evoluează în prezent la La Louvière. De-a lungul carierei a evoluat la Roda JC, RAEC Mons dar și la Dinamo în Liga I.

* 1978: Costina Cheyrouze (n. 30 ianuarie 1978, Constanța^[1]) este o actrițăromână de teatru, film, televiziune și radio.După obținerea diplomei de învățător-educator la Colegiul Pedagogic “C-tin Brătescu” din Constanța, Costina Cheyrouze a absolvit în 2004Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, secția Actorie la clasa profesorilor Adrian Pintea și Adrian Titieni. Atunci a lucrat și cu Calvin McClinton, Sanda Manu (Commedia dell'Arte) și Veniamin Filshtinsky (profesor de arta actorului la Institutul de Artă Teatrală din Sankt Petersburg). După doi ani în care a fost angajată la Teatrul de Stat Constanța, a fost alesă de Ion Caramitru să facă parte din echipa Teatrului Național București. 

ACTIVITATE LA TEATRUL NAȚIONAL BUCUREȘTI

• Lily - Două pe fața, două pe dos de Theresa Rebeck, cu Marius Bodochi, coordonator Ion Caramitru, 2018
• Cocuța Micșoreanu - Allegro ma non troppo de Ion Minulescu, regie Răzvan Popa, 2014
• Helga - Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, cu Maia Morgenstern, regia Aleksandar Morfov, 2011
• Christine - Dineu cu proști de Francis Veber cu Horațiu Mălăele și Medeea Marinescu, regia Ion Caramitru, 2010
• Ann Deever - Toți fiii mei de Arthur Miller cu Victor Rebengiuc și Sanda Toma, regia Ion Caramitru, 2009

ACTIVITATE ÎN ALTE TEATRE

Teatrul Tony Bulandra din Tărgoviște

• Blanche DuBois - Un tramvai numit Dorință de Tennessee Williams, regie Suren Shahverdyan, 2009

Teatrul Jean Bart din Tulcea

• Contesa - Nunta lui Figaro de Beaumarchais, regia Radu Olăreanu, 2008

Teatrul de Stat Constanța

• Viviene - Scaiul de Georges Feydeau, regia Ion Lucian, 2008

• Femeia - Terorism de Oleg & Vladimir Presniakov cu Marius Bodochi, regia Felix Alexa, 2007

Teatru Itinerant

• Lydia - Spike Heels de Theresa Rebeck, regia Roberta Șerban, 2009

Teatrul Mic din București

• Ea - Crize sau o altă întâmplare de dragoste de Mihai Ignat, regia Traian Șoimu, 2006

Club Prometheus, București

• Dariușca - Salonul nr. 6 după A.P. Cehov, regia Adrian Berinde, 2004

Palatul Suțu, București

• Broadway Magic (cabaret), regia muzicală Calvin McClinton, 2004

Muzeul Literaturii Române, București

• Ain’t Misbehavin’ (cabaret), regia muzicală Calvin McClinton, 2002

RADIO

• Cam târziu, domnule Godot de Doru Moțoc, regia Mihai Lungeanu
• Elogiul nebuniei de Dumitru Solomon, regia Mihai Lungeanu
• Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare, regia Gavriil Pinte
• Frumoasa din pădura adormită, musical, regia Vasile Manta
• O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Gavriil Pinte
• Pirandello, fiul Haosului de Venerus Popa, regia Mihai Lungeanu
• Povestea prea-frumoasei Eliza de Georgeta Răboj, regia Leonard Popovici

TELEVIZIUNE

Teatrul Național de Televiziune (TVR 2)

• O întâmplare cu haz de Goldoni, regia Constantin Dicu, 2010

FILM

• Educatoarea - Funeralii fericite, regia Horațiu Mălăele, 2013
• Copacul, regia Mihai Sofronea, 2013
• I’m a Walking Contradiction, regia Raia al Souliman, 2012

* 1980: Wilmer Eduardo Valderrama (n. 30 ianuarie 1980) este un actor american, cunoscut pentru interpretarea lui Fez din sitcom-ul That '70s Show.

* 1981: Dimităr Ivanov Berbatov (în bulgară Димитър Иванов Бербатов; n. 30 ianuarie 1981)^[2] este un fotbalist bulgar, în prezent liber de contract

* 1981: Peter Crouch (n. 30 ianuarie 1981 în Macclesfield, Anglia) este un fotbalistenglez care evoluează la clubul Stoke City din Premier League.

* 1982: Daiki Iwamasa (n. 30 ianuarie 1982) este un fotbalist japonez.

* 1982: Nádson Rodrigues de Souza (n. 30 ianuarie 1982) este un fotbalistbrazilian.

* 1982: Ricardo Dani (n. 30 ianuarie 1982, Felgueiras, Portugalia) este un fotbalist portughez care evoluează la clubul grec Skoda Xanthi. În perioada 2007-2010 a jucat pentru CFR 1907 Cluj, alături de care a devenit campion al României.

* 1982: Corneliu Ștefan (n. 30 ianuarie 1982) este un deputat român, ales în 2016.

* 1984: Junior "Cigano" dos Santos (n. 30 ianuarie 1984) este un luptător brazilian de arte marțiale mixte (MMA), fost campion UFC printre grei. La ora actuală (din 8 iunie 2015) el este pe locul 2 în clasamentul UFC oficial la categoria grea, după campionul interimar Fabrício Werdum^[7]și pe locul 2 în lume la categoria grea conform Sherdog

* 1984: Tan Xue (chineză simplificată: 谭雪; chineză tradițională: 譚雪; pinyin: Tán Xuě; n. 30 ianuarie 1984) este o fostă scrimeră chineză specializată pe sabie. A fost laureată cu argint la individual la Jocurile Olimpice de vară din 2004 și cu argint pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 2008. A fost și campioana mondială în 2002. A câștigat Cupa Mondială din 2001-2002 și 2006-2007.

  1985: Ximena Duque (n. 30 ianuarie 1985, Cali, Columbia) este o actriță care a crescut în faimă după participarea la reality show-ul „Protagonistas de novela 2”. S-a născut pe 30 ianuarie 1985 în Cali, Valle del Cauca, Columbia și la vârsta de 12 ani sa mutat la Miami, Florida, SUA, unde a început să studieze actorie, dicție și accent neutralizare. Duque are un fiu pe nume Christian Carabias Duque, născut pe 16 mai 2004 A avut roluri secundare în telenovele ca Soñar no Cuesta Nada sau El Amor no Tiene Precio. Prima sa adevărată realizare a fost participarea la telenovela Decisiones în anul 2005. În 2007 a urmat Pecados Ajenos unde a interpretat-o pe Maria. În 2008 are un rol important în telenovela Valeria, care, după spusele ei, a scos-o din anonimat. Însă El rostro de Analia a fost telenovela care i-a adus cea mai mare faimă. În 2009 a participat la producțiile Los Victorinos și Bella Calamidades. În 2010 a avut un rol important în Sacrificio de Mujer, apare si in telenovela de la Telemundo, Alguien te Mira. Ximena a aparut in filmul [Corazón valiente] ca rol principal alaturi de Fabian Rios Are un copil cu actorul Christian Carabias, pe care la cunoscut la Protagonistas de Novela 2 și cu care a avut ocazia de a juca în telenovela Valeria, însă cei doi sunt despărțiți.

* 1985: Tomás Costa (n. 30 ianuarie 1985, Rosario, AS-a născut pe 30 ianuarie 1985 în Cali, Valle del Cauca, rgentina) este un fotbalist argentinian care evoluează la echipa Peñarol pe postul de mijlocaș.

* 1985: Marcos Llorente Moreno (Madrid, 30 ianuarie 1995),  cunoscut ca Marcos Llorente este un jucător spaniol care joacă ca mijlocaș la Real Madrid.

* 1985: Yuuri Morishita (森下 悠里 Morishita Yūri^?, n. 30 ianuarie 1985, Hachiōji)^[1] este o actriță japoneză care este reprezentată de agenție de talente Asche.

* 1986: Jordan Carver (născută Ina-Maria Schnitzer^[3] pe 30 ianuarie 1986) este un fotomodel și actriță germană, stabilită în prezent în Statele Unite.

* 1986: Lucas Rodrigo Biglia (Mercedes, Provincia de Buenos Aires, 30 ianuarie, 1986) este un fotbalist argentinian. Joacă ca mijlocaș și clubul său actual este AC Milan din Serie A din Italia.

* 1987: Rebecca Quin este o wrestlerita profesionista irlandeza care in prezentul lucrează in brand-ul Smack Down sub numele de Becky Lynch.In prezent ea deține si titlul Women Champion feminin

* 1988: Cătălin Petre Doman (n. 30 ianuarie 1988, Drobeta Turnu-Severin, Mehedinți) este un fotbalist român, aflat sub contract cu echipa ACS Poli Timișoara, care l-a împrumutat la Dunărea Călărași în 2018.

* 1987: Arda Turan (n. 30 ianuarie 1987) este un fotbalist turc, care evoluează la clubul turcesc İstanbul Bașakșehir, împrumutat de la FC Barcelona, și la echipa națională de fotbal a Turciei.

* 1989: Tomás Mejías Osorio, cunoscut doar ca Tomás (n. 30 ianuarie1989, Madrid, Spania), este un portar aflat sub contract cu Middlesbrough.

* 1991: Ionuț Mihălăchioae (n. 30 ianuarie 1991, Bacău) este un jucător de fotbal român, care în prezent joacă pentru echipa Foresta Suceava. A făcut parte din Echipa națională de tineret a României. Este cunoscut pentru forța execuțiilor sale din lovitură liberă și incursiunile sale în sprijinul ofensivei.

* 1993: Andrei Vasile Muntean (n. 30 ianuarie 1993, Sibiu) este un gimnast român.