6. /30 MARTIE 2022 - TEATRU/FILM
Cu Vasilica Tastaman
Biografie Vasilica Tastaman
| Vasilica Tastaman | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  |
| Decedată | (69 de ani) |
| Ocupație | actriță |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Vasilica Tastaman (n. 6 octombrie 1933, Brăila – d. 30 martie 2003, București) a fost o actriță română. A debutat în 1949 pe scena din orașul său natal. Până în 1961, când s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie, a jucat la teatrele Giulești și Bulandra. În 1981 s-a stabilit în Suedia. A fost căsătorită de două ori, cu fostul antrenor de fotbal Emeric Jenei și actorul Dan Tufaru. Din prima căsnicie are un băiat, Călin Jenei și o fată Janne Jenei[1].
DISTINCȚII
A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[2]
FILMOGRAFIE
- D-ale carnavalului (1959)
- Telegrame (1960)
- Aproape de soare (1960)
- Post restant (1961)
- Castelanii (1964)
- Vremea zăpezilor (1966)
- Maiorul și moartea (1967) - Livia
- Cine va deschide ușa? (1967)
- Vin cicliștii (1968) - Doina
- Brigada Diverse în alertă! (1971) - Margareta
- Urmărirea (1971) - serial TV
- Metamorfoze (1972) - film TV
- Astă seară dansăm în familie (1972) - Mimi
- Dragostea începe vineri (1972)
- Adio, dragă Nela! (1972) -Nela
- Veronica (1973) - vulpea cea șireată
- Veronica se întoarce (1973) - vulpea cea șireată
- Păcală (1974) - soția pădurarului
- Comedie fantastică (1975)
- Premiera (1976) - Veronica, secretara teatrului
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Tufă de veneția (1977)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978) - Lili, soția lui Misică
- Melodii, melodii (1978) - secretara de la Oficiul de Spectacole
- Nea Mărin miliardar (1979) - vânzătoarea de la shop
- Grăbește-te încet (1982) - Valentina Popovici
- Trandafirul galben (1982) - soția dr. Ghiulamila
Vasilica Tastaman este una dintre figurile reprezentative ale scenei teatrului românesc. Talentată, frumoasă, înzestrată cu o inteligență superioară, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații frumoși în viața ei. A iubit viața și a trăit-o din plin timp de 70 de ani.
Vasilica Tastaman a fost, însă, pe cât de talentată, pe atât de controversată pentru relațiile pe care le-a avut. A avut doar doi soți, antrenorul Emeric Jenei, cu care a avut un băiat, Călin (singurul ei copil, de altfel), apoi Dan Tufaru, fostul soț al Andei Călugăreanu. Atunci când Dan Tufaru s-a îndrăgostit de Vasilica Tastaman, acesta era încă soțul Andei Călugăreanu.
Vladimir Găitan își amintește de povestea fulgerătoare de iubire dintre Vasilica Tastaman și Dan Tufaru, care era mai mic decât ea cu 11 ani. „Eram la Moscova cu ei. Acolo s-a produs un foc voltaic, acolo s-a îndrăgostit Dan de Vasilica. A fost dureros mai apoi, pentru că Dan era căsătorit cu Anda Călugăreanu…'.
Vasilica a divorțat de Emeric Jenei, iar Dan Tufaru s-a despărțit de Anda Călugăreanu. Mariajul dintre cei doi a durat mai puțin de un deceniu și a fost unul cu năbădăi, actrița având câteva derapaje erotice, iar Dan Tufaru apucându-se serios de băutură.
Cu Aurel Giurumia
Biografie Aurel Giurumia
| Aurel Giurumia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Cernăuți, Bucovina, România |
| Decedat | (73 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Aurel Giurumia (n. , Cernăuți, Bucovina, România – d. , București, România) a fost un actor român de teatru și film.
CARIERA
A absolvit în 1954 Institutul de Teatru din Cluj.
A fost angajat întâi la Teatrul Național Cluj, după care, din 1968, la Teatrul de Comedie din București, unde a jucat până în 1989.[1] Trupul său a fost incinerat.[2]
DISTINCȚII
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]
Actorul Aurel Giurumia a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.[4]
FILMOGRAFIE
- Cu fata spre public (1956)
- Alo? Ați greșit numărul! (1958)
- Doi băieți ca pâinea caldă (1962)
- Vacanță la mare (1962)
- Așteptarea (1970)
- Aventurile echipajului Val-Vîrtej (1971)
- Drum în penumbră (1972)
- Pistruiatul (1973) - Gruia
- Capcana (1974)
- Pirații din Pacific (1975)
- Orașul văzut de sus (1975)
- Zile fierbinți (1975)
- Amiciție (1976)
- Un text cu bucluc (1976)
- Gloria nu cântă (1976)
- Premiera (1976)
- Roșcovanul (1976)
- Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 3-5 - Agop din Bazar și Haic (fratele lui Agop)
- Acțiunea „Autobuzul” (1978)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Melodii, melodii (1978)
- Cianura... și picătura de ploaie (1978)
- Totul pentru fotbal (1978) - antrenorul echipei Gloria
- Ciocolata cu alune (1978)
- Audiența (1979)
- Punga cu libelule (1981)
- Fiul munților (1981)
- Ana și „hoțul” (1981)
- De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
- Saltimbancii (1981)
- Grăbește-te încet (1982)
- Un saltimbanc la Polul Nord (1982)
- Fram (1983)
- Eroii n-au vârstă (serial TV) (1984)
- Căsătorie cu repetiție (1985)
- Promisiuni (1985)
- Vară sentimentală (1986) - Ion Gorun, paznicul cu un picior de lemn
- Duminică în familie (1988)
- Campioana (1990)
TEATRU
- Adam și Eva (27 aprilie 1963 - Teatrul Național din Cluj) - ca Actorul
- Fata fără zestre de Alexandr Ostrovski, regia Matei Alexandru (30 noiembrie 1976, teatru TV)[5]
Constantin Fugașin (n. 30 martie 1951, comuna Dârvari, județul Mehedinți, România) este un actor român.
În 1974 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secțiunea Arta actorului de teatru și film.[1] Până în decembrie 1989 practică meseria de actor. Din 1990 practică ziaristica și publicitatea timp de aproximativ 20 de ani, după care se reîntoarce la dragostea dintâi - teatrul.[2]
Constantin Fugașin a fost ales pentru a interpreta rolul lui Nicolae Ceaușescu în episodul dedicat României din serialul sovietic Soldații victoriei, ce prezenta, după un scenariu scris de Petre Sălcudeanu, actul de la 23 august 1944; liderul comunist român urma să aibă un rol principal.[1] Personajul Ceaușescu urma să apară în mai multe secvențe: o demonstrație prin fața Palatului Regal, condusă de el, o întâlnire printre gratii la Doftana între Nicolae și Elena în care cei doi se prefăceau că se sărută pentru ca „tovarășa” să-i strecoare un bilet cu indicații de la conducătorii PCR aflați în libertate, un discurs antifascist ținut în atelierul de tâmplărie din închisoare, întrerupt de un gardian ce se retrage intimidat de „privirea pătrunzătoare a tovarășului”, și o cuvântare rostită în ziua intrării trupelor sovietice în București.[1] Fugașin s-a pregătit pentru probe, rostind, fără public, un discurs atât de convingător în curtea studioului de la Buftea, încât cei care l-au auzit au crezut că vorbea însuși președintele țării.[1] Regizorul Lucian Bratu (care urma să regizeze episodul și a fost înlocuit ulterior de Doru Năstase) l-a anunțat pe actor că Nicolae și Elena Ceaușescu vizionaseră probele susținute de patru actori, iar soția liderului comunist a spus textual: «Ăsta!», alegându-l pe Fugașin pentru rolul lui Nicolae Ceaușescu, în timp ce pentru rolul ei a ales-o pe balerina Elena Dacian.[1]
Filmările au avut loc în toamna anului 1975, iar actorul, emoționat, a urat Armatei Sovietice „drum bun” în loc de „bun venit” spre spaima membrilor părții române. Regizorul serialului, Iuri Ozerov, a tăiat la Moscova un număr mare de secvențe, iar din cele 8-9 secvențe în care apărea Ceaușescu au rămas în varianta finală doar trei: procesul, scena cu gardianul de la Doftana și cea cu discursul de întâmpinare a trupelor sovietice.[1] Liderul comunist român a refuzat să-l primească în audiență pe Ozerov după ce aflase că rolul „revoluționar” îi fusese drastic diminuat și că rușii își arogau meritul răsturnării regimului antonescian. Serialul a fost lansat în iunie 1977 în URSS și a circulat în toate țările socialiste, cu excepția României.
Filmografie:
- Patima (1975) - băiatul cu invitațiile
- Bunicul și doi delincvenți minori (1976) - Doru
- Domnișoara Nastasia (1976) - Luca Lacrima
- Gloria nu cîntă (1976)[3]
- Premiera (1976) - Nichi, fiul lui Mihai și al Alexandrei Dan[4]
- Singurătatea florilor (1976) - Fănel
- Buzduganul cu trei peceți (1977) - Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul
- Războiul independenței (serial TV) - ostaș
- Soldații victoriei (serial sovietic, 1977) - Nicolae Ceaușescu[5]
- Acțiunea Autobuzul (1978) - student
- Severino (coproducție româno-est-germană, 1978)[6]
- Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) - învățătorul
- Rămășagul (1984) - Făt Frumos[7]
- A doua variantă (1987)
- Despre oameni și melci (2012) - Colan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu