6. /31 MARTIE 2022 - TEATRU/FILM

Cu Marieta Rareș

Marietta Rareș
Date personale
Nume la naștere	Marietta Ionescu
Născută	30 martie 1897  București, România
Decedată	4 februarie 1994 (96 de ani)  București, România
Cetățenie	Regatul României  Republica Populară Română  RS România  România
Ocupație	actriță
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Muzică București
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Marietta Rareș (n. 30 martie 1897, București, România – d. 4 februarie 1994, București, România) a fost o actriță română de teatru și film.

BIOGRAFIE

S-a născut la București la 30 martie 1897, cu numele de Marietta Ionescu.^[1] A debutat ca actriță în 1914, la vârsta de 17 ani, în cadrul Companiei Marioara Voiculescu - Bulandra, într-o comedie de Sacha Guitry, și a jucat în octombrie 1915 în piesa Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan.^[1] A absolvit cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București în anul 1918. A făcut parte din trupa soților Bulandra, jucând în anii 1919-1925 și 1932-1938 diferite roluri: de la tânăra ingenuă visătoare până la tipuri de femeie cochete și provocatoare.^[1] Cele mai cunoscute roluri au fost: Ketty din Heidelbergul de altădată (1918) de Wilhelm Meyer-Förster, unde a jucat alături de Tony Bulandra, subreta din Avarul (1922), alături de Lucia Sturdza-Bulandra și Maria Antonovna din Revizorul de Nikolai Gogol, alături de Velimir Maximilian în rolul Hlestakov.^[1]

A fost actriță la Teatrul Mic din București (1925-1927) și la Teatrul Fantasio din Constanța (1927-1930), unde a jucat, adesea alături de Ion Iancovescu și Gheorghe Timică, în farse și comedii bulevardiere.^[1] După un scurt popas în trupa Mariei Ventura (1931-1932), cu care a efectuat turnee în perioada de vară, a revenit în trupa soților Bulandra, unde a rămas până în 1938.^[1] A fost angajată apoi la Teatrul Național din București (1939-1941), unde a jucat alături de Ion Finteșteanu, Natașa Alexandra și Victoria Mierlescu.^[1] Regizorul Val Mugur o elogia astfel într-un program de spectacol din 1944: „A avut totuși un nenoroc Marietta Rareș în teatru. A exclus vulgaritatea prin temperament și din punctul acesta de vedere, a fost una din cele mai fără noroc actrițe la noi. Trebuie felicitată pentru acest avantaj de stil”.^[1]

Marietta Rareș a făcut parte timp de trei ani (1944-1947) din trupa Teatrului Nostru, condus de Dina Cocea, unde a jucat în piese scrise de William Shakespeare, Eugene O'Neill și Jean Anouilh, și apoi un an (1947-1948) din trupa Teatrului Odeon (în prezent studioul „C. Nottara”), condus de Marietta Sadova, unde a jucat alături de Clody Berthola, Dan Nasta, Nicolae Tomazoglu, Marietta Sadova, Liviu Ciulei, Corina Constantinescu și Dem Savu și s-a impus prin interpretarea unor roluri de compoziție în piesele Cei din urmă de Maxim Gorki și Îmi amintesc de mama de John Van Drutten.^[1]

Actorii Teatrului Odeon au fost transferați disciplinar la teatrele de stat în urma conferinței despre „libertatea creației” susținută de Alice Voinescu în primăvara anului 1948, iar Marietta Rareș a devenit actriță la Teatrul Municipal din București, condus în acea perioadă de fosta ei patroană, Lucia Sturdza Bulandra.^[1] Acolo a interpretat roluri secundare, cărora le-a conferit forță, în piese de succes precum Pescărușul lui Cehov.^[1] S-a pensionat în 1959, la vârsta de 62 de ani.^[1]

A jucat, de asemenea, în filme, fiind cunoscută mai ales prin rolul mamei lui Ghiță din La Moara cu noroc (1956), în regia lui Victor Iliu.^[1]

A obținut titlul de artist emerit.^[2] A fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate la 31 ianuarie 1994.^[1][3] A murit câteva zile mai târziu la București.^[1]

FILMOGRAFIE

• Ecaterina Teodoroiu (1921) - Ecaterina Teodoroiu
• Ecaterina Teodoroiu (1930)
• În sat la noi (1951) - soția lui Ion Lepădat
• La moara cu noroc (1955) - Bătrâna, mama lui Ghiță
• Gaudeamus igitur (1965)
• Sărutul (1965)
• Puterea și adevărul (1972)
• Cireșarii (1972) - Bunica
• Aus dem Leben eines Taugenichts(1973)
• Cine mă strigă? (1979) - Bunica
• Revanșa (1978) - mama lui Pârvu
• Cianura... și picătura de ploaie (1978) - mama lui Gheorghiu
• Lumina palidă a durerii (1981) - Tudora
• Ștefan Luchian (1981)
• Femeia din Ursa Mare (1982)
• La capătul liniei (1982) - soacra lui Iliescu
• Pădurea ne

Cu Marga Barbu

Sari la navigareSari la căutare

Marga Barbu
Marga Barbu
Date personale
Născută	24 februarie 1929[1]  Ocna Șugatag, Ocna Șugatag, Maramureș, România
Decedată	31 martie 2009 (80 de ani)[2][1]  București, România
Căsătorită cu	Eugen Barbu Constantin Codrescu
Cetățenie	România
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	actriță
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Marga Barbu (n. Margareta-Yvonne Butuc^[3][4], 24 februarie 1929, Ocna Șugatag, Maramureș – d. 31 martie 2009, București) a fost o actriță română de teatru și film.

BIOGRAFIE ȘI CARIERĂ

S-a mutat împreună cu familia în București după împlinirea vârstei de 14 ani^[5] . Prima ei mare dragoste a fost dansul și ar fi făcut orice ca să-și urmeze mama, balerină la Viena. A fost angajata Operei Române, dar la vizita medicală s-a descoperit că are o afecțiune cardiacă, fapt care a făcut-o să renunțe la ideea unei cariere de dans. Urmând diferite cursuri de actorie, dans și filozofie, alege în final actoria.

A absolvit Institutul de teatru din București în 1950. A debutat în cinematografie în 1953 („Nepoții gornistului”, în regia lui Dinu Negreanu)^[6], fiind cunoscută, în special, pentru rolurile Anița din seria „Haiducilor” și Agatha Slătineanu din seria „Mărgelatu”, dar și pentru rolul de compoziție din „Domnișoara Aurica” (regia Șerban Marinescu, 1986) pentru care a fost distinsă cu Premiul ACIN. A mai jucat, de asemenea, în „Bietul Ioanide", de Dan Pița (1980) - Premiul ACIN și „Comoara din Carpați", regizat de Cornel Todea (1975). Ultimul film în care a apărut a fost „Lacrima cerului” (1989).

A reprezentat cinematografia românească la numeroase festivaluri și evenimente internaționale: Festivalul de film de la San Sebastian (1966), Festivalul de film de la Karlovy Vary (1966), Festivalul de film de la Moscova (1969), Festivalul de film de la Sarajevo (1969), Zilele filmului în R.F. Germania (august 1968), Zilele filmului românesc în U.R.S.S. (1965), Zilele filmului românesc la Roma (1967), etc.

În afara carierei impresionante pe care a avut-o în cinematografie, Marga Barbu a fost și o mare actriță de teatru. Din 1952 și până la pensionarea sa în 1993, Marga Barbu a fost actriță la Teatrul Nottara (fostul Teatru al Armatei), unde iubitorii teatrului au putut s-o admire în roluri memorabile. Rolul său preferat din teatru a fost cel al Cleopatrei din piesa "Antoniu și Cleopatra" de William Shakespeare. A jucat exemplar roluri de comedie precum "Mâța-n sac", "Mizerie și noblețe" etc.

A fost căsătorită timp de peste 30 de ani cu scriitorul Eugen Barbu, fiind la a treia căsătorie, prima consumându-se cu un inginer textilist din Ploiești [2], iar cea de-a doua cu actorul Constantin Codrescu ^[4] .

Președintele Ion Iliescu a decorat-o pe Marga Barbu în 2004 cu Ordinul Național „Serviciul Credincios”, în grad de cavaler. Distincția i-a fost acordată ca „semn de apreciere pentru îndelungata și fructuoasa activitate artistică și pentru talentul și dăruirea puse în slujba artei spectacolului și a teatrului românesc”.^{[7][nefuncțională]}

FILMOGRAFIE

• Nepoții gornistului (1953)
• Răsare soarele (1954)
• Vultur 101 (1957)
• La Porțile Pământului (1965)
• Procesul alb (1966)
• Haiducii (1966) - Anița
• Amprenta (1967)
• Răpirea fecioarelor (1968) - Anița
• Răzbunarea haiducilor (1968) - Anița
• Facerea lumii (1971) - Irma / Gabi
• Haiducii lui Șaptecai (1971) - Anița
• Zestrea domniței Ralu (1971) - Anița
• Săptămîna nebunilor (1971) - Anița
• Urmărirea (TV) (1971)
• Ultimul cartuș (1973) - doamna Semaca
• Dragostea începe vineri (1973) - Iulia
• Tatăl risipitor (1974)
• Un august în flăcări (Serial TV) (1974) - Gerda Hoffman
• Comoara din Carpați (1975)
• Zile fierbinți (1975) - actrița Clara
• Melodii, melodii (1978) - responsabila florăriei
• Omul care ne trebuie (1979) - soția lui Șerpescu
• Drumul oaselor (1980) - Agatha Slătineanu
• Bietul Ioanide (1980) - Angela Valsamaky-Farfara - Premiul ACIN
• Cucerirea Angliei (1982) - Arlette de Falaise, mama lui Wilhelm Cuceritorul
• Trandafirul galben (1982) - Agatha Slătineanu
• Misterele Bucureștilor (1983) - Agatha Slătineanu
• Masca de argint (1985) - Agatha Slătineanu
• Colierul de turcoaze (1986) - Agatha Slătineanu
• Domnișoara Aurica (1986) - Aurica - Premiul ACIN
• Totul se plătește (1987) - Agatha Slătineanu
• Martori dispăruți (1988)
• Lacrima cerului (1989)

IMAGINI

• 
 
• 

  Colette în Gaițele de Al. Kirițescu

 
• 

  În Ultima oră de Horia Lovinescu

Cu Tamara Crețulescu

Tamara Crețulescu
Date personale
Născută	31 martie 1949 (71 de ani)[1]  București, România
Căsătorită cu	Andrei Cătălin Băleanu[*]
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Tamara Crețulescu

Tamara Crețulescu (n. 31 martie 1949, București) este o actriță română. S-a născut la 31 martie 1949 în București pe strada General Cernat nr. 2. A absolvit Liceul Teoretic Ion Neculce din București în anul 1967, obținând în fiecare an premiul întâi. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1971 cu media generala 10, fiind șefă de promoție, cu diplomă de merit. Încă din facultate și-a făcut debutul pe scenă, jucând la Teatrul de Comedie în piese precum "Alcor și Mona" după "Steaua fără nume" a lui M. Sebastian, în regia Sandei Manu sau "Cher Antoine" de Jean Anouilh. În stagiunea 1970-1971, ca studentă în anul 4 al ITC, participă la mult îndrăgitul spectacol "Divertisment 70" care s-a jucat pe scena studioului Casandra din București.

După facultate a fost repartizată automat la Teatrul Național din București unde a făcut mai multe roluri memorabile. Are peste 48 de ani de carieră la activ și printre partiturile pentru care publicul o îndrăgește se află "Un fluture pe lampă" de Paul Everac, "Dona Diana", "Jocul Ielelor" și "Danton" de Camil Petrescu, "Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, "Richard al III-lea" și "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, "Fata din Andros" a lui Terențiu, "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale sau "Exilații" de James Joyce.

În afara TNB, a jucat în "Pește cu mazăre" de Ana Maria Bamberger, regia Olga Tudorache (Theatrum Mundi, București, 2004);

În 1977 a primit Premiul de creație T.N.B. pentru rolul Elise din piesa "Acord" de Paul Everac.

Detine si premiul Uniunii Cineaștilor din România pentru rolul secundar din "O vară de neuitat", regia Lucian Pintilie arata AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru).

A jucat în primul serial de televiziune produs de HBO în România, În derivă, cu o durată totală de aproximativ 4 ore, alături de Marcel Iureș și alți tineri actori îndrăgiți.^[2]

În stagiunea curentă 2020 joacă în spectacolul "Tectonica sentimentelor", potrivit site-ului Teatrului Național "I.L. Caragiale din București"

Între anii 1996-1999, a fost profesor asociat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" București.

În 2005, Ministerul Educației și Cercetării i-a acordat Diploma de Doctorat, examenul fiind susținut cu teza "Condiția actorului în secolul XX",.arată www.cinemagia.ro.

Roluri pe care le-a avut în film au fost: Maria în "Ce lume veselă!", regia Malvina Urșianu, 2002; Nora în "Aici nu mai locuiește nimeni", regia Malvina Urșianu, TV, 1995; a fost Bertha în "Ciprian Porumbescu", regia Gheorghe Vitanidis, 1972. Pe marele ecran, Tamara Crețulescu a mai apărut în filme precum: "O vară de neuitat" de Lucian Pintilie, 1994; "Zăpada era caldă" de Constantin Văeni, 1993; "Vacanța cea mare", regia Andrei Blaier, 1988; "Din prea multă dragoste", regia Lucian Mardare, 1985; "Destine romantice", regia Haralambie Boroș, 1981; "Ora zero" de Nicolae Corjos, 1976; "Vis de ianuarie", regia Nicolae Oprițescu, 1975; Muntele ascuns", regia Andrei Băleanu, 1974; "Despre o anume fericire", regia Mihai Constantinescu, 1973

FILMOGRAFIE

• Astă seară dansăm în familie (1972)
• Ciprian Porumbescu (1973) - Berta Gorgon, fiica pastorului
• În derivă (românesc, 2010)
• Logodnicii din America(românesc, 2007)
• Ce lume veselă (românesc, 2003)
• Vacanța cea mare (românesc, 1988)
• Din prea multă dragoste (românesc, 1986)
• Ora zero (românesc, 1979)

TEATRU

• Doamna Pommeray - „Tectonica sentimentelor" de Eric Emmanuel Schmitt, regia Nicolae Scarlat, 2009
• Shirley – „Shirley Valentine” de Willy Russell, regia Liliana Cîmpeanu, 2003
• Actrița - „Audiție pentru Medeea” de Olga Delia Mateescu, regia Silviu Jicman, 2001
• Larissa - „O batistă în Dunăre” de Dumitru Radu Popescu, regia Ion Cojar, 1997
• Anna Petrovna (Generăleasa) - „Platonov” de A.P. Cehov, regia Ivan Helmer, 1994
• Melanie - „Familia lui John” de Simon Gray, regia Ivan Helmer, 1993
• Bertha - „Exilații” de James Joyce, regia Ivan Helmer, 1992
• Debby - „Cine are nevoie de teatru?” de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Șerban, 1990
• Mira - „Capcana” de Platon Pardău, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1989
• Natalia - „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1988
• Funcționara de la ghișeu - „Domnul Valentino” de Borislav Pekic, regia Horea Popescu, 1987
• Maria Sinești - „Jocul Ielelor” de Camil Petrescu, regia Sanda Manu, 1986
• Viola - „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1984
• Prezentator, Ziarist, Țiganca cântăreață - „Ploșnița” de Vladimir Maiakovski, regia Horea Popescu, 1982
• Rosita - „Cavoul de familie” de Pierre Chesnot, regia Sanda Manu, 1980
• Zoe Trahanache – „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979
• Liuba – „Fanteziile lui Fariatiev” de Alla Socolova, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1979
• Fata din Andros – „Fata din Andros” de Terențiu, regia Grigore Gonța, 1978
• Asistenta medicală – „Autobiografie” de Horia Lovinescu, regia Cornel Todea, 1978
• Rhea – „Romulus cel Mare” de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977
• Sybil Greame – „Zoo sau asasinul filantrop” de Jean Vercors Bruller, regia Mihai Berechet, 1976
• Prințul de Walles – „Richard al III-lea” de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976
• Louise Jelly – „Danton” de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974
• Țugulea Moghilă – „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, 1973
• Dona Laura – „Dona Diana” de Camil Petrescu, regia Victor Moldovan, 1973
• Varvara – „Furtuna” de Aleksandr Nikolaevich Ostrovski, 1973
• Hannerore Baumgarten – „Un fluture pe lampă” de Paul Everac, regia Horea Popescu, 1972
• Tânăra – „Iadul și pasărea” de Ion Omescu, regia Alexandru Finți, 1972
• Fana – „A doua față a medaliei” de Ion Dezideriu Sârbu, regia Ion Cojar, 1973
• Ioana Boga - „Surorile Boga” de Horia Lovinescu, regia Sorana Coroamă Stanca, 1971
• Marina - „Pește cu mazăre” de Ana Maria Bamberger, regia Olga Tudorache
• Eleva - „Alcor și Mona” după „Steaua fără nume” a lui Mihail Sebastian, regia Sanda Manu
• „Cher Antoine” de Jean Anouilh, regia lui Lucian Giurchescu - debut