joi, 27 octombrie 2022

 6. /28 OCTOMBRIE 2022 - TEATRU/FILM



MIHAIL SORBUL
Mihail Sorbul
Mihail sorbul.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Botoșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Specie literarăteatru  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihail Sorbul (pseudonimul lui Mihail Smolski, n. , Botoșani, România – d. , București, România)[1] a fost un autor dramatic și romancier român din perioada interbelică. A fost elev la clasa prof. C. Nottara. A lucrat ca secretar de redacție la Convorbiri critice. Inspector la Inspectoratul Propagandei Teatrale în Banat 1924.

Diploma de absolvire a liceului Sf. Sava din București
Mihail Sorbul la bătrânețe

OPERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Împreună cu Liviu Rebreanu a editat revista Scena (1906). S-a impus cu piesele:

  • Patima roșie - comedie tragică în 3 acte
  • Dezertorul - comedie tragică în 3 acte
  • Letopisețul - dramă istorică
  • Eroii săi sunt băieți de bani gata din high-life-ul bucureștean, fără griji materiale, este o lume preocupată de aventuri amoroase, jocul de cărți și petrecerile cu șampanie.
  • Criticii compară piesa Patima roșie cu piesele scrise de Ibsen și Gorki.

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Eroi noștri (1906)
  • Letopiseți (1914)
  • Patima roșie (1916)
  • Dezertorul (1917)
  • Prăpastia (1920)
  • Praznicul calicilor
  • A doua tinerețe (1922)
  • Baronul
  • Răzbunarea (1918)
  • Coriolan Secundus

ROMANE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • Adevărul și numai adevărul
  • O iubești?
  • Mângâierile panterei

























Mihail Sorbul - Patima Rosie (1965)

"A doua tinerețe" de Mihail Sorbul [Teatru radiofonic] (1991)




EUGEN MANDRIC, producator, regizor, scenarist de film, scriitor, publicist

Biografie Eugen Mandric

Imagini pentru eugen mandric
Eugen Mandric (n. 28 octombrie 1930, Dângeni, județul Botoșani - d. 2000, București) a fost un publicist, scenarist și producător de film român. A îndeplinit funcția de diretor al Casei de Filme Trei
S-a născut la 28 octombrie 1930, în satul Dângeni din județul Botoșani. A fost redactor-șef al revistei „Cinema”, director general al Studioului Cinematografic București și al Casei de Filme 3, redactor la Studioul de filme documentare „Al. Sahia” din București, comentator și realizator de jurnale de actualități.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În anii realismului socialist, criticul Sami Damian, impresionat de reportajele lui Eugen Mandric, vedea în acesta un prozator înzestrat:[2]
·         Apanajul lui Eugen Mandric rămâne încrederea adâncă în adevărul luptei partidului, credința simplă și cinstită în victoria socialismului. Învățat de partid să recunoască și să iubească mugurii sufletului nou, Eugen Mandric nu rătăcește prin meandrele confuziilor ideologice. Cu îndrăzneală comunistă sânt relevate dificultățile luptei, complexitatea sarcinii de a educa oameni, extirpând vestigiile trecutului.
Filmografie
Scenarist
·         Lupeni '29 (1964) - în colaborare cu Mircea Drăgan și Nicolae Țic
·         Buzduganul cu trei peceți (1977)
·         O lume fără cer (1981) - în colaborare cu Nicolae Țic
Producător delegat
·         Steaua fără nume (1966)
Actor
·         Ilustrate cu flori de câmp (1975) - nuntaș
Scrieri
·         Drumuri (Ed. Tineretului, București, 1954)
·         Campanie de primăvară. Pe teren (E.S.P.L.A., București, 1956)
·         Lupeni ’29 (Ed. Meridiane, București, 1963) - scenariu de film realizat împreună cu Nicolae Țic și Mircea Drăgan

ARO - Floarea de stâncă (@Arhiva TVR)







ILARION CIOBANU
Ilarion Ciobanu
Ilarion Ciobanu.jpg
Date personale
Născut28 octombrie 1931
Ciucur, județul interbelic Tighina, România -- astăzi Ciucur-Mingir, raionul Cimișlia, Republica Moldova
Decedat (76 de ani)
București,  România
Cauza decesuluicancer de laringe[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
actor de film
jucător de rugby în XV[*] Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Roluri importanteGerula, Stroe Buzescu, cârmaciul Gherasim, Traian Brad, comisarul Roman
Alte premii
Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor[*] (2004)[1] Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ilarion Ciobanu (n. 28 octombrie 1931, Ciucur, județul interbelic Tighina, România – d. 7 septembrie 2008, București, România) a fost un actor român celebru. A semnat, de asemenea, regia a două filme. În anii 1950 a avut și o carieră de rugbist. A fost singurul actor român care s-a dedicat în totalitate filmului.[2]

VIAȚA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Ilarion Ciobanu s-a născut la Ciucur-Mingir, în Tighina (acum raionul Cimișlia), pe atunci parte a României. A copilărit la Constanța, pe malul mării. La 12 ani a intrat băiat de prăvălie, după care o urmat "o lungă caravană de meserii: hamal, țăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, șofer, marinar, pescar"[3] până în anul 1958, când intră la IATC, pe care însă nu l-a absolvit[4], pentru că a avut de ales între a face "Setea" și a urma institutul.

CARIERA SPORTIVĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Ca rugbist și-a făcut debutul în 1948, la Știința București, sub îndrumarea antrenorului Gustav Fanella. Se transferă apoi la Dinamo București, unde cunoaște consacrarea ca sportiv. Ultima parte a carierei a petrecut-o la Progresul București (1959-1962). Jucător de linia a II-a, cunoscut de apropiați sub porecla „Claris”, Ilarion Ciobanu era socotit atunci un înaintaș de temut, greu de trecut, pe cât de dur în sensul bun al cuvântului, pe atât de corect.[5]

CARIERA ARTISTICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Casa din București în care a locuit Ilarion Ciobanu

Debutul cinematografic al actorului s-a produs la vârsta de 30 de ani în filmul Setea, în care a jucat alături de Ion Besoiu și Amza Pellea, respectiv alături de Ștefan Ciubotărașu și George Calboreanu în Omul de lângă tine. Au urmat apoi mai bine de 60 de filme în care actorul Ilarion Ciobanu a deținut roluri principale. A fost, de asemenea, regizor al filmelor Omul de lângă tine și Mara. După 1989, Ilarion Ciobanu a continuat să joace doar ocazional, în filme precum ar fi Crucea de piatră - Ultimul bordel, Terente - Regele bălților, Tancul și Bored.

La Prima ediție a Festivalului Internațional de Film București, BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelență pentru contribuția sa în arta cinematografiei, moment în care cei prezenți l-au aplaudat în picioare minute în șir.[necesită citare]

Ilarion Ciobanu a decedat în dimineața zilei de 7 septembrie 2008, răpus de cancer faringian [6]. Potrivit propriei dorințe, corpul său a fost incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești,[7] iar cenușa a fost aruncată în Marea Neagră.[8]

Ilarion Ciobanu a avut trei soții. Prima soție, o profesoară de franceză, a doua soție, Tamara Barna, iar a treia, Marion Ciobanu. Din ultima căsătorie are un fiu, Ioachim.[9]

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

PUBLICAȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • Un far la pensie, Editura Junimea, 1980

PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Ilarion Ciobanu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[10]

Biografie
Celebrul actor român Ilarion Ciobanu s-a născut pe 28 octombrie 1931 în comuna  Ciucur din Tighina şi a decedat pe 7 septembrie 2008 la Bucureşti, suferind de un cancer faringian. De o forţă creativă imensă, original şi cu un farmec aparte, avea o rigoare şi o seriozitate deosebită, apreciată atât de colegii lui de breaslă, cât şi de marele public.Avea 28 de ani si era student la actorie în anul întâi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti când și-a făcut debutul in cinema cu filmul Setea, regizat de Mircea Drăgan, fiind apoi exmatriculat pentru absențele cauzate de filmări și pentru ca oricum ”nu are talent”, cum considera profesorul său de actorie. In Setea, alături de alţi mari actori, ca George Calboreanu, Amza Pelea sau Ion Besoiu, a realizat o creaţie actoricească memorabilă. De altfel filmul a luat Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova şi a fost nominalizat pentru Marele Premiu în 1961.Au urmat apoi mai bine de 60 de filme în care actorul Ilarion Ciobanu a deţinut roluri principale. A jucat în anii '80 roluri în filme istorice ca Baltagul, Răscoala, Columna,  Mihai Viteazul etc. A interpretat în seria de filme a lui Sergiu Nicolaescu cu comisarul Moldovan rolul Mihai Roman, pentru care a intrat în evidenţa securităţii cu numele de cod „Cora”. Ulterior, în miniseria TV de mare succes Toate Panzele sus, i-a dat viaţă personajului Gherasim. Şi astăzi ecranizarea romanului lui Radu Tudoran este difuzată pe diferite posturi de televiziune. Printre rolurile importante ale lui Ilarion Ciobanu se numără şi cele din primele westernuri româneşti, în regia lui Dan Piţa şi Mircea Veroiu: Profetul, aurul şi ardelenii, Artista, aurul şi ardelenii etc., filme de un real succes la public.A fost, de asemenea, regizor al filmelor Omul de lângă tine şi Mara.Singurul actor român care nu a păşit vreodată pe scena unui teatru, după 1989 joacă doar ocazional, rămânând în amintirea cinefililor ca un dur cu inimă, de o modestie şi bun simţ rar întâlnite.Fiul său, regizorul Ioachim Ciobanu, este cel care îi încredinţează ultimul său rol, în filmul Bored (2004), fiind cea de-a cincea peliculă în care joacă după Revoluţie. În acelaşi an, Ilarion Ciobanu a primit un premiu pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de film Bucureşti. După ce, în iulie 2008 capătă o nepoţică, pe Clara Ioana, fiica lui Ioachim, avea toate motivele să trăiască, dar boala nemiloasă l-a luat cu puţin înainte de a împlini 77 de ani.

FILME CU ILARION CIOBANU

Ascunde





Terente, regele bălţilor




DINA COCEA

Biografie
Fiica scriitorului N.D. Cocea, celebru avocat, scriitor, jurnalist și publicist român. și a Floricăi Mille,o fiinta de o frumusete rapitoare, pe care a iubit-o si care si-a iubit cu o dragoste aproape coplesitoare fiica (fiica lui Constantin Mille, ziarist, nuvelist, poet, avocat și militant socialist roman, un adevarat activist prominent pentru apărarea drepturilor omului.).

Dina Cocea s-a născut la București la data de 27 noiembrie 1912. O femeie distinsă și un om cu totul deosebit, care a trăit "o viață intensă", o apariție elegantă în teatru și televiziune in cei aproape 70 de ani de activitate, Dina Cocea a demonstrat că este nu numai o actriță de mare talent, dar și un bun director de instituții teatrale, o personalitate cu o cultură deosebită, un publicist de succes, un pedagog și unul dintre oamenii care au ajutat la modernizarea teatrului românesc.

Parintii ei au divortat curand cand ea avea cam 8 ani si a copilarit mai mult in casa bunicului sau din Bucuresti, tatal mamei. O casa mare si frumoasa, care mai exista si azi, undeva pe langa gradina Icoanei.

Bunicii nu o prea lasau sa se duca pe la tata. Acolo era o viata cam... boema, cum ziceau ei, nu se cadea ca o fetita sa creasca in atmosfera aceea. Tatal sau a avut patru copii cu patru neveste: pe Dina, pe Tanti Cocea, pe Maria si un baiat: Radu. Intr-un fel sau altul, ei, copiii, l-au mostenit pe tata la frumusetea lui. Nu era inalt, dar a fost foarte frumos in tinerete, superb ca barbat... si cu multe succese la femei...
Asa ca a copilarit in preajma bunicului, un om foarte sever si foarte disciplinat.

Un intelectual de forta, de la care, fara sa-si dea seama, a invatat multe. De altfel, mama s-a remaritat si ea curand, ea ramanand la bunici, pana la 14 ani cand au plecat cu totii la Paris, unde a fost inscrisa la un pension de maici. Dupa moartea bunicului in 1927, a plecat din nou la Paris, la studii, si atunci a locuit la matusa sa, la Alisa... Atunci a vazut foarte mult teatru... A si luat lectii particulare de actorie, de la niste actrite frantuzoaice... Alisa facea dupa cum stiti o mare cariera la Paris... A jucat pana dupa razboi... A avut ca parteneri actori mari: Harry Baur, Pierre Fresnay. Ea a creat rolul fetei din "Parintii teribili".

Nepoata a celebrei actrite pariziene Alice Cocea si matusa a regizorului Dinu Cocea, ea nu este doar o actrita referinta. Sora ei vitrega, actrita Tanți Cocea a fost o actrita foarte buna, tinuta in umbra pentru ca a fost facuta cu "femeia in casa"...

Biografia "Reginei teatrului romanesc" ar putea constitui sute de pagini de roman autobiografic ori de "jurnal" pasionant.

Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934. Debutul în România și l-a făcut la Teatrul „Comedia” din București, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.

Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul " La jeune fille d'une nuit". Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul "O noapte de pomină", după care au urmat apariții în filmele "Neamul Soimăreștilor", "Ștefan cel Mare", "Cantemir" sau "Iancu Jianu". Între anii 1941 - 1949 a fost director la Teatrul Nostru și la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952 - 1962 a fost decan al Facultății de Teatru, printre elevii săi de marcă numarandu-se Marin Moraru și Gheorghe Dinică..

Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de ONU și UNESCO.

Între 1979 și 1989 a fost Președinta Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale.
De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică o carte autobiografica : Destainuiri crepusculare" in care se intreaba " Unde ești, responsabilul meu cu fericirea?Te caut in tot locul, in cartea pe care o citesc, la teatru, pe stradă, in ochii prietenilor, in trandafirii proaspăt culeși... Dar mai presus de orice, te caut in mine"., scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate.
Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.
Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A încetat din viață la vârsta de 96 de ani (28 octombrie 2008) in Bucuresti in urma unui stop cardiac.


Dina Cocea
Dina Cocea.jpg
Date personale
Nume la naștereMaria Constantina Cocea
Născută27 noiembrie 1912
București, România
Decedată (95 de ani)
București, România
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Cocea și Florica Mille
Frați și suroriTanți Cocea
Căsătorită cuMihai Brediceanu
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
profesoară universitară[*]
actriță de teatru[*]
actriță de film Modificați la Wikidata
Roluri importante1. Neamul Șoimăreștilor - Doamna Elisabeta Movilă
2. Ștefan cel Mare -sultana Mara Branković
Debut1935 - Yvette în „Adevăratul Iacob” la Teatrul „Comedia” din București
Alte premii
1962 - Artist Emerit
1967 - Ordinul Muncii Clasa a II-a
1967 - Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a
2002 - Ordinul național Steaua României
Doctor honoris causa al IATC
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Maria Constantina (Dina) Cocea (n. 27 noiembrie 1912, București – d. 28 octombrie 2008, București) a fost o actriță română. A desfășurat o prestigioasă activitate teatrală la Teatrul Național București și Teatrul Național Radiofonic, având apariții rare, dar memorabile, pe micul sau marele ecran.

DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Fiică a scriitorului N.D. Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille), Dina Cocea s-a născut la București la data de 27 noiembrie 1912. Sora ei a fost viitoarea actriță Tanți Cocea (1909-1990).

Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934[1]. Debutul în România și l-a făcut la Teatrul „Comedia” din București, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.

Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul La jeune fille d'une nuit[2]. Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul O noapte de pomină, după care au urmat apariții în filmele Neamul Șoimăreștilor, Ștefan cel Mare, Cantemir sau Iancu Jianu.

Unii apropiați au afirmat că Dina Cocea a frecventat intimitatea baronului Manfred von Killinger (în perioada cât acesta a fost ambasador al Germaniei în România), apoi pe cea a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (cu care ar fi avut o legătură discretă).[3][4]

Între anii 1941-1949 a fost director la Teatrul Nostru și la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952-1962 a fost decan al Facultății de Teatru. Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de ONU și UNESCO. Între anii 1979 și 1989 a fost președintele Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale. Dina Cocea a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1965 - 1969.[5]

De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate.

Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.

Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A încetat din viață cu o lună înainte de a împlini vârsta de 96 de ani.[6]

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”[7] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[8] și clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[9]

A primit titlul de Artist Emerit (1962).[10]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit Dinei Cocea la 29 noiembrie 2002 Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.[11]

FILATELIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Portretul actriței Dina Cocea, pe o marcă poştală emisă în anul 2006
  • Seviciile poștale ale României au pus în circulație, în anul 2006, o marcă poștală, cu valoarea nominală de 1,50 lei, purtând portetul actriței Dina Cocea, în seria Mari actori români contemporani.













FILME CU DINA COCEA



FILME REGIZATE DE DINA COCEA



RETROARHIVA - DINA COCEA


Micii burghezi - Teatru Tv Romanesc (1973)




COSMIN ȘOFRON

Imagini pentru cosmin șofron
Imagini pentru cosmin șofron
Cosmin Șofron
Date personale
Nume la naștereCosmin Sebastian Șofron
Născut (51 de ani)
București
PărințiIon Șofron
Maria Șofron
Frați și suroriCristian Șofron
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor și regizor
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cosmin Șofron (n. 28 octombrie 1969, București) este un actor și regizor român de teatru și televiziune.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Cosmin Șofron este actor și regizor român și s-a născut în București, pe 28 octombrie 1969. Numele său întreg este Cosmin Sebastian Șofron. Părinții săi au fost: tatăl Ion, colonel în armata română (1931-2002), și mama Maria, lucrător comercial (1937-2010).

Fratele său, Cristian Șofron, născut pe 9 mai 1958 este tot actor, și este arhicunoscut pentru rolul "Mihu" din "Toate pânzele sus", dar și pentru copilul din "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte", unde a jucat alături de Amza Pellea.

A urmat cursurile școlii generale 121 din București, apoi liceele PTTR și Tudor Vladimirescu. A fost înrolat ca militar în toamna anului 1988, la o unitate militară din Slobozia, iar Revolutia din 1989 l-a prins încă satisfăcându-și stagiul militar, la CCA București.

A jucat în filme încă de la vârsta de 7 ani, sub îndrumarea regizorului Lucian Bratu, apoi a Mariei Callas-Dinescu, Nicu Stan, Nicolae Corjos, Sergiu Nicolaescu, și mulți alții. A absolvit Academia de Teatru și Film București (actuala UNATC) în 1997, la clasa profesorilor Alexandru Repan, Mitică Popescu, Victor Ștrengaru.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

2003 – „Soriani" în filmul artistic co-producția franco-română „La Femme De L’Ombre”, scenariul Anne Landois, regia Gérard Cuq.

2001 – „Hoțul" în filmul artistic de lung metraj „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, scenariul și regia Sinișa Dragin;

1998 – "Cedric" în filmul artistic co-producție româno-franceză „Rendez-vous avec la mort”, scenariul Philippe Isard și Christian Francois, regia Christian Francois;

1998 – „căpitanul Emil" în filmul artistic „Triunghiul Morții”, scenariul și regia Sergiu Nicolaescu;

1998 – „Vlathos" în filmul artistic co-producție româno-canadiană „Space Vampires”–scenariul Mark Collier, regia Martin Wood;

1997 – „Polițistul” în filmul artistic de lung metraj „Homicide conjugal”, co-producție francezo-română, scenariul Eric Assous, regia Gerard Cuq;

1997 – „Paramedic” în filmul artistic de lung metraj „The Midas Touch”, co-producție americano-română, scenariul Keith Estrada și Peter Fedorenko, regia Peter Manoogian;

1997 – „prietenul Sofiei” în filmul artistic de lung metraj „The Vampire Journals”, co-producție americano-română, scenariul și regia Ted Nicolaou;

1993 – „Cosmin" în filmul artistic „Liceenii în alertă”, scenariul George Șovu, regia Mircea Plângău;

1985 – „Traian" în filmul artistic de lung metraj „Marele premiu”, scenariul Chiril Tricolici, regia Maria Callas-Dinescu;

1983 – „Dan" în filmul artistic de lung metraj „Vreau să știu de ce am aripi”, scenariul Ioan Grigorescu și Nicu Stan, regia Nicu Stan;

1981 – rol în serialul de televiziune „Lumini și umbre”, regia Andrei Blaier;

1976 - debut în film – rol principal în filmul „Ritmuri”, scenariul și regia Lucian Bratu;

TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Din activitatea sa în teatru:

2012 rol principal și regizor secund al spectacolului „Trei prințese fermecate” de Cristian Pepino la teatrul „Masca”, regia Cristian Pepino;

2011 "Angelo" în spectacolul "Comedia erorilor" de W. Shakespeare la Teatrul Masca, regia Mihai Mălaimare;

2011 "Arlecchino" în spectacolul "Bădăranii" ("I quatro rusteghi") după Carlo Goldoni la Opera Natională din București, regia Peter Pavlik;

2010 "Pantalone" în spectacolul "Îndrăgostiții" la Teatrul "Masca" ; scenariu și regia Michelle Modesto Cassarin;

2010 "Soldatul" în spectacolul "Prințesa din Castelul de aramă" la Teatrul "Masca", regia Marius Pepino;

2010 - "Pantalone" și regizor secud al spectacolului "Anselmo" la teatrul Nottara din București, regia Mihai Gruia Sandu;

2009- "Arlecchino" în spectacolul „Don Pasquale” la Opera Națională din București;

2006 - "Jules Verne" în spectacolul „Marginea Eternității” la teatrul BULANDRA - spectacol transmis de televiziunea Alfa TV;

2005 - "Gigel" în spectacolul „În luptă cu TAGATA” la teatrul EXCELSIOR - scenariul Ion Lucian și Mircea Anca, regia Mircea Anca;

2004 - "Prâslea" în spectacolul „Prâslea și merele de aur” la teatrul EXCELSIOR- scenariul și regia Mircea Anca;

2004 - "Peter Munk" în spectacolul „Inimă de piatră” la teatrul EXCELSIOR - scenariul Ion Lucian, regia Vasile Manta;

2002 – "Scenaristul" în spectacolul „Zadarnicele chinuri ale unui scenarist” la teatrul ACT, scenariul Teodora Herghelegiu, regia Gabriel Coveșeanu;  

2002 – rol în spectacolul „Toți bărbații sunt curve” la clubul „PROMETHEUS” – scenariul David Mamet, regia Florin Piersic Jr.;

2000 – "Ștefan Vardia" în spectacolul „Nota zero la purtare” la teatrul C. Tănase –  scenariul Octavian Sava, regia Ion Lucian;

1999 – "Aladin" în spectacolul „Aladin și lampa sa” la teatrul EXCELSIOR – scenariul Al. Andy Kessler, regia Ion Lucian;

1998 – "Comisul Cățeleanu" în spectacolul „Viforul” după B.St. Delavrancea, la teatrul NOTTARA – regia Alexandru Darie;

1998 – dublu rol "Castor" și "Polux" în spectacolul „Ah, bacalaureatul” după „Fata Morgana” de D. Solomon, la TEATRUL NAȚIONAL BUZĂU – regia Ion Lucian;

1997 – "Arlecchino" în spectacolul „All’improvisso” la teatrele CASANDRA și NOTTARA –scenariul și regia Mihai Gruia Sandu;

1997 – "Shawn Keogh" în spectacolul „Playboy” la TEATRUL NAȚIONAL BUCUREȘTI – după „Năzdrăvanul Occidentului” de John Millington Singe, regia Nona Ciobanu;

1996 – mai multe roluri în spectacolul „Ultimele Știri” la teatrul BULANDRA – scenariul Adrian Dohotaru, regia Mara Pașici;

1995 – "Baronul" în spectacolul „Thomas Becket” de Jean Anouilh la teatrul NOTTARA –regia Alexandru Repan;

1995 – "Weston Hurley" în spectacolul „5-th OF JULY” la teatrul româno-american EUGENE O’NEIL – scenariul Landford Wilson, regia Elliot Swift;

1992 – rol fără nume în spectacolul „A murit moartea, măi” la teatrul MASCA – scenariul și regia Mihai Mălaimare;

1991 – "Funcționar" în spectacolul „Mantaua” după Gogol la teatrul MASCA – scenariul și regia Mihai Mălaimare;

1990 – "Nino" în spectacolul „Clovnii” la teatrul MASCA –scenariul și regia Mihai Mălaimare;

1988 – debut în teatru – mai multe roluri în spectacole de revistă la „Estrada Armatei” sub îndrumarea regizorală a lui Nicolae Frunzetti;

ACTIVITATE ÎN TELEVIZIUNE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Actorul și regizorul Cosmin Șofron are o bogată activitate artistică atât în radio cât și în televiziune. Din colaborările sale în televiziune amintim:

-  prezentator al emisiunii „Jumătatea ta” 1999-2001, emisiune zilnică - T.V.R.1;

-  prezentator al emisiunii „Cazuri și necazuri în dragoste”  - 1996-1999, T.V.R.1;

-  prezentator al emisiunii „5 the best” - 1998, TVR 1;

- "Cocoșul"în piesa de televiziune „Începutul sfârșitului”  -regia Domnița Munteanu;

- "Studentul" în piesa de televiziune „Capul de rățoi”  -regia Constantin Dicu;

- "Ștefan Vardia" în piesa de televiziune „Nota zero la purtare”, scenariul Octavian Sava, regia Ion Lucian; - 2005

Începând cu anul 1995 ia parte la mii de dublaje pentru desene animate și filme artistice de lung metraj, fiind una dintre cele mai cunoscute voci din România.

Este deasemeni unul dintre cei mai cunoscuți și respectați regizori de dublaj, cu una dintre cele mai de invidiat cariere în acest domeniu. El este vocea 'Bestiei" din "Frumoasa și bestia", a lui "Marty" din seria "Madagascar", a lui "Igor" din „Igor”, "Tulio" din „Rio”, "Flint Lockwood" din "Stă să plouă cu chiftele" și multe, multe alte voci;

Este regizorul de dublaj al unor filme de desene animate celebre, cum ar fi: "Cartea Junglei", "Tinkerbell (Clopoțica)", "Madagascar", "Kung Fu Panda", "Fabrica de râs a lui Mickey", "Fabrica de râs a lui Goofy", "Robin Hood", "Atlantis-Imperiul dispărut", "Mulan", "Lilo si Stitch", ''Dumbo'', ''Arthur", "Toată lumea il iubeste pe Mickey Mouse", "Mickey îl salvează pe Moș Crăciun", "Igor", "Ice Age", "Cum să-ți dresezi dragonul" și altele, cât și al filmelor artistice "Întâlnire cu un star", "Fetele de la lăptărie (Cow Belles)", "Întâlnire cu un vampir", "The Ride (Cursa)", "Halloween Town", și altele.

Cosmin Sofron


Cosmin Sofron-Charles Baudelaire-Bijuteriile


la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...