1. /12 IANUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente, Nașteri

 Evenimente

·         1483: Are loc căsătoria Olenei (numita la Moscova Elena Volosanca, adica românca), fiica lui Ştefan cel Mare al Moldovei, cu Ivan cel tînăr, fiul şi moştenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea cel mare (1482-1505). Domniţa Elena (Olena), fiica lui Ștefan cel Mare şi a Evdochiei de Kiev, s-a născut la Suceava si  nu se cunoaște cu certitudine data nașterii sale (1464/1466). Prin anii 1480-1481 se pomeni voievodul Ştefan al Moldovei cu o delegaţie a ţarului Moscovei Ivan Vasilievici al III-lea, care venea să-i ceară mîna domniţei lui, Olena (Elena), pentru fiul său Ivan cel tânăr, mostenitorul tronului. Mihai Pleştev, trimisul ţarului, a sosit la Suceava cu o numeroasă şi strălucită întovărăşire de boieri moscoviţi şi cu împuternicirea de-a săvârşi logodna, ca procurator al tânărului Ivan. Urmară ospeţe şi serbări şi domniţa Elena porni, prin Polonia, înspre destinul ei. Ştefan vodă îi dădu trei boieri s-o întovărăşească: Lascu, Sînger şi pe Gherasim cu jupînesele lor. Regele Cazimir al Poloniei o primi pe tînăra domniţă moldoveancă şi pe însoţitorii ei asa cum se cuvenea viitoarei ţarine moscovite, dându-i bogate daruri, şi alaiul domnesc porni mai departe, ajungând la Moscova de postul Sfântului Filip. Acolo, tânăra domniţă fu dusă întâi într-o mănăstire, unde prin mijlocirea mamei ţarului, făcu cunoştinţă cu logodnicul ei, iar de bobotează avu loc nunta. Din această căsătorie s-a născut doi ani mai tîrziu  un fiu, Dumitru (Dmitri), devenit la 15 ani  cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului. 

·         1528: A fost incoronat Gustav I (născut Gustav Eriksson), rege al Suediei , din 1523 ( d. 29 septembrie 1560), până la moartea sa. A fost primul monarh al Casei de Vassa, o influentă familie nobilă care va devenit casa regală a Suediei în secolele XVI și XVII. Gustav I a fost ales regent în 1521, după rebeliunea împotriva regelui Christian al II-lea al Danemarcei, liderul Uniunii Kalmar care controla cea mai mare parte din Suedia acelor vremi.

·   1669 - A apărut în Franța lucrarea lui Nicolae Milescu Spatarul,“Ecrit d’un Seigneur moldave” („Scriere a unui senior moldovean”), prima scriere a unui român publicată la Paris.

Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (n. 1636, Vaslui – d. 1708, Moscova) cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În 1667, pe când se găsea la Stockholm, la cererea ambasadoruIui Franței în Suedia, marchizul Arnauld de Pomponne, Nicolae Milescu a scris un scurt tratat dogmatic-apologetic, în care expunea învățătura ortodoxă despre prefacerea Sfintelor Daruri. A fost redactat în latinește și greceste și intitulat Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id est sensus Ecclesiae Orientalis, scilicet graece de transsubstantione Corporis Domini, aliisque controversial… (Manual sau Steaua Răsăritului strălucind în Apus adică părerea Bisericii răsăritene ortodoxe despre prefacerea Trupului Domnului și despre alte controverse…).

Trimisă la Paris, lucrarea a fost publicată în versiune latină de Antoine Arnaluld și Pierre Nicole în volumul lor intitulat La perpetuite de la foi de I’EgIise catholique touchant I’Eucharistie (1669), ca răspuns pastorului calvin Jean Claude; era prezentată sub titlul: Ecrit d’un seigneur moldave sur la croyance des grecs. Era a doua operă românească publicată în Apusul Europei, după Mărturisirea Iui Petru Movilă.

·  1742 - Constantin Mavrocordat stabileste obligatiile taranilor moldoveni asezati pe mosiile manastirilor; claca acestora este fixata la 12 zile anual. Hotararea este confirmata la 15 ianuarie 1744.

Constantin Mavrocordat – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol – d. 23 noiembrie 1769, Iași) a fost domn al țărilor române. În Țara Românească a domnit de șase ori: septembrie 1730 – octombrie 1730; 24 octombrie 1731 – 16 aprilie 1733; 27 noiembrie 1735 – septembrie 1741; iulie 1744 – aprilie 1748; c. 20 februarie 1756 – 7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761 – martie 1763 și în Moldova de patru ori: 16 aprilie 1733 – 26 noiembrie 1735; septembrie 1741 – 29 iunie 1743; aprilie 1748 – 31 august 1749 și 29 iunie 1769 – 23 noiembrie 1769.

(…) Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv.

Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie.

În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins. În același an, 1735, la un an de la aprinderea luminilor primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, fondează la Iași, Loja Moldova.

·  1820 - În Anglia este înfiintata Royal Astronomical Society.

Sediul Royal Astronomical Society, Londra – foto: ro.wikipedia.org

Societatea Astronomică Regală sau Royal Astronomical Society (RAS) este o societate științifică care susține cercetarea în domeniul astronomiei, fondată la Londra în 1820. Inițial s-a numit Astronomical Society. Numele actual i-a fost acordat de regele William al IV-lea (1830-1837).

Royal Astronomical Society – foto: pinterest.com

RAS este membră a Uniunii Astronomice Internaționale.

·         1840: Eforia Școalelor emite  actul prin care se decide ca țiganii au dreptul de a invața alaturi de toți ceilalți cetațeni. Initiata in anul 1814 printr-un hrisov al lui Ion Voda Caragea, continuata prin actiuni ale lui Grigore Ghica (1828), organizarea scolilor satesti isi capata o concretizare prin ,,Regulamentul  scolar din anul 1833. Acest regulament prevedea si organizarea unor ,,Eforii a scolilor satesti”. Organizate dupa 1834 si in special dupa 1838, aceste scoli erau subventionate de comunitatea locala care asigura localul, lemnele de foc si platea invatatorul. Statul nu asigura gratuitatea invatamantului.

·       1848 - Revoluția siciliană din 1848 (12 ianuarie 1848 – 15 mai 1849) – S-a declanșat revoluția de la Palermo împotriva Regatului celor Două Sicilii, condus de Bourboni.

Revoluţia în Palermo (12 ianuarie 1848) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Revoluția siciliană din 1848 a avut loc într-un an al revoluțiilor și revoltelor populare. Revoluția siciliană din acel an a început la 12 ianuarie 1848, fiind una dintre primele din acel an. Ea venea într-un context în care în Sicilia avuseseră loc alte revolte de la începutul secolului. Rezultatul ei a fost o constituție care a rămas în vigoare timp de 16 luni, fiind una avansată pentru vremea ei în raport cu drepturile democratice, propunând și crearea unei confederații a statelor italiene. Ea a fost un preludiu al prăbușirii Regatului celor Două Sicilii, care a avut loc în 1860–1861 odată cu mișcarea Risorgimento.

·         1861: A apărut Legea pentru înființarea Curții de Casație și Justiție din România (membrii acesteia vor fi numiți de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 11/23.1862).

·         1871: Guvernul român condus de Ion Ghica (liberal-moderat) supune Camerei Deputaților dosarul Strousberg pentru a fi discutat. Afacerea Straussberg a fost un puternic scandal politico-financiar privind concesionarea construcţiei liniei ferate Roman – Bucureşti – Vârciorova consorţiului prusian condus de Heinrich Strausberg, un antreprenor german. Neregulile descoperite ulterior în contract şi condiţiile în care s-a realizat concesionarea au provocat un puternic tumult în societatea vremii, aducând importante prejudicii statului român. Costul pe kilometru al reţelei feroviare urma să fie de 270.000 lei aur, adică un total de 247.000.000 lei pentru lungimea magistralei de 914,8 km., inclusiv întregul inventar fix şi mobil, respectiva linie ferata urmand sa fie concesionata constructorului de catre statul roman pe o perioada de 99 de ani. Valoarea pe kilometru de cale ferata impusa de firma prusaca era de cateva ori mai mare decat cea oferita de firmele spaniola si austriaca, eliminate din competitie in mod abuziv.Toate acestea au transformat o afacere comerciala intr-una politica, ajungandu-se pana acolo incat regelui Carol I sa i se ceara abdicarea, cand s-a dovedit ca Ambronn, comisarul controlor al statului român, propus de Carol I, pentru a supraveghea emisia de obligaţiuni in vederea sustinerii financiare a proiectului, se facuse nevazut, iar banii escrocati Romaniei fusesera impartiti intre nobilii protectori prusaci ai lui Straussberg. Finalul scandalului cu care capatase o tenta internationala a trenat pana cand  Strausberg a fost obligat chiar de cancelarul prusac Bismarck sa plateasca Romaniei 6 milioane de franci. Totul s-a incheiat definitiv in ianuarie 1889, cand statul roman a rascumparat de la concesionari liniile ferate, devenind proprietarul acestora. Din acel moment, reteaua de cai ferate a fost extinsa de CFR, culminand cu realizarea podurilor de peste Dunare de catre Saligny, lucrare considerata la acea vreme cea mai mare si mai moderna din Europa.

* 1872 - La Axum, Yohannes al IV-lea, a fost încoronat ca împărat al Etiopiei.

Împăratul Yohannes al IV-lea cu fiul şi moştenitorul său, Ras Araya Selassie Yohannes, foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Yohannes al IV-lea (n. 11 iulie 1831 – d. 10 martie 1889), născut Lidj Kassay Mercha, a fost împărat al Etiopiei din 1872 şi până la moartea sa. El era cunoscut şi sub numele de cavalerul Abba Bezbez.

La 12 ianuarie 1872 Kassay Mercha a fost încoronat ca Negusse Negest, Împărat al Împăraţilor al Etiopiei, sub numele de Yohannes al IV-lea. El a continuat acţiunea de unificare a ţării, începută de Tewodros al II-lea, dar într-o manieră diferită. Favorabil unităţii ţării, el a lăsat totuşi şefilor locali, o anumită margine de libertate, şi s-a străduit cât a putut, să menţină echilibrul politico-militar dintre guvernatorii diverselor provincii.

În afara unirii politice, el s-a ataşat puternic de cauza unităţii religioase sub conducerea Bisericii ortodoxe etiopiene şi s-a lansat în mai multe campanii de convertire a populaţiei la creştinism. El a combătut în acelaşi timp şi activitatea misionarilor străini, pe care i-a perceput ca pe un braţ religios al diplomaţiei puterilor europene.

·    1878 - Lupta de la Smârdan (12/24 ianuarie 1878) – Parte a Războiului de Independență al României- trupele române au ocupat Smârdanul, punct important în sistemul de apărare al Cetății Vidin.

Atacul de la Smârdan (12/24 ianuarie 1878), în viziunea pictorului Nicolae Grigorescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lupta de la Smârdan s-a desfășurat în ziua de 12/24 ianuarie 1878 în satul Smârdan, sangeacul Vidin, vilaietul Dunării, Imperiul Otoman. Satul aparține astăzi de localitatea Inovo din regiunea Vidin, Bulgaria. Conflictul militar a reprezentat o luptă dintre trupele armatei române și cele otomane din timpul Asediului de la Vidin. Lupta de la Smârdan a avut un rol decisiv în operațiunea militară care s-a înfăptuit în zilele de 12-14/24-26 ianuarie 1878 și care avea ca scop principal, cucerirea de către Armata Română a liniei fortificate exterioare a Cetății Vidin și izolarea garnizoanei otomane de liniile de comunicații terestre exterioare.

·         1880: Olanda recunoaște independența României.

·         1908: Un mesaj radio pe distanță lungă a fost trimis pentru prima oară din Turnul Eiffel.

·         1918: Generalul Prezan, sef al Statului Major al Armatei Române, adreseaza o proclamatie populatiei din Republicii Democratice Moldovenesti, în care explica motivele intrarii trupelor române în Basarabia. Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în prezent în județul Dâmbovița – d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial.

·         1919: în România, a fost emis Decretul-lege privind organizarea Direcţiei Generale a Statisticii.

·         1929: In Romania la Radio Bucuresti este lansată prima emisiune „Ora copiilor„

·         1932: Are loc premiera filmului "Chemarea dragostei", care prezintă povestea unei fete de țară sedusă de un boier cinic și aruncată în "vâltoarea metropolei". Zbuciumul fecioarei abandonate era punctat de diverse arii de operă și pagini folclorice asigurate de popularul Zavaidoc. Marin Teodorescu (cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc) (n. 8 martie 1896, Pitești — d. 13 ianuarie 1945) a fost un cântăreț român de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică.

·         1933: Congresul american recunoaste independenta statului Filipine.

·         1943:  Trupele sovietice fac prima breșă în încercuirea germană a orașului Leningrad

·         1950: URSS reintroduce pedeapsa cu moartea pentru spionaj și sabotaj.

·         1951: Intră în vigoare Convenția cu privire la prevenirea și reprimarea genocidului, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 9 decembrie 1948. România a aderat la Convenție la 3 noiembrie 1950.

·         1957: Crearea Conferinței permanente a puterilor locale și regionale din Europa (azi Congresul puterilor locale și regionale din Europa), reunind în cadrul Consiliului Europei aleșii colectivităților locale și regionale.

·         1970: Se incheie razboiul civil din Nigeria, odata cu semnarea capitularii provinciei separatiste Biafra.

·         1984:  În Egipt a reînceput procesul de restaurare a marilor piramide

·         1990: La București se desfășoară un miting în care se cere reintroducerea pedepsei capitale; cu acea ocazie eșuează încercarea lui Dumitru Mazilu de a prelua conducerea Consiliului FSN și a-l înlătura pe Ion Iliescu de la putere. Zi de doliu naţional în memoria victimelor Revoluţiei din decembrie1989. Participanţii îşi amintesc că ucigaşii victimelor sînt încă în libertate şi încet, încet trec de la regrete la revendicări şi proteste îndreptate împotriva guvernului şi a membrilor CFSN.

Sub presiunea mulţimii ajunse la sediul guvernului, se semnează trei decrete:
1) declararea PCR în afara legii;
2) organizarea la 28.01.1990 a unui referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea (abolită la 7.01.1990, prin Decretul-lege nr.6);
3) instituirea unei comisii naţionale pentru rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor tuturor cetăţenilor.
La 17.01.1990, decretele 1 si 2 vor fi anulate de către CFSN.

Protest Bucuresti 1990 – foto preluat de pe www.facebook.com

·         1990: Se reînfiinţează oficial Partidul Social-Democrat Român; primul preşedinte: Sergiu Cunescu (1990-1999).

·        1991 - Congresul american a răspuns pozitiv demersului propus de preşedintele George W. Bush, de a lua parte la confruntările militare din Golful Persic.

Congresul Statelor Unite ale Americii în sesiunea comună – foto: ro.wikipedia.org

·    1995 - La Trenton, New Jersey, are loc prima audiție a lucrarii compozitorului de origine romana, Sabin Pautza, scrisa cu ocazia sarbatoririi zilei de naștere a lui Martin Luther King jr.

Sabin Pautza – foto: facebook.com

·    1998 - Un numar de 19 țari europene, intre care și Romania, semneaza, la Paris, Protocolul privind interzicerea clonarii umane – primul text de drept internațional constrangator elaborat in acest domeniu.

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

·         1999: Greva minerilor din Valea Jiului. Liderii minerilor cer venirea președintelui Emil Constantinescu în Valea Jiului.

·         2000: Deschiderea oficială a “Anului Internaţional Mihai Eminescu”, sărbătorit în cadrul UNESCO, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea marelui poet.

·  2001 - A intrat în vigoare Acordul bilateral între Polonia și Kazahstan privind obligativitatea vizelor.

·         2002: Uniunea Europeană a invitat zece ţări candidate la aderare – Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru şi Malta – să i se alăture începând cu data de 1.05.2004. Numărul membrilor UE creşte astfel de la 15 la 25, iar pentru România şi Bulgaria a fost fixat ca termen al aderării anul 2007.

·     2010 - Cutremurul din Haiti, de 7 grade MW, a cauzat moartea a 230.000 de oameni.

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

La ora locală 16:53, un grav cutremur de pământ cu magnitudinea de 7,0 grade pe scara Richter., cu epicentrul în imediata apropiere a capitalei Port-au-Prince. Cele mai mari pagube s-au înregistrat chiar în centrul capitalei, unde imediat au fost date dispărute mii de persoane. La 28 ianuarie 2010 numărul de victime găsite sub dărâmături ajunsese la circa 170.000 morți.

La 4 februarie numărul total de victime a fost apreciat la 230.000 morți, 300.000 răniți și 1.000.000 de oameni rămași fără adăpost. O consecința a cutremurului din Haiti a fost si izbucnirea unei epidemii de holeră in luna în octombrie 2010, din cauza înrăutățirii aprovizionării cu apă potabilă . Încă din primele zile au fost numărați sute de morți. La 19 noiembrie 2010 numărul morților ajunsese la circa 1.100.

* 2012 - A avut loc în România o serie de proteste de stradă împotriva reformelor sistemului sanitar promovate de Guvernul Boc prin lansare în dezbatere publică a unui proiect de lege a sănătății.

La data de 12 ianuarie 2012 a avut loc în România o serie de proteste de stradă împotriva reformelor sistemului sanitar promovate de Guvernul Boc prin lansare în dezbatere publică a unui proiect de lege a sănătății. Primul oraș în care s-a protestat a fost Târgu Mureș. Astfel de manifestații au continuat și după 12 ianuarie, în București și în alte 51 orașe din 37 de județe.

Unii manifestanți s-au mobilizat cu ajutorul rețelelor de socializare precum Facebook, cerând demisia președintelui Traian Băsescu și a guvernului Boc. Ca urmare, președintele a cerut Guvernului să retragă proiectul noii legi a sănătății din dezbaterea publică. La data de 6 februarie 2012, Emil Boc și-a dat demisia din funcția de prim-ministru al României, iar Cătălin Predoiu a devenit prim-ministru interimar.

În seara aceleiași zile, președintele Traian Băsescu l-a desemnat pe Mihai Răzvan Ungureanu să formeze un nou guvern. O mare parte din aceste proteste a avut caracter politicianist, datorită faptului că mișcarea antiguvernamentală a fost în principal susținută de Uniunea Social-Liberală (USL), principalul rival politic al PDL-ului; la proteste participând numeroși membri ai partidelor componente USL.

Nașteri

·         1562: Carol Emanuel I (italiană Carlo Emanuele di Savoia; 12 ianuarie 1562 – 26 iulie 1630), supranumit cel Mare, a fost Duce de Savoia din 1580 până în 1630.

S-a născut la Castelul Rivoli din Piemont, ca singurul copil al Ducelui Emanuel Filibert de Savoia și a Margaretei a Franței. A devenit duce la 30 august 1580.^[1]

Ambițios și încrezător, el a urmat o politică de expansiune pentru ducatul său. În toamna anului 1588, profitând de războiul civil care a slăbit Franța în timpul domniei vărului său primar Henric al III-lea, a ocupat teritoriul Saluzzo, care era sub protecția franceză. Noul rege, Henric al IV-lea, a cerut să-i fie restituit teritoriul însă Carol Emanuel a refuzat; a urmat război. Conflictul de la graniță care a implicat Franța și Spania s-a încheiat cu pacea de la Vervins (2 mai 1598), care a lăsat problema Saluzzo nerezolvată. După ce ducele a început discuțiile cu Spania, Henric a amenințat că va redeschide războiul, până când, prin Tratatul de la Lyon (17 ianuarie 1601), Saluzzo a fuzionat cu Savoia în schimbul Bresse și a altor teritorii de peste Alpi.

În 1602, Carol Emanuel a încercat să asedieze orașul Geneva. La 11 decembrie în acel an, el a poruncit trupelor sale să înconjoare zidurile orașului. Tentativa a fost un eșec dezastruos; 54 de savoiarzi au fost uciși și mulți alții au fost capturați. Armata lui Carol Emanuel s-a retras în panică și prizonierii savoiarzi au fost executați.

S-a căsătorit cu verișoara sa de gradul doi, Infanta Catalina Micaela a Spaniei, fiica regelui Filip al II-lea al Spaniei și a Elisabetei de Valois și au avut zece copii:

• Filippo Emanuele, Prinț de Piemont (1586–1604)
• Victor Amadeus (1587–1637) căsătorit cu Prințesa Christine Marie a Franței; au avut copii.
• Emanuele Filiberto (1588–1624), vicerege al Siciliei (1622–24)
• Margareta (1589–1655), căsătorită cu Francesco al IV-lea Gonzaga, Duce de Mantua
• Isabela (1591–1626), căsătorită cu Alfonso al III-lea d'Este, Prinț Ereditar de Modena
• Maurizio, cardinal (1593–1657)
• Maria Apollonia, călugăriță la Roma (1594–1656)
• Francesca Catherina, călugăriță la Biella (1595–1640)
• Tommaso Francesco (1596–1656) căsătorit cu Marie de Bourbon, Contesă de Soissons; au avut copii
• Giovanna (n. 1597)

După decesul soției sale nu s-a recăsătorit niciodată însă începând cu anul 1600 a avut 11 copii cu următorele femei: Luisa de Duing, Argentina Provana, Catherine de Roussillon (mama Margheritei de Savoia care a fost o strămoașă a Mariei Teresa Cybo-Malaspina), Virginia Pallavicino, Anna Caterina Meraviglia și Anna Felizita Cusa.

Carol Emanuel I
Duce de Savoia
Gravură a lui Carol Emanuel I
Date personale
Născut	12 ianuarie 1562 Castelul Rivoli, Rivoli, Piemont
Decedat	26 iulie 1630 (68 de ani) Savigliano
Înmormântat	Hautecombe Abbey[*]
Părinți	Emanuel Filibert, Duce de Savoia Margareta, Ducesă de Savoia
Căsătorit cu	Catalina Micaela a Spaniei
Copii	Isabella, Ducesă de Modena Victor Amadeus I, Duce de Savoia Margaret, Viceregină a Portugaliei Thomas Francis, Prinț de Carignano
Religie	catolicism
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce
Familie nobiliară	Casa de Savoia
Duce de Savoia
Predecesor	Emanuel Filibert
Succesor	Victor Amadeus I

·         1579: S-a nascut medicul, fiziologul, chimistul si fizicianul olandez Jan Baptist van Helmont (30 decembrie 1644), descoperitorul “gazului carbonic” CO2. Pe lângă valoroase contribuții în domeniile sus menționate, i se atribuie introducerea cuvântului gaz, ca denumire pentru una din stările de agregare.

·         1591: José Ribera, pictor spaniol (d. 1652)

·       1628 - S-a născut Charles Perrault, scriitor francez (“Povestile maicii mele Gâsca, sau Istorisiri si povesti din trecut”). Aceasta culegere scrisa de Perrault în anul 1697, cuprinde minunatele basme iubite de generatii intregi de copii: Scufita rosie”, “Motanul încaltat”, “Cenusareasa”, “Frumoasa adormita” ,“Barba-albastra” s.a. (d. 16.05.1703).

Charles Perrault - foto: cersipamantromanesc.com

Charles Perrault (n. 1628, Paris — d. 1703) a fost un poet francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte al Academiei Franceze, care a avut un rol de frunte preponderent în disputa literară, cunoscută sub numele de „Cearta dintre antici și moderni”.

·      1729 - S-a născut Edmund Burke, filosof și om politic britanic; (d. 1797).

Edmund Burke in 1771 – foto: ro.wikipedia.org

Edmunde Burke (12 ianuarie 1729, Dublin, Irlanda — 9 iulie 1797, Beaconsfield, Anglia) — reprezentant de seamă al conservatorismului. A scris: „Reflecții pe marginea revoluției din Franța” – respectarea tradiției: monarhie, biserică, aristocrație. Citat: “Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic.”

·  1746 - S-a născut Johann Heinrich Pestalozzi, pedagog și didactician elvețian, care a înnoit viziunea asupra metodelor de predare în învăţămîntul primar; (d.17.02.1827).

Johann Heinrich Pestalozzi – foto: ro.wikipedia.org

Johann Heinrich Pestalozzi (n. 12 ianuarie 1746 – d. 17 februarie 1827) a fost un pedagog elvețian și reformator al educației. A îmbogățit și reînnoit conținutul și metodele învățământului primar, fiind considerat întemeietorul școlii populare Pestalozzi a fost influențat atât de iluminism, cât și de romantism. Astfel, a considerat că îmbunătățirea situației maselor populare se poate realiza în primul rând prin educație și instrucție, care ar trebui să se desfășoare, atât în școală cât și în mediul familial, conform naturii, adică să descopere și să stimuleze abilitățile înnăscute al copilului.

Johann Heinrich Pestalozzi - cersipamantromanesc.wordpress.com

Considerând că tineretul trebuie să fie înzestrat nu numai cu cunoștințe, ci și cu deprinderi practice, a preconizat îmbinarea instrucțiunii cu munca productivă. Principiile școlii pestalozziene au fost preluate, cu unele îmbunătățiri, de întreaga pedagogie științifică: intuiția, stimularea activității proprii a copilului, respectarea individualității lui, asigurarea dezvoltării armonioase și echilibrate a omului și încadrarea în comunitatea educativă (de la familie până la umanitate).

·         1751: Ferdinand I (12 ianuarie 1751 – 4 ianuarie 1825) a fost rege al Neapolelui, Siciliei și a celor Două Sicilii din 1759 până la moartea sa. A fost al treilea fiu al regelui Carol al Neapolelui, Siciliei și celor Două Siciliiși a soției lui Maria Amalia de Saxonia. La 6 octombrie 1759, tatăl său care i-a succedat fratelui său pe tronul Spaniei, a abdicat de la conducerea celor 3 regate în favoarea fiului său Ferdinand (fiul cel mare al regelui, Infantele Felipe, era întârziat mintal iar al doilea fiu, Carol era destinat moștenirii tronului Spaniei).

Ferdinand s-a născut la Neapole și a crescut în mijlocul multor dintre monumentele ridicate acolo de către tatăl său, care pot fi văzute și astăzi: Palatele din Portici, Caserta și Capodimonte.

Ferdinand a fost al treilea fiu al părinților săi, și era de așteptat ca fratele său cel mare Carol să moștenească Neapole și Sicilia. Când tatăl său a urcat pe tronul Spaniei în 1759 el a abdicat în Neapole în favoarea lui Ferdinand, în conformitate cu tratatele care interzic unirea celor două coroane. Pentru că Ferdinand avea opt ani, s-a înființat un consiliu de regență condus de toscanul Bernardo Tanucci. Acesta din urmă, un om capabil, ambițios, care dorea să păstreze guvernul cât mai mult posibil în propriile mâini, a neglijat în mod intenționat educația tânărului rege, și l-a încurajat în dragostea lui pentru plăcere, lene și devotamentul său excesiv față de sportul în aer liber

Minoratul lui Ferdinand s-a sfârșit în 1767 și prima sa măsură a fost să expulzeze iezuiții. Anul următor el s-a căsătorit cu Arhiducesa Maria Carolina, fiica împărătesei Maria Tereza. Prin contractul de căsătorie, regina avea un cuvânt de spus în Consiliul de Stat, după nașterea primului ei fiu, iar ea s-a folosit de acest mijloc de influență politică.

Ferdinand I
Rege al celor Două Sicilii
Ferdinand cu Muntele Vezuviu în fundal
Date personale
Nume la naștere	Ferdinando Antonio Pasquale Giovanni Nepomuceno Serafino Gennaro Benedetto
Născut	12 ianuarie 1751 Neapole
Decedat	4 ianuarie 1825 (73 de ani) Neapole
Înmormântat	Basilica Santa Chiara, Neapole
Părinți	Carol al III-lea al Spaniei Maria Amalia de Saxonia
Frați și surori	Infante Philip, Duke of Calabria[*] Carol al IV-lea al Spaniei Infantele Gabriel al Spaniei infantele Antonio Pascual al Spaniei[*] Francisco Javier de Bourbon[*] Maria Louisa a Spaniei Infanta Maria Josefa a Spaniei
Căsătorit cu	Maria Carolina a Austriei Lucia Migliaccio de Floridia
Copii	Maria Theresa, Împărăteasă romano-germană Maria Luisa, Mare Ducesă de Toscana Carlo, Duce de Calabria Francisc I al celor Două Sicilii Maria Christina, regină a Sardiniei Maria Amalia, regină a Franței Maria Antonia, Prințesă de Asturia Leopold, Prinț de Salerno
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	scriitor
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Două Sicilii
Rege al celor Două Sicilii
Domnie	12 decembrie 1816 – 4 ianuarie 1825
Predecesor	Carol al III-lea al Spaniei
Succesor	Francisc I al celor Două Sicilii Ferdinand în 1760, la vârsta de nouă ani.

·         1792: S-a născut Alexandru Ipsilanti, conducătorul mişcării eteriste de la 1821; (m.01.08.1828).

·      1808 - S-a născut Christian Tell, general și om politic, participant la Revoluția de la 1848 (d. 1884)

Christian Tell  - foto: ro.wikipedia.org

Christian Tell (n. 12 ianuarie 1808, Brașov – d. 4 februarie 1884, București) a fost un politician și general român, participant la Revoluția de la 1848. Și-a făcut studile la Colegiul Sfântul Sava din București, unde i-a avut profesori pe Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu, fiind influențat de către Ion Heliade Rădulescu, împărtășind abordarea moderată a acestuia, referitoare la afirmarea națională a românilor.

S-a înrolat în forțele militare ale Imperiului Otoman, luptând în Războiul ruso-turc (1828–1829), unde a primit gradul de căpitan. În 1830, a intrat în nou-formata armată a Țării Românești, avansând constant în gradele militare. În 1843, împreună cu Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, a pus bazele societății secrete bucureștene Frăția, care a fost motorul revoluției de la 1848.

La izbucnirea revoluției de la 1848, Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul revoluționarilor din Țara Românească, ajungând să fie cunoscut sub numele de sabia revoluției. A fost prezent la adunarea de la 9 iunie 1848, care a emis Proclamația de la Islaz, fiind numit printre cei cinci membri ai guvernului provizoriu înființat în acel moment, iar după 19 iulie 1848 a fost membru al locotenenței domnești (împreună cu Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu).

A militat pentru înființarea și înzestrarea Gărzii Naționale, fiind înaintat la gradul de general. După înfrângerea revoluției de la 1848 a fost plecat în exil, întorcându-se în 1857. A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei Centrale de la Focșani) în mișcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca domnitor în 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza și la înființarea statului unitar român, a sprijinit domnitorul în efortul său de a consolida autoritatea publică și de a iniția reforme.

A fost ministru al Educației și Culturii în guvernul Nicolae Kretzulescu, și încă o dată, în guvernul condus de Lascăr Catargiu. A fost profund implicat în viața politică de după 1866, bucurându-se de o mare popularitate și de aprecierea sinceră a lui Carol I, având o contribuție semnificativă la nivelul relațiilor umane și al promovării principiilor etice în viața politică.

·         1810: Ferdinand al II-lea (Ferdinando Carlo, 12 ianuarie 1810 – 22 mai 1859) a fost rege al Celor Două Sicilii din 1830 până la moartea sa.

Ferdinand s-a născutla Palermo, ca fiu al regelui Francisc I al Celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții și verișoară primară, Maria Isabella a Spaniei. Bunicii paterni au fost regele Ferdinand I al celor Două Siciliiși regina Maria Carolina a Austriei. Bunicii materni au fost Carol al IV-lea al Spaniei și Maria Luisa de Parma.

Ferdinand I și Carol al IV-lea erau frați, ambii erau fii ai regelui Carol al III-lea al Spaniei și ai reginei Maria Amalia de Saxonia.

A urcat pe tronul regatului celor Două Sicilii la 8 noiembrie 1830, la vârsta de 20 de ani. În primii săi ani de domnie, Ferdinand a fost destul de popular. A publicat un edict în care a promis să acorde o atenție deosebită pentru administrarea imparțială a justiției, de a reforma finanțele și de a folosi toate eforturile pentru a vindeca rănile care au afectat regatul timp de mulți ani.

Scopul lui, spunea el, a fost să guverneze regatul într-un mod care ar aduce cea mai mare fericire pentru cel mai mare număr de supuși respectând în același timp drepturile colegilor săi monarhi și cele ale Bisericii Romano-Catolice.

Primii ani ai domniei au fost relativ pașnici: el a redus impozitele și cheltuielile, a construit prima linie de cale ferată din Italia între Neapole și palatul regal de la Portici, a dotat flota cu primul vapor cu aburi și a stabilit o conexiune telegrafică între Neapole și Palermo.

Cu toate acestea, în 1837 el a suprimat violent demonstranții sicilieni care cereau o constituție. Intelectualii progresivi, care erau motivați de înființarea unei noi societăți înființată pe o constituție modernă, au continuat să ceară regelui să acorde o constituție și să liberalizeze domnia sa.

În septembrie 1847, revolte violente inspirate de către liberali au izbucnit în Reggio Calabria și în Messina și au fost înăbușite de către militari. La 12 ianuarie 1848 a izbucnit revoluția siciliană, s-a răspândit în întreaga insulă și a servit ca o scânteie pentru revoluțiile din 1848 în toată Europa.

După izbucniri similare revoluționare în Salerno, la sud de Napoli și în regiune Cilento, care au fost sprijinite de majoritatea intelectualității regatului, la 29 ianuarie 1848 regele Ferdinand a fost nevoit să acorde o constituție după modelul francez.

O dispută a apărut cu privire la natura jurământului pe care ar trebui să-l depună membrii Camerei Deputaților. Cum un acord nu a putut fi atins iar regele a refuzat un compromis, revoltele au continuat în stradă. În cele din urmă, regele a ordonat armatei să le înăbușe și a dizolvat parlamentul național la 13 martie 1849. Deși Constituția nu a fost niciodată abrogată în mod oficial, regele s-a întors pentru a domni ca un monarh absolut.

În această perioadă, Ferdinand și-a arătat atașamentul său față de Papa Pius al IX-lea, acordându-i azil la Gaeta. Papa a fost temporar forțat să fugă din Roma după tulburări revoluționare similare.

În același timp, Sicilia și-a proclamat independența sub conducerea lui Ruggeru Sèttimu, care, la 13 aprilie 1848 l-a declarat pe rege detronat. Ca răspuns, regele a adunat o armată de 20.000 de oameni sub comanda generalului Carlo Filangieri și a expediat-o în Sicilia pentru a-i subjuga pe liberali și a restabili autoritatea sa.

După o campanie de durată de aproape nouă luni, regimul liberal din Sicilia a fost complet supus la 15 mai 1849.

Între 1848 și 1851, politica regelui Ferdinand i-a determinat pe mulți să plece în exil. Între timp, un număr de 2000 de revoluționari suspecți sau dizidenți au fost închiși.

După ce a vizitat Neapole în 1850, Gladstone a început să sprijine adversarii napolitani ai domnitorilor bourbon: "sprijinul" lui consta în două scrisori pe care le-a trimis de la Napoli către Parlamentul de la Londra, scrisori care descriu "condițiile îngrozitoare", ale regatului din sudul Italiei și susțineau că "este negarea lui Dumnezeu ridicat la un sistem de guvernare". De fapt, Gladstone nici nu a fost în sudul Italiei și, prin urmare, unele dintre acuzațiile sale nu erau fiabile, însă rapoartele de proastă administrare în cele două Sicilii au fost larg răspândite în Europa în timpul anului 1850. Scrisorile lui Gladstone au provocat reacții sensibile în întreaga Europă și a ajutat la izolarea diplomatică a regatului înainte de invazia și anexarea regatului celor Două Sicilii de către regatul Piemont.

Guvernul britanic, care a fost aliat și protector al dinastiei Bourbon în timpul războaielor napoleoniene, avea interese suplimentare pentru a limita independența regatului guvernat de Ferdinand al II-lea. Guvernul britanic avea interese de afaceri extinse în Sicilia și se baza pe sulful sicilan pentru anumite industrii. Regele a încercat să limiteze influența britanică care începuse să provoce tensiuni.

Cum Ferdinand a ignorat sfatul guvernelor britanic și francez, aceste puteri și-au chemat ambasadorii în 1856.

Un soldat a încercat să-l asasineze pe Ferdinand în 1856 și mulți cred că infecția în urma rănii de la baioneta soldatului a dus în final la moartea sa. Regele a murit la 22 mai 1859 la Caserte la vârsta de 49 de ani, la scurt timp după ce Al Doilea Imperiu Francez și regatul Sardiniei au declarat război împotriva Imperiului Austriac. Acest lucru va duce mai târziu la invazia în regatul său a lui Giuseppe Garibaldi și la unificarea Italiei în 1861.

Ferdinand al II-lea
Date personale
Nume la naștere	Ferdinando Carlo
Născut	12 ianuarie 1810 Palermo, Sicilia
Decedat	22 mai 1859 (49 de ani) Caserta, Italia
Înmormântat	Santa Chiara[*]
Părinți	Francisc I al celor Două Sicilii Maria Isabela a Spaniei
Frați și surori	Prințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii Prințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii (1818–1857) Teresa a celor Două Sicilii Prințesa Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii Prințesa Luisa Carlotta a celor Două Sicilii Carlo Ferdinand Leopold al celor Două Sicilii Prince Louis, Count of Aquila[*] Prince Francis, Count of Trapani[*] Prince Antonio, Count of Lecce[*] Maria Christina a celor Două Sicilii
Căsătorit cu	Maria Christina de Savoia Maria Theresa de Austria
Copii	Francisc II Prințul Louis, Conte de Trani Prințul Albert Maria, Conte de Castrogiovanni Prințul Alfonso, Conte de Caserta Maria Annunciata, Arhiducesă Karl Ludwig de Austria Maria Immaculata Clementina, Arhiducesă Karl Salvator de Austria Prințul Gaetan, Conte de Girgenti Prințul Giuseppe, Conte de Lucera Maria Pia della Grazia, Ducesă de Parma Prințul Vincenzo, Conte de Melazzo Prințul Pasquale, Conte de Bari Maria Luisa Immaculata, Contesă de Bardi Prințul Gennaro, Conte de Caltagirone
Cetățenie	Spania
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	om politic
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Două Sicilii
Rege al Celor Două Sicilii
Domnie	8 noiembrie 1830 - 22 mai 1859
Predecesor	Francisc I
Succesor	Francisc II Ferdinand al II-lea într-o rară fotografie de epocă, c. 1850.

·   1845 - S-a născut Alexandru Lambrior,  filolog şi folclorist român membru corespondent al Academiei Romane; (d. 1883)

Alexandru Lambrior – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Lambrior (n. 12 ianuarie 1845, Fălticeni – d. 20 septembrie 1883, Iaşi) a fost un filolog şi folclorist român, membru al societăţii Junimea si membru corespondent al Academiei Romane (din 1882) În 1867, a terminat cursurile secundare la Colegiul Național, instituție de învățământ continuatoare a Academiei Mihăilene, fiind șef de promoție alături de Calistrat Hogaș.

În 1872 a absolvit cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității din Iași. După obținerea licenței, a fost profesor la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani și la Liceul Militar, Liceul Internat, iar Liceul Militar și Liceul Național din Iași. A făcut parte din grupul Junimii fiind interesat de folclor și de studiul istoriei economice și sociale a poporului român.

A adus contribuții importante la studiul folclorului român și al limbii române, publicând studii de fonetică, de ortografie și gramatică istorică și descriptivă. A colaborat cu articole la revistele România, Convorbiri literare, Revista pentru istorie, arheologie și filologie.

* 1846: Prințul Gaetano Maria Federico de Bourbon-Două Sicilii, Conte de Girgenti^[1][2] (italiană Gaetano Maria Federico, Principe di Borbone delle Due Sicilie, Conte di Girgenti^[1][2]) (n. 12 ianuarie 1846 - d. 26 noiembrie1871) a fost al șaptelea copil al regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și al soției sale, Maria Theresa de Austria.^[1][2] Gaetan a fost membru al Casei de Bourbon-Două Sicilii și soț al Isabelei de Asturia. Prin căsătorie, Gaetan a devenit infante al Spaniei.

Prințul Gaetan
Conte de Girgenti
Date personale
Născut	12 ianuarie 1846 Neapole, Regatul celor Două Sicilii
Decedat	26 noiembrie 1871 (25 de ani) Lucerna, Elveția
Înmormântat	El Escorial, Madrid, Spania
Cauza decesului	sinucidere (plagă împușcată[*])
Părinți	Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii Maria Tereza de Austria
Frați și surori	Prințesa Maria Annunciata de Bourbon-Două Sicilii Prințesa Maria Immaculata de Bourbon-Două Sicilii Prințesa Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii Maria Luisa Immaculata de Bourbon-Două Sicilii Prince Louis, Count of Trani[*] Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii Prince Januarius, Count of Caltagirone[*] Pasquale Prințul Alfonso, Conte de Caserta
Căsătorit cu	Isabela, Prințesă de Asturia
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Conte
Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Două Sicilii

·         1849: Jean Béraud, pictor francez (d. 1935)

·       1852 - S-a născut mareşalul Joseph Joffre, comandantul şef al armatelor franceze (1914-1916) pe frontul de Vest, în timpul Primului Război Mondial; renumit în urma victoriei de la Marna;( d.3 ianuarie 1931).

Joseph Jacques Césaire Joffre - foto: ro.wikipedia.org

Joseph Jacques Césaire Joffre (n.12 ianuarie 1852 – d. 3 ianuarie 1931). mareșal francez în timpul Primului Război Mondial. Este cel mai cunoscut prin faptul că a retras și a regrupat armatele aliate în Prima bătălie de pe Marna, fiind artizanul victoriei strategice a aliaților în 1914, la debutul Primului Război Mondial. Popularitatea i-a adus porecla de „Papa Joffre”.

·         1857: S-a născut Sabba Ştefănescu, om de stiinta  român, profesor de paleontologie la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române; (d.16 iulie 1931, Sinaia).  A studiat la Paris, unde a obținut licența în științe naturale (1879). Din 1881 a fost profesor de științe naturale la Școala Comercială și la liceul Sf. Sava din București, al cărui director a devenit în 1893. În același timp a lucrat la prima hartă geologică a României, întocmită în acea perioadă de Biroul Geologic condus de Grigoriu Ștefănescu. În 1897 a obținut doctoratul în geologie și paleontologie la Universitatea din Paris. A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1893.

·         1863: Swami Vivekananda, filosof indian (d. 1902)

·         1874: S-a născut juristul Paul Negulescu, membru de onoare al Academiei Române (m. 6 mai 1946)

·     1876 - S-a născut scriitorul Jack London (“Colţ Alb”, “Călcâiul de fier”, “Martin Eden”); (m. 22 noiembrie 1916).

Jack London - foto: ro.wikipedia.org

Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney (n. 12 ianuarie 1876, San Francisco – d. 22 noiembrie 1916, Glen Ellen, California), scriitor și jurnalist american. Opera sa (care constă în special din romane) are ca subiect existența crudă, sălbatică și spiritul de revoltă și aventură, în care eroii, de o forță fizică și morală supraumană, sunt antrenați într-o luptă brutală pentru supraviețuire. În plan literar, a fost influențat de Robert Louis Stevenson, Rudyard Kipling, Joseph Conrad, iar în cel ideologic de Charles Darwin, Herbert Spencer, Karl Marx și Friedrich Nietzsche.

* 1878: Mustafa Fevzi Çakmak (n. 12 ianuarie^[2][3] sau 24 ianuarie 1876^[4]1876, Istanbul - d. 10 aprilie 1950) a fost un mareșal și om politic turc. A fost unul dintre susținătorii și colaboratorii lui Mustafa Kemal Atatürk, fiind, împreună cu acesta și cu İsmet İnönü, fondator al Republicii Turcia). A fost singurul mareșal al Turciei.
* 1887: Edward Leedskalnin (letonă Edvards Liedskalniņš) (n. 12 ianuarie1887, Stāmerienas pagasts, Livonia - d. 7 decembrie 1951, Miami, SUA) a fost un emigrant leton excentric în Statele Unite și sculptor amator. Leedskalnin a construit singur monumentul cunoscut sub numele de Castelul de Coral din Florida.^[1] El a fost, de asemenea, cunoscut pentru teoriile sale (considerate obscure) despre magnetism.

Castelul de Coral este o structură de piatră creată de Leedskalni în nordul orașului Homestead, Florida, ținutul Miami-Dade la intersecția dintre South Dixie Highway (U.S. 1) și SW 157th Avenue. Structura cuprinde numeroase pietre megalitice (în principal calcar format din corali), fiecare cântărind câteva tone. În prezent este o atracție turistică privată. Metoda de construcție rămâne o enigmă nedezlegată, propunându-se explicații supranaturale sau inversarea geomagnetică.^[2]

Leedskalnin a susținut că toată materia ar fi acționată de ceea ce el a numit "magneți individuali". De asemenea, el a susținut că oamenii de știință din timpul său au căutat unde nu trebuia pentru a înțelege energia electrică și că au observat doar "pe jumătate din întregul concept" cu doar "o față a instrumentelor de măsură".

·         1889 - S-a născut Enrico Bompiani, matematician italian, membru de onoare al Academiei Romane.

·         1890 - S-a născut pictorul Fritz Kimm (m.05.05.1979).

·         1891 (12/24):  S-a născut medicul Basil Theodorescu, unul dintre fondatorii cardiologiei româneşti. În 1947 a pus bazele Societăţii de Cardiologie din România. Este membru al Academiei Române.

·         1893: Hermann Goering, (n. 12 ianuarie 1893, Rosenheim, Bavaria, d. 15 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un aviator militar german, politician, comandant militar, al doilea în ierarhia partidului național-socialist(nazist) și a celui de-al Treilea Reich, după Adolf Hitler, și comandantul aviației militare, Luftwaffe, a Germaniei naziste. Înființarea primelor lagăre hitleriste germane de concentrare (gen închisoare) și a Gestapo-ului (poliția secretă de stat) sunt strâns legate de numele lui Göring. Divizia de tancuri Hermann Göring Panzerdivision (divizia de blindate și parașutiști), care a luptat în Africa și Sicilia, a purtat numele său.

Fiul lui Ernst Hermann Göring (n. 1839, d. 1913) și al Franziskăi Tiefenbrunn (d. 1923), Hermann Göring avea origine aristocrată,^[12] fiind considerat unul dintre eroii germani ai Primului Război Mondial.^[13]

Prin decretul din 19 iulie 1940, Hitler l-a promovat pe Göring la rangul de Reichsmarschall, un grad superior creat special pentru acesta, iar în 1941 l-a desemnat ca succesor al său la conducerea Germaniei naziste.^[14]

După capitularea necondiționată a Germaniei la 9 mai 1945, Göring a fost judecat pentru crime de război și crime împotriva umanității în Procesul de la Nürnberg, care a avut loc în 1945-1946, și a fost condamnat la moarte. În timp ce aștepta executarea sentinței sale, Göring s-a sinucis în celula închisorii unde era deținut.

Hermann Wilhelm Göring  - foto: ro.wikipedia.org

·         1893: Alfred Rosenberg, influent membru al partidului nazist (d. 1946)
* 1893: Nick Grindé (12 ianuarie 1893 – 19 iunie 1979) a fost un regizor american și scenarist. A regizat 57 de filme între 1928 - 1945.

·         1895: Sándor Földes (pseudonim literar: Pál Ács), scriitor, poet, jurnalist și redactor al radiodifuziunii maghiar. Exponent al expresionismului (d. 1968)

·         1899: Paul Hermann Müller, chimist elvețian, laureat Nobel (d. 1965)

·         1900: S-a născut, la Vârşeţ, in Serbia, geologul Alexandru Codarcea; (d. 28mai 1974,București). A elaborat lucrări referitoare la geologia, petrografia şi tectonica Carpaţilor Meridionali. Este membru al Academiei Române. A fost profesor de mineralogie şi petrografie la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti. Autor al unor importante lucrări cu privire la rocile banatitice, la geologia petrografică şi la tectonica Carpaţilor Meridionali.

·         1903: Igor Kurchatov, fizician rus (d. 1960)

·         1906: Emmanuel Levinas, filosof francez (d. 1995)

·         1907: Serghei Koroliov, inginer rus, proiectant de rachete (d. 1966)

·         1908 - S-a născut regizorul francez Jean Delannoy. A obţinut, în 1946, Marele
Premiu de la Cannes pentru filmul "Simfonia pastorală".

·         1910: Luise Rainer, actriță germană
* 1912: Lucian Popescu (n. 12 ianuarie 1912, București - d. 9 decembrie 1982) a fost un boxer român care a câștigat titlul european la trei categorii diferite: muscă (împotriva lui Kid Oliva pe 7 iunie 1930 și o alta în 1931),^[1] pană și cocoș în 1939.^[2] Poreclit „băiatul de ciocolată”, este considerat a fi cel mai bun boxer român din perioada interbelică.^[3]

După retragere a antrenat la clubul „Progresul”.

* 1914: Traian Șelmaru (n. 12 ianuarie 1914 ^[1] - d. 1999 ^[2]) a fost un critic literar român, reprezentant al realismului socialist.

A fost secretar al Uniunii Scriitorilor din R.P.R. Atunci când A.E. Baconsky și alți scriitori încercau să combată caracterul propagandistic și lozincard al literaturii ,,proletcultiste”, în calitatea sa de secretar al Uniunii Scriitorilor, Traian Șelmaru a afirmat că lozinca ,,e un lucru sfânt, ordinul de luptă a Partidului nostru, iar scriitorii sunt propagandiști și trebuie să învețe a utiliza cu mândrie și cu măiestrie lozincile”. ^[3]

Într-o informare referitoare la atmosfera din Uniunea Scriitorilor se atrăgea atenție că aceasta nu este cea mai bună, deoarece în rândul scriitorilor "își face loc tot mai mult spiritul de grup" și se exemplifică existența unor grupuri ca: grupul Gazetei literare (Zaharia Stancu, Paul Georgescu, Petru Dumitriu, Veronica Porumbacu etc.), grupul Vieții Românești (Ovid S. Crohmălniceanu, Nina Cassian, Marin Preda, Nicolae Tertulian), grupul de la Scînteia (S. Fărcășanu, Dan Deșliu, Eugen Frunză, Traian Șelmaru).^[4] În acea periodă, Traian Șelmaru lucra la ziarul PCR: Scînteia.

În volumul său Memoria ca zestre, Nina Cassian îl descrie pe Traian Șelmaru drept “... personaj nefast, ulterior secretar (și torționar) al Uniunii Scriitorilor”. ^[5]

Vladimir Tismăneanu se exprimă astfel: „Este dificil și dureros să facem un inventar al caznelor la care a fost supusă cultura română în anii administrării sale de către ceata de politruci guvernată de Leonte Răutu. Un belfer cu tupeu, precum Traian Șelmaru, ajungea să dicteze în lumea scriitorilor români, ..."

·         1919 - S–a născut Jacques Mauclair, actor, dramaturg, regizor francez, unul dintre primii care au pus în scenă piesele dramaturgului român Eugen Ionescu (m.20.12.2001).

·         1925: S-a născut Laurenţiu Profeta, compozitor român; (d.2006). Compozitorul Laurenţiu Profeta s-a stins din viaţă la vârsta de 81 de ani. A studiat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi la Conservatorul de la Moscova. De asemenea, a absolvit Facultatea de Filosofie din Capitală. Între anii 1949 şi 1953, Laurenţiu Profeta a îndeplinit funcţia de director adjunct al Societăţii Române de Radiodifuziune, apoi a condus Direcţia de muzică din cadrul Ministerului Culturii, între anii 1953 şi 1955, respectiv între anii 1959 şi 1961. Creaţia sa a cuprins mai multe genuri, în special muzică uşoară.

·         1926 - S-a născut Alexandru Andriescu, filolog şi istoric literar ("Relief contemporan", "Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea").

·         1926: Horea Popescu, regizor român (d. 2010)

·         1926 - S-a născut Ray Price, cântăreţ country american.

·         1927 - S-a născut, la Godeni, judeţul Argeş, medicul chirurg Eugeniu Gh. Proca, membru de onoare al Academiei Române (m. 7 martie 2004). Timp de peste 40 de ani şi-a concentrat atenţia asupra problemelor insuficienţei renale. A organizat primul Centru de hemodializă şi a efectuat primele transplanturi renale din România (1980). Este membru de onoare al Academiei Române. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină militară din Bucureşti (1945-1949). După excluderea sa din Institutul militar, continuă studiile la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1951-1953). Deşi şef de promoţie, funcţionează ca medic într-o mină de cărbuni de pe Valea Trotuşului. În 1953 intră, prin concurs, la Spitalul Panduri. În 1957 a susținut teza de doctorat Insuficienţa renală acută, iar în 1969 a obţinut titlul de doctor docent. Până în 1965, când devine șeful Clinicii de urologie de la Fundeni, parcurge toate etapele didactice numai prin concurs. Între 1963-1964 efectuează un stagiu la Institutul de urologie din Londra iar în 1967 efectuează cinci luni de stagiu la Boston, la Harvard. În 1989, a reînfiinţat Societatea Romană de Urologie (desfiinţată în 1945), al cărui preşedinte a fost până în aprilie 1999, dovedindu-se un demn urmaş al profesorilor Herescu şi Hortolomei. De asemenea, a reînfiinţat Revista română de urologie. A fost profesor de clinică chirurgicală urologică la Institutul de Medicină și Farmacie din Bucureşti (din 1973); rector al Institutului de Medicină din Bucureşti (1976-1978), ministru al sănătăţii (1978-1985).

·         1930 - S-a născut Glenn Yarborough, cântăreţ american.

·         1936 - S-a născut Charlie Gracie, cântăreţ şi chitarist american.

·         1936: Liliana Cavani, regizoare italiană
* 1936: Tănase Dima (n. 12 ianuarie 1936, Calipetrova, Bulgaria) este profesor și antrenor de fotbal român, de origine aromână. Este singurul antrenor care i-a pregătit pe Nicolae Dobrin și pe Gheorghe Hagi, considerați cei mai buni fotbaliști români ai tuturor timpurilor. Totodată, se numără printre puținii specialiști din România care a desfășurat o activitate de excelență atât în învățământ, cât și în fotbalul de performanță.

·         1939: Rodica Tapalagă (n. 12 ianuarie 1939, Dorohoi - d. 18 decembrie 2010, București ) a fost o actriță română de teatru și film.

Rodica Tapalagă s-a născut la Dorohoi dar la doar trei luni s-a mutat cu familia la București. A urmat cursurile Liceului "Gheorghe Lazăr" din București. Absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București promoția 1959 ^[1], a debutat în 1958 pe marile ecrane în comedia Alo?... ați greșit numărul!, alături de alte viitoare mari nume ale scenei și filmului românesc (Ștefan Tapalagă, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Stela Popescu). A creat roluri pe scenele mai multor teatre: Teatrul Național din Craiova, Teatrul Nottara și Teatrul Mic. Din 1961 până în 2010 (cu o scurtă întrupere între anii 1977-1981 când a jucat la Teatrul Mic) a fost actriță a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din București fiind ultima actriță angajată personal de Lucia Sturza Bulandra.^[2].

Căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște (n. 1929)^[3], au împreună un fiu Barbu (n. 1970).^[4]

Rodica Tapalagă a fost sora mai mică a actorului Ștefan Tapalagă

A jucat în filme:

• Alo? Ați greșit numărul (1958)
• Aproape de soare (r. Savel Stiopul, 1960)
• Cinci oameni la drum (r. Gabriel Barta, 1962)
• Politica si... delicatese (r. Haralambie Boroș, 1963)
• Tănase Scatiu (r. Dan Pița, 1976) - Premiul ACIN
• Intre oglinzi paralele (r. Mircea Veroiu, 1979)
• Vis de ianuarie (r. Nicolae Oprițescu, 1979)
• Clipa (r. Gheorghe Vitanidis, 1979)
• Ora zero (r. Nicolae Corjos, 1979)
• Artista, dolarii și ardelenii (1980)
• De dragul tău, Anca (r. Cristiana Nicolae, 1983)
• Dragostea și revoluția (r. Gheorghe Vitanidis, 1983)
• Vreau să știu de ce am aripi (r. Nicu Stan, 1984)
• Uimitoarele aventuri ale muschetarilor (r. Victor Antonescu, 1987) - voce
• Sistemul nervos ( r. Mircea Daneliuc, 2005)

Roluri în teatru:

Teatrul Național Craiova

• Pygmalion de George Bernard Shaw; regia: Vlad Mugur
• Tânara Gardă de Aleksandr A. Fadeev; regia: Vlad Mugur
• Steaua fără nume de Mihail Sebastian; regia: A. Moldovan
• Poveste din Irkutsk; regia: Radu Nicolae
• Passacaglia de Titus Popovici;
• Celebrul 702 de Alexandru Mirodan; regia: Radu Miron

Teatrul Lucia Sturdza Bulandra (1961-1977)

• Copiii soarelui de Maksim Gorki (în rolul Fima); regia: Lucian Pintilie, Liviu Ciulei
• Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu; regia: Lucian Pintilie
• Opera de trei parale de Bertolt Brecht; regia: Liviu Ciulei
• Comedia erorilor de William Shakespeare; regia: Lucian Giurchescu
• D-ale carnavalului de I. L. Caragiale; regia: Lucian Pintilie
• Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu; regia: Eugen Mandric
• Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu; regia: Valeriu Moisescu
• Meteorul de Friedrich Dürrenmatt; regia: Valeriu Moisescu
• O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale; regia: Liviu Ciulei
• Melodie din Varșovia de Leonid Zorin; regia: Ivan Helmer
• Trei generații de Lucia Demetrius; regia: Petru Popescu
• Sfântul Mitică Blajinul de Aurel Baranga; regia: Aurel Baranga
• Interviu de Ecaterina Oproiu; regia: Cătălina Buzoianu
• Azilul de noapte de Maxim Gorki; regia: Liviu Ciulei

Teatrul Nottara (colaborare 1964)

• Colombe de Jean Anouilh (în rolul Colombe); regia: Sanda Manu

Teatrul Mic (1977-1982)

• Unchiul Vania de Anton Cehov; regia: Laurențiu Azimioară
• Pluralul englezesc de Alan Ayckbourn; regia: Sanda Manu
• Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux; regia: Silviu Purcărete
• Copiii lui Kennedy; regia: Dragoș Galgoțiu

Teatrul Lucia Sturdza Bulandra (1981-2010)

• Rezervația de Pelicani de Dumitru Radu Popescu; regia: Valeriu Moisescu
• Tartuffe de Molière regia: Alexandru Tocilescu
• Cabala bigoților de Mihail Bulgakov; regia: Alexandru Tocilescu
• Unchiul Vania de Anton Cehov; regia: Alexa Visarion
• Trenurile mele de Tudor Mușatescu; regia: Petru Popescu
• Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu; regia: Cătălina Buzoianu
• Trei surori de Anton Cehov; regia: Alexandru Darie
• Totul în grădină de Edward Albee; regia: Tudor Mărăscu
• Nebunia regelui George de E. Bennett; regia: Petre Bokor

Teatrul Național Radiofonic

• Lecția de Eugen Ionescu; regia: Lucian Giurchescu

Peste 100 de roluri în teatru radiofonic

• 333 de icosari și 33 de firfirici'
• Alice in Țara minunilor
• Cafeneaua cea mică
• Ce naște din pisică'
• Dimineața pierdută
• Diplomație
• Fratele meu, Charles
• Frumoasa Așenel
• Jacques fatalistul și stăpânul său
• Martin Eden
• Mary Poppins
• Moș Goriot
• Neguțătorul din Veneția
• Pasărea albastră
• Pădurea spânzuraților
• Rândunica spune o poveste
• Tren de plăcere
• Un duel în ziua nunții

TELEVIZIUNE (SELECTIV)[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Femeile savante (în rolul Lucille), de Molière
• Ceasul de aur (1967) de Jean Claude Brisville ; regia: Radu Miron
• Jocul dragostei și al întamplării (1968) de Marivaux; regia: Lidia Ionescu
• Maior Barbara (1969) (în rolul maior Barbara) de George Bernard Shaw; regia: Radu Miron
• Gaițele (1969) (în rolul Margot), de Alexandru Kirițescu
• Un nasture sau absolutul (1970); regia: Savel Stiopul
• O scrisoare pierdută (1972) (în rolul lui Zoe Trahanache); regia: Liviu Ciulei
• Bălcescu (1973); regia: Horea Popescu
• Rivalii (1976); regia: Cornel Popa
• Șeful sectorului sufletelor (1976); de Alexandru Mirodan; regia: Letiția Popa
• Surorile Boga (1977); de Horia Lovinescu; regia: Constantin Dicu
• Tren de plăcere (1979) (în rolul Miței); adaptare după I. L. Caragiale; regia: Mihai Berechet
• Picnic nou pe câmpul de luptă (1979) (în rolul mamei), de Arrabal; regia: Eugen Todoran
• Steaua fără nume (1983) (în rolul domnișoarei Cucu), de Mihail Sebastian; regia: Eugen Todoran
• Fotoliul fermecat (1985), de Karinthy Frigyes; regia: Sergiu Ionescu
• Dimineața pierdută (1990) (în rolul Sophie Ioaniu); regia: Cătălina Buzoianu
• Cui i-e frică de Virginia Woolf? (1995) (în rolul Marthei); regia: Olimpia Arghir

Rodica Tapalagă a jucat și în numeroase scenete și spectacole de varietăți TV cum ar fi:

• Starea de leșin (1969) de Valentin Silvestru, regia Aurel Cerbu
• Eu nu claxonez (1973) regia Alexandru Bocăneț
• Trurli, Trurli (1974) regia Alexandru Bocăneț
• Tango (1974) de Alexandru Bocăneț
• La doctor (1975) regia Alexandru Bocăneț
• Săraca Tanța (1982) de Petre Bărbulescu
• Secția corecțională (1985) de I. L. Caragiale, regia Grigore Pop și Dan Mihăescu

Rodica Tapalagă
Date personale
Născută	12 ianuarie 1939 Dorohoi, România
Decedată	18 decembrie 2010 (71 de ani) București, România
Căsătorită cu	Scenograful Ion Popescu-Udriște
Ocupație	actriță

·         1941 - S-a născut Long John Baldry, bluesman britanic.

·         1941:  Lazăr Puhalo, arhiepiscop, teolog și editor ortodox din Canada
* 1941: Kazuo Imanishi (n. 12 ianuarie 1941) este un fost fotbalist japonez.
* 1944: Joseph William „Joe“ Frazier (n. 12 ianuarie 1944, Beaufort, Carolina de Sud - d. 7 noiembrie 2011) a fost un campion mondial american de box, la categoria grea. Era poreclit Smokin' Joe („Joe, cel care dă gaz”). Înainte de a deveni profesionist, Frazier a fost campion olimpic de box amator (1964, Tokio), iar cele trei meciuri de box susținute împotriva lui Muhammad Ali (alias Cassius Clay) aparțin meciurilor clasice din istoria boxului. Primul meci împotriva lui Muhammad Ali a fost în anul 1971, Ali neavând nici un meci timp de 3 ani din cauza Războiului din Vietnam. Meciul dintre cei doi pugiliști formidabili s-a desfășurat la Madison Square Garden în New York, ambii având palmaresul curat, zero înfrângeri. Meciul a durat 15 reprize fiind câștigat de Joe Frazier. În anul 1973, Frazier îi dă șansa lui George Foreman de a boxa pentru titlul mondial, Frazier sperând că îl va domina pe mai tânărul și mai neexperimentatul Foreman. Totul a descurs total invers pentru Frazier care a fost trimis la podea de 6 ori în cele 2 reprize cât a durat meciul, arbitrul oprind meciul în cele din urmă. Forța lui Foreman era mult prea mare pentru stilul de luptă al lui Frazier. A doua întâlnire cu Ali a fost în anul 1974, meciul fiind câștigat de Ali după 12 reprize. Apoi în anul 1975 la Manilla, Muhammad Ali îl face TKO pe Frazier după 14 reprize epuizante.
* 1944: Fatos Kongoli (n. 12 ianuarie 1944 la Elbasan) este un scriitor albanez.

·         1945 - S-a născut Maggie Bell, vocalistă britanică (Stone The Crows).

·         1946 - S-a născut Cynthia Robinson, trompetistă americană (Sly & The Family Stone).

·         1947 - S-a născut Michael Blakey, baterist britanic (Christie).
* 1948: Anthony Andrews (n. 12 ianuarie 1948, Londra) este un actor englez.

·         1949 - S-a născut Haruki Murakami, scriitor japonez

Haruki Murakami- foto: ro.wikipedia.org

Haruki Murakami (n. 12 ianuarie 1949, Kyoto), scriitor japonez.

* 1949: Ottmar Hitzfeld (pronunțat în germană /ˈʔɔtmaːɐ̯ ˈhɪt͡sfɛlt/; n. 12 ianuarie 1949 în Lörrach, acum Baden) este un fost fotbalist german, actualmente antrenor.^[1] El este supranumit der General ("generalul"), și "Gottmar Hitzfeld".^[2] Cu un total de 18 titluri majore, majoritatea câștigate cu Grasshopper Club Zürich, Borussia Dortmund și Bayern Munchen, Hitzfeld este unul din cei mai de succes antrenori de fotbal din lume. El a fost ales de două ori "Antrenorul anului în lume". Este unul din cei patru antrenori care au câștigat Cupa Campionilor/Liga Campionilor cu 2 cluburi diferite, ceilalți 3 find Ernst Happel, José Mourinho și Jupp Heynckes. În prezent activează ca selecționer al naționalei Elveției.
* 1950: Vasile Ion (n.12 ianuarie 1950) este un fost senator român în legislaturile din perioadele 1990-2000 și cele de după 2004, ales în județul Buzău pe listele partidului denumit succesiv în acea perioadă FSN, FDSN, PDSR și PSD. A fost lider al organizației județene Buzău a acestui partid până în mai 2010, când a demisionat din partid,^[1] după care a trecut la PC^[2] și apoi la UNPR

·         1951: Kirstie Alley, actriță americană
* 1952: Gheorghe Perian (n. 12 ianuarie 1952, Cenad, județul Timiș) este un critic și istoric literar român.
A absolvit, în 1976, Facultatea de Filologie a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. In 1999 obține titlul de doctor în științe filologice cu o teză despre poezia naivă românească. A publicat studii si articole in revistele Echinox, Vatra, Familia, Tribuna, Steaua, Transilvania, Amfiteatru, Ramuri, Argeș, Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Discobolul, Studii literare. Din 1990 este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în prezent fiind conferențiar în cadrul aceleiași facultăți.

·         1953 - S-a născut Michael Barker, baterist britanic (Magnum).
* 1953: Valentin Crîlov (în rusă Валенти́н Михайлович Крыло́в; n. 12 ianuarie1953, Chișinău) este un politician din Republica Moldova, care din 1990 până în 1998 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Blocului “Соцединство”.

·         1955 - S-a născut actriţa americană Kristie Alley.
* 1957: Vasile Botnaru (n. 12 ianuarie 1957, Cinișeuți) este un jurnalist și pictor din Republica Moldova.^[1] Este Directorul biroului din Chișinău al postului Radio Europa Liberă.

·         1958: Marian Sârbu, politician român
* 1958: Mark Allen (n. 12 ianuarie 1958 în Glendale, California) este un atlet american, fost campion la triatlon.
* 1958: Christiane Amanpour (n. 12 ianuarie 1958,^[1][2][3] Londra, Regatul Unit) este o jurnalistă și o gazdă de televiziune. Aceasta s-a născut în 12 ianuarie 1958 și este de origine engleză-iraniană. Amanpour este șefa Corespondenței Internaționale pentru CNN și gazda unei emisiuni de interviuri ”Amanpour” în fiecare noapte pe CNN International. Amanpour este, de asemenea, prezentatoarea rubricii de Afaceri Globale pentru ABC News. În 2013, s-a mutat din New York să trăiască în Londraîmpreună cu soțul ei, fost secretarul de stat adjunct James Rubin, și fiul lor adolescent.

·         1959: Per Gessle, muzician suedez (Roxette)

·         1963: Gheorghe Dragomir (n. 12 ianuarie 1963, com. Istria, județul Constanța) este un politician român, fost membru al Parlamentului României. În cadrul activității sale parlamentare, Gheorghe Dragomir a fost membru în următoarele grupuri parlamentare de prietenie:
* 1964: Jeffrey Preston "Jeff" Bezos (pronunție AFI, |ˈ|b|eɪ|z|ə|s| ; născut la 12 ianuarie 1964) este un antreprenor american, care a jucat un rol esențial în comerțul electronic, fondator și CEO al companiei Amazon.com, Inc., o companie de vânzare cu amănuntul pe baza comenzilor prin Internet(e-commerce). Sub conducerea sa, Amazon.com a devenit cea mai mare companie cu vânzări on-line.
* 1965: Rob Zombie^[1] (născut ca Robert Bartleh Cummings;^[2] la 12 ianuarie1965, Haverhill, Massachusetts) este un muzician american, regizor de film, scenarist și producător de film. El a devenit cunoscut ca membru fondator al trupei White Zombie care a apărut la mijlocul anilor 1980 și a devenit notabilă la începutul anilor 1990. Ca artist solo, el a lansat cinci albume de studio, cinci albume compilate și un album înregistrat în direct. Zombie și-a extins cariera și a devenit regizor de film, regizând un total de șase filme, la majoritatea acestora realizând și scenariul (singur sau în echipă). El a lansat, de asemenea, numeroase branduri de cărți de benzi desenate și a apărut ca actor în numeroase ocazii.

·         1967 - S-a născut Mark Moore, clăpar britanic ('S Express).
* 1967: Susan Blanchard Ryan (n. 12 ianuarie 1967) este o actriță americană.

·         1967: Aura Christi (n. 12 ianuarie 1967, Chișinău) este un poet, romancier și eseist român. Poemele sale au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Belgia, Italia, Suedia, Federația Rusă, S.U.A, Bulgaria, Albania, Republica Chineză ș.a. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

* 1970: Zacharías Manuel "Zack" de la Rocha (n. 12 ianuarie 1970) este un muzician, rapper, compozitor, poet și activist american, cunoscut mai ales în calitate de vocalist și textier al formației rap metal Rage Against the Machine, în cadrul căreia a activat între 1991–2000 și din 2007 până în prezent
* 1970: Corey Woods (n. 12 ianuarie 1970),^[1][2] cunoscut mai mult după numele de scenă Raekwon, este un rapper american, membru al trupei Wu-Tang Clan. În 1995 și-a lansat primul album solo, Only Built 4 Cuban Linx... iar de atunci a mai înregistrat un număr de albume solo dar și cu Wu-Tang și cu numeroșii colaboratori ai formației.

Raekwon este adesea numit drept unul dintre pionerii subgenului de muzică Mafioso rap.^[3] În 2007, editorii de la About.com l-au inclus în lista celor mai buni 50 de MC ale timpurilor noastre (1987-2007).^[4]Publicația Miami New Times a descris piesele lui Raekwon ca fiind "povești epice de stradă".

* 1970: Masaaki Sawanobori (n. 12 ianuarie 1970) este un fost fotbalist japonez.

* 1972: Vasile Koșelev (în rusă Василий Илларионович Кошелев; n. 12 ianuarie 1972, Chișinău) este un fotbalist din Republica Moldova, care a jucat pe postul de portar.

Între anii 1992–1999 Vasile Koșelev a jucat 23 de meciuri pentru echipa națională de fotbal a Republicii Moldova.^[4]

După încheierea carierei de fotbalist, a activat în calitate de antrenor de portari la mai multe echipe, printre care și Dacia Chișinău. Din ianuarie 2012^[5][6] până în septembrie 2014^[7] a fost antrenorul de portari al selecționatei Moldovei.^[8] Fiul său, Alexei Koșelev, a devenit fotbalist profesionist și a jucat de asemenea, pe postul de portar la echipa națională de fotbal a Moldovei și naționala de tineret a Moldovei.

* 1973: Remus-Adrian Borza (n. 12 ianuarie 1973) este un deputat român, ales în 2016.
* 1974: Melanie Jayne Chisholm (n. 12 ianuarie 1974 în Whiston, Merseyside), cunoscută profesional și ca Melanie C sau Mel C, este o cântăreață, compozitoare, actriță și femeie de afaceri britanică. Chisholm este una din cele cinci membre ale formației de muzică pop Spice Girls, în cadrul căreia a fost supranumită "Sporty Spice".
* 1976: Ofelia Prodan (n. 12 ianuarie 1976, Urziceni) este o poetă contemporană.
S-a născut în localitatea Urziceni, din Ialomița. Studii de sociologie la Universitatea din București, studii postuniversitare la Facultatea de Informatică, Universitatea Politehnica, București. Debut absolut cu volumul Elefantul din patul meu. A publicat în majoritatea revistelor literare importante din România. Poezii ale ei au fost traduse în engleză, franceză, portugheză, spaniolă, italiană, olandeză și maghiară. A publicat în revista Asymptote, în revista Nuovi Argomenti, în revista Atelier^[1] și în revista Gierik & Nieuw Vlaams Tijdschrift (numărul 123, 2014). A avut lecturi publice în Spania, Germania și Italia. Este laureată a Premiului Internațional de Poezie și Proză Napoli Cultural Classic, ediția a VIII, 2013, câștigând Premiul I la secțiunea POESIA in lingua straniera
* 1980: Adina Pintilie (n. 12 ianuarie 1980, București, RS România, născută Adina-Elena Pintilie) este o regizoare și scenaristă română, premiată cu Ursul de Aur la ediția din 2018 a acestui festival, Berlinale 2018, pentru filmul său de debut de lung metraj, Nu mă atinge-mă.

Adina Pintilie a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București, secția Regie Film, în 2008. Cu documentarul ei Nu te supăra, dar... a participat în 2007 la câteva festivaluri de film prestigioase, inclusiv la Festivalul de Film de la Varșovia și Festivalul de la Locarno, câștigând Premiul pentru cel mai bun film documentar Golden Dove la DOK Leipzig iar în 2008 a câștigat premiul Cel mai bun documentar la Festivalul de Film de la Vukovar. Următorul ei film documentar, Balastiera #186, a câștigat Runner Up Award la Festivalul de Film de la Miami și Mențiunea specială a Festivalului de Film de la Trieste 2009.

Lungmetrajul ei de debut Nu mă atinge-mă a participat la Berlinala ediția din 2018, unde a câștigat Ursul de Aur.

* 1982: Lady Waks — este o muziciană, promotoare, designer de grafică și conducătoarea postului de radio Radio Record, din Rusia.

Lady Waks
Date personale
Nume la naștere	Alexandra Seregina
Născută	12 ianuarie 1982 (37 de ani) Leningrad, URSS Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	DJ, promoter
Activitate
Gen muzical	Breakbeat, Nu Breaks
Instrument(e)	turntable, laptop
Ani de activitate	1990–prezent
Case de discuri	In Beat We Trust, MENUmusic, Rat Record
Interpretare cu	In Beat We Trust
Colaborare cu	Westbam, Leeroy Thornhill, Hardy Hard, Deekline, Marten Horger,

·         1984: Romeo Surdu, fotbalist român

* 1984: Natalia Morari (în rusă Наталья Григорьевна Морарь; n. 12 ianuarie1984, Hîncești, RSS Moldovenească, URSS, azi Republica Moldova) este o jurnalistă din Republica Moldova. Începând cu decembrie 2007, acesteia i-a fost interzisă intrarea în Rusia
* 1984: Oribe Peralta Morones (n. 12 ianuarie 1984) este un fotbalist profesionist mexican, care în prezent evoluează pe postul de atacant la Club América în Liga MX și la Echipa națională de fotbal a Mexicului
* 1985: Renata Andrada Ghionea (n. Tătăran, pe 12 ianuarie 1985, în Baia Mare)^[1]este o fostă handbalistă din România care, până în vara anului 2014, a jucat pentru echipa HCM Baia Mare. Ghionea a evoluat pe postul de intermediar stânga
* 1985: Artem Volodimirovici Milevski (ucraineană: Артем Володимирович Мілевський) (bielorusă: Арцём Мілеўскі, Arciom Milieúski) (n. 12 ianuarie 1985, Minsk, Uniunea Sovietică) este un fotbalist bielorus liber de contract.A făcut parte din lotul Ucrainei de la Campionatul Mondial de Fotbal 2006, fiind folosit în partidele cu Arabia Saudită (partidă în care l-a înlocuit pe Andrei Șevcenko), Elveția (când a transformat un penalty la loviturile de departajare în stilul Panenka)^[1] și Italia.
* 1987: Salvatore Sirigu (n. 12 ianuarie 1987, Nuoro, Italia) este un fotbalist italian, portar la clubul italian AC Torino.

Are 1,92 m înălțime și 80 de kg^[1]. Primele apariții importante în naționala Italiei au fost la Euro 2012, când i-a ținut locul lui Gianluigi Buffon, care suferise o accidentare. A fost convocat și la Cupa Mondială FIFA 2014, însă nu a jucat. La Euro 2016 a devenit portarul titular al Italiei, înlocuindu-l pe Buffon.

* 1988: Iulia Zaremba (în ucraineană Юлія Заремба; n. 12 ianuarie 1988, în Brovarî)^[1] este o handbalistă din Ucraina care joacă pentru clubul românescCS Minaur Baia Mare pe postul de intermediar dreapta

* 1989: Axel Witsel (n. 12 ianuarie 1989, Liège, Belgia) este un fotbalist belgian care evoluează la clubul german Borussia Dortmund în Bundesliga și la echipa națională de fotbal a Belgiei, pe postul de mijlocaș

* 1990: Cătălin Ilie Samoilă (n. 12 ianuarie 1990, București) este un fotbalistromân, momentan liber de contract.

·         1993: Zayn Malik, cantaret englez
* 1994: Emre Can (Frankfurt am Main, Germania; 12 ianuarie din 1994) este un fotbalist german de origine turcă. Joacă ca mijlocaș la Juventus Torino din Serie A.