4. /15 MARTIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
DIANA HETEA
Diana Hetea (născută pe 15 martie 1979 în Timişoara)[1] este o cântăreaţă şi violonistă română, cunoscută mulţumită participărilor sale în cadrul emisiunilor-concurs Megastar (2006), X Factor (2011) şi Vocea României (2015).[2][3] Interpreta şi-a făcut debutul discografic printr-o colaborare cu Adrian Sînă, care poartă numele „Back to Me” şi a petrecut 17 săptămâni în clasamentul Romanian Top 100.[4][5]
BIOGRAFIE[MODIFICARE]
Diana Hetea s-a născut la data de 15 martie 1979 în Timişoara într-o familie iubitoare de artă,[1] tatăl său fiind pictor-grafician, iar fratele său este pianist.[6] Încă de la o vârstă fragedă Diana s-a simţit atrasă de muzică şi a început să studieze vioara.[7] Fiind puternic influenţată de muzica unor compozitori clasici precum Johannes Brahms, dar şi de piesele cântăreţei R&B Mariah Carey, Diana şi-a continuat studiile în acest domeniu. A urmat cursurile Colegiului Naţional de Artă „Ion Vidu” şi a absolvit Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii de Vest în 2003, unde a obţinut diploma de violonist.[8] De asemenea, Hetea a fost admisă la Academia Mozarteum din Salzburg însă şi-a retras înscrierea din lipsa fondurilor materiale necesare.[9]
După terminarea studiilor muzicale în 2003, Diana Hetea a făcut parte din Orchestra Filarmonică a oraşului Arad, alături de care a concertat în Italia, Germania sau Ungaria.[8] În acelaşi timp, la recomandarea profesorilor săi care i-au remarcat vocea foarte clară, Diana a început să urmeze cursuri de canto.[1] În anul 2006 Diana se înscrie în emisiunea-concurs Megastar, unde primeşte note maxime din partea juraţilor dar este eliminată în semifinale.[10] Ulterior Hetea se mută în Londra pentru a se afirma pe plan muzical sau ca manechin.[11] Revine în ţară şi în vara anului 2011 participă la preselecţiile competiţiei X Factor, unde impresionează prin vocea sa puternică.[12] La finele concursului se clasează pe locul cinci.[13]
În vara anului 2012 Hetea şi-a făcut debutul discografic printr-o colaborare cu Adrian Sînă, care poartă numele „Back to Me” şi a petrecut 17 săptămâni în clasamentul Romanian Top 100.[4][5]
La începutul anului 2013 Diana Hetea participă la Selecţia Naţională, competiţie organizată de TVR în vederea alegerii reprezentantului României la concursul muzical Eurovision.[14][15] Piesa sa, intitulată „I Believe in Love”, a primit recenzii favorabile atât din partea presei online din România,[16][17] cât şi din străinătate, fiind considerată una dintre favoritele competiţiei.[18]
În toamna anului 2015 Diana Hetea impresionează juraţii emisiunii Vocea României cu interpretarea sa originală a melodiei „Make You Feel My Love”.[19] Întorcând toate cele patru scaune ale antrenorilor, Hetea a ales să facă parte din echipa Loredanei Groza. Fiind aproape de eliminare după ceea ce Loredana avea să numească ca fiind „cel mai tare duet feminin de la Vocea Romaniei”, Diana este păstrată în competiţie de Smiley, sub a cărei îndrumare ajunge până la desfăşurarea galelor live.[20] Deşi nu a ajuns în etapele finale ale competiţiei, Hetea şi-a demonstrat abilităţile vocale prin interpretarea unor piese din repertoriul Arethei Franklin şi Christinei Aguilera.[21]
Eurovision 2013: Diana Hetea - „I believe in love"
CRISTIAN MĂCELARU
| Cristian Măcelaru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (41 de ani)  Timișoara, România |
| Cetățenie |  România SUA |
| Ocupație | dirijor violonist |
| Activitate | |
| Studii | Rice University[*], Universitatea din Miami[*] |
| vioară | |
| Prezență online | |
| site web oficial cont Twitter | |
Modifică date / text  | |
Cristian Măcelaru (n. , Timișoara, România) este un dirijor român, director muzical și dirijor al Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo, California (din august 2017) și dirijor principal al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Köln (începând cu stagiunea 2019/20).[1]
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Cristian Măcelaru s-a format ca violonist în România, în orașul Timișoara. „Am crescut într-o familie cu 10 frați în care era un program foarte bine definit vizavi de școală și studiul muzical – declară artistul. La sfârșitul clasei a doua am început să cânt în orchestra bisericii. Activitățile din casă se reduceau la făcut focul și ce era strict necesar pentru că eram cel mai mic. Din clasa a cincea m-am axat foarte mult pe concursuri naționale și internaționale de vioară. Dimineața eram la școală, iar ziua studiam.” [2] Toți cei 10 frați urmau acest program: școală dimineața, studiu muzical în restul zilei. De la vârsta de 17 ani, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii.
DEBUT[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Măcelaru a intrat în atenția publicului american în februarie 2012, când a dirijat Chicago Symphony Orchestra ca înlocuitor al lui Pierre Boulez în spectacole apreciate pozitiv de critici. Câștigător al Premiului Solti pentru Dirijori în 2014, după ce obținuse în 2012 Premiul Solti pentru Dirijori în devenire, o onoare prestigioasă care nu mai fusese acordată decât o singură dată în istoria Fundației Solti. A participat la desfășurarea programelor Tanglewood Music Center și Aspen Music Festival, studiind sub David Zinman, Rafael Frühbeck de Burgos, Oliver Knussen și Stefan Asbury. Studiile sale principale au fost cu Larry Rachleff la Rice University, unde a obținut masteratul ca dirijor și violonist de performanță. A absolvit studii universitare la vioara de performanță la Universitatea din Miami. Violonist realizat la o vârstă fragedă, Măcelaru a fost cel mai tânăr concertmaestru din istoria Orchestrei Simfonice din Miami debutând la Carnegie Hall la vârsta de 19 ani.[3] De asemenea, în august 2017, Cristian Măcelaru a preluat poziția de director muzical al Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo de la Santa Cruz – cel mai vechi eveniment de acest fel dedicat creației noi în Statele Unite ale Americii.
PRINTRE MARII DIRIJORI AI LUMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Pe lângă Philadelphia Orchestra, Măcelaru dirijează cu regularitate orchestre de top din America de Nord precum: Chicago Symphony, Filarmonica din New York, Filarmonica din Los Angeles, Orchestra Simfonică Națională, San Francisco Symphony, Saint Louis Symphony, Toronto Symphony și Detroit Symphony. În sezonul 2016/17, a condus Symphonieorchester des Bayerischen Rundfunks în două programe separate și a debutat cu Royal Concertgebouw Orchestra, WDR Sinfonieorchester Köln, Weimar Staatskapelle, Royal Flemish Philharmonic și New Japan Philharmonic cu Anne-Sophie Mutter ca solistă. În ultimele sezoane, apare la Deutsches Symphonie-Orchester Berlin, Radio-Sinfonie-Orchester Frankfurt, Göteborgs Symfoniker, Filarmonica din Rotterdam, City of Birmingham Symphony Orchestra, Halle Orchestra, Royal Scottish National Orchestra, BBC Symphony Orchestra Londra, Orchestre National de France Paris si Orchestre National de Lyon.[4]
Cristian Măcelaru și Daniel Ciobanu, într-un concert excepțional Beethoven
LUIGI CHERUBINI
| Luigi Cherubini | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Maria Luigi Carlo Zenobio Salvatore Cherubini |
| Născut | [1][2][3][4] Florența, Marele Ducat de Toscana |
| Decedat | (81 de ani)[1][5][6][3] Paris, Franța |
| Înmormântat | tombe de Luigi Cherubini[*] |
| Căsătorit cu | Anne-Cécile Cherubini[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța.svg){kind=small} Marele Ducat de Toscana.svg){kind=small} Regatul Unit |
| Ocupație | compozitor dirijor muzicolog[*] profesor de muzică[*] teoretician al muzicii[*] |
| Gen muzical | operă |
| Premii | Comandor al Legiunii de Onoare[*] |
| Discografie | |
| Listă completă | Luigi Cherubini discography[*] |
| Înregistrări notabile | Les Abencérages, ou L'Étendard de Grenade[*] Médée[*] Ave Maria[*] Les Deux Journées[*] Requiem in C minor[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Luigi Cherubini (n. ,[1][2][3][4] Florența, Marele Ducat de Toscana – d. ,[1][5][6][3] Paris, Franța), a fost un compozitor francez, de origine italiană.
A compus operele: Lodoïska (1791), Eliza (1794), Sacagiul (1800), Medeea (1797), Anacreon (1803).
A mai scris cantate, o simfonie, cvartete de coarde, sonate pentru pian.
Este autorul unui curs de contrapunct și de fugă și al unei metode de canto.
Luigi Cherubini , integral Maria Luigi Carlo Zenobio Salvatore Cherubini , (n. 14 septembrie 1760, Florența [Italia] - decedat la 15 martie 1842, Paris , Franța), compozitor francez de origine italiană în perioada de tranziție de la clasicism la romantism ; a contribuit la dezvoltarea operei franceze și a fost, de asemenea, un maestru al muzicii sacre. Operele sale mature se caracterizează prin felul în care utilizează unele dintre noile tehnici și subiectele romanticilor, dar își derivă forța dramatică dintr-o demnitate și o reținere clasică.
Britannica QuizFiul unui muzician, Cherubini a studiat sub Giuseppi Sarti , notor compozitor de operă și muzică religioasă. Cea mai mare parte a lucrărilor timpurii ale lui Cherubini constă în muzică sacră, dar mai târziu și-a îndreptat cea mai mare atenție asupra scenei muzicale, scriind 15 opere italiene și 14 franceze. În 1786 s-a stabilit în Franța , iar în 1795 a devenit inspector al nou-înființatului Conservator din Paris. El a găsit puțin favor la Napoleon , dar odată cu restabilirea monarhiei franceze în 1816 a devenit director muzical al capelei regale a lui Ludovic al XVIII-lea . În 1822 a fost numit director al Conservatorului, funcție care i-a conferit o mare influență asupra tinerei generații de compozitori.
Cherubini prezintă paradoxul unui conservator înnăscut obligat să funcționeze într-o epocă revoluționară din punct de vedere politic și muzical. El a fost instruit în tradițiile operei serioase , stilul aristocratic al operei din secolul al XVIII-lea, iar operele sale anterioare, inclusiv cele scrise ca director al operei italiene din Paris, Théâtre de Monsieur, păstrează grandoarea eroică și aristocratică a acestui stil. . Lucrările sale ulterioare, cu toate acestea, în special cele în franceză, urmează reformele operice dinChristoph Gluck (1714–87) în căutarea unor subiecte relevante pentru o lume în schimbare. Eroismul aristocraților devine nobilimea bărbaților și femeilor obișnuite. Chiar și în opere care se ocupau de subiecte din antichitatea clasică, precumMédée (1797), el dezvăluie o preocupare pentru trăsăturile umane. Opera care i-a inaugurat noul stil a fostLodoïska (1791). S-a îndepărtat de accentul pus pe vocea solo găsită în opera seria pentru a da un nou domeniu ansamblurilor și corurilor și o nouă importanță dramatică pentru orchestră. El a stabilit astfel o legătură între stilul mai vechi și marea operă a Franței din secolul al XIX-lea.
În armoniile sale, ritmurile și utilizarea formei muzicale , el a rămas în limbajul clasic și nu a încercat stilul incipient romantic . Cei care au făcut-o, însă, au fost influențați de operele sale. Înainte de a scrie Fidelio ,Ludwig van Beethoven (care îl considera pe Cherubini drept cel mai mare contemporan al său) a studiat partitura unei opere Cherubini cu o temă similară de „salvare”: Les Deux Journées (1800;Cele două zile, cunoscut și sub numele de The Water Carrier din titlul său german, Der Wasserträger ). Această operă este considerată de mulți ca fiind capodopera lui Cherubini.
În viața ulterioară a apelat la muzica bisericească . Lucrări precum Liturghia sa în fa major (1809) și cele două requieme ale sale , în special cea în re minor, pentru voci masculine (1836), sunt caracterizate de o luciditate clasică combinată cu un sentiment de măreție religioasă. Requiemul anterior , în do minor, a fost ales pentru laudă de Beethoven, Robert Schumann și Johannes Brahms .
Cherubini a scris mai multe tratate , inclusiv celebrulCours de contrepoint et de fugue (1835; „Curs de contrapunct și fugă”), care este mult mai conservator din punct de vedere muzical decât muzica reală a lui Cherubini.
Mult timp eclipsat de Beethoven și de alți compozitori mai puțin conservatori muzicali ai vremii sale, Cherubini a devenit centrul interesului reînnoit cu renașteri moderne ale unor opere precum opera sa Médée și Requiem-ul său în re minor.
Luigi Cherubini - Symphony in D-major (1815)
VIORELA FILIP
| Viorela Filip | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (70 de ani) Tuzla, Constanța, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreață compozitoare |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| voce[*] | |
| Prezență online | |
| pagină Facebook | |
| Modifică date / text | |
Viorela Filip (n. 15 martie 1951, comuna Tuzla, județul Constanța) este o interpretă, compozitoare și textieră de muzica ușoară româncă, absolventă de Conservator. Din anul 2008, este membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Din anul 2012, este membră a Asociației Mondiale a Festivalurilor și Artiștilor – WAFA, cu sediul în Malta.[1] Începând cu 1 septembrie 1990 și până în prezent, Viorela Filip este profesoară titulară de canto-muzică ușoară la Școala Populară de Artă din București.[2]
Este fiica poetului și scriitorului Stelian Filip și a Elenei Filip (născută Elena Savu).[3]
ȘLAGĂRE (SELECȚIE)[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- „Doar un trandafir”, muzică Gh.E. Marian, versuri Viorela Filip;
- „La o fereastră”, muzică Dumitru Lupu, versuri Viorela Filip;
- „Cînd a–nceput iubirea noastr㔂muzica: Dumitru Lupu, versuri: Mala Barbulescu;
- „Vino, uită despărțirea”, muzica: Dumitru Lupu, Versuri: Viorela Filip;
- „Fără iubirea ta”, Corneliu Meraru și Viorela Filip;
- „Suntem numai musafiri”, Muzica: Marcel Dragomir, Versuri: Viorela Filip;
,,Dar te-am uitat", muzica: Dumitru Lupu, Versuri: Viorela Filip.
- Discografie
- „De tine m-am îndrăgostit” (Electrecord);
- „Doar un trandafir” (Electrecord);
Casete :
- „Aș vrea să chem iubirea” (Eurostar);
- „Suntem numai musafiri” (Electrecord);
- Compact Disc
- „O floare pentru fiecare” (Fevronia - 2006);
,,Dragostea nu ia vacanță" (Eurostar - 2018) [4]
,,Talismane pentru suflet" (Marius Media Group - 2019)
Viorela Filip - La o fereastră (1988)
Viorela Filip si Dumitru Lupu - De unde ai venit
Viorela Filip - Eu sunt femeia îndrăgostită
Viorela Filip - Când a-nceput iubirea noastră
MUZICĂ PENTRU SUFLET
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu