5. /31 MARTIE 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ; ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

Sf Sfințit Mc Ipatie, episcopul Gangrei; 

Sf Mc Veniamin, diaconul; 

Denia Acatistului Bunei Vestiri

Sf Sfințit Mc Ipatie, episcopul Gangrei

„Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” Și încă rugându-se, o femeie ce ținea de eresul lui Arie, luând o piatră, a lovit pe sfântul tare în cap și l-a omorât. Iar sufletul lui cel sfânt, îndată ieșind din legăturile trupești, s-a suit la Dumnezeu.

Acest mare plăcut al lui Dumnezeu, Ipatie, Sfântul episcop al cetății Gangrelor, din țara Paflagoniei, a fost unul din cei trei sute și optsprezece Sfinți Părinți care au luat parte la întâiul a toată lumea Sinod, ce s-a adunat în Niceea la anul 325, pe vremea împărăției marelui Constantin (306-337), la care, cu ceilalți Sfinți Părinți, ajutând dreapta credință și fiind plin de Duh Sfânt, l-au mustrat pe Arie pentru eres și l-au dat anatemei. Și avea de la Dumnezeu mare putere în facerea de minuni, pentru că tămăduia toate neputințele și izgonea diavolii. Așa, într-un sat, apele cele amare care curgeau din munți, le-a făcut dulci; și în alt loc a scos cu rugăciunea un izvor de ape calde, spre tămăduirea oamenilor.

Umblând el într-o noapte întunecoasă, aproape de un râu, se arătau lumini aprinse din ape, luminându-i calea, ca să nu alunece și să cadă în repejunile apelor. A omorât apoi un balaur înfricoșător, pentru că, după moartea marelui Constantin, împărățind fiul său Constantie (337-361), un foarte mare balaur s-a târât în palatul împărătesc, neștiut de unde, păzind cămările cele de vistierie, în care era aurul și toată bogăția împărătească. Și, punându-și capul în ușă, nu lăsa pe nimeni să se apropie.

De acest lucru împăratul înspăimîntîndu-se, a rugat prin scrisorile sale pe sfințitul lui Dumnezeu, Ipatie, ca să vină în Constantinopol, căci era slăvit numele sfântului pentru minunile ce le făcea cu darul lui Hristos. Când a venit sfântul, împăratul l-a întâmpinat și până la pământ i s-a închinat și cu toată cinstea l-a primit, rugându-l ca prin rugăciune să izgonească pe balaurul acela din vistieriile împărătești, pe care nici o putere omenească nu putea să-l alunge, deși mulți din duhovniceasca rânduiala, înarmându-se cu rugăciunea, se ispiteau asupra lui, însă nimic n-au sporit; ba unii chiar au și pătimit de la balaur.

Sfântul Ipatie a zis: „Nu poate rugăciunea noastră, o, împărate; însă poate credința ta către Dumnezeu!”. Și, închinându-se până la pământ, s-a rugat multă vreme. După aceea, sculându-se, a zis către împărat: „În mijlocul alergării de cai, unde este chipul tatălui tău, poruncește să se pregătească un cuptor și să-l aprindă foarte tare și să aștepte până ce voi veni acolo”. Deci, îndată pregătindu-se cuptorul și aprinzându-l, făcătorul de minuni, Sfântul Ipatie, luând toiagul său cel arhieresc, a mers la cămările împărătești și, porțile vistieriilor deschizându-le, a bătut mult pe balaur cu toiagul. Și tot poporul împreună cu împăratul priveau de departe, fiind cuprinși de frică și de cutremur, pentru că vedeau că nu iese balaurul și acum ziua se sfârșea și așteptau cu toții ca să fie omorât sfântul de către balaur, precum aceasta și la alți preoți s-a mai întâmplat. Iar arhiereul, ridicându-și ochii la cer și chemând pe Domnul într-ajutor, și-a băgat toiagul în gura balaurului și a zis: „În numele Domnului meu Iisus Hristos, urmează-mi mie!”.

Iar balaurul, apucându-se cu dinții de toiag, urma pe sfânt că un rob legat, căci cu adevărat îl legase cu dumnezeiasca putere, marele făcător de minuni. Și, ieșind fericitul din vistieriile împărătești, tot locul alergării de cai și târgul l-a înconjurat, ducând pe balaur. Iar cei ce priveau, văzând pe balaurul acela ținându-se de toiag și târându-se, s-au înspăimântat și s-au mirat foarte tare, pentru că balaurul era foarte înfricoșat, având lungime de șaizeci de coți.

Apropiindu-se sfântul de cuptorul cel aprins care ardea cu mare văpaie, a zis către balaur: „În numele lui Hristos, pe Care și eu cel neînsemnat Îl propovăduiesc, îți poruncesc să intri în mijlocul focului acestuia”. Iar înfricoșatul balaur plecându-se, s-a aruncat cu mare repeziciune în cuptorul cel înfocat și a ars în mijlocul cuptorului, iar toți oamenii care cu spaimă priveau la aceasta, preamăreau pe Dumnezeu că, pe acest luminător și făcător de minuni, adică pe Sfântul Ipatie, în zilele lor l-a arătat lumii.

Atunci, împăratul a dat mare mulțumire lui Dumnezeu și plăcutului Său, Sfântului Ipatie, și-l cinstea pe fericitul ca pe un tată al său. Și a poruncit să zugrăvească pe o scândurica chipul sfântului și în vistieriile împărătești chipul aceluia să-l pună spre gonirea puterii celei potrivnice. Iar pe sfântul, cinstindu-l cu daruri și cu dragoste sărutându-l, l-a eliberat întru ale sale.

Dar, pe când mergea sfântul la scaunul său, niște oameni înrăutățiți care erau de eresul lui Novațian, cu zavistie multă aprinzându-se asupra arhiereului lui Dumnezeu, s-au ascuns în calea lui la un loc strâmt, lângă o râpă de munte și lângă un mal, înarmați fiind cu săbii și cu ciomege. Apoi deodată, fără de veste, năvălind asupra lui ca niște fiare sălbatice și dându-i multe bătăi, de pe malul cel înalt l-au aruncat în prăpastia aceea. Iar sfântul, fiind abia viu, și-a înălțat mâinile în sus și, ridicându-și ochii la cer - precum altă dată Sfântul întâiul Mucenic Ștefan -, se rugă pentru cei ce l-au ucis și zicea: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”. Și, încă rugându-se, o femeie ce ținea de eresul lui Arie, luând o piatră, a lovit pe sfântul tare în cap și l-a omorât. Iar sufletul lui cel sfânt, îndată ieșind din legăturile trupești, s-a suit la Dumnezeu.

După aceea ucigașii, luând trupul sfântului, l-au ascuns în niște paie ce se întâmplaseră acolo aproape și s-au dus. Dar n-a zăbovit asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu, răsplătind sângele cel nevinovat. Căci mai întâi pe femeia aceea a apucat-o duhul cel necurat, chiar în acel loc, și o muncea pe dânsa și cu aceeași piatră cu care l-a omorât pe sfânt își bătea pieptul său neîncetat; și toți s-au îndrăcit și pătimeau cumplit.

Mai târziu plugarul ale căruia erau paiele, neștiind nimic despre uciderea cea nedreaptă ce se făcuse, a mers ca să ia paie pentru animalul său și a auzit glas de îngeri cântând și se minuna. Iar pe când lua paie, a găsit trupul cel mort tot rănit de bătăi și mult s-a înspăimântat. Și, cunoscând pe episcopul său, Sfântul Ipatie, a alergat la sătenii săi și a vestit degrabă în toată cetatea. Apoi îndată locuitorii cetății Gangrelor, adunându-se, au mers cu multă tânguire și au luat cinstitul trup al sfântului părinte și al lor păstor și l-au îngropat cu cinste la un loc însemnat. Iar femeia cea ucigașă urma trupul sfântului care se ducea la îngropare și se bătea cu piatra aceea cu care ucisese pe arhiereul lui Dumnezeu, mărturisind înaintea tuturor păcatul său. Iar după ce s-a îngropat sfântul său trup, femeia aceea s-a tămăduit de muncirea diavolească, asemenea și ceilalți care luaseră parte la ucidere și se îndrăciseră.

Deci toți au dobândit tămăduire la mormântul sfântului, care, și după moarte arătându-și bunătatea sa vrăjmașilor, i-a făcut sănătoși. Și alte minuni și tămăduiri li s-au arătat oamenilor, care veneau cu credință la mormântul sfântului, prin rugăciunilor lui cele sfinte.

Sf Mc Veniamin, diaconul

Sfinții Mucenici Avdas episcopul, Veniamin diaconul, nouă mucenici împreună cu ei și alți mulți sfinți care au mărturisit în Persia, au fost aruncați în închisoare și au fost mâncați de vii de șoarecii și de pisicile închise laolaltă cu ei.

În vremea împărăției lui Teodosie cel Mic, Izdigherd, împăratul perșilor, a pornit război împotriva Bisericilor, luând pricină din următoarea împrejurare: un episcop oarecare, Avdas, împodobit cu multe feluri de virtuți, împins de zel dumnezeiesc a nimicit Pirionul, adică templul în care perșii se închinau focului. Aflând împăratul acest lucru de la magi, a trimis, de l-a adus înaintea lui pe Avdas, pe care l-a întrebat mai întâi cu blândețe pentru ce a făcut acest lucru și i-a poruncit să zidească din nou templul acela. Dar Avdas împotrivindu-se și spunând că nu poate nicidecum să facă așa ceva, atunci Izdigherd a amenințat că va distruge toate bisericile și a pus început amenințărilor lui, poruncind mai întâi să fie omorât dumnezeiescul Avdas. Auzind aceasta, sfântul s-a bucurat foarte. Și în felul acesta bucurându-se și veselindu-se și-a primit sfârșitul.

Sfinții Mucenici Avdas episcopul, Veniamin diaconul, nouă mucenici împreună cu ei și alți mulți sfinți care au mărturisit în Persia, au fost aruncați în închisoare și au fost mâncați de vii de șoarecii și de pisicile închise laolaltă cu ei.

După trecere de treizeci de ani, furtuna prigoanei dezlănțuită de magi, întocmai ca de niște vânturi puternice, a adus asupra credincioșilor iarăși încercările chinurilor. Căci mistuind pe mulți cu tot felul de pătimiri, îi dădeau apoi morții, iar pe alții supunându-i la surghiunuri îndelungate și la tot felul de chinuri, îi slobozeau din viață prin morți de tot felul.

Dar nu trebuie să ne mirăm, fiindcă acestea s-au întâmplat prin îngăduința lui Dumnezeu. Căci lupte de felul acesta a spus Stăpânul nostru aveau să aibă loc. Pentru aceasta și sfinții aceștia, prin răbdare și mucenicie, au primit cununile biruinței.

Denia Acatistului Bunei Vestiri

În Biserica Ortodoxă Română astăzi are loc Denia Acatistului Bunei Vestiri.

Denia Acatistului Bunei Vestiri la Catedrala Mitropolitană din Iași

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

A.   PLĂCINTE, GUSTĂRI

Plăcintă cu cacao

·       foi de plăcintă

·       3 ceşti borş

·       3 ceşti zahăr

·       2 ceşti ulei

·       1 kg făină

·       2 linguriţe bicarbonat stins în oţet

·       Mirodenii

·       2 – 3 linguri cacao

Se bat bine cu mixerul, până se înghit uleiul, borşul, zahărul, mirodeniile şi bicarbonatul.

          Se adaugă făina şi se bate în continuare până se omogenizează compoziţia.

          Se toarnă în tava unsă şi tapetată cu făină peste stratul de foi de plăcintă unse cu ulei.

          Se opresc câteva linguri din compoziţie care se amestecă cu cacao şi se vor pune deasupra ultimului rând de foi unse cu ulei.

          Se dă la cuptor o oră la foc potrivit.

         

B.   SALATE

Salată de fasole teci conservată

·       1kg fasole fideluţă conservată

·       ½ ceaşcă ulei

·       3 linguri oţet

·       Sare

·       Piper

·       1 linguriţă muştar

·       1 ceapă tăiată feliuţe

·       2 căţei usturoi pisaţi

·       Mărar fin tocat

·       2 ardei copţi şi tăiaţi feliuţe

·       2 roşii

Se scurge fasolea de zeamă.

          Se amestecă bine uleiul cu oţetul, sarea, piperul, usturoiul pisat şi muştarul şi se toarnă peste fasole.

          Se garniseşte cu ceapă, ardei, mărar şi roşii tăiate felii.

 

C.   SOSURI

Nici azi nu este necesar să pregătim un sos separat.

 

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de urzici

·       500 g urzici

·       2 linguri zarzavat pentru ciorbă

·       1 l borş de putină

·       1 ceapă

·       ½ ceaşcă orez

·       Sare

·       Verdeaţă

Se curăţă, se spală, se toacă şi se fierb urzicile cu ceapa, zarzavatul de ciorbă şi orezul.

          Se adaugă borşul, sarea şi verdeaţa şi se mai lasă să dea câteva clocote.

 

E.   MÂNCĂRURI

Ciuperci cu verdeaţă

·       1 kg ciuperci

·       1 ceaşcă ulei

·       2 legături ceapă verde

·       2 legături usturoi verde

·       1 legătură mărar

·       1 legătură pătrunjel

·       Sare

·       Piper

Se spală, se taie, se fierb şi se strecoară ciupercile.

          Într-o oală se călesc ceapa şi usturoiul tocate mărunt şi când sunt aproape rumenite se adaugă ciupercile şi 2 linguri de apă şi se mai ţin pe foc mic încă 5 minute, amestecând să nu se lipească.

          Se adaugă sarea, piperul şi, la sfârşit, verdeaţa tocată fin.

 

F.   DULCIURI

Chec cu nuci

·       5 ceşti făină

·       2 ceşti zahăr

·       1 ceaşcă ulei

·       ¾ ceaşcă nucă măcinată

·       2 ceşti suc de portocale

·       1 lingură scorţişoară

·       1 lingură coajă de portocală

·       1 linguriţă praf de copt

·       1 linguriţă bicarbonat

Se bate zahărul cu uleiul şi se adaugă celelalte ingrediente pe rând, iar la sfârşit făina, în care s-au amestecat praful de copt şi bicarbonatul.

          Se coace la foc potrivit în formă unsă şi tapetată aproximativ o oră.