4. /27 APRILIE 2023 - TEATRU/FILM

CRISTIAN MUNGIU

Biografie

Cristian Mungiu (n. 27 aprilie 1968, Iași) este un regizor, producător și scenarist de film român contemporan. S-a născut în orașul Iași în familia medicului Ostin Mungiu, profesor universitar la UMF Iași, și Mariei Mungiu, profesoară de limba și literatura română. Sora lui, Alina Mungiu-Pippidi, medic psihiatru de profesie, a devenit cunoscută ca politolog, activist civic și analist politic. Cristian Mungiu a studiat limba și literatura engleză și americană și a lucrat o perioadă ca profesor, precum și ca ziarist și moderator la radio și la televiziune.

În anul 1998 a absolvit cursurile Academiei de Teatru și Film din București, contribuind apoi în calitate de regizor secund la filme cunoscute precum Le Capitaine Conan (1996, regia Bertrand Tavernier) și Train de Vie (1998, regia Radu Mihăileanu).

A regizat câteva scurtmetraje, pentru care a primit mai multe premii, printre care și cel pentru cel mai bun regizor, la Festivalul Dakino, în anul 2000, pentru Zapping. Lungmetrajul Occident (2002) a fost prezentat în cadrul secțiunii Quinzaine des Réalisateurs la Festivalul de la Cannes, obținând Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film Transilvania.

Filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) l-a făcut celebru pe regizorul Cristian Mungiu, prin selectarea sa de către juriul Festivalului de Film de la Cannes. După ce a primit Premiul acordat de către Federația Internațională a Presei Cinematografice și premiul acordat de administrația educației naționale din Franța, regizorul Cristian Mungiu a câștigat la 27 mai 2007 Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Cannes – Palme d'Or. ^[1] Filmul a fost nominalizat și la premiile „Globul de Aur”.

La data de 28 mai 2007, președintele României, Traian Băsescu, i-a conferit printr-un decret Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler regizorului Cristian Mungiu, „pentru contribuția sa, prin care s-a evidențiat ca exponent al tinerei generații de regizori români, la promovarea la nivel mondial a cinematografiei naționale”. ^[2]

Următorul proiect a fost filmul Amintiri din epoca de aur, care constă din 6 scurtmetraje produse de Mungiu și regizate de el și de alți regizori tineri, printre care Hanno Hoefer.

În 2013, Cristian Mungiu a făcut parte din juriul competiției oficiale a celei de-a 66-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes prezidat în acel an de regizorul și producătorul Steven Spielberg. 

FILMOGRAFIE

Regizor

Cristian Mungiu în 2007 la Festivalul Internațional de film de la San Sebastián.

• 1998 - Mariana (scurtmetraj)
• 1999 - Mîna lui Paulișta (scurtmetraj)
• 1999 - Nici o întâmplare (scurtmetraj)
• 2000 - Zapping (scurtmetraj)
• 2000 - Corul Pompierilor (scurtmetraj)
• 2002 - Occident (lungmetraj)
• 2005 - Segmentul Turkey Girl (română Curcanii nu zboară) din Obiecte pierdute (scurtmetraj)
• 2007 - 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (lungmetraj)
• 2009 - Amintiri din Epoca de Aur (scurtmetrajele din partea a 2-a)
• 2012 - După dealuri (lungmetraj)
• 2016 - Bacalaureat (film) ^[7] [8]

Scenarist

• 1998 - Mariana (scurtmetraj)
• 2000 - Zapping (scurtmetraj)
• 2002 - Occident (lungmetraj)
• 2005 - Canton
• 2005 - Segmentul Turkey Girl (română Curcanii nu zboară) din Obiecte pierdute (scurtmetraj)
• 2007 - 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (lungmetraj)
• 2009 - Amintiri din Epoca de Aur (cele 6 scurtmetraje)

Producător

• 2005 - Apartament 19
• 2006 - Offset (lungmetraj)  

GEORGE ASTALOȘ

George Astaloș
Date personale
Născut	4 octombrie 1933 București, România
Decedat	27 aprilie 2014, (80 de ani) București, România
Naționalitate	România
Cetățenie	România  Franța
Ocupație	dramaturg, scriitor
Limbi	limba franceză[1] limba română[2]
Studii	Școala de Ofițeri Topogeodezi
Activitatea literară
Specie literară	poezie, roman, eseu, memorialistică, epistolă, teatru
Operă de debut	1968/1969 - Vin soldații la Teatrului Cassandra din București
Opere semnificative	„Vin soldații"
Note
Premii	Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru "Vin soldații"
Modifică date / text

George Astaloș (n. 4 octombrie 1933, București - d. 27 aprilie 2014, București) a fost un poet, romancier și dramaturg român care a locuit la Paris.

George (Gheorghe) Astaloș este absolvent al Școlii de Ofițeri topogeodezi (1953). Demisionează din armată pentru a se dedica exclusiv scrisului.

CUPRINS

• 1Cariera literară
• 2Debutul în dramaturgie
• 3Emigrarea
• 4Alte publicații
• 5Activitatea profesională
• 6Legături externe

CARIERA LITERARĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Debutează cu poezie în 1948, într-o revistă școlară. George Astaloș scrie poezie, teatru, roman, eseu, memorialistică, culegeri epistolare, critica și teorie literară.

DEBUTUL ÎN DRAMATURGIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Adevăratul său debut are loc însă abia în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa Vin soldații.

Este autorul teoriei pluridimensionalității teatrului (Teatrul Floral-Spațial). Hazardul obiectiv face ca Armata Roșie să invadeze Cehoslovacia după afișarea piesei ' Vin soldații care primește permisiunea de a fi jucată.

Reacția guvernului României față de invadarea Cehoslovaciei a făcut posibilă reprezentarea piesei. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru "Vin soldații" și alte piese (1970). În 1972 i se montează prima piesă în Occident (Vin soldații, Teatrul Adyar, Paris, regia: Petrică Ionescu). Teatrul său a fost reprezentat pe scenele din: Paris, Londra, New York, Washington, Copenhaga, București, Stockholm, Edmonton, Bonn, Bruxelles, Lisabona, Madrid, Barcelona, Tel Aviv, Braga, Viena, Dortmund, Vilnius, Berlin etc.

EMIGRAREA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

La congresul PEN Clubului Internațional (Piran, Slovenia, 1971), președintele Pierre Emmanuel, i-a oferit o bursă a Academiei Franceze. George Astaloș se stabilește definitiv la Paris, iar în 1976 i se acordă cetățenia franceză.

ALTE PUBLICAȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Este autorul a peste 40 de volume de poezie, proză, teatru, eseu, memorii si corespondență. Cărțile i-au fost publicate în: România, Franța, Italia, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Luxemburg și Germania. Figurează în peste 20 de antologii de poezie și de teatru, apărute în Europa și în America de Nord.

Este autorul unui microdicționar argotic de circa 1000 de articole. Este autor a peste 200 de studii, eseuri și articole critice. Poezia i-a fost publicată în Franța, Italia, România, SUA, Canada, Germania, Belgia, Anglia, Turcia, Spania, Tunisia, Macedonia, Bulgaria etc.

ACTIVITATEA PROFESIONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Din 1972 a fost redactor-șef al revistei plurilingve „Nouvelle Europe“ .

• Vin soldatii si alte piese (1970)
• La Pluridimensionalite du theatre (Bruxelles, 1973);
• Bordel a merde (1975)
• Theatre-art referential (1976)
• Global Vision of the Art (Strasbourg, 1976);
• La lingua del canario (1983)
• Aqua mater (ed. bilingvă, prefață de Mario Luzi, Calabria, 1984);
• Symetries (prefață de Jean-Claude Renard, Luxemburg, 1986;
• Simetrii, Constanța, 1991);
• Poeme retorice interzise. 1958-1968 (București, 1991);
• Contestatory Visions - Five Plays by Georges Astalos (prefață de Ronald Bogue, Atlanta, 1991);
• Robespierre (Turnu Severin, 1991);
• Magma (ed. bilingvă, italiano-engleză, Erreci, 1992);
• Chants de revolte (Paris, 1992);
• Musique de parole (Paris, 1993);
• O rugăciune de prisos - Une priere de trop (ed. bilingvă, Craiova, 1994);
• Mirosul banilor (București, 1995);
• Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris - interviuri (I, București, 1996; II, Iași, 1998);
• Ecuația tăcerii (București, 1996);
• Ethique et esthetique - Anthologie de poesie roumaine contemporane (Maison de la Poesie, 1996);
• Politikon (București, 1996);
• Parcurs (București, 1997);
• Voix de la Roumanie (Marsilia, 1997);
• Utopii - Eseuri urmate de confesiuni biografice (București, 1997);
• Poeme-Poemes (ed. bilingvă, București, 1997);
• Magma (Vitruviu, 1998);
• Pe muche de șuriu. Cânturi de ocnă (cu microglosare argotice și cu desene de Constantin Piliuță, București, 1999);
• Spectre lyrique - Anthologie de poesie roumaine contemporaine (introd. trad., București, 1999);
• Versant lyrique. Selection anthologique de la poesie bessarabienne contemporaine (București, 2000);
• De l'argot (Marsilia, 2000);
• Rhetoriques. Retorice - Interdits en roumanie 1958-1989. Poeme interzise 1958-1989 (Tritonic, 2000);
• Ceainăria de argint (București, 2001);
• Si le fisc m'etait conte / Daca taxatorul mi-ar fi povestit - Autofiction epistolaire (Tritonic, 2001);
• Robespierre - Tragi-comedie historique en deux actes (Tritonic, 2002)
• Heritage lyrique. Selection anthologique de la poesie israelienne d'expression roumaine (pref.trad., București, 2002);
• Racines lyriques / Radacini lirice - Selection anthologique de la poesie bucovinienne (Casa Radio, 2002);
• Derriere les barreaux / In spatele gratiilor - Anthologie de poesie des prisonniers politiques roumains (Casa Radio, 2003);
• Exil. Memoriile unei memorii, vol. 1-2 (Casa Radio, 2003);
• George Astaloș - 70: poetul, prozatorul, dramaturgul, omul (București, 2003);
• Herr Hauptmann - L'invraisemblable epopee guerriere d'un marginal juif de genie (ed. II, franceză, București, 2004);
• Epistolar parizian (corespondență, România, 2004);
• Amintiri rebele (evocări, România, 2006);
• Utopii (România, 2006); tripticul dramatic Amprenta exilului (Sarea exilului, Caviar, vodkă și bye bye, Întoarcerea la matcă, a fost scris la Paris în 1995; ediția în franceză a apărut în 2004, iar cea română în 2006),
• Ecoul obsesiei (2011).
• Teatru (Tipo Moldova, 2013)