Materialele prezentate reprezintă un colaj realizat din publicații diferite și au drept scop informarea publică cuprinzând sinteza evenimentelor zilei în timp.
miercuri, 21 iunie 2023
1. /22 IUNIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri
Evenimente
·217 î.Hr. - S-a desfășurat Bătălia de la Rafia , în apropriere de orașul modern Rafah, între armatele elenistice ale lui Ptolemeu al IV-lea Filopator, rege și faraon al Egiptului și Antiohie al III-lea, rege al Imperiului Seleucid. A fost una din cele mai mari bătălii ale regatelor elenistice ale diadohilor și bătălia decisivă a celui de-al patrulea Război Sirian. Victoria ptolemaică a însemnat păstrarea pentru moment a controlului asupa Coele-Siriei și a Palestinei, singura pierdere teritorială fiind orașul Seleucia-Pieria. Situația însă nu a durat mult, Antiohus cucerind în cele din urmă cele două provincii în urma Bătăliei de la Panium (198 î.Hr.), unde l-a învins pe fiul lui Ptolemeu, Ptolemeu al V-lea. Bătălia a marcat de asemeni un punct de cotitură în privința influenței egiptene în cultura și administrația ptolemaică. Ptolemeii își vor aroga titluri faraonice complete, atât în egipteană cât și în greacă.
·168 î.Hr. - A avut loc Bătălia de la Pydna in care se confrunta armata regelui macedonean Perseu si o armată romană comandată de generalul Lucius Aemilius Paulus. Este sfarsitul celui de-al treilea Război macedonean care se incheie cu înfrângerea totală a regatului ,abolirea monarhiei Antigonide și împărțirea Macedoniei în patru republici independente. La scurt timp dupã bãtãlie, regele Perseus i se predã lui Paulus şi este luat prizonier la Roma. Bătălia de Pydna a confirmat incapacitatea adaptarii falangei macedonene la lupta impotriva legiunilor romane, care erau mult mai flexibile in manevre.
Al treilea Sinod Ecumenic s-a ținut la Efes, în Asia Mică, în anul 431, în timpul împăratului Teodosie al II-lea. Este cunoscut și ca Sinodul de la Efes. Au fost prezenți aproximativ 200 de episcopi; Sinodul a început însă în grabă, înainte ca episcopii din Apus să poată ajunge. Atmosfera Sinodului a fost tensionată, plină de confruntări și de acuze reciproce. Acesta a fost al treilea dintre Sinoadele Ecumenice. Principala problemă dezbătută a fost cea a nestorianismului.
·972: Este inaugurata in Cairo moscheea Al Azhar, cea mai mare din lumea islamica. Edificiul dispune în plus faţă de spatiul de cult propriu-zis de o universitate islamică, precum şi de clădirile destinate cazarii cadrelor didactice şi elevilor. Pe langa universitate functiona de asemenea un spital. In domeniul medicinii, musulmanii depasisera mult in acea vreme europenii, carora le erau interzise cercetarile pe cadavre si autopsiile.
· 1462 -Primul asediu al cetății Chilia
Portul Chilia (sec. XV) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Are loc atacul nereusit al lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei, asupra cetatii Chilia, aparata de o garnizoana maghiara. În timpul atacului, Ștefan este rănit la gleznă. Potrivit tradiției, Ștefan cel Mare a pierdut doar două bătălii, una dintre care fiind asediul Chiliei din 1462. „În al șaselea an a domnii lui Ștefan vodă, în anii 6970 [1462], iulie 22, loviră pre Ștefan vodă, cu o puscă în glezna la cetatea Chiliei.”– Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei – La doi ani și jumătate de la acest eșec, în data de 25 ianuarie 1465 , după un asediu de o zi, Ștefan cel Mare cucerește Cetatea Chiliei. Domnitorul îl numește pe Isaia, cumnatul său, pârcălab al cetății.
·1479- Stefan cel Mare incepe construirea cetatii Chilia Noua.
·1498: Ștefan cel Mare a condus o expediție de represalii în Polonia, urmare a atacului din anul precedent al regelui Ioan Albert asupra Moldovei. A ars toate așezările și cetățile din Galiția, până aproape de Cracovia.
·1529 - A avut locBătalia de la Feldioara - oastea moldoveneasca a zdrobit partizanii lui Ferdinand de Habsburg. A fost o confruntare iniţiată de domnul Moldovei, Petru Rares (1527 – 38, 1541 – 46), în sprijinul regelui Ungariei, Ioan Zápolya (1526 – 40). În contextul luptelor pentru tronul Ungariei dintre Ferdinand I de Austria (1526 – 1564) şi Ioan Zápolya, acesta fiind sprijinit de Imperiul Otoman şi Polonia, Petru Rareş a intervenit de mai multe ori în Transilvania.
După o primă incursiune pentru aducerea sasilor si secuilor sub ascultarea lui Zápolya (ianuarie – februarie 1529), domnul Moldovei a primit o solie de la acesta, „de l-au poftit ca să-i fie întru ajutoriu împotriva a o samă de domni ungureşti, carii nu vrea ca să i să pléce şi-i făgădui oraşul Bistriţa cu tot ţinutul dintru acéia ţară şi încă şi alte făgăduinţe mai multe i-au adeverit că-i va da, numai de-i va birui şi să-i pléce supt ascultarea lui” (Grigore Ureche).
Armata moldoveană condusă de vornicul Grozav a reușit să-i înfrângă pe imperiali și să creeze astfel o situație favorabilă pretendentului Ioan Zapolya, care aspira la tronul Ungariei cu sprijin otoman. De asemenea, succesul acestei campanii l-a obligat pe Ioan Zápolya să pună în practică acordurile din tratatul încheiat anterior, prin care era recunoscută stăpânirea lui Petru Rareş asupra Bistriţei, Ciceului, Cetăţii de Baltă si cetatea Unguras din apropierea Clujului, precum şi a întregului ţinut al Rodnei.
·1546 - Filip Moldoveanul tipăreşte, la Sibiu, un "Tetraevanghel" slavon, reproducere fidelă a Tetraevangheliarului imprimat de ieromonahul Macarie în Ţara Românească, în anul 1512.
· 1593 - A avut locBătălia de la Sisakîntre forțele otomane conduse de Hasan Pașa Predojević, beylerbey al Eyaletului Bosniei și o armată creștină habsburgica.
“DIE CHRISTEN VOR SYSEGK IN CRABATEN Anno 1593″ (“The Christians Before Sisak in Croatia A.D. 1593″) (Hieronymus Oertel, Nuremberg 1665) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia a avut loc la Sisak, Croația centrală, la confluența râurilor Sava și Kupa. In 1591 și 1592 otomanii au avut două tentative eșuate de a captura cetatea Sisak, dar a reușit să cucereasca cetatea de importanță strategică Bihac în 1592. Cetatea Sisak a fost din nou asediată de o forță otomană mare la 15 iunie 1593. Garnizoana din Sisak era comandată de Blaž Đurak și Matija Fintić.
O oaste aflata sub comanda supremă a lui Ruprecht von Eggenberg a fost trimisa rapid in ajutorul asediatilor fiind alcatuita din trupe croate conduse de banul Croației, Thomas Erdody și forțe austriece conduse de Andreas von Auersperg. Ei au executat un atac surpriză asupra forțelor asediatoare turce, iar bătălia care a urmat a dus la o înfrângere zdrobitoare pentru forțele otomane. Papa Clement VIII i-a lăudat pe liderii militari creștini si a trimis o unei scrisoare de de mulțumire Banului Erdody, în timp ce regele Filip al II-lea al Spaniei l-a numit pe Ban Erdody cavaler al Ordinului Saint Saviour.
·1799: Comisia constituita din savanti din mai multe tari prezinta etaloanele sistemului metric – metrul si kilogramul – care au fost preluate de guvernul francez si depuse pentru pastrare, la Arhivele Republicii Franceze. La 27 iunie Conventia de la Paris stabileste “metrul adevarat si definitv” (443,295938 linii de toise, si 1 toise=864 linii) dupa ce, in 1795, decretase “metrul provizoriu si legal” (443,443 linii de toise), egal cu valoarea a 40-a milioana parte a meridianului parizian (20.522.960 toise).
·1844: Este înfiinţata la Universitatea Yale din Statele Unite, fratia studenteasca Delta Kappa Epsilon. Din aceasta fratie au facut parte numeroase personaliteti ale istoriei americane,inclusiv o serie de presdinti ai Statelor Unite cum ar fi Rutheford B.Hayes, Theodore Roosevelt,Gerald Ford, George H.W.Bush si George W.Bush.
·1875 - La Viena, a avut loc semnarea Convenţiei comerciale, vamale şi de navigaţie dintre România şi Austro-Ungaria, pe o perioadă de zece ani.
* 1880 -Academia Canadiană de Artea primit permisiunea reginei Victoria pentru a folosi calificativul “regal”, numindu-seAcademia Regală Canadiană de Arte (Royal Canadian Academy of Arts)
Royal Canadian Academy of Arts – foto preluat de pe www.agerpres.ro
Academia Canadiană de Arte a fost fondată în 1880 de Societatea Artiştilor din Ontario, în colaborare cu Asociaţia de Artă din Montreal, cu sprijinul guvernatorului general, marchizul de Lorne, şi al soţiei lui, prinţesa Louise (membru al familiei regale britanice, al şaselea copil al reginei Victoria a Regatului Unit şi a prinţului Albert de Saxa-Coburg şi Gotha). 25 de artişti – pictori, sculptori şi arhitecţi ai Canadei – au fost aleşi şi au devenit membrii academicieni iar 50 de artişti au devenit membri asociaţi. În prezent, Academia are peste 730 de membri care lucrează în peste 30 de discipline artistice în domeniul artelor vizuale şi proiectare.
La 22 iunie 1880, Academia Canadiană de Arte a primit permisiunea reginei Victoria pentru a folosi calificativul “regal”, numindu-se Academia Regală Canadiană de Arte (Royal Canadian Academy of Arts). Guvernatorul general al Canadei (1878-1883), Sir John Douglas Sutherland Campbell, marchiz de Lorne, a fost primul său patron, potrivit www.thecanadianencyclopedia.ca, iar doi ani mai târziu, în 17 mai 1882, statutul oficial al Academiei a fost stabilit printr-un act al Parlamentului.
·1898: Razboiul hispano-american. Puscasii marini americani debarca in Cuba.
·1906 - În Suedia a fost adoptatăLegea drapelului.
Drapelul Suediei- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Pe steagul Suediei se află culorile stemei Suediei din secolul al XIV-lea – trei coroane de aur pe fundal albastru – stilizate în forma crucii scandinave. Aceeași cruce se regăsește și pe steagurile danez, norvegian, finlandez și islandez. Steagul a apărut cu crucea scandinavă în secolul al XVI-lea, în timpul domniei lui Gustav I al Suediei. Adoptarea definitivă s-a petrecut la un an după separarea Suediei de Norvegia în 1905.
·1911 - A avut loc încoronarea regelui George al V-lea al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei.
George al V-lea al Regatului Unit – Portret de încoronare de Sir Luke Fildes, 1911 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
George al V-lea (engleză George V) (George Frederick Ernest Albert; n. 3 iunie 1865 – d. 20 ianuarie 1936) a fost primul monarh britanic al Casei de Windsor, care a fost creată din Casa de Saxa-Coburg-Gotha. A fost primul împărat al Indiei şi primul rege al Statelor Libere Irlandeze. A domnit din 6 mai 1910 până la moartea sa în 1936. La 6 mai 1910, Eduard al VII-lea a murit iar Prinţul de Wales a devenit regele George al V-lea. În 1911, regele şi regina au călătorit în India unde a avut loc ceremonia de încoronare ca împărat şi împărăteasă a Indiei.
·1924 – începe cea de-a 21-a ediție din Turul ciclist al Franței
·1930 – Wolf Barnato și Glen Kidston câștigă cursa de 24 de ore de la Le Mans
·1938 – boxerul american Joe Louis își păstrează titlul de campion al greilor, după ce îl face knock-out pe Max Schmelling în prima rundă a meciului
·1940:S-a creat Partidul Natiunii, care va inlocui Frontul Renasterii Nationale. Decret-lege pentru transformarea Frontului Renaşterii Naţionale în Partidul Naţiunii
Art. I. Frontul Renaşterii Naţionale devine partid unic şi totalitar, sub denumirea de Partidul Naţiunii. El va funcţiona sub conducerea supremă a Majestăţii Sale regelui. Art. II. Partidul Naţiunii îndrumează viaţa morală şi materială a naţiunii şi statului român. El este o instituţiune de drept public. Art. III. Conducătorul suprem numeşte forurile superioare ale partidului, care sunt singurele răspunzătoare. Art. IV. Normele de organizare, funcţionare şi disciplină vor fi hotărâte de conducerea supremă.
“Monitorul oficial”, din 22 iunie 1940
·1940 - Noul guvern francez condus de mareşalul Pétain semnează cu Germania al doilea armistițiu de la Compiègne. Ca urmare a victoriei Germaniei în Bătălia Franței (10 mai – 21 iunie 1940), a fost înființată zona de ocupație germană din Franța care cuprindea intregul nord al țării, cu coasta Atlanticului și toate porturile sale și cu coasta Canalului Mânecii. Restul teritoriului „liber” a rămas sub controlul guvernului de la Vichy. Adolf Hitler a ales în mod deliberat pădurea Compiègne pentru semanrea armistițiului, datorită simbolisticii sale: tot aici a fost semant și armistițiul care a pus capăt primului război mondial pe frontul de vest și a marcat înfrângerea Imperiului German.
·1941 -Al doilea război mondial - Sovieticii încep execuții în masă la închisoarea Brygidki, Lwów (Polonia). Execuțiile se vor opri la 28 iunie. Dintre cei 13.000 prizonieri, majoritatea polonezi, doar 600 au fost cruțați. 3.000 dintre prizonieri erau ucrainieni.
·1941: În noaptea de 21 - 22 iunie, ora 24.00, Armata Română a declanșat operațiunile militare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord de sub ocupația sovietică. Participarea armatei române în războiul declaşat de Germania împotriva URSS s-a făcut în baza înţelegerii intervenite între Adolf Hitler şi Ion Antonescu. Discuţiile între cei doi şefi de stat au avut loc la Munchen, la 12 iunie 1941. În nici unul din documente, România nu este menţionată ca aliată. La 22 iunie 1941, Germania a atacat prin surprindere URSS, fostul ei aliat de război şi cotropiri din 1919-1941, România angajîndu-se, potrivit eforturilor convenite cu precedentele zece luni, alături de trupele germane. Pentru România a început Războiul Sfînt, care a fost, de la un capăt la altul (1941-1944), anticomunist, drept şi naţional, bucurîndu-se de aprobarea întregului popor. În zorii zilei de 22 iunie, asumîndu-şi răspunderea în faţa istoriei, generalul Ion Antonescu a emis din oraşul Piatra Neamţ, următorul Ordin de zi către armată: "Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevizmului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre!..". Dintre membrii srălucitului corp ofiţeresc român trebuie menţionaţi generalii: Al.Ioaniţu, Iosif Iacobici, Ilie Şteflea (şefi ai Marelui Stat Major), C. Pantazi, N. Ciupercă, N. Dăscălescu, Ioan Al.Sion, C. Constantinescu-Claps, Gh. Avramescu şi Petru Dumitrescu, acesta din urmă comandant neîntrerupt al legendarei Armate a 3-a din momentele de dinaintea trecererii Prutului pînă la sud-est de Stalingrad şi înapoi, pînă la angajarea bătăliei Moldovei, în august 1944. Grupul de Armate Sud al mareşalului german Gerd von Rundstedt, în care erau încorporate şi forţele româneşti, era împărţit în două de către Mlaştinile Pripiat. Pricipalul sau efort la declanşarea Operaţiunii Barbarossa urma să aiba loc la nord, în timp ce forţele aflate în România trebuiau să aştepte ca ofensiva să progreseze mai mult în Ucraina pînă să înceapă şi ele atacul. Această decizie a fost luată de OKH în primăvara anului 1941, deoarece general-colonelul Franz Halder considera Prutul ca fiind o barieră prea grea pentru o ofensivă motorizată şi pentru că potenţialul ofensiv al trupelor române nu era prea ridicat în ochii comandanţilor germani. De aceea vasta majoritate a forţelor mecanizate germane a Grupului de Armate Sud era concentrată în Polonia, pe frontul românesc aflîndu-se în principal doar unităţile motorizate româneşti. După cum urma să se vadă, Prutul nu era o barieră chiar atît de formidabilă în condiţiile atacului surpriză, soldaţii români ocupînd cîteva poduri intacte peste rîu încă de la începutul războiului. Probabil că o ofensivă puternică înca din prima zi pe frontul din Moldova ar fi cauzat probleme serioase Frontului de Sud-Vest sovietic, care a opus o puternică rezistenţă lui von Rundstedt. Pentru operaţiunile din Bucovina de Nord (nordul Principatului Moldova) şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (fosta Basarabie ţaristă, estul Principatului Moldova) erau preconizate Armata 11 germană (comandant, general - colonel Eugen von Schobert) şi Grupul de armate general Ion Antonescu (Armatele 3 şi 4 române). Dislocarea unităţilor la începutlul operaţiunii era următoarea: în nord - Armata 3(Corpul de Munte şi Corpul de Cavalerie), comandată de general de corp de armată Petre Dumitrescu; în centru - Armata 11 germana (Corpurile 11, 30 si 54 germane ) a geneneral-colonelului Eugen von Schobert, căruia i se subordona şi Armata 3; în sud - Armata 4 româna (Corpurile 5, 3 si 11) a generalului de corp de armata Nicolae Ciupercă; în Delta Dunării era detaşat Corpul 2 Armată, comandat de general de divizie Nicolae Macici. Pe 22 iunie 1941, numărul total de soldaţi români aflaţi în prima linie era de 325.685, distribuiţi în 12 divizii de infanterie, o divizie blindată, o divizie de infanterie rezervă, o divizie de grăniceri, 3 brigăzi de munte, 3 brigăzi de cavalerie şi 2 brigăzi de fortificaţii. La aceste forţe se adăugau 5 divizii de infaterie germane. Operaţiunea de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de nord s-a soldat cu succes şi s-a încheiat la 26 iulie 1941.
·1941 - Germania începeOperațiunea Barbarossa, reprezentând atacul asupra URSS. Declarația lui Winston Churchill cu privire la spijinirea URSS de către Marea Britanie în lupta împotriva Germaniei
Operatiunea Barbarossa – foto – cotidianul.ro
·1941 - În noaptea de 21 – 22 iunie, ora 24.00, Armatele româno-germane au declanșat operațiunile militare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord de sub ocupația sovietică (22 iunie-26 iulie 1941). Participarea armatei române în războiul declaşat de Germania împotriva URSS s-a făcut în baza înţelegerii intervenite între Adolf Hitler şi Ion Antonescu. Discuţiile între cei doi şefi de stat au avut loc la Munchen, la 12 iunie 1941. În nici unul din documente, România nu este menţionată ca aliată.
Ordinul lui Ion Antonescu către armata română de a trece Prutul și a elibera Basarabia de sub ocupația rusă, 22 iunie 1941
La 22 iunie 1941, Germania a atacat prin surprindere URSS, fostul ei aliat de război şi cotropiri din 1919-1941, România angajîndu-se, potrivit eforturilor convenite cu precedentele zece luni, alături de trupele germane.Pentru România a început Războiul Sfînt, care a fost, de la un capăt la altul (1941-1944), anticomunist, drept şi naţional, bucurîndu-se de aprobarea întregului popor. În zorii zilei de 22 iunie, asumîndu-şi răspunderea în faţa istoriei, generalul Ion Antonescu a emis din oraşul Piatra Neamţ, următorul Ordin de zi către armată: “Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevizmului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre!..“.
Regele Mihai I si Generalul de Armata Ion Antonescu in timpul unei inspectii pe front, iulie 1941- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Dintre membrii srălucitului corp ofiţeresc român trebuie menţionaţi generalii: Al.Ioaniţu, Iosif Iacobici, Ilie Şteflea (şefi ai Marelui Stat Major), C. Pantazi, N. Ciupercă, N. Dăscălescu, Ioan Al.Sion, C. Constantinescu-Claps, Gh. Avramescu şi Petru Dumitrescu, acesta din urmă comandant neîntrerupt al legendarei Armate a 3-a din momentele de dinaintea trecererii Prutului pînă la sud-est de Stalingrad şi înapoi, pînă la angajarea bătăliei Moldovei, în august 1944.
Această decizie a fost luată de OKH în primăvara anului 1941, deoarece general-colonelul Franz Halder considera Prutul ca fiind o barieră prea grea pentru o ofensivă motorizată şi pentru că potenţialul ofensiv al trupelor române nu era prea ridicat în ochii comandanţilor germani. De aceea marea majoritate a forţelor mecanizate germane a Grupului de Armate Sud era concentrată în Polonia, pe frontul românesc aflîndu-se în principal doar unităţile motorizate româneşti. După cum urma să se vadă, Prutul nu era o barieră chiar atît de formidabilă în condiţiile atacului surpriză, soldaţii români ocupînd cîteva poduri intacte peste rîu încă de la începutul războiului.
Cavalerie marsaluind spre front, in Basarabia. Se observa sabiile, pe care cavaleristii romani le au agatate de sa – foto: victortibrigan.wordpress.com
Grupul de Armate Sud al mareşalului german Gerd von Rundstedt, în care erau încorporate şi forţele româneşti, era împărţit în două de către Mlaştinile Pripiat. Pricipalul sau efort la declanşarea Operaţiunii Barbarossa urma să aiba loc la nord, în timp ce forţele aflate în România trebuiau să aştepte ca ofensiva să progreseze mai mult în Ucraina pînă să înceapă şi ele atacul.
Probabil că o ofensivă puternică înca din prima zi pe frontul din Moldova ar fi cauzat probleme serioase Frontului de Sud-Vest sovietic, care a opus o puternică rezistenţă lui von Rundstedt. Pentru operaţiunile din Bucovina de Nord (nordul Principatului Moldova) şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (fosta Basarabie ţaristă, estul Principatului Moldova) erau angrenate Armata 11 germană (comandant, general – colonel Eugen von Schobert) şi Grupul de armate general Ion Antonescu (Armatele 3 şi 4 române).
Tarani romani intampinand trupele romane in Basarabia – foto: victortibrigan.wordpress.com
Dislocarea unităţilor la începutlul operaţiunii era următoarea:
în nord – Armata 3 (Corpul de Munte şi Corpul de Cavalerie), comandată de general de corp de armată Petre Dumitrescu; în centru –Armata 11 germana (Corpurile 11, 30 si 54 germane ) a geneneral-colonelului Eugen von Schobert, căruia i se subordona şi Armata 3;
în sud – Armata 4 româna (Corpurile 5, 3 si 11) a generalului de corp de armata Nicolae Ciupercă; în Delta Dunării era detaşat Corpul 2 Armată, comandat de general de divizie Nicolae Macici.
Pe 22 iunie 1941, numărul total de soldaţi români aflaţi în prima linie era de 325.685, distribuiţi în 12 divizii de infanterie, o divizie blindată, o divizie de infanterie rezervă, o divizie de grăniceri, 3 brigăzi de munte, 3 brigăzi de cavalerie şi 2 brigăzi de fortificaţii. La aceste forţe se adăugau 5 divizii de infaterie germane. Operaţiunea de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de nord s-a soldat cu succes şi s-a încheiat la 26 iulie 1941.
* 1941 - Revolta din Lituania ocupata de sovietici. A fost o scurtă perioadă în istoria Lituaniei în iunie 1941, atunci când Germania nazista a atacat Uniunea Sovietică la 22 iunie 1941, cand populaţia s-a ridicat la lupta împotriva regimului sovietic, declarand independenţa reînnoita, şi formaand un Guvern Provizoriu. Două dintre marile oraşe lituaniene , Kaunas şi Vilnius , au căzut în mâinile rasculatilor înainte de sosirea a Wehrmacht-ului . Intr-o săptămână, armata germană a preluat controlul asupra întregii Lituanii. Lituanienii i-au salutat pe germani ca pe niste eliberatori de sub jugul sovietic şi sperau că acestia vor restabili independenţa tarii lor, sau cel puţin ii vor permite un anumit grad de autonomie (similar cu cel din Republica Slovacă ). Cu toate acestea, nici un astfel de sprijin nu le-a fost dat de nazişti, care au inlocuit administratia lituaniana cu o administraţie proprie, Ostland Reichkommissariat, la sfârşitul lunii iulie 1941. Lipsit de orice putere reală, Guvernul provizoriu lituanian s-a autodizolvat pe 5 august.
·1942: Al doilea război mondial: Germania începe Operațiunea Fall Blau, reprezentând atacul Grupului de Armate Sud asupra sudului URSS. 1942 -Bătălia de la Voronej - Parte din luptelor de pe Frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial
Frontul de răsărit în timpul bătăliei de la Voronej (22 iunie – iulie 1942) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătătlia de la Voronej a fost una dintre luptele de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial, care s-a desfășurat în regiunea din jurul orașului Voronej pe râul Don în iunie și iulie 1942. Puterile Axei erau formate din Armata a 4-a Panzer (Hermann Hoth) și Armata a 2-a ungară (Gusztav Jany). Lor li se opunea Frontul Voronej comandat de generalul-locotenent Evgheni Golikov.
După victoria germană din a doua bătălie de la Harkov din mai 1942, planul pentru campania de vară era executarea unui atac spre sud-est din regiunea râului Don spre cea a râului Volga și mai departe în Caucaz – așa-numita Operațiune Albastru. Atacul pe această direcție era amenințată din flanc de concentrarea de trupe sovietice de la Voronej. Operațiunea Axei cu numele de cod „Fredericus II” (după numele regelui Prusiei Frederick al II-lea), a început pe 22 iunie 1942 — amoversarea declanșării Operațiunii Barbarossa. Armata a 4-a Panzer a atacat spre est pornind dinspre Belgorod și Kursk, reușind să închidă încercuirea pe 2 iulie, dar numărul de prizonieri sovietici a fost extrem de redus comparativ cu bătăliile anului 1941 — Armata Roșie învățase din înfrângerile de la începutul războiului.
Hoth, care primise instrucțiuni stricte să nu se implice în lupte de stradă, a capturat Voronejul pe 6 iulie, doar pentru a deveni ținta contraatacului sovietic. Diviziile de infanterie ale Axei au avut nevoie de două ziele să lupte ca să ajungă la Voronej, și să asigure dezangajarea Armatei a 4-a Panzer și trimiterea ei în Caucaz. Adolf Hitler a ajuns să creadă mai târziu că aceste două zile, combinate cu alte întârzieri în marșul către Volga au permis mareșalului Semion Timoșenko să încheie pregătirile de apărare a Stalingradului mai înainte de sosirea Armatei a 4-a Panzer în fața orașului.
·1942:Generalul german Erwin Rommel este promovat la gradul de feldmaresal după victoria de la Tobruk, in Africa de Nord . Tobruk a rămas în mâinile Axei până la 11 noiembrie 1942, atunci când aliaţii l-au recapturat după bătălia de la El Alamein.
·1945:Al Doilea Război Mondial: Bătălia din Okinawei. Se prabuseste rezistenţa Armatei Imperiale Japoneze iar insula este ocupata de fortele americane. Comandantul japonez, generalul Isamu Chō (n. 1895), se sinucide facandu-si seppuku.
·1952 – Alberto Ascari câștigă Marele Premiu de formula 1 al Belgiei, urmat de Nino Farina și Roberto Manzon
·1958 – Olivier Gendebien și Phil Hill se impun în cursa de 24 de ore de la Le Mans
* 1964 -Decretul de grațiere nr. 310/16 iunie 1964 – 543 de deținuți politic au fost grațiați de restul pedepsei pe care o mai aveau de executat.
·1966 – se dispută sferturile de finalei ale cupei României: Farul Constanța 2-1 Steagul Roșu Brașov, Steaua București 2-0 Dinamo București, UTA 2-1 Crișul Oradea, Rapid București 2-0 Petrolul
·1969 – se dispută finala Cupei României, în care Steaua învinge Dinamo cu 2-1. Pentru Steaua a marcat Voinea, de două ori, iar pentru Dinamo, a înscris Dumitrache
·1970: Președintele Richard Nixon a semnat cel de-al 26-lea amendament la Constituție, prin care vârsta la care le era permis cetățenilor să voteze era stabilită la 18 ani.
·1974 – se dispută două meciuri în prima grupă a Campionatului Mondial din Germania de Vest: Australia 0-0 Chile, Germania de Est 1-0 Germania de Vest. În grupa a doua, Scoția și Iugoslavia înbche ie la egalitate, 1-1, iar Zairul pierde cu 3-0 în fa ța Braziliei
·1978:Astronomul american James W. Christy a descoperit Charon, pe atunci considerat primul satelit al planetei Pluto, la Observatorului Naval Statele Unite, dupa examinarea unor imagini extrem de mărite ale planetei Pluto, luate în urmă cu două sau trei luni. Charon a fost numit după personajul mitologic Charon, luntrașul care trece sufletele morților dincolo de Styx si este primul și cel mai mare satelit natural al planetei pitice Pluton. Descoperirea lui a permis determinarea precisă a masei și dimensiunilor lui Pluton. Charon și Pluton alcătuiesc un sistem de planetă dublă, deoarece centrul de masă al sistemului este deasupra suprafeței planetei pitice Pluton, între cele două corpuri.
·1978 – se joacă finala Cupei României. Universitatea Craiova a învins cu 3-1 pe Olimpia Satu Mare, cu golurile lui Cârțu, Cămătaru și Marcu. Pentru sătmăreni a înscris Helvei
·1980 – se joacă finala Campionatului European de fotbal din Italia. Germania învinge cu 2-1 naționala Belgiei, cu golurile marcate de Hrubesch, de două ori, și de Vandereycken, pentru învinși
·1982 – se joacă un meci în grupa A din cadrul Campionatului Mondial din Spania, în care Polonia trece cu 5-1 de Peru. În grupa C, Belgium obține doar o remiză, 1-1 cu Ungaria.În grupa a șasea, U.R.S.S. a învins cu 3-0 Noua Zeelandă
·1983 – se dispută sferturile de finală ale Cupei României: Corvinul Hunedoara 2-1 FC Bihor, Politehnica Timișoara 1-0 Petrolul, Universitatea Craiova 2-0 Sportul Studențesc, Dinamo București 2-1 FC Argeș
·1986 – se dispută ultimele două sferturi de finală ale Mondialului Mexican: Argentina 2-1 Anglia și Spania 1-1 Belgia, însă în cele din urmă ibericii pierd întâlnirea cu 5-4
·1988 – se joacă a doua semifinală a Campionatului European din Germania de Vest: Italia 0-2 U.R.S.S
·1989 – se dispută sferturile de finală ale Cupei României: Victoria București 4-2 Gloria Bistrița, Rapid București 3-0 Gloria Buzău, Dinamo București 5-1 Sport Club Bacău, Steaua București 3-1 Unirea Slobozia
·1992 – se joacă a doua semifinală a Europeanului din Suedia: Olanda 2-2 Danemarca, dar danezii câștigă cu 5-4 la penalty-uri
·1992 - A apărut primul numar al cotidianului bucuresteanEvenimentul Zileisub conducerea redacțională a lui Ion Cristoiu .
“Evenimentul zilei” – Celebra ştire senzaţională – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Evenimentul zilei (EVZ, în trecut cunoscut şi ca „Bulina roşie”) este un cotidian românesc de circulaţie naţională publicat de Editura Evenimentul şi Capital. Acţionarul majoritar al firmei care editează ziarul este omul de afaceri Bobby Păunescu. Fondat în 1992 de Mihai Cârciog, Cornel Nistorescu şi Ion Cristoiu, EVZ a revoluţionat piaţa media din România, atingând sub conducerea editorială a lui Ion Cristoiu cifre de vânzări neegalate până în prezent de vreun cotidian central. Subiectele populare, un format de prezentare a ştirilor preluat din presa interbelică şi poziţionarea editorială anti-putere i-au adus Evenimentului zilei, în primii ani de la înfiinţare, sute de mii de cititori şi renumele de publicaţie critică la adresa puterii postcomuniste.
·1994 – naționala de fotbal a României pierde cu 4-1 meciul cu Elveția, al doilea din grupa A a Campionatului Mondial din Statele Unite ale Americii. Golul tricolorilor a purtat semnătura lui Hagi. În al doilea meci din grupă, Statele Unite ale Americii a învins cu 2-1 naționala Columbiei
·1995 – se dispută finala mică a Cupei Mondiale de rugby: Franța 19-9 Anglia
·1996 – se joacă două dintre sferturile de finală de la Euro 1996, competiție organizată de Anglia. Franța învinge Olanda cu 5-4, după lovituri de departajare, la Liverpool, în timp ce Anglia trece și ea, tot la penalty-uri, cu 4-2, de Spania
·1998 – naționala de fotbal a României învinge cu 2-1 selecționata Angliei, cu golurile marcate de Moldovan și Petrescu. În celălalt meci al grupei, Columbia 1-0 Tunisia.
·1998 - Senatul a adoptat Legea privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.
·2002 – se dispută două dintre sferturile Campionatului Mondial din Japonia și Coreea: Spania 0-0 Coreea de Sud, dar 5-3 pentru asiatici, după penalty-uri. În al doilea meci Turcia a învins cu 1-0 Senegalul
·2004 – se joacă ultimele două partide din grupa C a Campionatului European din Portugalia: Italia 2-1 Bulgaria, Danemarca 2-2 Suedia
·2006 – se dispută ultimele două meciuri din grupa E a Campionatului Mondial din 2006: Cehia 0-2 Italia și Ghana 2-1 Statele Unite, iar Italia și Ghana se califică în faza eliminatorie. În grupa F, Japonia 1-4 Brazilia și Croația 2-2 Australia. În urma acestor rezultate, Brazilia și Australia merg în optimile de finală
·2007 - Preşedintele Consiliului Suprem de Securitate Naţională al Iranului, Ali Larijani, a recunoscut că Iranul finanţează mişcarea islamistă, Hamas, precum şi gruparea Hezbollah.
·2008 – se dispută ultimul sfert de finală al Campionatului European din Austria și Elveția. După calificările Germaniei,Turciei și Rusiei, Spania este cea de-a patra echipă care rămâne în cursa pentru titlu. Ibericii înving cu 4-2 la penaty-uri naționala Italiei
·2009 - Dacia anunţă în această zi printr-un comunicat oficial că a introdus în România motorul cu cea mai mică cilindree de la preluarea de către Renault. Această unitate cu o cilindree de 1.149 cmc şi patru valve pe cilindru dezvoltă 75 CP şi un cuplu de 108 Nm şi provine, bineînţeles, din portofoliul francezilor, fiind iniţial oferit pe modelele Renault de clasă mică europene şi cele din America Latină.Acest motor este cel mai puţin poluant din oferta de propulsoare pe benzină de la Dacia având emisii de 139 g/km, dar are norma de poluare Euro 4. Ca performanţe se apropia de cel ale versiuni 1.4 8v 75 CP, dar ca şi consum era mai economic cu 1 litru la 100 km/h parcurşi în regim mixt, având o medie de 5,9 litri la 100 km . Ceea ce este foarte bine ţinând cont că această versiune de motorizare era în momentul lansării cu doar 150 euro mai scumpă decât 1.4.
·2010 – se dispută ultimele două meciuri din grupa A a Campionatului Mondial din Africa de Sud: Uruguay-ul învinge cu 1-0 Mexicul, iar Africa de Sud învinge cu 2-1 Franța, iar Uruguay-ul și Mexicul se califică în optimile de finală. În grupa B, Nigeria 2-2 Coreea de Sud, iar Argentina învinge cu 2-0 Grecia. Argentina și Coreea de Sud se califică în faza eliminatory
·2012 – Germania învinge cu 4-2 Grecia, într-un meci din sferturile de finală ale Campionatului European din Polonia și Ucraina, și devine a treia echipă calificată în semifinale, după Portugalia și Spania
·2013 – pilotul danez Allan Simonsen moare pe circuitul de la Le Mans după un accident suferit în timpul celebrei curse de anduranță
Nașteri
·662: Rui Zong, împărat chinez din dinastia Tang (d. 716)
·916: S-a nascut Ali Sayf al-Dawla al-Taghlibi, fondatorul emiratului de Alep, din nordul actualei Siria. A decedat in anul 967, fiind urmat la tron de fiul sau Saad el Dawla.
Lucrezia a fost o femeie înțeleaptă și tolerantă. A acceptat să o crească pe Maria, fiica nelegitimă a lui Piero, împreună cu proprii ei copii.
Lucrezia și Piero s-au asigurat că aceștia primesc o educație bună în cultură, arte plastice și pictură și s-au angajat să fie educați în filzofie, contabilitate și politică.
Lucrezia și Piero voiau să fie acceptați și în afara Florenței, în special în Roma. Pentru a îmbunătăți starea socială a familiei, Lucrezia a aranjat o căsătorie pentru fiul ei, Lorenzo, cu Clarice Orsini. Zestrea fetei a fost de 6.000 de florentini.
Lucrezia a scris sonete, pe care le citea faimoșilor poeți, comparându-și propria artă cu a lor. Nimeni nu știe data reală când acestea au fost scrise. Cinci dintre ele sunt cu temă religioasă (povești sacre), opt imnuri și un cântec inspirat din creațiile artiștilor. A scris povești despre Esther, Susanna, Tobias, Ioan Botezătorul și Iuda.
Alături de soțul ei, Lucrezia a ajutat la crearea unor punți de legătură între familia soțului ei și nobilime.
Piero a murit în 1469 de gută și boală la plămâni. După moartea sa, ea a obținut mai multă libertate și a cumpărat bunuri imobiliare, atât în Florența cât și la Pisa.
Lucrezia a murit în 1482 la vârsta de 56 de ani.
Lucrezia Tornabuoni
Portretul Lucreziei Tornabuoni la Galeria Națională din Washington, D.C.
* 1510: Alessandro de' Medici (22 iulie 1510 - 6 ianuarie 1537) numit și Il Moro, a fost Duce de Penne, Duce de Florența și conducătorul Florenței din 1530 până în 1537. Fiu nelegitim, el a fost ultimul membru al ramurii mature a familiei Medici care va conduce Florența.
Atunci când Carol Quintul l-a demis din Roma în 1527, florentinii au profitat de criza din Italia pentru a reface Republica; atât Alessandro când și Ippolito au fugit, împreună cu restul familiei Medici și principalii lor susținători, inclusiv Cardinalul Silvio Passerini. Papa Clement a făcut, în cele din urmă, pace cu Împăratul, și cu sprijinul trupelor imperiale, Medici au fost restaurați la putere în vara anului 1530. Clement l-a făcut Duce pe Alessandro, la vârsta de 19 ani. Pe 5 iulie 1531, Alessandro s-a întors în Florența pentru a prelua domnia și a fost ridicat oficial la rangul de Duce nouă luni mai târziu, de către Împăratul Carol.
Mulți dintre dușmanii exilați au declarat că domnia sa a fost aspră și depravată. În 1535, opoziția florentină l-a trimis pe vărul său Ippolito să trateze cu Carol al V-lea împotriva unor acțiuni ale Ducelui. Ippolito a murit pe drum și s-a zvonit că Alessandro a ordonat ca acesta să fie otrăvit.
În 1536, s-a căsătorit cu fiica nelegitimă a Împăratului Carol al V-lea, Margareta de Parma. Însă Alessandro i-a rămas credincios amantei sale, Taddea Malaspina.
Patru ani mai târziu, vărul său îndepărtat, Lorenzino de' Medici, poreclit Lorenzaccio, l-a asasinat. Lorenzino l-a atras în capcană pe Alessandro promițându-i o întâlnire amoroasă cu sora sa, Laudomia, o văduvă frumoasă. De teamă că moartea Ducelui va porni o nouă revoltă în Florența, oficialii i-au învelit cadavrul și l-au cărat în secret în cimitirul San Lorenzo, unde a fost îngropat în grabă.
În Valladolid (Spania) unde Carol al V-lea își stabilise curtea, a fost celebrată o înmormântare solemnă în numele său.
Lorenzino a declarat mai târziu că l-a asasinat pe Alessandro de dragul Republicii. Când inamicii Medicilor nu s-au ridicat să-l sprijine, Lorenzino a fugit în Veneția, unde a fost ucis în 1548.
* 1637: Christian al II-lea (22 iunie 1637 – 26 aprilie 1717) a fost Duce de Birkenfeld-Bischweiler din 1654 până în 1717, Duce de Zweibrücken-Birkenfeld din 1671 până în 1717 și conte de Rappoltstein din 1673 până în 1699.
Christian s-a născut la Bischwiller în 1637. A fost fiul cel mare al lui Christian I, Conte Palatin de Birkenfeld-Bischweiler. După decesul tatălui său în 1654 el i-a succedat. În 1671 el a moștenit Palatinatul Zweibrücken-Birkenfeld de la vărul său Karl al II-lea Otto. Prin moștenirea soției sale el a devenit de asemenea conte de Rappolstein din 1673 până când i-a garantat titlul fiului său Christian al III-lea.
La 5 septembrie 1667 Christian s-a căsătorit cu contesa Katharina Agathe de Rappoltstein (15 iunie 1648 – 16 iulie 1683). Cuplul a avut următorii copii:[1]
Magdalena Claudia (16 septembrie 1668 – 9 decembrie 1704)
Louis (26 decembrie 1669 – 2 aprilie 1670)
Elizabeth Sophie Augusta (2 august 1671 – 18 octombrie 1672)
Christina Catherine (2 august 1671 – 15 mai 1673)
Charlotte Wilhelmina (18 octombrie 1672 – 29 mai 1673)
Johann Ernst a fost alcolic; acest lucru si lipsa de interes față de guvernare a fost în avantajul fratele său, care a devenit de facto singurul, autocratic, conducător al ducatul.
Karl Friedrich (n. 31 octombrie 1695, Weimar - d. 30 martie 1696, Weimar).
Johann Ernst (n. 25 decembrie 1696, Weimar - d. 1 august 1715, Frankfurt), un compozitor care a studiat cu Bach.
Marie Luise (n. 18 decembrie 1697, Weimar - d. 29 decembrie 1704, Weimar).
Christiane Sophie (n. 7 aprilie 1700, Weimar - d. 18 februarie 1701, Weimar).
După decesul lui Johann Ernst, succesorul său și fiul cel mare, Ernst August, a fost nominalizat să preia puterile tatălui însă puterea reală a fost deținută de unchiul său, Wilhelm Ernst, până la moartea acestuia, în 1728, când Ernst August a devenit singurul Duce de Saxa-Weimar.
Johann Ernst al III-lea
Duce de Saxa-Weimar
·1767 - S-a născut Wilhelm von Humboldt, filozof politic și lingvist german.
·1805 - S-a născut revolutionarul italian Giuseppe Mazzini, luptător italian în mișcarea „Risorgimento” (în traducere „Renașterea Italiei”), pentru unificarea Italiei; (d. 10 martie 1872). * 1807: Cecilia a Suediei (22 iunie1807 – 27 ianuarie1844) a fost compozitoare, prințesă suedeză prin naștere și Mare Ducesă de Oldenburg prin căsătorie. A fost fiica regelui Gustav al IV-lea al Suediei și a reginei Frederica de Baden.
Prințesa Cecilia
Cel mai mic din cei patru copii, Cecilia a părăsit Suedia în 1810 cu familia, după ce tatăl ei, regele Gustav al IV-lea al Suediei, a fost detronat în 1809. A fost crescută în țara natală a mamei ei, Marele Ducat de Baden (Germania). După divorțul părinților din 1812, ea a fost crescută în principal de bunica maternă Amalia de Hesse-Darmstadt, la Bruchsal.
Cecilia a fost interesată de cultură. Ca Mare Ducesă de Oldenburg ea a compus melodia imnului pentru Oldenburg. Mai târziu imnul la care s-au adăugat versurile scrise de Theodor von Kobbe a fost numit ‘Heil dir, o Oldenburg’. În 1822, Cecilia a fondat primul teatru din oraș, astăzi Oldenburgisches Staatstheater. A fost cunoscută pentru apropierea față de populația din Oldenburg, unde a trăit o viață limitată la cercurile de la curte. Un pod, o piață și un drum sunt numite după ea, precum și o școală. În onoarea regretatei Cecilia, localitatea Cäciliengroden situată în apropiere de Wilhelmshaven a fost numită după ea.
Cecilia a murit la vârsta de 36 de ani de febră puerperală, la câteva zile după ce a dat naștere celui de-al treilea copil, Elimar. A fost înmormântată la mausoleul ducal din Oldenburg. Sora ei, Amalia Maria Charlotta, a fost de asemenea, înmormântată acolo.
* 1856: Sir Henry Rider Haggard, KBE (n. 22 iunie1856, Norfolk – d. 14 mai1925, Londra) a fost un scriitor englez de romane de aventuri cu acțiunea în locuri exotice, predominant în Africa, și un întemeietor al genului Lost World. S-a implicat și în reforma agrară a Imperiului Britanic. Lucrările sale, scrise spre sfârșitul erei victoriene, rămân și astăzi populare.
Provine dintr-o familie de meseriași. Mama sa, Maria, a fost sora mai mare a lui Ioan Slavici.[1]
A urmat școala primară la Șiria, după care a urmat Școala Normală din Arad. A absolvit studiile pedagogice la Pedagogiul de Stat din Deva[2].
După absolvirea studiilor merge la București unde devine profesor de istorie la școala pedagogică de fete, între anii 1884 și 1891. În același timp a muncit și ca redactor al ziarelor Lumina pentru toți, Românul lui Vintilă C.A. Rosetti și Voința Națională. În anul 1891 se întoarce în Transilvania și lucrează în redacția ziarului Tribuna din Sibiu, unde devine, după retragerea lui Gheorghe Bogdan-Duică, director.[3]
În anul 1894 este condamnat la 6 luni de închisoare, pe care le ispășește la Seghedin, datorită conținutului articolelor sale publicate în ziarul Tribuna[3].
Nicolae Lăzărescu din Șiria a organizat, în sat, o coletă bănească pentru a-i trimite întemnițatului. Cei 8 florini și 70 creițari au fost întregiți de către Ioan Russu-Șirianu până la 10 florini, pe care i-a trimis ziarului Tribuna din Sibiu, pentru începerea unui fond din care să se ridice o cruce pe mormântul lui Avram Iancu. Din închisoare, la 6 aprilie 1894, îi răspunde și preotului Zaharie Milian din Dezna, care coletase și el bani, motivând de ce nu poate primii banii: iată de ce și ofertul ce mi-ai trimis l-am adăugat fondului pentru ridicarea unui monument național lui Avram Iancu. Pentru toți românii e o datorie să depună prinosul lor de recunoștință pe mormântul aceluia a cărui memorie ne e sfântă tuturora. Astfel a luat naștere ideea ridicării unui monument în memoria eroului național Avram Iancu, monument care să întruchipeze cinstirea ce se aduce de urmaș faptelor străbunilor, pe care Ioan Russu-Șirianu îl considera o icoană sfântă-piatră de hotar care amintește jertfa de sânge pe altarul sfânt al patriei al acestui fiu al pământului românesc.[4]
După încetarea apariției ziarului Tribuna din Sibiu, la 29 aprilie1903, ziarul Tribuna Poporului din Arad, își schimbă numele în Tribuna începând cu ianuarie 1904. Ioan Russu-Șirianu a lucrat în redacția ziarului Tribuna Poporului, iar mai apoi al Tribunei din Arad, fiind redactor, redactor responsabil și editor, până în anul 1908.
A fost căsătorit cu scriitoarea Constanța Hodoș, pe care a cunoscut-o în perioada când a fost elev la școala normală maghiară, fiind chiriașul acesteia și a primului ei soț, Nicolae Marcu. În urma acestei căsătorii au rezultat doi copii, Letiția și Mircea, mort în 1916 în luptele de la Turtucaia.[5] A doua soție a fost Lucreția[2], mama scriitorului Vintilă Russu-Șirianu[6].
În anul 1908 se întoarce la București, unde a decedat la 12 decembrie 1909.
Opera:
Românii din Dobrițin, Sibiu, 1892
Moara din vale, 1894 (povestiri)
La Roma, Arad, 1903 (impresii de călătorie)
Românii din statul ungar, București, 1904 - lucrare premiată de Academia Română[2]
Preocupat de partea mistică a masoneriei, a lăsat o serie de scrieri de cea mai mare relevanță pentru masoneria de pretutindeni, ajutat fiind de erudiția sa extraordinară și de pasiunea pentru Marea Operă.
Erich Paul Remark s-a născut în maternitatea din Osnabrück ca fiu al lui Peter Franz Remark și al Annei Maria Remark, născută Stallknecht. A învățat la școala populară din Osnabrück (între anii 1904 -1912), apoi la Seminarul Pedagogic Catolic, până în anul 1915, când, din cauza războiului, a fost nevoit să-și întrerupă studiile, pe care le-a reluat în ianuarie 1919 și le-a finalizat în iunie același an.
La 21 noiembrie1916 a fost recrutat în batalionul de rezervă al Regimentului de infanterie 78 și trimis pe Frontul de Vest. La 31 iulie1917 este rănit - la piciorul stâng, la brațul drept și la gât - de schijele unei grenade și, apoi, internat la spitalul militar din Duisburg, unde rămâne până în 31 octombrie 1918. La 5 ianuarie 1919 părăsește armata, renunță la medalii și decorații (primise, în circumstanțe neclare, Crucea de Fier clasa întâi).
Din 1 august 1919 până la 20 noiembrie 1920, cu mici întreruperi, a funcționat ca profesor în mai multe școli catolice, apoi, exercită câteva profesii temporare: ziarist, contabil, comis voiajor, angajat la pompe funebre și organist. Din martie 1921 se dedică, în principal, scrisului (critică, publicistică, proză, scenariu) fiind, printre altele, editor la revista Sport im Bild. [2] La 1 februarie 1927 se retrage împreună cu soția sa, Ilse Jutta, din biserica catolică. Este preocupat de literatură și filosofie, fiind atras de concepțiile lui Nietzsche. În 1920 publică primul său roman, Cuibul visurilor ( în Die Traumbude). Vor urma alte numeroase scrieri cu temă pacifistă. Cel mai mare succes al lui E. M. Remarque va fi romanul Pe Frontul de Vest nimic nou, ce descrie ororile Primului Război Mondial. Romanul, publicat în 1929, va fi vândut în 15 milioane de exemplare și tradus, de-a lungul timpului, în 42 de limbi; acest roman a inspirat un film de succes în 1930, câștigător a două Premii Oscar. După nici trei ani, cartea și filmul sunt interzise de regimul nazist, pe motivul că ar aduce prejudicii națiunii germane.
Filosofia pacifistă a lui Remarque îi irită pe conservatorii și pe naziștii din Germania. În 1932 scriitorul emigrează în Elveția, stabilindu-se la Ascona. În 1933, anul venirii la putere a naziștilor, aceștia îi ard cărțile în public. Scriitorul continuă să publice, însă în 1938 i se retrage cetățenia germană; în 1939 emigrează în SUA. Soția, fiindu-i refuzată intrarea în SUA, se stabilește în Mexic.[17]
În anul 1947 E. M. Remarque obține cetățenia SUA[2], dar în 1948 se întoarce în Europa, stabilindu-se din nou în Elveția, iar în 1952 apare romanul Scânteia vieții a cărui acțiune se petrece într-un lagăr de concentrare (sora scriitorului fusese închisă și ucisă de naziști într-un asemenea lagăr). Romanul său Soroc de viață, soroc de moarte (1954) a fost cenzurat de editura germană care l-a publicat, eliminând scenele despre atrocitățile comise de naziști în țările ocupate, în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Remarque a continuat să publice până în 1962. În ultima parte a vieții, a călătorit mult în Franța, Italia, SUA. În perioada 1958 - 1970 a fost căsătorit cu Paulette Goddard, o actriță americană (decedată în 1990).
În 1963 Remarque suferă primul atac cerebral. Al șaselea atac îi este fatal, murind pe 25 septembrie 1970 în spitalul Saint Agnes din orașul Locarno din Elveția
Printre cele mai importante romane se numără:
(1916) Din bucuriile și tristețile tinereții;
(1920) Cuibul visurilor (Die Traumbude);
(1929) Nimic nou pe Frontul de Vest (Im Westen nichts Neues) - romanul a fost ecranizat pentru prima oara în 1930 cu titlul All Quiet on the Western Front în regia lui Lewis Milestone și a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun film;
(1931) Întoarcerea (Der Weg zurück);
(1936) Trei camarazi (Drei Kameraden);
(1939) Iubește pe aproapele tău (Liebe deinen Nächsten);
(1961) Cerul nu iartă pe nimeni (Der Himmel kennt keine Günstlinge);
(1962) Noapte în Lisabona (Die Nacht von Lissabon); traducere ed. Polirom, Iași, 2016
(1970) Pământul făgăduinței (Das gelobte Land);
(1971) Umbre în paradis (Schatten im Paradies) - postum.
Erich Maria Remarque
Erich Maria Remarque (1929)
·1902: Alexandru Ghika, matematician român, membru titular al Academiei Române (d. 1964). Alexandru Ghika (n. 22 iunie 1902, București – d. 11 aprilie 1964, București) a fost un matematician și pedagog român, fondatorul școlii românești de analiză funcțională(en). A făcut parte din școala matematică inițiată de către Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu și Traian Lalescu
·1903 - S-a nascut John Herbert Dillinger, Jr., jefuitor de banci în Marea criză din Statele Unite ale Americii. (d. 1934)
John Herbert Dillinger, Jr. (n. 1903, d. 1934) a fost un jefuitor de banci în Marea criză din Statele Unite ale Americii. El a fost acuzat, dar niciodată condamnat, pentru uciderea unui polițist din East Chicago, Indiana, singura omucidere de care a fost suspect. Împreună cu banda sa, a jefuit peste 20 de bănci și patru stații de poliție. A fost prins de FBI dar a evadat din închisoare de două ori.
Perioada 1933-1934 a fost văzută ca perioada de glorie a bandiților vremii Marii crize. Dintre aceștia, Dillinger a fost cel mai celebru, ieșind în evidență chiar și prin comparație cu infractori mai violenți, cum ar fi Baby Face Nelson, Pretty Boy Floyd, Bonnie și Clyde. Mass-media relatau frecvent în mod exagerat curajul și bravada lui Dillinger, precum și personalitatea sa colorată. Guvernul a cerut existența unor organe federale de anchetă, iar după moartea lui, iar J. Edgar Hoover a dezvoltat un Birou Federal de Investigații mai sofisticat, ca armă împotriva crimei organizate și s-a folosit de Dillinger și de banda lui pentru a-și promova campania pentru înființarea FBI.
După ce a scăpat de poliție în patru state timp de aproape un an, Dillinger a fost rănit și s-a întors la casa tatălui său pentru a se recupera. A revenit la Chicago în iulie 1934, și a fost ucis de poliție și de agenții federali informați despre prezența lui de Ana Cumpănaș, proprietara unui bordel pe care îl frecventa Dillinger. La data de 22 iulie, poliția și Direcția de Investigare a Crimei Organizate s-au apropiat de el la cinematograful „Biograph Theater”. Agenții federali în frunte cu Melvin Purvis au încercat să-l aresteze în vreme ce pleca de la spectacol. Dillinger a scos o armă și a încercat să fugă, deschizând focul; a fost împușcat de trei ori și ucis.
În 28 octombrie1948 Tit Liviu Chinezu a fost arestat și dus la Mănăstirea Neamț, împreună cu alți 25 de preoți greco-catolici, și apoi la Căldărușani, unde, ulterior, au fost aduși și episcopii greco-catolici, ținuți până atunci la Dragoslavele, Mușcel, la vila, patriarhului Justinian Marina. În timp ce mai era la Căldărușani, la data de 3 decembrie1949, la propunerea lui Ioan Ploscaru, părintele Tit Liviu Chinezu a fost consacrat episcop de către ceilalți episcopi veterani (tot acolo a fost consacrat și Ioan Cherteș, în noaptea de Crăciun, 24/25 decembrie 1949). Cu toate precauțiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat ce se întâmplase, și cu ocazia unei vizite, pe care un delegat al Ministerului Afacerilor Interne o făcea la Sighet, a spus tuturor: "Știați că aceștia doi, îi arăta pe Chinezu și Cherteș, sunt episcopi?". Toți au rămas uimiți de această revelație.
Tot la Închisoarea Sighet un căpitan de securitate a repetat propunerea episcopului vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, de a trece la Biserica Ortodoxă Română. La categoricul refuz al tuturor, căpitanul de securitate a plecat furios. Însă Vasile Ciolpan, directorul închisorii, s-a reîntors nervos în celulă, și părintele Chinezu a fost sancționat cu izolare timp de două săptămâni.
În primii ani, la Sighet, a luat și el parte la corvezile din închisoare, până când șubrezia totală a sănătății nu i-a mai permis să părăsească celula. „Din cauza sensibilității sale deosebite, spune părintele Alexandru Rațiu, episcopul Chinezu a suferit foarte mult în închisoare, dar nu s-a plâns niciodată, dimpotrivă, a încercat pe cât putea să întărească speranțele celor care sufereau în jurul său. Exemplul său va rămâne viu pentru noi cei care am trăit alături de el”.[3]
De multe ori, securistul închisorii venea și ținea teorii despre cum trebuie să treacă la Ortodoxie, cu toții. Într-o zi episcopul Chinezu i-a spus: «- Domnule, sunt cât se poate de uimit să constat că guvernul comunist, care se declară ateu, manifestă atâta interes pentru convertirea noastră.» Dar securistul a replicat: «- Tu, care ești deținut, ar trebui să ai grijă ce vorbești. Există între noi oameni care știu mai multă teologie decât tine.» Mai târziu, în aceeași zi, a venit comandantul închisorii, care le-a spus că au fost reclamați pentru obrăznicie.
Ca să le arate că rezistența preoților și episcopilor greco-catolici poate fi înfrântă, conducătorii închisorii au luat măsuri drastice. Era geroasa iarnă a anului 1955. Episcopul Chinezu s-a îmbolnăvit grav. Într-o noapte a început să scuipe sânge, dar n-a avut parte de nici o asistență medicală. Chemat sanitarul închisorii, acesta a decis să-l izoleze în infirmierie, ceea ce era o mare minciună, căci, în realitate, infirmierie nu exista. Cu toate că i-a implorat să nu-i lase să-l ia de lângă ceilalți, aceștia nu aveau niciun fel de autoritate. Comandantul închisorii, Vasile Ciolpan, a ordonat ca fereastra celului sale să fie deschisă, pe un ger groaznic, Episcopul Chinezu aproape că a înghețat. Îl închiseseră, singur, într-o celulă mare, celula 62, de pe aripa din dreapta a T-ului (închisoarea de la Sighet avea forma unui „T”) unde, nu după mult timp, a și murit, bolnav și înghețat. Documentele cercetate recent de către Biserica Română Unită arată că Tit Liviu Chinezu a petrecut până în ultima zi de viață alături de colegii săi episcopi și că a fost mărturisit cu o zi înainte, de către Părintele protopop de Reghin (viitorul mitropolit greco-catolic și cardinal) Alexandru Todea. Drept dovadă stă și mărturia Părintelui Coriolan Tămâian reținută de Postulatura care cercetează cauza de canonizare a episcopului-martir. "În 12 ianuarie 1955 i s-a făcut rău [episcopului Chinezu], nu mai vorbea, nu mânca, până în dimineața zilei de 15 ianuarie. Noi căutam să-l «acoperim», să nu-l vadă paznicul, ca și cu episcopul Frențiu și cu episcopul Suciu, altfel îi ducea de acolo să moară. A intrat întâmplător paznicul, un rutean, l-a văzut bolnav, a sesizat gardianul, care l-a transportat împreună cu mine în altă cameră, de o persoană, spunând că va fi dus la spital, ceea ce eu am contestat. El s-a prins de mine, de reverul hainei, nu voia să plece. Peste două ore a murit."
În după-amiaza de 15 ianuarie, tocmai când se trăgea clopotul la biserica romano-catolică din Sighet, se stinsese martir, unul dintre cei mai luminoși arhierei tineri ai Bisericii Române Unite cu Roma. A fost îngropat în același cimitir al vagabonzilor și sinucigașilor, unde fusese înhumat și prietenul său de o viață, Ioan Suciu, precum și alți episcopi, preoți și atâția demnitari, între care Iuliu Maniu. „Se poate spune că a fost ucis cu premeditare, prin frig și boală. Când măturătorii-preoți au trecut pe acolo, au avut răgaz să deschidă vizeta. Bolnavul atârna cu capul peste marginea patului, iar jos era o baltă de sânge... Adevărată moarte de martir”. Noaptea a fost cărat cu căruța și îngropat în Cimitirul Săracilor, un cimitir fără cruci și fără morminte, părăsit, de pe malul Izei, unde au fost înmormântați toți cei care au murit la Sighet. A fost al patrulea episcop martir al Bisericii Române Unite, după Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu și Ioan Suciu
* 1905: Nicolae Mărgineanu (n. 22 iunie1905, Obreja, în apropiere de Blaj – d. 13 iunie1980, Cluj) a fost un psiholog român. A publicat studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei, psihologie aplicată în marea industrie. A fost tatăl regizorului Nicolae Mărgineanu și al doamnei Daniela Țăranu, soția academicianului clujean Cornel Țăranu.
Profesor de psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, a fost arestat în 1948, acuzat de înaltă trădare, condamnat la 25 de ani de închisoare (trecând prin infernul pușcăriilor: Malmaison, Jilava, Pitești, Aiud și Gherla), din care a executat 16 (vezi volumul memorialistic Amfiteatre și închisori, publicat la editura Dacia, 1991). Este autorul tratatului de Psihologia persoanei; a fost unul dintre primii cercetători în domeniul psihologiei muncii, s-a implicat în organizarea pe baze psihologice ale centrelor de reeducare și a organizat prima rețea a școlilor de ucenici. A scris mai multe cărți despre anii petrecuți în închisoare, un volum autobiografic și un alt volum, Amfiteatre și închisori, despre profesorii universitari alungați de la catedră sau închiși de comuniști.
A corespondat cu mari psihologi ai secolului al XX-lea, cum ar fi, de exemplu, Gordon W. Allport (1897-1967).
Nicolae Mărgineanu a fost, împreună cu diplomatul Vasile Stoica, vicepreședinte al Asociației Româno-Americane (A.R.A.), în cadrul cărei a ținut o serie de conferințe în America despre situația și frontierele istorice ale Transilvaniei și a însoțit delegația americană venită în vizită în România la solicitarea premierului de atunci, dr. Petru Groza, de a face lobby pe lângă Comisia Aliată de Control cu privire la situația frontierelor Transilvaniei. După ieșirea din detenție, a fost încadrat documentarist la Biblioteca Filialei Academiei, apoi numit director al Institutului de Științe Pedagogice și, în fine, reintegrat la catedra de psihologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, în perioada ministeriatului lui Mircea Malița.
Billy Wilder a semnat regia unor filme precum Șapte ani de căsnicie, în care apare celebra scenă cu Marilyn Monroe în rochie albă, deasupra unei guri de metrou, Unora le place jazzul, Sunset Boulevard, filmul care l-a consacrat ca unul dintre cei mai mari regizori de la Hollywood.
Născut în Sucha, Austro-Ungaria (în prezent Sucha, Polonia) a sosit la Hollywood în 1933. Primul succes semnificativ în America a fost în 1939cu Ninotchka (Greta Garbo).
·1910 - S-a nascut Konrad Zuse, cercetător german, inventatorul primului calculator functional; (d. 1995).
Konrad Zuse în 1992
Konrad Zuse (n.22 iunie 1910, Berlin – d.18 decembrie 1995, Hünfeld, lângă Fulda) a fost un inginer, inventator, pionier al informaticii, și antreprenor (Zuse KG) german. Cea mai mare realizare a sa a fost primul calculator funcțional programabil și Turing-complet, Z3, care a fost pus în funcțiune în mai 1941. A primit premiul Werner-von-Siemens-Ring în 1964 pentru Z3.
Mare parte din activitatea sa timpurie a fost finanțată de familie și de comerț, nefiind aproape deloc ajutat de guvernul nazist. Mașina de calcul S2 a lui Zuse este considerată a fi primul calculator controlat de proces. În 1946 el a proiectat un limbaj de programare de nivel înalt, Plankalkül Zuse a înființat una din primele sale afaceri în domeniul calculatoarelor la 1 aprilie 1941 (Zuse Ingenieurbüro und Apparatebau). Această companie a construit apoi Z4.
Replica lui Zuse Z1 din Muzeul Tehnologic German din Berlin
Din cauza celui de al Doilea Război Mondial, munca lui Zuse a rămas neobservată în afara Germaniei. Prima influență documentată a activității sale asupra unei companii americane a fost interesul dat de IBM patentelor lui în 1946. Există replici ale mașinilor Z3 și Z4, în Deutsches Museum din München. Deutsches Technikmuseum Berlin din Berlin are și el o expoziție dedicată lui Zuse, în care sunt expuse douăsprezece mașini ale lui, inclusiv o replică a calculatorului mecanic Z1, câteva documente personale, printre care una din specificațiile limbajului Plankalkül, și câteva picturi ale lui Zuse.
La 16 noiembrie1937, Georg Donatus, Cecilie, cei doi fii ai lor mai mari, mama lui Georg, Marea Ducesă Eleonore, au părăsit Darmstadt, unde au participat la funerariile tatălui lui Georg, spre Londra unde trebuia să aibă loc nunta fratelui lui Georg, Prințul Ludwig. Avionul a lovit un coș de fum al unei fabrici, s-a prăbușit în flăcări, ucigând pe toți cei aflați la bord. Cecilie era însărcinată în luna a opta cu cel de-al patrulea copil.
Cel mai mic copil al Ceciliei, Prințesa Johanna, nu a fost în avion și a fost adoptată de unchiul ei Prințul Louis de Hesse și de Rin însă micuța a murit de meningită după un an și jumătate.
Ion Taloș s-a născut la 22 iunie 1934, din părinții Gavril și Ilca (născută Taloș), din Prodănești, Sălaj. Instrucția începută în satul natal (1940-1944) și-a continuat-o la Școala Normală din Cluj (1945-1952), desăvîrșindu-și-o la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1953-1957). În anul 1957 este angajat la colectivul de folclor al Institutului de Lingvistică din Cluj. Lucrează la alcătuirea Bibliografiei folclorice românești (1891-1918), devenind, mai tîrziu, colaborator pentru România la Internationale Volkskundlische Bibliographie, Bonn (1979-1984). Bursier al Fundației Humboldt la Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg im Breisgau (1966-1967; 1970-1971). Secretar științific al Centrului de Științe Sociale al Filialei Cluj a Academiei Române (1968). A fost șeful Secției de etnografie și folclor din cadrul aceluiași centru (1969-1985). Doctor în filologie al Universității din București, conducător prof. dr. doc. Mihai Pop (1970). Lector de limba și literatura română la Universitatea din Köln (1978-1983), cu reveniri periodice în țară de circa șase luni anual. În 1985 a hotărît să ia calea exilului. Profesor asociat și apoi definitiv la Universitatea din Köln (începînd din 1985 pînă în prezent). Doctor docent (Privatdozent) și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din Köln (începînd din anul 1993). Profesor invitat al Facultății de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (2001-2004).[2]
Membru în Societăți științifice internaționale: Société Internationale d’Ethnographie et Folklore (Paris), Kommission für Volksdichtung (Freiburg-Edinburgh), Deutsche Gesellschaft für Volkskunde (Göttingen), International Society for Folk Narrative Research (SUA).
Cetățean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca.
·1936 - S-a născut Kris Kristofferson, cântăreţ, chitarist, compozitor şi actor american. * 1937: Siv Barbro Pauline Andersson (n. 22 iunie1937) este o traducătoare suedeză din limba italiană și (într-o măsură mai mică) din limba română. Între 1973 și 1978 a tradus pentru editura Coeckelberghs opt cărți din limba română, inclusiv patru cărți ale lui Zaharia Stancu; apoi, ea s-a concentrat pe limba italiană. Printre scriitorii italieni pe care i-a tradus se numără Francesco Alberoni, Umberto Eco și Claudio Magris. De asemenea, Andersson a tradus romanele cu comisarul Montalbano ale lui Andrea Camilleri. * 1938: Octavian Vintilă (n. 22 iunie1938, Ploiești, județul Prahova) este un fost scrimer român specializat pe sabie, apoi un comentator sportiv. * 1939: Ada Yonath ( ebraică: עדה יונת , n. 22 iunie 1939, Ierusalim, Palestina mandatară, astăzi în Israel) este biochimistă israeliană, directoarea centrului de studiu al structurilor si asamblărilor biomoleculare de la Institutul de știință Weizmann din Rehovot, unde a fondat cel dintâi laborator de cristalografie,laureată a Premiului Nobel pentru Chimie în 2009, pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului”, împreună cu Thomas A. Steitz și Venkatraman Ramakrishnan Ada Yonat s-a născut în cartierul Geula din Ierusalim la 22 iunie 1939 în familia unui rabinevreu imigrat din Polonia și care împreună cu soția a deschis, pentru a se întreține, o mică băcănie în vecinătate. Familia a trăit în condiții destul de precare într-o locuință pe care a împărtășit-o cu familiile surorilor mamei. Una din verișoarele sale este Ruhama Marton, psihiatră israeliană cunoscută ca activistă pentru drepturile omului, mai ales în sectorul arab palestinian. Dupa moartea prematură a tatălui ei la vârsta de 42 ani, în anul 1949, Ada ,rămănând orfană împreună cu sora ei Nurit, s-au mutat cu mama lor la Tel Aviv. Încă din copilărie a arătat curiozitate pentru fenomenele naturii și a efectuat diverse experimente în balconul locuinței familiale. Primii ani de învățătură la Ierusalim i-a făcut într-o școală din cartierul aristocratic Beit Hakerem. La Tel Aviv unde mama ei a găsit de lucru ca funcționară la Ministerul de finanțe, cu prețul unor mari eforturi financiare Ada a fost înscrisă la liceul Tihon hadash. Apreciată fiind de către profesori și de direcțiunea școlii, Ada a beneficiat de o bursă. Dupa serviciul militar, s-a întors la Ierusalim pentru a studia la Universitateă Ebraică. A terminat acolo licența în chimie și apoi masteratul în biofizică
Ada Yonath
* 1941: Lidia Istrati (n. , Sofia, raionul Drochia, URSS – d. ) a fost o prozatoare[1] și politiciană din Republica Moldova. * 1942: Ileana Dorina Bulic (n. 22 iunie1942, Vârșeț)[1] este o filologă și traducătoare română. Ea este fiica lui Adam Bulic. Ileana Dorina Bulic a absolvit liceul român la Vârșeț iar Facultatea de Filologie, Secția limba și literatura română, la Universitatea din Belgrad Ileana Dorina Bulic a redactat publicațiile în limba română la filiala din Novi Sad a Institutului pentru Editarea Manualelor din Belgrad. De asemenea, a fost consilier pentru relații internaționale al Secretarului pentru învățământ, știință și cultură al PSA Voivodina. Între 1983 și 1990 a fost director adjunct la Institutul de Statistică al Provinciei Voivodina. A scris cartea Profesorul Știe-Tot și a fost membră a Societății de Limba Română din Voivodina unde a avut funcția de secretar și redactor-șef.
·1943 - S-a născut Jimmy Castor, vocalist, saxofonist şi compozitor american (Juniors, Jimmy Castor Bunch).
·1944 - S-a născut Peter Asher, vocalist, compozitor şi producător britanic (Peter & Gordon).
·1945 - S-a născut Howard Kaylan ("Kaplan"), vocalist american (Turtles, Frank Zappa). * 1946: Melania Cuc s-a născut la 22iunie1946 în judetul Bistrița Năsăud, România. Este jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societății Ziariștilor din România, membru al Academiei Artelor, Științei și Literaturii, Oradea, membru al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec. Melania Cuc a absolvit Școala Tehnică de Horticultură din Bistrita (1959-1965), a urmat cursurile Universității Dalles din Bucuresti, secția Literatura română și universală (1973). Deține un atestat în Management Editorial, eliberat de Ministerul Culturii, București, (1996). În ultimii ani a fost redactor la revista (electronică) AGERO din Stuttgart și realizator programe la TV Bistrița si AS TV Bistrita. In prezent este redactor la revistele literare ,,Vatra Veche,, din Tg.Mureș și ,, Boema,, din Galați. Pasionată de pictură, a avut mai multe expoziții personale, în țară( București Sighișoara, Tîrgu Mjureș, Bistrița etc) și în străinătate ( Barcelona, Londra). Are lucrări în colecții personale din: România SUA, Canada, Italia, Israel, Germania, Ungaria. A publicat:
1 - Peisaj Lăuntric - poeme, Editura Litera, București, 1988 (80 pag.) Comanda tipografică 364 din 1987
2 - Dincolo de jertfă și iubire - poeme, Târgoviște, Editura Macarie, 1991 (54 pag.) ISBN 973-96765-0-2
3 - Impozit pe dragoste - roman, Editura Macarie, Târgoviște, 1999 (250 pag.) ISBN 973-9373-48-1
4 - Vine Moș Crăciun - poezie pentru copii, Bistrița, Editura Răsunetul, 1999 (50 pag.) ISBN 973-98802-1-5
5 - Galaxii paralele - eseuri, Bistrița, Editura G. Coșbuc, 2000 (100 pag.) ISBN 973-98802-1-5
6 - Destin - proză biografică, Bistrița, Editura Răsunetul, 2000 (Ediția I si II) (200 pag.) ISBN 973-98802-2-3
7 - Tablete contra disperării - eseuri, Editura Aletheia , Bistrița, 2002 (100 pag.) ISBN 973-8182-24-7
8 - Cinând cu Dracula - roman, Bistrița, Editura Aletheia, 2003 (400 pag.) ISBN 973-8182-29-8
9 - Biografia unui miracol - proză, Bistrița, Editura G. Cosbuc, 2003 (200 pag.) ISBN 973-86555-6-0
10 - Versuri scrise pe zăpadă - poezii pentru copii, Bistrița, Editura G. Cosbuc, 2003 (50 pag.) ISBN 973-8655498
11 - www.rebel 2004.ro - eseuri, Bistrița, editura G. Coșbuc, 2004 (100 pag.) ISBN 973-86555-5-2
12 - Căsuța cu povești - versuri pentru copii, Bistrița, Editura G. Coșbuc, 2005 (50 pag.)
13 - Șotron, eseuri, Bistrița, editura G. Coșbuc, 2005 (100 pag.) ISBN 973-86555-6-0
14 - Fructul oprit - roman, Bistrița, Editura Karuna, 2006 (400 pag.), 2006, ISBN 10 973-87765-2-X ISBN 978-87765-2-4
* 1947: Natalia Vladimirovna Varlei (în rusă: Наталья Владимировна Варлей; n. 22 iunie1947, Constanța, România) este o actriță sovietică și rusă de film și teatru, artist al poporului în RSFS Rusă în 1989. Varlei este și cântăreață, în această calitate a susținut concerte și la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău
Natalia Varlei
Natalia Varlei în 2010
·1948 - S-a născut Todd Rundgren, vocalist, chitarist, producător şi compozitor american (Nazz, Utopia).
·1949- S-a nascut Alan Osmond, chitarist, vocalist si compozitor american (Osmonds).
·1949 - S-a născut actrita americana Meryl Streep.
Mary Louise Streep, cunoscută mai ales sub numele de actriță Meryl Streep, (n. 22 iunie 1949) este o actriță americană multiplu laureată a premiului Oscar vestită pentru creațiile ei actoricești în teatru, televiziune și, mai ales, film. Streep și-a început cariera pe scenă în 1971 în piesa The Playboy of Seville, iar debutul pe micul ecran a fost în 1977, în filmul de televiziune The Deadliest Season. În același an 1977 a debutat pe marele ecran în filmul Julia, alături de Jane Fonda și Vanessa Redgrave.
A primit premiul Academiei Americane de Film (cunoscut popular ca Premiul Oscar) de trei ori,
- în 1979 pentru rolul său secundar din filmul Kramer contra Kramer;
- în 1982 pentru rolul principal din filmul Alegerea Sofiei;
- în 2011 pentru cea mai bună actriță într-un rol principal, interpretând rolul premierului britanic Margaret Thatcher, în filmul Doamna de fier. Este considerată „cea mai bună actriță din generația sa”.
* 1949: Mary Louise Streep, cunoscută mai ales sub numele de actrițăMeryl Streep, (n.22 iunie1949) este o actrițăamericană, triplu laureată a premiuluiOscar, vestită pentru creațiile ei actoricești memorabile înteatru,televiziuneși, mai ales,film.
Meryl Streep a fost nominalizată de 31 de ori Golden Globe, câștigând opt - mai multe nominalizări și câștiguri decât orice alt actor sau actriță din întreaga istorie a premiului. [9] Streep a fost recompensată cu primirea a trei Primetime Emmy Awards, respectiv nominalizată de 15 ori pentru Premiul BAFTA și de 17 ori pentru Screen Actors Guild Awards, câștigând fiecare de două ori.
Adesea descrisă ca fiind „cea mai bună actriță a generației sale” (conform, "the best actress of her generation"),[10][11][12] Streep este de asemenea recunoscută pentru versatilitatea sa interpretativă de tip „cameleonic” și, în particular pentru adaptarea și credibilitatea cu care folosește diferite accente ale diferitelor limbi native ale personajelor interpretate
Numele său adevărat este Mary Louise Streep. S-a născut în Summit, New Jersey, S.U.A..[16] Mama sa, Mary Wolf, a fost editor, artist, iar tatăl său, Harry William Streep, un farmacist dedicat.[17] Mai are doi frați, Dana și Harry.[18] Meryl Streep are strămoși germani, suedezi și britanici. A crescut în Bernardsville, New Jersey și a studiat la Liceul Bernards.[19]A terminat Colegiul de Artă Dramatică în 1971, unde a absolvit cum laude. S-a mutat mai târziu la Yale School of Drama. Aici a interpretat numeroase roluri de compoziție, de toate vârstele, de la Helena din Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare, până la o bătrână paralizată, în scaunul cu rotile.[20] Încă de pe atunci, profesorii săi au apreciat că "este destinată să fie cea mai bună".
În anul 2012 a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru corupție, iar în 2014 a fost condamnat la patru ani de închisoare în dosarul Zambaccian
Adrian Năstase
* 1950: Valeria Grosu(n.,Sofia,raionul Drochia,URSS – d.) a fost o poetă și eseistă dinRepublica Moldova. A fost autoare a mai multor poezii, eseuri, traduceri și proză pentru copii.[1]
A colaborat la revistele Sud-Est, Basarabia, Columna, Glasul[3] și la publicația Curierul românesc. A fost corespondentă la ziarul Tinerimea Moldovei. De asemenea, a fost coordonator de programe la Fundația Soros din Moldova, cât și membră și secretar al filialei moldovenești a asociației internaționale de scriitori PEN International(d).[2] A lucrat ca șef adjunct al Departamentului pentru Relații Internationale și Imagine la Ministerul Culturii.[1]
Valeria Grosu a debutat în 1975 în culegerea Dintre sute de catarge. În 1991 scoate la editura «Советский писатель» volumul de poezie Капканы памяти (din rusăCapcanele memoriei). Alte volume scrise de ea includ:[2][3]
Valeria Grosu este considerată o reprezentantă notorie a generației „optzeciste”, cultivând o poezie meditativ-raționalistă, oscilând între vizionarism și consemnarea narativă. Atingea teme existențiale general-valabile.[2] Despre creația sa, poetul Emilian Galaicu-Păun remarca următoarele:[4]
„Deliberat ascetică, dar înzestrată cu o imaginație înflăcărată, poezia Valeriei Grosu seamănă izbitor cu une religieuse care visează să fie arsă pe rug pentru erezie în timp ce-și face rugăciunea de seară. Spectacolul textului începe în momentul în care autodafeul autoimpus s-a consumat — fire delicată, poeta cruță sensibilitatea cititorului, deși fiecare gest al său trădează o „caznă nouă” (cu câteva excepții notorii, cum ar fi acest început de Ars poetica: „Dând cu capul în zid, pentru a ne trezi/ Într-un vis înșelător ca mâna caldă a unui asasin...”) —; cenușa poemului („Miercurea îmi ard manuscrisele...”, chiar așa debutează „Îngerul de miercuri”), caldă încă de temperatura corpului uman, constituie dovada supremă a arderii de tot a creatorului.”
·1953: François Lelord, psihiatru și scriitor francez * 1953: Cynthia Ann Stephanie "Cyndi" Lauper(n.22 iunie1953) este ocântăreață,compozitoare,actrițăși activistă pentru drepturileLGBToriginară dinStatele Unite. La mijlocul anilor '80, a obținut succesul cu lansarea albumuluiShe's So Unusualși a devenit prima cântăreață care a avut patru single-uri lansate de pe un album, care s-au clasat în top 5. De-a lungul carierei, a lansat 11 albume și peste 40 de single-uri, iar în 2008 a vândut mai mult de 30 de milioane de discuri în întreaga lume.[2]
Aspectul lui Lauper, vocea subțire și prezența scenică sunt doar câteva calități care au diferențiat-o de contemporanii săi. O figură reprezentativă a anilor '80, Cyndi a reușit nu doar să cucerească topurile, ci să formeze o nouă cultură muzicală. În America, fetele se îmbrăcau precum ea, se comportau la fel și, mai mult decât atât, porniseră o noua mișcare pentru libertatea de exprimare ce avea ca imn Girls Just Want to Have Fun.
Lauper devenise o vedetă; în ciuda acestui fapt nu a reușit să își păstreze popularitatea. În 1985, a început să lucreze la alte producții, dar singura lansare a fost coloana sonoră The Goonies 'R' Good Enough pentru filmul de aventură The Goonies. Un an mai târziu a apărut True Colors, premiat cu platină pentru melodia cu același nume, dar apreciat doar de o parte din fani datorită noului ritm, oarecum mai liniștit.
Cariera lui Cyndi a început să se clatine odată cu apariția din filmul Vibes (1988). În primăvara lui 1989 a lansat cel de-al treilea album al său și a avut un singur mare hit, I Drove All Night, care a ajuns pe locul 6 și pentru care Lauper a primit o nominalizare la Grammy pentru „Rock Vocal Performance”. Datorită dezamăgirii vânzărilor ultimului său album, și-a anulat un turneu în Statele Unite. În 1993 a apărut al patrulea său album, Hat Full of Stars, iar un an mai târziu a fost lansat Twelve Deadly Cyns…and Then Some. A câștigat un premiu Emmy pentru rolul Marianne din sitcomul Mad About You.
Al cincilea album, Sister of Avalon, a fost dezamăgitor în America, iar la sfârșitul anului 1998 a lansat ultimul său album pentru Epic, Merry Christmas... Have a Nice Life. În 2001 a apărut al șaselea său album, Shine. În cadrul unui nou contract cu Sony Music Lauper a lansat albumul The Body Acoustic, iar în 2008 a apărut Bring Ya to the Brink. În luna decembrie a aceluiași an, Bring Ya to the Brink a fost nominalizat pentru un premiu Grammy pentru „Best Electronic/Dance Album”. În aprilie 2010 Lauper a lansat Give a Damn Campaign, iar pe 22 iunie a apărut Memphis Blues, album ce a rămas pe primul loc timp de 14 săptămâni în Billboard Blues Album Chart.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la campionatele europene și mondiale din perioada 1990-2000, dar și pentru întreaga activitate
* 1958: Dănuț Bica (n. 22 iunie1958) este un deputat român, ales în 2016 pe listele PNL.
·1960: Rovana Plumb, politician român * 1960: Valentin Nicolau (n. 22 iunie1960, București – d. 13 ianuarie2015, București[1]) a fost un geofizician, scriitor și antreprenor român. Valentin Nicolau a fost fondatorul Editurii Nemira, președinte al Televiziunii Române și manager al mai multor afaceri. Era recunoscut ca un împătimit de teatru. A fost căsătorit cu Angelica Nicolau, director-executiv al editurii Nemira, cu care are doi copii, Ana-Maria si Radu.
Teatru
Dacă aș fi un înger, Ed. Unitext, 2000; conține piesele: Fantoma de la clasa întâi; Lume, lume, soro lume...; Ca zăpada și cei doi.
Lume, lume, soro lume… (Antologia pieselor prezentate în secțiunea «spectacole-lectură», Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, 2000), Ed. Nemira & Co, 2000.
Ultimul Împărat, Ed. Polirom, 2001; conține piesele: Fotograful Majestății Sale (Ultimul împărat); Zi că-ți place!; Ultima haltă în Paradis.
Le revenant de la première classe. Après la censure. Nouvelles pièces roumaines des années 90, Ed. Unitext, 2000.
The Ghost from the First Class Waiting Room. After Censorship. New Romanian Plays of the 90s, Ed. Unitext, 2000.
The Photographer of His Majesty, Romanian Review, nr. 413-415/2003.
Le Photographe de Sa Majesté, Revue Roumaine.
Mai jos de Figueras, Ed. Nemira, 2006.
Piese puse în scenă
Ultima haltă în Paradis, montată pentru televiziune de Alexandru Tocilescu.
Legenda Ultimului Împărat, Teatrul Național din București, regia Alice Barb.
Uzina de plăceri S.A., Teatrul Nottara, regia Alexandru Berceanu.
Proză
Bronto, un dinozaur încă mic, Ed. Nemira, 1994.
Bronto, un dinozaur neastâmpărat, Ed. Nemira, 1995.
România feudelor târzii. Comediografii politice, Editura Nemira, 2012 [2]
Poezie
Crapă lemnul și ridică piatra, Ed. Nemira, 2001.
·1961 - S-a nascut Jimmy Sommerville, vocalist si compozitor britanic (Bronski Beat, Communards). * 1962: Stephen Chow (în chineză: 周星馳, Chow Sing-Chi; n. 22 iunie 1962) este un actor, regizor, scenarist și producător de film din Hong Kong.
Stephen Chow
* 1963: Randy Duane Couture(n. 22 iunie 1963) este un actor american, fost maestru în arte marțiale mixte, luptător dewrestlingșilupte greco-romane. În timp ce a evoluat înUltimate Fighting Championship(UFC), Couture a devenit de trei ori campion UFC la categoria supergrea, de două ori campion la categoria grea, o dată campion interimar UFC la categoria grea, și a câștigat 13 turnee UFC la categoria supergrea.[2]Couture este primul dintre cei doi luptători care dețin 2 titluri de campion UFC în două divizii diferite (cel de-al doilea fiindB.J. Penn). Couture a participat într-un număr record de 15 lupte pentru titlu. El deține cele mai multe titluri UFC, 5 la număr. Ultima sa luptă, contra luiLyoto Machida, a fost cea de-a 24-a sa luptă din UFC, acesta fiind al treilea cel mai mare număr de lupte din UFC (Tito Ortize primul cu 27, iarMatt Hughese al doilea cu 25). Couture este cel de-al patrulea membru al ”UFC Hall of Fame”. El este unica persoană peste 40 de ani, care a câștigat lupte în campionatul UFC, realizând asta de patru ori.
De asemenea, Couture este unicul atlet din istoria UFC, care a câștigat un campionat după ce a fost inclus în UFC Hall of Fame, și totodată este cel mai în vârstă deținător al unui titlu din toate timpurile (în UFC și MMA).
·1964: Dan Brown (n. 22 iunie1964 în Exeter, New Hampshire) este un autoramerican de thrilleredetective de senzație, după ce a avut diverse ocupații (compozitor de cântece și profesor de limbă engleză, sau mai precis de simbologie). Brown este interesat de criptografie, chei și coduri, care sunt o temă recurentă în poveștile sale. Până în prezent, cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi.
Dan Brown
* 1964: Sorin Ducaru (n. 22 iunie1964, Baia Mare) este un diplomat român care a activat ca reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite (ONU) – New York (2000-2001), ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Statele Unite ale Americii (2001-2006) și reprezentant permanent al României la NATO (din 2006).În mai2013 a fost confirmat, prin concurs, in funcția de asistent al secretarului general NATO și șef al Diviziei pentru Riscuri de Securitate Emergente din cadrul NATO.
Sorin Ducaru a fost angajat începând din anul 1993 în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, ocupând pe rând diverse funcții în cadrul echipei Direcției de Planificare Politică pe probleme de integrare Euro-Atlantică, consilier al ministrului, director al Cabinetului Ministrului, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe și director al Direcției NATO și Probleme Strategice.
El a fost trimis apoi în Statele Unite ale Americii mai întâi pe post de ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite (ONU) de la New York (2000-2001) [2][3], apoi ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Statele Unite ale Americii (2001-2006) [3][4]. Începând din septembrie 2006, Sorin Ducaru îndeplinește misiunea de ambasador extraordinar și plenipotențiar, șef al Misiunii Permanente a României pe lângă NATO.[5]
În semn de recunoaștere a meritelor sale diplomatice, ambasadorului Ducaru i-au fost acordate următoarele distincții: Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor (2000) „pentru servicii deosebite aduse în politica externă a țării”[6], Ordinul Meritul Diplomatic în grad de Ofițer (2007) „în semn de înaltă apreciere pentru activitatea remarcabilă desfășurată în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, prin care a asigurat reprezentarea cu succes a strategiilor de politică externă ale României”[7], Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler (2008) „în semn de apreciere deosebită pentru înaltul profesionalism, dăruirea și devotamentul dovedite pe timpul activităților de pregătire, organizare și desfășurare a Summitului NATO de la București”[8].
Sorin Ducaru vorbește limbile germană, engleză și franceză.
A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău (1986) și și-a sustinut doctoratul la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1989).
Este colaborator permanent la revista „Vatra” din Târgu Mureș și redactor-șef al Editura Cartier din Chișinău. Emilian Galaicu-Păun este coleg de generație cu Eugen Cioclea, Nicolea Popa, Vasile Gârneț, s.a. Poetul aparține generației optzeciste din Basarabia.
În martie 2014 a fost decorat cu Ordinul "Meritul Cultural" - în grad de Ofițer, Categoria F - "Promovarea culturii", de către președintele RomânieiTraian Băsescu.[1] Primește în 2015Premiul Național pentru Literatură, premiu pe care îl întoarce după ce Traian Vasilcău devine laureatul pe anul 2016. Poeziile sale îmbină armonios elementele biblice, deseori întâlnite în operele sale, cu problemele prin care trecea Basarabia în decursul procesului redobândirii demnității sale naționale. Poezii precum Ch-au (o odă adusă orașului Chișinău), Cel bătut îl duce pe cel nebătut, care sunt scrise într-un stil postmodernist, sunt pline de realitățile Basarabiei post-sovietice și de criticile aduse adepților moldovenismului.
Leonard Azamfirei a fost criticat de mai multe ori în presa locală pentru declarațiile sale controversate despre comunitatea maghiară, respectiv rolul limbii maghiare în societatea din România. La o conferință de presă din 10 decembrie 2013 a declarat că locul limbii maghiare se limitează la biblioteci, teatre, dar nicidecum la profesia medicală.[5]
Într-un document adresat AMPMFR, CNCD susține că afirmațiile rectorului UMF Târgu Mureș, Leonard Azamfirei, cu privire la învățământul în limba maghiară din universitatea UMF, cât și un discurs referitor la autonomie se încadrează în limitele libertății de exprimare și nu pot fi sancționate.[
* 1971: Ioana Mureșan (n. ) este o fostă jucătoare română de volei, retrasă din activitate. Ea a făcut parte din echipa națională de volei feminin a României.
A participat la Campionatul Mondial Feminin de Volei FIVB din 1994, în Brazilia.[1] La nivel de club a jucat la Petrodava Piatra Neamț.
·1978- S-a nascut Iulia Mocanu, soprana. * 1978: Adriana-Diana Tușaeste un politician român, deputat înParlamentul Românieiîn mandatul 2008-2012 din parteaPNLBrăilași în mandatul 2012-2016 din parteaUSLBucurești.
Pe 27 mai 2013, Diana Tușa a fost exclusă din PNL.[1], revenind însă în partid
Jorge s-a făcut remarcat în anul 2003 în urma emisiunii concurs Popstars, difuzată de Pro TV, la vremea respectivă, în anul 2002, fiind membru al trupei Cocktail, alături de Mihai Dăscălescu, Sandrina Agape, Raluca Coman, și Teodora Vasu ,moment în care a și debutat. Trupa s-a destrămat la finele anului 2005.[3]
Acesta a participat și la Dansez pentru tine în sezonul 10, nereușind însă să ajungă în finală.
* 1983: Nuno Viveiros (n. 22 iunie, 1983) este un fotbalist portughez care evoluează pentru clubul de fotbal União Madeira pe postul de mijlocaș central.
·1984: Osvaldo Miranda, fotbalist argentinian * 1986: Toshihiro Aoyama (n. 22 iunie1986) este un fotbalistjaponez. * 1987: Naoyuki Fujita (n. 22 iunie1987) este un fotbalistjaponez. * 1987: Lee Min Ho (născut la 22 iunie1987) este un actor sud-coreean, care este cel mai bine cunoscut pentru rolurile sale în Boys Over Flowers(2009), ca Gu Jun-pyo, liderul unui grup de studenți cunoscut sub numele de F4,drama de acțiune City Hunter (2011) ,Faith (2012) si The Heirs ( 2013). Cel mai nou serial al sau este Gangnam Blues: Gangnam 1970 si apare pe micile ecrane in 2015 .
Aneta Pîrvuț a jucat mai multe sezoane la echipa HCM Baia Mare. În vara anului 2014, ea a fost împrumutată la SCM Craiova.[5]
Ea a fost, din 2004, componentă a echipelor naționale de junioare și tineret, pentru care a înscris 83 de goluri în 47 de meciuri.[6]
Pe data de 2 iunie 2015, Aneta Pîrvuț s-a măritat cu Răzvan Udriștioiu, logodnicul ei, tot handbalist.
În vara anului 2016 s-a antrenat la CSM Ploiești, de unde, ca urmare a problemelor financiare ale echipei prahovene, s-a întors la HC Dunărea Brăila fără să fi jucat într-un meci oficial.
* 1993: Loris Karius (n. 22 iunie1993) este un fotbalist profesionist german care joacă ca portar pentru Beșiktaș JK fiind împrumutat de la Liverpool FC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu