7. /27 IUNIE 2023 - MUZICĂ DE COLECȚIE

FRANCK POURCEL

Franck Pourcel
Date personale
Născut	14 august 1913[1][2]  Marsilia, Franța[2]
Decedat	12 noiembrie 2000 (87 de ani)[3][4][2]  Neuilly-sur-Seine, Île-de-France, Franța[2]
Cauza decesului	cauze naturale (boala Parkinson)
Cetățenie	Franța
Ocupație	dirijor compozitor violonist
Limbi vorbite	limba franceză
Activitate
Studii	Conservatorul din Paris
Gen muzical	muzică ușoară
Instrument(e)	vioară
Case de discuri	EMI
Prezență online
site web oficial pagină Facebook Internet Movie Database canal YouTube
Modifică date / text

Franck Pourcel (n. 14 august 1913, Marsilia, Franța – d. 12 noiembrie 2000, Neuilly-sur-Seine, Île-de-France, Franța) a fost un dirijor și compozitor francez.

TinereţeEditați | ×

Născut laMarsilia, Franța, ^[1] Pourcel a început să învețe vioara la vârsta de șase ani. Mai târziu, Pourcel a studiat vioara la Conservatorul din Marsilia, dar și tobe pentru că iubeajazz-ulși a petrecut un an laParisla Conservator.

Până în 1931, lucra ca violonist în mai multe teatre din Marsilia, căsătorie-se cu Odette opt ani mai târziu. Apoi a devenit directorul muzical pentruLucienne Boyer, cu care a plecat într-un turneu mondial.

Cariera: inregistrareEditați | ×

Un emigrat înStatele Uniteîn 1952, dar sa întors în Franța anul următor pentru a înregistra „Blue Tango” și următorul „Limelight”. În 1954, Pourcel a înregistrat primul săualbum la casa de discuriPathé-Marconi , cu care va înregistra un total de nou album într-o perioadă de trei ani. În 1956, a înregistratversiuneasa a hituluiThe Platters„Only You”, care sa vândut în peste trei milioane de exemplare până în 1959 și a primit undisc de aur. ^[2] A atins vârful pe locul 9 în clasamentul pop Billboard din Statele Unite în timpul unei curse de 16 săptămâni.

• Succes de Films, album instrumental de orchestră

DirijareaEditați | ×

Între 1956 și 1972, a fost dirijor pentru Franța laEurovision Song Contest, cu excepția anilor 1957 și 1968. Patru dintre melodiile pe care le-a dirijat au câștigat primul loc pentru Franța. Drept urmare, Franța a devenit cea mai mare țară de succes din primii ani ai concursului, până când Luxemburg și-a egalat cele patru victorii în 1973.

În 1958, Pourcel a începutsă înregistreze muzică clasică. Seria sa de Pages Célèbres la determinat să conducăOrchestra Simfonică din Londra, Societatea de Concerte pentru Conservator, Orchestra BBC laRoyal Festival HallsiOrchestra Lamoureuxla Salle Pleyel din Paris. În 1961, a compus împreună cuPaul Mauriathitul „Car”, careafost înregistrat dePetula Clarkși urmat dePeggy Marchca „I Will Follow Him”. Cântecul a devenit tema principală afilmului,Sister Act.

În 1975, la cerereaAir France, Pourcel a compus un imn pentru noul lor avion supersonic,Concorde. ^[3]

Pourcel a înregistrat 250 de albume, peste 3000 de cântece și a dirijat orchestre celebre precumLondon Symphonic Orchestra,BBC OrchestrasiOrchestre des concerts Lamoureux. A creat seria Amour Danse et violons (54 de albume) și seria clasică Pages Célébres . Primele sale înregistrări din 1956 până în 1962 au fost lansate sub seria Originals .

Pourcel a înregistrat până în 1995 cuEMI.

A murit la 12 noiembrie 2000 laNeuilly-sur-Seine, la vârsta de 87 de ani, din cauzabolii Parkinson. Fiica sa Françoise Pourcel, are grija de moștenirea sa muzicală.

PremiiEditați | ×

A fost recompensat cu următoarele distincții:

• 1956: Marele Premiu al Discului Francez
• 1957: Grand prix du disque dinBrazilia
• 1963: Discul de aur înVenezuelaDiscomoda
• 1965: Amsterdam: Premiul Edison pentru orchestrații sale de muzică pop
• 1966: Record de aur pentru vânzările sale în Franța
• 1968: Disc de aur înColumbiapentru Disco Mundo
• 1969: Grand Prix du disque al Academiei Charles Cros din Paris
• 1969: Disc de aur înJaponiapentru albumul Continental Tango
• 1970: Record de aur înJaponiapentru albumul Adoro , cu „Adoro”
• 1972: Festivalul de muzică de la Tokyo; Premiul pentru aranjator
• 1973: Guacaipuro de Oro înVenezuela
• 1973: Disc de aur înJaponiapentru albumul For Your Lovely Baby

Franck Pourcel - A.D.V. N°23