5. /1 AUGUST 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
SVIATOSLAV RICHTER
.jpg)
Sviatoslav Teofilovici Richter (Rusă: Святосла́в Теофи́лович Рихтер) (n. ,[1][3] Jîtomîr, gubernia Volînia(d), Imperiul Rus – d. ,[1][3][4][5] Moscova, Rusia) a fost un pianist ucrainean de origine germană-rusă, unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului XX.[6] A fost recunoscut pentru profunzimea interpretării sale, virtuozitatea sa tehnică și repertoriul mare pe care îl stăpânea.[7]
SVIATOSLAV RICHTER PLAYS GERSHWIN - PIANO CONCERTO IN F [1925]
Sviatoslav Richter - Prokofiev - Piano Sonata No. 7 in B flat major, Op. 83
Mozart - Piano Concerto n. 1 K 37
Sviatoslav Richter: Chopin - Ballede No.1 in G minor, Op. 23
PETRE ALEXANDRU
| Petre Alexandru | |
 Cântărețul Petre Alexandru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Pantzel Vilmos |
| Născut |  30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea, RomâniaRâmnicu Vâlcea, Vâlcea, România  |
| Decedat | 1 august 1978, București, România București, România |
| Căsătorit cu | Mia Braia (–)[1] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Gen muzical | populară, ușoară, romanțe |
| Tipul de voce | tenor |
| Ani de activitate | 1936-1970 |
| Case de discuri | Electrecord |
Modifică date / text  | |
Petre Alexandru (n. 30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea – d. 1 august 1978, București) a fost un cunoscut tenor, solist de romanțe, tangouri și cântece populare, mai ales în perioada interbelică.
BIOGRAFIE
S-a născut la data de 30 iulie 1898, în Râmnicu Vâlcea[2], pe malurile Oltului.[3]
Studiile muzicale le începe la Craiova cu Savel Horceag (teorie-solfegiu și canto). Studiază apoi la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani și Leo Kalmuschi (canto).[2]
Începe să lucreze, mai întâi, ca pictor de biserici[4], după care, în 1929, debutează în rolul flăcăului lui Graur din vodevilul „Cinel-Cinel”, pe scena Teatrului Național din Craiova.[5]
În perioada 1929-1934 devine solist tenor în Corul Ansamblului „Armonia” din Craiova.[4]
În perioada 1934-1945 cântă ca solist-vocal în diverse restaurante din București, înregistrează numeroase discuri la casa de discuri Cristal (ulterior Electrecord), promovează muzica compozitorilor Ion Vasilescu, Gerd Willnow, Ionel Fernic și susține numeroase emisiuni de muzică ușoară și populară la Radio București (până în 1947).[6]
În anul 1935 debutează la casa de discuri Cristal cu un tango (Dă-mi o guriță), pe care l-a imprimat cu acompaniamentul orchestrei „Cristal”.
În ianuarie 1936 imprimă primele sale melodii populare (Cocoșel cu două creste și Radu mamei Radule) sub acompaniamentul orchestrei Ionel Cristea[7].
Tot în 1936, fiind în ultimul an de studiu la Facultatea de Filologie modernă, o cunoaște pe Mia Braia, cu care se căsătorește și alături de care va trăi 14 ani, până în 1950. Aceștia aveau să alcătuiască cel mai bun duet vocal de la „Coșna”, restaurantul din Piața Buzești, unde cântau împreună cu orchestrele Vasile Julea și Costică Tandin. Evoluaseră împreună și la cinematograful „Marna”, apoi la restaurantul „Boulevard” din centrul Capitalei.
În perioada 1948-1954 devine solist-vocal la Ansamblul de Estradă al Teatrului Armatei din București. În perioada 1958-1960 activează ca instructor artistic la Medgidia și București.[6]
DECESUL
Moare la data de 1 august 1978 la București.[6]
DISTINCȚII
În 1968 este distins cu medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a pentru activitatea sa ca interpret de muzică ușoară, populară și romanțe.[8][6]
Câteva cuvinte de la Daniela Caraman Fotea:
Perioada interbelică înregistra o oarecare criză în ceea ce privește solistica divertismentului; muzica ușoară câștigase teren ca gen muzical; creatorii săi erau membri ai Uniunii Compozitorilor, aveau deci statut oficial, teatrele de profil aveau săli pline, la fel și terasele ori grădinile de vară, mai ales cele cu program muzical. Așa încât, ofertele depășeau numărul celor talentați, primiți cu aplauze de marele public. Între ei s-a numărat și PETRE ALEXANDRU (30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea – 1 august 1978, București), adeseori confundat din pricina apropierii sonorității numelui cu Petre Andreescu (14 august 1893, București – 30 octombrie 1966, București), a cărui creație a cântat-o cu mare farmec, transformând-o într-o veritabilă colecție de șlagăre. Se mai ascultă și astăzi în localuri, mai este prezentă în antologii.
Petre Alexandru a urmat studii muzicale la Craiova și la București. A debutat la Teatrul Național din Craiova, în vodevilul Cinel Cinel. Ambitusul extins îi permitea abordarea unor roluri chiar și de operetă. A făcut parte ca solist din Ansamblului Armonia din Craiova. Între 1934-1945 a fost nelipsit din programele Radio-ului național (muzică ușoară și populară); iar între 1934-1947 a funcționat ca solist vocal al Ansamblului de estradă al Teatrului Armatei din București. A fost de asemenea solicitat ca instructor artistic la Medgidia și București (1958-1960).
Căsătoria sa cu Mia Braia care a durat 14 ani, a consolidat faima duetului în varii genuri muzicale (folclor, lăutărie, muzica ușoară). Un public numeros venea să-i asculte la restaurantul Coșna din Piața Buzești, apoi la restaurantul Boulevard din centrul Capitalei. Aici, a cântat melodia ce avea să-l facă foarte cunoscut, Radu mamii Radule.
În anul 1936 debutează la casa de discuri „Cristal” (ulterior Electrecord) cu un tango: Dă-mi o guriță, pe care l-a imprimat cu acompaniamentul orchestrei Cristal. Dar a fost unul dintre preferații compozitorilor Ionel Fernic, Gherase Dendrino. Ion Vasilescu, Nello Manzatti. A înregistrat pentru casa de discuri Electrecord. Melodiile Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă, Amorul e un mic ștrerngar, Mi-e dor de sărutarea ta, Noi doi sub o umbrelă au figurat și în repertoriul soliștilor Gică Petrescu și Dan Spătaru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu