1. /19 SEPTEMBRIE 2023 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente, Nașteri

EVENIMENTE

• 335 - Flavius ​​Dalmatius este ridicat la rangul de Cezar de către unchiul său, împăratul Constantin I.

  

  Dalmatius - foto: ro.wikipedia.org

  Dalmatius sau Flavius Dalmatius (d. 337/338) caesar (locțiitor de împărat) între anii 335 și 337, până la moartea unchiului său Constantin cel Mare. În anul 337, după moartea lui Constantin, a fost omorât de soldați romani. A fost fiul lui Flavius Dalmatius, fratele vitreg a lui Constantin si a fost caesar (locțiitor de împărat), între anii 335 și 337, până la moartea unchiului său Constantin cel Mare. În anul 337, după moartea lui Constantin,in perioada tulbure cu lupte interne în care multe rude de ale împăratului au fost ucise, a fost omorât de soldații romani.

• 634 - Se incheie Asediul Damascului de catre armatele musulmane conduse de Rachidun, acesta fiind primul oras important bizantin cazut in timpul razboiului de cucerire a Siriei.

• 1356 - Bătălia de la Poitiers : Armata engleza sub comanda lui Edward, Prinţul Negru înfrange armata franceză şi il capturează pe regele francez, Ioan al II-lea.

  

  Bătălia de la Poitiers (19 septembrie, 1356) – Parte din Războiului de 100 de Ani) pictură realizată de Eugène Delacroix – foto preluat de pe en.wikipedia.org

  Bătălia de la Poitiers (în engleză Battle of Poitiers, în franceză Bataille de Poitiers) a fost o bătălie majoră a Războiului de 100 de Ani, care a avut loc pe 19 septembrie 1356 între forțele engleze conduse de Eduard Prințul Negru pe de-o parte și cele franceze ale regele Ioan al II-lea pe de altă parte. A fost una dintre marile bătălii din Razboiului de 100 de ani Regele francez Ioan cel Bun a luptat cu curaj, dar a fost capturat, împreună cu fiul său Filip A pierit in lupta floarea cavalerismului francez, printre cei uciși numărându-se: ducele Pierre I de Bourbon, conteabilul Frantei Gautier al VI-lea de Brienne , episcopul de Chalon, 16 baroni si 2426 cavaleri, în total fiind uciși cinci mii de ostași,din care trei mii în timpul retragerii. Pe 24 mai 1357 regele capturat a fost adus solemn la Londra,fiind semnat un armistitiu cu Franța timp de 2 ani. Prețul de răscumpărare a regelui a egalat suma veniturilor regale pentru 2 ani. Prada fiind una imensă. Vicerege a devenit Carol al V-lea.

• 1783 - A fost ridicat în aer cel de-al doilea balon cu aer cald construit de frații Montgolfier, având la bord trei pasageri: o rață, un cocoș și o oaie. Aterizarea s-a produs fără probleme, demonstrând ca și alte vietăți decât păsările pot suporta înalțimile. Primul balon, fără echipaj, a fost înalțat la 5 iunie 1783.

  

  First public demonstration in Annonay, 4 June 1783 – foto: en.wikipedia.org

  

  Balon cu aer cald al Fraţilor Montgolfier la 19 Octombrie 1783 – foto: ro.wikipedia.org

• 1863 - Bătălia de pe Chickamauga - În cadrul Războiului Civil American, armata confederată a oprit avansul unioniștilor în nord-vestul Georgiei.

  

  Bătălia de pe Chickamauga (litografie de Kurz și Allison, 1890) – foto; ro.wikipedia.org

  Bătălia de pe Chickamauga, ce a avut loc în zilele de 19–20 septembrie 1863, a marcat sfârșitul unei ofensive unioniste în sud-estul statului Tennessee și în nord-vestul statului Georgia, denumită Campania Chickamauga. Bătălia a reprezentat cea mai semnificativă înfrângere a Uniunii pe teatrul vestic de operațiuni al Războiului Civil American și s-a clasat a doua în clasamentul bătăliilor cu cele mai numeroase victime în această conflagrație, după Bătălia de la Gettysburg. Lupta s-a dat între Armata Cumberlandului condusă de general-maiorul unionist William Rosecrans și Armata Tennessee-ului condusă de generalul confederat Braxton Bragg, și își trage numele de la pârâul Chickamauga de Vest, care face meandre în nord-vestul Georgiei înainte de a se vărsa în râul Tennessee la circa 5,6 km nord-est de centrul orașului Chattanooga).

• 1870 - Armata prusacă începe Asediul Parisului. Va dura 135 de zile, pana cand la 28 ianuarie 1871 orasul s-a predat.

  

  The Siege of Paris by Jean-Louis-Ernest Meissonier. Oil on canvas – foto: en.wikipedia.org

• 1893: Prin Legea Electorală, promulgată de guvernatorul insulei, femeile din Noua Zeelandă primesc dreptul de vot.

• 1895 - Împăratul Austro-Ungariei, Franz Joseph I, i-a graţiat pe memorandiştii romani din Transilvania, sub presiunea opiniei publice romanesti şi ca urmare a intervenţiilor diplomatice ale României.

  

  Semnatarii Memorandului

  Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin PatițaRândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini – foto: ro.wikipedia.org

  Petiţia fusese aprobată la 25 martie 1892 de liderii Partidului National Roman şi prezentată la Viena pe 28 mai 1892 de o delegaţie compusă din 300 de reprezentanţi a tuturor stărilor din Transilvania: intelectuali, meseriaşi, lucrători. La cererea guvernului de la Budapesta, împăratul Franz Joseph nu a primit delegaţia si deşi nu cunoştea conţinutul memorandumului, l-a trimis autorităţilor maghiare. Memorandumul, scris de liderii Partidului Național Român: Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Eugen Brote, Vasile Lucaciu, facea o analiză a sistemului legislativ ungar (legea naţiunilor, legea electorală, legile şcolare, legea presei etc.), evidenţiind faptul că românii erau discriminaţi, neavând nici un drept politic. Documentul contesta şi modul în care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fără a se lua în seamă şi dorinţele românilor majoritari în Transilvania. De asemenea, combătea declararea statului maghiar ca „stat naţional”, în care elementul maghiar minoritar detinea puterea, în timp ce românii erau supuşi unui proces de maghiarizare si discriminare.

  

  Delegația celor 300 de români transilvăneni care au prezentat Memorandumul la Viena, pe 28 mai 1892 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  Situația românilor a ajuns să fie remarcată și de personalități politice ale vremii din alte țări. Ambasadorul Belgiei la Viena, Borchgrave, îi scria ministrului de externe Merode Westerlo, într-un raport din 19 nov. 1892: „Dintre popoarele care trăiesc sub dominația maghiară, românii sunt cei mai nemulțumiți. Acești strănepoți ai lui Traian nu pot uita că sunt frații românilor din regatul înfloritor și prosper.”, iar Georges Clemenceau, scria în ziarul La Justice din 12 mai 1884: „Românii sunt lipsiți de orice drepturi politice… În număr de 3,5 milioane, ar avea dreptul, proporțional, la 75 de deputați din cei 417 câți are Camera și nu au niciunul.”

  

  Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda – d. 4 decembrie 1902, Sibiu), nepot de frate al lui Vasile Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania – foto: ro.wikipedia.org

  Autorităţile maghiare au deschis acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi a altor fruntasi ai romanilor ardeleni, sub acuzaţia de atentat împotriva statului maghiar. Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare. Cu acest prilej, Ioan Rațiu, unul din liderii memorandistilor, a rostit celebra frază:„Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”. În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph, ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I al Romaniei pe lângă Curtea de la Viena.

• 1916 - Prima acţiune de luptă antiaeriană a armatei române, soldată cu respingerea unui atac aerian şi nimicirea unui avion inamic în zona Flămânda. Pe timpul executarii manevrei de la Flamânda de catre Armata a 3 a română, în data de 19.09.1916, bateria de artilerie înzestrata cu tunuri antiaeriene propriu-zise, calibru 75 mm Deport, a respins un atac aerian si a doborât un avion inamic. Comandantul bateriei, locotenentul Constantin Constantin, a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de cavaler. Ca urmare a acestui succes, ziua de 19 septembrie a fost adoptata, în perioada interbelica, ca zi a artileriei antiaeriene.

• 1934: Bruno Hauptmann este arestat pentru răpirea și uciderea copilului lui Charles Lindbergh.
• 1941: Al Doilea Război Mondial: În timpul războiului împotriva Uniunii Sovietice, trupele germane cuceresc capitala ucraineană Kiev.

• 1944 - URSS si Finlanda au semnat la Moscova un armistițiu prin care au pus capăt Războiului de Continuare.

  

  Războiul de Continuare (25 iunie 1941 – 19 septembrie 1944) Parte din luptelor de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial – Finnish soldiers at the defensive VT-line during the Soviet Vyborg–Petrozavodsk Offensive in June 1944 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

  Războiul de Continuare a fost un conflict armat între Finlanda și Uniunea Sovietică, parte a celui de-al Doilea Război Mondial. Conflictul a debutat cu acțiunile agresive purtate de pe teritoriul finlandez împotriva sovieticilor la 21 și 22 iunie și bombardamentele rusești de la 25 iunie 1941 și s-a încheiat cu încetarea focului de partea finlandeză la 4 septembrie și de partea sovietică la 5 septembrie 1944. Marea Britanie a declarat război Finlandei la 6 decembrie 1941, dar nu a participat direct la război. Sprijinul material și cooperarea militară cu Germania nazistă a fost de maximă importanță pentru finlandezi în lupta lor cu mult mai marele lor vecin. Războiul a sfârșit în mod oficial odată cu semnarea Tratatului de pace de la Paris din 1947.

  

  Războiul de Continuare (25 iunie 1941 – 19 septembrie 1944) Parte din luptelor de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial – Tunuri de asalt finlandeze Sturmgeschütz III – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Finlandezii au folosit acest nume pentru conflictul cu sovieticii pentru a face clară legătura acestuia cu Războiul de Iarnă (30 noiembrie 1939 – 12 martie 1940). Din punctul de vedere sovietic acest război nu este decât cel mult un alt front al Marelui Război pentru Apărarea Patriei împotriva Germaniei naziste și a aliaților ei. Acest război a fost tot timpul considerat de finlandezi ca un conflict separat de cel de-al Doilea Război Mondial, poziție considerată inacceptabilă de conducerea politică a Germaniei, principalul sprijinitor al Finlandei.

• 1946 - Se fondează Consiliul Europei, în urma unui discurs ținut de Winston Churchill la Universitatea din Zürich.

  

  Harta membrilor şi observatorilor în Consiliul Europei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.

• 1946: Festivalul de Film de la Cannes se reia după o întrerupere de șapte ani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
• 1957 - Are loc prima experienta americană subterana de testare a bombei nucleare in cadrul Operaţiunii Plumbbob.

• 1967 - Ministrul Afacerilor Externe al României comuniste, Corneliu Mănescu (d. 26.06.2000), a fost ales preşedinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU; a fost pentru prima dată când un reprezentant al unei ţări socialiste era ales în această funcţie.

  

  Corneliu Mănescu - foto: ro.wikipedia.org

  Corneliu Mănescu (n. 6 februarie 1916, Ploiești – d. 26 iunie 2000, București) om politic român, care a fost, printre altele, ministru de externe al României.

• 1970 - Kostas Georgakis, un student grec, isi da foc în Piaţa Matteotti din Genova, in Italia, in semn de protest protest împotriva regimului dictatorial al lui Georgios Papadopoulos .

  

  Kostas Georgakis – foto: snipview.com

• 1973 - Întronarea regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei.

  

  Regele Carl XVI Gustaf în iunie 2010 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Carl XVI Gustaf (Carl Gustaf Folke Hubertus; n. 30 aprilie 1946) este rege al Suediei din 15 septembrie 1973. Carl Gustaf este cel mai mic copil însă singurul fiu al Prinţului Gustaf Adolf, Duce de Västerbotten şi a Prinţesei Sibylla de Saxa-Coburg şi Gotha. A devenit rege al Suediei la moartea bunicului său, regele Gustav VI Adolf.

• 1978 - Insulele Solomon sunt admise in Organizaţia Naţiunilor Unite.

• 1982 - Scott Fahlman postează pentru prima dată emoticoanele  și  într-un mesaj.
• 1982 - După 122 de ani, tramvaiele sunt retrase din circulatie, din San Francisco.
• 1983 - Insulele St.Kitts şi Nevis din Caraibe isi câştiga independenţa fata de Marea Britanie.
• 1985: Un cutremur de 8,1 pe scara Richter lovește orașul Mexico. Peste 9.000 de oameni au decedat, 30.000 răniți și 95.000 au rămas fără locuință.
• 1991 - Un cuplu german de turisti a gasit în Alpii Austrieci, corpul unui om preistoric “înghetat tun”. Omul gheturilor, supranumit Otzi, avea 1,5 metri înaltime si a trait in urma cu aproximativ 5 000 de ani.
• 1995: The Washington Post și The New York Times au publicat pentru prima oară Manifestul teroristului Ted Kaczynski.

• 2000 - Au început, la Târgu Jiu, lucrarile de restaurare la “Coloana Infinitului”, opera a marelui sculptor roman Constantin Brancusi.

  

  Coloana Infinită – foto: wallpaperforcomputer.net

  Coloana Infinită este o sculptură a sculptorului român Constantin Brâncuși, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului și Masa tăcerii concepute și executate de acesta.

• 2006 - Lovitura de stat militara in Thailanda. Constituţia este suspendata si este instaurata legea marţială.

NAȘTERI

• 86 - S-a născut în Italia, la Lanuvium,Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius ,fiul consulului Aurelius Fulvus si împărat Roman în perioada 138-161.

  

  Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius – foto: ro.wikipedia.org

  Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius (19 septembrie 86 – 7 martie 161) împărat Roman în perioada 138-161. A fost cel de-al patrulea din “Cei cinci împărați buni”. A devenit consul în anul 120 și guvernator al provinciei Asia (134-135). A fost adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 și proclamat succesor la tron. In timpul domniei lui Antoninus Pius a fost sarbatorita în anul 148 cea de-a 900-a aniversare a fondării Cetății Eterne. Domnia lui a fost identificată cu apogeul dinastiei antonine și al întregului principat.

• 866 - S-a născut împaratul bizantin Leon al VI-lea supranumit „Filosoful”; (d. 11 mai 912).
  A domnit între 886 si 912 , fiind fiul lui Mihail al III-lea și fiul adoptiv al lui Vasile I Macedoneanul.

  

  Leon VI Filozoful/ Înțeleptul – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

  Leon VI Filozoful/ Înțeleptul (19 septembrie, 866 – 11 mai, 912) împărat bizantin între 886 și 912, fiul lui Mihail III Bețivul și fiul adoptiv al lui Vasile I Macedoneanul.

• 1551 - S-a născut regele Henric al III-lea al Franței; (d. 1589).

  

  Henric al III-lea ca Duce de Anjou de François Clouet – foto: ro.wikipedia.org

  Henric al III-lea (în franceză Henri III, în poloneză Henryk) (19 septembrie 1551 – 2 august 1589) din dinastia Valois a fost rege al Franței între 1574 – 1589 și Rege al Poloniei între 1573 și 1574 cu titlul de Henric de Valois. La naștere a fost botezat Alexandre-Édouard, iar în 1564 numele lui i-a fost schimbat în Henric. A fost rege al Frantei între 1574 – 1589 și primul rege al Uniunii Polono – Lituaniene, între 1573 și 1574, cu titlul de Henric de Valois. Henric al III-lea mostenit un regat sfasiat de lupte intre factiuni rivale, în care autoritatea lui este doar parţial recunoscuta. Domnia sa a fost marcată de foarte grave disensiuni religioase, politice şi de probleme economice. In timpul domniei sale s-au purtat patru războaie religioase intre catolici si protestantii hughenoti. A murit la Saint-Cloud pe 2 august 1589, fiind înjunghiat de călugăr fanatic dominican , Jaques Clement. Datorită decesului ultimului său frate, dinastia Valois se stinge, iar tronul revine lui Henric al III-lea de Navarra care devine Henric al IV-lea al Frantei , primul monarh din Dinastia Bourbon.

• 1749: Jean Baptiste Joseph Delambre, matematician francez (d. 1822)

• 1802 - S-a născut Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare de la 1848; (d. 20.03.1894).

  

  Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard - foto: ro.wikipedia.org

  Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria – d. 20 martie 1894, Torino) revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848.

• 1803: Maria Anna de Sardinia, regină a Ungariei, Boemiei, Lombardiei și Veneției (d. 1884)

• 1821 - S-a născut Luigi Mercantini, poet italian, autorul “Imnului lui Garibaldi”, care a devenit cântec national al poporului italian; (d.17 noiembrie 1872).

  

  Poetul Luigi Mercantini (Ripatransone, 19 settembre 1821 – Palermo, 17 novembre 1872) impreuna cu familia sa – foto: it.wikipedia.org

   

• 1825 - S-a născut Ştefan Dimitrie Grecianu, istoric medievist cu preocupări privind genealogiile unor familii boiereşti din Ţara Românească; membru de onoare al Academiei Române; (d.01.08.1908).

  

  Stema mare a Regatului României  - foto: ro.wikipedia.org

  Stema României adoptată în 1872. Proiectul aparţine lui Ștefan Dimitrie Grecianu (n. 19 septembrie 1825, București – d. 1 august 1908, București) academician român, istoric, genealogist, heraldist și membru de onoare (din 1905) al Academiei Române.

• 1887: Eugen Bădărău, fizician român, membru al Academiei Române(d. 1975)
• 1908: Victor Weisskopf, fizician american (d. 2002)

• 1911 - S-a născut scriitorul William Golding, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1983 (romane „Împăratul muştelor”, „Cădere liberă”); (m. 19.06.1993).

  

  Sir William Gerald Golding – foto: ro.wikipedia.org

  Sir William Gerald Golding (19 septembrie 1911 – 19 iunie 1993) romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983.

• 

  Antoninus Pius, împărat roman

 
• 

  William Golding, romancier britanic, laureat Nobel

 
• 

  Jeremy Irons, actor englez

• 1922 - S-a născut Emil Zatopek, sportiv ceh, unul dintre cei mai mari alergatori ai secolului trecut pe cursele lungi; (d.21 noiembrie 2000). A fost supranumit “Locomotiva” datorita stilului sau de alergare.

  

  Emil Zátopek  - foto: ro.wikipedia.org

  Emil Zátopek (n. 19 septembrie 1922, Kopřivnice, Cehia; d. 21 noiembrie 2000, Praga) atlet ceh. Zátopek a fost un alergător pe distanțe mari, multiplu campion național, olimpic și deținător de record mondial. În Cehoslovacia era sărbătorit ca erou național. A intrat in legenda dupa ce la Olimpiada din 1952 din Helsinki a castigat aurul la probele de 5.000, 10.000 metri maraton. Spotivul a dominat cursele pe distantele lungi intre anii 1948-1954, in aceasta perioada castigand de 38 de ori consecutiv intrecerile pe 10.000 de metri. A stabilit 18 recorduri mondiale pe diferite distante, fiind si primul alergator din lume care a reusit sa termine o cursa de 10.000 de metri in mai putin de 29 de minute. Zatopek s-a nascut intr-o familie modesta in localitatea Koprivnice din Cehoslovacia. A inceput sa munceasca de la varsta de 16 ani. In 1940 a participat pentru prima oara la o competitie sportiva si a reusit sa termine pe locul doi chiar daca nu avea antrenament. In acea perioada a inceput sa ia sportul in serios, iar dupa patru ani a reusit sa doboare recordurile tarii sale pe distantele lungi.

  Seria victoriilor a continuat pana in 1956, cand a participat pentru ultima data la maratonul din cadrul Olimpiadei de la Melbourne. Avea vederi antisovietice,iar în timpul evenimentelor din mai 1968, numite Primavara de la Praga, Zatopek s-a cățărat pe un tanc rusesc, cerându-le soldaților sovietici să se întoarcă acasă. Acest lucru i-a atras o serie de probleme, ca pierderea tuturor funcțiilor iar în ultimii ani a fost nevoit să lucreze într-o mină de uraniu A fost decorat pentru meritele sale de catre presedinte ceh Vaclav Havel.

• 1926: Masatoshi Koshiba, fizician japonez, laureat al Premiului Nobel
• 1927: Angela Moldovan (n. 19 septembrie 1927, Chișinău, d. 13 octombrie 2013, București) a fost cântăreață română de muzică populară. A fost căsătorită cu actorul Victor Moldovan, și cu textierul, scenaristul Mircea Block, autorul versurilor a mai multor binecunoscute cântece precum Mi-am făcut bundiță nouă, Fata neichii, Sârba de la Deleni, Ia mai zi-i măi fluieraș, Merge satul la cules, Dorul mă cată pe-acasă. S-a născut la data de 19 septembrie 1927 la Chișinău, dar ulterior s-a mutat alături de familie la Târgu-Mureș, apoi la Timișoara și Suceava. A absolvit liceul la Suceava, apoi Conservatorul și Facultatea de Filologie (limbă franceză) din Cluj.  Apare prima dată în 1950 pe scena Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani.

  Debutează ca interpretă populară în 1954 cu romanța La oglindă (Timotei Popovici – George Coșbuc) și cântecele populare Marioară de la munte și Nu-i bai, pe care le-a înregistrat la Radio Cluj cu Orchestra „Înfrățirea” (mai târziu Orchestra populară a Filarmonicii din Cluj) dirijată de Ilie Tetrade.

  Din motive strict familiale, solista a fost nevoită să se mute la București.

  În 1954 începe să colaboreze cu Ansamblul „Ciocârlia”, iar în anul 1955 devine solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București.  Primul mare circuit a fost în 1956 cu Ansamblul „Ciocârlia”, care pe lângă China, a cuprins Coreea de Nord, Vietnamul și fosta Uniune Sovietică. A fost un turneu de 6 luni, dintre care patru în China.

  După mai mulți ani, în 1962, a urmat turneul din Statele Unite ale Americii, care a durat trei luni, cu 64 de spectacole, în 56 de state. La „Carnegie Hall” din New York, a avut loc un mare spectacol iar, la Washington, la spectacolul de gală, care a avut loc la „Constitution Hall”, o sală cu 11.000 de locuri a venit secretarul de stat, Dean Rusk, care a mărturisit la dineul ce a urmat că, a fost fascinat de cele văzute și a rămas până la sfârșitul spectacolului, acordând autografe alături de artiștii români pe discurile distribuite spectatorilor. Tot la acel spectacol, Moldovan a înmânat drept cadou Carolinei, fiica președintelui Kennedy, o păpușă îmbrăcată într-un superb costum popular, fapt care a impresionat-o foarte mult pe fetiță.

  În lunga și prodigioasa activitate de mesager al sufletului poporului român, prin cântec, ea a colaborat cu cele mai renumite ansambluri din țară: Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București (1955-1965), Ansamblul „Ciocârlia” (1954-1983), Orchestra de muzică populară „Înfrățirea” din Cluj Napoca (1950-1954), Orchestra de muzică populară Radio, Ansamblul „Rapsodia română” din București, Ansamblul „Doina Bucureștiului”, Ansamblul Folcloric „Târgu Mureș”, Orchestra „Brâulețul” din Constanța, Orchestra „Plaiurile Bistriței” -din Bacău, Orchestra „Rapsozii botoșanilor”, Ansamblul Folcloric „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

  La pupitrul orchestrelor cu care a cântat i-a avut dirijori pe: Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Nicu Stănescu, Nicușor Predescu, Constantin Arvinte,Paraschiv Oprea, Nicolae Botgros, George Sârbu sau Ion Cobâlă, iar, alături de ea pe scenă au fost nume de rezonanță ca: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Mia Braia, Ion Luican, Vlad Dionisie, Fănică Luca, Ana Balaci, Ion Cristoreanu, Emil Gavriș, Dan Moisescu, Maria Ciobanu, Gheorghe Turda, Irina Loghin, Benone Sinulescu sau Ion Dolănescu. O adevărată constelație nemuritoare.  Angela Moldovan a fost apreciată pe toate meridianele lumii unde a realizat zeci de turnee. A fost în Albania, Bulgaria (de două ori), Polonia (tot de două ori), în URSS (de cinci ori), China (de două ori), Mongolia (de două ori), R.P.D. Coreeană (de două ori), Vietnam, India, Statele Unite (de cinci ori), Germania (de trei ori), Franța (de trei ori), Italia, Belgia, Olanda, Austria (de două ori), Grecia, Iugoslavia (de trei ori), Israel (de zece ori), Canada, Maroc (de două ori), Algeria (de două ori), Kuweit, Birmania și Republica Moldova - locul ei de naștere. Fiecare turneu întreprins era un triumf bine meritat, al ei și al folclorului românesc, o contribuție firească la îmbogățirea culturilor lumii prin dimensiunea esențială a culturii și civilizației românești.  Repertoriul Angelei Moldovan este, în mare măsură din culegerile personale ale artistei, cu precădere din zona nordului Moldovei și a Bucovinei.

  A mai lansat numeroase alte piese: Cine stă posomorâtă, Asta-i sârba mărunțică, Mi-am pus dorul pe cântar, Fata neichii etc. ^[1] A urmat Mi-am făcut bundiță nouă, cântec pe care l-a învățat de la bunica sa din Basarabia, și care a devenit cel mai mare hit al artistei, fiind preluat și de alte colege de breaslă.

  Este cunoscută publicului larg și din apariția în filmul "Veronica", în rolul Smarandei.  În 1960 este decorată cu Ordinul „Muncii” clasa a II-a. În același an primește titlul de Artist Emerit al R.P.R. 

  

  Angela Moldovan – foto: discogs.com

  A fost laureată a Festivalurilor și Concursurilor Internaționale de la Varșovia (1955) și Moscova (1957), primind „Premiul I” și medalia de aur.

  Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistei Angela Moldovan i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.^[2]

  Președintele României Ion Iliescu i-a conferit la data de 29 noiembrie 2002 Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.^[3]

  În anul 2012, la Galele casei de discuri Electrecord i s-a decernat diploma care marchează întreaga sa operă, încununată de 22 de discuri vinil, o casetă și un CD.  

  

  Angela Moldovan – foto: discogs.com

  Angela Moldovan
  Date personale
  Născută	19 septembrie 1927 , Chișinău Chișinău, Regatul României
  Decedată	13 octombrie 2013 , București București, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	vocalistă
  Activitate
  Gen muzical	populară, romanțe
  Case de discuri	Electrecord

• 1928: Alexandru Ene I (n. 19 septembrie 1928, Brăila - 22 mai 2011, București) a fost un fotbalist român care a evoluat ca atacant la Metalul București, Dinamo București și Dinamo Brașov. Alexandru Ene a evoluat timp de nouă sezoane pentru Dinamo București, câștigând un titlu de campion al României în 1955, o cupă a României în 1959, dar și titlul de golgheter în 1954.

• • Prezențe/goluri în Divizia A: 179/105
  • Prezențe/goluri în echipa națională: 11/5

• 1931 - S-a născut actorul si scenaristul francez Jean-Claude Carrière.

  

   Jean-Claude Carrière în 2008 – foto: ro.wikipedia.org

  Jean-Claude Carrière (n. 19 septembrie 1931, Colombières-sur-Orb, Hérault, Franța) scenarist renumit (nominalizat pentru creațiile sale de două ori la Oscar) și actor.

• 1945: Ruxandra Sireteanu-Constantinescu, biofiziciană română stabilită în Germania (d. 2008)
• 1946: Vasile Văcaru (n. 19 septembrie 1946, Pocruia, Tismana, Gorj – d. 4 martie 2001) a fost unul dintre fondatorii Frontului Salvării Naționale (FSN). A fost membru și secretar al Colegiului director al FSN, membru al Comisiei Naționale a FSN și membru în Consiliul Național a PDSR. Vasile Văcaru a fost senator în perioada 1990-2000. În legislatura 1990-1992, Vasile Văcaru a fost ales senator pe listele FSN în circumscripția electorală Gorj și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Italiană și Republica Populară Chineză. În legislatura 1992-1996, Vasile Văcaru a fost ales senator pe listele PDSR în circumscripția electorală Gorj. În legislatura 1996-2000, Vasile Văcaru a fost ales senator în circumscripția electorală Mehedinți pe listele PDSR și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Hașemit al Iordaniei și Regatul Maroc.

  Vasile Văcaru a îndeplinit funcții de răspundere în structura Parlamentului între anii 1996—2000, fiind membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații.

  În perioada 1990—1992 a îndeplinit funcția de președinte al Grupului parlamentar al F.S.N. din Senat, iar în legislatura 1992—1996 a fost lider al Grupului parlamentar al P.D.S.R. din Senatul României.

  Până la alegerea ca senator, în 1990, Vasile Văcaru a condus timp de mulți ani, ca redactor-șef și director, Editura Științifică și Enciclopedică.

  De profesie editor, Vasile Văcaru este autorul a 13 cărți și a peste 200 de articole de specialitate referitoare la informatică, electronică și alte domenii ale științei.

  A fost membru al Asociației Oamenilor de Știință din România și vicepreședinte al Academiei Române de Drept Umanitar.

  A murit în 4 martie 2001.  

  Vasile Văcaru
  Date personale
  Născut	19 septembrie 1946 (73 de ani) Pocruia, Tismana, Gorj
  Decedat	4 martie 2001
  Cetățenie	ROU
  Ocupație	politician
  senator
  În funcție 1990 – 2000
  Partid politic	FSN, PDSR, PSD
  Profesie	editor

• 1948: Jeremy Irons, actor englez
• 1948: Valeriu Alexandru Ungureanu, politician român
• 1948: Mihai Timofti (n. 19 septembrie 1948, Chișinău) este un regizor, actor, profesor universitar și muzician moldovean, care deține titlul onorific de "Maestru în Artă"^[1] și două medalii de aur. E un reprezentant nobil al cuturii Republicii Moldova.  

  CARIERA PROFESIONALĂ

  • În 1965 s-a înscris la Teatrul popular "Contemporanul" (Conducător artistic - dramaturgul G. Timofte), unde pentru prima dată a ieșit pe scenă în rolul principal la musicalul "Visuri și necazuri" (muzica: M. Timofti ; piesa: G. Timofte).
  • 1967 - La festivalul internațional a teatrelor populare, Mihai Timofti a fost decernat cu două medalii de aur, pentru rolul principal și muzica scrisă la comedia "Visuri și necazuri". A absolvit școala muzicală " Eugeniu Coca " ( in prezent Liceul de muzică "Ciprian Porumbescu") pe specialitatea clarinet.
  • 1971 - a absolvit Conservatorul de Stat " Gavriil Musicescu " (facultatea - Regia dramă).
  • 1971 - 1981 - Studioul " Moldova - Film " - Regizor și actor. A montat circa 40 filme documentare și muzicale de scurt metraj. S-a filmat în filmul "Lăutarii" în rolul - Călăuza (Vasile)^[2], de asemenea a luat parte la dublarea filmelor artistice.
  • 1985 - A absolvit extern Conservatorul de Stat "N. A. Rimski-Korsakov" din Sankt-Petersburg , facultatea Regia Operă.
  • 1984 - 1985 - Teatrul de comedie muzicală, Orenburg - Regizor - Montări: "Onomastica Motanului Leopold" de B.Saveliev (prima montare a operei în Uniunea Sovietica). "Rose-Marie" de Friml și Stotgardt.
  • 1986 - 1988 - Teatrul muzical din Saransk (Mordovia) - Prim Regizor. Montări: Opereta "Regele Valsului" J. Straus; Opera comică "Dorotea" de T. Hrennikov, "Donna Lucia" de O. Felțman.
  • 1989 - 1990 - Teatrul muzical din Tomsk-7. Montări: "Comorile căpitanului Flint" de B. Saveliev, "Dorotea" de T. Hrennikov
  • 1990 - Angajat la Teatrul Național de Opera și Balet.(Chișinău)
  • 1991 - O seară de operetă "Ball-Surpriză" scenariu, regie Mihai Timofti; În Constanța Opereta "Povestea soldățelului de Plumb" de Dumitru Capoianu la Teatrul Liric (în prezent Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski")
  • 1992 - Opereta "Mam'zelle Nitouche " de F. Herve (Teatrul muzical "N. Leonard" - Galați - Romania).
  • Din 1993 a devenit cetățean a Romaniei
  • 1996 - Muzical " Fantezie de Crăciun " scenariu, regie Mihai Timofti (Romania, Russia, Moldova)
  • 2007 - I-a fost acordat titlul onorific de "Maestru în Artă"
  • 25 martie 2019 — A fost decernat cu Premiul "Eugeniu Ureche" la Gala Premiilor UNITEM 2019, ediția a XVIII-a   

    Regizor (Montări)

    ( Mihai Timofti a montat circa 40 filme documentare si muzicale de scurt metraj )

    • Spectacol dramatic "Macbeth" de W. Shakespeare
    • Musical "Onomastica motanului Leopold" de B. Saveliev (Prima montare a operei în Uniunea Sovietica)
    • Musical "Comorile căpitanului Flint" de B. Saveliev
    • Opera "Manon Lescaut" de G. Puccini
    • Opera comică "Dorotea" de T. Hrennikov
    • Opereta "Regele Valsului" de J. Strauss
    • Musical "Donna Lucia" de O. Felțman
    • Opereta "Silva" de E. Kálmán
    • Opereta "Contele Luxembourg" F. Lehár
    • Opereta "Povestea Soldățelului de Plumb" de Dumitru Capoianu
    • Opereta "Mam’zelle Nitouche" de F. R. Hervé
    • Musical "Fantezie de Crăciun" de M. Timofti
    • O seară de operetă "Ball-Surpriză" de M. Timofti
    • Opera "Peter Pan" de L. Profetta
    • Opera "Lucia di Lammermoor" de G. Donizetti
    • Opereta "Rose-Marie" de R. Friml și H. Stothart
    • Opera "Otello" de G. Verdi
    • Opera "Carmen" de G. Bizet
    • Opera "Aida" de G. Verdi
    • Opereta "Liliacul" de J. Straus (versiunea engleza)
    • Concert teatralizat "Dor de Eminescu" de M. Timofti
    • Opera "Trubadurul" de G. Verdi
    • Opereta "Văduva veselă" de F. Lehár
    • Opereta "Liliacul" de J. Straus (versiunea română)
    • Musical "Rațușca cea Urâtă" de I. Covaci

    Actor

    • Musical "Visuri și necazuri" de M. Timofti — Take
    • Spectacol dramatic "Serghei Lazo" de G. Timofte — ordonat
    • Spectacol dramatic "Jertfa" de G. Timofte — ofițer român
    • Spectacol dramatic "Dragoste cu bucluc" de G. Timofte — Nicolae
    • Filmul "Lăutarii" de E Loteanu — Vasile
    • Vodevil "Pețirea Husarului" — Husar
    • Spectacol dramatic "Moartea lui Tudor Ioan" — Boierul Cleșnin
    • Spectacol dramatic "Suflete moarte" de N. Gogol — Nozdriov
    • Spectacol dramatic "Macbeth" de W. Shakespeare — Macbeth
    • Musical "Onomastica motanului Leopold" de B. Saveliev — motanul Leopold
    • Opereta "Liliacul" de J. Straus — Frosch (versiunea engleză)^[5]
    • Opereta "Văduva veselă" de F. Lehár — Neguș
    • Opereta "Liliacul" de J. Straus — Frosch (versiunea română)^[6]

    Autor de scenari

    • Musical "Fantezie de Crăciun"
    • O seară de operetă "Ball-Surpriză"
    • Concert teatralizat "Dor de Eminescu"

    Compozitor

    • Musical "Visuri și necazuri" (Libretto: G. Timofte)

    INSTRUMENTE

    Mihai Timofti cântă la diferite instrumente - Pian, Clarinet, Flaut, Flaut-Piccolo, Trompetă, Saxofon

    TURNEE

    • România, Rusia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Germania, Elveția ...  

      Mihai Timofti Maestru în Artă
      Mihai Timofti
      Date personale
      Nume la naștere	Mihail Timofti
      Născut	19 septembrie 1948 (71 de ani)  Chisinau, Moldova, Republica Moldova Chișinău, RSS Moldovenească, URSS
      Cetățenie	URSS  Moldova  România
      Ocupație	Regizor, Actor, Muzician, Profesor universitar
      Activitate
      Origine	Chisinau, Moldova, Republica Moldova
      Studii	Conservatorul din Sankt Petersburg[*], Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice
      Gen muzical	Operă, Operetă, Musical, Drama, Film
      Instrument(e)	clarinet pian flaut Piculină trompetă saxofon
      Ani de activitate	1965-prezent

• 1949: Corneliu Momanu (n. 19 septembrie 1949, satul Brătila, județul Bacău) este un politician român, fost membru al Parlamentului României în legislatura 2004-2008.  Corneliu Momanu a fost ales pe listele PNL dar în decembrie 2006 a devenit deputat independent pânǎ în februarie 2008, când a devenit membru PD-L. Corneliu Momanu este membru al Partidului Liberal Democrat, presedinte al filialei Vrancea a acestui partid. Pagina web a deputatului de Vrancea Corneliu Momanu o puteti gasi la http://www.corneliumomanu.ro . În cadrul activității sale parlamentare, Corneliu Momanu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Elenă și Republica Letonia.  În perioada 1990-1992, Corneliu Momanu a fost primar al municipiului Focșani.
• 1956: Eugenia Bulat (n. 19 septembrie 1956, s. Sadova, r. Călărașii, R. Moldova) este poetă și publicistă, director fondator al Revistei literare „Clipa” (alias, ”Clipa siderală”), membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova și România.  S-a născut la 19 septembrie 1956, în s. Sadova, r. Călărași, R. Moldova. A absolvit Universitatea de Stat ”V.I. Lenin”(litere, limba română) și Universitatea Pedagogică ”I.Creangă” din Chișinău (litere, l.rusă). Este primul primar ales în mod democratic în comuna sa de baștină după anul 1989. A fondat și condus Revista de Cultură și Creație a Tinerei Generații „Clipa siderală” (Premiul de Stat pentru Tineret în Domeniul Literaturii, 2009), sprijinită de Institutul Cultural Român din București. Cavaler al Ordinului Republicii pentru contribuție remarcabilă la Mișcarea de Eliberare Națională și merite deosebite în promovarea valorilor democratice și a adevărului istoric. Între anii 2007-2012 s-a supus unui autoexil în Italia, Veneția, unde a continuat să scrie și să promoveze adevărul despre Basarabia, provincie română ruptă din trupul României prin pactul nazist Ribbentrop-Molotov.

  A mai lucrat la/în:

  • Institutul Național de Instruire Continuă
  • Secția de Administrare Publică Locală a Guvernului R. Moldova
  • Centrul Național de Creație Populară
  • Agenția Națională de Presă MOLDPRES.  

    CĂRȚI EDITATE

    1. În curs de apariție, ”Profesorul. Ștefan Sevastian Bulat, in memoriam”. Editura Gunivas, 2020

    2. ”Piatra de Ca' Vendramin. Dialogurile străinei cu vechiul său prieten Alter. Al treilea jurnal al unui evadat din Est”. Prefață Ioan Holban, Smaranda Bratu Elian. Editura ”Junimea”, Iași, 2017

    3. ”La pietra di Ca' Vendramin. Dialoghi di una staniera col vecchio amico Alter. Terzo diario din una latitante dell' Est”. În versiunea italiană a autoarei. Lectură și prefață, Ilaria Serra. Editura ”Meligrana”, Italia, 2018

    4.”În debara. Al doilea jurnal al unui evadat din Est./Nello sgabuzzino. Secondo diario di una latitante dell' Est”. Versiune italiană Geo Vasile. Prefață Geo Vasile. Editura ”Gunivas”, Chișinău, 2009.

    5.”Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est”. Prefață Adrian Dinu Rachieru. Editura ”Augusta”, Timișoara, 2007

    6. ”Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est./Venezia ti fu data. Diario din una latitante dell Est”. Versiune italiană Gabriella Molcsan. Prefață Adrian Dinu Rachieru. Editura Cartier, Chișinău, 2007

    7.„Stalactite”. Editura ”Universul”, Chișinău, 2002

    8. „Scrisori de dragoste din Orașul Libertății”. Editura „Prag”, Chișinău, 2002

    9. „De dor de voi”. Editura „Năsăud”, România, 2000

    10. „Silabisind în tainele iubirii”. Editura „Vatra Românească”, Satu Mare, 1996

    11. „Poeme de pe Valea Plângerii”. Editura „Vatra Românească”, Satu Mare, 1996

    12. „La Putna mi-e drumul,” Editura „Lyceum”, Chișinău, 1994

    
    
    Alte titluri:
    • editor al colecției ”Sclipiri siderale”: vol. I. Editura ”Lyceum”, 1994; vol. II - ”Al cincilea ungher”, vol. III - ”Capilarele clipei”. Editura ”Lyceum”, 1996
    • autor al studiului ”Erupția rostirii sau Generația Clipei siderale. Ideea națională, POEZIA. Editura Prag, Chișinău, 2003.  

      Eugenia Bulat
      Date personale
      Născută	19 septembrie 1956 (63 de ani)
      Naționalitate	România
      Cetățenie	Moldova  URSS
      Ocupație	poetă și publicistă, director fondator al Revistei de Cultură și Creație Literară a Tinerei Generații „Clipa”
      Limbi	limba română limba rusă
      Activitatea literară
      Influențe[ascunde] Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Cezar Ivănescu, Mihail Destoievski, Gabriel Garcia Marquez etc.
      Note
      Premii	Ordinul Republicii

• 1957: Aurel Niculae este un politician român, deputat în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea PNL (USL). A fost director al societății Plafar între 2005 și 2008.  

  Aurel Niculae
  Date personale
  Născut	19 septembrie 1957 (62 de ani)
  Ocupație	politician
  deputat
  Deținător actual
  Funcție asumată 19 decembrie 2012
  Circumscripția	12 Călărași, colegiul uninominal nr.4
  Partid politic	Partidul Național Liberal

• 1965: Mircea Zara (n. 19 septembrie 1965, București) este un prezentator TV român^[1]. Fostul vj de la MTV, este actualmente prezentatorul emisiunii Clubzone de la Music Channel. La sugestia lui și a Loredanei Groza, travestitul Florin Moldovan și-a luat numele de Naomi, după fotomodelul Naomi Campbell^[2]. Prezentatorul a fost cercetat penal de către Direcția Națională Anti-corupție pentru luare de mită^[3]. În "Top 10 persoane publice gay din România" întocmit de organizația română pentru drepturile omului Be An Angel România (BAAR) Mircea Zara se clasează pe locul 6 din 10 fiind devansat de Neculai Constantin Munteanu, Dragoș Bucurenci și alții.  

  Mircea Zara
  Date personale
  Născut	19 septembrie 1965 (54 de ani) București, România
  Ocupație	Prezentator TV

• 1967: Zanoci Aurel (n. 19 septembrie 1967, s. Varnița, raionul Anenii Noi, Republica Moldova) este un arheolog și istoric din Republica Moldova, conferențiar universitar, doctor în istorie, specialist în arheologia și istoria veche a Europei de Sud-Est din mileniul I a. Chr.   După absolvirea școlii din s. Varnița (1984), își continuă formarea profesională la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova. În anii 1993-1996 urmează studiile de doctorat la aceeași universitate, care finalizează cu susținerea, în 1997, a tezei de doctor în istorie cu tema „Fortificațiile geto-dacice din spațiul extracarpatic în sec. VI-III a. Chr.”^[1], realizată sub îndrumarea profesorului universitar Ion Niculiță, fiind primul dintre discipolii săi.

  Pe parcursul activității sale științifice și didactice, beneficiază de mai multe stagii de formare profesională în universități și centre de cercetare din Europa, prin intermediul burselor DAAD (Serviciul German de Schimb Academic) și Erasmus la Universitatea din Heidelberg (1997-1998), Universitatea din Viena (2001), Comisiunea Romano-Germanică a Institutului German de Arheologie (Römisch-Germanische Kommission) (2003), Secția Eurasia a Institutului German de Arheologie (Eurasien-Abteilung ) (2011), Universitatea Humboldt, Berlin (2012), Universitatea Friedrich Schiller din Jena (2014, 2016), Universitatea Liberă din Berlin (2018).  După absolvirea facultății, în anul 1991, este angajat la Catedra de Arheologie și Istorie Antică a Universității de Stat din Moldova, unde activează până în prezent^[2], ocupând funcțiile de asistent (1991-1996), lector universitar (1996-1999) și conferențiar universitar (din 2000) și predând mai multe cursuri la Facultatea de Istorie și Filosofie, printre care: Istoria veche a spațiului românesc, Introducere în arheologie, Pre- și protoistoria Europei, Evoluția riturilor și ritualelor funerare la comunitățile barbare din Europa precreștină, Managementul patrimoniului arheologic etc. Din anul 2005 este abilitat cu dreptul de conducător de doctorat la specialitatea Arheologie^[3], având, în prezent, doi doctoranzi sub îndrumare. Din 2015 este directorul Școlii doctorale Istorie, Arheologie și Filosofie de la Universitatea de Stat din Moldova^[4]. Participă în programele de mobilitate academică Erasmus + prin cursurile ținute la Institutul de Arheologie Preistorică, Universitatea Liberă din Berlin (2018, 2020).  Activitatea științifică se axează pe cercetarea epocii fierului, accentul fiind pus pe studierea habitatului și a practicilor funerare ale comunităților din spațiul danubiano-carpato-pontic. Începând cu anii de studenție și până în prezent, participă la cercetări arheologice de teren la situri arheologice de pe teritoriul Germaniei (Manching), Austriei (Stillfried), României (Cilic-Dere) și Republicii Moldova (Butuceni, Mașcăuți, Saharna, Horodiște etc.).

  Din 1991 este angajat în Laboratorul de Cercetări Științifice „Tracologie” din cadrul Universității de Stat din Moldova, iar din 2020 deține funcția de șef al acestui laborator^[5] fiind conducătorul Proiectului de cercetare al Programului de Stat (20.80009.1606.14) - Patrimoniul arheologic din epoca fierului în regiunea Nistrului Mijlociu și bazinul râului Cogâlnic: cercetare interdisciplinară și valorificare științifică (2020-2023)^[6]. De asemenea, din 2015 este înscris în Registrul Arheologilor din Republica Moldova (nr. 7) ca fiind Arheolog Expert^[7].

  Rezultatele activității au fost prezentate la numeroase foruri științifice naționale și internaționale, ce și-au ținut lucrările în Republica Moldova, România, Bulgaria, Grecia, Serbia, Cehia, Polonia, Germania, Austria etc.

  Este autor și coautor a patru monografii și a peste 80 de studii și articole științifice^[8], precum și editor a 14 culegeri de articole științifice^[9]. Din 2018 este membru al UISPP (Uniunea Internațională de Științe Preistorice și Protoistorice). Este Secretar de redacție al revistei Tyragetia, editată de Muzeul Național de Istorie a Moldovei, și membru al colegiului de redacție al revistei Thraco-Dacica, editată de Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București.  

  Aurel Zanoci dr. conf. univ.
  Date personale
  Născut	19 septembrie 1967 (52 de ani) Varnița, raionul Anenii Noi, Republica Moldova
  Activitate
  Domeniu	Arheologie, Istorie
  Instituție	Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea de Stat din Moldova
  Alma Mater	Universitatea de Stat din Moldova
  Doctoranzi	Mihail Băț, Mihai Bucătaru
  Cunoscut pentru	Studierea fortificațiilor din spațiul extracarpatic în mil. I a. Chr.
  Societăți	Membru al Uniunii Internaționale de Științe Preistorice și Protoistorice

• 1969: Simona Păucă (n. 19 septembrie 1969, Azuga, România) este o fostă gimnastă română de valoare mondială și antrenoare de gimnastică, actualmente retrasă din activitatea competițională, dublă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1984 desfășurate la Los Angeles, Statele Unite ale Americii).  Simona Păucă s-a stabilit în satul Roșiori, comuna Valea Vinului, județul Satu Mare, s-a măritat cu Gheorghe Rus și au două fetițe. Simona Păucă mai are o fetița dintr-o căsătorie anterioară, pe care aceasta a uitat-o și despre care nu dorește sa vorbească.^[1] Conform aceleiași surse de informație, fosta sportivă, este antrenoare de gimnastică la Clubul Sportiv Municipal din Cluj.  

  Laureat olimpic
  Echipa de gimnastică feminină la JO 1984
  medalii olimpice
  Gimnastică
  Aur	Los Angeles 1984	echipe
  Aur	Los Angeles 1984	bârnă
  Bronz	Los Angeles 1984	individual compus

• 1972: Daniel Florea (n. 19 septembrie 1972) este politician român, membru al Partidului Social Democrat, deputat de Călărași între 2012–2016 și primar al Sectorului 5 al Bucureștiului din 2016.

  În Camera Deputaților, Daniel Florea a fost președintele Subcomisiei CEDO, membru al Comisiei de Revizuire a Constituției și al delegației Parlamentului României la Consiliul Europei.  

  Daniel Florea
  Daniel Florea
  Date personale
  Născut	19 septembrie 1972 (47 de ani)
  Cetățenie	România
  Ocupație	politician avocat judecător
  Primar al Sectorului 5 din București
  Deținător actual
  Funcție asumată 2016
  Precedat de	Marian Vanghelie
  Membru supleant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
  În funcție 8 martie 2013 – 22 ianuarie 2017[1]
  Membru al Camerei Deputaților a României
  În funcție decembrie 2012 – iunie 2016
  Circumscripția	Călărași
  Legislatură	Legislatura 2012-2016
  Partid politic	PSD
  Alma mater	Universitatea din București

• 1973: Bogdan Lucian Aurescu (n. 9 septembrie 1973, București, RS România) este un diplomat de carieră român, negociator internațional, aflat în prezent la al doilea mandat de ministru de externe, începând din data de 4 noiembrie 2019, fiind ministru al fiind afacerilor externe în ambele guverne Ludovic Orban..

  Anterior, în perioada 6 mai 2016 - 4 noiembrie 2019, a ocupat funcția de consilier prezidențial pentru politică externă. Primul mandat de ministru de externe al României a fost deținut între 24 noiembrie 2014 și 17 noiembrie 2015. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice. Are gradul diplomatic de ambasador.  În perioada 2004-2009 a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009 cu un câștig de 79,34% din suprafața în dispută, adică 9700 km² de platou continental și zonă economică exclusivă care au revenit României (MAE.ro). De atunci este cunoscut în spațiul public drept „eroul de la Haga” (MediaFax - eroul de la Haga).

  În perioada 2010-2011 a fost negociator-șef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă (MAE - Node 1517) și al Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România și SUA (State.gov). Aceasta presupune găzduirea pe teritoriul românesc, la Deveselu, județul Olt, de interceptori tereștri, respectiv rachete de interceptare SM3-IB (Standard Missile 3, tip Block IB), facilitatea antirachetă devenind complet operațională în anul 2016.

  De asemenea, din 2015 este profesor universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultății de Drept din Universitatea din București. Din 2017, este membru al Comisiei ONU de Drept Internațional, pentru un mandat de 5 ani.

  Vorbește fluent limbile engleză și franceză.  Bogdan Aurescu e născut la București, România, unde a urmat cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava” și a absolvit Facultățile de Drept (1996, cu Diplomă de Merit) și Istorie (1998) ale Universității din București, Institutul Franco-Român de Dreptul Afacerilor și Cooperare Internațională „Nicolae Titulescu – Henri Capitant” (1996) și Colegiul Național de Apărare din București (2000).

  Este doctor în științe juridice, specializare în drept, cu distincția « Summa cum laude », cu teza „Conceptul de suveranitate și supremația dreptului internațional” (2003). De asemenea, a finalizat programul de cercetare post-doctorală în domeniile Dreptul Internațional al Protecției Minorităților, Drept Internațional Umanitar, Dreptul Refugiaților și Drept Penal, cu tema „Evoluții în relația dintre stat și individ în domeniul dreptului internațional al protecției minorităților și al protecției internaționale a persoanelor aparținând minorităților naționale” (2011).

  Este profesor universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultății de Drept – Universitatea din București, unde a predat sau predă Drept Internațional Public, Drept Diplomatic și Consular, Organizații și Relații Internaționale, Jurisdicții Internaționale, Dreptul Internațional al Protecției Minorităților. A debutat în activitatea didactică în anul 1998.

  A mai predat cursuri de Drept Internațional Public și Dreptul Tratatelor și în cadrul altor instituții academice cum  ar fi Academia Diplomatică/Institutul Diplomatic Român și Școala Națională de Studii Politice și Administrative. De asemenea, din 2004 este cadru didactic asociat la Universitatea „Nicolae Titulescu” din București pentru predarea cursului de Jurisdicții Internaționale la programul de Master de Drept Internațional și European. În iulie 2006 a fost visiting professor la Facultatea de Drept a Universității din Hamburg, în cadrul mobilității ERASMUS Teaching Staff.   La prima conferință de presă în calitate de Ministru, a declarant: “MAE este casa și căminul meu, iar obiectivele și interesele României pe plan internațional sunt crezul meu.” (http://www.mae.ro/node/29660 ).

  Lucrează în Ministerul Afacerilor Externe din 1996, începându-și activitatea ca referent relații în cadrul Direcției Juridice și Tratate. Între anii 1998 și 2003 a ocupat succesiv funcțiile de consilier în cadrul Cabinetului Ministrului, director adjunct al Direcției Juridice și Tratate, director de cabinet, director al Direcției Juridice și Tratate / Drept Internațional și Tratate, director general al Direcției Generale Afaceri Juridice.  

  În perioada 2003-2004 a deținut, în cadrul MAE, funcția de subsecretar de stat – Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în intervalul 2004-2005 pe cea de secretar de stat pentru afaceri europene. Începând din septembrie 2004, a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând – pe tot parcursul procedurilor – activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009. În perioada 2010-2011 a fost negociator-șef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă și al Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România și SUA.

  Pe 4 februarie 2009 a fost numit secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul Afacerilor Externe. În perioada august 2010 – februarie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri europene, coordonând, de asemenea, Direcția Politici de Securitate. În perioada martie – iunie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri globale. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice.

  Este membru al prestigioasei Comisii de Drept Internațional a ONU, membru al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, membru supleant în Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) a Consiliului Europei și Arbitru desemnat de România în conformitate cu articolul 2 din Anexa VII la Convenția ONU privind Dreptul Mării. Este, de asemenea, președintele Secției de Drept Internațional a Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale și al Ramurii Române a „International Law Association” (Londra), redactor-șef al Revistei Române de Drept Internațional, membru al Colegiului de Redacție al revistei Curierul Judiciar, precum și membru al Consiliului Științific al revistei ACTA Universitatis Lucian Blaga (Sibiu) și al Revistei de Drept Constituțional.    În 2002 a primit din partea Ministerului Afacerilor Externe „Diploma de merit pentru contribuție de excepție la activitatea diplomatică a României”.

  De asemenea, a fost decorat și cu:

  • Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002),
  • Ordinul Meritul Diplomatic în grad de Cavaler (2007),
  • Ordinul Național Steaua României (2009) în grad de Cavaler,
  • Crucea de Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Polone (2009),
  • Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer (2013),
  • Medalia de Aur a Forțelor Armate Poloneze (2013),
  • Legiunea de Onoare a Republicii Franceze în grad de Cavaler (2016),
  • Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Ofițer (2018),
  • Crucea de Comandor cu Stea a Ordinului de Merit al Republicii Polone (2019).  Bogdan Aurescu a fost promovat în funcțiile de subsecretar de stat și ulterior de secretar de stat de către Adrian Năstase. Aurescu a fost asistentul lui Adrian Năstase la Facultatea de Drept a Universității București la disciplina Drept Internațional Public și cei doi au scris împreună inclusiv tratate de drept.^[1] Aurescu a candidat pentru un loc în Parlament din partea PSD în 2004 în Dâmbovița, însă nu a câștigat.^[2]

    În noiembrie 2014, Adrian Năstase a participat la un eveniment girat de Ministerul Afacerilor Externe și de ministrul Bogdan Aurescu. Recent liberat din închisoare, unde a fost încarcerat în urma a două condamnări cu executare pentru infracțiuni de corupție, Năstase i-a fost alături lui Aurescu, care abia fusese numit ministru de Externe, la un eveniment de lansare a unei carți.^[3] În aprilie 2015, fostul premier si ministru de Externe Adrian Năstase, care are avea două condamnări la închisoare cu executare, a revenit la Guvern, mai exact la Ministerul Afacerilor Externe, la invitația ministrului în exercițiu Bogdan Aurescu, la întrunirea unui consiliu consultativ. Ministerul condus de Aurescu a argumentat atunci că invitația s-a făcut ”datorita expertizei instituționale și profesionale considerabile”.^[4]

    În iunie 2015, Premierul Victor Ponta a fost pus sub acuzare de DNA pentru mai multe infracțiuni de corupție. La acel moment, Bogdan Aurescu era membru al Guvernului Ponta și rămas în funcție până în noiembrie 2015, când premierul și-a prezentat demisia.  

    Bogdan Aurescu
    Bogdan Aurescu
    Date personale
    Născut	9 septembrie 1973 (47 de ani)  București, RS România
    Cetățenie	România
    Ocupație	politician diplomat profesor universitar[*] avocat
    Ministru al Afacerilor Externe
    Deținător actual
    Funcție asumată 4 noiembrie 2019
    Precedat de	Ramona Mănescu
    În funcție 24 noiembrie 2014 – 17 noiembrie 2015
    Precedat de	Titus Corlățean
    Succedat de	Lazăr Comănescu
    Premii	Ordinul național „Steaua României” Ordinul de Merit al Republicii Polone în grad de comandor cu stea[*] Ordinul de Merit al Republicii Polone în grad de comandor[*]
    Partid politic	IND
    Alma mater	Universitatea din București

• 1975: Laurențiu Aurelian Reghecampf (n. 19 septembrie 1975, Târgoviște) este un antrenor român de fotbal. Ca fotbalist, a jucat printre altele pentru Steaua București și reprezentativa României. După retragerea din activitatea de jucător, și-a început cariera de antrenor.  A debutat ca fotbalist la echipa Chindia Târgoviște, din orașul său natal. În sezonul 1993–1994 a fost împrumutat la echipa austriacă SKN St. Pölten.^[1] În 1996 a ajuns la Steaua București, pentru care a evoluat până în 2000, cu o întrerupere de un sezon când a fost împrumutat echipei bulgare Litex Loveci.^[2]

  În 2000 a ajuns în Germania, la FC Energie Cottbus.^[2] În iarna sezonului 2004-2005 a plecat la rivala din 2. Bundesliga, Alemannia Aachen, pe care i-a ajutat să promoveze în Bundesliga 1 în sezonul 2005-2006.^[2] Pe data de 20 decembrie 2006 a înscris împotriva lui FC Bayern München două goluri și a ajuns cu echipa în sferturile de finală ale DFB-Pokal.^[3]

  În sezonul 2006-2007, în Bundesliga 1, a fost, cu 32 de jocuri, unul dintre cei mai importanți jucători ai Alemanniei (pentru care a înscris șapte goluri), echipă la care a fost căpitan^[4]. Până la sfârșitul sezonului 2006-2007 în Bundesliga 1 a jucat în 118 jocuri (marcând 13 goluri), iar în 2. Bundesliga a jucat 86 jocuri (marcând 17 goluri).

  Din martie 2008 și până la sfârșitul sezonului a fost folosit de Jürgen Seeberger într-un singur meci, cel cu FC St. Pauli, în care a jucat timp de 13 minute.^[5] După o tentativă nereușită de a se transfera la 1. FC Köln (în ciuda refuzului clubului său de atunci, Alemannia Aachen), Reghecampf a reușit la 3 iunie 2008 să semneze pentru 1. FC Kaiserslautern un contract valabil până în 2010, însă s retrage din activitatea de fotbalist după două meciuri și un gol marcat.^[2]

  Are și un meci jucat la echipa națională de fotbal a României, cu Danemarca în 2003.  A debutat ca antrenor principal la divizionara secundă FC Snagov, în 2009.^[2] La finalul sezonului 2009-2010 a preluat conducerea echipei FC Universitatea Craiova, înlocuindu-l pe olandezul Mark Wotte, suspendat de patronul clubului. A ajutat echipa să se salveze de la retrogradarea din Liga I, dar nu a primit oferta de a continua, și în vara anului 2010 a acceptat propunerea de a pregăti pe FC Gloria Bistrița^[7]. După zece etape din sezonul 2010-2011 al Ligii I a fost demis de la conducerea bistrițenilor^[8].

  În 2011 a revenit la FC Snagov^[9], dar nu a putut refuza nici a doua oară oferta Universității Craiova, echipă pe care a preluat-o din nou cu obiectivul clar de evitare a retrogradării. După doar o lună, la 1 mai, a fost suspendat din funcția de antrenor al Universității după un conflict avut cu un grup de jucători alcătuit din frații Florin și Mihai Costea alături de Mihai Dina. Reghecampf i-a exclus pe cei trei din lot, dar patronul clubului, Adrian Mititelu a luat apărarea jucătorilor și a îndepărtat antrenorul de la echipă^[10].

  În sezonul 2012-2013 câștigă Liga I din postura de antrenor al echipei Steaua București.^[11] În UEFA Europa League 2012-2013, Steaua a terminat, sub conducerea tehnică a lui Reghecampf, pe locul întâi într-o grupă cu Molde FK, VfB Stuttgart și FC Copenhaga, după care a eliminat pe AFC Ajax la loviturile de departajare pentru a fi apoi eliminată în optimile de finală de Chelsea FC, care avea să câștige competiția.^[2] În sezonul 2013-2014 al Ligii I reușește să califice echipa după 3 tururi preliminare în UEFA Champions League, după o pauză de 5 ani acumulând 3 puncte în grupe. În campionat Steaua termină din nou pe locul 1 câștigând titlul 25. Cu Laurențiu Reghecampf pe bancă, Steaua București a cucerit de două ori titlul de campioană a României în sezoanele 2012-2013, 2013-2014 și Supercupa României în 2013.^[2] În data de 23 mai 2014, la ora 3 dimineața, după finala pierdută cu Astra Giurgiu (4-2 la penalty-uri), a semnat un contract pe 2 sezoane cu formația Al-Hilal din prima ligă a campionatului din Arabia Saudită.^[12] După cinci luni de la semnarea contractului, a ajuns cu echipa arabă în finala Ligii Campionilor AFC 2014, pierzând într-o dubla manșă cu echipa australiană Western Sydney Wanderers.^[13] A părăsit echipa pe 15 februarie 2015 după ce a pierdut finala Cupei Prințului Arabiei Saudite.^[14]

  În august 2015 a fost numit antrenor al echipei bulgare Litex Loveci.^[15] În decembrie 2015, Reghecampf a semnat un contract pe doi ani și jumătate cu Steaua București.  Pe data de 14 iunie 2008 s-a căsătorit în Las Vegas cu Anamaria Prodan, care în prezent este impresară de fotbal. Pe 31 august 2008 s-a născut băiatul lor, Laurențiu Junior (în Germania).^[18] Mai are un copil, Luca, din prima căsnicie cu Mariana.  

  Laurențiu Reghecampf
  Informații generale
  Nume complet	Laurențiu Aurelian Reghecampf
  Data nașterii	19 septembrie 1975 (44 de ani)
  Locul nașterii	Târgoviște, România
  Înălțime	1,74 m
  Greutate	70 kg
  Poreclă	Reghe
  Post	Mijlocaș dreapta
  Cluburi de seniori*
  Ani	Club	Ap	(G)
  1993-1996	Chindia Târgoviște	49	(4)
  1993-1994	→ SKN St. Pölten	1	(0)
  1996-2000	Steaua București	73	(5)
  1998-1999	→  Litex Loveci	14	(4)
  2000-2004	Cottbus	135	(17)
  2004-2008	Aachen	107	(19)
  2008-2009	Kaiserslautern	2	(1)
  Echipa națională
  Ani	Țară	Ap	(G)
  2003	România	1	(0)
  Echipe antrenate
  2009-2010	AS Voința Snagov
  2010	Universitatea Craiova
  2010	Gloria Bistrița
  2011	AS Voința Snagov
  2011	Universitatea Craiova
  2011-2012	Concordia Chiajna
  2012-2014	Steaua București
  2014-2015	Al-Hilal FC
  2015	Litex Loveci
  2015–2017	FCSB
  2017-2018	Al Wahda
  2019-	Al Wasl

• 1977 - S-a născut la Braila, Ioana Maria Lupascu, pianista româncă considerata de presă „noua vedetă a generaţiei sale”’

  

  Ioana Maria Lupașcu (n. 19 septembrie 1977, Brăila) pianistă română – foto: ioanalupascu.ro

   

• 1982: Alexandru Forminte (n. 19 septembrie 1982) este un jucător de fotbal român a evoluat la clubul FC Ceahlăul.
• 1999: Alexandra Emilianov (născută la 19 septembrie 1999) este o  aruncătoare de disc din Republica Moldova, care a câștigat medalia de aur la Campionatele Mondiale de Tineret
• 2000: Denisa Andreea Vâlcan (n. 19 septembrie 2000, Tulcea, România) este o handbalistă din România care joacă pentru echipa CSM București. Vâlcan a fost componentă a echipei U17 la festivalul olimpic al tineretului european din 2017.