1. /16 SEPTEMBRIE 2023 - TEATRU/FILM
| Fory Etterle | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Ploiești, România |
| Decedat | (75 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Cristofor Etterle, cunoscut și sub numele de Fory Etterle (n. , Ploiești, România – d. , București, România) a fost un actor român de origine elvețiană.
A fost absolvent al Conservatorului de artă dramatică din București, fiind elevul Luciei Sturdza-Bulandra. A avut o remarcabilă și îndelungată activitate teatrală (Teatrul Municipal/Bulandra). Pe ecran a interpretat numeroase roluri de compoziție.
A fost căsătorit cu Marie-Jeanne Vizanti.
STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Facultatea de Drept, București[necesită citare]
- Conservatorul de artă dramatică, București (1929)
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- titlul de Artist Emerit (anterior anului 1960)
- Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[1]
- ACIN 1973 (Conspirația, Departe de Tipperary).
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Viața învinge (1951)
- Desfășurarea (1954)
- Răsare soarele (1954)
- Alarmă în munți (1955)
- Pasărea furtunii (1957)
- Telegrame (1960)
- Băieții noștri (1960)
- Darclée (1960)
- Portretul unui necunoscut (1960)
- Soldați fără uniformă (1960)
- Porto-Franco (1961)
- Lupeni '29 (1961)
- Celebrul 702 (1962)
- Tudor (1963)
- Străinul (1964)
- Neamul Șoimăreștilor (1965)
- Runda 6 (1965)
- Serbările galante (1965)
- De-aș fi... Harap Alb (1965)
- Haiducii (1966)
- Dacii (1967) - dublaj de voce
- Șeful sectorului suflete (1967)
- De trei ori București (1968) - segmentul „București”
- Aventurile lui Tom Sawyer (1968)
- Moartea lui Joe Indianul (1968)
- Bătălia pentru Roma (1968)
- Castelul condamnaților (1970)
- Mihai Viteazul (1971)
- Pentru că se iubesc (1971)
- Astă seară dansăm în familie (1972)
- Conspirația (1973)
- Departe de Tipperary (1973)
- Pistruiatul (1973)
- Un august în flăcări (1974) - serial TV
- Hyperion (1975)
- Concert din muzică de Bach (film TV, 1975)
- Trei zile și trei nopți (1976)
- Războiul Independenței (Serial TV) (1977)
- Muntele alb (1978)
- Între oglinzi paralele (1979)
- Detașamentul „Concordia” (1981)
- O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982) - Agamemnon Dandanache
- Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- O lebădă iarna (1983)
Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas Septimiu Sever,Fory Etterle,Jules Cazaban TEATRU DRAMA
Teatru Omul care aduce ploaie
| Horia Lovinescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2] Fălticeni, Suceava, România |
| Decedat | (66 de ani)[2] București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | scriitor |
| Activitate | |
| Limbi | limba română[1] |
| Studii | Universitatea din București |
| Modifică date / text | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Horia Lovinescu (n. 28 august 1917, Fălticeni – d. 16 septembrie 1983, București) a fost un dramaturg român contemporan, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei.
Este nepotul de frate al criticului Eugen Lovinescu.
Dramaturgul a fost fiul mai mare al lui Octav Lovinescu, avocat, și al Anei Cetățianu, fiica pedagogului Ioan Cetățianu.
Tatăl, Octav, fratele criticului literar Eugen Lovinescu, se trăgea din comuna Rădășeni, iar mama din localitatea Subcetate, având în ascendență pe Ion Budai-Deleanu.
Scriitorul a mai avut doi frati: Octav, avocat (1913-1945), și Vasile, filosof. Horia Lovinescu face parte, așadar, dintr-o familie celebră familia Lovinescu care a dat literelor noastre mai mulți scriitori, între care și Anton Holban, văr (1902-1937), Monica Lovinescu, vară, și Alexandrina Lovinescu, vară.
A fost timp de două decenii directorul Teatrului Nottara din București.
OPERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Debutează în teatru cu piesa Lumina de la Ulmi în anul 1954. Abordează aici problemele și locul intelectualitații în societate, cu trimitere evidentă la problematica social politică. Piesa e o capodoperă a teatrului proletcultist, imitat după teatrul sovietic contemporan epocii stalinismului triumfător.
Piesa Citadela sfărâmată, scrisă în 1955, a avut un mare succes, fiind ecranizată și tradusă în mai multe limbi sub titlul Familia Dragomirescu.
Rând pe rând apar: Oaspetele din faptul serii, Hanul de la răscruce, O întâmplare, Surorile Boga”, ... Și pe strada noastră, Revederea, Febre sau Moartea unui artist.
În 1963, la „Editura pentru Literatură”, apare volumul Teatru care cuprinde cea mai mare parte din piesele enumerate mai sus.
La editura Cartea Românească au apărut în volum, în anul 1971, alte patru piese: O casă onorabilă, Al patrulea anotimp, Jocul vieții și al morții in deșertul de cenușă, Și eu am fost în Arcadia.
Teatrul lui e unul de idei, cu conflicte acute. Întâmplările se desfășoară cu intensitate și dramatism. Horia Lovinescu e un constructor de teatru modern, psihologic deși utilizează speciile și modalitațile consacrate ale genului.
DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[3]
DRAMATURGIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Citadela sfărâmată
- Surorile Boga
- Moartea unui artist
- Lumina de la Ulmi (piesă de teatru realist socialistă)
- Petru Rareș
- O casă onorabilă
- Al patrulea anotimp
- Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă
- Paradisul
- Negru și roșu, (postum)
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- Citadela sfărâmată (1957) Regia:Haralambie Boros, Marc Maurette
- Avalanșa (1959) Regia:Gheorghe Turcu
- Poveste sentimentală (1961) Regia:Iulian Mihu
- Meandre (1966) Regia:Mircea Săucan
- 100 lei (1973) Regia:Mircea Săucan
- Stejar – extremă urgență (1974) - în colaborare cu Mihai Opriș
- Agentul straniu (1974) Regia:Savel Stiopul
- Surorile (1984) Regia:Iulian Mihu
Moartea unui artist (1965) - Horia Lovinescu
Paradisul de Horia Lovinescu 1990 cu Emil Hossu, Dana Dogaru, Mircea Albulescu TEATRU RADIOFONIC SF
| Silvia Popovici | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 7 mai 1933 Fundata, Brașov |
| Decedată | 16 septembrie 1993, (60 de ani) București |
| Căsătorită cu | Maxim Berghianu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Ani de activitate | 1954 - 1988 |
| Roluri importante | Darclee |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Silvia Popovici (n. , Fundata, Brașov, România – d. , București, România) a fost o actriță română.
CARIERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A debutat în 1954 ca actriță în filmul „La mere”, realizat de studenți. În 1961, actrița devine celebră datorită rolului titular din pelicula de succes Darclee în regia lui Mihai Iacob, unde Silvia Popovici conturează o excepțională imagine a celebrei soprane de origine română Haricleea Darclee, ajutată fiind în ariile interpretate în film de vocea Artei Florescu. Au urmat roluri în Omul de lângă tine (1961) și O dragoste lungă de-o seară (1963), ambele în regia lui Horea Popescu, precum și în Pădurea Spânzuraților (1967, r. Liviu Ciulei).
Consacrarea definitivă în cinematograful românesc a venit odată cu debutul regizoarei Malvina Urșianu, care în 1967 o alege să interpreteze rolul titular din filmul Gioconda fără surîs (1968). Silvia Popovici va rămâne multă vreme fidelă regizoarei, cu care va realiza și Serata (1971), Trecătoarele iubiri (1974), Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1979).
O popularitate deosebită în rândul românilor a obținut cu rolul Oana din serialul TV Mușatinii, în regia Soranei Coroamă-Stanca (13 episoade).
Silvia Popovici s-a dedicat, însă, în principal teatrului, ea făcând parte din "Promoția de Aur" a teatrului românesc (1956), interpretând pe scenele Naționalelor din Craiova (1959-1963), Cluj (1963-1966) și București (1967-1993) nenumărate roluri, de o mare complexitate și valoare.
„Ea reprezenta cel mai bine eșalonul de absolvenți ai IATC care în 1956 au plecat cu profesorul lor Vlad Mugur la Craiova. De altfel însuși Vlad a declarat că fără Silvia n-ar fi făcut "această nebunie". Silvia era înzestrată cu toate darurile: frumoasă, inteligentă, fermecătoare, serioasă, talentată, autentică și spontană, sensibilă, dramatică, impecabilă în tot ce realiza. Toate realizările ei scenice și filmice au avut o cotă valorică ridicată pentru că era ea însăși un puternic caracter dramatic. Au rămas de neuitat Ofelia cu straniul ei cântec, Gwendolin de-un farmec inedit, Magda prin intransigența dovedită, Hilde prin dezinvoltura creată, Julietta prin acuratețea sentimentului, apoi Ana Petrovna, Andromaca, Euxinia, Anca, Margareta, Casandra, Drusilla și altele.(...)
Silvia a fost și un model de seriozitate și corectitudine profesională pentru toată lumea din teatru și colegii ei au iubit-o ca pe o ființă dragă plină de grație și energie. Delicată și rasată, Silvia a reprezentat pe scena românească tipul femeii moderne, senină și echilibrată, capabilă de orice victorie, o femeie tipic luptătoare. Luciditatea ei scenică a ajutat-o mult în realizarea marilor sale creații, de mare vibrație și încărcătură emoțională." ”—Alexandru Lazăr - "Promotia 1965 - 50 de ani de teatru"
VIAȚĂ PERSONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A fost căsătorită cu demnitarul comunist Maxim Berghianu.[1] În mod eronat, după Revoluție, s-a indus ideea că era prietenă cu Elena Ceaușescu. De fapt, Elena Ceaușescu nu o suporta, după cum declara și Emilia Marinela Macovescu, soția lui George Macovescu, ministru de Externe al României între 1972-1977[2]
DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[3] și clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- La mere (1953)
- Blanca (1955)
- Ora H (1956)
- Bijuterii de familie (1957)
- Darclée (1960) - Darclée
- Furtuna (1961)
- Omul de lângă tine (1961)
- O dragoste lungă de-o seară (1963)
- Gioconda fără surîs (1968) - Irina
- Serata (1971)
- Mușatinii (1971)
- Piticul din gradina de vara (1972)
- Trecătoarele iubiri (1974) - Lena
- Revoltă în cosmos (Im Staub der Sterne, 1976) - Illyk
- Trepte pe cer (1978) - Valeria Sădeanu
- Rătăcire (1978)
- Ancheta (1980)
- Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) - Doamna Ruxandra
- Enigmele se explică în zori (1987)
- Stâlpii societății (1988)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu