6. /26 SEPTEMBRIE 2023 - GÂNDURI PESTE TIMP

THOMAS STEARNS ELIOT

Thomas Stearns Eliot
T.S. Eliot după Lady Ottoline Morrell (1934)
Date personale
Nume la naștere	Thomas Stearns Eliot
Născut	26 septembrie 1888[1][9][10][11]  Saint Louis, Missouri, Missouri, SUA
Decedat	4 ianuarie 1965 (76 de ani)[1][9][10][11]  Metropolitan Borough of Kensington⁠(d), Anglia, Regatul Unit
Înmormântat	Somerset
Cauza decesului	cauze naturale (Emfizem pulmonar[12])
Părinți	Henry Ware Eliot[*][3] Charlotte Champe Stearns[*][3]
Frați și surori	Henry Ware Eliot[*][3] Ada Eliot[*][3] Marian Cushing Eliot[*][3] Margaret Dawes Eliot[*][3] Theodora Sterling Eliot[*][3] Charlotte Eliot[*][3]
Căsătorit cu	Vivienne Haigh-Wood Eliot[*] (1915–1947)[13][3] Valerie Eliot[*] (10 ianuarie 1957–4 ianuarie 1965)[14][3]
Naționalitate	anglo-americană
Cetățenie	SUA  Regatul Unit
Religie	Biserica Unitariană[15] anglo-catolicism[*][16]
Ocupație	poet, dramaturg, critic literar
Limbi	limba engleză[2]
Studii	Universitatea din Paris Universitatea Harvard Merton College[*] Milton Academy[*] Harvard College[*]
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	Modernism
Specie literară	poezie, teatru
Opere semnificative	Țara pierdută Four Quartets[*]
Note
Premii	Premiul Nobel pentru literatură[4][5] Medalia Prezidențială pentru Libertate[*][6] Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*][7] Emerson-Thoreau Medal[*] Laurence Olivier Award for Best New Musical[*] Premiul Tony cea mai bună bandă sonoră originală[*][8] Premiul Tony pentru cel mai bun libret de musical[*] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] Pour le Mérite Ordinul de Merit[*] Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Premiul Nobel pentru Literatură, 1948
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Thomas Stearns Eliot (n. 26 septembrie 1888 – d. 4 ianuarie 1965) a fost un poet, dramaturg și teoretician literar britanic de origine americană, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1948). Prin arta sa remarcabilă, T.S. Eliot a revoluționat întreaga poezie modernă engleză.

CUPRINS

• 1Motivația Juriului Nobel
• 2Date biografice
• 3Opera
  • 3.1Poezie
  • 3.2Piese
  • 3.3Non-fiction
• 4Note
• 5Legături externe
• 6Vezi și

MOTIVAȚIA JURIULUI NOBEL[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

"...pentru contribuția sa remarcabilă, de pionierat, la poezia zilelor noastre"^[17].

DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a născut în St.Louis, Missouri și a fost mezinul răsfățat al unei familii cu 7 copii. Mama sa, profesoară și poetă aspirantă, este cea care îi face cunoștința cu poezia. În 1910, Eliot își încheie studiile de filozofie la Harvard, deși frecventează cursurile numai selectiv. Petrece un an la Paris unde scrie Cântecul lui Alfred Prufrock, poemul care îi aduce consacrarea. Aici va frecventa cursurile universității din Sorbona, iar în Anglia va studia și la Oxford. În 1914, pleacă în Anglia cu o bursă de studii. O întâlnește aici pe Vivienne Haigh-Wood (1888 - 1947), o guvernantă, dansatoare și morfinomană. În ciuda protestelor familiei, Eliot se căsătorește cu ea.

După moartea tatălui său, în 1919, suferă o cădere nervoasă. În timpul recuperării, scrie poemul Țara pustie, devenit simbolul generației postbelice, generație deziluzionată și debusolată, și totodată piatră de temelie a poeziei moderne. În 1933 divorțează de Vivienne, care va fi apoi internată într-un spital de boli mentale.

În 1930 scrie Miercurea păresimilor (Ash Wednesday) și ultimul ciclu, Patru cvartete (Four quartets) apare în 1940. Volumul său Old Possum's Book of Practical Cats, pe care l-a scris pentru nepoții săi, s-a transformat în libretul musicalului Cats și a rămas pentru câteva decenii consecutiv un mare hit pe Broadway.

În 1957 se căsătorește în secret cu Valery Fletcher (n. 17 august 1926), fosta lui secretară, o femeie cu 38 de ani mai tânără. Moare la 4 ianuarie 1965 la Londra. Corpul îi este incinerat și, conform dorinței sale, cenușa este dusă în satul din care strămoșii lui emigraseră spre America.

OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Poezie[modificare | modificare sursă]

• The Love Song of J. Alfred Prufrock (1917)
• Poems (1920)
• The Waste Land (Țara pierdută) (1922)
• The Hollow Men (1925)
• Ash Wednesday (Miercurea Cenușii) (1930)
• Poems (1930)
• Coriolan (1931)
• Old Possum's Book of Practical Cats (1939)
• Four Quartets (Patru Cvartete) (1945)

Piese[modificare | modificare sursă]

• Sweeney Agonistes (publicată în 1926, jucată în 1934)
• The Rock (1934)
• Murder in the Cathedral (Omor în Catedrală) (1935)
• The Family Reunion (1939)
• The Cocktail Party (1949)
• The Confidential Clerk (1954)
• The Elder Statesman (jucată în 1958, publicată în 1959)

Non-fiction[modificare | modificare sursă]

• The Sacred Wood: Essays on Poetry and Criticism (1920)
• The Second-Order Mind (1920)
• Homage to John Dryden (1924)
• Shakespeare and the Stoicism of Seneca (1928)
• For Lancelot Andrewes (1928)
• Dante (1929)
• Selected Essays, 1917?1932 (1932)
• The Use of Poetry and the Use of Criticism (1933)
• After Strange Gods (1934)
• Elizabethan Essays (1934)
• Essays Ancient and Modern (1936)
• The Idea of a Christian Society (1940)
• Notes Towards the Definition of Culture (1948)
• Poetry and Drama (1951)
• The Three Voices of Poetry (1954)
• On Poetry and Poets (1957)

Thomas Stearns Eliot - Citate:

NINA BERBEROVA

Nina Berberova
Date personale
Născută	26 iulie/8 august 1901[2]  Sankt Petersburg, Imperiul Rus[3]
Decedată	26 septembrie 1993 (92 de ani)[2][4][5][6]  Philadelphia, Pennsylvania, SUA
Cauza decesului	cădere[*]
Cetățenie	Imperiul Rus (–14 septembrie 1917)  Franța  Statele Unite ale Americii  Rusia[7]
Ocupație	scriitoare poetă critic[*] publicistă prozatoare[*]
Activitate
Limbi	limba rusă[1]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Nina Nikolaevna Berberova (în rusă Нина Николаевна Берберова) (n. 26 iulie 1901, d. 26 septembrie 1993) a fost o scriitoare franceză de origine rusă.

În 1925 a emigrat în Franța și de aici, în 1950, în Statele Unite. A fost profesoară de literatură rusă la Universitatea din Philadelphia, publicând în paralel articole de critică și istorie literară, povestiri, biografii. Consacrarea ei literară a început în anul 1985, când Editura Actes Sud a publicat în traducere primul ei roman, L'Accompagnatrice, care a avut un răsunător succes. I-au urmat Le Laquais et la putain (1986), Tchaikovski (1987), Le Roseau révolté (1988), La Résurrection de Mozart (1989), Le Mal noir (1989), Borodine (1989), L’Affaire Kravtchenko (1990), Les Francs-Maçons russes du XXe siècle (1990). A murit în 1993 la Philadelphia.

BIBLIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Romane

• Acompaniatoarea (1985)
• Lacheul și curva (1986)
• Astasev la Paris (1988)
• Trestia revoltata (1988)
• Învierea lui Mozart (1989)
• Raul negru (1989)
• Romanul de capa și lacrimi (1990)
• În memoria lui Schliemann (1991)
• Roquenval (1991)
• Cronicile din Billancourt (1992)
• Unde nu se pune problema dragostei (1993)
• Suverana (1993)
• Doamnele din Sankt-Petersburg (1993)
• Zoya Andreevna (1993)
• Cartea fericirii (1993)

Diverse

• Ceaikovski (1987)
• Istoria Boudberg Baroneasa (1988)
• Sublinierea îmi aparține (1989)
• Borodin (1989)
• Caz Kravchenko (1990)
• Francmasoni rusi ai secolului XX (1990)
• Alexandru Blok și epoca sa (1991)
• Povestiri din exil (în 1991)
• Lui Nabokov și Lolita (1993)

Nina Berberova - Citate: