PERIOADA ROMANTICĂ
ANTHONY PHILIP HEINRICH 1781 - 1861
Anthony Philip Heinrich | |
|---|---|
 | |
| Născut | 11 februarie 1781 |
| A murit | 3 mai 1861 (80 de ani) |
| Naţionalitate | american |
| Ocupaţie | Compozitor |
| Ani activi | 1817-1858 |
Anthony Philip Heinrich (11 martie 1781 – 3 mai 1861) a fost primul compozitor american „cu normă întreagă” și cel mai proeminent înainte de Războiul Civil American . [ 1 ] Nu a început să compună decât la vârsta de 36 de ani, după ce și-a pierdut averea din afaceri în Războaiele Napoleoniene . În cea mai mare parte a carierei sale a fost cunoscut sub numele de „Părintele Heinrich”, o figură emerită a micii comunități de muzică clasică din America. A prezidat ședința de fondare a Societății Filarmonice din New York în 1842. [ 2 ]
Viaţă
[ editare ]
Născut în Schönbüchel (acum Krásný Buk, parte a Krásná Lípa ), Boemia , Heinrich a fost încredințat unui unchi bogat, al cărui imperiu comercial înfloritor l-a moștenit în 1800. În 1810, a rămas blocat în Boston din cauza pierderii întregii averi în războaiele napoleoniene și a crizei economice care a urmat. Fără un ban, a decis să-și urmeze vocația de multă vreme și să devină violonist și dirijor profesionist.
O experiență formatoare pentru el a fost o călătorie de 700 de mile, pe jos și cu barca, în sălbăticia Pennsylvaniei și apoi de-a lungul râului Ohio în Kentucky . Priveliștile și sunetele noii frontiere americane au inspirat unele dintre cele mai originale, dacă nu chiar ciudate, muzică program a secolului al XIX-lea. [ necesită citare ] Stabilindu-se într-o cabană din bușteni lângă Bardstown, Kentucky (1818), [ 3 ] a început să producă o operă diferită de orice se scrisese în Europa la acea vreme. [ necesită citare ] Printre lucrările sale se numără: Zorii muzicii în Kentucky sau Plăcerile armoniei în singurătățile naturii (Philadelphia, 1820); Columbiada sau Migrația porumbeilor migratori sălbatici americani (1858); [ 4 ] Lupta ornitologică a regilor sau Condorul Anzilor și vulturul Cordilierilor (1836); [ 5 ] Menestrelsia naturii în sălbăticia Americii de Nord ; Cântecul spiritelor pădurii sălbatice (cca. 1842); Tratatul dintre William Penn și indienii (1834; un concerto grosso rar din secolul al XIX-lea ).
La scurt timp după sosirea sa în Kentucky, în 1817, a dirijat o interpretare a Simfoniei I de Beethoven — fiind doar a doua oară când o simfonie de Beethoven fusese interpretată în Statele Unite. [ 6 ] A fost identificat drept „Beethoven al Americii” de către un critic (1822). [ 7 ]
Din punct de vedere stilistic, muzica lui Heinrich are mai multe în comun cu alte muzici americane timpurii decât cu modelele contemporanilor săi europeni. El a evitat dezvoltarea, preferând formele episodice, în special tema cu variațiuni , pe care a folosit-o cu un efect expresiv impresionant. Ocazional, a scris pasaje de un cromatism surprinzător, chiar discordant , de obicei în încercarea de a exprima o idee extra-muzicală. Adesea, muzica sa are o calitate improvizatorie (o mare parte din muzica sa poate fi improvizație notată, având în vedere cantitatea sa copioasă). Îngăduințele sale generoase pentru interpretarea interpreților sunt, probabil, începutul indeterminației în muzica americană. [ 8 ]
Heinrich a avut succes în turneele sale europene, întreprinse din cauza lipsei de orchestre competente în Statele Unite în perioada de dinaintea Războiului Civil American. Cu toate acestea, a murit neglijat, în 1861, în New York City , în sărăcia de care fugise.
Ocazional, muzica lui Heinrich este reînviată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu