30 DECEMBRIE 2017
RELIGIE ORTODOXĂ 30 Decembrie
Sf
Mc Anisia, fecioara; Sf Cuv Teodora; Sf Cuv Leon
În această lună, în ziua a treizecea,
pomenirea Sfintei Muceniţe Anisia cea din Tesalonic.
Sfânta
Muceniţă Anisia era din Tesalonic şi a trăit pe vremea împăratului Maximian. A
avut părinţi binecredincioşi şi cu multă avere. După moartea lor, sfânta ducea
viaţă singuratică şi bineplăcea lui Dumnezeu prin viaţa şi faptele ei. Odată,
pe când se ducea la biserică, după cum îi era obiceiul, a întâlnit pe drum un
ostaş care se închina la idoli, care a apucat-o de mână târând-o spre altarele
idoleşti. Sfânta se împotrivea, iar el o silea şi mai mult să jertfească
demonilor. Când sfânta a mărturisit că e creştină, ostaşul s-a umplut de mânie,
mai ales că sfânta îl scuipase în obraz; a scos sabia şi i-a înfipt-o în
coastă. Şi aşa a primit de-a pururea pomenita muceniţă fericitul sfârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teodora
cea din Cezareea.
Cuvioasa
Teodora a schimnicit în Mănăstirea Sfintei Ana, ce se cheamă Reghidion. A trăit
pe vremea împăratului Leon, tatăl lui Constantin Copronim. Era de neam
strălucit şi cinstit. Pe tatăl ei îl chema Teofil, cu dregătoria patrician, iar
pe mama ei Teodora. Mama ei, vreme de mulţi ani, şi-a plâns sterpăciunea şi
ruga pe Dumnezeu şi pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu să-i dăruiască un
copil. Şi a primit har din cer. Iar harul l-a primit prin mijlocirea Sfintei şi
dreptei Ana, maica Născătoarei de Dumnezeu. După ce s-a născut copila şi s-a
făcut mai mare, a fost dusă în biserica Sfintei Ana şi primită în mănăstire ca
un dar dumnezeiesc. Stareţa mănăstirii a crescut-o în frică de Dumnezeu şi a
învăţat-o Sfintele Scripturi. Şi vieţuia bine, cinstita copilă. Dar vicleanul
demon n-a suferit să fie călcat în picioare de o copilă. A îndemnat pe Leon
împăratul, luptătorul împotriva lui Dumnezeu, să o dea de soţie fiului sau
Hristofor, pe care-l făcuse cezar. A smuls-o deci cu sila şi cu tiranie din
mănăstire şi a silit-o să vină la Constantinopol, s-a făcut nunta şi i s-a
gătit camera de nuntă. Acesta a fost gândul lui Leon. Dar Dumnezeu, Ca
altădată, a spăimântat pe egipteanul ce se pornise ca un turbat asupra Sarei,
Dumnezeu, Care a făcut să fie biruit Tiridat de fecioara Ripsimia, Dumnezeu a
păzit-o nepângărită şi pe aceasta de legătura cu logodnicul. Pe neaşteptate
sciţii au pornit cu război împotriva imperiului în partea de apus a împărăţiei
şi în grabă a fost trimis mirele să se împotrivească barbarilor. Mirele a căzut
în cea dintâi bătălie. Când curata mieluşea Teodora a aflat, a luat, fără să
ştie cineva, din palat, aur, argint, mărgăritare, haine scumpe, s-a suit într-o
corabie şi s-a întors la mănăstire, bucurându-se şi mulţumind lui Dumnezeu.
Când s-a aflat de fuga ei, al doilea fiu al celui cu numele de fiară, adică al
lui Leon, s-a dus la mănăstire, dar a găsit-o tunsă călugăriţă şi îmbrăcată în
haine zdrenţuite. Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu a lăsat-o în pace. Şi aşa
a aflat Cuvioasa Teodora tihna şi slobozenie deplină.
Atât de
mult îşi chinuia trupul că i se vedeau prin piele încheieturile oaselor. Hrana
ei era o bucată mică de pâine, la două sau trei zile şi altceva nimic. Avea o
singură haină, şi aceasta de păr. Patul ei era acoperit pe deasupra cu o cergă
de păr, iar pe dedesubt aşternute pietre; şi aşa dormea. De multe ori priveghea
nopţi întregi. Şi nu s-a mulţumit numai cu aceste nevoinţe schimniceşti, ci
şi-a legat trupul cu lanţuri de fier. Atât de mult i-au măcinat lanţurile
mădularele, încât era plină de răni. Şi aşa strălucind vreme de foarte mulţi
ani cu fel de fel de virtuţi, s-a mutat la viaţa cea fericită.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Leon,
arhimandritul, care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne
şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ISTORIE
PE ZILE 30 Decembrie
Evenimente
·
1066: Masacrul din Grenada. O multime de musulmani iau cu asalt palatul
regal din Granada (Spania), il crucifica pe vizirul evreu Joseph ibn Nagrela
si masacreaza cea mai mare parte a populatiei israelite a orasului. Au
disparut intr-o singura zi 1500 de familii evreiesti, reprezentand in jur de
4000 de persoane. In scurt timp comunitatea evreiasca s-a refacut, dar a fost
din nou atacata in 1090 de Almoravizii condusi de Iusssef Ibn Tachfin. Aceasta
data este considerata de unii istorici ca fiind sfarsitul epocii de aur a
culturii evreiesti din peninsula Iberica.
·
1460: În timpul Războiului
celor Două Roze, în Anglia, Casa de York pierde în
fața Casei de Lancaster în Bătălia de la
Wakefield. Războiul celor Două Roze (1455–1485) este numele sub care mai este cunoscut
războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii
Casei de Lancaster și cei ai Casei de York. Amândouă casele regale erau ramuri
ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al
III-lea. Numele generic de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în
perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-și originea în
formele și culorile blazoanelor celor două case regale: Roza roșie de Lancaster
(War of Roses Red.png), și Roza albă de York (Yorkshire rose.svg). Războiul a
fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale.
Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării, în
timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și
de est. Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul
nobilimii, a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii
aristocrației, ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a
dinastiei Tudor.
·
1916: La Budapesta este
încoronat ultimul rege al Ungariei, Carol al IV-lea, succesor al
impăratului Franz Josef I, decedat la 21 noiembrie 1916, la vârsta de 86
de ani. Născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria –
din dinastia Habsburg – Lorena a fost ultimul împărat al Austriei
(1916 – 1918) și totodată ultimul rege al Ungariei (sub numele de Carol
al IV-lea), ultimul rege al Boemiei (sub numele de Carol al III-lea)
etc.
·
1922: S-a infiintat Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice
(URSS). Statul bolşevic – reunind Rusia, Ucraina, Bielorusia şi
Transcaucazia – a primit numele oficial de Uniunea Republicilor Socialiste
Sovietice. In 1991 URSS se va dezmembra si va disparea in istorie. Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste (abreviat URSS) (СССР), (SSSR),
cunoscută și ca Uniunea Sovietică, a fost un stat întins pe o mare parte din
Nordul Eurasiei, și care a existat din 1922 până în 1991. Formarea sa a fost
punctul culminant al Revoluției ruse din 1917, cea care l-a îndepărtat pe țarul
Nicolae al II-lea.
·
1923: A avut loc premiera filmului „Ţigăncuşa de la iatac”, prima
co-producţie din istoria filmului românesc (cu Germania) şi prima realizare
notabilă în domeniul filmului de ficţiune.
·
1927: Se deschide prima linie de metrou din Asia, la Tokio,
in Japonia.
·
1933: În România, se instituie printr-o ordonanţă ministerială starea de
asediu în localităţile principale, precum şi cenzura presei şi a tuturor
publicaţiilor din întreaga ţară.
·
1944: Regele George al II-lea al Greciei a abdicat, lasand
vacant tronul. George al II-lea al Greciei (n. 19 iulie 1890, Tatoi — d. 1
aprilie 1947, Atena) a fost fiul cel mai mare al Regelui Constantin I al
Greciei și al prințesei Sofia de Prusia, fiind suveranul elenilor între anii
1922 – 1924, precum și între 1935 – 1947.
·
1947: Regele Mihai I este forțat
să abdice și să renunțe la conducerea statului. Este
proclamată Republica Populară
Română (RPR). Abdicarea tânărului Rege Mihai I la finele anului 1947 era un
eveniment previzibil pentru mulţi contemporani ai epocii. În fond, el era
ultimul lider care reprezenta regimul de dinainte de al Doilea Război Mondial
în întreaga Europă Centrală şi de Est. În noiembrie 1947, Mihai a
călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care
a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie.
Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al
lui Winston Churchill", care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai
presus de orice, un rege trebuie să fie curajos".
„Monarhia, o piedică"
Ceea ce a urmat se cunoaşte! După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. În şedinţa extraordinară din 30 decembrie 1947 a Cabinetului, Petru Groza a declarat: „ ... monarhia era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru şi că (...) poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. (...) Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras". La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit să părăsească ţara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg.
Abdicarea mit şi realitate
Există însă relatări contrare asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi ameninţat cu un pistol şi cu şantajul că urma să execute 1.000 de deţinuţi studenţi dacă nu abdică. Revista „Time" scria că guvernul comunist ar fi ameninţat cu arestări a mii de oameni şi că apoi va scufunda ţara în sânge dacă Mihai nu abdică. Arhivele Securităţii Române menţionează că abdicarea regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui şantaj, negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din ţară însoţit de bunurile solicitate şi de o parte din suita regală.
Varianta ruşilor
Lucrurile devin mai încâlcite dacă amintim declaraţia făcută de Pavel Sudoplatov, fostul şef al spionajului NKVD, în cartea autobiografică Misiuni Speciale. Memoriile unui martor nedorit: un şef sovietic de spioni, potrivit căreia ministrul adjunct de Externe sovietic Andrei Vâşinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. La această acuzaţie, regele a spus că nu a fost niciodată în Mexic, însă tatăl său Regele Carol al II-lea, da.
Nu se ştie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declaraţiile variază, de la un tren plin cu valori până la patru automobile, 3.000 de dolari şi o decoraţie, şi de la bunuri în valoare de 500.000 de franci elveţieni până la 42 de tablouri, în funcţie de cei care le emit. Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora Regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din ţară, relatările despre viaţa sa din exil dovedesc că acesta a trebuit să-şi câştige existenţa prin propria-i muncă şi nu a dus un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.
„Monarhia, o piedică"
Ceea ce a urmat se cunoaşte! După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. În şedinţa extraordinară din 30 decembrie 1947 a Cabinetului, Petru Groza a declarat: „ ... monarhia era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru şi că (...) poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. (...) Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras". La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit să părăsească ţara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg.
Abdicarea mit şi realitate
Există însă relatări contrare asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi ameninţat cu un pistol şi cu şantajul că urma să execute 1.000 de deţinuţi studenţi dacă nu abdică. Revista „Time" scria că guvernul comunist ar fi ameninţat cu arestări a mii de oameni şi că apoi va scufunda ţara în sânge dacă Mihai nu abdică. Arhivele Securităţii Române menţionează că abdicarea regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui şantaj, negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din ţară însoţit de bunurile solicitate şi de o parte din suita regală.
Varianta ruşilor
Lucrurile devin mai încâlcite dacă amintim declaraţia făcută de Pavel Sudoplatov, fostul şef al spionajului NKVD, în cartea autobiografică Misiuni Speciale. Memoriile unui martor nedorit: un şef sovietic de spioni, potrivit căreia ministrul adjunct de Externe sovietic Andrei Vâşinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. La această acuzaţie, regele a spus că nu a fost niciodată în Mexic, însă tatăl său Regele Carol al II-lea, da.
Nu se ştie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declaraţiile variază, de la un tren plin cu valori până la patru automobile, 3.000 de dolari şi o decoraţie, şi de la bunuri în valoare de 500.000 de franci elveţieni până la 42 de tablouri, în funcţie de cei care le emit. Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora Regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din ţară, relatările despre viaţa sa din exil dovedesc că acesta a trebuit să-şi câştige existenţa prin propria-i muncă şi nu a dus un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.
·
1957: Avea loc, la Bucureşti, premiera filmului „Erupţia”, filmul de
debut al marelui regizor Liviu Ciulei (1923 – 2011); în distribuţie: Lucia
Mara, Jean Bart, Dorin Dron, Benedict Dabija ş. a.
·
1965: Ferdinand Marcos a devenit al 10-lea presedinte al
statului Filipine. Ferdinand Emmanuel Edralin Marcos, Sr.
(September 11, 1917 – September 28, 1989) was a Filipino politician who served
as President of the Philippines from 1965 to 1986. He ruled under martial law
from 1972 until 1981. A condus statul filipinez intre 30 decembrie 1965 – 25
februarie 1986.
·
1976: Se constituie
societatea româno-franceză Oltcit. Oltcit a fost o marcă de automobile produse în România,
în perioada 1981. La începutul anilor ’70, conducerea comunistă a României
decide să accelereze planul de industrializare rapidă a ţării, motiv pentru
care se doreşte deschiderea unei a doua fabrici de autoturisme, la Craiova.
Aventura avea să ducă la naşterea singurei maşini franţuzeşti produse exclusiv
în afara Franţei, rămasă în istoria noastră sub numele de Oltcit
·
1987: Robert Mugabe ales președinte în Zimbabwe. Robert Mugabe
(n. 21 februarie 1924, în Masvingo), este președintele Republicii Zimbabwe din
1987. Între anii 1980 – 1987, Mugabe a fost prim-ministru. Încetul cu încetul,
Mugabe a instituit o dictatură brutală. Situația economică a statului este
deplorabilă, inflația ajungând în 2008 la 2,2 milioane de procente. Populația
suferă de foame, Mugabe răspunzând cererilor maselor cu măsuri brutale, care
sunt condamnate de ONU și de organizațiile care militează pentru drepturile
omului.
·
1989 - Se constituie, la Bucureşti, organizaţia
neguvernamentală Grupul pentru Dialog Social, "o instanţă de reflecţie
critică" asupra problemelor societăţii civile române
·
1991: In Raportul Comisiei
ONU pentru drepturile omului, comisie întrunită la Geneva în cea de-a 43-a
sesiune, s-a apreciat că în 1991 situaţia din România s-a ameliorat, mai ales
in ceea ce priveşte legislaţia, însă nu acelaşi lucru s-a precizat despre
relaţia dintre români si maghiari, caracterizată ca destul de tensionata.
·
1997: Premierul Victor
Ciorbea a anunţat că a acceptat demisia ministrului Transporturilor, Traian
Băsescu, survenită ca urmare a declaraţiilor critice pe care acesta le-a
formulat la adresa Executivului. Demisia lui Băsescu a dus la căderea
Cabinetului.
·
2008: Preşedintele rus Dmitri Medvedev, a semnat documentele
privitoare la reforma constituţională, prin care mandatul prezidenţial a fost
prelungit de la patru la şase ani, incepand cu anul 2012.
Nașteri
·
39: S-a nascut la Roma
imparatul roman Titus, fiul imparatului Vespasian; (d. 13 septembrie 81). Titus
Flavius Vespasianus ( m. 13 septembrie 81) a fost împărat în
perioada 79-81. A fost proclamat Caesar in
anul 69, devenind din anul 71, în calitate de prefect al pretoriului,
coregent al imperiului. S-a remarcat în războiul din Iudeea,
reusind sa cucereasca în august 70, după un îndelungat asediu,
Ierusalimul,centrul răscoalei antiromane a iudeilor. In timpul domniei sale
s-au construit la Roma Flavium amphiteatrum, cel mai mare
amfiteatru roman, cu o capacitate de cca. 50.000 de locuri, inaugurat în anul
80, cunoscut din evul mediu sub denumirea de Colloseum, termele și arcul
lui Titus. Tot in timpul domniei sale, o puternică erupție a vulcanului
Vezuviu a acoperit cu un strat de lavă și cenușă trei orașe
din Campania –Pompei, Herculaneum și Stabiae (august 79) –calamitate în care și
-au găsit moartea cca. 15.000 de oameni. A fost urmat la tron fratele său,
Domițian, pe care Titus l-a desemnat la 23 iunie 81 caesar și
succesor.
·
1371: S-a nascut cneazul
Vasili Dmitrievici Donskoi (d. 27 februarie 1425). A fost Mare
Cneaz al Moscovei începând din 1389. Era fiul cneazului Dmitri
Ivanovici Donskoi, învingătorul tătarilor în bătălia de pe câmpia Kulikovo, iar
mama lui era Marea Cneaghină Eudoxia. În 1386 a căzut ostatic la
tătari, dar a reușit să fugă din captivitate și s-a refugiat în „Marea
Valahie, la Petru Voievod” (Cronica rusească) (în Moldova, la
voievodul Petru Musat). Tătarii au cerut moldovenilor sa le fie predat, dar
voievodul roman a refuzat. Trei ani mai târziu, Vasili
Dmitrievici Donskoi l-a urmat la domnie pe tatăl său, Dmitri Donskoi. Vasili I
a continuat procesul de unificare a ținuturilor rusești: în 1392, el a anexat
cnezatele Nijni Novgorod și Murom, iar în 1397- 1398 – Kaluga,
Vologda, Veliki Ustyug și pământurile poporului Komi. În timpul domniei sale,
domeniile feudale s-au mărit. Odată cu creșterea autorității princiare de la
Moscova, puterile feudale și judiciare au fost parțial diminuate și transferate
lui Vasili. Pentru a preveni ca Rusia să fie atacată de tatarii din Hoarda de
Aur, Vasili I a încheiat o alianță cu Marele Ducat al
Lituaniei, căsătorindu-se in 1392 cu Sofia de Lituania, singura
fiică a regelui Vitautas cel Mare. Aceasta alianță s-a dovedit a fi una
fragilă, din moment ce Vitautas a atacat și a cucerit mai târziu Viazma si
Smolensk.
·
1673: S-a nascut sultanul otoman Ahmed al
III-lea; (d. 01.07.1736). A condus Imperiul Otoman între anii 1703 – 1730.
În timpul său, armata turca a învins in 1711 la Stanilesti, pe
Prut, armatele reunite ale tarului rus Petru I si ale domnului moldovean
Dimitrie Cantemir. A pierdut razboiul cu Austria, fiind silit sa incheie pacea de la
Passarowitz (1718), in urma careia a cedat Austriei Banatul si Oltenia;
(Oltenia a ramas sub ocupatie austriaca pana in 1739, cand a revenit din nou
Tarii Romanesti. Sultanul Ahmed al III-lea a ordonat de asemenea mazilirea
si uciderea domnitorului Constantin Brancoveanu, care a fost obligat
să privească întâi decapitarea sfetnicului său de încredere Ianache
Vacarescu si a tuturor fiilor săi. Sultanul Ahmed al III-lea a fost
detronat de ieniceri in 1730 si a murit in inchisoare, sase ani mai
tarziu.
·
1819 - S-a născut Theodor Fontane, prozator şi poet german,
unul dintre întemeietorii romanului realist german (« Effi Briest »,”Adultera
») (m.20.09.1898).
·
1860 - S-a născut Giovani Ioan Dimitrescu, tenor
(m.03.03.1913).
·
1863: S-a născut Ion Gorun (pseudonimul lui Alexandru I. Hodoş), prozator
de factură sămănătoristă, poet şi traducător (a tradus din Kant, Goethe,
Strindberg, Dumas, Karl May); frate cu Enea şi Nerva Hodoş; (m. 1928).
·
1865: S-a născut scriitorul englez Rudyard Kipling, laureat al premiului
Nobel pentru literatură in 1907; (“Cărţile junglei”); (m. 18 ianuarie 1936). Joseph Rudyard Kipling (n. 30 decembrie 1865, Bombay, India –
d. 18 ianuarie 1936), a fost un poet și prozator britanic, laureat al Premiului
Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru
copii „Cartea Junglei” (1894), romanul indian de spionaj „Kim” (1901), poemele
„Gunga Din” (1892) și „If— ” (1895), numeroase schițe și nuvele. În 1934 i s-a
acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În
timpul vieții a fost considerat un remarcabil poet și i s-a oferit un titlu
nobiliar și postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling. Motivația
Juriului Nobel „…pentru
puterea de observație, originalitatea imaginației, virilitatea ideilor și
remarcabilul talent narativ care caracterizează creația acestui autor de
reputație mondială”
·
1883: S–a născut Ionel Băjescu–Oardă, compozitor, scriitor, actor în
trupele lirico–dramatice din diferite oraşe ale ţării; a imprimat discuri de
muzică uşoară şi cuplete la diferite case de discuri (m.10.09.1979).
·
1902: S-a născut Vasile Mârza, medic şi biolog; cercetări în domeniile
histochimiei şi histofiziologiei; a fost unul dintre promotorii studiilor de
histobiologie din România; membru titular al Academiei Române din 1948; (m.
1995).
·
1904: S-a născut istoricul Vasile Maciu, specialist în istoria modernă a
României; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1981).
·
1905: S-a născut inginerul chimist Şerban Solacolu; i se datorează
cercetări de pionierat în chimia fizică a silicaţilor tehnici; membru
corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1980).
·
1928 - S-a născut Bo Diddley (Elias Bates McDaniel),
chitarist, vocalist şi compozitor american.
·
1931 - S-a născut Skeeter Davis (Mary Frances, Penick),
cântăreaţă americană de country.
·
1937 - S-a născut John Hartford, violonist şi compozitor
american.
·
1939: S-a născut actorul Mircea Andreescu, actor la Teatrul „Sică
Alexandrescu” din Braşov, cunoscut mai ales pentru filmul ” A fost sau n-a
fost” din 2006.
·
1939: S-a născut jucătoarea română de tenis de masă Maria
Alexandru.
·
1940: S-a născut Maria Vodă Căpuşan, teoretician şi critic literar,
teatrolog
·
1940 - S-a născut Kenny Pentifallo, baterist american
(Southside Johnny & The Asbury Jukes).
·
1942: S-a nascut Vladimir Bukovski, scriitor şi disident rus,
stabilit în prezent în Marea Britanie; închis în repetate rânduri în spitale de
psihiatrie şi în lagărele comuniste, a atras atenţia opiniei publice
occidentale în anul 1976 când, în urma unui troc politic, este schimbat pentru
un alt deţinut politic, Luis Corvalan, lider al Partidului Comunist din Chile („Judecată la Moscova”, „Reuşeşti sau mori”).
·
1943 - S-a născut Michael Nesmith, chitarist, vocalist şi
compozitor american (The Monkees).
·
1945 - S-a născut Davy Jones, vocalist american (The
Monkees).
·
1946 - S-a născut Patti Smith, cântăreaţă şi compozitoare
americană.
·
1947 - S-a născut Jeff Lynne, vocalist, chitarist şi
compozitor britanic (Move, Electric Light Orchestra, Travelling Wilburys).
·
1949 - S-a născut Geoff Peacey, clăpar şi chitarist britanic
(Boston Show Band, Lake).
·
1949 - S–a născut William Forsythe, coregraf american, care
a dezvoltat o tehnică nouă a baletului.
·
1950 - S-a născut Dave Stewart, pianist şi compozitor
britanic.
·
1959 - S-a născut Tracey Ullman, cântăreaţă şi actriţă
britanică.
·
1962: S-a născut pictorul Dacian Andoni, doctor în arte vizuale şi
conferenţiar la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Arte
Plastice.
·
1962: S-a nascut Alessandra Mussolini, politiciana italiana
de extrema dreapta, nepoata dictatorului fascist Benito Mussolini. Alessandra
Mussolini (n. 30 decembrie 1962, Roma, Italia), politiciană italiană
neofascistă, membră a Parlamentului European. Este fiica Annei Maria Scicolone
și a lui Romano Mussolini , al treilea fiu al liderului fascist interbelic al
Italiei, Benito Mussolini Una din mătușile sale este actrița italiană Sophia
Loren.
·
1981: S-a născut la Alba
Iulia, compozitorul român de
muzică uşoară Marius Moga.
Decese
·
274: A decedat papa Felix I A fost al 26-lea papa
al Bisericii Romei de la 5 ianuarie 269 si pana la moartea sa.
A fost martirizat in timpul imparatului Aurelian, care a ridicat
cultul zeului soare, sol invictus, la rangul de religie a
întregului imperiu și înmormântat la a doua milă pe Via Aurelia, într-o
bazilică construită prin grija lui (“Hic fecit basilicam in Via Aurelia, ubi
sepultus est”).
·
1691: A murit Robert Boyle, fizician şi chimist britanic;
este autor al legii care îi poartă numele, “legea Boyle”, potrivit căreia
volumul unui gaz variază invers proporţional cu presiunea; (n.25.01.1627).
·
1894: A murit poetul Ion Păun Pincio (numele la naştere: Ion Păun); după
o călătorie în Italia, şi-a adăugat la numele său numele grădinii publice din
Roma, Pincio; membru post-mortem al Academiei Române din 1948 (n. 1868). NOTĂ:
Dicţionarul scriitorilor români M-Q (2001) dă ca dată a morţii 31 decembrie
1894.
·
1896: José Rizal, erou național filipinez (n. 1861). Dr. José P. Rizal, pe numele său complet José Protasio Rizal
Mercado y Alonso Realonda, (19 iunie, 1861 – 30 decembrie, 1896) scriitor
naționalist filipinez si militant pentru cauza patriotică, a pregătit si
susutinut revoluția anticolonialistă din tara sa, care s-a desfasurat intre
anii 1896- 1898, fiind considerat eroul național al Filipinelor. Romanele „Noli me tangere” „El filibusterismo” , poemul
„Últimos adiós” ( Cel din urmă rămas bun), José Rizal il
aseaza pe José Rizal printre cei mai de seamă scriitori filipinezi.
·
1916 - A fost asasinat Grigori Efimovici Rasputin,
aventurier rus, rămas în istorie prin influenţa ocultă pe care a exercitat–o
asupra familiei imperiale ruse (n.1872).
·
1944: A murit scriitorul francez Romain Rolland; premiul
Nobel pentru literatură pe 1915 (“Jean-Christophe”,
“Danton”); (n. 29 ianuarie 1866). Romain Rolland (n. 29 ianuarie
1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay), scriitor francez,
laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915. Motivația Juriului
Nobel: „ca un omagiu adus înaltului
idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris
diferite tipuri umane”
·
1950: A murit (în închisoarea de la Sighet) Mihail Manoilescu, inginer,
economist şi om politic; unul dintre întemeietorii neoliberalismului în
România; ministru în mai multe rânduri; ca ministru de externe
(iulie-septembrie 1940), a acceptat semnarea Dictatului de la Viena (din 30
august 1940); arestat de autorităţile comuniste între anii 1944 şi 1945 şi din
1948; (n. 1891).
·
1954: A murit Arhiducele Eugen de Austria (n. 1863). Arhiducele Eugen Ferdinand Pius Bernhard Felix Maria de
Austria-Teschen, (n. 21 mai 1863; d. 30 decembrie 1954) Arhiduce de Austria și
Prinț al Ungariei și Boemiei. A fost ultimul Mare Maestru al Cavalerilor
Teutoni din dinastia de Habsburg.
·
1986 - A murit poetul Ion Bănuţă (n.07.11.1914).
·
2006, fostul
preşedinte irakian Saddam Hussein, condamnat la moarte pentru execuţia a 148 de
şiiţi din Dujail în anii '80, a fost executat la Bagdad prin spânzurare.
·
2010: A murit Bobby Farrell, cântăreț de muzică pop, dansator
în trupa Boney M (n. 1949). Roberto „Bobby“ Alfonso
Farrell (n. 6 octombrie 1949, Aruba; d. 30 decembrie 2010, Sankt Petersburg), a
fost un dansator și cântăreț de muzică pop olandez, cunoscut mai mult ca membru
al formației muzicale de succes a anilor 1970, Boney M.[2] În coregrafia lui ca
dansator prezintă pe scenă și pe micul ecran numere extravagante. Din 1992 se
va prezenta cu o formația sa proprie Boney-M, devenind un concurent al lui
Farian. Între anii 1981 – 1994, Farell este căsătorit cu un fotomodel iugoslav
și a locuit în ultimii ani în Amstelveen. La data de 30 decembrie 2010 a fost
găsit mort într-un hotel din Sankt Petersburg. Medicii au stabilit diagnosticul
de insuficiență cardiacă.
·
2010 - A încetat din viaţă actorul suedez Per Oscarsson, a
primit premiul de interpretare la Festivalul de la Cannnes în 1966 pentru rolul
din filmul "Hunger", a jucat rolul lui Holger Palmgren în cea
de-a treia parte a trilogiei "Millennium" (n. 28 ianuarie 1927)
·
2012: A murit Rita Levi-Montalcini, neurolog italian,
laureată a Premiului Nobel pentru Medicină (n. 1909). Rita Levi-Montalcini, (n.
22 aprilie 1909), om de știință italian care împreună cu Stanley Cohen, a fost
laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1986 pentru
descoperirea factorilor de creștere (în cazul ei factorul de creștere al
nervului – în engleză nerve growth factor, abreviat NGF)
·
2014: A murit Luise Rainer, actriță de film de origine
germană (n. 1910). Luise Rainer (n. 12 ianuarie 1910, Düsseldorf, Germania
– 30 decembrie 2014,Bejing,china), actriță de film de origine germană, dublă
laureată a premiului Oscar.
Sărbători
·
Sf Mc Anisia, fecioara; Sf Cuv Teodora; Sf Cuv Leon (Calendar Creștin
ortodox)
·
Sf. Ilaria, martir (calendar romano-catolic)
·
Sf. Anisia,
martiră († secolul al IV-lea); Sf. Zotic Orfanotroful, preot († secolul al IV-lea) (calendar BRU)
·
Ziua Napului
ARTE 30 Decembrie
INVITAȚIE LA BALET 30 Decembrie
În coregrafia lui William Forsythe, coregraf american, care a
dezvoltat o tehnică nouă a baletului
MUZICĂ
30 Decembrie
Alessandro Piccinini, compozitor italian
Alessandro Piccinini Works for Lute: https://youtu.be/TDsZ2ub4E74?list=PL6s40LdxxRVvElswxGv-RQL8G0kLEefKi.
Josef Bohuslav Foerster, compozitor ceh
Josef Bohuslav Foerster - Concerto for Cello and
Orchestra, Op. 143: https://youtu.be/Okzr0M4Whx0?list=PLVLDrmYl4btYg4U5jITmqbBm6RLskSou-.
Ionel Băjescu–Oardă,
compozitor
DORIN TEODORESCU-Tenor- Teatrul de
Opereta Bucuresti,Romania/
"Trubadurul"-Romanța / Muzica si text:Ionel Băjescu-Oardă: https://youtu.be/iSAkNLiBlRU.
"Trubadurul"-Romanța / Muzica si text:Ionel Băjescu-Oardă: https://youtu.be/iSAkNLiBlRU.
Bo Diddley (Elias Bates
McDaniel), chitarist, vocalist şi compozitor american
Skeeter Davis (Mary Frances, Penick),
cântăreaţă americană de country
John Hartford, violonist
şi compozitor american
Kenny Pentifallo, baterist
american (Southside Johnny & The Asbury Jukes)
Michael Nesmith,
chitarist, vocalist şi compozitor american (The Monkees)
Davy Jones, vocalist
american (The Monkees)
Patti Smith, cântăreaţă şi
compozitoare americană
Patti Smith Greatest Hits [Full Album] || Patti
Smith's 25 Biggest Songs: https://youtu.be/a69p54uWfyw.
Jeff Lynne, vocalist,
chitarist şi compozitor britanic (Move, Electric Light Orchestra, Travelling
Wilburys)
Geoff Peacey, clăpar şi
chitarist britanic (Boston Show Band, Lake)
Dave Stewart, pianist şi
compozitor britanic
dave stewart & the spiritual cowboys: https://youtu.be/QBCQtAv2E70?list=PLWxd3mgx8Px3tcptEP6Sa8zv8zrHgbQ0-.
Tracey Ullman, cântăreaţă
şi actriţă britanică
Marius Moga
Marius Moga – 200 videoclipuri: https://youtu.be/GbTGsH7dDAI?list=PLqXqZMMZy39ophpwl4gmubRiLxRAazGmv.
Roberto
"Bobby" Alfonso Farrell
ÎNREGISTRĂRI NOI:
New Year's Concert - Classical Music
The Best of Piano
POEZIE
30 Decembrie
Ion Gorun, prozator, poet şi traducător
Biografie
GORUN Ion (pseudonimul lui Alexandru I. Hodos). se
naste la 30 dec. . comuna Rosia, judetul Sibiu - moare in 30 mart. .
Prozator, poet si traducator.
Fiul lui Iosif Hodos si al Anei (n. Balint). Frate cu Enea Hodos si cu bibliograful Nerva Hodos; nepot al lui Al. Papiullarian.
Casatorit cu Constanta Hodos. Liceul la Brasov si Sibiu; bacalaureatul la Bucuresti (1881); urmeaza doi ani cursurile Facultatii de Medicina, se retrage si se inscrie la Litere (unde obtine licenta) si apoi la Drept (abandoneaza).
Intra in redactia revista liberale Natiunea; redactor la Romanul din Arad. Editeaza revista Pagini literare (1899-l900) - cu Artur Stavri. Viata literara si artistica (1906-l908) - cu G^Cosbuc, scurt timp, in 1907, Revista noastra - cu Constanta Hodos. Astra (1915-l918) si Razboiul popoarelor (19l4-l916).
Colaboreaza la Samanatoml, Vatra, Fintina Blanduziei etc.
Debuteaza cu versuri in Convorbiri literare sub pseudonimul Castor (1889); debut in ziaristica la Poporul; debut editorial cu volum Citeva versuri (1901). Continua cu proza (Alb si negru. 1902; Robinson in Tara Romaneasca, 1904; Lume necajita, 1911; Obraze si masti, 1922). Este autorul unei monografii despre Al. Vlahuta (f.a.). A tradus din Goethe. Strindberg, Dumas, Katl May s.a. si „proiectul filosofic" al lui Kant, Spre pacea eterna. Premiul National pentru proza (1926).
Poezia lui Ion Gorun , scrisa in anii 1888-l889 si 1894-. este puternic influentata, in a doua sa parte mai ales, de eminescianism: „
Prozator, poet si traducator.
Fiul lui Iosif Hodos si al Anei (n. Balint). Frate cu Enea Hodos si cu bibliograful Nerva Hodos; nepot al lui Al. Papiullarian.
Casatorit cu Constanta Hodos. Liceul la Brasov si Sibiu; bacalaureatul la Bucuresti (1881); urmeaza doi ani cursurile Facultatii de Medicina, se retrage si se inscrie la Litere (unde obtine licenta) si apoi la Drept (abandoneaza).
Intra in redactia revista liberale Natiunea; redactor la Romanul din Arad. Editeaza revista Pagini literare (1899-l900) - cu Artur Stavri. Viata literara si artistica (1906-l908) - cu G^Cosbuc, scurt timp, in 1907, Revista noastra - cu Constanta Hodos. Astra (1915-l918) si Razboiul popoarelor (19l4-l916).
Colaboreaza la Samanatoml, Vatra, Fintina Blanduziei etc.
Debuteaza cu versuri in Convorbiri literare sub pseudonimul Castor (1889); debut in ziaristica la Poporul; debut editorial cu volum Citeva versuri (1901). Continua cu proza (Alb si negru. 1902; Robinson in Tara Romaneasca, 1904; Lume necajita, 1911; Obraze si masti, 1922). Este autorul unei monografii despre Al. Vlahuta (f.a.). A tradus din Goethe. Strindberg, Dumas, Katl May s.a. si „proiectul filosofic" al lui Kant, Spre pacea eterna. Premiul National pentru proza (1926).
Poezia lui Ion Gorun , scrisa in anii 1888-l889 si 1894-. este puternic influentata, in a doua sa parte mai ales, de eminescianism: „
Amoru-i trist l-am ingropat
In inima pe veci, Supus poruncii ce mi-ai dat Cu vorbe dulci si reci". |
Cind sentimentala, cu dureri si atitudini inventate, cind obiectiva si prozaica, in latura ei sociala, poezia sa are intotdeauna un mesaj limpede expus, versificat in ritmuri bogate, strict respectate. Proza, Robinson in Tara Romaneasca (1904) sau Lume necajita (1911), sta in preajma samanatorismului, preamarind idilic si tezist viata la tara; Ion Gorun este in acelasi timp un precursor si un epigon al samanatorismului. Alb si negru (1902) - volum compozit, cu statut literar nesigur, alcatuit din schite, evocari, articole de ziar pe varii teme - si, mai cu seama. Obraze si masti (1922) prezinta alte medii umane (preponderent citadine), cu alte modalitati. Si de aceasta data sensibilitatea sa mimetica imprumuta din alta parte (I. L. Caragiale) viziunea asupra realitatii si o face cu o oarecare abilitate.
Naratorul este un ratacitor prin cafenelele si pe strazile Capitalei in cautare de tipuri; nu realitatea il intereseaza, nu contradictia, ci locul de coerenta a cite unei figuri umane, redusa la o obsesie, un tic, un gest, o manie. Situatiile se rezolva comic, deformate de un spirit buf. inofensiv ironic, fiindca obiectul ironiei sint niste fictiuni generice (serviabilul, indiferentul, semidoctul, grandomanul etc). Iata un exemplu de stil caragialian:
„Atunci mi-a scos intimplarea in drum sau, ca sa spun drept, la cafenea,
pe amicul meu Costache Care Costache? - nu importa- Costache."
|
Un volum de studii de limba literara (Stii romaneste?. 1911) releva in Ion Gorun un lingvist remarcabil, cu intuitii surprinzatoare in problemele limbii vorbite si ale limbii scrise, ale normei si abaterii, ale neologismelor si stilisticii lingvistice.
OPERA:
Citeva versuri. Bucuresti, 1901; Alb si negru. Bucuresti. 1902 (ed. II, 1909); Robinson in Tara Romaneasca. Povestiri din zilele noastre, Bucuresti. 1904 (ed. II. 1909); Taina a sasea. Schite, Bucuresti, 1905; Liane necajita. Povestiri, Bucuresti, 1911; Stii romaneste?Citevaob$ervart asupra limbii, cum se scrie in vremea de fata. Bucuresti, 1911 (ed. II, 1914); Fata cea frumoasa. Bucuresti, 1916: incoronarea primului rege al Romaniei intregite la Alba lulia si Bucuresti, Bucuresti, 1922; Obraze si masti. Satire sociale si literare. Bucuresti. 1922; Nu te supara. Schite glumete din viata bucu-resteana dinainte de razboi. Bucuresti, f.a.; IIprin-cipe azzuro, trad. din romaneste de C. Ruberti, introducere de CI. Isopescu, Milano, 1930; Al. Vlahuta. Omul si opera. O reprivire. Bucuresti, f.a.; Sa ieri alese, ed. ingrijita de Lidia Munteanu si V. Netea. pief. de V. Netea si bibliografie de Lidia Munteanu, Bucuresti, . Traduceri: Goeilic, Fausi, Bucuresti, 1906; Imm. Kant, Spre pacea eterna. Un proiect filosofic, cu o notita biografica si un cuvint introductiv, Bucuresti, 1922; A. Slrind-berg, Frinturi din viata omenirii. Bucuresti. 1924; Al. Dumas, Contele de Monte Ciisto, Bucuresti, f.a.; K. May, Winetu, MI, f.a.; I. Voinovici. Sirena, Bucuresti, f.a.; L. Wallace, Hen Hui: X- II. Bucuresti, f.a. |
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria; C. Ciopraga, Literatura ; II. Chendi, Scrieri, II, 1989. |
A vieții taină
De la fereastră a zărit
Un stol de corbi pe sus:
E iarna care a venit
Gonindu-i spre apus.
E iarnă… tînărul poet
La piept își strînge haina;
— Mă duc și las, își zice-ncet,
Nedezlegată taina…
Din stol un corb a obosit
Și cade la o parte…
Pe drum sfîrșitul și-a găsit,
Ceilalți - trec mai departe!
Un stol de corbi pe sus:
E iarna care a venit
Gonindu-i spre apus.
E iarnă… tînărul poet
La piept își strînge haina;
— Mă duc și las, își zice-ncet,
Nedezlegată taina…
Din stol un corb a obosit
Și cade la o parte…
Pe drum sfîrșitul și-a găsit,
Ceilalți - trec mai departe!
Leul încătușat
E leul aprig și viteaz,
Tot dînsul e, pe care,
În lanțuri și zăbrele azi,
Că-l țineți rob vă pare.
Nu credeți însă c-a uitat
De vechea libertate,
De soarele învăpăiat,
De codru, al său frate!
Nu. Prin zăbrelele de fier
De mult privește țintă
Albastru un crîmpei de cer
Și dorul i s-avîntă…
Ș-acum, tu paznic îngrozit
Auzi cu-nfiorare
Un murmur surd și prelungit
Ca tunet dinspre mare.
Păzește! căci ca mîine, cînd
Se va simți-n putere,
Praf se vor face rînd pe rînd
Zăvoare, lanțuri, fiere.
Ș-un răcnet viu și prelungit
Te va-mpietri în silă…
Paznic nebun, nesocotit,
Amar îți plîng de milă!
Tot dînsul e, pe care,
În lanțuri și zăbrele azi,
Că-l țineți rob vă pare.
Nu credeți însă c-a uitat
De vechea libertate,
De soarele învăpăiat,
De codru, al său frate!
Nu. Prin zăbrelele de fier
De mult privește țintă
Albastru un crîmpei de cer
Și dorul i s-avîntă…
Ș-acum, tu paznic îngrozit
Auzi cu-nfiorare
Un murmur surd și prelungit
Ca tunet dinspre mare.
Păzește! căci ca mîine, cînd
Se va simți-n putere,
Praf se vor face rînd pe rînd
Zăvoare, lanțuri, fiere.
Ș-un răcnet viu și prelungit
Te va-mpietri în silă…
Paznic nebun, nesocotit,
Amar îți plîng de milă!
Balada cavalerului
Se pleacă soarele-ntr-amurg;
Țăranii stau, se-ndoaie
Și-și șterg sudorile ce curg
Pe fețe, ca o ploaie.
Se duse și ziua de azi,
Se-ntunecă iar cerul…
Din somnul său de dup-amiazi
S-a deșteptat boierul.
Pleoapele i se desprind
Cu greu și-s înroșite,
Își simte capul vîjiind,
Picioarele-amorțite.
Căci toată seara-a ascultat
La game și la triluri
Și toată noaptea a danțat
Bostonuri și cadriluri.
De-abea avea cîte-un moment,
Prin colțuri de ferestre
Să facă cîte-un compliment
La fetele cu zestre.
Căci cel mai căutat era
Din cît era salonul,
Cum numai el se pricepea
Să ducă cotilionul.
Și-acum, de-atitea sărituri,
De-atîta oboseală,
Simțea de pe la-ncheieturi
Un fel de toropeală…
De la fereastră, plictisit,
Privind, ș-acu asudă…
Pe drum, spre casă au pornit
Țăranii rupți de trudă.
„Ah, iată, ăștia-s fericiți,
Se duc ca să se culce;
Sunt, poate, și ei obosiți,
Dar somnul le e dulce.“
Pe cînd sărmanul cavaler
Nu-i va simți dulceața…
La bal l-așteaptă iar și-l cer…
„Uă! ce grea e viața!”
Țăranii stau, se-ndoaie
Și-și șterg sudorile ce curg
Pe fețe, ca o ploaie.
Se duse și ziua de azi,
Se-ntunecă iar cerul…
Din somnul său de dup-amiazi
S-a deșteptat boierul.
Pleoapele i se desprind
Cu greu și-s înroșite,
Își simte capul vîjiind,
Picioarele-amorțite.
Căci toată seara-a ascultat
La game și la triluri
Și toată noaptea a danțat
Bostonuri și cadriluri.
De-abea avea cîte-un moment,
Prin colțuri de ferestre
Să facă cîte-un compliment
La fetele cu zestre.
Căci cel mai căutat era
Din cît era salonul,
Cum numai el se pricepea
Să ducă cotilionul.
Și-acum, de-atitea sărituri,
De-atîta oboseală,
Simțea de pe la-ncheieturi
Un fel de toropeală…
De la fereastră, plictisit,
Privind, ș-acu asudă…
Pe drum, spre casă au pornit
Țăranii rupți de trudă.
„Ah, iată, ăștia-s fericiți,
Se duc ca să se culce;
Sunt, poate, și ei obosiți,
Dar somnul le e dulce.“
Pe cînd sărmanul cavaler
Nu-i va simți dulceața…
La bal l-așteaptă iar și-l cer…
„Uă! ce grea e viața!”
Ion Bănuţă, poet
Biografie
Ion Bănuţă (7 noiembrie 1914, Siliştea, judeţul Argeş - 30 decembrie 1986,
Bucureşti) - poet. Este fiul Radei (născută Georgescu) şi al lui Dumitru
Bănuţă, ţărani. Urmează o şcoală de arte şi meserii, fiind, în paralel, ucenic
şi muncitor la Uzinele „Griviţa”. Participă la grevele din 1933, iar în 1941
este arestat pentru activitate în cadrul PCR. După 1944, devine primul
preşedinte al Sindicatului Ziariştilor din Banat. Urmează liceul în particular
şi studiază ziaristica la Facultatea de Filosofie a Universităţii din
Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1959.
Între 1960 şi 1968, este director al
Editurii pentru Literatură, unde s-a distins printr-o preocupare eficientă
pentru literatura clasică, din care a iniţiat ediţii de opere, ca şi pentru
literatura contemporană (a patronat debutul multor scriitori tineri în colecţia
„Luceafărul”). Este demis în anul 1968 pentru că tipărise, în colecţia
„Biblioteca pentru toţi”, antologia Poezia română modernă. De la G.
Bacovia la Emil Botta (I-II), alcătuită de Nicolae Manolescu,
în care figurau poeţi indezirabili regimului comunist: Aron Cotruş, Nichifor
Crainic, Radu Gyr, Ştefan Baciu etc. A fost trimis redactor-şef la „Albina”. A
colaborat la „Viaţa românească”, „România literară”, „Tomis”, „Cronica”,
„Familia”, „Astra” etc.
Bănuţă debutează editorial în 1946, la
Lugoj, cu placheta de versuri Cetatea tăcerii,
dedicată experienţei carcerale şi memoriei celor căzuţi în „lupta pentru
progres”. Publică, în anii ’40, în „Presa liberă”, pe care el însuşi o
înfiinţează, articole şi reportaje care servesc ideologia comunistă. O serie de
volume (Izvoare, 1956, La hotarul dintre lumi,
1960; Am rechemat iubirea, 1962; Scrisoare către anul 2000, 1963) conturează profilul
unui poet militant în stilul rudimentar al epocii, ce abordează tematica
socială, în versuri agitatorice, conjuncturale.
Angajarea, enunţată cu un neistovit retorism, vizează evenimentul imediat,
chiar dacă notaţii lirice cu un caracter diferit (erotică, introspecţie,
reflexivitate) îşi semnalează uneori prezenţa. Bunăoară, pe o temă dată, pacea,
timbrul e susţinut de „angajamente” viguroase: „Te apărăm / că suntem mulţi /
noi, robitorii, / de noapte cu noapte, / zi cu zi, / vom fi aci, / mereu
prezenţi, / mereu în stare de alarmă [...] noi vom fi mulţi, / vom fi o mie de
milioane”. Bănuţă va trece însă de la cronica rimată şi exaltarea conformistă a
„biruinţelor” şi a „steagului leninian” la un tip de poezie reflexivă, care
atrage în gesticulaţia amplă motive cu reverberaţie general umană.
Evoluţia către un lirism mai elaborat
începe odată cu Lacrima diavolului (1965),
unde poetul, depăşind faptul concret, încearcă o viziune de ansamblu asupra
lumii, diavolul, spirit răzvrătit, semnificând setea de cunoaştere a omului.
Punctul de sus al scrisului lui Bănuţă este Olimpul Diavolului,
lucrare ce se vrea monumentală, concepută în zece volume intitulate „panorame”,
din care au fost realizate: Panorama efemeridelor (1967), Panorama sărutului (1969), Panorama focului albastru (1972), Panorama iubirii zugravului (1974), Panorama duhului meu (1976), Panorama-n dor de domnişoara Pogany (1977)
şi Panorama-n sălcii plângătoare (1981).
Sub semnul lui Dante Alighieri, Infernul, Purgatoriul, Paradisul sunt aici
compartimente ale „scenei lumii”, iar diavolul - un simbol al naturii
contradictorii a fiinţei omeneşti şi un posibil alter ego al poetului. Pe de
altă parte, invocând pactul faustic, poetul-ateu respinge inerţia, starea de
lâncezeală şi-şi „cumpără” de la diavol ferventa, „sublimul neastâmpăr”, „germenele
frumos al furtunii”, neliniştea şi dreptul de a fi „greier cântăreţ al
Universului”, pentru a glorifica omul şi valorile lui. Nu este vorba aici doar
de o schimbare de registru tematic, doar de lăsarea în urmă a poeziei
ocazionale, a cărei caducitate poetul o va fi înţeles într-un târziu, ci şi de
un alt mod de a scrie, de recuperarea unor teritorii lirice şi a unor
posibilităţi ale versului.
Poetul prea grăbit, admonestat altădată pentru „multele stângăcii,
facilităţi şi contradicţii în imagini” (George Călinescu), este acum un ludic,
un candid fermecat de cuvinte („Plânge diavolul din mine / În candoare de
sabine. // Plânge iarba în nesaţiu / Şi mi-e dor de un Horaţiu [...] Plânge-un
om în joc de roate / Spiţele sunt rupte toate.”). E preocupat nu de versul
pletoric, ci de exprimarea lapidară, sentenţioasă, astfel încât scrisul
supravegheat, rafinamentul exerciţiului stilistic din „panoramele” sale îl
înscriu între poeţii devotaţi ideii de virtuozitate.
Opera literară
·
Cetatea tăcerii, Timişoara, 1946;
·
Izvoare, Bucureşti, 1956;
·
La hotarul dintre lumi, Bucureşti, 1960;
·
Am rechemat iubirea, Bucureşti, 1962;
·
Scrisoare către anul 2000, Bucureşti, 1963;
·
Versuri, prefaţă de George Călinescu,
Bucureşti, 1963;
·
Lacrima Diavolului, Bucureşti, 1965;
·
Olimpul Diavolului. Panorama efemeridelor, Bucureşti, 1967;
·
Olimpul Diavolului. Panorama templului meu, Bucureşti, 1968;
·
Olimpul Diavolului. Panorama sărutului, Bucureşti, 1969;
·
Olimpul Diavolului. Panorama focului albastru, Bucureşti, 1972;
·
Olimpul Diavolului. Panorama iubirii zugravului, Bucureşti, 1974;
·
După flori, Bucureşti, 1975;
·
Olimpul Diavolului. Panorama duhului meu, Bucureşti, 1976;
·
Olimpul Diavolului. Panorama-n dor de domnişoara
Pogany, Bucureşti, 1977;
·
Olimpul Diavolului. Panorama-n sălcii plângătoare, Bucureşti, 1981.
Traduceri
·
Pablo Neruda, Gloria şi moartea lui Joaquin Murieta,
Bucureşti, 1972 (în colaborare cu Rosalia Bianu).
Mi-e dor de ea
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.
Aştept trecutele iubiri,
Conturul braţelor subţiri
Şi părul amintind de ploi,
Şi vechea urmă din noroi.
Conturul braţelor subţiri
Şi părul amintind de ploi,
Şi vechea urmă din noroi.
Dar urma ei s-a şters demult,
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uşi,
De greieri sau de cărăbuşi?
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uşi,
De greieri sau de cărăbuşi?
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.
Sfioasele paduri
O! Lăcrămioarele-s sfioase,
furând din cer argintul lunii.
Şi soarele, uitând poiene,
stârnindu-şi acele minunii
cu vorbe albe şi viclene,
pădurea verde o descoase:
- De ce-ţi sunt fetele sfioase?
furând din cer argintul lunii.
Şi soarele, uitând poiene,
stârnindu-şi acele minunii
cu vorbe albe şi viclene,
pădurea verde o descoase:
- De ce-ţi sunt fetele sfioase?
Pădurea tace, le ascunde,
şi astrul nici nu ştie unde.
şi astrul nici nu ştie unde.
Cu Dante Prin Infern
M-am dus o clipă în Infern,
în bolgiile-adânci, dar Dante,
ce zugrăvi în vers etern
escroci, şi papi, şi duci, bacante,
pe când mă însoţea, în pas uşor,
şi-i povesteam de Hitler, negru nor,
se-nvârteji-n coroana lui de laur
şi-mi spuse : - Astfel de balaur
mi-a întrecut şi mie-nchipuirea,
dar deapănă-ţi, amice, povestirea !
- Pe feudalii tăi, părinte,
i-ai pus la stâlp, şi iadul îi desfată
cu smoală neagră şi fierbinte,
dar ei nu sunt decât copii în vată,
părinţii lor acuma s-au născut!
Ciudat ! Să aibă taţii fiii în trecut !
Au ars cuptoarele, pe întrecute,
şi mii de oameni s-au sfârşit în vânt,
privind sticlos la şirul lung de brute.
Se răscula şi recele pământ !
Şi mă uitai cu scârbă-n vechea ladă,
ce-o iau în seamă numai cronicarii.
Pe tronuri mari de oase : Hitler, carii,
ce rod mărunt, căci vremea i-a mutat din lemn
în ţeasta lui, să toace crudul semn
ce-a-ncins amarnic fruntea omenirii.
Dar, când umblam pe vântul pustiirii,
O pajură cu moartea-n aripi blege
veni din Bonn, scheletul să-i închege.
Os lângă os şi gheară lângă gheară,
să-i dea din nou puterea ei de fiară,
şi crucea strâmbă, înecată-n ură,
să verse-n lume cea mai neagră zgură!
Pe când priveam la Hitleri noi şi vechi,
mi s-a părut ca Dante s-a urnit din lut,
strigând : « În cartea de atunci n-au încăput,
şi filele sunt roase şi străvechi ».
Prietene! Să mergem! Turmei de tâlhari
să-i fim în veacul XX slăviţi gropari!
Din tobele iubirii şi-ale urii
să cânte apele şi trubadurii
şi să răscoale munţii-ncremeniţi de veci,
să fie furnicar de oameni pe poteci,
şi trăsnetul cumplit să se prăvale,
să-ngroape crima-n marşuri epocale.
TEATRU/
FILM 30 Decembrie
Cu
Teofil Vâlcu
Biografie
Locul naşterii: satul Hănești, județul Botoșani · Data naşterii: 30.12.1931 ·Data decesului: 01.10.1993
Născut la 30 decembrie 1931 în satul
Hănești, județul Botoșani.
Născut parcă anume să slujească teatrul
și să întruchipeze pe scenă figuri ilustre ale istoriei, Teofil a marcat
teatrul ieșean prin creații memorabile, meritând supranumele de voievod al
scenei românești. A debutat pe scena ieșeanâ în anul 1959. Timp de peste trei
decenii a interpretat aproape 300 de roluri în teatru, film și televiziune,
dintre care multe s-au constituit în memorabile
creații actoricești. A fost un voievod al scenei, al celei ieșene mai cu seamă.
Și-a dobîndit un loc proeminent în panteonul acesteia prin cele peste o sută de
roluri interpretate și prin directoratul din anii 1972 - 1979. Teofil Vîlcu
(Vălcu) s-a stins pe 1 octombrie 1993 la Iași..
Hanul
dintre dealuri
Mușatinii – serial
de televiziune
Cu Mircea Andreescu, actor la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov
Istetimile lui Quinola (1985) - Honore de Balzac
Banii n-au miros (1963) - George Bernard Shaw
Cocosatul de la Notre Dame - Victor Hugo 1956
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 30 Decembrie
FILM DOCUMENTAR 30 Decembrie
NE PLACE CUM TRĂIM ?!!?
GÂNDURI
PESTE TIMP 30 Decembrie
CUGETĂRI
CELEBRE DESPRE VIAŢĂ ŞI MOARTE
Trăită, viaţa fuge, descrie zig-zaguri şi curbe, de care
insul nu e întotdeauna informat şi riguros răspunzător.
Lucrurile vieţii sunt sfinte. Viaţa e zidită, pardosită şi
învelită cu frumuseţi.
Moartea, oricum ai privi-o, e o tăgadă, o injurie a inteligenţei,
nobila mireasmă a pământului gânditor.
TUDOR ARGHEZI
Viaţa trebuie măsurată după gândire şi acţiune, iar nu după
timp.
Fiecare zi este o existenţă în miniatură.
J.
L. AVEBURY
Nu poţi uita că timpul trece decât întrebuinţându-l.
CH. BAUDELAIRE
Urăşti viaţa? Nu cred. Viaţa e ca o femeie pe care o iubeşti
şi care te înşeală. Toată ura ce ţi-o îndrepţi împotriva ei e în fond tot
dragoste. Oare ai urî pe femeia care te-a înşelat dacă n-ai mai iubi-o încă?
Numai orbit de patimile ei poţi vedea ce-i viaţa...
Să nu crezi că eşti fără entuziasm şi nu munceşti, fiindcă ai
descoperit că viaţa n-are nici un rost: mai curând invers: ai ajuns la sărmana
înţelepciune că viaţa n-are nici un înţeles, fiindcă eşti slab şi fără avânt.
Ţinem la viaţă ca la o femeie iubită: pe zi ce trece, îi
descoperim tot mai multe scăderi şi totuşi nu ne putem despărţi de ea...
După ce descoperim că viaţa n-are nici un înţeles, nu ne
rămâne altceva de făcut decât...să-i dăm un înţeles.
Înainte de a mă naşte am fost o vecinicie întreagă „nimic”.
De ce mă tem acum de aceeaşi „neexistenţă” cu care am avut o vecinicie timp să
mă obişnuiesc şi-n care am fost deja? Nu înţeleg.
Faptul că toate vieţile de pe pământ se sfârşesc cu moartea
nu dovedeşte că moartea e ţinta vieţii.
LUCIAN
BLAGA
Ceea ce pare dezordine în mine este zburdălnicie. Ceea ce
pare scandal este avânt, ceea ce pare agitaţie, este de fapt viaţă.
Friecare individ moare după imaginea pe care şi-o face despre
acest eveniment.
Numai omul care cunoaşte preţul înalt al vieţii se mai ţine
pe picioare în condiţiile în care un animal sucombă.
GEORGE CĂLINESCU
Scopul oricărei vieţi: bucuria de a trăi. Adevărata bucurie
constă în a şti.
Sensul vieţii nu stă decât în luptă.
Să trăim din plin: soarele nu răsare de două ori pe zi şi
viaţa nu ne este hărăzită decât o singură dată.
A.
P.
CEHOV
Bucură-te
de viaţă fără să o compari cu cea a aproapelui.
A.
CONDORCET
Iar de
n-are scop viaţa,
Fă să
aibă clipa scop.
GEORGE COŞBUC
Sinuciderea
nu este un eroism:este o laşitate. Eroii adevăraţi îndură viaţa aşa cum e. Ei
se revoltă, ei plâng, ei luptă pentru a o îmbunătăţi, dar nu dezertează.
TRAIAN DEMETRESCU
Nu
cred în viaţa de apoi şi nici n-o tăgăduiesc: mă bucur pe cât pot de cea care
ne-a fost dăruită dinainte, ca parte din moştenire.
Trei
sferturi din viaţă ni le petrecem voind, dar nesăvârşind, fără să vrem.
Nemurirea
sau speranţa de a trăi în memoria oamenilor e singurul lucru care ne consolează
de scurtimea vieţii. Moartea nu-i cumplită decât pentru cel care vede totul
stingându-se o dată cu viaţa lui, dar nu şi pentru cel a cărui glorie nu poate
muri...popsteritatea e cea care dă preţul cuvenit adevăratului merit...A muri,
e soarta tuturor oamenilor; a muri cu glorie, e privilegiul omului virtuos, iar
răsplata lui cea mai plăcută e să se bizuie pe recunoştinţa posterităţii.
Nemurirea
poate fi înţeleasă ca un fel de viaţă pe care o dobândim în memoria oamenilor;
acest sentiment care ne împinge câteodată la acţiunile cele mai mari este
semnul cel mai sigur al preţului pe care îl punem pe stima semenilor noştri.
Suntem puternic legaţi de consideraţia oamenilor cu care trăim; fără să vrem,
vanitatea noastră scoate din neant pe cei ce nu există încă şi noi auzim mai
mult sau mai puţin bine judecata pe care o fac asupra noastră şi ne temem de ea
mai mult sau mai puţin.
D. DIDEROT
Plângând
tu ai venit pe-acest pământ;
Amici
ce te-aşteptau, te salutau zâmbind;
Dar să
trăieşti astfel încât când te vei stinge
Să
părăseşti zâmbind amicii ce te-or plânge.
Vezi
pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când
la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi
trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii
Deopotrivă-i
stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La
acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie
slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
MIHAI EMINESCU
E o
mângâiere de a muri cu nume bun.
ESCHIL
Interesează-te de viaţă. Acest spectacol este destul de mare
pentru a umple toate sufletele. Dar trebuie muncă şi forţă.
G. FLAUBERT
Ca viaţa să fie plină şi măreaţă, e necesar s-amestecăm în ea
trecut şi viitor. Opera noastră de poezie şi artă suntem datori s-o săvârşim în
cinstea morţilor şi în acelaşi timp gândind la cei ce se vor naşte. Ne
împărtăşim astfel din tot ce a fost, ce este şi ce va fi.
A.
FRANCE
Oamenii
nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluzii
deşarte.
J. GALSWORTHY
Viaţa
e atât de frumoasă, că e indiferent cui o datorăm.
Îşi
merită viaţa, libertatea, acela num,ai ce zilnic şi le cucereşte neîncetat.
Este o
dorinţă pioasă a părinţilor ca să vadă realizat în fiii lor ceea ce înşilor
le-a lipsit, ca şi cum ar trăi a doua oară, şi experienţele primei vieţi le-ar
folosi abia acum.
J.
W. GHOETE
Ceea
ce ne poate întrista este faptul că forma cea mai bogată, viaţa cea mai
frumoasă au în istorie un apus al lor, ca aici rătăcim între ruinele a ce a
fost mai excelent – Însă din moarte învie o voinţă nouă.
HEGEL
E o
nenorocire pentru om să lase pe urma lui o pată de întuneric care-i seamănă.
VICTOR HUGO
Nu te
certa cu viaţa. Nu fii o fiinţă abstractă.
GARABET IBRĂILEANU
Să
stii, şi a trăi e o artă!
H. IBSEN
Pierzi
în viaţă ani şi la moarte cerşeşti o clipă.
NICOLAE IORGA
Cei a
căror viaţă are mai mare preţ se tem cel mai puţin de moarte.
IMMANUEL KANT
Soarele
şi moartea nu pot fi privite drept în faţă.
FR.
DE LA ROCHEFOUCAULD
Cine
nu preţuieşte viaţa n-o merită.
LEONARDO DA VINCI
Fiecare
om, fie nobil, fie mărunt, trebuie să plătească partea lui de necazuri
omeneşti.
Numai
în ce priveşte timpul, zgârcenia e lăudată.
THOMAS
MANN
Nu
crede că vei trăi o veşnicie. Cât trăieşti, sileşte-te să ajungi om de bine.
MARCUS AURELIUS
Nimic
nu-i mai preţios decât viaţa, care-i necrezut de scurtă.
R. MARTIN DU GARD
Toţi
suntem egali în faţa morţii.
Viaţa
nu-i niciodată chiar atât de bună, dar nici atât de rea pe cât pare.
GUY DE MAUPASSANT
Vreau
ca moartea să mă surprindă în toiul muncii mele.
Nu mă
îngrozeşte moartea, ci felul de a muri.
OVIDIUS
Viaţa
este o consumaţie – unii consumă, alţii se consumă.
THEODOR PALLADY
Potrivnic
morţii, nimeni să lupte nu-i în stare.
FR. PETRARCA
Obişnuieşte-te
cu gândul că moartea este destinul obştesc şi fatal al oamenilor.
PITAGORA
Naşterea,
iubirea şi moartea alcătuiesc enigmele cele mai legate de viaţa omenească.
LIVIU REBREANU
Să nu
uiţi niciodată: viaţa este un lucru sublim.
R. M. RILKE
Orice
om are dreptul să-şi rişte viaţa pentru a şi-o păstra.
J. J. ROUSSEAU
Trebuie
să pleci din viaţă ca de la ospăţ, mulţumind gazdei şi pregătindu-te de ducă.
VOLTAIRE
Moartea
niciodată nu alege.
P. VERLAINE
COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC - TRADIȚII ȘI MODERNISM 30 Decembrie
Mai avem puțin și sărim în Noul An 2018! Sunteți pregătiți?
Sunt încă multe zone în țară unde se respectă vechile tradiții chiar și la sărbătorirea trecerii în Noul An. Este o mândrie să fii român și de aceea scoatem din ladă straiele cele bune, de sărbătoare și le pregătim cu grijă, la fel și bucatele alese și obiceiurile străvechi.
Mâncăruri
Băuturi
Dulciuri
Plugușorul
Nu uitați urarea noastră tradițională: LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE ȘI SPOR ÎN TOATE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu