2 IANUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 2 Ianuarie

Înainte – prăznuirea Botezului Domnului; Sf Ier Silvestru, episcopul Romei; Sf Cuv Serafim de Sarov

Înainte-prăznuirea Botezului Domnului

Pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, toate sărbătorile împărătești (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare sau introducere, numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire. Înainteprăznuirea Botezului Domnului este sărbătorită la 2 ianuarie. Sărbătorile au, de asemenea, și o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire. Prin aceste perioade de pregătire și de prelungire, sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuși, își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui stăruie încă pe culmi. Ziua cea dintâi a înainte-serbării se numește începutul sărbătoririi, iar ziua ultimă a după-serbării se numește, cu un termen slavon, odovania, adică sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii.

Potrivit informațiilor preluate din Liturgica generală a părintelui Ene Braniște, în toată perioada preserbării și a după-serbării, pe lângă slujba sfinților pomeniți în zilele respective, se adaugă și cântări, rugăciuni și lecturi din cele în legătură cu praznicul respectiv, iar în ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca și în ziua însăși a praznicului (omițându-se doar paremiile și litia la Vecernie, polieleul și Evanghelia la ‘Utrenie, iar Apostolul și Evanghelia de la Liturghie sunt ale zilei). Pentru aceasta, uneori, slujba sfântului (sfinților) din acea zi se mută, adică se oficiază cu o zi mai înainte sau mai în urmă, după cum prevede Tipicul sau după cum rânduiește cel mai mare.

La fiecare sărbătoare din cursul anului se pune, încă de la Vecernia din ajun, pe iconostasul (analogul) din naosul (sânul) bisericii, icoana praznicului sau a sfântului sărbătorit. La praznicele împărătești, icoanele praznicale (și crucea la sărbătoarea înălțării Sfintei Cruci) se pun pe iconostas încă din ajunul preserbării și rămân pe el până la sfârșitul după-serbării, adică până în ziua odovaniei praznicului.

1. Sfântul Silvestru s-a născut în Roma şi a fost crescut de mic în credinţa creştină, învăţând carte şi purtări bune de la preotul Cvirin. Ajungând în vârstă şi-a arătat dragostea către Dumnezeu şi către aproapele prin ajutorarea şi apărarea celor prigoniţi pentru credinţă. Pentru faptele lui alese şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, după moartea lui Miltiade, a fost hirotonit episcop al Romei vechi, cu învoirea tuturor. Păstoria lui s-a arătat pilduitoare: a dat rânduieli bune Bisericii şi preoţilor şi a apărat Dumnezeirea Mântuitorului împotriva hulitorilor, dovedindu-le din Scriptură că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, născut din Fecioară, cum au grăit proorocii. La adânci bătrâneţi episcopul Silvestru a trecut la Domnul, în anul 335.

2.Cuviosul Serafim s-a născut în anul 1759, la 19 iulie, în oraşul Kursk, din Rusia, având părinţi binecredincioşi, Isidor şi Agafia. A intrat în mănăstirea din Sarov la vârsta de 19 ani, iar la 27 de ani a fost hirotonit preot. Vreme de 10 ani, din 1794 până în 1804, a trăit singur în pădure, păzind în amănunt rânduiala Sfântului Pahomie din Egipt, pe care a descoperit-o în setea lui neobosită de a citi cărţile Sfinţilor Părinţi. În pădure, Sfântul Serafim locuia în tovărăşia animalelor sălbatice: urşi, lupi, vulpi, care se obişnuiseră să ia hrana din mâna lui. Din ispita diavolului, Sfântul Serafim a fost bătut rău de tâlhari şi a fost găsit fără cunoştinţă în coliba lui din pădure. Vindecat de răni, între anii 1804-1807 a primit rânduiala de viaţă a stâlpnicilor şi a petrecut o mie de zile şi de nopţi, rugându-se în genunchi, pe o piatră, în inima pădurii, îndurând ierni grele.

Mai apoi, vreme de mulţi ani, a stat zăvorât în chilia lui din mănăstire, fără pat şi fără căldură, având ca pravilă – rostirea rugăciunii lui Iisus, iar ca citire săptămânală – cele patru Evanghelii. Duminica se împărtăşea cu Sfintele Taine, pe care i le aducea un preot în chilia sa.

În urma unei vedenii în care i s-a arătat Maica Domnului, însoţită de Sfinţii Petru al Alexandriei şi Clement al Romei, Sfântul Serafim a primit darul de a povăţui suflete ca părinte duhovnicesc (stareţ) şi a început să primească pe credincioşi la chilia sa. Îi întâmpina întotdeauna rostind cuvintele: „Bucuria mea!”, şi îi învăţa că scopul vieţii creştine este „dobândirea Duhului Sfânt”. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, chemat în rugăciunea neîncetată, Se arată prin venirea Duhului Sfânt, iar Duhul şi Fiul, împreună, îl duc pe cel ce se roagă la apropierea de Tatăl.

Mărturia lucrării de împărtăşire din lumina dumnezeiască, aşa cum a cunoscut-o Sfântul Serafim, este descrisă în cartea lui Nicolae Motovilov: Viaţa Sfântului Serafim de Sarov. Motovilov îi spuse Cuviosului Serafim: „Şi totuşi, eu nu înţeleg cum pot să am siguranţa că sunt în Duhul Sfânt. După care semne pot eu să cunosc singur că harul Sfântului Duh se află în mine?”. Părintele Serafim spuse: ,,Iată, acum, suntem amândoi în harul Sfântului Duh… Dar de ce nu mă priveşti?”. ,,Părinte, nu pot să te privesc. Ochii sfinţiei tale aruncă fulgere de lumină. Faţa sfinţiei tale e mai arzătoare decât soarele şi mă dor ochii”. Şi Cuviosul Serafim urmă: ,,Te afli în plinătatea Sfântului Duh, altfel n-ai putea să mă vezi în starea aceasta”. Apoi i-a spus şoptit: ,,Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru milostivirea Lui către noi. Vezi, în adâncul inimii m-am îndreptat către Dumnezeu, zicând: Doamne, fă pe omul acesta vrednic să vadă, cu ochii lui trupeşti, arătarea Preasfântului Duh. Şi iată, Dumnezeu a auzit rugăciunea smeritului Serafim… Dar bine, de ce nu te uiţi la mine? Nu-ţi fie teamă, Dumnezeu este cu noi…”. ,,Încurajat, încercai să ridic ochii şi o spaimă sfântă îmi cuprinse toată fiinţa. Închipuiţi-vă faţa unui om care vă vorbeşte din mijlocul soarelui; îi vezi mişcarea buzelor, înfăţişarea ochilor, îi auzi glasul, simţi că te ţine de umeri, dar nu-i vezi nici braţele, nu vezi nici trupul tău, nici al celui ce-ţi vorbeşte, ci vezi numai o lumină strălucitoare, o lumină orbitoare, luminând întinsul zăpezii, până departe, împrejur, luminând fulgii de zăpadă, care nu încetau să cadă peste mine şi peste marele stareţ”. Şi Părintele Serafim urmă: ,,Dacă numai presimţirea, arvuna aceasta a bucuriei viitoare, umple inima noastră de atâta mângâiere şi atâta înviorare, ce vom spune de bucuria însăşi, care este pregătită în ceruri, tuturor celor ce plâng aici pe pământ? Şi dumneata, dragul meu, ai plâns destul în viaţa pământească. Dar, iată, cu câtă bucurie te mângâie Dumnezeu… Dar acum e vremea luptelor, a strădaniilor neîncetate, e vremea dobândirii unor puteri din ce în ce mai mari, ca să creştem ,,până la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (cf. Efeseni 4, 13). Atunci, însă, bucuria aceasta, pe care o simţim acum în parte şi într-un timp scurt, se va arăta în toată plinătatea ei şi ne va covârşi toată fiinţa cu desfătări negrăite, pe care nimeni nu va mai putea să le ia de la noi”.

Cuviosul Serafim a întemeiat mănăstirea de maici de la Diveevo, apoi a răposat cu pace în ziua de 2 ianuarie a anului 1833. Prima aflare a moaştelor sale a avut loc cu prilejul trecerii lui în rândul Sfinţilor, în anul 1903, la 19 iulie, dată care a devenit a doua lui zi de prăznuire. În anul 1926, pe vremea prigoanei ateiste, mănăstirea Diveevo a fost desfiinţată, iar moaştele Cuviosului au fost ascunse de atei, spre a opri pelerinajele prin care credinţa se întărea. Ele au fost descoperite din nou în anul 1991 şi au fost aşezate la Diveevo, unde mulţimi de credincioşi din toată lumea vin spre a-l cinsti.

Sfântul Serafim a rămas în conştiinţa credincioşilor ortodocşi ca un mare părinte duhovnicesc, lucrător al rugăciunii neîncetate, purtător de har şi făcător de minuni.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ISTORIE PE ZILE 2 Ianuarie

Evenimente

·         366: Triburile germanice ale alemanilor au trecut Rinul înghețat si au invadat provinciile galice, fiind învinși de Valentinian I în Bătălia de la Solicinium. In anul 406, alemanii au traversat din nou fluviul Rin, cucerind și apoi stabilindu-se în ceea ce este astăzi Alsacia și o mare parte din Platoul Elvețian.

·         533: Mercurius devine Papă sub numele de Ioan al II-lea. A fost primul papă care a adoptat un alt  nume decat cel cu care s-a născut.

·         1492: Capitularea garnizoanei arabe a cetatii Granada, asediată din anul 1481, marchează sfârşitul Reconquistei – lupta spaniolilor pentru eliberarea de sub ocupaţia arabă. Muhammad al XI-lea, comandantul ultimei fortăreţe arabe din Spania, s-a predat regelui Ferdinand al II-lea şi reginei Isabella de Castilia.

·         1611: Incepe procesul in care contesa  unguroaica Erszebet  Bathory e acuzata de torturarea salbatica si uciderea a 610 tinere fecioare si practici de magie neagra. Elisabeta Báthory, căsătorită Nádasdy, (în maghiara  Báthory Erzsébet  (n. 7 august 1560- m.21 august 1614), a fost o nobilă maghiară din renumita familie Báthory. Mama ei a fost contesa Ana Báthory, fiica lui Stefan Bathory de Simleu si sora regelui Poloniei si Lituaniei, Stefan Bathory. Elisabeta a fost promisă încă de la vârsta de 10 ani lui Francisc Nadasdy, devenit comandant al armatei ungare, cu care s-a măritat la 15 ani. În urma plângerilor aduse de preotul István Magyari, regele Matei al II-lea l-a numit pe palatinul György Thurzó să investigheze. Pe baza probelor și a celor 300 de mărturii adunate de funcționării lui Thurzó, Báthory a fost condamnată alături de complicii săi. A fost găsită vinovată de uciderea a 80 de persoane (deși lista să indică un număr de aproximativ 650 de persoane). Ca pedeapsă Báthory a fost inchisă într-un turn unde a mai trăit patru ani. Potrivit  legendei, fetele victimă erau ademenite cu promisiuni false, altele chiar furate, apoi erau puse să muncească în castel, iar prima greșeală, cât de nesemnificativă, era folosită ca motiv pentru începerea pedepsei și torturii. Este considerata  cea mai mare criminala in serie cunoscuta in istorie. Castelul in care a trait se afla in Regatul Ungaria, la Csejthe.

·         1703: A fost editat in urma unui ucaz dat de ţarul Petru I, primul ziar rusesc – “Sankt-Peterburgskie Vedomosti”

·         1788: Statul american Georgia devine al patrulea stat care a ratificat Constitutia Statelor Unite.

·         1839: Fotograful francez Louis Daguerre realizeaza prima fotografie a Lunii. Louis Jacques Mandé Daguerre este considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie. Era un artist plastic, mai precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri. Execută decoruri remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris.

·         1843: Are loc premiera operei "Olandezul zburător" de Richard Wagner, la Dresda

·         1853: Se înfiinţeaza in Bucureşti, Muntenia, “Şcoala de mică chirurgie” de la spitalul Filantropia. Directorul spitalului a fost numit Gheorghe Polizu.

·         1860: La Paris, la întâlnirea Academiei Franceze de Științe este anunțată descoperirea planetei Vulcan – o planetă mică care s-a presupus că a existat între Mercur și Soare prin care matematicianul francez Urbain Le Verrier a încercat să explice particularitatea orbitei lui Mercur. Urbain Jean Joseph Le Verrier a fost un astronom și matematician francez, specializat în mecanică cerească. A descoperit, prin calcule, planeta Neptun, pe baza anomaliilor mișcării planetei Uranus, ipoteză confirmată de astronomul german Johann Galle, care a observat efectiv pentru prima oară planeta Neptun în data de 23 septembrie 1846, de la Observatorul astronomic din Berlin. Urbain Le Verrier este și fondatorul meteorologiei moderne din Franța.

·         1861: Wilhelm I devine rege al Prusiei după moartea fratelui său Friedrich Wilhelm al IV-lea. Wilhelm I sau Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern a fost regele Prusiei (din 2 ianuarie 1861 și până la moartea sa) și primul împărat german (începând cu 18 ianuarie 1871). Este un reprezentant al politicii conservative prusace, jucând un rol negativ în înăbușirea revoluției din 1848. In perioda sa este numită și „perioada wilhelmină”, împăratul caută până în ultimul moment să împiedice războiul franco-prusac care s-a terminat cu dezastrul de la Sedan suferit de armata franceză, din cauza aceasta este numit de istorici și „Wilhelm cel Mare”. Politica din timpul domniei sale este influențată în mod pregnant de cancelarul său Otto von Bismarck. Regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, fiul cel mare și succesorul regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei, a domnit ca rege al Prusiei din 1840 până în 1861.

·         1871: Amadeus I devine rege al Spaniei. Amadeo I a fost singurul rege al Spaniei din Casa de Savoia. A fost al doilea fiu al regelui Victor Emanuel al II-lea al Italiei și cunoscut pentru cea mai mare parte a vieții sale ca Duce de Aosta. A domnit pentru o scurtă perioadă a rege al Spaniei din 1870 până în 1873.

·         1897: La Chişinău, gubernia Basarabia, Imperiul Rus, este întemeiată o secţie a Societăţii Imperiale Ortodoxe Palestiniene.

·         1905: Generalul japonez Nogi primeste de la generalul rus Stoessel propunerea de predare a trupelor ruse. Ia sfarsit astfel razboiul ruso- japonez.

·         1918: Exploratorul german Reinhard Maack explorează pentru prima dată muntele Königstein care aparține de Masivul Brandberg (Muntele de foc), cel mai înalt masiv muntos din Namibia.

·         1919: Consiliul Dirigent al Transilvaniei decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România. Hotărârea prevedea împărțirea României în 23 de județe și numirea de prefecți pentru fiecare dintre cele 23 de județe, plus încă trei prefecţi pe lîngă primarii oraşelor Arad, Cluj şi Sibiu. Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria a fost un organism politic provizoriu, cu atribuţii legislative, executive şi administrative limitate, al Transilvaniei, care a activat în perioada 2 decembrie 1918 şi 4 aprilie 1920. La data de 2 decembrie 1918, la ora 9, în sala tribunalului din Alba Iulia a avut loc o şedinţă a Marelui Sfat Naţional în care, printre altele, s-a decis componenţa conducerii acestui organism, componenţa delegaţiei care urmau să prezinte regelui şi guvernului României hotărârile Adunării Naţionale şi s-a luat decizia înfiinţării a unui comitet executiv din rândurile sale cu activitate permanentă, care urma să conducă afacerile curente ale Transilvaniei. În Consiliul Dirigent au fost aleşi 15 membri: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ion Flueraş, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga şi Valeriu Branişte. Cei prezenţi au depus jurământul în prezenţa episcopului de Arad, Ignatie Ion Papp. Au lipsit Octavian Goga şi Vasile Lucaciu, aflaţi în străinătate, şi Valeriu Branişte. Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.

·         1921: Întemeierea Partidului Comunist din Luxemburg

·         1929: SUA și Canada au adoptat un plan de protejare a cascadei Niagara

·         1939: Revista americana Time l-a desemnat pe dictatorul german Adolf Hitler omul-anului. Adolf Hitler om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.

·         1942: Al doilea război mondial: armata japoneză a ocupat Manila (Filipine)

·         1945: Al Doilea Război Mondial: Orașul Nuremberg din Germania este bombardat puternic de forțele Aliate.

·         1959: U.R.S.S. lanseaza prima sonda spatiala, Lunik-1, care a ajuns la Lună și a orbitat în jurul Soarelui. Este prima sondă care depășește câmpul gravitațional al Pământului.

·         1965: Indonezia iese din componenta ONU (a fost primul astfel de caz din istoria aceste organizatii).

·         1968: Doctorul Christian  Barnard realizeaza in Africa de Sud cel de-al doilea transplant de inima. Pentru ca operatia sa se poata desfasura, pacientul a semnat o hartie in care spunea ca este de acord sa accepte o inima “ne-alba”, donatorul fiind un metis.

·         1990: Ia ființă Asociatia Foștilor Deținuți Politici (AFDP). Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (prescurtat AFDPR) este asociația foștilor deținuți politic, a anticomuniștilor, deportaților, prizonierilor și urmașilor acestora. A fost înființată în 2 ianuarie 1990 și legalizată prin hotărârea judecătorească 7/PJ/13 ianuarie 1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București. AFDPR este membră a Uniunii Internaționale a Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Comunismului, INTER ASSO, cu sediul central în Berlin. Inițiatorul acestei uniuni și președintele ei până în 1998 a fost Constantin Ticu Dumitrescu. În anul 1998, AFDPR mai avea 700 de membri. Constantin-Grigore Dumitrescu, cunoscut ca Ticu Dumitrescu, a fost un om politic român, fost deținut politic, fost senator de orientare creștin-democrată (PNȚ-CD), președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, inițiatorul Legii Deconspirării Securității și al Legii Lustrației, proiecte vehement contestate de cei vizați.

·         1991: Ministrul Culturii, Andrei Pleşu, şi-a anunţat demisia in urma interdictiei date de Guvern vizitei Regelui Mihai in Romania. El a considerat că în comunicatul Guvernului emis cu acest prilej, se invocă nepermis legi adoptate de un guvern comunist. Andrei Pleşu, ministrul Culturii, a declarat într-un interviu acordat postului public de televiziune că şi-a înaintat demisia către primul ministru si ca gestul său fusese provocat de refuzul autorităţilor de a-i acorda viză de intrare fostului rege Mihai şi familiei sale, care şi-au manifestat intenţia de a face Crăciunul în ţară. Din punct de vedere legal, ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, s-a „acoperit” cu decretul emis de guvernul Groza în 1948, prin care lui Mihai I i se retrăsese cetăţenia română. Însă Bogdan Baltazar, membru al Executivului, a întins discursul antimonarhist la maxim, făcând o declaraţie publică în care relua unele teze ale regimului comunist privind „parazitismul” Coroanei asupra României, în perioada regalităţii. Escaladarea tensiunilor pe tema interdicţiei pe a intra în ţară pentru regele Mihai a determinat guvernul să discute, în prima sa şedinţă din 1991, cazul demisiei lui Andrei Pleşu. Primul ministru Petre Roman a făcut apel la stabilitate şi unitate, susţinând că, în timp, se va reglementa statutul fostului suveran. Ministrul Culturii nu a insistat cu demisia, decizând în cele din urmă să contribuie la „stabilitatea guvernului” clamată de Roman. În conferinţa de presă ce a urmat şedinţei de guvern, Andrei Pleşu a declarat: „În urma unei şedinţe, unice, prin lungimea ei, în orice caz, şi prin intensitatea discuţiilor pe care le-a cuprins, am putut constata, pe de o parte, că guvernul a luat unele măsuri pentru lămurirea cetăţeniei române a lui Mihai de Hohenzollern, urmând, ca urmare a dobândirii acestei cetăţenii, ca el să nu mai aibă nevoie de viză de intrare în ţară. Am constatat, de asemenea, cu satisfacţie, să s-a decis ca, de aici încolo, activitatea guvernamentală să fie mai solidară şi mai atentă la consensul general asupra fiecărei decizii. De asemenea, domnul Baltazar a acceptat – şi o va face probabil şi în comunicatul pe care îl pregăteşte – că aprecierile de ordin istoric pe care le-a făcut în comunicatul domniei-sale privind familia regală nu reprezintă punctul de vedere al plenului executiv. Aceste lucruri întâmplându-se, am avut temei suficient să-mi retrag demisia”.

·         1992: Deschiderea pentru public a arhivelor STASI (poliția secretă est-germană)

·         1995: Franța deschide aeroportul din Orly, la sud de Paris, curselor aeriene din Europa

Nașteri

·         1642: S-a nascut sultanul otoman Mehmed al IV-lea; (d. 06.01.1693). In timpul domniei sale (1648 – 1687) turcii au suferit doua esecuri majore in al doilea asediu al Vienei ( 14 iulie – 12 septembrie 1683) si in a doua bătălie de la Mohács, in care fortele otomane au fost infrante zdrobitor de cele austriece comandate de ducele Carol de Lorena, fapt care a avut ca rezultat distrugerea ambițiilor turcilor de a continua extinderea Imperiului înspre vestul Europei. După bătălie, armata otomană s-a revoltat și timp de un an de zile Imperiul Otoman a fost paralizat, iar trupele impăratului Leopold au fost gata de a captura Belgradul și de a pătrunde adânc în inima Balcanilor. Mehmed al IV-lea a fost rasturnat de pe tron si inlocuit cu fratele sau, Soliman al II-lea. Mehmed al IV-lea a murit la Edirne in 1693.

·         1713: Marie Dumesnil, actriță franceză (d. 1803)

·         1719: Jacques-Alexandre Laffon de Ladebat, constructor de nave și negustor francez (d. 1797)

·         1727: James Wolfe, general britanic (d. 1759)

·         1752 - S–a născut scriitorul Philip Freneau, cunoscut ca "poet al Revoluţiei Americane"

·         1777: Christian Daniel Rauch, sculptor german (d. 1857)

·         1816: S-a nascut  medicul român Anastasie Fătu. A deschis prima sectie de pediatrie în Principatul Moldova si a infiintat prima gradina botanica din Romania, la Iasi ; (d.03.03.1886). Anastasie Fătu a fost un medic și botanist român, membru titular al Academiei Române. În perioada 1833 – 1834, a studiat matematicile ca bursier la Viena, unde a luat doctoratul. Reîntors în țară, a fost numit profesor de matematică la Academia Mihăileană.

·         1822 - S–a născut Rudolf Clausius, matematician şi fizician care a formulat a doua lege a termodinamicii. Rudolf Julius Emanuel Clausius a fost un fizician și matematician german care este considerat fondatorul termodinamicii. Prin reformularea concluziilor lui Sadi Carnot cu privire la ciclul Carnot, Clausius a pus bazele teoriei căldurii. Cea mai importantă lucrare a sa, publicată în 1850 în Annalen der Physik, descrie cum teoria cinetică a gazelor ar putea explica fenomenele termice, lucrare care a stat la baza enunțului celui de al doilea principiu al termodinamicii. În 1865 a introdus noțiunea de entropie iar in 1870 teorema virialului.

·         1836: Mendele Moykher Sforim, scriitor rus (d. 1917)

·         1837 - S-a născut Mili Balakiriev, compozitor, pianist şi dirijor („În Boemia”, „Un vis”, „Cântecul lui Celine”) (m. 29 mai 1910)

·         1859: Anna Sacher, hotelier, Sacher cake (d. 1930)

·         1866 - S–a născut Gilbert Murray, filolog şi umanist (m.20 mai 1957)

·         1870: S-a nascut Ernst Barlach, sculptor, grafician și poet german (d. 1938). Ernst Barlach a fost un artist expresionist german, activ ca sculptor, desenator și scriitor. A fost un susținător al războiului, în anii dinaintea Primului Război Mondial, pentru a deveni un adversar al său după ce a participat la lupte. Sculpturile sale în contra războiului i-au adus faima cea mai mare. În anii regimului nazist, a devenit persona non grata, operele sale fiind desemnate drept „artă degenerată”.

·         1877: S-a nascut Slava Raskaj, pictor croat (d. 1906)

·         1882: Ion Teodorescu-Sion, pictor și desenator român (d. 1939)

·         1886: Florence Lawrence, actriță canadiană (d. 1938)

·         1888: S-a nascut Arhiducesa Renata de Austria (d. 1935). Arhiducesa Renata de Austria a fost fiica cea mare a Arhiducelui Karl Stephen de Austria și verișoara primară a regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Membră a ramurei Teschen a Casei de Habsburg-Lorena și Arhiducesă de Austria, Prințesă de Boemia, Ungaria și Toscana prin naștere, ea a renunțat la titlurile ei în 1909 după căsătoria cu prințul Jerome Radziwill.

·         1891 - S-a născut poetul expresionist Aron Cotruş ("Horia", "Rapsodie dacă", "Rapsodia Iberica") (m.01.11.1961).

·         1895: S-a nascut Contele Folke Bernadotte, diplomat și aristocrat suedez (d. 1948). Folke Bernadotte, Conte de Wisborg, în suedeză: Greve af Wisborg a fost un diplomat și aristocrat suedez. El s-a remarcat prin negocierea eliberării a aproximativ 31.000 de prizonieri de război din lagărele de concentrare germane, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv 423 de evrei danezi de la lagărul Theresienstadt, pe 14 aprilie 1945. El a fost contactat de Heinrich Himmler, în 1945, cu o ofertă de pace separată, care a fost ulterior respinsă de aliați. Bernadotte a fost desemnat în mod unanim de către Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite ca mediator în conflictul arabo-israelian din 1947-1948. El a fost asasinat în 1948 la Ierusalim de către grupul militant sionist Lehi, în cursul desfășurării misiunii de mediere.

·         1896: Dziga Vertov, cineast rus (d. 1954)

·         1896 - S-a născut pictorul Sabin Popp (m. 1 ianuarie 1928)

·         1903 - S-a născut Emanoil Arghiriade, matematician strălucit, membru al Academiei Române (lucrări ştiinţifice: „Sur les surfaces de Cech”, „Sur le contact d´une surface et d´une quadrique”) (m.20.06.1969).

·         1904: Sally Rand, dansatoare americană (d. 1979)

·         1905: Michael Tippett, compozitor britanic (d. 1998)

·         1907 - S-a născut pictorul Ion Popescu-Negreni, maestrul “culorilor potrivite”. (m. 29 octombrie 2001)

·         1909: Riccardo Cassin, alpinist italian (d. 2009)

·         1912 - S-a născut Renato Guttuso, pictor italian, fondator al grupării Fronte delle Arti („Răstignirea”, „Norul roşu”, „Culcuşul vrăjitoarelor”) (m.18.01.1987).

·         1913: Anna Lee, actriță engleză (d. 2004)

·         1913: S-a nascut medicul Ioan Jak Rene Juvara, creator al unei prestigioase şcoli de chirurgie, autorul unui număr de 14 tehnici chirurgicale originale, membru de onoare al Academiei Române; (d.18.02.1996). Despre familia Juvara se stie că la sfârșitul secolului al XVIII-lea, doi frați Juvara, aromâni din Grecia, fiind conducători ai revoluției macedonene contra dominației turcești, s-au refugiat dupa infrangerea revoltei, în Tarile Române. A existat o ramură în Moldova care se iscălea Juvara, alta în Muntenia, care se iscălea Djuvara.

·         1917: Vera Zorina, dansatoare și actriță germană (d. 2003)

·         1920: Isaac Asimov, scriitor SF american de origine rusă (d. 1992). Isaac Asimov a fost un autor american născut în Rusia și un biochimist, un scriitor de mare succes și excepțional de prolific, cunoscut mai ales pentru lucrările sale științifico-fantastice și pentru cărțile de popularizare a științei. Cea mai faimoasă lucrare este seria Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic și seria Roboților. A scris și romane polițiste și fantasy, precum și o mare cantitate de lucrări non-ficțiune. Asimov a scris și editat peste 500 de volume și estimativ 90.000 de scrisori sau cărți poștale și are lucrări în toate categoriile majore ale Sistemului Decimal Dewey, cu excepția filozofiei. Asimov a fost prin consens general un maestru al stilului science-fiction, alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke. A fost considerat a fi unul dintre membrii „Marelui Trio” al scriitorilor de science-fiction din timpul vieții sale. Asimov a fost mult timp membru al Mensa, deși nu-i făcea mare plăcere — i-a descris drept „combativi intelectual”. Prefera mai degrabă să activeze drept președinte al Asociației Umaniste Americane (American Humanist Association — AHA). Asteroidul 5020 Asimov este numit în onoarea sa.

·         1920: Francisc Păcurariu, poet, prozator și eseist român

·         1924: Victor Mercea, fizician român (d. 1987)

·         1928: Tiberiu Olah, compozitor român. Tiberiu Olah, în maghiară Oláh Tibor a fost un compozitor, profesor și muzicolog român de etnie maghiară. În 1946 și-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Cluj. Și le-a continuat între 1949 și 1954 la Conservatorul din Moscova. Din 1958 a activat ca lector, apoi ca profesor la Conservatorul din București. A primit bursă de documentare și cercetare la DAAD. A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare; a realizat emisiuni de radio și televiziune și a publicat studii, articole, interviuri, cronici în Muzica, Studii de Muzicologie, Contemporanul, România Literară, Melos (Mainz) etc. A compus muzică de orchestră și de cameră, inspirându-se la început din creația lui Béla Bartók, George Enescu și Igor Stravinski.

·         1930: Julius LaRosa, cântăreț american

·         1933 - S–a născut prozatorul Ion Baiesu, dramaturg, autor de schiţe şi foiletoane umoristice, autorul romanului “Balanţa”, ecranizat de către regizorul Lucian Pintilie („Preşul”, „Umorul la domiciliul”) (m. 21 septembrie 1992). Ion Băieșu (pseudonimul literar al lui Ion Mihalache), a fost un scriitor român, dramaturg și autor de scenarii pentru televiziune și film. A lansat celebrul cuplu comic Tanța și Costel, în interpretarea a doi mari actori români, Coca Andronescu și Octavian Cotescu. A scris multe volume de schițe cu subiecte comice, explorând și genul dramatic. A publicat un singur roman, Balanța, ecranizat de Lucian Pintilie, iar postum a apărut și un Jurnal.

·         1936 - S-a născut Roger Miller, cântăreţ, chitarist şi compozitor american.

·         1938: Ian Brady, ucigaș în serie britanic

·         1938: Hans Herbjørnsrud, autor norvegian

·         1939: Jim Bakker, teleevanghelist american

·         1939: Konstanze Vernon, dansator

·         1942: Hugh Shelton, președinte american al Adunării Șefilor de Personal

·         1942 - S-a născut Chick Chrchill, clăpar britanic (Ten Years After).

·         1944: Prințul Norodom Ranariddh, politician cambodgian

·         1945 - S-a născut lingvistul şi criticul literar Ion-Horia Bîrlădeanu ("Antologia fonetică a limbii române", "Noul atlas lingvistic român, pe regiuni").

·         1946 - S-a născut regizorul David Lynch, autorul celebrului serial de televiziune "Twin Peaks".

·         1947: Jack Hanna, zoolog american

·         1948 - S-a născut Kerry Minnear, clăpar britanic (Gentle Giant).

·         1949: Christopher Durang, dramaturg american

·         1950: Débora Duarte, actriță braziliancă

·         1950: Ion Dumitru, fotbalist român

·         1953: Nicolae Stan, prozator, editor și profesor român

·         1954: Henry Bonilla, politician american

·         1954: Dawn Silva, cântăreață americană (The Brides of Funkenstein și P-Funk)

·         1955: Tex Brashear, actor vocal american

·         1957 - S-a născut Joanna Pacula, actriţă poloneză.

·         1961: Gabrielle Carteris, actriță americană

·         1961: Todd Haynes, creator american de film

·         1963: David Cone, jucător de base-ball

·         1964: Pernell Whitaker, pugilist american

·         1967: Tia Carrere, actriță americană

·         1968: S-a nascut actorul american Cuba Gooding Jr. Cuba Gooding, Jr., actor american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar în anul 1996

·         1968: Anky van Grunsven, campion olandez de dresaj

·         1969: Tommy Morrison, pugilist american

·         1969: Christy Turlington, model american

·         1970: S-a nascut Sanda Ladoşi, cântăreaţă romanca de muzica  usoara.

·         1971: Lisa Harrison, jucătoare americană de baschet

·         1972: Taye Diggs, actor american

·         1972: Alexandru Mazăre, politician român

·         1975: Doug Robb, cântăreț american (Hoobastank)

·         1976: Paz Vega, actriță spaniolă

·         1980: Florin Bratu, fotbalist român

·         1981: Danielle Souza, model brazilian

·         1983: Kate Bosworth, actriță americană

Decese

·         17: Publius Ovidius Naso (Ovidiu), poet latin. Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila – mort in anul 17 sau 18 d. Hr., la  Tomis, azi Constanța), a  fost  unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. În toamna anului 8 d.Hr.,  în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Mării Negre. Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost„carmen et error”, o poezie și o greșeală. Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus. Poetul a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma. La moartea sa  a fost inmormantat la Tomis, iar pentru  piatra sa funerară, Ovidiu a compus  următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale (Tristia, III, 73-76): „Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent”. În traducerea liberă a lui Theodor Naum: „Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.

·         1512: Svante, Regent de Suedia (n. 1460)

·         1514: William Smyth, episcop și om politic englez

·         1529: Radu de la Afumaţi, domn al Ţării Româneşti (1522–1529) a fost ucis împreună cu fiul său, Vlad. Radu de la Afumați (sau Radu al V-lea), fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526) A dus o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, un român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu pretendentii la tron sprijiniti de Poarta otomana. Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Arges amintește de 20 de bătălii. La îndemnul boierilor Craiovesti, Radu s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Spre sfarsitul anului 1528, o grupare de boieri, in frunte cu Neagoe vornicul si Dragan postelnicul, se ridica impotriva domnului.  Surprins neavand la indemana oastea spre a li se opune, Radu este nevoit sa fuga in graba spre partea de apus a tarii, unde stia ca va gasi ajutorul Craiovestilor, dar boierii il ajung pe drum, la Ramnicu Valcea si, nerespectand nici macar lacasul dumnezeiesc in care Radul de la Afumati se refugiase, il ucid in biserica de pe dealul Cetatuii, sub ochii ingroziti ai preotului, la data de 2 ianuarie 1529, aceeasi zi in care este ucis si fiul sau Vlad. Trupul lui Radu a fost dus la manastirea din Curtea de Arges, desupra mormantului sau fiind asezata o lespede frumoasa de marmura, pe care viteazul voievod este infatisat calare, cu buzduganul in mana si cu mantia fluturand. “Sa va fie stiute razboaiele… pe care le-am facut eu: cel dintâi razboi cu agarenii, al doilea de la Gubavi, al treilea la satul Stefeni, langa Neajlov, al patrulea la Clejani, al cincilea la Ciocanesti…, al nouasprezecelea la satul Rucar, al douazecelea la Didrih”. Aceasta este inscriptia sfredelita pe piatra de mormant a lui Radu de la Afumati, domnitorul roman care a purtat douazeci de razboaie in numai trei ani de domnie din cei aproape opt la carma Tarii Românesti. Cu siguranta ca soarta Tarii Românesti ar fi putut fi una mult mai sumbra, daca Radu, cel din Afumati, nu s-ar fi incrancenat sa nu-si lase patria in mâini vrajmase si straine. Desi scurta si mereu intrerupta de luptele cu cei ce pretindeau tronul sprijiniti de Poarta Otomana, domnia sa a reprezentat una dintre cele mai glorioase lectii de rezistenta prin lupta impotriva Imperiului Otoman, una dintre marile puteri ale lumii, care transformase la acea data in pasalâcuri Grecia, Bulgaria si Serbia.

·         1557: A murit pictorul italian Jacopo Carrucci, cunoscut și ca Jacopo da Pontormo, reprezentant al Scolii florentine, întemeietorul curentului manierist in pictura; (n. 24 mai 1494).

·         1685: Harbottle Grimston, politician englez (n. 1603)

·         1694: Henry Booth, Primul Iarl de Warrington, polician englez (n. 1651)

·         1726: Domenico Zipoli, compozitor italian (n. 1688)

·         1819: Maria Luisa de Parma, soția regelui Carol al IV-lea al Spaniei (n. 1751)

·         1857: A murit Prințesa Henriette de Nassau-Weilburg (n. 1780).

·         1893: John Obadiah Westwood, entomolog britanic (n. 1805)

·         1904: A murit Mathilde Bonaparte, prințesă franceză (n. 1820). Mathilde Laetitia Wilhelmine Bonaparte, prințesă franceză. A fost fiica fratelui lui Napoleon I, Jérôme Bonaparte, și a celei de-a doua soții a acestuia, Catharina de Württemberg, fiica regelui Frederic I de Württemberg.

·         1904: James Longstreet, General al Confederației Americane (n. 1821)

·         1907: A murit Otto Friedrich August Benndorf, arheolog german, membru de onoare străin al Academie Române. A acordat o atenţie specială monumentului de la Adamclisi şi a publicat, împreună cu istoricul român Gr. Tocilescu lucrarea “ Monumentul de la Adamclisi. Tropeum Traiani ”; (n.13.09.1838).

·         1913: Léon Teisserenc de Bort, meteorolog francez (n. 1855)

·         1917: Edward Burnett Tylor, antropolog englez (n. 1832)

·         1924: Sabine Baring-Gould, compozitor și romancier englez (n. 1834)

·         1939: Roman Dmowski, politician polonez (n. 1864)

·         1958 - A murit medicul Smion Iagnov, membru corespondent al Academiei Române (n.13.04.1892).

·         1960: Fausto Coppi, ciclist italian (n. 1919)

·         1963: Dick Powell, actor american (n. 1904). Dick Powell a fost un actor, producător, cântăreț și regizor american. Născut în Mountain View, Arkansas, SUA, Powell a început cariera sa ca cântăreț. În 1932 a făcut primul film cu Warner Bros. Powell a murit în 1963 de cancer la stomac. Moartea sa este atribuită de unii faptului că în 1956 a jucat în filmul The Conqueror, care a fost filmat lângă un centru de teste nucleare în statul Utah. Alți participanți la filmări au murit de aceeași boală.

·         1974: Tex Ritter, actor și cântăreț american (n. 1905)

·         1977: Errol Garner, muzician american (n. 1921)

·         1986: Una Merkel, actriță americană (n. 1903)

·         1986: Bill Veeck, director de baseball (n. 1914)

·         1990: Alan Hale Jr., actor american (n. 1918)

·         1990: Corneliu Bogdan, diplomat român (n. 1921)

·         1991:- Ludmila Ghițescu, poetă și prozatoare ("Arșița stelelor", "Vifor albastru") (n. 1 decembrie 1918)

·         1995: A murit scriitorul roman V. Em. Galan; (n. 15 februarie 1921). Valeriu Emil Galan (cunoscut și ca V. Em. Galan) a fost un prozator român care a scris romane inspirate de transformarea socialistă a agriculturii, proză de atmosferă, comedii și reportaje.

·         1995: A murit Mohamed Siad Barre, preşedinte al Somaliei; (n.06.10.1919).

·         1995 - A încetat din viaţă actriţa Nancy Kelly

·         1996: Karl Targownik, psihiatru maghiar și supraviețuitor al Holocaustului (n. 1915)

·         2000: Nat Adderley, muzician și compozitor american (n. 1931)

·         2000: Patrick O'Brian, romancier englez (n. 1914)

·         2000: Elmo R. Zumwalt, Jr., amiral american (n. 1920)

·         2000: Infanta Dona Maria de las Mercedes de Bourbon, mama regelui Juan Carlos al Spaniei (n. 23 decembrie 1910)

·         2001: Teri Diver, actriță americană (n. 1971)

·         2004: Lynn Cartwright, actriță americană (n. 1927)

·         2005: Cyril Fletcher, comedian britanic (n. 1913)

·         2005: Frank Kelly Freas, artist american (n. 1922)

·         2005: Ronald 'Bo' Ginn, congresman american din Georgia (n. 1934)

·         2005: Maclyn McCarty, genetician american (n. 1911)

·         2005: Edo Murtić, pictor croat (n. 1921)

·         2009 - Poeta daneză Inger Christensen, despre care s-a spus în mai multe ocazii că va primi premiul Nobel pentru literatură, a decedat. A publicat primele poezii în 1962, în volumul "Lys" (Lumină). Au urmat volumul "Graes" (Iarbă), în 1965, şi alte culegeri de eseuri, romane şi cărţi pentru copii. Volumul de poezie intitulat "Sommerfugledalen" (Valea fluturilor), lansat în 1991, este considerat de critica literară drept capodopera operei sale. (n. 16 ianuarie 1935)

·         2010 - A încetat din viaţă poetul şi prozatorul Stelian Filip: "Catrene... muşatesciene!", "Galaxia ochilor noştri", "Parodii adevărate" (n. 18 septembrie 1924).

·         2012: Ioan Drăgan, fotbalist român (n. 1965)

Sărbători

·         în calendarul creștin ortodox: Sf Ier Silvestru, episcopul Romei († 335), Sf Cuv Serafim de Sarov; Înainte – prăznuirea Botezului Domnului

·         în calendarul greco-catolic: Silvestru, papa Romei († 335)

·         în calendarul romano-catolic: Vasile cel Mare, episcop în Cezareea Cappadociei († 379) și Grigore din Nazianz, episcop al Constantinopolului și învățător al Bisericii († 389 sau 390). Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare, Cezareea Cappadocia), arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii și unul din cei trei doctori răsăriteni ai Bisericii, alături de Grigore de Nazianz („Teologul”) și Ioan Gură de Aur

ARTE 2 Ianuarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 2 Ianuarie

Olandezul zburător de Richard Wagner

MUZICĂ  2 Ianuarie

Domenico Zipoli, compozitor italian

Domenico Zipoli - Te Deum Laudamus: https://youtu.be/RDtjJU4duAY.

Mili Balakirev

Mily Alexeyevich Balakirev, Suite for Piano, 4 Hands: https://youtu.be/-x33dH6tiPo.

Michael Tippett, compozitor britanic

Sir Michael Tippett - Fantasia Concertante on a Theme of Corelli: https://youtu.be/SNqTeQa7MDQ

Julius LaRosa, cântăreț american

Julius LaRosa:

Roger Miller, cântăreț american

Contry Music Roger Miller Greatest Hits Roger Miller Best Songs Full Album by Country Music: https://youtu.be/06EQFdVsfD4.

Tiberiu Olah

Tiberiu Olah - Suita simfonică „Mihai Viteazul": https://youtu.be/Ij69Gul-uCs.

Chick Chrchill, clăpar britanic (Ten Years After)

TEN YEARS AFTER:

Kerry Minnear, clăpar britanic (Gentle Giant)

Gentle Giant - Acquiring the Taste (Full Album): https://youtu.be/kFIK8Yxet1s.

Dawn Silva, cântăreață americană (The Brides of Funkenstein și P-Funk)

The Brides of Funkenstein: 

Sanda Ladoşi, cântăreaţă

Sanda Ladosi: 

Tex Ritter, actor și cântăreț american

Tex Ritter - The Wayward Wind: https://youtu.be/mQ6X1rZi6Kw?list=PLWfITRMFzYN6BkXeyHd05i4GSKoECe29y.

Errol Garner, muzician american

Erroll Garner - Misty - 100 Essential Classics (AudioSonic Music) [Full Album]: https://youtu.be/AxwWydRewVs.

Doug Robb, cântăreț american (Hoobastank)

Doug Robb Lead Singer of Hoobastank: 

Nat Adderley, muzician și compozitor american

Nat Adderley Work Song: https://youtu.be/4rmXbiD3Jog?list=PLBKaAMksEpBvQKZr76feeW_6YUDKxhnkT.

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Carl Friedrich Abel Symphonies Op.7 | Classical Baroque Music

SON CUBANO PA GOZAR EL 1018 Selección de Cecil González

POEZIE 2 Ianuarie

Ovidiu

Biografie

Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu.

Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepția Metamorfozelor, scrise în hexametru dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.

Așa cum scrie el însuși în Tristia IV 10, Ovidiu s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în orașul Sulmo (astăzi: Sulimona), situat în Italia de mijloc, la aprox. 140 km depărtare de Roma. Tatăl său aparținea nobilimii și-l destinase funcțiilor publice. După un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedică totuși carierei artistice. Își completează cultura la Atena și, împreună cu prietenul său, poetul Aemilius Macer, întreprinde o călătorie în Sicilia și Asia Mică.

Întors la Roma, intră în cercul literar condus de Messalla Corvinus și duce o viață extravagantă lipsită de griji în mijlocul protipendadei romane. Operele lui sunt pe placul înaltei societăți și printre protectori se află însuși împăratul Augustus. După moartea lui Horațiu (8 î.Hr.), devine cel mai cunoscut și apreciat poet din Roma.

În toamna anului 8 d.Hr., în timp ce poetul se afla pe insula Elba, în mod neașteptat, fără o hotărâre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Mării Negre. Forma de exil la care a fost supus era relativ mai ușoară („relegatio”) și nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio (în sensul de „proscris în afara legii”). Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală.

Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.

Ovidiu a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.

Conform cronicei lui Heronim, Ovidiu ar fi murit în anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost și înmormântat, dar această dată nu este sigură. Din poemul calendaristic Fasti, I, versurile 223-226, rezultă că în primăvara anului 18 d.Hr. poetul era încă în viață. Pentru piatra sa funerară, Ovidiu a compus - în parte patetic, în parte ironic - următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale (Tristia, III, 73-76):

„Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum
Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent.”

În traducerea liberă a lui Theodor Naum:

„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”

Scrieri înainte de exil

Poeme de iubire

·         Amores - „Iubiri” (23 î.Hr.-16 î.Hr.), în 3 cărți cuprinzând 49 elegii.

·         Heroides sau Epistulae Heroidum - „Eroine” sau „Scrisori ale unor eroine” (10 î.Hr.), 18 scrisori fictive de dragoste ale unor personagii feminine mitice adresate bărbaților iubiți, de ex. Ariadna către Theseu, Didona către Enea, Medeea către Jason etc.

·         Ars amandi - „Arta iubirii” (1 î.Hr.), poem erotico-didactic în 3 cărți (două adresate bărbaților și una adresată femeilor), cuprinzând „învățăminte” privind arta seducției și a dragostei.

·         Remedia amoris - „Remediile iubirii”, replică ironică la Ars Amandi, în care se recomandă amanților nefericiți diverse mijloace pentru a scăpa de dragostea chinuitoare și de urmările ei.

·         De medicamine faciei femineae - „Îngrijirea feței feminine”, cu diferite mijloace cosmetice.

În aceste prime opere, Ovidiu continuă tradiția poeziei elegiace romane de exaltare a sentimentului de dragoste, pregătită de Catullus și de neoterici în perioada republicană și dezvoltată de Sextus Propertius și Albius Tibullus în epoca lui Augustus. Sentimentul de dragoste este tratat în maniera elegiei erotice alexandrine. Poetul cântă iubirea efemeră, ușoară, după cum însuși se autodefinește tenerorum lusor amorum („cântărețul glumeț a dragostei ușoare”), dar și dragostea nefericită, înșelată sau neîmpărtășită, practicând o distanțare față de propriile sentimente.

Poeme mitologice

·         Phaenomena - Poem descriind diverse apariții cerești (s-au păstrat doar câteva fragmente)

·         Metamorfoze - „Metamorfozele”, 15 cărți în hexametri cuprinzând 250 legende (un om sau o zeitate se transformă într-un animal, într-o plantă sau o constelație, în urma unor întâmplări deosebite), desfășurate cronologic, de la formarea universului până la apoteoza lui Cezar, divinizat ca o constelație.

·         Fasti - „Sărbătorile” - calendar versificat al sărbătorilor romane, operă întreruptă prin exilul poetului (cuprinde doar lunile Ianuarie până la Iunie).

Tragedia Medeea, de mare renume în antichitate, s-a pierdut aproape în întregime.

Lirica din exil

·         Tristia - „Tristele”, în 5 cărți

·         Epsitulae ex Ponto sau Pontica - „Scrisori de la Pontus Euxinus (Marea Neagră)” sau „Ponticele”, în patru cărți.

Ambele opere sunt culegeri de elegii personale sub forma unor scrisori trimise din Tomis și adresate lui Augustus, soției sau prietenilor cu rugămintea de a fi iertat și de a i se permite revenirea la Roma. Ovidiu prezintă situația nefericită a propriei persoane, exprimarea directă a sentimentelor de durere și de tristețe provocate de dorul de Roma, de casă, de familie și de prieteni.

Scrisoarea XIX

Chiar de-asi fi fost ca smoala ilira-ntunecos Cum as jigni poporul acesta credincios. Duiosi ati fost in jale aicea cind veneam. Voi doar mi-ati dat o cinste ce s-ar fi cuvenit Doar unui om ce nu e de nimeni pedepsit; Desi n-am vrut-o, lumea a vazut a vrea Mi-a pus cununa sacra si-o port pe fruntea mea ! Cum Delosul Latonei i-a fost asa de drag Si Tomisul acesta imi este drag si sfint De cind eu parasitam al patriei pamint!

Aron Cotruș

Biografie

n. 2 ian. 1891, corn. Hasag (azi Loam-nes), jud. Sibiu - m. 1 nov. 1961, Long Beach, California (SUA), inmormantat la Detroit. 

Poet

Fiul lui Aron Cotrus, preot, si al Anei (n. Isaila). Unchiul lui Ovidiu Cotrus. 

Scoala primara inceputa in satul natal, continuata in corn. Lupu, unde se muta familia; liceul la Blaj si Brasov (1911-1912); doua semestre la Facultatea de Litere a Univ. din Viena, abandonata din lipsa de mijloace materiale. intors la Arad, intra in redactia ziarului Romanul (1913) si a Gazetei de Transilvania (1915). inrolat in armata austro-ungara (1916), e trimis pe frontul italian; trece la italieni si se inroleaza in Legiunea romana; membru in Comisia Interaliata de Propaganda impotriva Puterilor Centrale, cu sediul la Padova, redactand aici gazeta saptamanala de front. Neamul romanesc (1918). in urma armistitiului. Legatia Romaniei din Roma ii incredinteaza Serviciul de Propaganda pentru unitatea tuturor romanilor (1919-1920). in 1920 se stabileste la Arad si Timisoara, redacteaza rev. Banatul si conduce col. ,.Samanatorul". Membru al Soc. Scriitorilor Romani (1920); presedinte al Sindicatului Presei din Ardeal si Banat (1928); diurnist in Ministerul Afacerilor Straine (1929); atasat de presa la Milano (1930) si Varsovia (1930-1937); atasat de presa in Ministerul din Bucuresti (1937-1940); consilier de presa la Madrid si Lisabona (1940-1945). Desfasoara, in Polonia, Spania si Portugalia, o intensa activitate de propagare a valorilor literare romanesti (in 1931, publica in lb. polona antologia Te-maty rumunskie - Teme romanesti, in care figureaza cei mai reprezentativi poeti romani moderni); sprijina reprezentarea unor piese de L. Blaga, T. Musatescu pe scenele poloneze; publica art. in rev. spaniole si portugheze despre cultura si literatura romana. Din 1945 este director al ziarului Carpatii si presedinte al Asoc. Romanilor din Spania. Debuteaza in rev. Luceafarul (1908) si editorial cu voi. Poezii (1911). Poezie austera, cu accente expresioniste, inspirata din realitatea violenta a razboiului in Sarbatoarea mortii (1915); energetism si revolta sociala in Neguri albe (1920), Versuri (1924), In robia lor (1926), Cuvinte catre taran (1928), Maine (1928), Printre oameni in mers (1933). Perspectiva eroica, inceputa cu poemul Horia (1935), se accentueaza in Peste prapastii de potrivnicie (1938) si Rapsodie valalia (1940). Premiul Soc. Scriitorilor Romani (1926; 1943). Viforos si teluric, versul lui COTRUS e dezordonat, inform, premeditat anticalofil. Stabilit in Spania (1945-1956), publica aici voi. in lb. spaniola Poemas de Montserrat (1951) si Cantos a Raman Lull (1952); in lb. romana: Drumuri in furtuna (1951), intre Volga si Mississippi (1956). in 1957 se stabileste in SUA, unde, tot mai bolnav, izolat, moare intr-un spital din Long Beach.

Departe de orice idealitate si transcendenta (singura transcendenta pe care o admite e, de fapt, o nontranscen-denta, o transcendenta a neantului: "N-as mai vedea: in dosul zambetului lui: ranjetul. / in dosul carnii fragede: scheletul / Si-n dosul biruintei omului: zadarnicia"), poezia lui COTRUS frapeaza si azi prin statura ei neguroasa, prin exuberanta si suculenta limbajului. Traditionalismul ardelenesc, incrancenat si robust, osciland intre infmita rabdare, intelepciune si violenta, si-a gasit in COTRUS unul dintre cei mai indreptatiti reprezentanti. Domeniul poeziei sale ramane, in mod exclusiv, imanenta - haotica, nedeterminata, opaca -, imanenta nesubordonata vreunui principiu, izvorand din ea insasi, intr-o sufocanta navala. Procedeul este realist, exagerat realist (limitat realist). Totul se reduce la contingenta. De aici si pesimismul consubstantial acestei atitudini (si acestor scrieri), pesimism de neocolit, abia mascat de o uriasa emotie vita-lista. Prea putin metafizic (macar ca program), sin-cronizandu-se, prin aceasta, cu un anumit modernism, poetul se cufunda, cu voluptate, in infinitatea aparentei, lasand deoparte forma si sensul, transcrie apasat, hiperbolic, invalmasala vanjoaselor sale senzatii (neluminata de vreo alcatuire suprasensibila si neorientate neaparat de vreun tel care l-ar depasi). Ceea ce umple campul vizual, ceea ce ramane si nu se clinteste sunt obiectele (si numai ele), obiectele in sens larg, fireste, obiectele in nenumaratele lor avalanse. Concretete implacabila si absurda. Individul izbeste, se izbeste in ea ca in peretii negri si duri ai unei galerii subterane: "Izbesc mereu in straturi goale, mute si pustii () / si voi izbi / pan voi albi / si voi orbi / si-oi impietri". Prin aceasta tendinta a temperamentului sau (el este un ingenuu, o forta), COTRUS se izoleaza categoric de marii imaginativi (si, in genere, de neoplatonici), de toti aceia ce intrezaresc unitatea in multitudine, de creatori de lumi, de cosmoizi (Eminescu, Macedonski, L. Blaga, I. Barbu sau Al. Philippide). Lumea operei sale e mai degraba contigua decat similara (in esenta) ontologiei. Ca tipologie stilistica, el e mult mai aproape de autorii descriptivi, de cei egal impartiti intre luciditate si afecte. Imaginatia sa (si a acestora) produce reprezentari plastice, nu ideale (posibile, adica, doar in eternitate), reprezentari plastice care au, deseori, o vigoare rar intalnita aiurea. Pentru COTRUS contactul cu mediul nu este niciodata bland si jubilatoriu, ci neconditionat, iritant si disfonic (in ciuda imensei bucurii a simturilor pe care, chiar in durere, pare a o resimti). Intr-o panorama vast-generalizatoare, COTRUS este un poet al suferintei, al chinului, un poet al infernului. Aceasta este singura organizare, singura forma pe care fragmentele selectate de intuitia sa si revarsate in tumultuoasele-i expuneri o evidentiaza (si o accepta). Sa se vada, intre altele, tablourile inspirate de primul razboi (Sarbatoarea mortii, 1915). Pamantul, luat in stapanire de demonul distrugerii, pare a strabate inca de pe acum cele dintai trepte ale apocalipsului. Amestecate cu sange si amestecate intre ele, elementele tarasc viata in primordiala si inspaimantatoarea lor indistinctie (focul, noroiul reprezinta materia groasa, dispusa numai in suprafata, a acestor tablouri). Totul e inregistrat si trait paroxistic, fie ca e vorba de confruntari armate, de natura, de dragoste sau de istorie. O probeaza sarjele de imagini, in maniera expresionista, o probeaza, de asemenea, nume si grupuri nominale precum groaza, noaptea, dezgustul imens, jindul salbatic, diavolesc, crunte goane, patima nebuna, calea blestemata etc. Vitalitatea inchisa in asemenea texte (epitetele se dezlantuie in cascade) nu este un suport al ascensiunii, al zborului spre lumina, ci al inaintarii tenace, crancene, prin relieful noroios al infernului (al apocalipsului). Intervine insa acum, in sinuozitatea acestui periplu, un element neprevazut si fascinant. Aici, in bezna perpetua, in intunericul compact, pipaibil (Murind), individul intalneste mereu o sclipire stranie, aducatoare de neliniste, o stralucire ce-i sporeste teroarea launtrica. Sunt propriii sai ochi, e privirea sa (a unui strabun, a lui Horia?) arzatoare si sumbra. Faptul este surprinzator si - esteticeste - pasionant. Fiindca o asemenea dedublare configureaza un (pre-)simbol de tip macedonskian (Faunul), construit pe identitatea ins-alter ego (daimon). Or, in ciuda titanismului sau, o sinteza narcisiaca ar trebui sa fie - la prima vedere - straina de viziunea unui autor extravertit si teluric, cum este acela care a scris Bivolii, de pilda. Si totusi, inegala si contradictorie (chiar si aceasta decizie simbolica o dovedeste, fara a-i reduce, ci, dimpotriva, sporindu-i interesul), poezia lui COTRUS isi revendica, pe de alta parte, o incontestabila modernitate. Nu e vorba de teme (temele sunt perene). Nu e vorba, in mare masura, nici de tratare: in ceea ce-1 priveste, metafora nu are rol reproductiv, ci platicizant (sa ne amintim "tunurile" - monstri apocaliptici), e pragmatica si exaltata, nu vizionara. Adancimea fondului nu se asociaza cu o profunzime de stil. Nu se constata vreo framantare a constiintei artistice. Nu in aceste dezbateri inoveaza poetul. Modernitatea lui (a ceea ce este izbutit din opera lui) rezida in formularea (implicita si suficient de confuza) a unei intrebari: pot, oare, lucrurile, asa cum sunt, fara dincoace si fara dincolo grele, neutre, pot fi ele purtatoare de semnificatie? Este exact intrebarea care, dupa o remarca a lui Roland Barthes, ar adresa-o lumii literelor si noul roman francez, in rest, elaborarea, detasarea, eleganta constructiei sunt aproximative. Caracteristic ramane si acel gen de atletism artistic (tirada urieseasca) nu lipsit de pregnanta, dar suferind de pe urma "intemperantei verbale" (E. Lovinescu) si a redundantei.

OPERA
Poezii, Orastie, 1911; Sarbatoarea mortii. 1914-1915, Arad, 1915 (ed. II, Bucuresti, f.a.); Neguri albe. Alba Iulia, 1920 (ed. II, 1921); Romania. Poema, Brasov, 1920 (ed. II, Arad, 1922); Versuri, Bucuresti, 1924 (ed. noua. Arad, 1925; 1928); in robia lor. Arad, 1926 (ed. II, 1927); Strigat pentru departari. Timisoara, 1927; Cuvinte catre taran. Versuri alese, Arad, 1928; Maine, Craiova. 1928 (ed. II, Cluj, 1928); Printre oameni in mers, Sosnowiec, 1933; Horia, Varsovia, 1935 (ed. II, Brad. 1935; ed. IV, Bucuresti, 1937; ed. V. 1938); Tara, Bucuresti, 1937; Maria Doamna. Poem, Bucuresti, 1938; Peste prapastii de potrivnicie. Bucuresti, 1938; Eminescu. Poem, Bucuresti, 1939; Rapsodie valalia, Madrid, 1940 (ed. II, Bucuresti, 1941); Tara, Lisboa, 1940; Rapsodie daca. Bucuresti, 1942; Poemas, Madrid, 1951; Versuri, antologie de O. Cotrus, pref. de I. D. Balan. 1978 (ed. II, 1985); Opere complete, Madrid, 1978; Horia, Bucuresti, 1984; Poezii, MI, ed.. tabel cronologic si bibliografie de Al. Ruja, Timisoara, 1991; Peste prapastii de potrivnicie, versuri, ed., pref., tabel cronologic de Al. Ruja, Bucuresti, 1995.

REFERINTE CRITICE

E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-1937, 1937; G. Calinescu, Istoria; Perpessicius, Opere, II, 1967; Ov. S. Crohmal-niceanu. Literatura, II; Mire ea Popa, in Manuscriptutn, nr. 4, 1974; I. Datcu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3, 1978; Z. Omea, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea, 1980; I. D. Balan, Resurectia unui poet: Aron Cotrus, 1981 (ed. II, 1994); idem, Repere critice, 1988; S. Cioculescu, Itinerar critic, V, 1989; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; Elena Indries, Dimensiuni ale poeziei romane moderne, 1989; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 13, 1996; G. Scridon, in Steaua, nr. 6, 1996; I. Pop, in Vatra, nr. 1, 1997; I. Cristo-for, in Steaua, nr. 10, 1998.

Prin vânturi ce latră

Prin vânturi ce latră,

sui cu paşi de piatră,

poteca răsleaţă:

ce şchioapă şi-ngheaţă,

către stâni de ceaţă...

Arşiţe mă coc,

umbra-mi: greu cojoc,

parc-ar fi de foc,

parc-aş duce aşa

pe cărarea grea,

veacurile-n ea...

Şi aşa cum sui,

pieptul muntelui,

un gând ca un cui

mă izbeşte, şui:

uite turma!... Nu-i!...

Caut-o, de poţi,

peste munţii toţi,

peste munţii toţi!

Cum mă întărât

după-atât urât,

sângerând, în gât,

se-ntâlnesc de-a valma:

ruga şi sudalma...

Prin brazi, prin brădui,

pe poteci haihui,

ochii-mi văd ce nu-i...

Paşii, smulşi domol,

calcă parcă-n gol,

peste munţi sălhui:

paşi ai nimănui,

paşi ai nimănui...

Fluieru-n şerpar,

În şerpar de jar,

glas vrea să înjghebe,

munţii să-i întrebe...

Printre crengi de sânger,

când diavol, când înger,

cu soarele sânger...

Pârâul: alb ţap,

se dă peste cap,

vântul: orb dulău,

se prăvale-n hău,

codru-mbătrânit

pleacă spre-asfinţit...

Şi-ori pe unde-apuci,

ca nişte năluci,

tufe, stânci tresar,

parcă-s oi de jar,

parcă-s oi de jar...

Ochii văd, nu văd...

E-ajun de prăpăd?

Furtună-ncepută?

Ori munţii se mută?...

Parcă mii de câni,

de câni de la stâni,

ca ieşiţi din piatră,

din hăuri mă latră...

Cum sui, cum nu sui,

unde ochii-mi pui,

un gând ca un cui

mă înjunghie, şui:

uite turma!... Nu-i!...

Caut-o de poţi

printre anii hoţi,

peste munţii toţi,

peste munţii toţi!...

Din antologia: „Aceşti mari poeţi mici”

alcătuită de Mihai Rădulescu

O, plecările, plecările...

O plecările, plecările, plecările

din toate porturile şi din toate gările,

pe toate mările, spre toate depărtările,

spre toate ţintele şi aşteptările,

spre marginile lumilor şi ale gândului

spre marginile sufletului meu – flămândului...

M-or înghiţi în murmure-necate valurile?

m-or aştepta în depărtări sărbătoreşte malurile?

m-or înălţa pe creste încă nevisate visurile?

ce-mi pasă mie unde mă vor duce trenurile, navele?

şi dorinţele-mi de foc, bolnavele?...

Ieie-şi, încotro le place, zborurile

ca un stol neobosit de paseri albe dorurile...

cruţe-şi ceasurile cine-o vrea şi de primejdii scape-le,

ale mele-s drumurile lumii toate, munţii, apele...

moartea umbrele-i în preajma-mi înfiripe-le

suflete, deschideţi pentru-nalturi, pentru depărtări şi vecinii, aripele!...

Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”

Alcătuită de Mihai Rădulescu

Geamurile sângerii

Ard case, şuri, jirezi de fân şi paie,

În groaznicul incendiului vezuviu.

Aleargă flacările ca un fluviu

Şi-un biet popor de-avuturi îl despoaie.

Aleargă flacările-ngrozitor,

Aleargă,

Peste câmpia roşie şi largă...

Fug flacările-ntruna, fără frâu,

Şi ard hambare aurii de grâu,

Şi-n pocnete, porumbu-n poduri arde.

Şi limbi de foc se-ntind peste clădiri,

În zăpuşala grea, care omoară,

Şi ca nişte siniştri şerpi de pară,

Se-ncolăcesc pe plopii albi, subţiri,

Şi peste cele-nsângerate unde,

În salturi, ca nişte pisici bizare,

S-aruncă sprinten, cine ştie unde,

Iar şurile, schimbate-n stâlpi de jar,

În noaptea sângerie par

Schelete de-animale-ngrozitoare,

Din lumi unde nu-i pace, nici visare.

În sat, în case, prin ferestre sparte,

Prin geamurile roşii, de departe,

Se văd făpturi purtate brusc de spaimă,

Cum vorbe nenţelese, rupte-ngaimă,

Cum uşile le cată în zadar,

Cum păru-şi smulg, cum plâng şi ţipă-amar,

Cum leşină şi pe podele cad,

Ca-n fundul unui iad...

În râu parc-au căzut macabri sori,

Şi apele murdare le-au aprins...

În râu parc-au căzut macabri sori

Şi-acum plutesc pe apele murdare...

Pe apele aprinse şi murdare.

Şi focul creşte-ntruna-n faţa lor...

Cât vezi, întinsu-i roşu, schimbător ocean,

Pe care-aleargă focul călător

Şi-n care parc-armate crunt învinse

Ori turme mari de oi şi capre-aprinse

Aleargă-n spaimă, fug din loc în loc,

Purtând cu ele baia lor de foc,

Prin fum şi prin funingine opacă,

Pe unde cad şi-n flăcări se îneacă...

Şi-mproaşcă tunurile astă-seară,

Cu flacări din plămânii lor de pară...

Împroaşcă-ntruna, cu putere grea,

Din depărtări adânci de undeva...

Sinistru ard pădurile bătrâne

Şi vânturile-n drumul lor nomad.

Aduc mirosuri grele, tari, de brad,

Aduc un suflu aspru, violent,

Şi boale din bolnavul Orient...

Sinistru ard pădurile bătrâne

Şi doar cenuşă fi-vor ele mâne,

Pe-aicea când vor trece-n roşii paşi

Imensele armii de ucigaşi...

Sinistru ard pădurile bătrâne

Iar brazii cu coroanele macabre,

Par uriaşe, roşii candelabre,

Cu mii şi mii de braţe arzătoare,

Ce ard la astă groaznică serbare,

La agonia unei lumi de fiare...

Şi creşte-ntruna roşa învălmăşeală,

Mai groaznică, ca-n Roma, când ardea,

Iar colo-n codrii-acum, e noapte grea.

Stă, poate, ca Nerone, cineva,

Privind cu o privire infernală,

La astă monstruoasă-nvălmăşeală...

Întruna creşte-ngrozitoarea larmă,

Iar tunurile groaznice s-aud,

Aproape-aproape, -ntruna mai aproape

Şi larma vine de pe roşii ape,

Pornită din plămâna infernală,

A tunurilor grele ce s-aud,

Venind în marşul lor de sânge ud...

...Ţărani îmbătrâniţi fără de vreme,

Cu ochi ca nişte plăci de întuneric,

Aleargă cu obrazul cadaveric...

Ei vin şi trec cu feţele de ceară,

Zdrobiţi de nedreptatea milenară...

Ei vin, şi trec, îşi duc copiii lor,

Tot ce le lasă focu-ucigător...

 Copiii trişti sunt tot ce le rămâne,

Copiii lor zdrenţoşi, dar drăgălaşi,

Ce-odat’ şi-odat’, în vremile de mâne,

Vor fi, poate, asemeni ucigaşi...

Şi vântu-nalţă-ntruna limbi de foc,

Iar flacările ce se zbat spre cer

Par roşii munţi ce nasc şi-n urmă pier,

Pentru-a renaşte mai grozavi apoi...

Fug oamenii – o turmă de strigoi –,

Treziţi din somn de focu-ngrozitor

Şi fugăriţi din paturile lor...

Şi creşte focul aţâţat mereu,

Iar tunurile durduie din greu,

Lăsând pe cele drumuri lăcrimând,

Un biet popor, zdrenţos, murdar, flămând...

Doar morţii-n urma lor de mai rămân

Şi-oştenii unui împărat păgân,

Ce şi-or căta – când vor sosi – culcuşe

Aici, în munţii-aceştia de cenuşe...

De spaimă va-ngheţa atunci oricare

Şi nebunia le-o pătrunde-n oase,

Când şi-or vedea făpturile scârboase,

În geamurile roşii, -ngrozitoare.

Incendiul ăsta groaznic se îmbată,

Cu flăcări infernale se îmbată...

Nu vezi nimic pe străzile pustii...

Decât doar geamuri lucii, sângerii,

Şi-n satul ăsta mândru, care moare,

Ele-s podoabe-atotstăpânitoare...

În satul ars, străine, de-i veni,

Tu n-ai să vezi nimic în calea ta

Decât doar geamuri lucii sângerii,

Stropite-ngrozitor de cineva...

Nici râde n-ai să poţi atunci, nici plânge,

Iar nebunia-n creieri şi în sânge

Îţi va trezi dorinţe şi viziuni...

Şi roşii fi-vor ochii tăi nebuni,

Când vor privi

Cum spectri fac satanice orgii,

În dosul celor geamuri sângerii.

Din antologia: „Aceşti mari poeţi mici”

alcătuită de Mihai Rădulescu

Stelian Filip

Biografie

Poet şi prozator, Stelian Filip, s-a născut pe 18 septembrie 1924. Este tatăl cântăreţei Viorela Filip, iar mama sa, Floarea Filip, este strănepoată a poetului Octavian Goga.

Printre cele mai recente cărţi scrise de Stelian Filip se numără "Catrene... muşatesciene!" (2007), "Galaxia ochilor noştri" (2008) şi "Parodii adevărate" (2009).

A murit la vârsta de 85 ani.

Fabulă cu sifon

Nu ştiu ce nu-i convenea,
Pe tejghea,
Unde stătea
Că sifonul tot pufnea.
Sticlele de Murtfatlar,
De Fetească sau Cotnar,
Îl priveau din galantar.
Fără să priceap-anume
Dacă vrea să facă glume
Sau s-a-nfuriat pe lume.
Un isteţ de tirbuşon
Ce se-afla lângă sifon
Zise, cu ironic ton:
- Fiţi pe pace, că nu crapă.
Nici nu-i pus să-ncaiere!
Dumnealui e... nişte apă
Care îşi dă aere!

Cutia cu râme

Un pescar
Stătea
Pe malul apei
Şi gândea:
- Mi se pare
Că este
O mare
Asemănare
Între cutia mea
Cu râme
Şi organul gânditor
Al unor
Poeţi modernişiti:
La fel de-ncâlcite
Sunt şii ideile
În ţestele lor!

Clorofilă         

S-au luminat şi frunzele la faţă

Trecând de verdele adânc, din vară

Spre o culoare transparent-solară –

Sau va fi Spaima ce le-a prins în braţe?

În seve,-n fibre şi în clorofilă

E-o-nseninare care se răsfaţă

Şi o paloare-n arbori se agaţă

Şi-o resemnare. Şi o dulce milă.

În păsări e-o nelinişte febrilă

Şi o vibrare - şi un dor de ducă

Pe toate dintr-o dată le apucă

Şi orice rezistenţă-i inutilă...

S-au luminat şi frunzele la faţă –

E-o galbenă lingoare, ca de gheaţă.

Ludmila Ghițescu, poetă și prozatoare

GHITESCU Ludmila, se naste la 1 dec. 1918, comuna Volintiri. judetul Cetatea Alba, Basarabia - moare in 2 ian. 1991, Pitesti. 
Poeta si prozatoare. 

Fiica lui Ivan Podust, notar, si a Marfei (n. ?). Scoala Normala din Bucuresti; Univ. Populara „N. lorga" din Valenii de Munte. Participanta, sub numele Ludmila Florea, la Sfatul Scriitoricesc de la Putna (1943), convocat de Cercul „Bucovina literara" din Cernauti. 

Studii de filologie, incomplete, la Institutul „Maxim Gorki" din Bucuresti (1954-l956). Cariera didactica la Piatra Neamt si Pitesti; inspector scolar; functii politice la nivelul judetul Arges. Fondatoarea Cenaclului literar „Liviu Rebreanu" din Pitesti (1947). Debut cu poezie in revista Cuget clar (1938); debut editorial cu volum A cazut o stea (1941), urmat de Asteptare (1945). Dupa o tacere de un sfert de veac, publica volum de poezii Fintini (1969). Stampe fragile (1970), Cimpii interioare (1975), Miez de anotimp (1977), Vifor albastru (1979), intre doua dimineti (1981), A rsita stelelor (1983). 

Colaboreaza cu poezi i la Romania literara. Luceafarul, Cronica, Orizont. Arges etc. Premiul revista Arges (1984). 

Poeta discreta, cu vibratie emotiva inegala, fidela lirismului de atmosfera; a aminat proza, publicind tirziu, un singur roman: Enigma unui ametist (1984).

Evoluind intre „tacere si asteptare" (A cazut o stea, 1941; Asteptare, 1945), poezia Ludmilei Ludmila Ghitescu isi afirma disponibilitatea solidarizarii „cu oamenii noi", desi predominante ramin starile nedefinite, vagi, cu o cauzalitate obscura (Fin-tini, 1969; Stampe fragile, 1970; Cimpii interioare. 1975; Miez de anotimp, 1977; Vifor albastru, 1979; intre doua dimineti, 1981). 

Aspiratiile poetei - „linistea si visul", „calmul zilei", propice deopotriva „coacerii merilor" si „adunarii cuvintului peste cuvinl", nu exclud gesturile mai decise, de prospectare a inte-rioritatii, sau depistarea, printr-o sugestiva metafora, a sursei raului in privirea malefica: 

„Vino! mii de ochi fac roata pe cumpana pamin-tului si iti ingroapa prietenii in fintina".

Notatia lapidara se exerseaza in pasteluri ce privilegiaza cromatica albului sau in instantanee dintr-o realitate poetica aparte - „aplec urechea / galaxiile ard de ger" - cu discret individualizat contur: „caut/ora/in clopotnita de lemn/din piata veche". Simbolurile centrale-padurea si fintina- ilustreaza semantismul purificarii si regenerarii. Sevele si miresmele, rotirea anotimpurilor si roadele intretin o conditie de proximitate sinonima cu afirmarea vietii. Considerabil imbogatit sub raportul vocabularului poetic, volumul reprezentativ al autoarei, Arsita stelelor (1983). inregistreaza semnele desfolierii si absentei, risipirii si stingerii in tentativa „impacarii cu amurgul". Tonul grav exprima stari cuprinse intre „tainice cugetari" si „singele groazei". Precipitarea tuselor, dintr-o marturisire finala, de reconsiderare a creatiei, indica factura desenului poetic de maturitate al autoarei: 

„Barbar se zbate viata flaminda, speriata, nemarginita salbatica si nebuna intre zidurile corabiei naufragiate".

Romanul Enigma unui atnetist (1984) paralelizeaza destinele a doua femei. Livia Pro-dan. mama, si Raluca, fiica, reprezentantele „feminitatii deturnate", harazite „sa poarte pe umeri pasiunea unei profesii". Drama isi reveleaza dimensiunile abia prin repetarea istoriei. Surprinse in momentele „cind sufletul are nevoie sa se hraneasca din cuvinte si prin cuvinte", eroinele traiesc din destainuiri cu aer de oratorie desueta, intretinuta insa cu constiinta autoironica a „filosofarii de dupa-amiaza". A-devarul razbate din mici scene de cotidian rutinier (mutarea intr-un apartament de bloc, admiterea in facultate, stagiul medicinistilor), ca si din retrospectiva unui jurnal intermitent. in oglinda purtata de-a lungul drumului strabatui de protagoniste, autoarea urmareste, fara complicatii sau profunzime, coerenta demonstrativa a unui roman cu teza.

OPERA: A cazut o stea. Bucuresti, 1941; Astepta re. Bucuresti. 1945; Fintini, Bucuresti. 1969; Stampe fragile. Bucuresti, 1970; Cimpii interioare. Bucuresti, 1975; Miez de anotimp. Bucuresti, 1977; Vifor albastru. Bucuresti, 1979; intre doua dimineti, Bucuresti. 1981; Arsita stelelor. Bucuresti, 1983; Enigma unui ametist, roman, Bucuresti. 1984.

REFERINTE CRITICE: FI. Manolescu, in Roma nia literara, nr. 51,1969; D. Dumitriu, in Arges, nr. 11, 1969; G. Muntean, ibidem, nr. 4, 1975; M. Blaga, in Cronica, nr. 44, 1975; I. Petrache, in Orizont, nr. 38, 1976; idem, ibidem, nr. . 1978; G. Muntean, in Romania literara, nr. 19, 1978; I. Tatarii. in Contemporanul, nr. 26, 1978; Doina Uri-cariu, in Luceafarul, nr. 13,1978; idem, ibidem, nr. 29, 1980; P. M. Gorcea, in Arges, nr. 1, 1980; G. Muntean, in Romania literara, nr. 31,1980; I. Arie-sanu, in Orizont, nr. 19, 1981; B. Constantinescu, ibidem, nr. 15, 1982; G. Muntean, in Romania literara, nr. 14, 1982; St. Albota, in Arges, nr. . 1982; D. Anghel, ibidem, nr. 12, 1984.

 TEATRU/FILM 2 Ianuarie

Douazeci de nunti intr un an - Boris Petuhov 1964

FILM DOCUMENTAR 2 Ianuarie

Dacii, Piramida din Ceahlău şi ADEVĂRUL istoric

SFATURI UTILE 2 Ianuarie

EDEMUL

Generalități

Edemul este umflarea vizibila a pielii ca urmare a retinerii apei in anumite tesuturi ale organismului. Adesea, edemul este localizat la nivelul picioarelor, gleznelor, desi ar putea afecta si fata, mainile si alte organe si parti ale corpului. Femeile insarcinate si adultii in varsta sunt adesea afectati de aceasta conditie, dar poate fi intalnita la persoanele de orice varsta.
Umflarea, termen care va fi asociat cu edemul, este determinata de acumularea excesiva de lichid sub piele, in spatiile interstitiale sau in compartimentele dintre tesuturile corpului, exterioare vaselor sangvine

Excesul de lichid de la nivelul zonelor inferioare ale corpului (glezne, picioare) poarta denumirea de edem periferic.

Prin edem se intelege infiltratia seroasa a diferitelor tesuturi si organe determinate de cresterea lichidului interstitial.

Retentia de apa (hiperhidratarea) duce la cresterea volumului extracelular si se insoteste si de o retentie de sodiu. Cand retentia de apa este mai marcata decat cea de sodiu apare edemul hipotonic in care hiperhidratarea celulara se asociaza si cu hiperhidratare intracelulara (edem renal, hepatic, alergic, inflamator etc.).

In situatia inversa in care retentia de sodiu este mai mare decat cea de apa, apare edemul hipertonic in care hiperhidratarea extracelulara evolueaza cu deshidratare intracelulara (insuficienta cardiaca, dupa administrare excesiva de hormoni corticosuprarenali, fara limitarea restrictiilor de sare, dupa perfuzii abundente de solutii clorurate).

Tipuri de edem

Din punct de vedere clinic exista doua tipuri de edem: circumscris si difuz. Primul tip de edem se caracterizeaza prin faptul ca in urma apasarii in zona afectata se formeaza o adancitura care persista ceva timp dupa incetarea presiunii (apare nu doar cand pielea este apasata cu degetul ci si sub actiunea elasticului sosetelor, de exemplu). Edemul non-pitting este localizat de obicei la nivelul bratelor si picioarelor.
Ocazional, aceste doua tipuri de edem se pot manifesta fara sa se afle in legatura directa cu vreo afectiune. In acest caz este vorba despre edem idiopatic. Frecvent edemul apare in randul femeilor in perioada premenstruala sau la premenopauza (umflarea picioarelor) - fiind cunoscut sub denumirea de edem ciclic.

Simptome

- persistenta adanciturilor in piele ca urmare a apasarii (circumscris);
- picioare, glezne umflate;
- senzatie de durere la nivelul pielii sub forma arsurilor, durerii, furnicaturilor;
- amorteala;
- crampe;
- retinerea apei sau lichid interstitial;
- balonare abdominala;
- transpiratii nocturne;
- piele calda sau fierbinte la atingere.

Cauze

Exista multi factori care pot contribui la formarea edemului. Deoarece este tratat in functie de cauza principala este important sa se puna un diagnostic corect. Posibile cauze de edem sunt:
- sarcina - poate duce la formarea edemului la picioare intrucat uterul preseaza vena cava (vas de sange major care transporta sangele din jumatatea inferioara a corpului catre inima), iar progesteronul relaxeaza peretii vaselor de sange. Retentia de lichide in timpul sarcinii poate fi cauzata si de o afectiune grava numita preeclampsie;
- hipertensiunea arteriala, afectiuni hepatice, boli renale, afectiunile tiroidei;
- traumatisme;
- obezitatea - excesul de greutate cauzeaza o presiune suplimentara asupra articulatiilor genunchiului si picioarelor;
- statul indelungat in picioare sau pe scaun, in special la temperaturi inalte, provoaca acumularea de lichid in exces la nivelul picioarelor si gleznei;
- diabet zaharat;
- nivelul scazut de proteine din sange cauzat de malnutritie, boli de ficat si rinichi. Proteinele contribuie la pastrarea apei in interiorul vaselor sangvine. In cazul in care nivelul unor proteine din sange (numite albumina) este prea scazut, au loc scurgeri de lichid din vasele de sange in tesuturi si se instaleaza edemul;
- deshidratarea;
- zborul cu avionul;
- menopauza;
- hipotensiunea arteriala;
- menstruatia;
- tulburari de circulatie sangvina;
- consum de alimente cu un continut ridicat de sare;
- intepaturi de paianjen si alte insecte;
- insuficienta cardiaca congestiva - afectiune cauza deoarece inima nu mai functioneaza corespunzator, motiv pentru care se acumuleaza lichid in plamani si in alte parti ale corpului;
- boli severe, cronice de plamani, inclusiv emfizem pulmonar, bronsita cronica, cresterea tensiunii in vasele care conduc sangele de la inima la plamani. Tensiunea arteriala ridicata a inimii provoaca umflarea picioarelor;
- slabirea valvelor de la nivelul venelor de la picioare, cauzeaza o problema des intalnita, numita insuficienta venoasa. Din aceasta cauza, pomparea sangelui catre inima este mai dificil de realizat si are loc o stagnare si acumulare de lichid, conducand chiar la formarea varicelor.

Edemul la copii si sugari

- Majoritatea cazurilor de edem la copii si nou-nascuti sunt provocate de boli grave. Din aceasta cauza manifestarea acestui simptom impune consultatie medicala de urgenta si monitorizare permanenta pentru a se evita complicatiile.
- Copiii cu ocluzie acuta sau cronica a cailor respiratorii superioare sunt expusi riscului de aparitie a edemului pulmonar. Aceasta afectiune se mai poate declansa dupa traumatisme craniene, convulsii, ingestii sau inhalatii accidentale a unor substante chimice.
- cu o frecventa mai redusa, sindromul nefrotic (boala a rinichilor) poate cauza edem la copii. Fiind principalul simptom, edemul este localizat la nivelul unuia sau a ambilor ochi (edem periorbital), dar si al picioarelor sau in alte parti ale corpului. Copiii care sufera de sindrom nefrotic cresc, de obicei, in greutate, ca urmare a acumularii de lichid. Un test de urina poate confirma diagnosticul. Pacientii cu edem periorbital trebuie monitorizati cu atentie, deoarece acesta poate fi si rezultatul unor boli mai grave, cum ar fi insuficienta cardiaca congestiva sau afectiuni hepatice. Alte cauze de edem periorbital la copii si sugari: alergii si infectii, cum ar fi conjunctivita.
- Copiii si sugarii cu diabet zaharat pot manifesta edem ca efect secundar la tratamentul cu insulina. Acest lucru trebuie semnalat pediatrului, intrucat poate fi si un simptom de edem cerebral (o complicatie rara dar grava a diabetului zaharat).

Diagnosticare

Diagnosticul edemului este determinat de manifestarile constatate in timpul examenului fizic. Medicul va examina pielea din zona umflata pentru a verifica daca aceasta este intinsa si stralucitoare. Va apasa usor pe zona umflata, timp de aproximativ 15 secunde. Adancitura provocata de presiunea degetului ar putea persista cateva secunde, confirmand diagnosticul de edem circumscris. Pentru a stabili cauza edemului, doctorul ar putea solicita investigatii suplimentare: teste de urina, de sange, radiografie la nivelul pieptului si electrocardiograma.
Edemul in sine este, de obicei, un simptom al unei boli. Poate fi observat sub forma umflaturilor la nivelul fetei, ochilor, mainilor, picioarelor, gleznelor. Edemul poate indica boli de inima, afectiuni hepatice, afectiuni ale tiroidei, boli renale, sistem limfatic.

Daca prezentati dificultati de respiratie, dureri toracice, roseata sau fierbinteala in zona edematoasa sau umflatura este la nivelul unui singur membru, consultati urgent medicul. De asemenea, femeile insarcinate, care observa semne de edem, ar trebui sa aduca acest lucru la cunostinta obstetricianului. Edemul poate fi simptomul unor tulburari grave si poate avea consecinte grave.

Tratament

Tratamentul urmareste ameliorarea sau tratarea cauzelor care au condus la aparitia edemului. O doza scazuta de diuretic poate fi prescrisa de medic pentru reducerea umflaturilor si pentru a elimina excesul de lichid din organism. Totusi acest aspect vizeaza doar tratarea simptomului si nu se abordeaza in mod special cauza.

Daca este suspectata existenta unui vas de sange blocat sau deteriorat, care a declansat edemul, tramanemtul consta in rezolvarea situatiei. Poate fi necesara interventia chirurgicala pentru imbunatatirea fluxului de sange, tratamentul cu anticoagulante (pentru a evita formarea cheagurilor de sange), etc. O data ce problema coagularii a fost abordata, circulatia sanguina se va imbunatati iar umflarea se va reduce.

Tratatea edemului trebuie sa includa protectia si evitarea lezinilor in zona edematoasa si evitarea temperaturilor inalte. Pielea poate fi mai fragila in zonele umflate. Taieturile, zgarieturile si arsurile din aria respectiva se vindeca mult mai greu si sunt predispuse la infectii.

Sfaturi pentru prevenirea edemului

- Urmati o dieta saraca in sare.
- Evitati consumul excesiv de lichide.
- Pacientii cu obezitate sau supraponderabilitate trebuie sa urmeze un program de slabit pentru a reduce presiunea exercitata asupra membrelor inferioare si a articulatiilor.
- Ridicati picioarele deasupra nivelului inimii pentru a imbunatati fluxul de sange.
- In cazul in care gleznele si picioarele sunt umflate in timpul sarcinii, tineti picioarele ridicate si stati mai degraba, intinsa pe o parte decat pe spate.
- Atunci cand stati in pozitie sezanda, asezati o perna sub picioare;
- Aveti grija ca elasticul de la sosete sa nu fie prea strans.
- Evitati umflarea picioarelor in timpul calatoriilor lungi asezandu-va la fiecare ora.
- Practicati exercitiile care antreneaza picioarele in timp ce stati pe scaun: acest lucru va imbunatati circulatia sangelui spre inima.
- Evitati fumatul si consumul de alcool.
- Masati-va picioarele pentru stimularea circulatiei sanguine.

Edemul cardiac

Edemul cardiac apare de regula in regiunile declive dat fiind ca extravazarea lichidiana este favorizata si de gravitate. Vom intalni frecvent edemul cardiac in jurul maleolelor, gambelor, fetei interne a tibiilor, regiunea lombo-sacrata, fata interna a coapselor, este simetric.

El are un caracter progresiv, apare la eforturi din ce in ce mai mici si apoi devine permanent. La inceput este alb, moale, uneori albastrui datorita cianozei si in stadiile avansate capata aspectul clasic; ferm, roz-cianotic, dureros.

Ulterior invadeaza membrele inferioare, scrotul, abdomenul, regiunea sacro-lombara, membrele superioare, generalizandu-se (cuprinde inclusiv fata si pleoapele). La toate acestea se asociaza cu hidrotorax (revarsat lichidian pleural neinflamator) de obicei drept (pleura dreapta este mai mare, iar bolnavii cardiaci se culca de obicei pe partea dreapta). Dar uneori se instaleaza chiar hidrotorax bilateral. La toate acestea se poate adauga ascita si edemul visceral (care intereseaza de obicei ficatul, plamanul, splina, creierul si rinichiul).

Edemul cardiac coexista cu cianoza, hepatomegalie dureroasa, jugulare turgescente, reflux hepatojugular, submatitate si raluri subcrepitante la baza plamanilor, cresterea presiunii venoase, tahicardie peste 80-90 pe minut, oligurie. Cauza edemului cardiac este cresterea presiunii venoase si a presiunii hidrostatice, cresterea presiunii capilare secundare anoxiei si deficitul de excretie a apei si sodiului. Apare in insuficienta cardiaca globala (congestiva), insuficienta cardiaca dreapta, cordul pulmonar decompensat.

GÂNDURI PESTE TIMP 2 Ianuarie

PROVERBE, MAXIME ŞI CUGETĂRI

“Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.” [Nicolae Iorga (06.06.1871-27.11.1940) istoric, om politic, poet, dramaturg, critic literar]

“Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea”. [Georges Brassens (22.10.1921-19.10.1981) poet-autor, interpret şi compozitor francez]

“Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate.” [Jack Penn (14.08.1909-27.11.1996) chirurg plastician, sculptor şi autor]

“Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi ca Iuda avea amici ireprosabili.” [Ernest Hemingway (21.07.1899 - 02.07.1961) scriitor american]

“Dacă ceea ce ai de făcut pare simplu, înseamnă că nu ai aflat încă totul.” [Donald Westlake (12.07.1933 - 31.12.2008) scriitor american]

“Înainte să vă supăraţi pe cel care vă pune la treabă, amintiţi-vă că fără presiune nu se formează diamantele.” [Mary Case (1947-....) consultant independent]

“Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri.” [John Fitzgerald Kennedy (1917-1963) om politic, preşedinte al SUA]

“Oamenii eficienţi sunt cei mai mari leneşi, dar sunt nişte leneşi inteligenţi.” [David Dunham]

“Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte.” [Søren Kierkegaard (05.05.1813-11.11.1855) scriitor şi teolog danez]

“Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici.” [Maurice Coyaud (1934-....) autor francez]

“Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai facut nimic remarcabil.” [Confucius (550 î.Hr.-470 î.Hr.), filozof chinez]

“Munca în echipă presupune în primul rând să-ţi pierzi jumatate din timp explicându-le celorlalţi de ce nu au dreptate.” [Georges Wolinski (1934-....) scriitor, caricaturist francez]

“Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oţet.“[ Papa Ioan al XXIII-lea (25.11.1881-03.06.1963), Papă între anii 1858-1963]

“Lene a este mama tuturor viciilor, dar – fiind o mamă – trebuie respectată.” [Robert Frost (26.03.1974-29.01.1963) poet american]

“E loc sub soare pentru toată lumea. Mai ales că toată lumea vrea să stea la umbră.” [Jules Renard (22.02.1964-22.05.1910) scriitor francez]

“Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei.” [Sigmund Freud (06.05.1856-23.09.1939) medic neurolog, fondatorul şcolii psihologice de psihanaliză]

“Râsul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de drum.” (Jeanne Wasbro)

“Căsătoria este triumful imaginaţiei asupra inteligenţei. A doua căsătorie este triumful speranţei asupra experienţei” [Oscar Wilde (16.10.1854-30.11.1900) scriitor irlandez

"Cine vrea să spună ceva interesant, trebuie să mintă puţin." [Antoine de Saint Exupery) (29.06.1900-31.08.1944) scriitor francez]

“Critica este un lucru pe care poţi să-l eviţi nespunând nimic, nefăcând nimic şi nefiind nimic.” (anonim)

“Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.” [François de la Rochefoucauld (15.09.1613-16.03.1680) filozof şi moralist francez]

“Când vezi că ai aceeaşi părere cu majoritatea e bine să mai reflectezi o dată.” [Mark Twain (30.11.1830-21.04.1910) scriitor şi umorist american]

“România este o ţară pe care cu cât o cunoşti mai bine, cu atât o înţelegi mai puţin.” [Jonathan Scheele (07.11.1948-....) diplomat britanic, ambasador al U.E.în România (2001-2006)]

“Anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut .Dar este imposibil de aflat care sunt acestea.” (legile lui Murphy)
“Să fii liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să ştii că poţi să vrei.” [Jean Paul Sartre (21.06.1905-15.04.1980) scriitor şi filozof francez]

“Când munceşti, joacă-te. Munca, dacă este o datorie, te ucide.” [Max Jacob (12.07.1876-05.03.1944) scriitor, pictor şi critic de artă francez]

“Când ai 10 paşi de făcut, 9 paşi sunt jumătatea drumului.” (proverb chinez)

“Prea multe informaţii îţi crează impresia de vid.” [Jean Pierre April (16.08.1948-....) scriitor şi critic literar canadian]

“Nimeni nu e destul de inteligent ca să poată convinge pe un prost că e prost.” [Jean de La Fontaine (08.07.1621-13.04.1695) scriitor francez] 

“În politică, prostia nu e un handicap” [Napoleon Bonaparte (15.08.1769-05.05.1821) lider politic, general, Împărat al Franţei]

“Când statul nu plăteşte profesorii, copii sunt cei care vor plăti.” [Guy Bedos (15.06.1934-....) actor francez]