26 IANUARIE 2018
RELIGIE ORTODOXĂ 26 ianuarie
Sf
Cuv Xenofont, Arcadie, Maria și Ioan
Cuviosul
Xenofont (+ începutul sec. al VI-lea) era o persoană din rangul nobiliar înalt
al Constantinopolului. Cei doi copii ai săi, Arcadie şi Ioan, au fost trimişi
la studii în Berit, Fenicia, însă s-au întors alături de tatăl lor care s-a
îmbolnăvit grav, dar a fost vindecat de Dumnezeu printr-o minune. Întorcându-se
la Berit, din cauza unei furtuni corabia lor s-a scufundat; prin rugăciunile
înălţate, cei doi au fost salvaţi, astfel Ioan a ajuns în oraşul Melifitan, iar
Arcadie în Tetrapirghia. Drept mulţumire adusă lui Dumnezeu, cei doi au intrat
în monahism, împreună cu slujitorii lor, fără să ştie unul de celălalt. După 2
ani de la plecarea lor, Sfântul Xenofont a aflat de la unul din slujitorii
fiilor lui despre scufundarea corabiei crezând că aceştia s-au înecat. După
alţi doi ani, Sfântul Xenofont a mers la Locurile Sfinte să se roage, şi aici
s-a întâlnit cu copiii săi, veniţi şi ei să se închine la Ierusalim. Drept
urmare, Sfântul Xenofont împreună cu soţia sa Maria, au intrat în monahism,
închinându-şi viaţa lui Dumnezeu.
Cuviosul
Xenofont era din Constantinopol, om bogat pe dinafară, iar pe dinăuntru plin de
cucernicie. Deci, şi-a trimis pe cei doi fii ai săi la Beirut în Fenicia,
pentru deprinderea de bune obiceiuri şi pentru învăţătura de carte. Dar aflând
că s-a nimicit corabia în care călătoreau fiii săi, a purces cu soţia să-i
caute. Şi i-a găsit la Ierusalim, îmbrăcaţi în haine monahiceşti. Atunci s-a
călugărit şi el cu soţia lui; şi atât au sporit în fapte bune încât s-au
învrednicit a face şi minuni. Fiind plăcuţi până la sfârşit lui Dumnezeu, s-au
mutat în locaşurile cereşti.
Cu ale lor
sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU
ASTĂZI 26 Ianuarie
A. PLĂCINTE, GUSTĂRI
Plăcintă
cu sfeclă
· 1 pachet foi de plăcintă
· 200 ml ulei
· 300 g sfeclă
· 200 ml zahăr
· 150 g miez de nucă
Sfecla se spală, se curăţă şi se dă pe răzătoare. Se
înăbuşe sfecla în ulei.
Se unge tava cu ulei şi se pun foi unse. Pe fiecare foaie
se pune sfeclă peste care se presară zahăr şi miez de nucă râjnit.
Se rulează foile astfel pregătite ca pentru ştrudel şi se
pun în tavă.
Se pune tava în cuptor până se rumeneşte bine plăcinta.
B. SALATE
Varză
roşie cu mere
· 1 varză roşie
· 3 – 4 mere
· Sare
· 1 lingură oţet sau zeamă de lămâie
· ½ linguriţă zahăr
· Câteva stafide
· 1 vârf de cuţit de chimen
· Ulei
Se
taie varza mărunt şi se prăjeşte în ulei, în vas acoperit, până se înmoaie.
Se
adaugă merele tăiate bucăţele şi se lasă la foc mic să nu se ardă.
Când sunt gata se adaugă sare, zahăr, oţet diluat sau zeamă
de lămâie, stafidele înmuiate şi chimen.
Nu se mai adaugă apă pentru că atât varza cât şi merele lasă
sucul propriu.
Salata poate fi servită caldă sau rece.
C. SOSURI
La
preparatele de azi nu se pregăteşte sos separat.
D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă
cremă de legume cu tarhon
· 3 morcovi
· 1 rădăcină pătrunjel
· 1 ceapă
· ½ ţelină
· 4 cartofi
· 200 ml suc de roşii
· 2-3 linguri orez
· 1 lingură ulei de măsline
· 1 lingură tarhon
· Pătrunjel
· Sare
Legumele tăiate cubuleţe se pun la fiert în apă cu sare.
Când sunt fierte se scot legumele din supă şi aceasta se
păstrează.
Se trec legumele prin sită sau se pasează cu blenderul.
Piureul astfel obţinut se subţiază cu supa rămasă de la
fierberea legumelor.
Se toarnă sucul de roşii.
Se adaugă orezul şi se lasă la fiert la foc mic.
Când orezul este fiert se potriveşte gustul de sare şi se
opreşte focul
Se pune uleiul de măsline.
Se aromatizează cu pătrunjel şi cu tarhon.
E. MÂNCĂRURI
Iahnie
de praz
· 1 ½ kg praz
· 1 ceapă tăiată solzişori
· 1 ½ ceaşcă ulei
· 1 ceaşcă suc de roşii sau 3 linguri bulion
· 5 căţei de usturoi
· 3 morcovi
· Sare
· Piper
· Zeamă de lămâie
Se
căleşte ceapa în ulei, se adaugă sucul de roşii, sarea şi piperul, usturoiul
tocat mărunt şi se lasă să fiarbă la foc mic.
Se adaugă prazul tăiat bucăţi groase, morcovul tăiat rondele
şi puţină apă, se lasă în continuare să fiarbă la foc mic până când mâncarea
rămâne cu aspect de sos.
Înainte de a fi servită se drege gustul cu zeamă de lămâie.
F. DULCIURI
Prăjitură
de post cu nucă
Aveţi nevoie de: 1/4 cană de ulei, 1- 1/2 cană de zahăr, 2 căni de apă, 3 căni de făină,
3-4 linguri de gem, 1/2 cană de nuci pisate, 1 praf de copt şi o linguriţă de
bicarbonat stins, 3-4 linguri de cacao, o sticluţă de esenţă rom, un vârf de
cuţit de sare.
Pentru prepararea compoziţiei se amestecă
toate ingredientele: uleiul, zahărul, apa, făina, apoi gemul, nucile pisate,
cacaoa, romul, sarea şi praful de copt şi bicarbonatul stins până se face o
compoziţie omogenă.
Se unge tava cu ulei, se tapetează cu făină
şi apoi se toarnă toată compoziţia şi se pune la cuptor. Dupa ce s-a copt la
foc domol, se pune deasupra o glazură
formată din: 12 linguri de zahăr, 7 linguri de apă şi 3 linguri de cacao.
Se toarnă calduţă peste prăjitură.
Prajitura se taie în pătrate mici sau romburi
şi se ornează cu nucă de cocos.
ISTORIE PE ZILE 26 Ianuarie
Evenimente
·
1340 – Eduard al III-lea al
Angliei s-a declarat rege al Franței. Eduard
al III-lea (13 noiembrie 1312 – 21 iunie 1377) a fost unul dintre cei mai de
succes monarhi ai Angliei medievale.
El a transformat Regatul Angliei într-o putere militară europeana. A domnit pe tronul Angliei timp de 50 de ani.
Până la George al III-lea nici un alt monarh englez n-a avut o domnie atât de lungă. A fost încoronat la vârsta de paisprezece ani. La vârsta de șaptesprezece ani, a condus o lovitură împotriva regentului Roger Mortimer, aceasta actiune marcand începutul domniei sale personale. După ce a înfrânt, fără să subjuge, Regatul Scoției, în 1340 s-a autodeclarat moștenitor la tronul francez, începând ceea ce va fi cunoscut în istorie sub numele Razoiul de 100 de ani.
El a transformat Regatul Angliei într-o putere militară europeana. A domnit pe tronul Angliei timp de 50 de ani.
Până la George al III-lea nici un alt monarh englez n-a avut o domnie atât de lungă. A fost încoronat la vârsta de paisprezece ani. La vârsta de șaptesprezece ani, a condus o lovitură împotriva regentului Roger Mortimer, aceasta actiune marcand începutul domniei sale personale. După ce a înfrânt, fără să subjuge, Regatul Scoției, în 1340 s-a autodeclarat moștenitor la tronul francez, începând ceea ce va fi cunoscut în istorie sub numele Razoiul de 100 de ani.
·
1388 -
Prima menţionare a oraşului-cetate Suceava drept capitală a Moldovei
·
1500: Navigatorul spaniol Vicente
Yáñez Pinzón a descoperit coasta Braziliei (această
descoperire și-a revendicat-o însă Portugalia, în luna
aprilie a aceluiași an)
·
1611:
Principele Transilvaniei - Gabriel Bathory ocupă Tîrgovişte şi se intitulează
"principe al Transilvaniei şi al Valahiei Transalpine". Poarta
refuză să-l recunoască
domn şi-l numeşte din nou pe Radu Mihnea. Gabriel Bathory se retrage din
Valahia la 16 martie 1611. Pentru
a-şi realiza ambiţiile, el îl atacă pe domnul Moldovei, Radu Şerban,
aruncîndu-l peste Milcov. Acesta revine însă şi îl înfrînge pe G. Báthory lîngă
Braşov la data de 7 iulie 1611. G. Báthory scapă numai datorită unei greşeli a
domnului Moldovei, care s-a oprit pentru a aştepta ajutoarele austriece, dînd
astfel timp principelui Ardealului să se retragă după înfrîngerea de la Braşov.
În acest fel, Gabriel Báthory a putut să se menţină în fruntea Principatului
Transilvaniei încă doi ani, pînă în anul 1613. În anul 1613 domnii din ţările româneşti vecine
tînărului G. Báthory s-au coalizat pentru a-l înlătura de la conducerea
Ardealului. Turcii pregătiseră deja un înlocuitor al lui, în persoana lui
Gabriel Bethlen (în limba maghiară Bethlen Gábor) zis "Ţiganul"
datorită tenului său oacheş, nobil maghiar originar din localitatea Ilia din
actualul judeţ Hunedoara. În acel an în Ardeal intră o armată turcească,
alături de armata moldoveană şi munteană, asigurînd astfel alegerea lui Gabriel
Bethlen ca principe (la data de 23 octombrie). Gabriel Báthory s-a retras în
cursul acestor evenimente pînă la Oradea, unde este ucis de proprii săi soldaţi
la data de 27 octombrie 1613. Gabriel Báthory (în maghiară
Gábor Báthory) (n. 15 august 1589, Oradea – d. 27 octombrie 1613, Oradea), a
fost un principe de origine maghiară al Transilvaniei între anii 1608-1613 si
ultimul principe din familia Báthory. G.Báthory a fost nepotul fostului rege al
Poloniei, Ştefan Báthory si a fost proclamat principe la vîrsta de 19 ani, în
urma demisiei din funcţie a lui Sigismund Rákoczy la 5 martie 1608. Gabriel
Báthory era bine văzut de oamenii timpului său datorită înfăţişării fizice
agreabile şi datorită firii sale foarte darnice, dar în acelaşi timp era
afemeiat şi peste măsură de ambiţios. Îşi propusese să aducă sub stăpînirea sa
Moldova şi Valahia. În anul 1613 domnii din ţările româneşti vecine tînărului
G. Báthory s-au coalizat pentru a-l înlătura de la conducerea Ardealului.
Turcii pregătiseră deja un înlocuitor al lui, în persoana lui Gabriel Bethlen
(în limba maghiară Bethlen Gábor) zis “Ţiganul” datorită tenului său oacheş,
nobil maghiar originar din localitatea Ilia din actualul judeţ Hunedoara. În
acel an în Ardeal a intrat o armată turcească, alături de armata moldoveană şi
munteană, asigurînd astfel alegerea lui Gabriel Bethlen ca principe (la data de
23 octombrie). Gabriel Báthory s-a retras în cursul acestor evenimente pană la
Oradea, unde a fost ucis de proprii săi soldaţi, la data de 27 octombrie 1613.
·
1699: Prin Tratatul de pace de la Karlowitz (azi în
Serbia), dintre Sfântul Imperiu Roman și cel Imperiul Otoman, Principatul
Transilvaniei intră sub stăpânirea Curții de la Viena. Principatul Transilvaniei a
fost o formațiune statală de sine stătătoare între 1541 și 1691. Teritoriul său
a fost ceva mai mare decât cel al regiunii istorice Transilvania, cuprinzând în
plus Crișana, Sătmarul și Maramureșul istoric. După 1691 Principatul
Transilvaniei a continuat să existe ca entitate politică separată, însă fără
armată și fără politică externă proprie (vezi Marele Principat al
Transilvaniei). Titlul de principe al Transilvaniei a fost preluat de împărații
din Casa de Habsburg. Tratatul de la Karlowitz sau de la Carlovița a fost
semnat la 26 ianuarie 1699 în localitatea Carlovița (în sârbă Sremski Karlovci,
în germană Karlowitz) din Voivodina, la sfârșitul războiului austriaco-otoman
(1683-1697), în care otomanii au fost învinși. După două luni de negocieri
între Imperiul Otoman pe de o parte și, pe de altă parte, Liga Sfântă, o
coaliție formată din mai multe puteri europene incluzând Casa de Habsburg,
Uniunea Polono-Lituaniană, Transilvania, Republica Venețiană și Imperiul Rus,
tratatul de pace a fost semnat la 26 ianuarie 1699. Otomanii au cedat Austriei
cea mai mare parte a teritoriului Ungariei și Slavonia, iar Podolia a revenit
Poloniei. Simultan au renunțat la vasalitatea Transilvaniei, transferată
Habsburgilor. Au cedat deasemenea către Veneția teritorii Dalmațiene și
peninsula Peloponez, pe care însă otomanii au recuperat-o prin tratatul de pace
de la Passarowitz din 1718. Simultan au renunțat la vasalitatea republicii
Raguzane, transferată Veneției. Tratatul de la Karlowitz a marcat începutul
declinului Imperiului Otoman în Europa de Est și a stabilit monarhia
habsburgică ca putere dominantă în Europa centrală.
·
1790: Premiera, la Viena, a operei comice „Cosi Fan Tutte", a compozitorului Wolfgang
Amadeus Mozart. Wolfgang Amadeus Mozart (nascut 27 ianuarie 1756, Salzburg,
decedat 5 decembrie 1791, Viena), compozitor german și austriac, unul din cei
mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice.
·
1865: Demisia guvernului Mihail Kogălniceanu (26 ianuarie/7 februarie). Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iași – d. 20 iunie
1891, Paris) om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist
român originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11
octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei
lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor
Externe sub domnia lui Carol I.
·
1869: S-a întemeiat Partidul Național Român din Banat și Ungaria, sub
conducerea lui Alexandru Mocioni (26 ian./7 febr.) Alexandru Mocioni (Alexandru
de Mocioni sau Alexandru Mocsonyi, în forma maghiarizată) (n. 4 noiembrie 1841
la Budapesta; d. 1 aprilie 1909 la Birchiș, Arad)[1] a fost un om politic
român, deputat în mai multe legislaturi în Camera Ungară a Parlamentul de la
Budapesta, unde a intrat pentru prima dată la vârsta de 24 de ani. A propus și
a sprijinit înființarea unui Partid Național al românilor din Banat și Crișana,
al cărui președinte a fost timp de patru luni; a militat pentru drepturile
românilor din Banat și din Transilvania.
·
Bătălia de la Vidin (14/26 ianuarie – 23 ianuarie/4 februarie 1878). Operaţiune militară executată de armata
română pe teatrul de operaţiuni din Nord Vestul Bulgariei, în vederea
eliminării ultimelor forme de rezistenţă otomană. Decizia Consiliului de Război de la Belarad a
fost cunoscută de militarii din teatrul de operaţiuni, la 14/26 ianuarie 1878.
Trupele române au încercuit cetatea Vidinului şi au deschis foc asupra
acesteia, o zi mai târziu, beneficiind în acest sens şi de sprijinul logistic
al bateriilor de artilerie de pe malul românesc al Dunării. Tirul concertat
asupra oraşului a provocat pagube materiale iremediabile şi a pricinuit
pierderea a zeci de vieţi omeneşti. Din raţiuni umanitare, generalul Cernat a
ordonat, la 20 ianuarie/ 1 februarie, încetarea focului pentru un timp, în
speranţa că misiunea de încheiere a păcii, condusă de colonelul Fălcoianu, va
da rezultatele mult aşteptate. Trimisul special al armatei române a fost primit
cu toate onorurile cuvenite de către Izzet paşa, demnitarul otoman sub comanda căruia se
aflau trupele de la Vidin. Acesta a refuzat negocierile cu privire la
capitularea garnizoanei turceşti, preferând ca soarta acesteia să se decidă pe
câmpul de luptă. În zilele de 21 ianuarie/2 februarie şi 22 ianuarie/3 februarie
garnizoana de la Vidin a fost supusă unui tir violent de artilerie. O zi mai
târziu, la 23 ianuarie/4 februarie, a survenit semnarea armistiţiului
ruso-otoman, motiv pentru care ostilităţile vor înceta. Potrivit armistiţiului,
trupele române intră în Vidin la 12/24 februarie şi în Belogradčik la 13/25
februarie 1878, ca urmare a înţelegerii dintre Süleyman
Efendi, responsabil cu apărarea fortăreţei, şi cololonelul Cantili Grigore.
·
1905: Se descoperă în Africa de Sud cel mai mare diamant din lume, Cullinan. În stare
brută avea 3.025 carate. Cullinan este un oraș în partea de NE a Africii
de Sud, în Provincia Gauteng. Aici, în 1902, Sir Thomas Cullinan a descoperit
un zăcământ de diamante, iar în 1905 faimosul Diamant Cullinan, de 3.106 carate
(621 g) a fost scos la suprafață de către Frederick Wells, managerul Premier
Mine. Din acesta s-au obtinut 105 diamante,din care 9 se găsesc in coroana
regală britanică
·
1918: Demisia guvernului Ion I. C. Brătianu – Take Ionescu (26
ianuarie/8 februarie); noul guvern va fi condus de generalul Averescu. Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în
Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) mareșal al României, general de
armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.
·
1930: Se pun bazele „Buletinului Federației", singura publicație a
Federației corpului didactic din România
·
1939 – In
Spania, trupele anticomuniste ale generalului Franco ocupa cu ajutor italian
Barcelona, infrangand Armata Rosie spaniola sprijinita de U.R.S.S.
·
1950- In India
se adopta Constitutia, aceasta zi devenind sarbatoarea nationala a tarii. La
trei ani de la declaratia de independenta a Uniunii Indiene la 15 august 1947,
primul ministru Jawârharlâl Nehru a proclamat republica, doctorul Rajendra
Prasad devenind presedinte.
·
1952: România - Hotărârea Consiliului de Miniștri prin care se declanșează reformă
monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi.
·
1956: Austriacul Toni Sailer face
senzație la Cortina
d' Ampezzo, Italia, unde se
desfașoară Jocurile
Olimpice de iarnă, câștigând toate cele
trei probe de schi alpin: slalom, slalom uriaș, coborârea în viteză.
·
1957: Premiera filmului „La Moara cu
noroc”, ecranizare de Victor Iliu după
nuvela lui Ioan Slavici, o reușită a cinematografiei românești
·
1994 - Guvernul britanic
a solicitat înapoierea Ordinului Bath al Majestăţii sale Regina Marii Britanii
şi Irlandei de Nord, decernat în 1978 lui Nicolae Ceauşescu.
·
1994: Este semnat, la Bruxelles, de către
ministrul român de Externe, Teodor Meleșcanu, Documentul–cadru privind participarea României la
Parteneriatul pentru pace, propus de NATO. Documentul
permite participarea în comun la operațiuni de menținere a păcii și de
rezolvare a situațiilor de criză, ca și la aplicații militare comune, să–și
perfecționeze, prin cooperare pregatirea de luptă, să primească asistență
pentru restructurarea organismelor militare.
·
1995: BBC lansează
canalul său european de informații prin satelit, BBC WORLD, care va
transmite non–stop știri în limba engleză. Un canal de divertisment BBC
PRIME, va înlocui canalul BBC WORLD SERVICE TELEVISION.
·
1996: Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat tratatul „START-2" cu privire la reducerea și
limitarea armamentelor strategice ofensive (documentul fusese semnat la Moscova, la 3 ianuarie 1993, de către
președinții Boris Elțin și George Bush).
·
1998 – Presedintele
american Bill Clinton neaga la o televiziune americana ca a avut relatii
sexuale cu fosta stagiara de la Casa Alba, Monica Lewinski.
·
1999: Întâlnire între Papa Ioan
Paul al II-lea și
președintele Bill Clinton. Suveranul pontif ramâne la Saint–Louis 48 de ore.
·
2001: Cutremurul de pământ cu magnitudinea de 6,9 grade pe scara Richter în
nordul Indiei, s-a soldat
cu peste 20 000 de victime.
·
2003 - Secretarul american de Stat, Colin Powell,
formulează, la Davos, noi acuzaţii privind legăturile clare ale Irakului cu grupări
teroriste, în special cu Al-Qaida. Aceste acuzaţii au fost dezminţite categoric
de omologul său irakian, Tarik Aziz.
·
2009 - România şi Irakul
au semnat acordul pentru menţinerea a 350 de militari români pe teritoriul
irakian până la 31 iulie 2009.
Nașteri
·
1880- S-a nascut
Douglas Mac Arthur, general american care a luptat pe frontul antijaponez din
Pacific si mai apoi in razboiul Coreei; (d.5 aprilie 1964). Douglas MacArthur (n. 26 ianuarie 1880 – d. 5 aprilie 1964 ),
general american și mareșal al Armatei Filipineze, care a avut o carieră lungă,
începând cu campania SUA în Mexic și terminându-se în Războiul din Coreea.
·
1911: Polykarp Kusch, fizician american (d. 1993). Polykarp Kusch (n. 26
ianuarie 1911, Blankenburg, Germania – d. 20 martie 1993, Dallas, SUA) a fost
un fizician american de origine germană, laureat al Premiului Nobel pentru
Fizică, împreună cu Willis Lamb, pentru că a determinat că momentul magnetic al
electronului este mai mare decât valoarea teoretică, descoperire ce a condus la
noi inovații în electrodinamica cuantică.
·
1918: Nicolae Ceaușescu, politician român (d. 1989).
Nicolae Ceaușescu (n. 26 ianuarie 1918, Scornicești - d. 25
decembrie 1989, Târgoviște) a fost un om politic comunist român,
Secretar general al Partidului Comunist Român, șeful de stat al Republicii Socialiste
România din 1967 până la căderea regimului
comunist, survenită în 22 decembrie 1989. La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN
semnat de Ion Iliescu, a fost constituit
Tribunalul Militar Excepțional. La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena
Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar de acest tribunal,
condamnați la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței.
·
1921 –
S-a nascut Emil Lerescu, compozitor român (“Corn de vînătoare”, “Fluturaşul”,
“Alai de nuntă”); (d.2004).
·
1921
– S-a născut japonezul Akio Morita, inventatorul “Walkman-ului”,
cofondator, în 1946, alături de Masaru Ibuka, al holdingului electronicii
“Sony”; (m.03.10.1999).
·
1924 - S-a născut Alice Babs (Nilson), cântăreaţă
suedeză de jazz.
·
1925: S-a născut
actorul american Paul Newman (“Pisica
pe acoperişul fierbinte”); (d. 26 septembrie 2008). Paul Leonard
Newman (n. 26 ianuarie 1925, Cleveland, Ohio – d. 26 septembrie 2008, Westport,
Connecticut, SUA) a fost un actor, regizor și producător american. În afara
carierei artistice s-a făcut remarcat și ca antreprenor, filantrop și pilot de
curse. Cariera artistică în lumea filmului i-a adus numeroase premii, printre
care se numără: un premiu Oscar, de trei ori Globul de Aur, câte o dată BAFTA,
Screen Actors Guild, Festivalul de Film de la Cannes și Emmy, precum și
numeroase premii onorifice. Newman fost nominalizat de 9 ori pentru premiul
Oscar ca actor și o dată ca producător pentru filmul Rachel, Rachel. În 1986 a
fost distins cu acest premiu pentru rolul din pelicula Culoarea banilor în
regia lui Martin Scorsese.
·
1926 – S-a născut
Aida Moga, interpretă de muzică uşoară; (m.01.08.2001).
·
1928 – S-a
născut regizorul francez Roger Vadim (“Şi Dumnezeu a creat femeia”, “Legături
primejdioase”, “Don Juan”);(d. 11.02.2000).
·
1928 - S-a născut Eartha Kitt, cântăreaţă,
dansatoare şi actriţă americană.
·
1934 - S-a născut Huey "Piano" Smith,
pianist şi compozitor R&B american.
·
1935 - S-a născut Corneliu Sturzu, poet şi eseist
("Arcade peste timp", "Vîntul din oglinzi", "Enigma
tăbliţelor de lut") (m.27.06.1992).
·
1939 - S-a născut Marshall Lieb, vocalistă
americană (The Teddy Bears).
·
1941 - S-a născut poetul Adi Cusin ("Umbra
punţilor", "Starea a treia", "A fi").
·
1942 - S–a născut
compoziorul, orchestratorul, dirijorul şi instrumentistul Ion Cristinoiu (m. 21
noiembrie 2001). Ion Cristinoiu (n. 26 ianuarie 1942 – d. 21
noiembrie 2001) a fost un compozitor, orchestrator, dirijor și instrumentist
român. A urmat cursurile Școlii de muzică și ale Conservatorului „Ciprian
Porumbescu” din București între anii 1959-1964. A făcut parte din orchestra
Radioteleviziunii Române între anii 1963-1969 și din formația „Perpetuum
Mobile”. A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România
din anul 1969. Debutul în televiziune a fost în 1964 cu melodia Vreau să știu.
A scris melodii de muzică ușoară și muzică de film. A participat în calitate de dirijor la Festivalul
internațional de la Atena în 1969 și la „Festivalul cântecului”, unde și-a
prezentat piesa proprie Mediterana.
·
1946 - S-a născut Michel Delpech, cântăreţ şi
compozitor francez.
·
1947 –
S-a nascut Mircea Gheordunescu, fizician român; a îndeplinit funcția de adjunct
al directorului Serviciului Român de Informații în perioada 1997-2001 și apoi
pe cea de consul general al României la Milano (2002-2007).
·
1948: S-a nascut
Iuliu Merca, muzician român, membru al grupului rock „Semnal M”;
(d.27.07.1999).
·
1949 - S-a născut Derek Holt, basist britanic
(Climax Blues Band).
·
1951 - S-a născut David Briggs, chitarist
australian (Little River Band).
·
1953 - S-a născut Bert Heerink, vocalist olandez
(Vandenberg).
·
1957 - S-a născut Eddie Van Halen, chitarist,
clăpar şi compozitor olandez (Van Halen).
·
1958 - S-a născut Norman Lamont Hassan, vocalist şi
multi-instrumentist britanic (UB 40).
·
1962 - S-a născut Anna LaCazzio, vocalistă şi
clăpară amricană (Cock Robin).
·
1963 - S-a născut Andrew Ridgeley, chitarist şi
compozitor britanic (Wham!).
Decese
·
724: A
murit Yazid al II – lea (Abū Yazid ibn Halid Abd al-Malik, născut în anul
687), al nouălea calif Omeiad. A succedat la tron vărului
său Umar al II- lea, în anul 720. Califatul Omeiad sau Caifatul de la
Damasc, a urmat primului califat din istorie, numit Califatul Rashidun,
condus de cei patru califi Rashidun, sau „ortodocși”. Dinastia omeiadă a domnit
între anii 661 și 749/750, dezvoltând o monarhie ereditară și absolutistă.
·
1795: A murit
compozitorul german Johann Christoph Friedrich Bach; (n.21.06.1732). Johann Christoph Friedrich Bach
(n.21 iunie 1732), a fost a noualea fiulal compozitorului Johann Sebastian
Bach. Uneori este confundat cu alti membri ai familiei Bach, pentru
ca numele de Johann Christoph Bach a fost purtat si de :– Johann Christoph Bach (1642-1703), compozitor, văr cu
Johann Sebastian Bach
– Johann Christoph Bach (1645-1693), muzician, unchiul lui J.S. Bach
– Johann Christoph Bach (1671-1721), fratele cel mai mare al lui J.S. Bach. A fost un virtuoz remarcabil a tastaturii, cu un repertoriu destul de larg de lucrari, inclusiv douăzeci de simfonii, unele influențate de Haydn și Mozart. O parte semnificativă a compozitiilor lui JCF Bach a fost pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial.
– Johann Christoph Bach (1645-1693), muzician, unchiul lui J.S. Bach
– Johann Christoph Bach (1671-1721), fratele cel mai mare al lui J.S. Bach. A fost un virtuoz remarcabil a tastaturii, cu un repertoriu destul de larg de lucrari, inclusiv douăzeci de simfonii, unele influențate de Haydn și Mozart. O parte semnificativă a compozitiilor lui JCF Bach a fost pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial.
·
1823- Moare medicul britanic Edward Jenner (n.17 mai 1749), cel care a
descoperit vaccinul variolei, boala care pana atunci facuse milioane de victime
de-a lungul istoriei;(n. 17.05.1749). Edward Jenner (n. 17 mai 1749 – d. 26 ianuarie 1823) a fost
un doctor din Berkeley, Gloucestershire, Anglia, cunoscut pentru cercetarea și
munca lui introducând un vaccin pentru variolă, o boală care a ucis milioane de
oameni de-a lungul secolelor.
·
1824: Theodore Gericault, pictor și grafician francez, unul dintre inițiatorii romantismului
(n.1791). Théodore Géricault (n. 26 septembrie, Rouen – 1791 – d. 26
ianuarie 1824, Paris) a fost un important pictor și litograf francez, exponent
al romantismului în pictură.
·
1855 – A decedat la
Paris scriitorul si poetul francez Gerard de Nerval (Gérard Labrunie),
născut la 22 mai 1808 la Paris. Este cel mai bine cunoscut pentru poeziile și
poveștile sale, inclusiv cartea sa „Fiicele de foc, nuvele „și sonetele
(Chimera) publicate în 1854.
·
1891 – A murit Nikolaus August Otto, inginer şi industriaş german, cel care în
anul 1876 a realizat motorul în patru timpi; (n.10.06.1832). Otto a fost inventatorul
primului motor cu combustie internă care ardea în mod eficient combustibilul
direct într-o cameră cilindrică cu piston mobil, mișcarea efectuându-se de-a
lungul generatoarei cilindrului. Deși fuseseră inventate și alte motoare cu combustie internă (de exemplu,
de către Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi separați.
Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja discutat la data
invenției lui Otto, dar el a fost primul care l-a pus în practică.
·
1902: Iosif
Năniescu (Ioan Mihalache), mitropolit, cărturar,
membru de onoare al Academiei Române (n. 1820)
·
1943: Nikolai Ivanovici Vavilov, renumit savant sovietic, genetician, botanist,
biolog, geograf, membru al Academiei de Științe din URSS (n. 1887)
·
1944: Maica Smara (pseudonimul Smarandei Gheorghiu), scriitoare, publicistă, militantă
activă în mișcarea feministă a epocii (n.1857). Smaranda era nepoata lui Grigore
Alexandrescu şi descendentă a familiilor boiereşti Andronescu şi
Vlădescu. Ea a scris celebrele versuri: “Vine vine primăvara /
Se aşterne-n toată ţara / Floricele pe câmpii / Hai să le-adunăm copii”. La
sfârşitul secolului 19, Smaranda a condus un cenaclu frecventat şi de poetul
Mihai Eminescu şi a fost prietenă cu Veronica Micle. A colaborat la cele mai
importante ziare şi reviste ale vremii, între care “Convorbiri literare”,
“Fântâna Blanduziei”, “Literatorul”, “Tribuna”, “Universul”, a fost membră a
unor organizaţii culturale – “Dante Alighieri”, “Storia et Arte di Roma”,
“Alianţa Universală a Femeilor” – şi a participat la diverse congrese
internaţionale, ca reprezentantă a României. Avea pasiunea calatoriilor
si a străbătut România şi multe ţări din Europa şi din Asia, apoi a scris
cărţi şi a ţinut conferinţe pentru a relata impresii din aceste călătorii. Cea
mai interesantă călătorie a ei a fost în 1904, spre Capul Nord, urmând
itinerarul Transilvania, Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin, Rostock,
Copenhaga, Upsala, Capul Nord. La întoarcere, a vizitat oraşul Cristiania (în
prezent Oslo), unde s-a întâlnit cu Henrik Ibsen. Este cunoscută și sub numele
de Maica Smara,
poreclă primită de la Veronica Micle. În parcul Mitropoliei din Târgovişte şi
în parcul Cişmigiu din Bucureşti au fost ridicate monumente în amintirea
Smarandei Gheorghiu.
·
1973: A murit
Edward G. Robinson, actor american de origine română. A realizat numeroase
filme sub bagheta unor regizori ca John Ford, John Huston, Frank Capra;
(n.12.12.1893). Edward G. Robinson (pseudonimul lui Emanuel Goldenberg, n. 12
decembrie 1893, București – d. 25 ianuarie 1973, Hollywood, California) a fost
un actor american de origine român evreu. După o carieră cinematografică
întinsă pe mai mult de cinci decenii (1916-1972), Institutul American de Film
l-a clasat pe Robinson printre cei mai mari actori ai secolului al XX-lea.
·
1996 - A murit Nicolae Tatomir, poet, prozator si
publicist (n.1914).
·
2000 - A murit poetul Pan Vizirescu (n.1903).
·
2004 – A murit
Eva Behring, unul dintre cei mai buni specialişti străini în domeniul
literaturii române („Rumänische Schriftsteller im Exil”). Eva Behring (n. 1937)
a fost profesoară universitară si istoric literar. A absolvit
Facultatea de Limba Română a Universitatii București (1961),
unde i-a avut ca profesori, printre alții, pe Tudor Vianu, Iorgu Iordan,
Alexandru Rosetti. Ai-a sustinut doctoratul cu lucrarea „Lirica de
dragoste a lui Mihai Eminescu în lumina imaginilor și metaforelor sale”.
·
2008 - A încetat din
viaţă actorul Christian Brando, fiul lui Marlon Brando (n. 11 mai 1958).
·
2008 - A încetat din
viaţă, la vârsta de 80 de ani, George Habash, fondatorul mişcării radicale
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP) care a plănuit mai multe
deturnări şi răpiri în numele luptei palestinienilor (n. 2 aug. 1926)
·
2014 – A decedat
scriitorul Cicerone Ionițoiu (n.
8 mai 1924, Craiova), fost detinut politic in inchisorile comuniste
din Romania. În „dosarul” său există două sentințe de condamnare la temniță,
una din 1950 și alta din 1962. Cicerone Ionițoiu a fost condamnat la 26 de ani de închisoare pentru „vina”
de a fi făcut parte din conducerea organizației de tineret a Partidului
National- Taranesc. Din aceștia și-a petrecut 10 ani prin penitenciare și
lagăre de exterminare. În 1979, la intervenția
președintelui de atunci al Franței, Valery Giscard D’Estaing, a fost lăsat să
plece din România și să se stabilească înFranta. După revolutia anticomunista
din 1989 a început alcătuirea unei enciclopedii cu numele celor care au
murit în închisorile comuniste. Munca sa se găsește pe situl web Procesul
Comunismului și a fost citată laudativ de către Fundatia Academia
Civica, numele strânse fiind inscripționate pe monumentul numit Spațiu
de Reculegere și Rugăciune din cadrul Memorialului Sighet.
Sărbători
·
În calendarul
ortodox: Sf Cuv Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan
·
În calendarul
romano-catolic: Sfinții Timotei și Tit,
episcopi. Sf. Timotei a fost un episcop creștin în
secolul I, ucenic și colaborator ai Apostolului Pavel. Timotei, originar din
Lystra (Turcia de azi), a fost fiul unui tată păgân și al unei mame evreice
(Eunice). Timotei a fost convertit la credința creștină de către Apostolul
Pavel, în timpul primei lui călătorii misionare și a devenit colaboratorul său
cel mai fidel. A rămas cu Pavel și în timp ce acesta era în închisoare la Roma.
După o veche tradiție, Timotei a fost primul episcop al Efesului. Lui Timotei
i-ar fi fost adresate două dintre epistolele pastorale, 1 Timotei și 2 Timotei.
Sf. Timotei și Tit sunt sărbătoriți în Biserica Catolică la 26 ianuarie; sf.
Timotei este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la 22 ianuarie.
ARTE 26 Ianuarie
INVITAȚIE
LA OPERĂ ȘI BALET 26 Ianuarie
La Esmeralda Ballet
Mozart - Cosi fan
Tutte
MUZICĂ 26 Ianuarie
Antonio
Maria Abbatini
Alice Babs (Nilson), cântăreaţă suedeză de jazz
Elisabeta Neculce Cartis
Aida Moga, interpretă de muzică uşoară
Eartha Kitt, cântăreaţă, dansatoare şi actriţă
americană
Huey "Piano" Smith, pianist şi
compozitor R&B american
Marshall Lieb, vocalistă americană (The Teddy
Bears)
Ion Cristinoiu
Angela Similea - Melodii de Ion Cristinoiu:
Michel Delpech, cântăreţ şi compozitor francez
Iuliu
Merca
Derek Holt, basist britanic (Climax Blues Band)
David Briggs, chitarist australian (Little
River Band)
Bert Heerink, vocalist olandez (Vandenberg)
Eddie Van Halen, chitarist, clăpar şi
compozitor olandez (Van Halen)
Norman Lamont Hassan, vocalist şi
multi-instrumentist britanic (UB 40)
Anna LaCazzio, vocalistă şi clăpară amricană
(Cock Robin)
Andrew Ridgeley, chitarist şi compozitor
britanic (Wham!)
Johann Christoph Friedrich
Bach
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Carl Ditters von Dittersdorf | Concertos for Flute & Symphonies
The Best Love Songs 2018 New Songs Playlist | Greatest Romantic Love Songs Of All Time
GRANDES EXITOS DEL PASADO BELLAMENTE ORQUESTADOS. Selección de Cecil González
POEZIE
26 Ianuarie
Corneliu Sturzu, poet şi eseist
STURZU Corneliu, se naste la 26 ian. 1935, Pascani, judetul Iasi - moare in 27 iun. 1992, Iasi.
Poet, prozator si eseist.
Fiul lui Vasile Sturzu, contabil, si al Aureliei (n. Popovici), invatatoare.
Scoala elementara la Pascani (194l-l945), liceul in acelasi oras (1945-l953). Licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Iasi, ale carei cursuri le-a urmat in perioada 1953-. Reporter la Studioul de Radio Iasi (1957-l968), lector de estetica si teorie literara la Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (1963-l977), redactor-sef adjunct al revista Cronica (1965-l968), director al Teatrului National „V. Alecsandri" din Iasi (1968-l972), redactor-sef al Editurii „Junimea" (1972-l979), apoi redactor-sef al revista Convorbiri literare. Debut in ziarul Flacara lasului (1953). Debut editorial cu volum Arcade peste anotimp (1964). A publicat volum de poezii: 'Autoportret pe nisip (1966), Restituirea jocului (1969), Cantilene (1970), Duhul pietrelor (1970), Camera de recuzita (1973), Anotimpul increderii (1974), Vintul din oglinzi (1978), Zigurat (1979), Arhipelagul altor umbre (1985), Necontenita veghe (1989); romane: Vatra legendelor (1970), lanus (1980); eseuri: Arta ti sensibilitate (1975).
Colaboreaza la revista Ateneu, Astra, Familia, Luceafarul, Orizont, Tribuna, Steaua s. a. Destul de dificil de cuprins intr-o formula, datorita diversitatii tematice si de scriitura, Corneliu Sturzu lasa in general impresia unui sentimental care-si inventeaza cu fervoare si ingeniozitate masti lirice de o accentuata mobilitate formala.
Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi pe 1970 si 1974.
In mozaicul de tendinte (poezie evocativa, livresca, patriotica, fantezista etc.) al liricii lui Corneliu Sturzu se pot distinge, totusi, citeva linii mai apasate, recurente, apte sa fixeze imaginea unei instante creatoare coerente. Dintre acestea, notabila este, in primul rind, aceea a lirismului „de atmosfera", ivit ca efect al unei priviri melancolice, dar si sagetatoare, ironice uneori, asupra cotidianului:
„Surpa tristeti ofilite
pavilioanele cerului plictisite de jazz - indiferentele ritmuri cernite pe tobe in falsul extaz" (Motiv latin). Sau: „Cetate in declin si strazi prudente, In librarii, - editii noi de clasici ghiduri pentru turisti ce nu mai vin vederi din parc cu busturi si studente cu fixe zimbete, de manechin" Excursie). Sau, cu o evidenta nota jucaus-fantezista: „in seara asta totul se farima Cheia din usa se preface nor Din carti curg vorbele pe dusumele De pe ecran aluneca-un actor" (De genul neutru). |
Alaturi de acest lirism al cotidianului privit ironic si sentimental, o a doua linie, regasibila in aproape toate volumele tiparite, o constituie poezia de dragoste. O poezie notabila mai ales prin ceea ce e in ea reverie, imaginare a unei iubiri indepartate, lasate la tarm, o iubire odiseica:
„Si casele aluneca in intuneric -
sfioase mingi prin aerul confuz,
mari pinze de argint, pe riul sferic
se zbat usor de-un vint de duca. Iara
cu valurile, tu, femeia mea-n auz,
din asteptarea somnului ma chemi afara"
(Noaptea lui Odiseu).
De altfel, e de retinut la Corneliu Sturzu obsesia spatiului marin, a calatoriei si a naufragiului elegiac. Pentru felul cum configureaza simbolic aceasta obsesie, poemul Rechinul mort, unul dintre cele mai reusite ale autorului, merita citat, figuratia, topica si mesajul sau nefiind straine de Albatrosul ucis al lui Labis :
„indestulat si-acum de-atita singe
Din golf in golf mareele-l purtara Printre moluste flaste si natinge Linga un tarm inalt. Si il uitara incremenit la capatul de maluri Ca din razboaie stinse o torpila, Cioplit de vinturi, modelat de valuri In trudnica lucrare, inutila la-ngemanarea vamilor severe Respins de albatros si de meduza Parea strainul dintre frontiere Pe care patriile il refuza." |
Romanul lanus (1980) urmareste „traiectul existential al unui personaj contradictoriu, al carui chip prinde contur intre luminile trecutului si umbrele prezentului" (I. Holban ); eminentul cercetator Bogdan Vararu, in pragul esecului, isi face un examen de constiinta, rememorind si analizind cauzele declinului sau.
OPERA:
Arcade peste anotimp, versuri, Iasi, 1964; Autoportret pe nisip, versuri, Bucuresti, 1966; Restituirea jocului, versuri, Bucuresti, 1969; Cantilene, versuri. Iasi, 1970; Duhul pietrelor, versuri, Bucuresti, 1970; Vatra legendelor, roman, Bucuresti, 1970; Camera de recuzita, versuri, Iasi, 1973; Anotimpul increderii, versuri, Bucuresti, 1974; Arta si sensibilitate, eseuri. Iasi, 1975; Vintul din oglinzi, versuri, Bucuresti, 1978; Zigurat, versuri, Iasi, 1979; lanus, roman, I, Bucuresti, 1980; Arhipelagul altor umbre, versuri, Iasi, 1985; Necontenita veghe, versuri, Bucuresti, 1989. |
REFERINTE CRITICE:
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 3, 1971; M. Iorgulescu, in Luceafarul, nr. 43, 1973; D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 11, 1974; H. Zalis, Tensiuni lirice contemporane, 1975; Al. Pini, in Romania literara, nr. 48, 1975; D. Micu, in Contemporanul, nr. 24, 1975; M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 35, 1975; C. Moraru, in Flacara, nr. 24, 1978; V. Felea, in Tribuna, nr. 28,1978; L. Leonte, in Contemporanul, nr. 32, 1979; C. Ciopraga, in Cronica, nr. 19, 1979; N. Turtureanu, in Cronica, nr. 5, 1980; Gr. Smeu, in Romania literara, nr. 23,1981; I. Holban, in Cronica, nr. 11, 1981; G. Popescu, in Ramuri, nr. 1, 1982; C. Ciopraga, in Cronica, nr. 5, 1985; C. Coroiu, in Ateneu, nr. 2, 1985; V. Tascu, in Steaua, nr. 1, 1986; I. Rotam, O istorie, III. |
Adi
Cusin
Biografie
Adi
Cusin (26 ianuarie 1941, Gleiwitz, Germania - 21 aprilie 2008, București) -
renumit poet român. Unul dintre cei mai importanți poeți români ai ultimilor
patru decenii. Numit deseori și "noul Labiș".
* 1941 26 ianuarie Se naște la Gleiwitz, în Germania (actualmente Polonia), Adolf Aristotel Cusin, viitorul poet, cunoscut sub numele cu care-și va semna scrierile de la debut și până la ultima carte, Adi Cusin.
Adi Cusin s-a născut din părinți români. Tatăl, Ioan Cusin (n. 1911), era din Rădăuți-Prut (jud. Suceava), iar mama, Aurelia Cobilanschi (n. 1923) din Cernăuți.
Născut într-o familie de gospodari înstăriți din Rădăuți, tatăl avea să urmeze școala generală și liceul la Școala de băieți Grigore Ghica-Vodă" din Dorohoi, apoi Facultatea de drept din Cernăuți, fără a susține însă licența. Orientându-se spre Școala medie de căi ferate din Cernăuți, în 1940 obține diploma de șef de gară și o cunoaște pe Aurelia Cobilanschi, cu care se căsătorește. Dar imediat după căsătorie, în iunie 1940, când Basarabia a fost ocupată de ruși, sunt nevoiți să se repatrieze prin Germania, astfel că până în iunie 1941 au stat în lagărul de la Gleiwitz, unde li s-a născut primul copil. Repatriați, împreună cu mulți români în aceeași situație, au fost nevoiți, prin natura meseriei lui Ioan Cusin și datorită condițiilor istorice să străbată țara: până în 1954 au locuit la Cernăuți, au schimbat apoi localitate după localitate (Turnu Severin, Slatina, Craiova, Pojorâta, Buhuși, Câmpulung-Moldovenesc, Adjud).
Mama, Aurelia Cobilanschi, femeie instruită și sensibilă, care absolvise Liceul Oltea Doamna" din Cernăuți, și-a crescut cu grijă cei doi copii, pe Adi și Liliana, în pofida condițiilor vitrege din epocă. Într-o confesiune târzie, poetul își portretiza astfel mama: Ca o icoană vie a strălucit între toți minunata mea mamă, suflet inegalabil prin frumusețea sa. Ea a făcut ca noi să nu simțim prea devreme durerile și nedreptățile vieții, luând asupră-și griji pe care sufletul ei generos n-ar fi trebuit să le cunoască. Genunchii și fruntea ei au sărutat lespezile multor biserici și mănăstiri din Bucovina, rugăndu-se pentru sănătatea și liniștea familiei ei. Și sigur că rugile, prin sufletul ei, i-au fost ascultate."
* 1948-1956 Urmează cursurile Școlii generale din Câmpulung Moldovenesc. Din această perioadă datează și primele încercări literare.
* 1957-1962 Este elev al Liceului Costache Negruzzi" din Iași.
În 1957 revista Iașul literar" îi va publica poemul Foc, apariție pe care poetul o înregistrează ca debut absolut.
* 1962-1967 Urmează cursurile Facultății de filologie (secția română-franceză) a Universității Al. I. Cuza" - Iași. Stârnește admirația colegilor cu vocație literară, citind poeme la cenaclul universității. Publică poeme în revistele Luceafărul, Amfiteatru, Convorbiri literare, Cronica, Ateneu. Devine repede poetul ales și rebel care scria poezii neconforme", pe care prietenii i le recitau pe aleile Copoului.
În 1960 se căsătorește cu Cornelia Covrig, colegă de facultate, apoi profesoară de limba română.
În 1966, revista Luceafărul îi acordă Premiul pentru poezie. Leagă prietenii cu tinerii, pe atunci, poeți ieșeni (unii dintre ei colegi de facultate) Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Dan Laurențiu, Emil Brumaru sau cu prozatorii Eugen Andoni, Stelian Baboi și Victor Leahu.
Prețuit de colegi ca cel mai spectaculos poet al generației sale, numit deseori noul Labiș", Adi Cusin e invitat la aproape toate întrunirile literare din Iași și din Moldova. Rememorând, prin 2007, una din întâlnirile cu Adi Cusin, Cezar Ivănescu spunea: Întâlnirea, la care asistau și alți prieteni ieșeni, pe lângă masivul nostru grup de bârlădeni, ne-a amuțit pe toți: Adi a început să-și recite poemele, stârnit și "biciuit" continuu de Sandu Popovici, care-i mai azvârlea, zâmbind, câte un titlu sau câte un vers și, în final, după o îndelungată tăcere și "o matură chibzuință" (cum zicea regretatul George Macovescu), ne-am dus cu toții la cârciuma "Rarău" din mijlocul Copoului, cârciumă care semăna cu un pavilion de vânătoare... Bârlădenii mei mă priveau întrebător-mustrător, dar eu tăceam adânc, pentru că știam și simțeam că în acea clipă, în toamna anului de grație 1960, nimeni dintre cei vii nu i se putea opune lui Adi Cusin... Și din acea zi, metodic, am devenit un galerian al scrisului... Doi ani de zile am trăit în Iași obsedat și tiranizat de modelul Adi Cusin și m-am eliberat de el abia în ziua în care Adi a început să nu-mi mai înțeleagă poemele pe care ceilalți (Laurențiu Ciobanu, Richard Regwald) mi le admirau: el credea, vai, ca și Vasile Voiculescu în alt timp, că poezia trebuie să fie accesibilă, înțeleasă de toți... "
* 1968 Debut editorial cu volumul de poeme A fi, apărut la Editura Tineretului, București, colecția Luceafărul". Este secretar literar la Teatrul pentru copii și tineret din Iași. I se acordă Premiul revistei Cronica" la prima ediție a Festivalului național de poezie Mihai Eminescu".
Înființează la Iași Grupul de poezie Lunar 11", o inițiativă salutată de publicațiile Contemporanul", Viața studențească", Cronica", Scânteia tineretului". Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
* 1970 Editura Cartea Românească" din București îi publică a doua carte de poeme, Umbra punților, care se bucură de un ecou favorabil în toată presa literară. Au scris despre carte, între alții: Ștefan Augustin Doinaș, Mircea Iorgulescu, Al. Călinescu, Liviu Leonte, Mihai Drăgan, Alexandru Piru.
Despre atmosfera ieșeană de formare ca poet, despre boema literară de atunci, poetul va mărturisi mai târziu: Desigur că aparțin unei boeme literare, celei ieșene din anii 60-70. Din această boemă nu puteau face parte poeții zilei, aflați atunci la conducerea unor ziare, deci la muncă ... Pentru mine boema ieșeană a însemnat Mircea Ciobanu, Dan Laurențiu, Cristian Simionescu, toți autori de referință. Boema nu e o modă vestimentară, a fi boem pe atunci însemna să te bucuri de lecturile unui Blaga, nu prea cunoscut în anii 60, Radu Gyr, Bacovia, Rilke. Această boemă era o unitate de spirit și decreta, în fond, un mare dezgust și o revoltă în fața realităților. Așadar, boema pentru mine înseamnă a face parte din elita spiritului românesc. Mi-a spus, cândva, un profesor universitar de la Iași: domnule, dați-vă importanță, pentru că mâine o să fiți pe platoul literaturii române, voi, nu alții..."
* 1972 Poetul se mută la București, unde va ocupa, până în 1975, un post de inspector la Direcția Teatrelor.
Apare cu un grupaj de poeme în Antologie neterminată a poeților români (Anthologie Inachevei des Poetes Roumains), Michel Steriade Editeur, Bruxelles.
* 1974 Editura Junimea" din Iași îi publică volumul de poeme Starea a treia.
Divorțează de prima soție.
Tot în acest an apare în Antologia poeților români, alcătuită de Kostas Assimakopoulos și apărută la Editura Arion" din Atena.
* 1975-1976 Îl aflăm pe poet la Suceava, unde lucrează ca secretar literar-muzical la Ansamblul folcloric Ciprian Porumbescu". Aici oricine și-l poate imagina pe poetul peripatetic și boem pe o stradă din Suceava, mirosea a mere coapte-/ Ca frunzișul de pe creanga sfinților mă risipeam/ Se zăreau printre brizbrizuri pregătirile de noapte,/ Fericirea unei doamne se aprinse după geam...."
* 1977-1979 Deși Bucovina mirifică și miraculoasă își pune amprenta pe sufletul și scrisul poetului, magnetismul capitalei, acolo unde se afirmă altfel scriitorii, face ca Adi Cusin să se întoarcă la București, unde va ocupa, până în 1980, un post de redactor principal la revista Flacăra", condusă de Adrian Păunescu.
Se căsătorește cu Ana Boștină, care în 1978 îi va dărui o fiică, Ioana Maria (Oana). Oana Cusin, singura fiică a poetului, a absolvit Facultatea de filologie la București (secția germană), fiind în prezent redactor la o revistă în limba germană.
* 1980 Demisionează de la revista Flacăra" și devine comentator publicist la Redacția Publicațiilor pentru Străinătate, București. Aici îi va avea drept colegi și prieteni statornici pe Valentin F. Mihăescu, Nicolae Șarambei, Corneliu Mihai Radeș, Șerban Stați, Leon Talpă, Dorin Iancu.
Urmează un deceniu întunecat în România, dominat de imbecilitățile dictaturii ceaușiste. De o moralitate exemplară, nefâcând loc niciunui compromis (în jur colcăiau autorașii de poezie patriotardă), Adi Cusin se află între cei care scriu dar nu publică. Discreția sa a dat pentru unii impresia falsă a sterilității. Spirit protestatar, a scris totuși un acrostih despre Casa Scânteii, care a trezit un mare scandal în rândul politrucilor, paznicilor de atunci ai ideologiei comuniste: Cânt pe catargul cel mai înalt al clădirii/ Atât de sus încât nimeni n-aude ce spun./ Socotesc înmormântările, mirii,/ Aspru mai scade lumina din zi. Eu adun.// Sângeră coiful făcut la batistă. Uitarea! / Câlții de ceață îmi intră în gură când strig./În nici o parte a lumii nu-i marea / Ninge. Pământul se strânge în sine de frig.// Tinerețea mea pe catarg se înfășură-ntreagă/ Este nevoie de sângele meu simțitor./ Iată, sublim se conjugă, se leagă/ Ideea de stâlp cu dorința de zbor.// Cânt pe catargul trecut prin vestite solstiții./ Atât de sus încât nimeni n-aude ce spun,/ Sub tălpile mele tropăie-ades fericiții./Aspru mai scade lumina din zi. Eu adun. "
Mai târziu, avea să mărturisească: M-am considerat întotdeauna un poet protestatar și tocmai acest protest a dat vigoare poeziei mele. Vreau să spun că, în timp ce criticii aveau o mare grijă să consolideze ierarhiile bine cunoscute, atunci era timp și pentru poezia mea... Am avut șansa să văd cu ochii mei cum se perindă mode poetice, modele strălucitoare, și am prins și apusul lor... "
* 1984 Se căsătorește cu Frăguța Cheva, traducătoare specializată în engleză.
* 1990 Îl aflăm tot în București, în aceeași redacție a Publicațiilor pentru Străinătate.
Dictatura comunistă a lui Ceaușescu a căzut, dar drumul spre democrație e greu de găsit. Capitalismul agresiv care se instalează în România prin oameni de proastă calitate, profitori ai revoluției, îmbogățiți peste noapte, îl dezgustă tot mai mult pe poet. Din această perioadă datează versurile: Pe un scutec mic adoarme țara/ Iar eu o învelesc plângând/ Din somn se naște primăvara/ Ca steaua dintr-un om de rând. "
* 1994 La editura Semne" din București îi apare cartea de poeme Țara somnului, cu un cuvânt înainte de Valentin F. Mihăescu. Era o carte așteptată, așa încât din acest orizont al așteptării s-au iscat foarte multe ecouri, care au adus în prim plan, după afirmația prefațatorului, o carte ce configurează imaginea distinctă a unei sensibilități excepționale".
Între cei care scriu despre Țara somnului se numără: Alex Ștefănescu, George Arion, Aurel Leon, Cornelia Maria Savu, Vasile Petre Fati, Aurel Goci, Saviana Stănescu, Ion Beldeanu, Virgil Mihaiu, Constantin Crișan, Dan Cristea, Ioan Holban. Astfel, cu impecabilul volum Țara somnului, la 53 de ani poetul își considera opera poetică încheiată, considera că ceea ce a avut de spus în poezia română a spus.
Într-un interviu acordat în 1995 lui Vasile Petre Fati, apărut sub titlul Dar ce facem cu această lehamite?", Adi Cusin declara că se simte împlinit ca poet, că poezia sa are un sigiliu personal: Arta mea, atâta câtă este, constă în faptul că dă impresia spontaneității, a prospețimii, iar aceasta ține chiar de artă. Miza poetului în lume este mult prea mare pentru a ne grăbi de dragul unor satisfacții răsplătite imediat. Faptul că ultima mea carte a fost primită cu multă căldură, atât de critici cât și de poeți, dar și de public, într-o perioadă dificilă de tranziție - ce mai caut și eu acum, cu poezia? -, faptul ăsta deci demonstrează neliniștile unora care nu mai credeau în viața poeziei, punându-mă, adeseori, pe gânduri. Simt că m-am împlinit ca poet, poezia mea având un sigiliu personal, după cum spun confrații mei, un sigiliu inconfundabil, iar pentru mine asta înseamnă enorm. "
* 1997 Este prezent cu poeme în monumentala antologie de poezie O mie și una de poezii românești" (11 volume), alcătuită de Laurențiu Ulici și apărută la Editura Du Style" din București. Este perioada în care reia și fortifică legăturile cu Iașul tinereții și al formării sale ca scriitor. Venea împreună cu soția sa Fraga, în toate vacanțele și de câte ori putea părăsi Bucureștiul. Aici locuiau mai mulți prieteni din tinerețe, dar și sora Liliana și cumnatul său, Constantin Neculau. Iașul redevine cu adevărat orașul său, orașul unde sufletește și cultural se simțea bine.
* 1999 Este prezent cu un grupaj de poeme în Spectre Lyrique -anthologie de Poesie Roumaine Cotemporaine", alcătuită de George Astalos, Editura Europa", Craiova.
Tot în acest an este prezent cu poeme în Poezia pădurii, antologie inițiată și îngrijită de Radu Cârneci, Editura Orion, București.
* 2000 Poetul traversează tot mai greu tranziția românească. Sătul de bâlciul politic, interesat doar de cultură, va spune: Există o mare criză a culturii și o mare degringoladă în toate straturile. Cultura română nu a dispărut, dar totul pare să se prăbușească cu ajutorul nostru, al tuturor. Nu reușim să ieșim cu nici un chip la suprafață."
În Poezia română după proletcultism - Antologie comentată", Editura Ex Ponto", Constanța, Constantin Abăluță îi acordă un spațiu consistent, considerându-l unul dintre cei mai importanți poeți români ai ultimilor patru decenii.
* 2002 Premiul Opera omnia" pentru literatură, acordat în cadrul Galei Iurie Matei", Chișinău, ediția a IV-a.
Colaborează cu articole și poeme la revistele Flacăra", Kitejgrad", Literatură și artă".
* 2007 Prezent în decembrie la Bojdeuca din Țicău, la comemorarea a 118 ani de la trecerea în eternitate a lui Ion Creangă, pune la cale împreună cu poetul Daniel Corbu și Editura Princeps Edit" publicarea unei ediții critice din poeziile sale.
* 2008 Poetul își ordonează poemele și reflexiile lirice scrise în ultimii ani în vederea publicării unui nou volum, căruia îi dă și titlul: La spartul târgului.
Boala de care suferea de vreo câțiva ani se agravează. Spunea celor apropiați că singurul loc pe care ar dori să-l vadă este Iașul. Iată o mărturisire a soției sale, Fraga Cusin: Nu-mi amintesc să mă fi dus cu el vreodată la o aniversare a orașului București, dar știu că eram prezenți la toate sărbătorile liliacului de la Casa Sadoveanu, la Bojdeuca din Țicău. La Iași îi aducea în vizită și pe prietenii din străinătate. La Iași băteam străzile pe jos, până ne dureau picioarele, la fiecare colț de stradă ne întâlneam cu un cunoscut, cu o amintire, cu o fărâmă de istorie pe care mi-o deslușea poetul. Case, străzi, biserici, monumente, locuitori, copaci... Despre toate povestea cu aceeași ardoare. Când, prea curând, i se apropia sfârșitul, am auzit la radio știrea despre moartea pictorului Sabin Bălașa, care dorise să fie înmormântat la Iași. Atunci, pentru prima oară, Adi Cusin mi-a spus, cu un fel de invidie, că și lui i s-ar cuveni, poate, să fie dus tot acolo. Și s-a făcut voia lui. Poetul ieșean s-a întors printre ai săi. După cinci ani de luptă cu boala necruțătoare, cu reveniri în viața publică, atunci când părea că învinsese cancerul, luptând tot timpul cu înverșunare, dar și cu o discreție, cu o demnitate care mă obligă să-i respect voința de a nu povesti despre suferințele lui."
În dimineața zilei de 21 aprilie 2008, la ora 8, la vârstă de 67 de ani, Adi Cusin trece la cele veșnice. Dorința de a fi înmormântat la Iași îi este respectată. Trupul neînsuflețit al poetului este depus pentru priveghi la Muzeul Minai Eminescu". În drum spre Cimitirul Eternitatea" a mai traversat o dată Copoul, locul unde se simțea cel mai bine, cel mai acasă, locul de unde se zăresc sfinții", cum obișnuia să spună.
Apare postum (octombrie) volumul de poeme La spartul târgului, pregătit de poet pe patul de suferință, la Editura Publicațiilor pentru Străinătate, București. Apar mai multe articole și studii despre Adi Cusin semnate de Dan Cristea (Luceafărul"), Valentin F. Mihăescu (Flacăra"), Daniel Corbu (România literară"), Emilian Marcu (Feed Back"), Mircea Radu Iacoban (Flacăra lui Adrian Păunescu"). Apar, de asemenea, poeme antologice în Feed Back", Dacia literară", Kitejgrad", Convorbiri literare".
* 2009 La împlinirea unui an de la trecerea poetului în eternitate, apare la Editura Princeps Edit" din Iași, sub titlul Umbra punților, o ediție critică Adi Cusin, cuprinzând integrala operei poetice.
Opere
* A fi, Editura Tineretului (1968), debut, poeme
* Umbra punților, Editura Cartea Românească, 1970, poeme
* Starea a treia (1974), poeme
* Țara somnului, Editura Semne, 1994, poeme
* La spartul tîrgului, poeme postume, Editura Publicațiilor pentru Străinătate, 2008, poeme
* Umbra punților, integrala Adi Cusin, ed. Princeps Edit 2009, Iași
* 1941 26 ianuarie Se naște la Gleiwitz, în Germania (actualmente Polonia), Adolf Aristotel Cusin, viitorul poet, cunoscut sub numele cu care-și va semna scrierile de la debut și până la ultima carte, Adi Cusin.
Adi Cusin s-a născut din părinți români. Tatăl, Ioan Cusin (n. 1911), era din Rădăuți-Prut (jud. Suceava), iar mama, Aurelia Cobilanschi (n. 1923) din Cernăuți.
Născut într-o familie de gospodari înstăriți din Rădăuți, tatăl avea să urmeze școala generală și liceul la Școala de băieți Grigore Ghica-Vodă" din Dorohoi, apoi Facultatea de drept din Cernăuți, fără a susține însă licența. Orientându-se spre Școala medie de căi ferate din Cernăuți, în 1940 obține diploma de șef de gară și o cunoaște pe Aurelia Cobilanschi, cu care se căsătorește. Dar imediat după căsătorie, în iunie 1940, când Basarabia a fost ocupată de ruși, sunt nevoiți să se repatrieze prin Germania, astfel că până în iunie 1941 au stat în lagărul de la Gleiwitz, unde li s-a născut primul copil. Repatriați, împreună cu mulți români în aceeași situație, au fost nevoiți, prin natura meseriei lui Ioan Cusin și datorită condițiilor istorice să străbată țara: până în 1954 au locuit la Cernăuți, au schimbat apoi localitate după localitate (Turnu Severin, Slatina, Craiova, Pojorâta, Buhuși, Câmpulung-Moldovenesc, Adjud).
Mama, Aurelia Cobilanschi, femeie instruită și sensibilă, care absolvise Liceul Oltea Doamna" din Cernăuți, și-a crescut cu grijă cei doi copii, pe Adi și Liliana, în pofida condițiilor vitrege din epocă. Într-o confesiune târzie, poetul își portretiza astfel mama: Ca o icoană vie a strălucit între toți minunata mea mamă, suflet inegalabil prin frumusețea sa. Ea a făcut ca noi să nu simțim prea devreme durerile și nedreptățile vieții, luând asupră-și griji pe care sufletul ei generos n-ar fi trebuit să le cunoască. Genunchii și fruntea ei au sărutat lespezile multor biserici și mănăstiri din Bucovina, rugăndu-se pentru sănătatea și liniștea familiei ei. Și sigur că rugile, prin sufletul ei, i-au fost ascultate."
* 1948-1956 Urmează cursurile Școlii generale din Câmpulung Moldovenesc. Din această perioadă datează și primele încercări literare.
* 1957-1962 Este elev al Liceului Costache Negruzzi" din Iași.
În 1957 revista Iașul literar" îi va publica poemul Foc, apariție pe care poetul o înregistrează ca debut absolut.
* 1962-1967 Urmează cursurile Facultății de filologie (secția română-franceză) a Universității Al. I. Cuza" - Iași. Stârnește admirația colegilor cu vocație literară, citind poeme la cenaclul universității. Publică poeme în revistele Luceafărul, Amfiteatru, Convorbiri literare, Cronica, Ateneu. Devine repede poetul ales și rebel care scria poezii neconforme", pe care prietenii i le recitau pe aleile Copoului.
În 1960 se căsătorește cu Cornelia Covrig, colegă de facultate, apoi profesoară de limba română.
În 1966, revista Luceafărul îi acordă Premiul pentru poezie. Leagă prietenii cu tinerii, pe atunci, poeți ieșeni (unii dintre ei colegi de facultate) Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Dan Laurențiu, Emil Brumaru sau cu prozatorii Eugen Andoni, Stelian Baboi și Victor Leahu.
Prețuit de colegi ca cel mai spectaculos poet al generației sale, numit deseori noul Labiș", Adi Cusin e invitat la aproape toate întrunirile literare din Iași și din Moldova. Rememorând, prin 2007, una din întâlnirile cu Adi Cusin, Cezar Ivănescu spunea: Întâlnirea, la care asistau și alți prieteni ieșeni, pe lângă masivul nostru grup de bârlădeni, ne-a amuțit pe toți: Adi a început să-și recite poemele, stârnit și "biciuit" continuu de Sandu Popovici, care-i mai azvârlea, zâmbind, câte un titlu sau câte un vers și, în final, după o îndelungată tăcere și "o matură chibzuință" (cum zicea regretatul George Macovescu), ne-am dus cu toții la cârciuma "Rarău" din mijlocul Copoului, cârciumă care semăna cu un pavilion de vânătoare... Bârlădenii mei mă priveau întrebător-mustrător, dar eu tăceam adânc, pentru că știam și simțeam că în acea clipă, în toamna anului de grație 1960, nimeni dintre cei vii nu i se putea opune lui Adi Cusin... Și din acea zi, metodic, am devenit un galerian al scrisului... Doi ani de zile am trăit în Iași obsedat și tiranizat de modelul Adi Cusin și m-am eliberat de el abia în ziua în care Adi a început să nu-mi mai înțeleagă poemele pe care ceilalți (Laurențiu Ciobanu, Richard Regwald) mi le admirau: el credea, vai, ca și Vasile Voiculescu în alt timp, că poezia trebuie să fie accesibilă, înțeleasă de toți... "
* 1968 Debut editorial cu volumul de poeme A fi, apărut la Editura Tineretului, București, colecția Luceafărul". Este secretar literar la Teatrul pentru copii și tineret din Iași. I se acordă Premiul revistei Cronica" la prima ediție a Festivalului național de poezie Mihai Eminescu".
Înființează la Iași Grupul de poezie Lunar 11", o inițiativă salutată de publicațiile Contemporanul", Viața studențească", Cronica", Scânteia tineretului". Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
* 1970 Editura Cartea Românească" din București îi publică a doua carte de poeme, Umbra punților, care se bucură de un ecou favorabil în toată presa literară. Au scris despre carte, între alții: Ștefan Augustin Doinaș, Mircea Iorgulescu, Al. Călinescu, Liviu Leonte, Mihai Drăgan, Alexandru Piru.
Despre atmosfera ieșeană de formare ca poet, despre boema literară de atunci, poetul va mărturisi mai târziu: Desigur că aparțin unei boeme literare, celei ieșene din anii 60-70. Din această boemă nu puteau face parte poeții zilei, aflați atunci la conducerea unor ziare, deci la muncă ... Pentru mine boema ieșeană a însemnat Mircea Ciobanu, Dan Laurențiu, Cristian Simionescu, toți autori de referință. Boema nu e o modă vestimentară, a fi boem pe atunci însemna să te bucuri de lecturile unui Blaga, nu prea cunoscut în anii 60, Radu Gyr, Bacovia, Rilke. Această boemă era o unitate de spirit și decreta, în fond, un mare dezgust și o revoltă în fața realităților. Așadar, boema pentru mine înseamnă a face parte din elita spiritului românesc. Mi-a spus, cândva, un profesor universitar de la Iași: domnule, dați-vă importanță, pentru că mâine o să fiți pe platoul literaturii române, voi, nu alții..."
* 1972 Poetul se mută la București, unde va ocupa, până în 1975, un post de inspector la Direcția Teatrelor.
Apare cu un grupaj de poeme în Antologie neterminată a poeților români (Anthologie Inachevei des Poetes Roumains), Michel Steriade Editeur, Bruxelles.
* 1974 Editura Junimea" din Iași îi publică volumul de poeme Starea a treia.
Divorțează de prima soție.
Tot în acest an apare în Antologia poeților români, alcătuită de Kostas Assimakopoulos și apărută la Editura Arion" din Atena.
* 1975-1976 Îl aflăm pe poet la Suceava, unde lucrează ca secretar literar-muzical la Ansamblul folcloric Ciprian Porumbescu". Aici oricine și-l poate imagina pe poetul peripatetic și boem pe o stradă din Suceava, mirosea a mere coapte-/ Ca frunzișul de pe creanga sfinților mă risipeam/ Se zăreau printre brizbrizuri pregătirile de noapte,/ Fericirea unei doamne se aprinse după geam...."
* 1977-1979 Deși Bucovina mirifică și miraculoasă își pune amprenta pe sufletul și scrisul poetului, magnetismul capitalei, acolo unde se afirmă altfel scriitorii, face ca Adi Cusin să se întoarcă la București, unde va ocupa, până în 1980, un post de redactor principal la revista Flacăra", condusă de Adrian Păunescu.
Se căsătorește cu Ana Boștină, care în 1978 îi va dărui o fiică, Ioana Maria (Oana). Oana Cusin, singura fiică a poetului, a absolvit Facultatea de filologie la București (secția germană), fiind în prezent redactor la o revistă în limba germană.
* 1980 Demisionează de la revista Flacăra" și devine comentator publicist la Redacția Publicațiilor pentru Străinătate, București. Aici îi va avea drept colegi și prieteni statornici pe Valentin F. Mihăescu, Nicolae Șarambei, Corneliu Mihai Radeș, Șerban Stați, Leon Talpă, Dorin Iancu.
Urmează un deceniu întunecat în România, dominat de imbecilitățile dictaturii ceaușiste. De o moralitate exemplară, nefâcând loc niciunui compromis (în jur colcăiau autorașii de poezie patriotardă), Adi Cusin se află între cei care scriu dar nu publică. Discreția sa a dat pentru unii impresia falsă a sterilității. Spirit protestatar, a scris totuși un acrostih despre Casa Scânteii, care a trezit un mare scandal în rândul politrucilor, paznicilor de atunci ai ideologiei comuniste: Cânt pe catargul cel mai înalt al clădirii/ Atât de sus încât nimeni n-aude ce spun./ Socotesc înmormântările, mirii,/ Aspru mai scade lumina din zi. Eu adun.// Sângeră coiful făcut la batistă. Uitarea! / Câlții de ceață îmi intră în gură când strig./În nici o parte a lumii nu-i marea / Ninge. Pământul se strânge în sine de frig.// Tinerețea mea pe catarg se înfășură-ntreagă/ Este nevoie de sângele meu simțitor./ Iată, sublim se conjugă, se leagă/ Ideea de stâlp cu dorința de zbor.// Cânt pe catargul trecut prin vestite solstiții./ Atât de sus încât nimeni n-aude ce spun,/ Sub tălpile mele tropăie-ades fericiții./Aspru mai scade lumina din zi. Eu adun. "
Mai târziu, avea să mărturisească: M-am considerat întotdeauna un poet protestatar și tocmai acest protest a dat vigoare poeziei mele. Vreau să spun că, în timp ce criticii aveau o mare grijă să consolideze ierarhiile bine cunoscute, atunci era timp și pentru poezia mea... Am avut șansa să văd cu ochii mei cum se perindă mode poetice, modele strălucitoare, și am prins și apusul lor... "
* 1984 Se căsătorește cu Frăguța Cheva, traducătoare specializată în engleză.
* 1990 Îl aflăm tot în București, în aceeași redacție a Publicațiilor pentru Străinătate.
Dictatura comunistă a lui Ceaușescu a căzut, dar drumul spre democrație e greu de găsit. Capitalismul agresiv care se instalează în România prin oameni de proastă calitate, profitori ai revoluției, îmbogățiți peste noapte, îl dezgustă tot mai mult pe poet. Din această perioadă datează versurile: Pe un scutec mic adoarme țara/ Iar eu o învelesc plângând/ Din somn se naște primăvara/ Ca steaua dintr-un om de rând. "
* 1994 La editura Semne" din București îi apare cartea de poeme Țara somnului, cu un cuvânt înainte de Valentin F. Mihăescu. Era o carte așteptată, așa încât din acest orizont al așteptării s-au iscat foarte multe ecouri, care au adus în prim plan, după afirmația prefațatorului, o carte ce configurează imaginea distinctă a unei sensibilități excepționale".
Între cei care scriu despre Țara somnului se numără: Alex Ștefănescu, George Arion, Aurel Leon, Cornelia Maria Savu, Vasile Petre Fati, Aurel Goci, Saviana Stănescu, Ion Beldeanu, Virgil Mihaiu, Constantin Crișan, Dan Cristea, Ioan Holban. Astfel, cu impecabilul volum Țara somnului, la 53 de ani poetul își considera opera poetică încheiată, considera că ceea ce a avut de spus în poezia română a spus.
Într-un interviu acordat în 1995 lui Vasile Petre Fati, apărut sub titlul Dar ce facem cu această lehamite?", Adi Cusin declara că se simte împlinit ca poet, că poezia sa are un sigiliu personal: Arta mea, atâta câtă este, constă în faptul că dă impresia spontaneității, a prospețimii, iar aceasta ține chiar de artă. Miza poetului în lume este mult prea mare pentru a ne grăbi de dragul unor satisfacții răsplătite imediat. Faptul că ultima mea carte a fost primită cu multă căldură, atât de critici cât și de poeți, dar și de public, într-o perioadă dificilă de tranziție - ce mai caut și eu acum, cu poezia? -, faptul ăsta deci demonstrează neliniștile unora care nu mai credeau în viața poeziei, punându-mă, adeseori, pe gânduri. Simt că m-am împlinit ca poet, poezia mea având un sigiliu personal, după cum spun confrații mei, un sigiliu inconfundabil, iar pentru mine asta înseamnă enorm. "
* 1997 Este prezent cu poeme în monumentala antologie de poezie O mie și una de poezii românești" (11 volume), alcătuită de Laurențiu Ulici și apărută la Editura Du Style" din București. Este perioada în care reia și fortifică legăturile cu Iașul tinereții și al formării sale ca scriitor. Venea împreună cu soția sa Fraga, în toate vacanțele și de câte ori putea părăsi Bucureștiul. Aici locuiau mai mulți prieteni din tinerețe, dar și sora Liliana și cumnatul său, Constantin Neculau. Iașul redevine cu adevărat orașul său, orașul unde sufletește și cultural se simțea bine.
* 1999 Este prezent cu un grupaj de poeme în Spectre Lyrique -anthologie de Poesie Roumaine Cotemporaine", alcătuită de George Astalos, Editura Europa", Craiova.
Tot în acest an este prezent cu poeme în Poezia pădurii, antologie inițiată și îngrijită de Radu Cârneci, Editura Orion, București.
* 2000 Poetul traversează tot mai greu tranziția românească. Sătul de bâlciul politic, interesat doar de cultură, va spune: Există o mare criză a culturii și o mare degringoladă în toate straturile. Cultura română nu a dispărut, dar totul pare să se prăbușească cu ajutorul nostru, al tuturor. Nu reușim să ieșim cu nici un chip la suprafață."
În Poezia română după proletcultism - Antologie comentată", Editura Ex Ponto", Constanța, Constantin Abăluță îi acordă un spațiu consistent, considerându-l unul dintre cei mai importanți poeți români ai ultimilor patru decenii.
* 2002 Premiul Opera omnia" pentru literatură, acordat în cadrul Galei Iurie Matei", Chișinău, ediția a IV-a.
Colaborează cu articole și poeme la revistele Flacăra", Kitejgrad", Literatură și artă".
* 2007 Prezent în decembrie la Bojdeuca din Țicău, la comemorarea a 118 ani de la trecerea în eternitate a lui Ion Creangă, pune la cale împreună cu poetul Daniel Corbu și Editura Princeps Edit" publicarea unei ediții critice din poeziile sale.
* 2008 Poetul își ordonează poemele și reflexiile lirice scrise în ultimii ani în vederea publicării unui nou volum, căruia îi dă și titlul: La spartul târgului.
Boala de care suferea de vreo câțiva ani se agravează. Spunea celor apropiați că singurul loc pe care ar dori să-l vadă este Iașul. Iată o mărturisire a soției sale, Fraga Cusin: Nu-mi amintesc să mă fi dus cu el vreodată la o aniversare a orașului București, dar știu că eram prezenți la toate sărbătorile liliacului de la Casa Sadoveanu, la Bojdeuca din Țicău. La Iași îi aducea în vizită și pe prietenii din străinătate. La Iași băteam străzile pe jos, până ne dureau picioarele, la fiecare colț de stradă ne întâlneam cu un cunoscut, cu o amintire, cu o fărâmă de istorie pe care mi-o deslușea poetul. Case, străzi, biserici, monumente, locuitori, copaci... Despre toate povestea cu aceeași ardoare. Când, prea curând, i se apropia sfârșitul, am auzit la radio știrea despre moartea pictorului Sabin Bălașa, care dorise să fie înmormântat la Iași. Atunci, pentru prima oară, Adi Cusin mi-a spus, cu un fel de invidie, că și lui i s-ar cuveni, poate, să fie dus tot acolo. Și s-a făcut voia lui. Poetul ieșean s-a întors printre ai săi. După cinci ani de luptă cu boala necruțătoare, cu reveniri în viața publică, atunci când părea că învinsese cancerul, luptând tot timpul cu înverșunare, dar și cu o discreție, cu o demnitate care mă obligă să-i respect voința de a nu povesti despre suferințele lui."
În dimineața zilei de 21 aprilie 2008, la ora 8, la vârstă de 67 de ani, Adi Cusin trece la cele veșnice. Dorința de a fi înmormântat la Iași îi este respectată. Trupul neînsuflețit al poetului este depus pentru priveghi la Muzeul Minai Eminescu". În drum spre Cimitirul Eternitatea" a mai traversat o dată Copoul, locul unde se simțea cel mai bine, cel mai acasă, locul de unde se zăresc sfinții", cum obișnuia să spună.
Apare postum (octombrie) volumul de poeme La spartul târgului, pregătit de poet pe patul de suferință, la Editura Publicațiilor pentru Străinătate, București. Apar mai multe articole și studii despre Adi Cusin semnate de Dan Cristea (Luceafărul"), Valentin F. Mihăescu (Flacăra"), Daniel Corbu (România literară"), Emilian Marcu (Feed Back"), Mircea Radu Iacoban (Flacăra lui Adrian Păunescu"). Apar, de asemenea, poeme antologice în Feed Back", Dacia literară", Kitejgrad", Convorbiri literare".
* 2009 La împlinirea unui an de la trecerea poetului în eternitate, apare la Editura Princeps Edit" din Iași, sub titlul Umbra punților, o ediție critică Adi Cusin, cuprinzând integrala operei poetice.
Opere
* A fi, Editura Tineretului (1968), debut, poeme
* Umbra punților, Editura Cartea Românească, 1970, poeme
* Starea a treia (1974), poeme
* Țara somnului, Editura Semne, 1994, poeme
* La spartul tîrgului, poeme postume, Editura Publicațiilor pentru Străinătate, 2008, poeme
* Umbra punților, integrala Adi Cusin, ed. Princeps Edit 2009, Iași
Tablouri dintr-o expoziție
Femeile uitate-ntr-o Suceava
Citeau pe zid prostii în limba slava
Iar fete din Liceul Pedagogic
Cu sâni imberbi si curul demagogic
Umpleau cu țipete cofetaria
Pentru-a-şi turna-n cafea pe-ascuns taria.
Muiau consoanele-n aperitive
şi le rosteau complice şi lascive
Ori le topeau – fursecuri fragezite
Ca îngerii cazuți întru ispite.
În preajma preacântatelor ruine
Se prelungea negoțul din vechime.
Turiste coborând din Ucraína
Ne razuiau de pe virtuți rugina
Iar noi, naivii din vecinatate
Cedam farâme de latinitate.
Din înalțimi de socluri domnitorii
Priveau în creştet astfel de istorii.
Mâhniți de lume paraseau Agora
Sa ațipeasca-n cronici vechi cu ora.
Umblam nauc sa dau de-o pravalie
Ce-ar vinde indulgente, apa vie
Ori alefii tocmite pentru rana
Acestui secol şi strig Osana!
Dar am vazut, lipindu-ma de geamuri,
Doar maşti de folosit pentru bairamuri.
Era tocmai o zi când primavara
Adulmeca narcotice. Iar scara
Pe care ma suiam sa-i prind secretul
Intra-n pamântul moale cu încetul.
Marele meci
Pierzând elanul si blocând
soseaua
Priveam la greva unui biciclist.
Pe sant o doamna-i împletea
flaneaua
Îngaduindu-mi calma sa asist.
Ne-au ocolit coletarii urgente
Ce din viteza se-nvârtira-n cerc.
Vuiau armate de esapamente
Si-abia târziu simtisem ca alerg.
Mi-au spus din mers ca s-a zvârlit
o miza
Pe care nici cu gândul n-o întreci.
Se alerga spre unica repriza,
Ultima sansa, Marele lor meci!
Un exaltat îmi saruta piciorul
- Câtiva copii l-au pipait discret
Deci eu eram atuncea jucatorul
Caci numai eu n-am capatat bilet!
Dar în tribune! Ce era-n tribune!
Principi din secolul antecedent,
Stiuci afumate, cratite minune,
Si mic, din când în când un
repetent.
La o secunda navali-n peluza
O delegatie, poate chiar zeci,
Sa-si recunoasca pruncul o
lehuza
Si sa înceapa nesfârsitul meci.
Batu un clopot.
Stapânind balonul
Domnea în soare un paianjen
viu.
În jurul meu se retragea gazonul
Caci pe hectare-ntregi era pustiu.
La centru coborî stârpindu-mi
harul
O soapta grea de stadion obez.
O poarta-si omorâse lent portarul
Si m-astepta absenta sa sutez
Când e posibil să-nflorească pomii
Omul acela a ieșit cu o scară
și pașnic de tot a traversat toată curtea,
o pisică se ținuse mărunt după el
apoi se opri negăsindu-și memoria;
lângă poartă omul era așteptat de un copac
-cred că de aseară îl așteaptă în aceeași poziție-
omul potrivi scara rezemând-o de trunchi
-nu e nevoie aici de nicio metaforă-
și se sui încet, avea timp
strângînd mâna pe fiece treaptă
de parcă ar fi strâns mâinile a o mulțime de prieteni.
ajunse sus, spuse ceva unei crengi,
ceva i-a spus, pentru că ea arătă că-nțelege,
o pasăre se scuză și-i lăsă împreună.
omul nu mai fusese de demult copil
și-l învinse printre crengi o tristețe plăcută,
se gândi acolo că nici de iubit n-a iubit
gustă un mugur și se amărî cu totul
dar altfel, nemai fiind nimica de spus,
el începu să coboare cu spatele,
precaut, ca la o numărătoare inversă
și când ajunse pe ultima treaptă,
copacul, brusc, se răvăși în alb.
și pașnic de tot a traversat toată curtea,
o pisică se ținuse mărunt după el
apoi se opri negăsindu-și memoria;
lângă poartă omul era așteptat de un copac
-cred că de aseară îl așteaptă în aceeași poziție-
omul potrivi scara rezemând-o de trunchi
-nu e nevoie aici de nicio metaforă-
și se sui încet, avea timp
strângînd mâna pe fiece treaptă
de parcă ar fi strâns mâinile a o mulțime de prieteni.
ajunse sus, spuse ceva unei crengi,
ceva i-a spus, pentru că ea arătă că-nțelege,
o pasăre se scuză și-i lăsă împreună.
omul nu mai fusese de demult copil
și-l învinse printre crengi o tristețe plăcută,
se gândi acolo că nici de iubit n-a iubit
gustă un mugur și se amărî cu totul
dar altfel, nemai fiind nimica de spus,
el începu să coboare cu spatele,
precaut, ca la o numărătoare inversă
și când ajunse pe ultima treaptă,
copacul, brusc, se răvăși în alb.
Nicolae Țațomir, poet, prozator si
publicist
Terra
Ulcior de lut cu două toarte:
Viaţă una, alta moarte.
Un pas spre orgile furtunii,
Alt pas spre harfa albă-a lunii.
Când pe-al Odettei braţ, o clipă,
Când pe-al Odilliei aripă...
Sub zmălţuitele lui patrii
Ulciorul ne aşteaptă-n atrii
Să-l aşezăm gospodăreşte
Pe mesele cu grâu şi peşte,
Cu apă vie, nu cu Lethe,
Stingându-ne eterna sete.
La malul amintirii bune
Vraja Odilliei apune.
Ulciorul gol cu două toarte
Pluteşte spre izvor, departe,
Acolo unde îl aşteaptă
Odetta blândă şi-nţeleaptă.
Viaţă una, alta moarte.
Un pas spre orgile furtunii,
Alt pas spre harfa albă-a lunii.
Când pe-al Odettei braţ, o clipă,
Când pe-al Odilliei aripă...
Sub zmălţuitele lui patrii
Ulciorul ne aşteaptă-n atrii
Să-l aşezăm gospodăreşte
Pe mesele cu grâu şi peşte,
Cu apă vie, nu cu Lethe,
Stingându-ne eterna sete.
La malul amintirii bune
Vraja Odilliei apune.
Ulciorul gol cu două toarte
Pluteşte spre izvor, departe,
Acolo unde îl aşteaptă
Odetta blândă şi-nţeleaptă.
Cuvântul
Nu poate fi, nu este, n-a fost decât aşa:
Pe bidivii vremii săltând uşor în şa,
Parfumul şi culoarea şi sunetul, purtând
În clare transparenţe şi inimă şi gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-şi dau bineţe-n tihna străvechilor răscruci
Şi bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec şi numai o făptură.
Pe bidivii vremii săltând uşor în şa,
Parfumul şi culoarea şi sunetul, purtând
În clare transparenţe şi inimă şi gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-şi dau bineţe-n tihna străvechilor răscruci
Şi bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec şi numai o făptură.
Tremurând de
frumusețe...
Pân-a nu-nvăţa să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă şi subţire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-aşteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec şi parfumuri;
Lângă cele pământeşti
Numai tu aşa cum eşti
Fără vis, fără tristeţe,
Tremurând de frumuseţe.
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă şi subţire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-aşteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec şi parfumuri;
Lângă cele pământeşti
Numai tu aşa cum eşti
Fără vis, fără tristeţe,
Tremurând de frumuseţe.
Biografie:
Născut în târgul Hârlău, judeţul Iaşi, la 2
februarie 1914. Îşi petrece copilăria în satul Belceşti unde tatăl său Vasile
Ţaţomir a fost medic de plasă timp de 20 de ani. Mama, Aurelia (născută
Gheorghiu), o femeie foarte cultă, a scris poezii, unele publicate sub
pseudonim. Adesea recită în faţa copiilor versuri din Eminescu, Vlahuţă,
Lamartine, Hugo, Goethe, Heine. În tinereţe a fost atras de pictură, dar pasiunea
pentru literatură a fost mai puternică. N. Ţaţomir face studii elementare şi
licenţiale la Iaşi. Între 1932 şi 1936 urmează cursurile facultăţilor de drept,
filozofie şi medicină. În 1936 îşi ia licenţa în drept. În 1947 îşi trece
examenul de doctorat cu teza Criminalitatea în literatură. Între 1938 şi 1948
este judecător. Din 1948 este profesor la Facultatea de drept a Universităţii
\"Al I Cuza\" Poetul debutează, la îndemnul lui George Topârceanu, în
\"Adevărul literar şi artistic\" şi \"Bloc\", 1933, şi
consideră că al doilea debut a fost la \"Însemnări ieşene\", 1936. A
fost încurajat în activitate literară de M. Sadoveanu, G. Topârceanu, M.
Codreanu şi T. Arghezi. A murit în 1996.
Cărţi publicate:
* Lebede negre (1936, versuri)
* Răscoala. Momente. Stihuri şi distihuri (1955?)
* Un om pe promontoriu (1961, versuri)
* Tainicul arhipelag (1964, versuri)
* Pe limba lor (1967, versuri pentru copii)
* Carmen Terrestre (1968, versuri)
* Versuri (1970)
* Cartea mea de lut (1972, versuri)
* Manuscrisul de la Marrakech (1972, proză)
* Poezii şi poeme (1974, cu prefaţă de Constantin Ciopraga)
* Elipse orfice (1976, versuri)
* Cosmograme (1977, versuri)
* Negru şi verde (1980, roman)
* Arpegii moderne (1980, versuri)
* Ţara albatroşilor (1982, versuri)
* Lebede albe (1983, versuri)
* Anabasis (1985, versuri)
* Stalactite în alabastru (1986, microeseuri)
* Paşii licornului (1989, versuri)
Cărţi publicate:
* Lebede negre (1936, versuri)
* Răscoala. Momente. Stihuri şi distihuri (1955?)
* Un om pe promontoriu (1961, versuri)
* Tainicul arhipelag (1964, versuri)
* Pe limba lor (1967, versuri pentru copii)
* Carmen Terrestre (1968, versuri)
* Versuri (1970)
* Cartea mea de lut (1972, versuri)
* Manuscrisul de la Marrakech (1972, proză)
* Poezii şi poeme (1974, cu prefaţă de Constantin Ciopraga)
* Elipse orfice (1976, versuri)
* Cosmograme (1977, versuri)
* Negru şi verde (1980, roman)
* Arpegii moderne (1980, versuri)
* Ţara albatroşilor (1982, versuri)
* Lebede albe (1983, versuri)
* Anabasis (1985, versuri)
* Stalactite în alabastru (1986, microeseuri)
* Paşii licornului (1989, versuri)
Pan Vizirescu, poet
Jocul de țărână
Când eram copil, mă jucam în țărână
Cu licurici din pulberea zilei,
Cu umbrele serii pe lângă fântână,
Cu rădăcini din adâncul argilei.
Precum la vatră cu focul străbun,
Mă furau chemări în joc de năluci...
Acolo în țărână simțeam să m-adun
Din doine și oase, din pogoane de cruci.
Respiram țărână și-o rodeam în dinți
Îmi era hrană, viață, comoară,
O turnam pe mine cu pumnii fierbinți:
Mister din adâncuri, părinți din părinți...
Auzeam în mine strigarea lor clară
Și mă făuream din plămadă de Țară.
Cu licurici din pulberea zilei,
Cu umbrele serii pe lângă fântână,
Cu rădăcini din adâncul argilei.
Precum la vatră cu focul străbun,
Mă furau chemări în joc de năluci...
Acolo în țărână simțeam să m-adun
Din doine și oase, din pogoane de cruci.
Respiram țărână și-o rodeam în dinți
Îmi era hrană, viață, comoară,
O turnam pe mine cu pumnii fierbinți:
Mister din adâncuri, părinți din părinți...
Auzeam în mine strigarea lor clară
Și mă făuream din plămadă de Țară.
Statuia
Te văd în boarea-albastră
a mărilor din sud,
precum cuprinzi în braţe
şi apa şi văzduhul.
În veşnică mişcare
talazuri cum s-aud,
neţărmurirea parcă
prin ele-şi poartă duhul.
Stai singură şi marea
te-ntreabă cine eşti
cu cine-n gând ţii rostul
pământului pe furci?
Şi tu, în regăsirea
pe care ţi-o doreşti,
în vadul amintirii
cobori şi iarăşi urci...
a mărilor din sud,
precum cuprinzi în braţe
şi apa şi văzduhul.
În veşnică mişcare
talazuri cum s-aud,
neţărmurirea parcă
prin ele-şi poartă duhul.
Stai singură şi marea
te-ntreabă cine eşti
cu cine-n gând ţii rostul
pământului pe furci?
Şi tu, în regăsirea
pe care ţi-o doreşti,
în vadul amintirii
cobori şi iarăşi urci...
Vizita de seară
Vine-o pasăre și-mi cântă către seară.
O aud dar eu n-o văd deloc,
În amurgul cu lumini de ceară
Glasul ei miroase-a busuioc.
Simt c-ar fi venit la mine-anume
Dintr-un crâng ce nu se mai știa,
Și mă-ntreb de parc-o chem pe nume,
N-o fi chiar copilăria mea?
O aud dar eu n-o văd deloc,
În amurgul cu lumini de ceară
Glasul ei miroase-a busuioc.
Simt c-ar fi venit la mine-anume
Dintr-un crâng ce nu se mai știa,
Și mă-ntreb de parc-o chem pe nume,
N-o fi chiar copilăria mea?
Biografie
A plecat dintre noi Pan M. Vizirescu, decanul
de vârstă al scriitorilor români. S-a născut în satul Brăneţ, judeţul Olt, la
16 august 1903. A urmat şcoala primară în comuna natală, apoi la Slatina.
Studiile secundare şi le-a efectuat la Colegiul Naţional din Craiova. A
absolvit cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti, obţinând licenţa în anul
1929. În anul 1938 şi-a trecut în palmares doctoratul în Litere şi Filosofie cu
menţiunea "magna cum laudae".
A intrat în învăţământ ca profesor la Liceul Militar din Cernăuţi, apoi a fost mutat la Liceul Comercial Carol I din Bucureşti _ la catedra pe care o avusese George Călinescu.
A fost director de cabinet la Ministerul Propagandei sub miniştrii Nichifor Crainic şi Alexandru Marcu. Din 1940 până la 23 august 1944 a fost subdirector la radiojurnal în cadrul Societăţii Române de radiofuziune.
În anul 1945, Pan M. Vizirescu a fost condamnat de aşa-zisul Tribunal al Poporului, organizaţie-instrument a guvernului Petru Groza, creată după modelul sovietic, la muncă silnică pe viaţă împreună cu alţi mari ziarişti (Stelian Popescu, Nichifor Crainic, Pamfil Şeicaru, Romulus Seişanu etc.). Miraculos, Pan M. Vizirescu a reuşit atunci să se ascundă, cu toată vigilenţa satrapilor regimului, în casa părinţilor şi a fraţilor săi din Slatina, supravieţuind timp de 23 ani, într-un "exil de taină" _ cum însuşi l-a numit _, într-o încredibilă clandestinitate.
A debutat în literatură ca poet în "Universul literar" al lui N. Iorga (1921) şi la "Bilete de papagal" (Tudor Arghezi, 1929).
Din 1931 şi-a făcut debutul în revista "Gândirea" a lui Nichifor Crainic unde a colaborat timp de 15 ani.
A publicat înainte de 1944 o antologie Poezia noastră religioasă, volum solicitat de P.S.S. Colan, Episcopul Clujului. Sfinţia Sa îl ceruse ca o dovadă de întărire a sufletului românesc. Transilvania era atunci sub ocupaţie. Volumul, prefaţat de un studiu consistent, s-a bucurat de un mare succes. . Era primul studiu asupra poeziei religioase în literatura românească.
Alte publicaţii ale sale n-au putut vedea lumina tiparului, căci după 23 august, aşa cum el însuşi avea să spună, "s-a ales praful de toate scrierile mele".
După 1967, anul eliberării din "exilul de taină", a încercat să publice _ "căci trecea timpul peste mine şi nu aveam cărţi tipărite" _ dar editurile l-au refuzat. Încă mai figura pe lista proscrişilor. Ceva mai târziu, datorită sprijinului Cellei Delavrancea şi a lui Şerban Cioculescu, editura Eminescu i-a publicat trei volume: Poeme _1982; Sunet peste culmi _ 1985; Călătorie de taină _ 1988.
După 1990, a publicat două volume de versuri: Prinos de lumină şi har (Editura Agora _ Iaşi, 1955) şi Mi se oprise timpul (Editura Eminescu, Bucureşti 1995). În 1997 îi apare Liga oamenilor cinstiţi, o piesă de teatru, jucată la Teatrul Radiofonic, în mai 1999.
În ultimele zile ale anului trecut a scos de sub tipar Coloane care cresc necontenit (Editura Timpul, Iaşi), un volum de portrete literare evocând pe cei mai reprezentativi slujitori ai scrisului şi gândirii din această ţară.
Pan M. Vizirescu a fost ultimul reprezentant al "Gândirii" lui Nichifor Crainic şi al curentului gândirist ortodox tradiţionalist. În această calitate, înconjurat de câţiva tineri merituoşi, a pus bazele noii serii a revistei "Gândirea", apărută după eliberarea ţării de comunism.
Remarcabil poet şi prozator, distins eseist şi dotat cu talent oratoric desăvârşit, Pan M. Vizirescu face parte din galeria marilor personalităţi ale culturii române din acest veac.
Întreaga sa creaţie ca şi întreaga sa viaţă s-au desfăşurat sub imperiul a două comandamente: credinţa de nezdruncinat în Puterea Divină şi iubirea faţă de naţia şi patria română.
"Socotesc o binecuvântare că am venit pe lume în acest neam, că n-am fost deviat în altă parte. Apartenenţa mea la neamul românesc este într-adevăr, o bucurie şi un dar ceresc", avea să mărturisească în 1995 la Iaşi, cu prilejul lansării volumului său de poezii religioase Prinos de lumină şi har.
Duminică, 30 ianuarie 2000, Pan M. Vizirescu a fost înmormântat în cripta familiei sale din Slatina.
A intrat în învăţământ ca profesor la Liceul Militar din Cernăuţi, apoi a fost mutat la Liceul Comercial Carol I din Bucureşti _ la catedra pe care o avusese George Călinescu.
A fost director de cabinet la Ministerul Propagandei sub miniştrii Nichifor Crainic şi Alexandru Marcu. Din 1940 până la 23 august 1944 a fost subdirector la radiojurnal în cadrul Societăţii Române de radiofuziune.
În anul 1945, Pan M. Vizirescu a fost condamnat de aşa-zisul Tribunal al Poporului, organizaţie-instrument a guvernului Petru Groza, creată după modelul sovietic, la muncă silnică pe viaţă împreună cu alţi mari ziarişti (Stelian Popescu, Nichifor Crainic, Pamfil Şeicaru, Romulus Seişanu etc.). Miraculos, Pan M. Vizirescu a reuşit atunci să se ascundă, cu toată vigilenţa satrapilor regimului, în casa părinţilor şi a fraţilor săi din Slatina, supravieţuind timp de 23 ani, într-un "exil de taină" _ cum însuşi l-a numit _, într-o încredibilă clandestinitate.
A debutat în literatură ca poet în "Universul literar" al lui N. Iorga (1921) şi la "Bilete de papagal" (Tudor Arghezi, 1929).
Din 1931 şi-a făcut debutul în revista "Gândirea" a lui Nichifor Crainic unde a colaborat timp de 15 ani.
A publicat înainte de 1944 o antologie Poezia noastră religioasă, volum solicitat de P.S.S. Colan, Episcopul Clujului. Sfinţia Sa îl ceruse ca o dovadă de întărire a sufletului românesc. Transilvania era atunci sub ocupaţie. Volumul, prefaţat de un studiu consistent, s-a bucurat de un mare succes. . Era primul studiu asupra poeziei religioase în literatura românească.
Alte publicaţii ale sale n-au putut vedea lumina tiparului, căci după 23 august, aşa cum el însuşi avea să spună, "s-a ales praful de toate scrierile mele".
După 1967, anul eliberării din "exilul de taină", a încercat să publice _ "căci trecea timpul peste mine şi nu aveam cărţi tipărite" _ dar editurile l-au refuzat. Încă mai figura pe lista proscrişilor. Ceva mai târziu, datorită sprijinului Cellei Delavrancea şi a lui Şerban Cioculescu, editura Eminescu i-a publicat trei volume: Poeme _1982; Sunet peste culmi _ 1985; Călătorie de taină _ 1988.
După 1990, a publicat două volume de versuri: Prinos de lumină şi har (Editura Agora _ Iaşi, 1955) şi Mi se oprise timpul (Editura Eminescu, Bucureşti 1995). În 1997 îi apare Liga oamenilor cinstiţi, o piesă de teatru, jucată la Teatrul Radiofonic, în mai 1999.
În ultimele zile ale anului trecut a scos de sub tipar Coloane care cresc necontenit (Editura Timpul, Iaşi), un volum de portrete literare evocând pe cei mai reprezentativi slujitori ai scrisului şi gândirii din această ţară.
Pan M. Vizirescu a fost ultimul reprezentant al "Gândirii" lui Nichifor Crainic şi al curentului gândirist ortodox tradiţionalist. În această calitate, înconjurat de câţiva tineri merituoşi, a pus bazele noii serii a revistei "Gândirea", apărută după eliberarea ţării de comunism.
Remarcabil poet şi prozator, distins eseist şi dotat cu talent oratoric desăvârşit, Pan M. Vizirescu face parte din galeria marilor personalităţi ale culturii române din acest veac.
Întreaga sa creaţie ca şi întreaga sa viaţă s-au desfăşurat sub imperiul a două comandamente: credinţa de nezdruncinat în Puterea Divină şi iubirea faţă de naţia şi patria română.
"Socotesc o binecuvântare că am venit pe lume în acest neam, că n-am fost deviat în altă parte. Apartenenţa mea la neamul românesc este într-adevăr, o bucurie şi un dar ceresc", avea să mărturisească în 1995 la Iaşi, cu prilejul lansării volumului său de poezii religioase Prinos de lumină şi har.
Duminică, 30 ianuarie 2000, Pan M. Vizirescu a fost înmormântat în cripta familiei sale din Slatina.
TEATRU/FILM
26 Ianuarie
La
Moara cu noroc
Rugaciune la rasaritul soarelui (1969) - Erskine Caldwell Clem
Flasneta mecanica - Jan Martensen
SFATURI
UTILE 26 Ianuarie
Mărirea sânilor fără intervenţie chirurgicală
În fiecare an, în cosmetologia modernă apar tot mai
multe produse noi, care pot constitui o alternativă reală la procedurile şi
intervenţiile chirurgicale costisitoare. Cu toate acestea, foarte puţine femei
ştiu despre ele, astfel încât noi am creat rubrica
"Beauty-Întrebări frecvente", pentru a le ajuta pe cititoarele
noastre să fie printre primele care vor primi informaţii despre cele mai recente
noutăţi şi tendinţe din industria frumuseţii.
Tema primului articol - marirea sanilor,
preocupă un număr uriaş de femei din întreaga lume. Că doar, după cum bine
ştiţi: ce fata nu şi-ar dori să aibă forme apetisante? În prezent există mai
multe modalităţi, dar oare care dintre ele sunt cu adevărat eficiente şi
inofensive?
Ce modalităţi există?
În mod tradiţional, prima metoda care ne vine în minte
este implantul. Deşi eficientă, metoda comportă un număr incredibil de
riscuri, de care se tem foarte multe femei, şi pe bună dreptate. După
intervenţia chirurgicală la sâni există riscul acumulării de lichide în zona
implantului, apar inflamaţiile sau bustul poate căpăta o formă nedorită,
necesitând, în consecinţă, o altă intervenţie chirurgicală, pentru a o corecta.
Doctorul-mamolog despre
intervenţia chirurgicală:
Lenuţa Petrescu, membru al Asociaţiei Europene a mamologilor:
"Pe lângă complicatiile frecvente, legate de o posibilă rupere sau scurgere a implantului, se mai întâlnesc şi cazuri de respingere a corpului străin de către organism, precum şi apariţia nodulilor la sâni. De asemenea, trebuie să mai aveţi în vedere şi faptul că pot apărea probleme şi cu mamografia - până la imposibilitatea desfăşurării acestei proceduri ".
Lenuţa Petrescu, membru al Asociaţiei Europene a mamologilor:
"Pe lângă complicatiile frecvente, legate de o posibilă rupere sau scurgere a implantului, se mai întâlnesc şi cazuri de respingere a corpului străin de către organism, precum şi apariţia nodulilor la sâni. De asemenea, trebuie să mai aveţi în vedere şi faptul că pot apărea probleme şi cu mamografia - până la imposibilitatea desfăşurării acestei proceduri ".
Există şi metode mai puţin radicale, cum ar fi
masajul, practicarea sportului sau respectarea unui anumit regim alimentar. În
acest caz, rezultatele se vor vedea, fireşte, în netezirea şi îmbunătăţirea
elasticităţii pielii, în ameliorarea tonusului sânilor. Aceste metode influenţează,
însă, nu atât volumul sânilor, cât, mai ales, fermitatea şi forma lor.Aproximativ
acelaşi efect vizual poate fi obţinut şi cu o postură dreaptă. Masajul cu
vacuum poate duce, la rândul său, la perturbarea circulaţiei fluidelor
la nivelul glandei mamare şi, prin urmare, la mastită.
Toate aceste riscuri au impus căutarea unor modalităţi
cât mai eficiente pentru creşterea bustului, care să nu dăuneze
sănătăţii. În 2016, la Congresul Mondial al cosmeticienilor şi
chirurgilor-plasticieni IMCAS, a fost prezentat un produs revoluţionar, care
schimbă atât percepţia problemei, cât şi modul de abordare al acesteia..
Crema se numeste Bust Size şi e
bazată pe ingrediente 100% naturale, care permit, în cursul unei singure
luni, mărirea sânilor cu 2 dimensiuni, fără proceduri şi
intervenţii chirurgicale. Structura cremei este concepută de aşa manieră,
încât se potriveşte pentru orice femeie, indiferent de vârstă şi nu
provoacă efecte secundare..
Bust Size este deja
recunoscut în unanimitate, ca produsul №1 în domeniul cosmetologiei estetice şi
constitue o alternativă reală la intervenţia chirurgicală, neprezentând,
totodată, vreun risc pentru sănătate. În plus, studiile clinice au relevat şi
alte efecte pozitive: încetinirea procesului de îmbătrânire a pielii,
înlăturarea vergeturilor, precum şi corectarea formei bustului.
GLUMEȘTE,
FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 26 Ianuarie
GLUME
ÎN RELUARE
- Bula vine acasa
zgariat tot pe fata, pe gat, pe maini.
- Doamne sfinte, ce s-a intamplat ??
- Am facut hora in jurul bradului.
- Pai, si de ce esti zgariat in halul asta?
- Eram putini!
- Un american viziteaza
Bucurestiul cu un taximetrist. Trec pe lângã guvern:
-Ce este cladirea asta asa mare?
- Este palatul guvernului, domnule!
- Si in cat timp a fost construita?
- Cam în 10 ani!
- Mult timp! La noi era gata in 2 ani! Stiti ca noi avem o tehnologie
mai avansata!!!
Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ei ce mai merg si americanul iar
intreaba:
- Cladirea asta ce e?
- Este sediul primãriei, domnule!
- Si in cat timp a fost construita?
- Cam in juma' de an!
- Mult....la noi era gata in 2-3 luni!
Taximetristul nu mai poate de nervi.
Ajung si la Casa Poporului:
- Ooooooo, dar ce e cladirea asta?
La care taximetristul:
- Nu stiu, ca azi dimineata nu era aici!!!
- Doua femei dupa moartea lor. Prima o
intreaba pe cealalta:
- Cum ai murit?
- Inghetata, zice cea de-a doua.
- Ah, oribil... Cum este sa mori inghetata?
- Tremuri, degetele te dor, dar dupa un timp devii calma ca si cum ai adormi.... Tu cum ai murit ?
- Eu am facut stop cardiac. Credeam ca barbatul ma inseala si m-am decis sa termin odata cu minciunile. Am intrat in casa in plina zi si l-am gasit la televizor. Am cautat peste tot dar nu era nimeni, la subsol, in dormitor, in viteza dar totul era curat. Am urcat la etaj dar nici acolo nimic...In final am urcat in pod dar nu reusisem decit citeva scari sa urc cand am facut stop cardiac.
Femeia cealalta zice:
- O, Doamne!!! Daca ai fi verificat in lada frigorifica, azi am fi fost amandoua in viata...
- ........Doctorul
american spune: 'La noi in America medicina e asa de avansata, ca scoatem
un rinichi de la unu', il transplantam la altu' si dupa 6 saptamani ala
deja isi cauta de lucru!' Doctorul german raspunde: 'E nimica toata, la
noi in Germania scoatem un plaman de la unu', il transplantam la altu' si
dupa 4 saptamani ala deja isi cauta de lucru!' Doctorul rus spune: 'Nici
asta nu-i mare scofala, la noi in Rusia scoatem 1/2 de inima de la unu', o
transplantam la altu' si dupa 2 saptamani amandoi deja isi cauta de
lucru!' Se scoala doctorul roman si raspunde: 'N-avem ce sa comparam, toti
sunteti inapoiati fata de noi: la noi in Romania am luat unul fara creier
si fara inima, l-am pus ministru de finante si acum toti isi cauta de
lucru
- Un tanar cumpara o cutie de
viagra, ajunge acasa si din greseala papagalul mananca toate pastilele!
Tanarul nestiind cum sa-l scoata din calduri, il baga in congelator...dupa cateva ore isi aminteste si de papagal,pe care il uitase in congelator....deschide usa,si vede papagalul transpirat tot.
Tanarul, mirat...intreaba:
-Ce-ai facut maaa??? Cum de esti asa transpirat???
Papagalul:
-Bey varule... tu sti cat de greu este sa cracanezi puii astia congelati???
- Un turist aflat in
Scotia viziteaza Loch Ness-ul in
speranta de a-l vedea pe
Nessie.
Dezamagit dupa o lunga asteptare, omul isi face curaj si intreaba un localnic:
- Cand se arata monstrul, de obicei?
-
Dupa
cinci pahare de scotch, ii raspunde acesta.
- Toti oamenii se
nasc egali in drepturi. Dupa care unii se
insoara...
- O femeie isi
întreaba barbatul:
-
Dragostea
ta este dragoste adevarata sau ma iubesti din
interes?
- Probabil este dragoste adevarata, pentru ca nu ma mai interesezi de mult...
- Probabil este dragoste adevarata, pentru ca nu ma mai interesezi de mult...
GÂNDURI
PESTE TIMP 26 Ianuarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu